TERMODINAMICA

NOȚIUNI DESPRE STRUCTURA SUBSTANȚEI*

1.1. Structura discretă (discontinuă) a substanței

Atomul este cea mai mică particulă dintr-o substanță, care nu mai
poate fi fragmentată în particule mai simple prin procedee chimice
obișnuite.
Atomii sunt indivizibili prin procedee mecanice simple, sunt neutri din p. d.
v. Electric( de ce?), au dimensiuni foarte mici (de ordinul 10ˉ¹ºm) și mase extrem de
mici (10ˉ²⁷- 10ˉ²⁵ kg).
Totalitatea atomilor de același tip alcătuiesc un element chimic. Elementele sunt
așezate în tabelul Mendeleev (tabelul periodic al elementelor).

Molecula reprezintă cea mai mică particulă dintr-o substanță care poate
exista în stare liberă și care prezintă compoziția procentuală și toate
proprietățile chimice ale substanței.
-Gaz-spații intermoleculare foarte mari, forțe de interacțiune slabe
=›gazul nu are nici formă proprie, nici volum propriu
-Lichid-spații intermoleculare mici, forțe de interacțiune mici =›lichidul
nu are formă proprie, are volum propriu
-Solid-spații intermoleculare foarte mici, forțe de interacțiune mari
1
=›solidul are atât formă proprie cât și volum propriu .

2
Moleculele substanțelor simple sunt alcătuite din același tip de atomi, iar
moleculele substanțelor compuse sunt alcătuite din atomi diferiți.

Masa atomică (absolută) reprezintă masa unui atom.

Să considerăm un atom A; în continuare vom nota masa moleculară cu
mA. Unitatea de măsură în S. I. este: [mA]S.I. = kg .
Kilogramul este o unitate prea mare pentru masa atomică și, de aceea,
se folosește o unitate convențională adecvată, definită în 1961:
Unitatea atomică de masă reprezintă a 12-a parte din masa izotopului de
carbon C₁₂.
1u = (1/12)mC12
1 u = 1,66053873·10-²⁷kg ≈ 1,66·10ˉ²⁷ kg (1)

Masa atomică relativă reprezintă numărul care arată de câte ori

masa atomică este mai mare decât a 12-a parte din masa izotopului de
carbon C₁₂.

mrA = mA/(1/12)mC-12 = mA/1u (2

mA = mrA ‧ u

Masa atomică relativă aproximată la un număr întreg devine egală cu numărul de

masa al atomului: mrA = A

Cantitatea de substanță (ν) este o mărime fizică fundamentală și

reprezintă numărul de moli conținuți de aceasta.
[ν] S.I.=mol
Molul este cantitatea de substanță a cărei masă, exprimată în grame,
este numeric egală cu masa moleculară relativă a substanței. Este
unitate fundamentală
reprezintă numărul de moli din substanță.
Nu trebuie făcută nicio confuzie între cantitatea de substanță, care este
o măsură a numărului de particule dintr-un sistem termodinamic și masa
substanței, care este o măsură a inerției.
3
Masa molară (μ) reprezintă masa unui mol dintr-o substanță
constituită din molecule, exprimată în grame, care este numeric egală
cu masa moleculară relativă a moleculelor constituiente. Depinde
exclusiv de natura substanței.
[μ]S.I. = g/mol(Kg/Kmol)

νν = m/μ

μ=mr
Volumul molar(Vµ) reprezintă volumul unui mol de substanță.
Pentru lichide și solide, volumul molar depinde de natura substanței și
prea puțin de presiune și temperatură.
Pentru gaze, volumul molar depinde de presiune și temperatură. În
condiții obișnuite de presiune și temperatură, este neglijabilă dependența
volumului molar de natura substanței.
Cantitatea de substanță se poate determina și prin raportul dintre
volumul substanței și volumul molar al substanței:
ν= V/Vμ (4)
Numărul lui Avogadro reprezintă numărul de molecule din orice mol de
substanță: NA = 6,023·1023 molecule/mol = 6,023·1026 kmol-1.
Cantitatea de substanță se poate determina și prin raportul dintre numărul
de molecule din substanță și numărul lui Avogadro:
ν= N/NA (5)

Concentrația moleculelor (numărul volumic) reprezintă numărul de

molecule din unitatea de volum:
n = N/V (6)
Pentru un mol de substanță:
n = NA/Vμ (7)

4
1.2. Mișcarea de agitație termică
Mișcarea de agitație termică reprezintă starea de mișcare spontană,
continuă, haotică și dependentă de temperatură a moleculelor dintr-un
corp.
În natură, mișcarea de agitație termică nu încetează niciodată; teoretic,
agitația termică încetează doar la temperatura de zero absolut (0 K).
Caracteristicile mișcării de agitație termică sunt:
•Moleculele oricărui corp, indiferent de starea lui de agregare, se găsesc într-
o continuă mișcare dezordonată.
Amplitudinea mișcării diferă în funcție de starea de agregare: moleculele
solidului au o mișcare de oscilație în jurul nodurilor cristaline, iar moleculele
gazului se mișcă liber în tot volumul.
•Agitația termică nu este impusă de o cauză exterioară.
•Agitația termică este spontană și nu încetează niciodată.
• Intensitatea mișcării de agitație termică crește cu creșterea temperaturii.

