Descrieri Literare Despre TOAMNA

100 Descrieri literare despre
TOAMNÃ
Agatha Christie - Oglinda spartă (Volumul 1 – Seria Miss MARPLE)
Principiile lui Laycock în materie de grădinărit erau simple şi niciun

stăpân, oricât de atotştiutor ar fi fost el, nu putea să-l dezveţe de ele. Acestea
constau în multe ceşti de ceai, dulce şi tare, ca un soi de încurajare a efortului ce
avea să fie depus, iar dacă era toamnă, o doză bună de măturare a frunzelor, o
straşnică aranjare pe straturi a florilor lui favorite, în majoritate ochiul-boului şi
salvie - ca să „dea bine”, cum zicea el - în timpul verii.
Alexandr Soljeniţîn - Pavilionul canceroşilor
Se mira şi el de sine însuşi. Niciodată nu gândise astfel, nu făcuse

asemenea observaţii şi le considera vulgare. Niciodată nu trecuse aşa de la o
femeie la alta. Bunicul lui trebuie să fi numit aşa ceva furia muierilor. Dar se ştie
că-i bine să mănânci când ţi-e foame şi să iubeşti cât eşti tânăr. Oleg însă, în
tinereţe, scăpase totul. Iar acum, aşa cum plantele de toamnă se grăbesc să
scoată din pământ ultima hrană, pentru a nu regreta vara pierdută, aşa şi Oleg, în
această scurtă reîntoarcere a vieţii, însă deja în declinul ei, cu siguranţă că în
declin, se grăbea să vadă şi să absoarbă în sine femeile – şi asta dintr-un punct de
vedere pe care n-ar fi putut să li-l mărturisească. El simţea mai acut decât alţii ce
anume există în ele, fiindcă mulţi ani nu văzuse deloc femei. Dar deloc. Nici voci
de femei nu auzise, uitase şi cum sună.
Beverly Sommers - Timpul și locul primei întâlniri
Deodată, Skipper prinse un iepure. Catherine îşi muşcă buza ... era absurd,
ştia, să se consterneze, dar cumva, nu dorea să vădă nimic sfâşiat în bucăţi, în
dimineaţa aceea senină şi aurie de toamnă, plină de bucuria vieţii.
Page 1 of 17 www.SupermarketulDeFilme.blogspot.com
Celeste Ng - Tot ce nu ți-am spus
El râsese, molipsind-o și pe ea. Marilyn privise cutele fine formându-se la

colțurile ochilor lui și, când dispăruseră, chipul lui era altfel, mai mobil – chipul
unei persoane reale. De la distanța aceea văzuse că are ochii căprui, nu negri, așa
cum i se păruse în sala de curs. Cât de slab era, își spusese, și cât de largi îi erau
umerii, largi că ai unui înotător; tenul lui avea nuanța ceaiului, a frunzelor
rumenite de soare, toamna. Nu mai văzuse niciodată pe cineva ca el.
Luni dimineață își puse cea mai drăguță rochie a ei, cea fără umeri și cu
floricele roșii, pe care i-o cumpărase tata în toamnă. „Ceva nou pentru noul
an școlar”, îi spusese atunci. Plecaseră după rechizite, iar el o observase pe
un manechin în vitrina magazinului. Lui James îi plăcea să-i cumpere Lydiei rochiile
pe care le vedea pe manechine; doar asta însemna că toată lumea le purta!
„Ultima modă, da? Orice fată are nevoie de o rochie pentru ocaziile
speciale”.
Prin fereastra coborâtă a portierei auzea frunzele tinere ale arțarilor

foșnind. Un singur fluturaș, rămas pe crengi de toamna trecută, se desprinse
și căzu la pământ, rotindu-se.
Cella Serghi - Mirona
Are ochii luminoși ca o dimineață de vară, părul în nuanțe închise,

potolite, ca frunzele toamna, de un auriu veșted, nu viu ca o văpaie, cum îl
avea Lis.
Charlotte Brontë - Jane Eyre
Săptămână care urmă mi se păru nesfârşită; avu totuşi un sfârşit ca

toate lucrurile pământeşti şi într-o seară frumoasă de toamnă pornii din
nou pe şoseaua ce ducea la Lowton. Drumul era încântător: mergea de-a lungul
râului şi şerpuia prin curbele foarte line ale văilor; dar în ziua aceea frumuseţea lui
nu mă atrăgea, mă gândeam mai mult la scrisorile pe care aveam să le găsesc sau
nu în acel orăşel spre care îmi îndreptam paşii, docil la farmecul câmpului şi al
ploii.
Mi se înfăţişa o minunată dimineaţă de toamnă: cerul era limpede, soarele

strălucea deasupra tufişurilor îngălbenite, peste câmpiile încă verzi.
Biserica, porţile, drumul, dealurile liniştite, toată firea părea că se odihneşte
sub soarele zilei de toamnă. În zare, un cer adânc de azur cu pete albe de
marmură, ca nişte perle. Nimic nu era uimitor în această privelişte, dar totul te
încânta.
Colleen McCullough - Deschis închis
– Nu-i aşa că e o zi minunată? Acum e cea mai frumoasă perioadă a toamnei şi

deşi îmi pare rău că ulmii s-au cam trecut, culorile arţarilor sunt extraordinare.
Frunzele lor pur şi simplu inventează noi nuanţe calde aflate la capătul închis al
spectrului.
Îl privi pe Maurie pe fereastră în timp ce mergea pe poteca îngheţată ce

