Brînzoiu Maria Adelina,Manea Andra Maria

Hipnoza-Manea Andra
Este un fenomen psihologic complementar, ce presupune modificarea stării obișnuite de
conștiință, prin tehnici de relaxare și imagerie dirijată. Scopul este accesarea minții inconștiente, pentru a
putea înțelege și a explora la un nivel profund dificultățile prin care trecem.

Hipnoza a fost aprobată încă din anul 1958 de către Asociația Medicală Americană, ca formă de
terapie. Hipnoza clinica era descrisă de către Asociația Medicală Britanică, drept „o stare tranzitorie de
atenție alterată”, în anul 1979.

În prezent, hipnoza este considerată mai degrabă o stare naturală a creierului, în care oamenii
intră în mod automat pe parcursul unei zile. Este o stare sigură, cu potențial enorm pentru vindecare.

Căror probleme este recomandată hipnoza?

– Controlul anxietății
– Tulburări psihosomatice
– Modificarea atitudinilor și reacțiilor față de anumite situații
– Conflicte emoționale inconștiente
– Depresie
– Tulburarea obsesiv-compulsivă
– Ameliorarea durerilor

Care este demersul terapeutic?

 Decizia de a folosi hipnoza se ia în urma unor ședințe de psihoterapie și nu se recomandă la
prima întâlnire între client și psihoterapeut. Asta pentru că este foarte important ca cei doi să stabilească
în prealabil o relație de încredere și comunicare emoțională, astfel încât intervenția să fie cât mai adaptată
nevoilor particulare ale clientului.
După ce a fost parcursă această etapă, se începe inducția, care se poate face prin sugestii de
relaxare, imagerie dirijată sau orientarea atenției către un stimul. Apoi, se trece către transa propriu-zisă,
orientată către scopul stabilit de comun acord. Persoana aflată în starea de transă declanșează procese
inconștiente ce presupun starea de reverie, asociații și conexiuni.

Meditaţia-Brînzoiu Adelina
Meditația este un fenomen mental biofizic care descrie o stare de atenție asupra unui gând, asupra
conștientului, subconștientului sau inconștientului.

Cum să medităm?

Acest lucru poate fi realizat prin punerea atenției noastre pe respirație. Alegem un loc liniștit
pentru a medita și a ne așezăm într-o poziție confortabilă. Ne putem așeza în poziția tradițională cu
picioarele încrucișate sau în orice altă poziție care este confortabilă. Cel mai important este să ne ținem
cu spatele drept pentru a ne împiedica mintea să devină somnolentă.

Respirăm natural, de preferat prin nări, fără să încercăm să ne controlăm respirația și încercăm să
conștientizăm senzația respirației pe măsură ce aceasta intră și iese din nări. Această senzație este
obiectul nostru de meditație.

În general, scopul meditației pe respirație este acela de a calma mintea și a dezvolta pacea
interioară. Prima etapă a meditației este de a opri distragerile și de a ne face mintea mai limpede și mai
lucidă.

Meditația este folosita de mii de ani,dar numai in cateva decenii stiinta a inceput sa descopere
beneficiile meditatiei folosind intrumente sofisticate precum neuro-imagistica ,imagistica prin rezonanta
magnetica,tehnologia de cartografiere a creierului.Astfel,oamenii de stiinta au o capacitate fara precedent
de a masura efectul meditatiei asupra noastra.

Meditația și practicile de conștientizare sunt considerate, de obicei, ca având puține riscuri. Cu

toate acestea, puține studii au examinat aceste practici pentru a detecta efecte potențial dăunătoare, astfel
încât nu este posibil să se facă declarații definitive cu privire la siguranță.

Este meditația o practică religioasă?

Da și nu. Meditația are fundamente în filosofiile antice și în mai multe religii ale lumii, dar nu
trebuie să fii religios pentru a medita.

Câteva exemple de metode religioase și nereligioase de meditație:

o Budist: Mai multe forme diferite de meditație își au originile în budism. Meditația budistă
Zen își are originea în China, iar diferite forme ale acesteia au evoluat în cele din urmă în
alte părți, cum ar fi meditația budistă Zen japoneză. Meditația tantrică budistă tibetană
provine din fosta națiune Tibet.

o Creștină: Contemplația, adică atunci când te concentrezi intens asupra unei întrebări, idei,
concept religios sau divinitate, este o practică obișnuită în creștinism. Rugăciunea este
adesea clasificată drept meditație, mai ales atunci când ia această formă.
o Ghidat: Această formă nereligioasă de meditație poate fi realizată cu mai multe persoane
sau individual. Este o tehnică obișnuită în cadrul consilierii, terapiei și al sprijinului de
grup.

o Osho: Această formă de meditație, cunoscută și sub numele de "meditație dinamică",

provine din India și își are rădăcinile în hinduism. Exercițiile de respirație sunt deliberate
și energice.

o Sufi: Sufismul este o ramură a islamului, iar meditația este o practică obișnuită în rândul
celor care îl urmează.
o Taoist: Ca și budismul, taoismul este considerat o religie și o filozofie. Acesta își are
originea în China și este cel mai bine cunoscut prin scrierile fondatorului său, Laozi.

o Transcendentală: Această formă de meditație provine din India și este nereligioasă. Ea

implică folosirea mantrelor, care sunt fraze sau cuvinte pe care oamenii se concentrează și
le repetă cu voce tare sau în minte.

o Yoga: Aceasta este o formă fizică de meditație și exerciții fizice din India. Ea poate lua
forme religioase și nereligioase.