Partea I.
ELEMENTE DE FIZICA CORPULUI - Sommerfeld perfecţionează modelul Bohr
SOLID
Cap. 1. STRUCTURA MATERIALELOR
1.1. Structura atomică şi tabelul periodic al
elementelor chimice
Structura atomică
- Atomul (at.) este caracterizat de numărul de
ordine, ZX şi de numărul de masă, A X.
11
Exemple: B, 12C, 16O, 14N, 28Si şi 56Fe.
nucleu : A nucleoni
- Z protoni (1p) mp=1.62×E-27 Kg
e = +1.6×E-19 C
At. - (A - Z) neutroni (1n) mn = mp
Z electroni pe orbite (0e)
m e= 0.91×E-30 Kg
e = -1.6×E-19 C
- mp / me = 1835
- rnucl. = r0×A1/ 3 unde r0 = 1.5×E-15 m
- dat » 1×E-10 m » 1 
- Zelctr = Zprot Þ at. neutru electric.
- Conf. Niels Bohr, electronii (elc.) se rotesc
pe orbite staţionare al căror moment cinetic
este un multiplu întreg al constantei Planck.
Deci,
L = r × p = r × (m × v) = n×h ..........
(1.1.)
unde L este momentul cinetic orbital, n este nu-
măr (nr.) cuantic principal (1, 2, 3, ...), r este
raza, p este impulsul, v este viteza, m este
ma- sa iar h = h/2p unde h este constanta
Planck (6.62×E-34 J×s).
- Cuantificarea lui L cuantifică raza orbitei şi
energia (enrg.), E a elc. Astfel:
rn = r1×n2 .......... (1.2.)
şi En = - E1/ n 2
.......... (1.3.)
unde r1 = 5.3×E-11 m şi E1 = 13.6 eV1.
- En< 0 - elc. în stare legată (de nucleu);
- En > 0 - elc. în stare liberă (at. în stare ionizată)
- pentru n¢ > n, En¢ > En - elc. în stare excitată
şi
- DE = - En = Ei - enrg. prag de ionizare şi
Ei / e = Vi - potenţial de ionizare.
1
1 eV = 1.6×E-19 J şi 1J = 1 kg×m2×s-2
considerând orbitele a fi şi eliptice, nivelul de
enrg. fiind caracterizat de patru nr. cuantice.
Numere cuantice
I - n Þ nr. cuantic principal n = 1, 2, .... , ¥.
Valoarea lui n 1 2 3 4 5 6 7
Notaţie K L M N O P Q
spectroscopică
Caracterizează nivelul de enrg., toţi elc. cu
acelaşi n formează un strat cuantic.
II - l Þ nr. cuantic azimutal l = 1, 2, ..., (n-1).
Valoarea lui n 0 1 2 3
Notaţie spectroscopică s p d f
Caracterizează excentriticitatea orbitei, toţi elc.
cu acelaşi l formează un substrat cuantic. l ia
n valori. Pentru l = (n-1), orbita este circulară
(conf. Bohr).
III- m Þ nr. cuantic magnetic
m = - l, - (l-1), .....,0, .....,+(l-1), +l. Astfel m ia
(2l+1) valori. Caracterizează orientarea planului
orbitei în raport cu un câmp magnetic exterior.
IV - s Þ nr. cuantic de spin s = ± 1/2
Caracterizează orientarea vectorului moment
cinetic datorat rotaţiei elc. în jurul axei propri.
- Completarea structurii de elc. se face:
· conform “Principiului de minimă enrg.”, cu
· respectarea “Principiului excluziunii” (Pauli),
conform căruia într-un atom nu pot fi doi
elc. având acelaşi grup de patru numere
cuantice.
Tabelul periodic al elementelor chimice
- Tabelul periodic cuprinde elementele chimi-
ce în ordinea creşterii nr. atomic, structura
(str.) de elc. explicânt poziţia în tabel, perioa-
da şi proprietăţile chimice şi fizice.
- Nr. de elc. pe stratul cuantic = 2n 2
- Notarea elc.: nlnr.elc. Exemple: 1s1 (H), 1s2 (He)
- Elementele de tranziţie au un substrat interior
incomplet. În consecinţă au:
· valenţă variabilă,
· polimorfism (mai multe reţele cristaline) şi
· sunt paramagnetice sau feromagnetice.
Cele opt elemente de tranziţie din perioada IV
sunt: Sc, Ti, V, Cr, Mn, Fe, Co şi Ni, ultimele
trei fiind feromagnetice.
 1.2. Structura metalelor
0 Reţele spaţiale
- La temperatura (temp.) normală, met. (cu
ex- cepţia mercurului, Hg) sunt solide şi
cristaline.
- Reţeaua cristalină constă dintr-un nr. finit de
4f 1-14 at. dispuşi ordonat în spaţiu iar cristalul este
En produsul aşezării în reţea al at.
3d 1-10 - Str. materialelor metalice (m.m.) constă dintr-
un număr mare de cristale fiind astfel agregate
policristaline. La microscop, fiecare cristal apa-
2p 1-6 re sub forma unui grăunte cristalin numit con-
stituent structural.
1s1-2
-
K 1 L 2 M 3 N 4 O 5 P 6

H, Li Na K,
He Ca
Ne Ar
Nr. ele- 2 8 8 2+
mente 8 Tr I (Sc®Ni)
+
8 (Cu®Kr) Fig.1.2. Reprezentarea schematică a
Perioada I II III IV structurii cristaline.

Fig. 1.1. Variaţia energiei electronilor, En, cu
stratul şi substratul cuantic.
- Caracteristicile metalelor (met.) datorate str.
de elc.
1/ Met. au 1 - 3 elc. de valenţă, ionizează pozi-
tiv (6 - 9 [eV]) iar nemetalele au 7 - 5 elc. de
valenţă şi ionizează negativ. Caracterul meta-
lic cel mai pronunţat le au elementele din gru-
pa IA şi IB cât şi elementele de tranziţie cu ns 1
elc. de valenţă.
2/ Met. au conductibilitate termică, electrică şi
prezintă fenomenul de termoelectricitate.
3/ Legătira met. are direţionalitate scăzută şi în
consecinţă, sub acţiunea forţei exterioare, met.
rezistă şi se deformează (e) plastic (eplast) înainte
de rupere.
4/ Prin topire sau difuzie atomică, formează
aliaje.
5/ Cu substanţe bazice formează oxizi şi cu
substanţe acide formează săruri.
6/ Met. de tranziţie, datorită polimorfismului au
transformări de fază în stare solidă (TFSS)
pe care se bazează procesul tehnologic de
tratament termic (TT).
- Celula cristalină constă din nr. minim de at.
care, prin repetare în cele trei direcţii, caracte-
rizează reţeaua cristalină. Ea este definită de
către şase parametrii: vectorii a, b, c şi unghiu-
rile a, b, g.
- At. se pot organizează sub formă de reţele
în şapte sisteme cristaline: cubic, tetragonal,
rom- bic, romboedric, monoclinic, triclinic şi
hexago-nal. Majoritatea met. cristalizează în
sistemul cubic unde a = b = c şi a = b = g =
900, cu reţe- lele: cubic simplă (CS), cubic cu
volumul cen- trat (CVC) şi cubic cu feţele
centrate (CFC) şi în sistemul hexagonal
compact (HC) unde
a = b ¹ c şi a = b = 900 şi g = 1200.
Indici Miller
Indicii Miller definesc direcţiile şi planele
cristaline.
- Direcţia cristalină este definită de trei indici,
[u v w] care reprezintă cele mai mici valori în-
tregi ale coordonatelor unui punct aflat pe o
direcţie ce trece prin origine şi este paralelă
cu direcţia dată.
- Planul cristalin este definit de trei indici, (h k l)
care repreintă cele mai mici valori inverse în-
tregi ale segmentelor pe care le formează pla-
nul cristalin extins cu axele de coordonate. În
cazul reţelei HC planul cristalin este definit de
patru indici (h k il) sau (h k×l) pentru că h +k= - i.
- Completări:
· Două direcţii cristaline notate complementar
sunt identice şi opuse.
· Două plane cristaline notate complementar
sunt paralele şi simetrice faţă de origine.
· În sistemul cubic şi hexagonal, indicii direcţiei
corespund cu cei ai planului perpendicular.
· Distanţa d, între două plane paralele şi
vecine este maximă pentru indicii minimi -
{100}, şi este d = (h2 + k2 + l2)-1/2.
z
E F
A B
0 G
C D
manifestă în planul şi pe direcţiile de
maximă
compactitate at. Reţeaua are 3 plane
com-pacte {100}, fiecare plan având 2
direcţii compacte < 100 >, deci CS
dispune de 6 sisteme potenţiale de
alunecare (SPA).
· Exemple: Li şi Na.
z
y
x
Fig.1.4. Celula elementară a reţelei cubice simple
- Reţeaua cubică cu feţele centrate
y

