Tratatul despre Înviere

Traducere de Malcolm L. Peel

Unii sunt, fiul meu Rheginos, care vor să învețe multe lucruri. Ei au acest scop atunci când sunt ocupați
cu întrebări cărora le lipsește răspunsul. Dacă reușesc cu acestea, de obicei se gândesc foarte bine la ei
înșiși. Dar nu cred că au stat în Cuvântul Adevărului. Ei caută mai degrabă propria lor odihnă, pe care am
primit-o prin Mântuitorul nostru, Domnul nostru Hristos. L-am primit când am ajuns să cunoaștem
adevărul și ne-am sprijinit pe el. Dar pentru că ne întrebi cu plăcere ce se cuvine cu privire la înviere, îți
scriu că este necesar. Desigur, multora le lipsește încrederea în ea, dar sunt câțiva care o găsesc. Deci,
haideți să discutăm problema.

Cum a proclamat Domnul lucruri în timp ce a existat în trup și după ce s-a revelat ca Fiu al lui Dumnezeu?
El a trăit în acest loc unde rămâi tu, vorbind despre Legea Naturii - dar eu o numesc „Moarte”. Acum, Fiul
lui Dumnezeu, Rheginos, era Fiul Omului. El i-a îmbrățișat pe amândoi, stăpânind umanitatea și
divinitatea, pentru ca, pe de o parte, să învingă moartea prin faptul că este Fiul lui Dumnezeu și, pe de
altă parte, prin Fiul Omului, să aibă loc restaurarea Pleromei; pentru că el a fost originar de sus, o
sămânță a Adevărului, înainte ca această structură să fi luat ființă. În aceasta au apărut multe stăpâniri și
divinități.

Știu că prezint soluția în termeni grei, dar nu este nimic dificil în Cuvântul Adevărului. Dar din moment ce
Soluția a apărut astfel încât să nu lase nimic ascuns, ci să dezvăluie în mod deschis toate lucrurile
referitoare la existență - distrugerea răului pe de o parte, revelarea celor aleși pe de altă parte. Aceasta
este emanația Adevărului și a Spiritului, Harul este a Adevărului.

Mântuitorul a înghițit moartea - (despre aceasta) nu sunteți socotiți ca fiind ignoranți - pentru că a lăsat
deoparte lumea care piere. S-a transformat într-un Eon nepieritor și s-a ridicat, înghițind vizibilul de
invizibil și ne-a dat calea nemuririi noastre. Apoi, într-adevăr, după cum a spus Apostolul: „Noi am suferit
împreună cu El și ne-am ridicat cu El și ne-am dus la cer cu El”. Acum, dacă ne manifestăm în această
lume purtându-l pe el, suntem grinzile acelei și suntem îmbrățișați de el până la așezare, adică moartea
noastră în această viață. Suntem atrași de el către cer, ca razele de soare, nefiind înfrânați de nimic.
Aceasta este învierea spirituală care înghite psihicul în același mod ca și cel trupesc.

Dar dacă există cineva care nu crede, el nu are (capacitatea de a fi) convins. Căci este domeniul credinței,
fiule, și nu ceea ce aparține convingerii: morții vor învia! Există unul care crede printre filozofii care sunt
în această lume. Măcar el se va ridica. Și filozoful care este în această lume să nu aibă motive să creadă
că este unul care se întoarce singur - și (asta) din cauza credinței noastre! Căci noi l-am cunoscut pe Fiul
Omului și am crezut că El a înviat dintre morți. Acesta este acela despre care spunem: „El a devenit pierza
morții, așa cum este un mare în care ei cred”. Mari sunt cei care cred.
Gândul celor care sunt mântuiți nu va pieri. Mintea celor care L-au cunoscut nu va pieri. Prin urmare,
suntem aleși pentru mântuire și mântuire, deoarece suntem predestinați de la început să nu cădem în
nebunia celor fără cunoștință, ci vom intra în înțelepciunea celor care au cunoscut Adevărul. Într-adevăr,
Adevărul care este păstrat nu poate fi abandonat și nici nu a fost. „Puternic este sistemul Pleromei; mic
este ceea ce s-a dezlănțuit (și) a devenit (lumea). Dar Totul este ceea ce este cuprins. El nu a luat ființă; a
existat”. Deci, să nu te îndoiești niciodată cu privire la înviere, fiul meu Rheginos! Căci dacă nu existați în
trup, ați primit trup când ați intrat în această lume. De ce nu vei primi carne când te înalți în Eon? Ceea
ce este mai bun decât trupul este ceea ce este pentru (cauza) vieții. Ceea ce a luat ființă din contul tău,
nu este al tău? Nu există cu tine ceea ce este al tău? Totuși, în timp ce ești în această lume, ce îți lipsește?
Acesta este ceea ce ați depus toate eforturile pentru a învăța.

