C8

Evaluarea în învățământul preșcolar și evaluarea activităților specifice DLC: definiție, caracteristici,

tipuri, particularități, forme, metode

4.9. Definirea evaluării

Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de
măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării.
Operația de evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act
integrat activității pedagogice.
Evaluarea constituie o validare a justeței secvențelor educative, a componentelor procesului
didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor
educaționale. În vederea conceperii și aplicării adecvate ale evaluării în activitățile preșcolare,
ar trebui să se țină cont de câteva mutații de accent, constatate în ultimul timp, având drept
consecințe redimensionarea și regândirea strategiilor evaluative, în consens cu o serie de
exigențe:
 extinderea acțiunii de evaluare de la verificarea și aprecierea rezultatelor, la evaluarea
procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a
elevilor, ci și a conținutului, a metodelor, a obiectivelor, a situației de învățare
 luarea în calcul și a altor indicatori, alții decât achizițiile cognitive, precum conduita,
personalitatea elevilor, atitudinile etc.
 centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive și nesancționarea în permanență a celor
negative
 transformarea copilului într-un permanent partener al educatorului prin autoevaluare,
interevaluare și evaluare controlată
 raportarea rezultatelor la obiectivele definite și la evoluția societății

4.10. Funcțiile evaluării

Funcțiile evaluării preșcolarului
Evaluarea preșcolară reprezintă un ansamblu de activități dependente de anumite intenții.
Acestea transcend datele imediate și contingente, raportându-se la o serie de funcții și scopuri
bine determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecționa
procesul educativ. Raportat la derularea unei secvențe de învățare sau prin relaționare la un
ansamblu structurat de activități de formare, se desprind funcții ale evaluării specifice
dimensiunii normative (constatativă, diagnostică, prognostică), respectiv funcții specifice
dimensiunii formative (motivațională, decizională, informațională).
Privite din punctul de vedere al educatorului, funcțiile evaluării vizează:
 culegerea de informații cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite
 controlul asupra activității desfășurate
 stabilirea eficienței organizării, structurării, accesibilizării conținutului, a alegerii
strategiei adecvate grupei sau indivizilor din grupă

1
  descoperirea unor lacune, dificultăți, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să se
elaboreze un program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau individual)
 anticiparea, proiectarea, organizarea și conducerea științifică, eficientă a următoarelor
secvențe de instruire
Pentru preșcolar, funcțiile specifice ale evaluării sunt:
 îl ajută să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea
pozitivă pe care evaluarea o determină, să le integreze în sisteme
 să-i mărească încrederea în forțele proprii și să-i descurajeze comportamentele
negative
 îi susține interesul pentru cunoaștere stimulându-i și dirijându-i învățarea
 contribuie la formarea capacității de autoapreciere și la stimularea tendinței de
autoafirmare
 contribuie la întărirea legăturii grădiniței cu familia
Toate aceste funcții demonstrează necesitatea includerii evaluării în activitatea didactică. Ele
apar și se actualizează diferențiat, prin prevalența uneia față de alta la un moment dat. O
probă evaluativă oarecare nu îndeplinește toate funcțiile posibile în aceeași măsură. Toate
funcțiile se pot întrezări, mai mult sau mai puțin, în toate situațiile de evaluare.