x
Fig. 1.3. Celula elementară a reţelei spaţiale.
Direcţia ox oy oz Direcţia Familia
[u v w] <uvw>
AB 0 1a 0 [ 01 0 ] <100>
EO 0 0 -1a [001] <100>
AD 0 1a - 1a [011] <110>
FD 1a 0 - 1a [101] <110>
Fig.1.5. Celula elementară şi secvenţa de îm-
OB 1a 1a 1a [111] < 1 1 1>
pachetare a reţelei cubice cu feţele centrate.
GA 1a - 1a 1a [111] <111>
Planu 1/ox 1/oy 1/oz Planul Familia · Celula elementară este formată din 8 at. în
l (h k l) {h k l} colţuri şi 6 care centrează feţele.
· Toţi at. sunt echivalenţi ca poziţie.
ABDC 1/1a 1/¥ 1/¥ (1 0 0 ) {100} · Fiecare at. are 12 vecini proximi deci coordi-
BFGD 1/¥ 1/1a 1/¥ ( 01 0 ) {100} dinarea reţelei este 12.
ADGE 1/¥ 1/1a 1/1a ( 01 1 ) {011} · Nr. at. / celula elementară = 8 ×1/8 + 6×1/2 = 4
ABGO -1/1a 1/¥ 1/1a (1 0 1 ) {110} · Analizând planul {111}, se constată că at.
CGE 1/1a 1/1a 1/1a (1 1 1 ) {111} sunt dispuşi hexagonal şi că secveţa de
EBC -1/1a 1/1a -1/1a (1 1 1 ) {111} împaghetare este A B C A B C A .....
· Reţeaua are 4 plane compacte {111},
Structura cristalină a metalelor fiecare plan având 3 direcţi compacte
- Reţeaua cubic simplă <110>, deci CFC dispune de 4 × 3 = 12
· Celula este formată din 8 at. în colţuri. SPA.
· Toţi at. sunt echivalenţi ca poziţie. · Reţeaua conţine goluri octaedrice (0.41×rat)
· Fiecare at. are 6 vecini proximi deci coordi- şi tetraedrice (0.22×rat).
narea reţelei este 6. · Consecinţe:
· Nr. at. / celula elementară = 8 × 1/8 = 1 - reţea compactă (4 at./ c.e.);
· Forţa maximă de coeziune interatomică se - metale cu plasticitate ridicată (12 SPA) şi
- capacitate mare de a forma soluţii solide (ss)
 interstiţiale (goluri octaedrice cu 0.41×rat).
· Exemple: Al, Cu, Au, Ag, Pt, ... , Feg.
- Reţeaua cubică cu volumul centrat
· Celula elementară este formată din 8 at. în
colţuri şi 1 care centrează volumul.
· Toţi at. sunt echivalenţi ca poziţie.
· Fiecare at. are 8 vecini proximi în zona I şi
6 vecini în zona II astfel, coordinarea reţelei
este 8 + 6.
· Nr. at./ celula elementară = 8 × 1/8 + 1 = 2.
· Fiecare at. are 12 vecini proximi deci coor-
dinarea reţelei este 12.
· Nr.at./celula elementară = 12×1/6 +2×1/2+3 = 4
· Analizând planul (0001) se constată că at.
sunt dispuşi hexagonal şi că secveţa de
împachetare este A B A B A ...

Fig.1.7. Celula elementară şi secvenţa de împa-

chetare a reţelei hexagonal compacte.
· Reţeaua are un plan compact (0001) cu
câte trei direcţii compacte <100> deci HC
dispune de 1×3 = 3 SPA.
· Reţeaua conţine goluri octaedrice (0.41×rat)
şi tetraedrice (0.22×rat).
· Consecinţe:
- reţea compactă (6 at. / c.e.);
- metale cu plasticitate redusă (3 SPA) şi
- capacitate mare de a forma ss. interstiţia-
le (goluri octaedrice - 0.41×rat).
· Exemple: Mg, Zn, Cd, Tia ......
Fig.1.6. Celula elementară şi secvenţa de îm-
pachetare a reţelei cubice cu volumul centrat.
· Cu toate că nu se disting plane şi direc-
ţii cu compactitate at. ridicată, mult
diferită faţă restul planelor, reţeaua are
şase plane {110} cu câte două direcţii
<111> compacte. Deci CVC dispune de 6
× 2 = 12 SPA.
· Reţeaua conţine goluri octaedrice (0.15×rat)
şi tetraedrice (0.29×rat).
· Consecinţe:
- met. cu plasticitate inferioară reţelei CFC şi
- capacitate redusă de a forma ss. intersti-
ţiale (în golurile octaedrice - 0.15×rat)
· Exemple: V, Cr, Mo, Tib, ..., Fea şi Fed.

- Reţeaua hexagonal compactă

· Celula este formată din 12 at. în colţuri, 2
care centrează planele bazale şi 3 în
volum.
· Toţi at. sunt echivalenţi ca poziţie.