ducea spre livada lui de meri. Era locul lui favorit, aşa fusese dintotdeauna. Acei
pomi bătrâni nu fuseseră niciodată altoiţi sau tunşi pentru ca fructele să poată fi
culese cu mâna, dar primăvara mulţimea de flori albe îţi tăia răsuflarea şi toamna
se umpleau de fructe roşii, strălucitoare, ca nişte ornamente de Crăciun.
David Grossman - Până la capătul pământului
După ce a izbucnit prima intifada, le-a fost teamă să se mai plimbe prin
zona aceea, aşa că au ales o pădure din apropierea şoselei – „toamna vezi poieni
întregi de ciclame şi brânduşe, poate mergem împreună până acolo într-o zi, adu-
mi aminte“ [...].
Edmondo de Amicis - Cuore (primul paragraf)
Azi e întâia zi de şcoală! Ca un vis au trecut la ţară, cele trei luni de vacanţă!
Mama m-a dus azi dimineaţă la şcoala Baretti, ca să mă înscrie în clasa a III-a
primară; mi-era gândul tot la ţară şi mă duceam la şcoală cu inima rea. Pe toate
uliţele mişunau copii; cele două librării erau pline de părinţi, care cumpărau:
ghiozdane, caiete, condeie, şi în faţa şcolii se grămădise atâta lume, încât portarul
şi poliţistul abia puteau să ţină orânduială la poartă.
Elizabeth Noble - Iubiri de altădată
Amelia se umflă în pene. Era îmbrăcată într-un tricou alb, bineînţeles, cu

mâneci scurte, în ciuda răcorii acelei dimineţi de toamnă, şi cu mai mulţi nasturi
desfăcuţi decât ar fi îngăduit mama lui Susannah.
Soarele de început de toamnă strălucea puternic după câteva zile de ploaie
cenuşie, iar culoarea frunzişului era splendidă.
Ellery Queen - Cazul Karen Leith
O expresie deosebit de atentă îi înăsprea şi mai mult figura sa brună şi

uscată ca o frunză de toamnă.
Într-o seară furtunoasă din toamna anului 18… pe înnoptate, la Paris, în

tovărăşia prietenului meu C. Auguste Dupin [...].
Emily Brontë - La răscruce de vânturi
Vara trecu şi toamna se arătă timpurie; trecuse şi Sfântul Mihail1, dar

secerişul nu se isprăvise; pe câteva din lanurile noastre se mai lucra încă. Domnul
Linton şi fiica lui se plimbau adesea printre secerători; în ziua în care s-au strâns
ultimii snopi, au rămas pe câmp până s-a întunecat, dar cum serile erau reci şi
umede, stăpânul meu a răcit rău de tot, răceala s-a aşezat la plămâni şi l-a obligat
să stea în casă toată iarna, aproape fără întrerupere.
Biata Cathy, speriată de mica-i poveste de dragoste, era mult mai tristă şi
întunecată de când renunţase la ea; iar domnul Linton stăruia să citească mai
puţin şi să facă mai multă mişcare. El n-o mai putea însoţi, când ieşea să se plimbe,
aşa c-am socotit de datoria mea să-l înlocuiesc, pe cât îmi sta în putinţă, deşi într-
un mod destul de nesatisfăcător, căci nu puteam răpi decât două sau trei ore din
numeroasele îndeletniciri zilnice şi tovărăşia mea îi era fără îndoială, mult mai
puţin plăcută decât a lui.
Într-o după-amiază de octombrie sau de pe la începutul lui noiembrie — o
după-amiază rece şi ploioasă, când iarba şi potecile foşneau de frunze veştede şi
ude, iar cerul rece şi albastru era pe jumătate acoperit de nori grei şi cenuşii ce
veneau şi se adunau repede dinspre apus prevestind ploaie abundentă — am
rugat-o pe stăpâna mea să renunţe la plimbare, căci eram sigură că vine o răpăială.
1
Se serbează la 29 septembrie.
Esteban Martin - Pictorul umbrelor
Ajunse la Madrid toamna şi, de la gară, se îndreptă spre o modestă

pensiune de pe strada San Pedro Mártir. Nu avea să fie prima lui locuinţă, căci,
după încă două mutări, sfârşi prin a se stabili în piaţa Lavapiés, aproape de strada
del Progreso.
Feodor Dostoievski - Fraţii Karamazov (volumul 1)
Dimineaţa sa dus la şcoală şi când a venit mai apoi acasă era negru la faţă
de supărare. Seara lam luat ca de obicei de mânuţă şi am plecat împreună să ne
plimbăm; tăcea, tot timpul na scos un cuvânt. La un moment dat, s-a stârnit
vântul, soarele s-a ascuns în nori; mirosea a toamnă afară şi începuse să
amurgească.
Era o zi posomorâtă, ceţoasă şi rece, de toamnă, cum nu se poate mai

potrivită pentru vânătoare.
Gabriel García Márquez - Dragostea în vremea holerei
La Paris, când se plimba, toamna târziu, la braţul vreunei iubite