4.11. Strategii de evaluare în grădiniță

Activitatea educativă în grădiniță este complexă și solicită forme de evaluare variate, multiple,
adaptate la particularitățile preșcolarilor. Diversitatea situațiilor didactice, precum și
multitudinea de obiective ale evaluării presupun conceperea și aplicarea unor strategii diferite
care să mijlocească procesul evaluativ. Astfel, în grădiniță sunt utilizate următoarele strategii și
forme de evaluare:
Evaluarea formativă (continuă) este indispensabilă într-o pedagogie a formării centrate pe
copil. Rezultatele se raportează, după fiecare secvență, la obiective, cu scopul de a înregistra
lacune, greșeli sau a confirma eficiența învățării. Evaluarea formativă ajută la prevenirea unor
distorsiuni în învățare, provenite din surse afective (nesiguranță, încredere nejustificată,
indiferență).
Evaluarea formativă are implicații atât în activitatea educatoarei/institutorului, cât și în cea a
copilului. Funcția diagnostică și prognostică sunt valorificate pentru copil în stabilirea
caracteristicilor viitorului program instructiv-educativ. Copilul va învăța mai eficient dacă
beneficiază de rezultatele evaluării, și le asumă parțial ca autoevaluare, dacă înțelege
semnificația evaluării. Este o evaluare continuă, ea evită ruperea procesului de învățare sau
reluarea unor trasee lungi (greșit parcurse), printr-o învățare conștientă de obiectivele,
desfășurarea și rezultatele sale (feed-back). Continuitatea propriu-zisă nu este însă nici
posibilă, nici necesară. Nu pot fi fixate norme de timp sau cantitate de informații ce se
evaluează, evaluarea depinde de amplitudinea proceselor cognitive implicate, complexitatea
activității, posibilitățile celui educat.
Evaluarea este necesară după fiecare secvență semnificativă a învățării, fără care nu se poate
înainta în proces. Chiar dacă cere un consum mare de timp, frecvența evaluării nu poate fi
prea mare.
Evaluarea formativă se mai caracterizează prin punerea în legătură a rezultatelor sale cu
activitatea trecută și cu cea viitoare. Astfel, este o evaluare sumativă repetată, de sancționare
a copiilor care nu obțin performanțe în timp, cu scopul de a cultiva încrederea în propriile
capacități de reușită în învățare.
Evaluarea sumativă este tipul de evaluare prin care se constată nivelul de performanță atins în
raport cu anumite exigențe de formare care au fost stabilite la începutul unei perioade lungi de

2
învățare sau care se formulează abia în momentul evaluării. Constatările se exprimă în
calificări atribuite copiilor, clasificări sau promovări ale acestora.
În grădiniță, putem vorbi de evaluare inițială în momentul venirii copilului în instituție și
evaluare finală, la părăsirea acesteia, când trebuie să i se completeze fișa psiho-pedagogică
finală (profil de personalitate, inventar de cunoștințe, interese și posibilități de învățare) pentru
a se recomanda înscrierea la școală.
Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie (de exemplu reconstituirea unei imagini
din bucățele poate fi autoevaluată). Există activități pe care preșcolarul nu este capabil să le
autoevalueze fără exercițiu prealabil. Pentru autoevaluare, este necesară cunoașterea
obiectivului și a căii de realizare. Atunci când preșcolarul se autoevaluează, rezultatele sunt
superioare.
4.12. Concluzii
Pentru un bun cunoscător și agent al procesului de învățământ, este esențială cunoașterea
uno aspecte hotărâtoare în economia lecției, anume: definirea rolului, felurilor și a funcțiilor
îndeplinite de mijloacele de învățământ și de evaluare, precum și nevoia introducerii acestora
după fiecare secvență a învățării.

4.13. Rezumat
Alegerea și Introducerea mijloacelor de învățământ în diverse momente ale secvențelor
didactice se face în deplin acord cu nevoia de înțelegere a subiecților actului educațional, cu
particularitățile de vârstă și cu cele individuale ale acestora. Tot astfel, evaluarea cunoștințelor,
gradul de însușire a acestora face parte integrantă din procesul de învățământ, care este
definit prin triada predare-învățare-evaluare.

4.14. Bibliografie
 Bocoș, M., Teoria și practica instruirii și evaluării, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,
2003.
 Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006.
 Ionescu, M., Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca, 2003.
Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, 2001.
***Cartea educatoarei, Ghid practic-aplicativ, Târgu Mureș, 2000.
https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/didactica/rolul-mijloacelor-de-invatamant-in-
activitatea-didac288.php
https://www.didactic.ro/materiale/68266_rolul-mijloacelor-de-invatamant-in-eficientizarea-
activitatilor-din-gradinita
https://edict.ro/evaluarea-in-invatamantul-prescolar/

4.15. Tema de control 4 (TC 4)

Menționați și motivați alegerea formelor de evaluare în activitățile de educare a limbajului. (10-
15 rânduri)