Cap. 2. TEORIA ELEMENTARĂ A
METALELOR
2.1. Legături interatomice
- Starea de agregare a at. sau a moleculelor
este consecinţa forţelor de interacţiune.
· În cazul stării gazoase (distanţele interatomi-
ce mari fac ca str. de elc. să fie cea a at.
liber) nu apar forţe de interacţiune.
· În cazul stării lichide şi solide (distanţele in-
teratomice sunt aprox. egale cu diametrul
at. astfel că str. de elc. se modifică), apar for-
ţe de interacţiune de atracţie (-) şi respin-
gere (+).
- Legăturile interatomice sunt o sumă a contri-
buţiilor legăturilor: ionică, secundară (Van der
Waals), covalentă şi metalică.
- Enrg. internă cristalină, U are două compo-
nente:
- enrg. de atracţia şi respingere, FT = FA + FR
- enrg. termică de vibraţie a at. reţelei,
E = Ep + Ec , care la 0 [0K] se neglijează.
Legătura ionică
- Elementele met. (electropozitive) din grupele
IA, IIA şi de tranziţie cu ns1 elc., împreună cu
elementele nemetalice (electronegative) din
grupele VIIA şi VIA, se asociază prin cedare şi
respectiv primire de elc., pentru a forma un oc-
tet ns2np6. Deci legătura ionică se bazează pe
atracţia de natură electrostatică între ionii po-
zitivi şi ionii negativi care, în stare solidă, for-
mează cristale ionice.
Fig.2.1.Structura cristalină a clorurii de sodiu,
NaCl (a) şi a florurii de calciu, CaF2 (b).
- În cazul NaCl: Na+ are 6 vecini de Cl - şi
Cl - are 6 vecini de Na +
Coordinarea reţelei : 12 Þ reţea CFC.
- În cazul CaF2: Ca +2 are 8 vecini de Fl - şi
Fl - are 4 vecini de Ca +2
Coordinarea reţelei : 12 Þ reţea CFC
- Deci coordinarea reţelei cristalelor ionice
trebuie să fie un submultiplu întreg al at. compo-
nenţi ai moleculei AyBx, adică (x + y).
- Conform teoriei Born-Madelulg, forţa de
atracţie, fa este:
fa = (a1×a2) / (4p×e0×r 2) ......... (2.1.)
unde r12 este distanţa interionică, e0 este per-
mitivitatea vidului, iar a1,2 = ñ z×e sunt sarcinile
electrostatice ale ionilor, z fiind gradul de ioni-
zare al legăturii.
- Enrg. potenţială de atracţie coulombiană este
FA = (a1×a2) / (4p×e0×r 12) ......... (2.2.)
- Datorită atracţiei, elc. interacţionează şi apar
forţe de respingere. Astfel, pentru un kmol. de
substanţă, enrg. internă cristalină, U este:
U = (N×z2×e2×A)/r + (N×e2×B)/r n ..... (2.3.)
unde N este nr. Avogadro (6.0225×E26 kmol-1),
A este constanta Madelung, B este o constan-
tă experimentală şi n = 9.
Fig. 2.2. Variaţia cu distanţa interionică a
energiei interne cristaline.
- Consecinţe:
· Legătură puternică Þ Ttop, R, H şi a [0C-1] ¯.
· Legătură puternic direcţională Þ comporta-
re fragilă şi
· Elc. sunt “legaţi”Þ comportare de izolator
electric şi conductibilitate ionică în stare
topită.
Legătura secundară (Van der Waals)
- Legătura secundară apare între at. de gaz
inert sau moleculele de gaz cu structură de
elc. de gaz inert. Este rezultatul nesimetriei de
distribuţie a sarcinii cu formare de dipoli
electrici (două sarcini electrice, punctiforme
aflate la distanţă minimă) şi în consecinţă a
sincronizării mişcării elc.
M
±e
 l1 r l2
- e1 q +e2 Fig. 2.3. Dipol electric.
a - În cazul moleculei de oxigen, se împart două
- Câmpul electric al dipolului exercită asupra
unei particule încărcate ( ± e din punctul M) o
forţă de atracţie:
fa » - (a× m2) / r7 .......... (2.4.)
unde a este coeficientul de polarizabilitate şi m
este momentul electric de dipol dat de a×e.
- Enrg. de atracţie, FA dintre doi at., datorată
interacţiunii dipol - dipol este
FA » ò¥ a×m2/r7×dr » - a×m2/r6 .......... (2.5.)
- Enrg. de atracţie rezultantă, FARez este suma
interacţiunilor dipol - dipol, dipol - cuadripol,
cuadripol - cuadripol etc. fiind astfel:
FARez= - (C1/r6+ C2/r8+ C3/r10+...) .. (2.6.)
unde C1,C2, C3, ... sunt constante.
- Distanţa de echilibru, r 0 se stabileşte la echi-
librul forţelor de atracţie şi respingere:
U = - A/r 6 + B/r n .......... (2.7.)
unde n = 12.
- Consecinţe:
· Legătură slabă Þ Ttop , Tfierb ¯¯ şi str.
compactă.
Exemple:
Neon Þ Ttop= - 248.6 0C şi Tfierb= - 246.0 0C.
XenonÞTtop= - 112.0 0C şi Tfierb= - 108.0 0C.
· Elc. sunt “legaţi” Þ izolator electric.
- Legătura secundară apare şi între molecule-
le cu legătură covalentă organizate cristalin.
Astfel cristalele sunt:
- nepolare (H2,, N2, O2, ... ) când forţa de
atracţie este foarte slabă (în cazul N2, Tfierb = -200
şi Ttop = -196 0C) şi
- polare (CH4, CO2, H20, ...) când forţa
de atracţie este slabă şi în consecinţă Tfierb şi
Ttop sunt mai mari (cazul H2O, Tfierb = 100 şi
Ttop = 0 0C).
Legătura covalentă
- Legătura apare între at. care îşi împart elc.
de valenţă pentru a forma un strat exterior
de 8 elc. - octet, ns2np6. Conform lui Lynus
Pauling, forţa de atracţie apare ca o consecin-
ţă a enrg. de schimb sau de rezonanţă produ-
să prin schimbarea rapidă a elc. între cei doi at.
Fig. 2.4. Legătura covalentă a moleculei de
oxigen (a) şi a apei (b).
perechi de elc. Dacă legătura se formează
între at. diferiţi, molecula este polarizată. În
cazul apei, unghiul format între at. de oxigen
şi cei de hidrogen este datorat faptului că elc.
se găsesc mai mult timp în jurul at. de oxigen.
Fig. 2.5. Structura
spaţială a diaman-
tului.
- Un exemplu tipic de legătură covalentă este
carbonul organizat în reţea tetragonală - dia-
mant.
Carbonul, 12C cu str. de elc. 1s22s22p2 Þ
1s22s22p6 pentru că fiecare at. împarte cu ve-
cinii câte un elc. (coordinarea reţelei fiind 4).
- Cristalele cu legătură covalentă se numesc
cristale de valenţă pentru că respectă
“regula 8 - N” (N fiind nr. elc. de valenţă). În
cazul C, 8 - 4 = 4 Þ reţea tetragonală iar în
cazul As şi Bi, 8 - 5 = 3 Þ reţea romboidală.
- Consecinţe:
· Legătură puternică Þ Ttop , H şi a ¯¯.
· Legătură direcţională Þ comportare fragilă.
· Elc. aparţin unei singure legături Þ izolator
electric.
Legătura metalică
În cazul legăturii met., elc. sunt împărţiţi între
at. dar, cu un grad de libertate mai mare în
comparaţie cu legătura covalentă.
Fig. 2.6. Posibilă traectorie a unui electron de
valenţă în reţeaua ionilor metalici.
- Cristalul met. este format dintr-o reţea de ioni
electropozitivi înconjuraţi de către un “gaz” de
elc. de valenţă. Distanţa de echilibru se stabi-
leşte la echilibrul forţelor de atracţie şi respin-
gere unde enrg. internă cristalină, U este
minimă:
U = - A×e2/ W1/3+B/W2/3+C×e2/W .... (2.8.)
unde A, B şi C sunt constante şi W este volu-
mul at. Primul termen al relaţiei reprezintă enrg.
potenţială a elc., al doilea, enrg. lor cinetică şi
al treilea, enrg. cinetică de zero a elc.
Fig. 2.7. Variaţia cu distanţa interatomică a
energiei interne a unui cristal metalic.
- Consecinţe;
· Legtură puternică Þ Ttop , R, H şi a ¯ .
· Legătura are direcţionalitate scăzută Þ
comportare plastică şi tenace sub acţiunea
forţelor exterioare.
· Elc. sunt liberi Þ conductibilitate electrică,
termică şi termoelectricitate.
2.2. Teoria electronică metalelor
2.2.1. Principiul incertitudinii
- Principiul incertitudinii (Heisenberg 1927) de-
monstrează imposibilitatea cunoaşterii simul-
tane şi exacte a vitezei şi a poziţiei elc.
o + 2m / h(ET-EP)×Y = 0
0 Dx
Fig. 2.8. Incertitudinea de poziţie a unui electron.
- Elc. se găseşte într-un interval de probabilita-
te maximă, Dx şi impuls, Dp (dat de produsul
m ×Dv).
- Astfel, principiul incertitudinii se exprimă:
Dx × Dp ³ h .......... (2.8)
Dacă Dx = 0, atunci Dp ³ h / 0 = ¥ şi Dv = ¥.
2.2.2. Dualitatea materiei
- Mecanica cuantică descrie elc. prin interme-
diul enrg. care se calculează exact, însă pozi-
ţia sa este determinată sub forma unui domeniu
de probabilitate maximă.
· corpusculară (sarcină,
masă de repaos,
- Elc. au comportare dimensiune)
· ondulatorie (fenomenul
de difracţie)
- Unda asociată mişcării elc. fiind conservativă
de enrg., este staţionară.
- Conf. mecanicii clasice, elongaţia, y a unei
oscilaţii staţionare este
y = y0×sin(2p×n×t - 2p×x/l) ..........(2.9.)
unde y0 este amplitulinea, 2p×n este pulsaţia
w, 2p/l este nr. de undă k, x este distanţa de
propagare şi l este lungimea de undă. Deci,
y = y0 × sin(w×t - k×x) .......... (2.10.)
- Cum intensitatea oscilaţiei este µ cu y02, po-
ziţia de maximă probabilitate a elc. va fi dată
de patratul unei funcţii de poziţie, Y unde Y0
este amplitudinea oscilaţiei. Deci,
Y = Y0 × sin(w×t - k×x) .......... (2.11.)
- Ecuaţia generală de mişcare a unei oscilaţii
monodimensionale este dată de derivata dublă
fucţie de x a lui Y. Astfel,
dY/dx = - k×Y0×cos(w×t - k×x) şi
d2Y/dx2 = - k2×Y0×sin(w×t - k×x) = - k2×Y
sau, ecuaţia SchrÖdinger:
d2Y/dx2 - k2×Y = 0 ..... (2.12.)
Cum k = 2p/l = 2p/h×mv = mv/h,
k2 = m2v2/h2 = 2/h2×m (mv2/2) .....
(2.13.) Astfel, ec. SchrÖdinger devine:
d2Y/dx2 + 2m/h2×(1/2mv2)×Y = 0 .. (2.14.)
şi pentru cazul tridimensional,
JY2/dx2 + JY2/dy2 + JY2/dz2 +
..... (2.15.)
- Probabilitatea de existenţă a elc. în Dv, este
dată de modulul pătrat al funcţiei de undă, Y.
Astfel,
pDv = çY ç2×Dv = Y×Y*×Dv .......... (2.16.)
2.2.3. Teoria electronilor liberi (teoria
Sommerfeld)
- Teoria Sommerfeld face următoarele ipoteze
simplificatoare:
- gazul de elc. se mişcă într-un câmp de
potenţial constant;
- elc. sunt reflectaţi de pereţi (nu părăsesc
corpul) şi
- unda asociată fiind staţionară, ec. Schr Ö-
dinger se anulează pe contur, deci Y = 0
pentru x = 0 şi x = L.