întâmplătoare, i se părea de neconceput fericire mai pură decât cea trăită în acele
după-amiezi aurii, cu mirosul ca de pădure al castanelor coapte, cu acordeoanele
languroase şi îndrăgostiţii lacomi, care nu se mai saturau să se sărute pe terasele
cafenelelor.
Gabriel García Márquez - Un veac de singurătate
Trecuseră, pesemne, multe ceasuri de la masacru, deoarece cadavrele

aveau aceeaşi temperatură ca şi ipsosul toamna, consistenţa lui de spumă
împietrită, iar acei care-i încărcaseră in vagon avuseseră timp să-i aşeze în rând şi
în sens potrivit, aşa cum se transportau ciorchinii de banane.
Gaston Leroux - Misterul camerei galbene
Trecusem peste un pod vechi aruncat peste râul Douve şi intram în acea
parte a parcului numită Dumbrava de Stejari. Stejarii de aici erau vechi de secole.
Toamna deja le ofilise frunzele arămii şi ramurile lor înalte, negre şi
contorsionate păreau ca nişte scalpuri oribile, amestecate cu reptile ciudate, ca şi
cele pe care sculptorii antici le-au făcut pe capul Meduzei. Acest loc, pe care
domnişoara îl găsea vesel şi în care locuia în timpul verii, ne părea pe atât de
trist şi funerar. Solul era negru şi noroios din cauza ploilor recente şi a putrezirii
frunzelor căzute, trunchiurile copacilor erau negre, iar cerul de deasupra noastră
era acum, parcă îndoliat, încărcat de nori mari, grei.
George Calinescu - Enigma Otiliei
În vară construieşte toată lumea, aşa încât salahorii sunt scumpi. Toamna
târziu ei sunt însă fără lucru şi sunt bucuroşi să se angajeze şi pe puţin.
– Domnule, ce toamnă superbă, altădată pe vremea asta ningea. Totul se

schimbă, până şi clima!
Gustave Flaubert - Doamna Bovary
Ei bine, încet-încet, zi după zi, primăvară după iarnă, toamnă după vară,
toate s-au scurs una după alta, firicel cu firicel, bucăţică cu bucăţică; s-au dus, au
plecat, adică s-au tras undeva, că întotdeauna îţi rămane ceva la fund, ca să zic
aşa ... o greutate, ici, pe piept!
Toţi mâncau din belşug. Fiecare lua cât putea. Sudoarea curgea pe toate
frunţile, şi un abur albicios, ca boarea unui fluviu pe-o dimineaţă de toamnă,
plutea deasupra mesei, printre lămpile suspendate.
Venea toamna, şi frunzele incepeau să cadă, ca acum doi ani, când era
bolnavă! Oare când or să se isprăvească toate astea?!...
Harper Lee - Să ucizi o pasăre cântătoare
În sudul Alabamei, trecerea de la un anotimp la altul nu este niciodată

bruscă: vara se preschimbă treptat în toamnă, iar toamna nu e urmată
întotdeauna de iarnă, ci câteodată de o primăvară, veche parcă de când lumea,
care dă iar în vară. Toamna asta era o toamnă lungă şi atât de puţin răcoroasă, că
abia dacă simţeam nevoia să ne punem jachetele subţiri.
Oftând, am ridicat mica vietate şi-am pus-o pe ultima treaptă. Apoi m-am
întors la patul meu de campanie. Eram în septembrie, cu toate acestea vremea
rămânea caldă, aşa că dormeam mai departe pe veranda cu obloane din spatele
casei. Licuricii îşi mai arătau lampioanele, iar gângăniile înaripate ale nopţii, care
toată vara au ciocănit în obloane, încă nu plecaseră acolo unde obişnuiesc să
plece o dată cu venirea toamnei.
Helen Fielding - Jurnalul lui Bridget Jones
Toată conversaţia a mers din rău în mai rău, pentru că Magda îi dădea
înainte cu convingere, spunând ce frumos o să fie când Jude va întâlni
bărbatul potrivit şi că totul se va petrece „lin, precum frunzele care se
desprind toamna din copaci".
Honoré de Balzac - Eugénie Grandet
Doamna des Grassins era una din acele femei vioaie, durdulii, bălane și
rumene care, datorită unui regim claustral de provincie și datorită obiceiurilor
unei prea virtuoase vieți, se păstrează încă tinere la patruzeci de ani. Ele sunt
asemenea ultimilor trandafiri de toamnă, a căror priveliște e o desfătare, dar ale
căror petale au nu știu ce răceală și a căror mireasmă s-a istovit.
Lângă bucătărie era o fântână împrejmuită cu ghizduri, care avea un scripet

sprijinit într-o pripoană de fier îndoit, înfășurată în cârcei de viță-de-vie cu foi
veștede și ruginite de toamnă. [...]
Ziua senină și minunatul soare al toamnelor de pe țărmurile Loarei