Se poate stabili o legătură între starea de încălzire a unui corp și mișcarea de

agitație termică a moleculelor corpului.
Difuzia reprezintă fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanțe
printre moleculele altei substanțe , fără intervenție exterioară.
EXPERIMENT
Materiale necesare- vas transparent cu apă
- Cerneală
- pipetă
Mod de lucru- cu pipeta se pun căteva picături de cerneală direct pe
fundul vasului transparent(pahar).PRIVIȚI CU ATENȚIE !!!
AȘTEPT OBSERVAȚIILE

-are loc la toate substanțele, indiferent de starea de agregare

Licid-lichid, gaz-gaz, solid-solid
-depinde de temperatura substanțelor

5
2. NOȚIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ

Sistemul termodinamic este sistemul format dintr-un corp sau un

ansamblu de mai multe corpuri (elemente), de dimensiuni macroscopice,
între care există interacțiuni (mecanice și termice), care poate fi delimitat
în mod convențional și care, în timpul evoluției, se comportă ca un
întreg.
Sistemele termodinamice sunt formate dintr-un număr foarte mare
de particule, dar nu infinit de mare.
Elementele pot fi formate din molecule, electroni, nucleoni, nuclee atomice, fotoni,
dipoli electrici, oscilatori, goluri într-un cristal etc. Tot ce nu apartine sistemului
termodinamic reprezintă mediul exterior.

Tipuri de sisteme termodinamice

Starea sistemului termodinamic reprezintă ansamblul poprietăților sale

la un moment dat.
6
Proprietățile fizice ale sistemului termodinamic sunt măsurate de mărimile
fizice numite parametri de stare.
Mărimile fizice ce descriu starea unui sistem termodinamic se
numesc parametri de stare.
Numărul de parametri de stare necesari și suficienți pentru cunoașterea
stării sistemului termodinamic constituie numărul de grade de libertate
ale sistemului termodinamic.
Acești parametri se numesc parametri independenți sau grade de
libertate ale sistemului termodinamic. Ceilalți parametri de stare se numesc
parametri dependenți.
Exemplu: -parametri independenți: masa m, volumul V
-parametru dependent: densitatea ρ = m/V

Tipurile de parametri de stare

Obs.: toți parametrii interni ai sistemului termodinamic sunt funcții de

parametrii externi și de temperatură.

7
 Ecuația de stare reprezintă relația dintre parametrii de stare ai
sistemului termodinamic.
Starea staționară este starea sistemului termodinamic în care parametrii
sunt constanți în timp.
Într-o stare staționară:
- sistemul termodinamic nu evoluează în timp;
-unii dintre parametrii interni pot să nu aibă aceeași valoare în toate punctele
sistemului;
-transferul de energie de la sistem spre exterior și transferul de energie dinspre
exterior spre sistem se compensează.

Exemple:
Starea de echilibru termodinamic este starea staționară a sistemului
termodinamic în condiții de izolare față de mediul exterior (starea sistemului
termodinamic în care parametrii sunt constanți în timp, dacă sistemul este izolat de mediul exterior).
Într-o stare de echilibrul termodinamic:
- sistemul termodinamic nu evoluează în timp;
- toți parametrii interni au aceeași valoare în toate punctele sistemului;
- nu există transfer de energie între sistem și exterior.
Starea de echilibru termodinamic poate fi reprezentată printr-un punct într-o
diagrama ale cărei axe sunt parametrii de stare ai sistemului:

8
 Starea de neechilibru termodinamic este starea sistemului termodinamic în
care parametrii de stare se modifică în timp.
Trecerea unui sistem dintr-o stare de echilibru termodinamic în altă
stare de echilibru termodinamic se numește proces termodinamic sau
transformare de stare.
Starea sistemului termodinamic poate fi modificată ca urmare a
interacțiunilor acestuia cu mediul exterior prin:
– schimb de energie, fără schimb de substanță;
– schimb de substanță (care este întotdeauna însoțit și de schimb de
energie).

Tipurile de procese termodinamice

Procesele cvasistatice se pot reprezenta grafic într-o diagramă de stare

printr- o curbă:

9
 Procesele reversibile sunt întotdeauna și procese cvasistatice (reciproca nu
este adevărată).
Procesele nestatice sunt întotdeauna și procese ireversibile (reciproca nu este
adevărată).
Procesele cvasistatice pot fi reversibile sau ireversibile.

10