Ep = ¥ Fig. 2.9. Variaţia
energiei potenţiale
vid metal vid într-un corp
metalic.
Ep = 0
L
x=0 x=L
- Oscilaţiile sunt staţionare dacă l = (2/nv)×L
unde nv este nr. cuantic de vibraţie (1, 2, 3,.., ¥).
- Similar, oscilaţiile staţionare ale funcţiei de
undă, Y trebuie să îndeplinească condiţia:
k = 2p / l = (p / L)× nv şi k2 = (p2 / L2)× nv2
Cum k2=(2/h2)×m×(E -Ep) şi conf. ipotezei Ep= 0,
k2 = (2/h2)×m×Ec şi (2/h2)×m×Ec = (p2/L2)×nv2
Deci,
Ec = [(p2×h2) / (2m×L2)]×nv2 ...... (2.17.)
şi pentru cazul tridimensional,
Ec = [(p2×h2) / (2m×L2)]×nvx2+nvy2+nvz2) .... (2.18.)
- Aplicaţia 1
Ec este minimă pentru nvx-z=1 când
Ec= 3/2×[(p2×h2)/(2m×L2)] şi nivelul imediat
su-
perior (nvx=2 şi nvy,z=1), cu trei stări degene-
rate (având aceeaşi enrg.), când
Ec= 6/2×[(p2×h2)/(2m×L2)].
- Aplicaţia 2
Conf. principiului de enrg. minimă, la 0 0K
toate nivelele sunt ocupate până la nivelul
N/2, numit nivel Fermi, EF al cărui energie
este:
EF(0) = [(p2×h2)/2m]×[3N/(pL3)]2/3 ....... (2.19.)
Din relaţia (2.18.), unde N/L 3=N/V, se constată
că EF este în funcţie de nr. elc. liberi pe unitatea
de volum.
- Aplicaţia 3
Densitatea de distribuţie N(E) a nivelului de
energie în funcţie de valoarea enrg. este:
N(E) = p/4×[(2m×L2)/(p2×h2)]3/2×E1/2 ...... (2.20)
Fig. 2.10. Densitatea nivelelor de energie la
T 0 (0 0K) < T1 < T2.
- Aplicaţia 4
Dat fiind că EF este de aprox. 80 de ori mai
mare ca cea a oscilatorului at., creşterea
temperaturii afectează un nr. mic de elc. ce
depăşesc EF devenind astfel nefectiv. Astfel,
dacă la temperaturi scăzute distribuţia elc.
de valenţă este de tip Fermi - Dirac când
n(E) = (e(E-E )/(k×T) +1)-1, la temperaturi ridicate,
F
devine de tip Boltzmann - Maxwell când,
n(E) = e- E / kT.
Fig.2.11. Distribuţia energiei de tip Fermi -
- Dirac (a) şi Boltzmann - Maxwell (b).
2.2.4. Teoria zonelor Brillouin
- Elc. liberi se deplasează într-un câmp de po-
tenţial variabil datorat prezenţei ionilor pozitivi.
- Dat fiind caracterul ondulatoriu al mişcării
elc., dacă se satisface relaţia Bragg, ei vor fi
reflectaţi intern de către ionii pozitivi.
- Utilizând relaţia Bragg, se pote determina
condiţia de reflecţie internă. Astfel, unda aso-
ciată mişcării elc. este:
l = mv/h = 2p×h/p .........
(2.20.)
Fig.2.12. Plan cristalin de ioni pozitivi (a) şi va-
riaţia de potenţial a unui şir reticular de ioni (b).
Fig. 2.13. Reflecţia
q d internă de electroni.
d×sinq plane cristaline
Dacă în rel. (2.20.) se introduce condiţia de re -
flecţie, nl = 2d×sinq (unde n este un nr. întreg
şi pozitiv), se determină impulsul de reflecţie.
Astfel,
p = (2p×h)/l = (n×p×h)/d×sinq ....... (2.21.)
Cum k = 2p / l = (2p×p)/h = p/h şi astfel p = k×h,
vectorul cu mărime direct proporţională cu im-
pulsul şi orientat pe direcţia de mişcare a elc.
pentru care se produce reflecţia internă, este:
k = (n×p) / (d×sinq) .......... (2.22.)
Astfel, prima reflecţie se produce pentru n =1 la
k = p/d iar a doua, pentru n = 2 la k = 2p/d.
În aceste condiţii, primele plane cristaline de
reflecţie sunt cele cu distanţa interatomică ma-
ximă (în sistemul cubic şi hexagonal planele cu
indici Miller minimi).
- În cazul unei reţelei cubice bidimensionale,
prima reflecţie se produce pe planele {100}
dacă:
kx[10] = (n×p) / (d×sinq) = ± 1×p / (a×sin900) = ± p/a
şi
kxy[11] = ± 1×p / (a×sin450) = ± (Ö2×p)/a
A doua reflecţie se produce pe planele {110}
dacă:
kx[10] = ± (Ö2×p)/(a×sin450)= ± (2p)/a şi
kxy[11] = ± (Ö2×p)/(a×sin900)= = ± (Ö2×p)/a.
Fig.2.14. Prima şi a doua zonă Brillouin a unei
reţele bidimensionale CS (a) şi prima zonă
Brillouin a unei reţele tridimensionale CS (b).
- Suprafaţa din spaţiul k se numeşte zonă Bri-
llouin (zB) şi este egală pentru toate zonele
unei reţele. În cazul reţelei CS, prima zB are
formă cubică pe feţele căreia se produce
reflecţia internă a elc.
Fig. 2.15. Variaţia cu numărul de undă al
energiei cinetice a electronilor în mişcare uni-
direcţională conform teoriei Schr Ödinger şi
Sommerfeld (a) şi conform teoriei zonelor
Brillouin (b).
- Dat fiind că zB sunt finite şi că enrg. ia valori
discrete, într-o zB se acomodează un număr
finit de elc. În sistemul cubic, nr. nivelelor de
enrg. este N, fiecare (conf. principiului exclu-
ziunii) putând să fie ocupat de doi elc. În aces-
te condiţi, elc. metalelor monovalente ocupă
jumătate din nivelele zB iar cele bivalente ocu-
pă toate nivelele disponibile.
Fig. 2. 16. Distribuţia stărilor de energie
conform teoriei zonelor Brillouin.
- Conform teoriei Sommerfeld, distribuţia stări-
lor de enrg.,N(E) nu este limitată de valoarea
enrg. dar conform teoriei zB, păstrându-şi dis-
tribuţia parabolică, în vecinătatea limitei zB îşi
măreşte valoarea ca apoi, pentru enrg. interzi-
se, să devină nulă.
2.2.5. Aplicaţi ale teoria zonelor Brillouin
Teoria electronică a fazelor din aliaje
- Teoria electronică a fazelor din aliaje a debu-
tat prin cercetările întreprinse (Hume - Rothery,
1926) asupra alamelor - aliaje ale Cu (CFC)
cu Zn (HC).
Astfel, dacă până la 45 procente atomice
(Pct.at.) de Zn se formează o ss. de substitu-
ţie, A cu reţea CFC, la concentraţi mai mari de
Zn se formează o fază b (CVC), la 62 Pct.at.
Zn se formează o fază g (cubic complexă), la
75 Pct.at. Zn se formează o fază e (HC).
Corespondenţa între tipul de reţea a acestor
faze şi concentraţia lor de elc. a făcut să fie
numite compuşi electronici (CE).
Astfel, în cazul CE b - CuZn, Cu5Sn sau Cu3Al,
raportul nr. de elc. şi nr. de at. este 1.5, în ca-
zul CE g raportul este 21/13 iar în cazul CE e
raportul este 7/4.
- CE se formează şi sunt stabili atât timp cât
conferă gazului de elc. enrg. minimă. Astfel,
ss. de substituţie A (CFC) este stabilă până la
o concentraţie de elc. de 1.36 peste care CE b
devine treptat stabil pentru că prima zB a re-
ţelei CVC oferă gazului de elc. enrg. minimă.
Formarea în continuare a CE g şi CE e se ex-
plică în acelaşi fel.