începeau să împrăștie bruma căzută în timpul nopții pe obiectele pitorești, pe
ziduri, pe plantele ce împodobeau grădina și curtea.
În ciuda dorinței lui Grandet de a-și vedea mai grabnic însănătoșită soția, a
cărei moștenire era moartea lui; în ciuda indulgenței sale față de orice poftă a
mamei și a fiicei, spre nemărginita lor uimire; în ciuda celor mai duioase îngrijiri
ale lui Eugénie, doamna Grandet se apropia de moarte văzând cu ochii. Slăbea din
zi în zi, cum slăbesc la vârsta ei femeile răpuse de boală. Era din ce în ce mai
plăpândă, ca frunzele pomilor toamna. Și ca aceste frunze, peste care trece
soarele și le aurește, ultimele raze cerești ale toamnei au făcut să-i sclipească
obrajii ofiliți. Avu o moarte demnă de viața ei, o moarte creștină. Cu alte cuvinte,
un sfârșit sublim!
Isabel Allende - Casa spiritelor
Vacanţa s-a prelungit şi reuniunile de la şcoală au continuat. Vara a trecut,

toamna a vopsit câmpul în auriu şi roşu, peisajul s-a schimbat. Au venit primele
zile reci, ploile şi noroiul, dar Clara nu dădea semne că ar dori să se întoarcă în
Capitală, în ciuda presiunii constante a Ferulei, care detesta viaţa la ţară.
Isabel Allende - Insula de sub mare
La aceeaşi oră, Loula şi Tété stăteau în faţa casei galbene pe nişte scaune de
răchită, ca toate vecinele la ora înserării. Notele unui exerciţiu de pian tocau
liniştea amurgului de toamnă.
Jack London - Chemarea străbunilor
În toamna acelui an pătrunseră într-o regiune ciudată, plină de lacuri, tristă

şi tăcută, unde trăiseră multe zburătoare, dar care nu mai prezenta semne de
viaţă. Pe acolo sufla vântul rece şi se auzea vâjâitul melancolic al mestecenilor.
Cum ziua se apropia de sfârşit şi soarele cobora către nord-vest, nopţile de

toamnă durând doar şase ore, tinerii elani veneau mai rar în ajutorul celui rănit.
Jack london - Colț Alb
Către toamnă, când zilele se scurtează și când în aer începe să se simtă

mușcătura gerului, Colț Alb, vrând să scape din robie, își încercă norocul.
Jamie McGuire - Fericirea mea ești tu
Harley-ul meu lucea în soarele dimineţii de toamnă.
Norii de toamnă aruncau o umbră cenuşie peste toate lucrurile, dar

zâmbetul lui Abby era ca o zi de vară.
Ducându-mă de Halloween la The Red cu Abby, am remarcat iă aerul

îngheţat al sfârşitului de toamnă nu le împiedica pe multe femei să poarte o gamă
vastă de costume deocheate.
Jan Eliasberg - Razboiul lui Hannah
– Ce poate să se întâmple? Jack își desfăcu palmele pe masă. Iată-mă mâncând

desert cu o femeie frumoasă, într-o încântătoare zi de toamnă. Cafea și plăcintă
cu mere. Păsările cântă. Soarele apune spectaculos. Ceea ce vreau să spun e că,
dacă lumea într-adevăr se apropie de sfârșit ... ei bine, ăsta e un mod fabulos de a
încheia socotelile cu viața.
Hannah își întoarse privirea spre fereastră. Vedea culorile toamnei care
treceau cu repeziciune și, din când în când, reflexia propriului ei zâmbet. Pe
măsură ce Berlinul rămânea în urma lor, soarele cobora, dispărând periodic după
copacii și acoperișurile de la marginea orașului.
Jane Fallon - Dulcea mea răzbunare
E o zi frumoasă. Însorită, dar cu un parfum discret de toamnă în aer. Parcă

anunță un nou început.
Încă simt mirosul caprifoiului, chiar dacă e aproape toamnă.
Joanne Harris - Chocolat
Mi-am turnat şi eu un pahar cu lichior de noisette cu alune sfărâmate.

Mirosul era cald şi intoxicant, ca cel al unei stive de lemne în soarele târziu de
toamnă.
John Fowles - Magicianul
Era prima seară cu adevărat friguroasă din toamna aceea şi, în

plus, ploua cu găleata.
Parcul era plin de verdeaţă; oamenii împrăştiaţi peste tot în grupuri mici,
familii, perechi de îndrăgostiţi, oameni singuri ieşiţi la plimbare cu cîini; culorile
îndulcite de imperceptibila ceaţă de toamnă; lotul părea simplu şi plăcut ca o
plajă pictată de Boudin.
Purta un costum de tweed cu un desen fin în culori de toamnă şi iarnă [...].
E tăcută, nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mîna, va

rămîne de-a pururi în acest prezent îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare:
copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătorii anonimi. Printre sălciile de la malul
lacului, o biată mierlă cam nebună cîntă, deşi nu e timpul ei. Un stol de porumbei
deasupra caselor; fragmente de libertate, de hazard, o algebră incarnată. Şi
venind nu se ştie de unde, mirosul înţepător de frunze arse.
John Knittel - Via Mala
Sus se vedeau câteva pete verzi, care începuseră să capete culoarea ruginie
a toamnei. O întreagă familie de cârtiţe era cuibărită în vizuina ei găunoasă,
lingându-şi lăbuţele şi mirosind bănuitoare în jur.
— Nu mai fac parte dintre ei, îi răspunse Andi, privind pierdut mulţimea,
acoperişurile roşii, zarea cerului de toamnă.
Când, după ieşirea lui din puşcărie, Jonas Lauretz străbătu în micul tren,
valea Rinului, soarele strălucea peste pădurile somptuos colorate de toamnă.
Întâia zăpadă căzu, dar nu ţinu decât două zile. Toamna părea excepţional
de blândă. De parcă zeii timpului ar fi citit în inima Lauretzilor teama crescândă
pentru iarna apropiată şi li s-ar fi făcut milă de ei.
Jon Kalman Stefansson - Între-cer şi pământ
Era seară, în odaie plutea un fum gros de trabuc, cei trei bărbaţi abia îşi mai
vedeau feţele, până ce unul s-a îndurat şi a deschis fereastra spre toamna de-
afară, iar cerul a tuşit când fumul se topea în noapte.
Ludmila Ulitkaia - Cazul doctorului Kukoţki
Marea plescăia mărunt, era caldă, cenuşie ... Se prefăcea că-i potolită,
îmblânzită, ca şi cum nu ea surpa malul cu furtunile dezlănţuite toamna şi
înghiţea kilometri de pământ sterp, tare ca piatra ...
Margaret Mitchell - Pe aripile vântului
Precedată de o căldură îngozitoare, toamna prăfoasă se apropia cu paşi