Nașterea după naștere a trupului este bătrânețea, iar tu exiști în corupție. Ai absența drept câștig. Căci
nu vei renunța la ceea ce este mai bun dacă pleci. Ceea ce este mai rău are diminuare, dar există har
pentru el.

Nimic, deci, nu ne mântuiește din această lume. Dar tot ceea ce suntem, suntem mântuiți. Am primit
mântuirea de la capăt la capăt. Să gândim în acest fel! Să înțelegem în acest fel!

Dar sunt unii (care) doresc să înțeleagă, în întrebarea despre acele lucruri pe care le caută, dacă cel care
este mântuit, dacă își lasă trupul în urmă, va fi mântuit imediat. Nimeni să nu se îndoiască de acest lucru.
[...]. într-adevăr, membrii vizibili care sunt morți nu vor fi mântuiți, pentru că (doar) mădularele vii care
există în interiorul lor vor apărea.

Ce este, deci, învierea? Este întotdeauna dezvăluirea celor care s-au ridicat. Căci dacă îți amintești că ai
citit în Evanghelie că Ilie a apărut și Moise cu el, să nu crezi că învierea este o iluzie. Nu este o iluzie, dar
este adevar! Într-adevăr, este mai potrivit să spunem că lumea este o iluzie, mai degrabă decât învierea
care a luat ființă prin Domnul nostru Mântuitorul, Isus Hristos.

Dar ce vă spun acum? Cei care trăiesc vor muri. Cum trăiesc ei într-o iluzie? Bogații au devenit săraci, iar
regii au fost răsturnați. Totul este predispus la schimbare. Lumea este o iluzie! - ca nu cumva, într-adevăr,
să mă bavaresc la lucruri în exces!
Dar învierea nu are acest caracter mai sus menționat, căci adevărul este cel care stă ferm. Este revelația a
ceea ce este și transformarea lucrurilor și o tranziție în noutate. Căci nepieritoarea coboară asupra celor
pieritoare; lumina curge în jos asupra întunericului, înghițindu-l; iar Pleromul umple deficiența. Acestea
sunt simbolurile și imaginile învierii. El este cel care face binele.

De aceea, nu gândi în parte, o, Rheginos, nici nu trăi în conformitate cu această carne de dragul
unanimității, ci fugi de dezbinări și de lanțuri și deja ai învierea. Căci dacă cel care va muri știe despre
sine că va muri - chiar dacă petrece mulți ani în această viață, el este adus la aceasta - de ce să nu te
consideri ca înviat și (deja) adus la aceasta? Dacă ai învierea, dar continui ca și cum ai muri - și totuși
acela știe că a murit - de ce, atunci, ignor lipsa ta de exercițiu? Este potrivit ca fiecare să practice în mai
multe moduri și el va fi eliberat de acest Element pentru a nu cădea în eroare, ci el însuși să primească
din nou ceea ce a fost la început.

Aceste lucruri le-am primit din generozitatea Domnului meu, Iisus Hristos. Te-am învățat pe tine și pe
frații tăi, fiii mei, luându-i în seamă, în timp ce nu am omis niciunul din lucrurile potrivite pentru a te
întări. Dar dacă este scris un lucru care este obscur în expunerea mea a Cuvântului, îl voi interpreta
pentru tine (pl.) când vei cere (pl.). Dar acum, nu fi gelos pe nimeni care se află în numărul tău atunci
când poate ajuta.

Mulți se uită la acest lucru pe care ți-am scris. Acestora le spun: Pace (fie) între ei și har. Te salut pe tine și
pe cei care te iubesc (pl.) în Iubire frățească.