Fig. 2.19. Nivele acceptoare în semiconductorii

Fig. 2.17. Distribuţia de energie pentru două
faze diferite ca structură.
Conductori, izolatori şi semiconductori
- În funcţie de conductibilitatea electrică, cor-
purile solide se clasifică în conductori, izolatori
şi semiconductori.
intrinseci - p (a) şi nivele donoare în semiconduc-
torii extrinseci - n (b).
Odată cu creşterea temperaturii, elc. din zona
de valenţă depăşesc zona interzisă trecând în
cea de conductibilitate. Ridicarea elc. în zona
de conductibilitate face ca în zona de valenţă
să apară “vacanţe” ce sunt ocupate de către
elc. acceleraţi.
- Semiconductorii extrinseci sunt materiale se-
miconductoare intrinseci, impurificate controlat
cu at. străini care formează în zona interzisă
nivele acceptoare sau donoare de elc. În cazul
celor acceptori (Si sau Ge impurificaţi cu B, Al,
Ga sau In), numiţi şi pozitivi (p), la creşterea
temp., elc. din zona de valenţă, se ridică în cea
acceptoare iar în cazul celor donori (Si sau Ge
impurificaţi cu P, As sau Sb), numiţi şi negativi
(n), elc. din zona interzisă, se ridică în zona
de conductibilitate.

Fig. 2.18. Ocuparea nivelelor de energie de

către electronii metalelor monovalente (a) şi biva-
valente (b).

- Materialele conductoare au zB ocupate in-

complet (met. monovalente cum ar fi Cu, Ag,
Au şi met. alcaline) sau suprapuse parţial (met.
bivalente). Sub influenţa unui câmp electric,
elc. ocupă nivele libere superioare, de enrg.
- Materialele izolatoare au prima zB ocupată
în întregime şi separată de a doua zB printr-o
zonă interzisă atât de întinsă încât, chiar sub
influenţa câmpului electric sau a enrg. termice,
elc. nu o pot depăşi fiind în consecinţă izola-
tori sau dielectrici.
- Semiconductorii, intrinseci sau extrinseci,
au conductibilitate electrică intermediară şi
care, spre deosebire de conductibilitatea me-
talelor, creşte odată cu temperatura.
- Semiconductorii intrinseci sunt cristale de
va- lenţă sau ionice foarte pure (Ge, Si, Se,
Te, Sna, Cu2O şi Fe2O3) cu o zonă interzisă
foarte
îngustă.
Cap 3. ELASTICITATEA ŞI PLASTICITATEA - Deformaţiile lineare midifică dimensiunile
METALELOR lineare ale corpului.
Astfel, deformaţia lineară medie, e este:
3.1. Tensiuni mecanice, deformaţii şi
e = (Lf - Li) / Li = DL / Li .......... (3.4.)
legea Hooke
iar deformaţia lineară reală este:
Tensiuni mecanice
er = ln(Lf / Li) .......... (3.5.)
- Sub acţiunea forţelor exterioare, în corpul
- Făcând ipoteza volumului constant, lungirea
solid apar forţe interne, caracterizate prin
este însoţită de scăderea secţiunii transversale
tensiuni mecanice.
- contracţie transversală. Astfel, coeficientul
- Tensiunea mecanică medie, s, este raportul
de contracţie transversală (coeficientul
între forţa internă şi aria secţiunii transversale,
Poisson), este
s = F/S [MPa] sau [N×mm-2] ........ (3.1.)
n = etr / elong .......... (3.6.)
iar tensiunea mecanică reală, sreal este rapor-
unde etr este e transversală şi elong este e longi-
tul între DF şi DS atunci când DS ® 0. tudinală. Pentru materiale perfect elastice
n = 0.25, iar pentru m.m. policristaline n = 0.33.
- Deformaţia unghiulară, caracterizată de un-
ghiul cu care se modifică interpoziţiile deferite-
lor elemente ale corpului, este:
g = a / h = tg a .......... (3.7.)
unde g este lunecare specifică.
Fig. 3.1. Componentele
Legea Hooke
forţei F într-o secţiune
înclinată. - La începutul acţiunii forţei F, e are caracter
elastic. În prima parte a e elastice, este valabi-
În secţiunea înclinată S’, forţa, F se descom- lă legea Hooke conform căreia, tensiunea în
pune într-o componentă normală, Fn şi una tan- creştere este proporţională cu e specifică.
genţială, Ft. Deci, s = E × e .......... (3.8.)
Cum S’= S/cos f, Fn = F×cos f şi Ft = F×sin f, şi t=G×g .......... (3.9.)
tensiunea normală este: unde E este modulul de elasticitate
s = (F/S)×cos2f .......... (3.2.) longitudinal sau modulul Young şi G este
şi tensiunea tangenţială este: modulul de elas- ticitate transversal sau
t = (F/S)×cos f×sin f .......... (3.3.) modulul de rigiditate.
Din rel.(3.2.) se vede că s este maximă în - Caracterizarea comportării elastice a unui
sec- ţiunea perpendiculară pe direcţia de corp este făcută de către constantele E, G şi
aplicare a forţei şi că t este maximă şi egală n, inter relaţionate de:
cu 0.25×smax în secţiunea înclinată cu 450 faţă G = E / [2×(1+n)] .......... (3.11.)
de direcţia de aplicare a forţei. Planele în care - Dacă se însumează e principale,
s sau t sunt maxime se numesc plane e1+e2+e3= [(1-2n)/E]×(s1+s2+s3)
principale. sau eV = (3smed/E) ×(1-2n) .......... (3.12.)
şi K = smed/eV = E/[3×(1-2n)] .......... (3.13.)
Deformaţi unde eV este deformaţia volumică şi K este
- Sub acţiunea Fext, corpul solid se e elastic şi modulul de elasticitate volumic.
plastic.
3.2. Curba caracteristică tensiune -
F
deformare
DL - Proprietăţile mecanice ale materialelor se de-
F C C’ D D’
termină prin încercări, în cadrul cărora, epruve-
tele sunt solicitate de forţe de întindere, com-
Li Lf
h a
presiune, încovoiere, forfecare, răsucire sau
stări complexe de tensiuni.
A B F
F
- În urma aplicării forţei până la ruperea epru-
vetei, se obţin curbe caracteristice de variaţie
Fig.3.2. Deformaţi lineare (a) şi unghiulare (b). a tensiunii (s) cu deformaţia (e).