mari şi ameninţa să înăbuşe oraşul, aducând oamenilor abătuţi noi încercări.
Toată politeţea, toată afabilitatea pe care Ellen îşi dăduse atâta trudă să i le
bage în cap, o părăsiră la fel de repede cum cad frunzele din copaci la primul
suflu rece al toamnei.
În anul acela toamna se prelungi, târzie şi frumoasă, până la sfârşitul lui

noiembrie şi fură zile frumoase pentru cei de la Tara.
Atlanta era doar la douăzeci de mile depărtare, dar trenul parcă se târa în
după-amiaza aceea umedă de toamnă, oprindu-se la toate gările mici ca să ia
călători.
Vedea casa cea albă şi strălucitoare urându-i bun venit, printre frunzele
ruginite ale copacilor, toamna, auzea liniştea amurgului de ţară coborând asupra
ei ca o binecuvântare, simţea roua dimineţii căzând pe nesfârşitele tufişuri verzi cu
puf alb, vedea culoarea roşie a pământului, ca şi frumuseţea întunecată a pinilor
de pe dealurile înconjurătoare.
Prin toate scrisorile străbătea o dorinţă melancolică de-a se întoarce acasă

la Doisprezece Stejari şi, pe pagini întregi, nu erau decât amintiri ale vânătorilor lui,
ale lungilor plimbări călare pe cărările pădurii tăcute, sub stelele reci de toamnă,
ale picnicurilor, partidelor de pescuit, ale nopţilor liniştite cu lună şi ale seninei
frumuseţi a vechii case.
Marie-Anne Desmarest - Torente (6 volume)
— O, ce cameră frumoasă! strigă Thérèse intrând în odaia pe care olandezul o

reţinuse într-unul din hotelurile din Rotterdam. În vase, crengi cu frunze de
toamnă care-i plăceau ei, iar pe birou, într-un bol de cristal, limpede ca apa unui
izvor, o jerbă de trandafiri palizi. Pe un colţ al şemineului, unde o pendulă mică
arăta ora, Thérèse admiră un fluture regal din Copenhaga: aşezat pe caliciul unei
flori, aripile lui albe şi fine, aproape transparente, dădeau iluzia că freamătă gata
să-şi ia zborul.
— Primeşte acest mic cadou în amintirea acestei zile de toamnă încă plină de
fluturi şi de trandafiri, zise Mijnheer.
După această mărturisire, Thérèse tăcu, necutezând să-l privească pe Jan;

acesta, cu capul plecat, privea poteca acoperită cu frunze uscate din toamna
trecută.
Cât de crudă poate fi memoria! Jan se ridică şi-şi lipi fruntea de fereastră.
Venise toamna, toamna cu culorile sale evanescente, cu tentele sale arămii.
Vremea frunzelor moarte, vremea regretelor ...
Natura îşi pusese podoabele cele mai de preţ. Soarele de toamnă scălda
trunchiurile albe ale mestecenilor – coloane zvelte, înălţate pe un covor verde de
muşchi. Sus pe cer, lebedele sălbatice zburau spre sud, alcătuind un triunghi de o
albeaţă strălucitoare. Într-un tufiş de aluni, Jan zări o veveriţă cafenie care-l privea
atentă şi totodată temătoare. Jan surâse şi-i strigă un „God dag”; speriată de
salutul cordial, simpatica vietate pieri în desiş.
— Îmi plac atât de mult miresmele toamnei, spuse ea Idei şi Flaviei, ale acestei
toamne care, la Tjorpa, e mai curând un lung sfârşit de vară. Cu nările fremătând,
adulmecă aerul. Dimineaţă a plouat, simţiţi mirosul? Acum pământul respiră,
împrăştie aceste miresme care-mi aduc aminte de copilăria petrecută în Alsacia:
mirosul puţin uscat, dar puternic, al fânului, cel atât de îmbălsămat, al răşinii
coniferelor; şi apoi, miresmele dulci şi totodată acrişoare ale muşchiului umed, ale
ciupercilor ce încep să mucegăi ască şi cele ale frunzelor uscate ...
Scurtă şi mohorâtă, toamna suedeză îşi şi făcuse apariţia în grădina de la

Tjorpa. Vântul murmura printre brazi. Vânt familiar, care iarna învăluia în lunga lui
jelanie casa familiei Yvarsen. Pe aleea centrală, printre stejarii aurii şi straturile
rămase fără flori, Rholf-Harald, care cu trei săptămâni mai înainte îşi făcuse
apariţia în mijlocul acelei familii atât de unite, îşi potrivea pasul după cel al Idei.
Min Anchee - Perla Chinei
În glasul ei auzeam anotimpurile. Sunetul primăverii era precum Fluviul