Fig.3.3. Deformarea
elastică, plastică şi
anelastică.
- Dacă o epruvetă metalică de formă cilindrică
este solicitată la întindere şi se înregistrează
variaţia tensiunii şi a deformării, se constată
că la începutul acţiunii forţei deformarea are
caracter elastic (dispare la încetarea acţiunii
forţei care a produs-o) şi apoi plastic (defor-
maţia rămâne şi după încetarea acţiunii
forţei). O mică parte din deformaţia plastică,
care dis- pare în timp, se numeşte deformaţie
anelastică.
Fig. 3.4. Curba convenţională tensiune -
- deformaţie.
- Prin încercarea la tracţiune a unui m.m. se
determină variaţie s cu e. Curba are caracter
convenţional pentru că tensiunea, s, se deter-
mină ca raport între forţa instantanee, F inst şi
aria secţiunii iniţiale, S0 şi nu aria secţiunii in-
stantanee iar deformaţia liniară, e, se determi-
nă cu rel. (3.4.) şi nu cu rel. (3.5.). În urma în-
cercării, se determină caracteristicile de rezis-
tenţă şi plasticitate. Astfel:
· Caracteristici de rezistenţă (R), MPa.
Pct. A : Limita de proporţionalitate, sp;
Pct. B : Limita de elasticitate, s0.01 (e perma-
nentă este de maxim 0.01%);
Pct. C : Limita de curgere convenţională, sp0.2
sau Rp0.2 (e permanentă este de maxim 0.2 %).
Dacă epruveta se deformează fără ca forţa să
crească, se determină limita de curgere apa-
rentă, sc sau Rc;
Pct. D : Rezistenţa la rupere, sr sau Rm (ra-
portul între forţa maximă la care epruveta re-
zistă fără să se rupă şi S0);
Pct. E : Tensiunea de rupere, sfin (raportul în-
tre forţa şi aria secţiunii transversale din mo-
mentul ruperii).
· Caracteristici de plasticitate ,Pct.
- Deformaţia până în punctul D este uniformă
pe lungimea epruvetei şi în consecinţă, alun-
girea uniformă, eunif., se determină ca raport
între DLunif. şi lungimea iniţială, L0.
- Alungirea la rupere,
A = efinal×100 = [(Lf - L0) / L0]×100 .(3.14.)
- Stricţiunea la rupere,
Z = [(S0 - Sf)/ S0]×100 .......... (3.15.)
· Modulul de elasticitate longitudinal ,MPa.
- Panta, (s/e) a curbei caracteristice pentru
tensiuni mai mici decât limita de proporţionali-
tate, sp, reprezintă modulul de elasticitate lon-
gitudinal, E.
· Caracteristici de tenacitate
- Tenacitatea este proprietatea mecanică a u-
nui material de a absorbi energie în domeniul
de eplast , sau de a rezista la tensiuni cât mai
mari şi de a se rupe în urma unei eplast
maxime.
- Tenacitatea în condiţi statice de solicitare
este proporţională cu suprafaţa de sub curba
s - e.
- Tenacitatea în condiţi dinamice de solicitare
se determină prin încercarea de încovoiere
prin şoc (încercarea de rezilienţă Charpy, K)
care determină energia (J×cm-2 sau J) necesa-
ră ruperii unei evruvete cu o crestătură în for-
mă de U (KCU) sau în formă de V (KV).
Fig. 3.5. Curba caracteristică a unui material
metalic ductil cu limită de curgere aparentă (a),
fragil (b) şi complet fragil (c).
- Din punct de vedere al tenacităţii, materialele
se clasifică în ductile (Al, Cu), cu limită de
curgere aparentă - sc sau Rc (oţel cu conţinut
scăzut de C, duraluminiu sau bronz), fragile
(oţel călit) şi complet fragile (fontă sau beton).
Deformarea plastică a materialelor metalice
- Capacitatea m.m. de a se e plastic, este o
proprietate foarte importantă, utilizată la o se-
rie de procese tehnologice de prelucrare cum
ar fi laminarea, forjarea, ambutisarea etc.
- Dacă temperatura de eplast ,Te este mai mică
decât (0.3 - 0.5)×TTopire 0K, operaţia se numeşte
deformare plastică la rece şi dacă este mai
mare, se numeşte deformare plastică la cald.
- Deformarea plastică se produce prin meca-
nismul de alunecare şi prin cel de maclare.
- Alunecarea se produce prin deplasarea unei
părţi a cristalului faţă de rest, pe un plan şi într-
o direcţie de mare compactitate atimică
(SPA).
Fig. 3.6. Forma unui monocristal HC deformat
plastic (a), deviaţia unei zgârieturi iniţial drep-
te de pe suprafaţa lui (b) şi formarea unei
benzi de alunecare pe măsură ce creşte de-
formaţia plastică.
Fig.3.7. Orientarea planului şi a direcţiei com-
pacte faţă de cea a forţei exterioare.
- Macroscopic, alunecarea se produce pe pla-
nul orientat la 450 faţă de direcţia de aplicare
a forţei, unde tensiunea tangenţială, t este
maximă.
- Microscopic, alunecarea se produce pe pla-
nul şi în direcţia de mare compactitate, deci pe
SPA cel mai apropiat faţă de direcţia orientată
la 450 de cea de aplicare a forţei, unde:
t = (F/S)×(cosl×cosq) .......... (3.16.)
În felul aceste, t este maximă este pentru
(cosl×cosq)max. numit din acest motiv, factor
de orientare. Odată cu scăderea factorului de
orientare, creşte Rc (legea Schmid).
Figura 3.8. Benzi de alunecare în Cu (CFC) -
mărire 150x (a) şi în Fea (CVC) - mărire 1500x (b).
· Met. HC (Mg, Zn, Cd, Co a, Tia) cu 3 SPA,
(0001) şi <1120>, formează o singură
familie de benzi de alunecare
(plasticitate redusă).
· Met. CFC (Al, Cu, Au, Ag, Nib, Feg) cu 12
SPA, {111} şi <110>, au întotdeauna un
factor de orientare favorabil (plasticitate
mare) şi pe suprafeţele lustruite, datorită
rotaţiei care însoţeşte alunecarea, apar
două şi trei familii de benzi de alunecare.
Met. CVC (Fea, Fed, Mo, W, Cra) cu 48 SPA,
{110}, {112}, {123} şi <111>, dar cu compacti-
tate atomică mai mică, au în consecinţă plasti-
citate mai mică în comparaţie cu CFC.
Numărul mare de SPA face ca schimbarea
SPA datorită rotaţiei, să se facă frecvent şi în
consecinţă, pe suprafeţele lustruite, apar
benzi ondulate de alunecare.
- Maclarea, ce formează o regiune rotită faţă
de restul reţelei cristaline, contribuie indirect la
eplas. Prin schimbarea bruscă a unui SPA care
până în momentul maclării avea un factor de
orientare nefavorabil, se continuă eplas prin
alunecare. Maclele sunt blocate de limitele de
grăunte, se opresc în interiorul lui sau, se
blochează reciproc.
Spre deosebire de alunecare, în cazul maclării:
- deplasarea individual a at. se face pe dis-
 tanţe inferioare parametrului reţelei şi
- fiecare plan at. se deplasează iar e totală
este suma celor individuale, numindu-se
din acest motiv deformare cooperativă.
- Met. cu reţea CFC, e la rece şi TT prin re-
coacere de recristalizare, produc macle de
recoacere.
- Met. HC şi CVC e la rece şi/sau cu şoc, pro-
duc macle de deformare.