Albastru când umplea golfuleţele. Sunetul verii era ca mângâierea soarelui.
Toamna era alcătuită din culorile care vibrau şi îmi înălţau simţurile. Vocea iernii
era profundă, o poveste despre zăpadă.
Pentru prima oară nu purta căciula neagră tricotată. Sub soarele strălucitor,
părul ei auriu şi ondulat sclipea ca frunzele de toamnă.
Chan Tâmplarul şi echipa lui au construit porţi improvizate care îndrumau

mulţimea spre mormântul lui Carie. Deasupra fiecărei porţi se înălţau sculpturi din
lemn ale zeilor protectori. Fiecare poartă avea propria sa denumire, care
reprezenta un simbol de binecuvântare pentru viaţa viitoare a lui Carie. Prima
poartă a fost numită Seminţe Adormite, care reprezentau iarna; a doua era
Muguri de Floare, care desemnau primăvara; a treia era înflorire Deplină,
reprezentând vara; ultima poartă, Recoltă şi Fructe, era pentru toamnă. Lui Carie i
se asigurau toate cele patru anotimpuri în viaţa ei viitoare. În timp ce treceau pe
sub porţi, oamenii făceau plecăciuni.
Era o după-amiază caldă de toamnă. Purtam haina albastră, cu o eşarfă

neagră din mătase. Dick era îmbrăcat cu o jachetă fără guler, în stil franţuzesc, şi
avea o pălărie franţuzească asortată.
Felurile de mâncare ar fi numit după poemele lui Mao. Crabii cu ghimbir şi

vin s-ar numi Cucerirea capitalei Nanking, raţa friptă cu clătite din grâu s-ar numi
Triumful Răscoalei Recoltei de Toamnă.
Neal Ash - Cowl
Pădurea din dreapta conţinea acum copaci cu frunze căzătoare şi scoarţă

albă, plini de frunze de toamnă şi fructe translucide. Sub unul dintre aceşti copaci,
observă două animale care semănau cu nişte pisici, dar care se dondăneau pe
fructele căzute. Grăbi pasul, nevrând să descopere dacă nu cumva erau omnivore.
După câteva sute de paşi, auzi ciorovăiala lor crescând în intensitate şi apoi
încetând brusc. Aruncă o privire în spate şi văzu un coşmar ieşind pe plajă.
Înţelese de ce felinele nu vruseseră să mai atragă atenţia. Frica îşi strânse
ghearele plumburii în jurul stomacului său.
Neil Gaiman - Pulbere de stele
— Mama spune că budincă de orez, dacă-i în cantitate suficient de mare, ajută la

prevenirea răcelii, gripei şi a altor suferinţe de toamnă.
Nelson DeMille - Misiune ingrată
Am aterizat chiar înaintea zorilor şi, când am coborât din avionul Braniff
707, prevăzut cu aer condiţionat, m-a izbit o rafală de vânt fierbinte şi umed, ceea
ce era surprinzător pentru acea oră a dimineţii de noiembrie, şi îmi amintesc că
mi-am zis că va urma un an dificil pentru un tip căruia îi plăceau toamnele şi
iernile din Boston.
Nicholas Sparks - Accidentul
Distrus de foc în 1798, palatul fusese restaurat în 1954, împreună cu nişte

grădini a căror frumuseţe îţi tăia respiraţia, cele mai minunate din Sud. Pe toată
suprafaţa, în fiecare primăvară înfloreau lalele şi azalee, iar toamna înfloreau
crizantemele.
Ziua de vineri a adus primul aer cu adevărat rece de toamnă. De dimineaţă,

o brumă uşoară pudrase fiecare petic de iarbă. Stejarii, tufele de merişor şi
magnoliile nu-şi începuseră încă lenta trecere a culorilor spre galben şi arămiu şi
acum, când ziua era pe sfârşite, Sarah se uita cum lumina soarelui se cerne printre
frunze, aruncând umbre dea lungul trotuarului.
Nora Roberts - Fata cu multe chipuri
Ziua următoare a fost foarte încărcată. Larry vrusese să scoată cele mai
bune efecte din culorile toamnei revărsate peste Central Park. Cerul era fără nori,
aşa cum promisese Bret, şi mantia toamnei acoperise New Yorkul. Copacii din
parc îşi tremurau frunzele arămii într-o lumină blândă, aurie a soarelui care
strălucea în azurul limpede al cerului. În acest decor minunat, Larry o surprinse pe
Aurelia alergând căţărandu-se în copaci sau dând de mâncare la porumbei.
Norma Michelson - Șantaj
– Pleci mai devreme astăzi, Nick!

– Da, dar să nu sufli vreo vorbă cuiva. N-am avut timp să profit puţin de vara
noastră indiană şi cum în curând va veni frigul din Nord ...
– Ai dreptate! Zilele astea sunt un adevărat dar al Cerului. Şi pentru mine lacul
Michigan reprezintă toamna, una din cele şapte minuni ale lumii!
Pearl S. Buck - Pavilionul femeilor
— Da, a încuviinţat ea, trebuie să ai un nume, iar eu îţi voi da unul. Numele tău va
fi Xiuming. Înseamnă „Toamnă Luminoasă”. Cu acest nume îţi arăt limpede
îndatorirea. Toamna e a soţului tău, iar lumina, a ta.
Într-o zi frumoasă de la sfârşitul lunii a noua, Linyi a sosit în casa Wu în chip

de mireasă. Anotimpul era prielnic pentru căsătorii: recoltele erau gata de secerat,
iar orezul avea spice bogate. Vara îşi luase un răgaz, iar toamna încă nu începuse.
Dar când preotul a trecut prin curte după lecţie, doamna Wu l-a strigat cu
blândeţe. Stătea pe locul ei obişnuit, în care îşi petrecea mereu serile înainte să se
lase frigul toamnei. Seara aceea era rece, dar pentru că nu îi venea să lase vara
să plece, mai îndura câteva seri. Ying o certase că stă afară, iar în clipa aceea în
bibliotecă ardea un mangal, ca să alunge frigul, despre care slujnica spusese că
avea să-i îmbolnăvească stăpâna.
Fengmo a sosit înainte de venirea iernii, în ultima zi călduroasă din toamnă.

Recoltele fuseseră strânse şi puse la adăpost.
Rachel Hawkins - Soția de la etaj
Bea o îmbrățișează strâns pe Blanche și simte cât e de slabă în rochia ei

neagră. Bea nu poartă negru, de data asta a ales violet-închis, nuanța
caracteristică a viitoarei colecții de toamnă Southern Manors.
Raymond Chandler - Somnul de veci
Ploaia umplea rigolele şi pe caldarâm te stropea până la genunchi. Poliţişti

voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind ca nişte ţevi de revolver, se distrau
trecând în braţe peste locurile inundate fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe
acoperişul maşinii şi capota de pânză groasă începu să lase apă. La picioare se
adună o băltoacă. Era prea devreme ca să înceapă toamna cu o astfel de ploaie.
Robert Louis Stevenson - Insula comorii
Ca şi în lada lui Billy Bones, găsisem aici monede din cele mai diferite,
numai că, fireşte, erau mult mai multe. [...] Erau mai multe decât frunzele
toamnei.
Rodica-Ojog-Brasoveanu - Bărbaţii sunt nişte porci
Târziu, spre sfârşitul toamnei, Lulu o vizită pe Aprilia. O seară de noiembrie

umedă şi rece, o seară numai bună de stat la gura sobei şi la poveşti.
Într-o dimineaţă de toamnă, cam pe la mijlocul lui noiembrie, se trezi, ca de

obicei, la 9, şi tot ca de obicei, bine dispusă. Aruncă o privire pe fereastră, dar
vremea mohorâtă nu îmbia a plimbare.
Susanna Clarke - Jonathan Strange & Mr Norrell
Rafturile ce acopereau pereţii erau din esenţe de lemn englezesc şi erau

tăiate în formă de arcade gotice, împodobite cu sculpturi. Aceste sculpturi
reprezentau frunze (uscate şi răsucite, ca şi cum artistul ar fi vrut să ofere o
reprezentare a toamnei), rădăcini şi ramuri împletite, mici fructe sălbatice şi
iederă – toate minunat realizate. Însă minunăţia rafturilor nu era nimic pe lângă
cea a cărţilor.
Trei ferestre înalte se deschid către un peisaj englezesc, liniştit primăvara,

voios în timpul verii, melancolic toamna şi întunecat iarna – aşa cum sunt toate
peisajele englezeşti.
— E adevărat, spuse Drawlight, dar biblioteca de aici nu e nimic în

comparaţie cu cea de la Hurtfew Abbey. Încăperea aceea e cu adevărat
fermecătoare. Niciodată n-am văzut ceva mai încântător, e desăvârşită. E
împodobită cu mici arcade ascuţite, cu o cupolă susţinută de pilaştri în stil
gotic, iar frunzele sculptate – frunze uscate şi răsucite, veştejite parcă de
suflarea unui crivăţ cumplit, cioplite numai în lemn bun, de stejar englezesc,
frasin şi ulm – sunt însăşi întruchiparea perfecţiunii. „Mr Norrell, am spus eu
când le-am văzut, firea dumneavoastră dezvăluie nişte profunzimi
nebănuite. Sunteţi un adevărat romantic, domnule.“
Mr Norrell nu părea foarte încântat să audă vorbindu-se atât de mult
despre biblioteca de la Hurtfew, însă domnul Drawlight continuă senin:
— Te simţi acolo ca într-o pădure, o pădurice încântătoare într-o toamnă
târzie, iar copertele cărţilor, în nuanţele lor diferite de maroniu şi uscate
cum sunt din cauza vremii, sporesc această impresie. Şi, la drept vorbind,
cărţile de acolo sunt la fel de numeroase ca frunzele dintr-o pădure.
Avea, poate, treizeci sau treizeci şi doi de ani. Purta o rochie în culori de
toamnă, dar respira greu şi avea hainele uşor în dezordine din cauza goanei [...].
Tammara Webber - E ușor să mă rănești
Cea mai veche imagine a ei împreună cu el era de la un carnaval al toamnei,

acum aproape trei ani.
Am mers în pas de plimbare spre sala cursului de Spaniolă, tăcuţi, cu
jachetele pe noi şi umerii aplecaţi în faţă. Vechii mei prieteni din Alexandria ar fi
râs şi ar fi spus că ziua asta însorită, de toamnă, era vreme de pantaloni scurţi.
Tammara Webber - E ușor să te iubesc