Fig. 3.11. Variaţia cu gradul de deformare la

Fig. 3.9. Dispunerea atomilor într-o zonă mac-
lată (a), macle de deformare (benzi Neuman)
în fier tehnic pur (b) şi macle de recoacere (c).
Ecruisarea metalelor
- Din curba tensiune - deformaţie se vede că
în domeniul plastic, tensiunea necesară e este
în continuă creştere (în special în cazul reţelei
CFC).
rece a caracteristicilor mecanice ale unui oţel
moale.
Capacitatea de durificare prin e a unui m.m.,
este apreciată de către valoarea pantei din do-
meniul de eplast a curbei reale s - e, numită mo-
dul de plasticitate, n, determinarea lui făcându-
se cu relaţia Hollomon, conform căreia:
s=a×en .......... (3.17.)
unde a este un coeficient constant şi n este
modulul de plasticitate.

Fig. 3.10. Curba ceracteristică tensiune-defor-

maţie a unui metal cu reţea CFC solicitat la
tracţiune discontinuă.
- Fenomenul de creştere a caracteristicilor de
duritate (H) şi rezistenţă (Rpo.2 şi Rm) şi de
scădere a celor de plasticitate (A şi Z) şi tena-
citate (K), odată cu creşterea gradului de eplast
se numeşte durificare prin deformare sau
ecruisare.

Cap. 4. IMPERFECŢIUNI STRUCTURALE

4.1. Clasificarea imperfecţiunilor - Mărirea nr. de vacanţe peste cel de echilibru,
- Str. cristalină conţine abateri de la dispune- se poate face prin încălzire urmată de răcire
rea ordonată a at., numite defecte sau imper- rapidă (călire), prin iradiere cu neutroni sau
fecţiuni cristaline. prin eplast.
- Din punct de vedere (dpdv.) geometric ele
se clasifică în: 4.3. Imperfecţiuni liniare - Elemente de
· imperfecţiuni punctiforme teoria dislocaţiilor
(zerodimensionale); Dislocaţii marginale, dislocaţii elicoidale şi
· imperfecţiuni lineare sau dislocaţii
vectorul Burgers
(monodimensionale);
· imperfecţiuni de suprafaţa
(bidimensionale);
· imperfecţiuni de volum (tridimensionale).
- Imperfecţiunile influenţează puternic propri-
etăţile mecanice şi tehnologice ale mm, clasifi-
cându-se astfel a fi sensibile structural.
Elasticitatea şi proprietăţile fizice (temp. de to-
pire, proprietăţile electrice, termice etc.), ne
fiind înfluenţate de către imperfecţiuni, se cla-
sifică a fi insensibile structural.
4.2. Imperfecţiuni punctiforme
- Imperfecţiunile punctiforme (pct.) sunt: Fig. 4.2. Dispunerea atomilor în cazul unei re-
vacanţe, at. interstiţiali, at. de substituţie şi de- ţele cristaline care conţine o dislocaţie marginală.
fecte complexe. Dislocaţia marginală (dsl. ^) este regiunea li-
mită (EF) a unui supraplan atomic (EFGH), sau
Legendă regiunea din planul de alunecare (ABCD), ce
v - vacanţă separă partea cristalului care a alunecat de
· - at. A cu rA cea care nu a alunecat.
x - at. B cu r B << rA
O - at. C cu rC > rA
O - at. D cu rD < rA
x + v- defect complex

Fig.4.1. Imperfecţiuni punctiforme într-o reţea

cristalină bidimensională.
- Toate imperfecţiunile e local reţeaua cristali-
nă, introducând tensiuni interatomice care se
exprimă macroscopic prin creşterea durităţii
(H) şi a R.
- Dpdv. termodinamic, imperfecţiunile pct. Fig.4.3. Dispunerea atomilor în cazul unei reţe-
sunt stabile, micşorând enrg. liberă a reţelei. le cristaline ce conţine o dislocaţie elicoidală.
- Pentru o temp. T, nr. de echilibru al vacanţe-
lor este: - Dislocaţia elicoidală (dsl. ) este regiunea limi-
nv = N × e-Uv / RT .......... (4.1.) tă (EF) care având atomii dispuşi în spirală,
unde N este nr. de noduri ale reţelei, U v este separă partea cristalului care a alunecat de
enrg. necesară extragerii din reţea a unui cea care nu a alunecat.
at., R este constanta Boltzmann (8.314 J×mol-1× - Lăţimea dsl.^, w este regiunea în care depla-
×K-1) şi T este temp. Kelvin. Dacă Uv » 1,6×E-10 sarea at. din poziţiile de echilibru este mai
J sau 1eV, raportul nv / N pentru 500 0C este mare de 0.25×a, fiind calculată de relaţia:
» 1×E-10, la 1000 0C este » 1×E-4 şi la 2000 0C w = G×b / [2p×(1-n)×tm] .......... (4.2.)
este » 1×E-3.
unde b este vectorul Burgers şi tm este rezis-
tenţa teoretică la forfecare.
- Vectorul Burgers, b indică direcţia şi mărimea
alunecării porţiunii cristalului, consecinţă a de-
plasării unei dsl.
Fig. 4.4. Circuitul (a) şi vectorul Burgers, b (b)
al unei dislocaţii marginale.
- Distanţa necesară închiderii circuitului, este
egală în direcţie şi mărime cu distanţa inter-
atomică, a şi reprezintă vectorul Burgers, b.
- Caracteristicile dislocaţiilor marginale:
· Vectorul Burgers, b este perpendicular pe
linia de dsl. şi orientat în direcţia ei de
alunecare.
· Vectorul Burgers, b este orientat în direcţia
de alunecare a cristalului.
- Caracteristicile dislocaţiilor elicoidale:
· Vectorul Burgers, b este paralel cu linia de
dsl. şi perpendicular pe direcţia ei de alu-
necare.
· Vectorul Burgers, b este orientat în direcţia
de mişcare a cristalului.
- În cristalele reale, b formează cu linia de dsl.
un unghi q cuprins între 00 şi 900 deci dsl. au
caracter mixt, marginal şi elicoidal.
- Densitatea dislocaţiilor
- Dsl. traversează cristalul, sunt ancorate în
interior, formează bucle şi se organizează sub
forma unei reţele tridimensionale. Densitatea
lor, r este raportul între lungimea dsl. şi
unitatea de volum, m×m -3. În condiţiile unei
str. de echilibru, r = (1×E10 ¸ 1×E12) m-2,
putând să ajungă, în cazul unor str.
puternic eplas, la
r < 1×E16 m-2.
Câmpul de tensiuni asociat dislocaţiilor şi
energia dislocaţiilor
- Dsl. introduc tensiuni interatomice ce eplas
reţeaua în zona centrală a dsl. şi elastic pe
periferie, unde este valabilă legea Hooke.
Fig. 4.5. Corp continu perfect (a), cu o dislo-
caţie marginală (b) şi elicoidală (c).
- În cazul dsl. ^ apar tensiuni normale şi tan-
genţiale. Astfel,
sr= s q = - (G×b)/[2p×(1-n)]×(sinq/r) ..(4.2.)
sz = - (G×b×n)/[p×(1-n)]×(sinq/r) .. (4.3.)
şi trq = tqr = (G×b)/[2p×(1-n)]×(cosq/r) ..(4.4.)
- În cazul dsl. apar numai tensiuni tangenţiale,
trq = tqr = (G×b)/[2p×(1-n)]×(cosq/r) .. (4.5.)
Din rel.(4.2.-4.5.) se constată că, indiferent de
tipul dsl. sau al tensiunii, valoarea tensiunii
este proporţională (µ) cu (G×b)/r.
- Difereţa de enrg. între o reţea cristalină care
conţine o dsl. şi o reţea perfectă, reprezintă
enrg. dsl. Astfel enrg. este:
U^=(G×b2×L)/[4p×(1-n)]×ln(r1/r0)×(1-n×cos2a)..(4.6.)
unde L este lungimea dsl. iar (r 1- r0) este inter-
valul din centrul dsl. unde e are caracter elastic.
Dacă la enrg. elastică se însumează şi enrg.
din zona eplas ,
U =(G×b2×L)/[4p×(1-n)]×(1-n×cos2a)×ln(r 1/2/b).(4.7.)
^ ^
Din rel.(4.6. şi 4.7.) se constată că enrg. unei
dsl. cu L egală cu un parametru al reţelei
a, este de aprox. 1 eV şi că energia este µ
cu (G×b2×L).
- Pentru aşi micşora enrg., dsl. tinde să-şi mic-
şoreze lungimea şi astfel, apare o tensiune de
contracţie de-a lungul ei,
T » (G×b2) / 2 .......... (4.8.)
Deplasarea şi acţiunea forţelor exterioare
asupra dislocaţiilor
Deplasarea dislocaţiilor
- Deplasarea dsl.^ sub acţiunea forţelor exte-
rioare, se face prin alunecare pe planul com-
pact care conţine linia de dsl. şi vectorul b.
Deplasarea dsl. ^ din poziţia A în B (Fig. 4.6.a)
se face cu uşurinţă, at. executând deplasări
inferioare parametrului reţelei, a. Dsl. se depla-
sează cu viteză constantă şi nu este influen ţa-
tă de temp.