[...] Ieșind pe ușa laterală în aerul rece de toamnă, am tras, din nou, adânc,
aer în piept. [...]
Zadie Smith - Dinți albi
Domnul Hamilton își atinse trist tâmpla, ca și cum ar fi vrut să recupereze

această amintire, apoi deschise larg ușa, extrem de lent, și făcu un pas ca de
porumbel în lumina soarelui de toamnă.
Era o zi frumoasă și senină de toamnă [...].
Rămaseră împreună mult timp în tăcere, goi, în timp ce lumina toamnei se

scurgea din cameră cu fiecare minut care trecea.

Descrieri Literare Despre TOAMNA

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Descrieri Literare Despre TOAMNA

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

100 Descrieri literare despre

Agatha Christie - Oglinda spartă (Volumul 1 – Seria Miss MARPLE)

Principiile lui Laycock în materie de grădinărit erau simple şi niciun

Alexandr Soljeniţîn - Pavilionul canceroşilor

Se mira şi el de sine însuşi. Niciodată nu gândise astfel, nu făcuse

Beverly Sommers - Timpul și locul primei întâlniri

El râsese, molipsind-o și pe ea. Marilyn privise cutele fine formându-se la

Prin fereastra coborâtă a portierei auzea frunzele tinere ale arțarilor

Cella Serghi - Mirona

Are ochii luminoși ca o dimineață de vară, părul în nuanțe închise,

Charlotte Brontë - Jane Eyre

Săptămână care urmă mi se păru nesfârşită; avu totuşi un sfârşit ca

Mi se înfăţişa o minunată dimineaţă de toamnă: cerul era limpede, soarele

Colleen McCullough - Deschis închis

– Nu-i aşa că e o zi minunată? Acum e cea mai frumoasă perioadă a toamnei şi

Îl privi pe Maurie pe fereastră în timp ce mergea pe poteca îngheţată ce

David Grossman - Până la capătul pământului

Edmondo de Amicis - Cuore (primul paragraf)

Elizabeth Noble - Iubiri de altădată

Amelia se umflă în pene. Era îmbrăcată într-un tricou alb, bineînţeles, cu

Ellery Queen - Cazul Karen Leith

O expresie deosebit de atentă îi înăsprea şi mai mult figura sa brună şi

Într-o seară furtunoasă din toamna anului 18… pe înnoptate, la Paris, în

Emily Brontë - La răscruce de vânturi

Vara trecu şi toamna se arătă timpurie; trecuse şi Sfântul Mihail1, dar

Ajunse la Madrid toamna şi, de la gară, se îndreptă spre o modestă

Feodor Dostoievski - Fraţii Karamazov (volumul 1)

Era o zi posomorâtă, ceţoasă şi rece, de toamnă, cum nu se poate mai

Gabriel García Márquez - Dragostea în vremea holerei

La Paris, când se plimba, toamna târziu, la braţul vreunei iubite

Gabriel García Márquez - Un veac de singurătate

Trecuseră, pesemne, multe ceasuri de la masacru, deoarece cadavrele

Gaston Leroux - Misterul camerei galbene

George Calinescu - Enigma Otiliei

– Domnule, ce toamnă superbă, altădată pe vremea asta ningea. Totul se

Gustave Flaubert - Doamna Bovary

Harper Lee - Să ucizi o pasăre cântătoare

În sudul Alabamei, trecerea de la un anotimp la altul nu este niciodată

Helen Fielding - Jurnalul lui Bridget Jones

Honoré de Balzac - Eugénie Grandet

Lângă bucătărie era o fântână împrejmuită cu ghizduri, care avea un scripet

Ziua senină și minunatul soare al toamnelor de pe țărmurile Loarei

Vacanţa s-a prelungit şi reuniunile de la şcoală au continuat. Vara a trecut,

Isabel Allende - Insula de sub mare

Jack London - Chemarea străbunilor

În toamna acelui an pătrunseră într-o regiune ciudată, plină de lacuri, tristă

Cum ziua se apropia de sfârşit şi soarele cobora către nord-vest, nopţile de

Jack london - Colț Alb

Către toamnă, când zilele se scurtează și când în aer începe să se simtă

Jamie McGuire - Fericirea mea ești tu

Harley-ul meu lucea în soarele dimineţii de toamnă.

Norii de toamnă aruncau o umbră cenuşie peste toate lucrurile, dar

Ducându-mă de Halloween la The Red cu Abby, am remarcat iă aerul

– Ce poate să se întâmple? Jack își desfăcu palmele pe masă. Iată-mă mâncând

Jane Fallon - Dulcea mea răzbunare

E o zi frumoasă. Însorită, dar cu un parfum discret de toamnă în aer. Parcă

Încă simt mirosul caprifoiului, chiar dacă e aproape toamnă.

Joanne Harris - Chocolat

Mi-am turnat şi eu un pahar cu lichior de noisette cu alune sfărâmate.

John Fowles - Magicianul

Era prima seară cu adevărat friguroasă din toamna aceea şi, în

Purta un costum de tweed cu un desen fin în culori de toamnă şi iarnă [...].

E tăcută, nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mîna, va