Fig. 4.6. Miscarea dislocaţiilor marginale prin
alunecare (a) şi prin căţărare (b).
- Deplasarea dsl. sub acţiunea forţelor exte-
rioare, se face prin alunecare pe orice plan
pentru că linia de dsl. este paralelă cu vecto-
rul b. Obstacolele întâlnite sunt depăşite prin
schimbarea planului de alunecare.
- Deplasarea dsl. ^ se face şi prin căţărare
pozitivă sau negativă (Fig. 4.5.b), prin difuzia
vacanţelor la, sau de la dsl. Căţărarea nu este
conservativă de volum, fiind accelerată de
creşterea temp.
Fig. 4.7. Deformarea plastică produsă prin de
plasarea unei dislocaţii marginale (a) şi
elicoidale (b) de-a lungul întregului plan de
alunecare.
- Deformarea produsă prin deplasarea dsl., e^
este
e^ = r^×x×b .......... (4.9.)
unde x este distanţa medie de mişcare a dsl.
Acţiunea forţelor exterioare asupra dislocaţiilor
- Sub acţiunea tensiunii tangenţiale t, dsl. se
deplasează de-a lungul planului de alunecare
ABCD.
Astfel, dacă lucrul mecanic este L = F×l = (t×l2)×b
sau L = (F×l)×l, prin egalarea celor două relaţii,
forţa, F, ce acţionează asupra dsl. este:
F = t×b .......... (4.10.)
B F C
Fig. 4.8. Dislocaţia EF
t L în alunecare de-a lungul
planului compact ABCD.
A E D dacă x > y Þ atracţie.
L
Curbarea dislocaţiilor şi surse Frank - Read
(s.F-R)
Fig.4.9. Curbarea unei
dislocaţii ^ ancorate în
punctele A şi B.
- Condiţia de echilibru a unei dsl. solicitată în
planul de alunecare de către o forţă F, este:
t×b×dl = 2T×sin(dq/2) .......... (4.11.)
Dacă pentru unghiuri mici, sin(dq/2) » (dq)/2 şi
dl » R×dq iar T » G×b2/2, condiţia de echilibru de-
vine:
t crt = (G×b) / 2R .......... (4.12.)
Dacă t < tcrt , dsl. se extinde în planul de alu-
necare.
- Deplasarea dsl. de-a lungul întregului planu-
de alunecare produce o deplasare egală cu b
şi dsl. dispare. Experimental însă, s-a consta-
tat că eplast măreşte desitatea de dsl. de la
(1×E10¸1×E12) până la maxim 1×E16 [m-2].
Fig. 4.10. Generarea de dislocaţii de către o
sursă Frank - Read.
Sub acţiunea foţei F, dsl. ancorată în AB (I) se
curbează (II), devine semicirculară şi dacă
t > tcrt , se extinde (III - IV), cele două ramuri
elicoidale se atrag se anulează (V) şi dsl. AB
se reface, fiind înconjurată de către o buclă de
dsl. (VI) aflată în planul de alunecare.
Interacţiunea şi intersecţia dislocaţiilor
Interacţiunea dislocaţiilor
Datorită câmpului de tensiuni asociat dsl.,
între ele apar forţe de interacţiune.
- În cazul dsl. ^ cu plane de alunecare paralele:
A - ^ ^ sau T T dacă x < y Þ atracţie şi
dacă x > y Þ respingere.
B - ^ T sau T ^ dacă x < y Þ respingere şi

Fig. 4.11. Variaţia forţei de interacţiune din
planul de alunecare dintre două dislocaţi mar-
ginale având plane de alunecare paralele.
Configuraţii speciale:
Dacă ^
(x = 0) Þ atracţie şi
^ configuraţie de echilibru.
Dacă ^ ... (y = 0) Þ atracţie, urmată
de anularea celor două dsl.
- În cazul dsl. :
A - + + sau - - Þ respingere.
B - + - sau - + Þ atracţie.
- Între dsl. ^ şi nu apar forţe de interacţiune.
Intersecţia dislocaţiilor
Mişcându-se pe plane de alunecare concuren-
te, dsl. se intersectează şi formează pe contur
trepte mobile sau imobile.
-Intersecţia a două ^ duce la apariţia unei
trepte mobile pe conturul ^ fixe.
Fig. 4.12. Formarea unei trepte mobile pe dis-
locaţia fixă ca urmare a intersecţiei cu o dis-
locaţie ^ mobilă.
Fig. 4.13. Formarea
de trepte imobile ca
urmare a intersecţiei
a două dislocaţii
elicoidale.
- Intersecţia a două dsl. conduce la formarea
a două trepte ^ imobile (pentru ca vectorul
Burgers şi treapta sunt într-un plan perpendi-
cular faţă de cel de alunecare). Mişcarea trep-
tei MN se face greu, în spatele ei rămânând
vacanţe, atomi interstiţiali sau bucle de dsl.
- În ambele cazuri de intersecţie, deplasarea
dsl. se face cu consum sporit de enrg., nece-
sară formarii treptelor sau/şi deplasării trepte-
lor imobile.
Dislocaţii unitare şi parţiale
- Vectorul Burgers, b se află în planul de alu-
necare, este orientat în direcţia de alunecare
şi ca mărime este egal cu distanţa dintre două
poziţii at. succesive. Aftfel, vectorul Burgers în
reţeaua:
- CS: b = a [100];
- CVC: b = a [111] şi
- CFC: b = a/2 [110].
- Mărimea absulută a vectorului Burgers, êb êre-
prezintă intensitatea dsl. şi este:
êb ê= (u2 + v2 +w2)1/2 .......... (4.13.)
Dacă êb ê= a, dsl. este unitară şi perfectă pen-
tru că nu schimbă succesiunea de împacheta-
re a reţelei. Dat fiind că enrg. dsl. este µ cu b2,
dsl. cu intensitatea mai mare ca 1 au tendinţa
de a se descompune în dsl. cu b mai mic, nu-
mite dsl. parţiale care schimbă ordinea de îm-
pachetare a reţelei.
- Aplicaţia 1 - reţea CFC.
- Dsl. b1 nu schimbă ordinea de împachetare
a reţelei dar se descompune în două parţiale
b2 şi b3, pentru că intensitatea ei este
supraunita- ră.
Fig. 4.14. Descompunerea unei dislocaţi per-
fecte, b1 în două parţiale b2 şi b3, în planul
(111) al reţelei CFC.
Astfel, în planul (111) se formează o buclă de
parţiale ce conturează un defect (HC) de
împachetare. Parţialele b2 şi b3 se resping, în-
depărtându-se până când consumul de enrg.
egalează creşterea enrg. de împachetare, g a
reţelei. Astfel, cu cât g este mai mare, buclele
sunt mai restrânse şi în consecinţă eplast se pro-
duce uşor pentru că probabilitatea de intersec-
ţie a dsl. în mişcare cu buclele de parţiale este
mică.
Pentru exemplificare:
 - gAl = 200×E-3 J.m -2 Þ bucle restrânse,
- gNi = 80×E-3 J.m -2 şi
- gOţel austenitic = 13×E-3 J.m2 Þ bucle extinse.
Fig. 4.15. Defect de
împachetere limitat de
dislocaţia sesilă Frank
în reţeaua CFC.
- Defecte de împachetare se formează şi prin
segregarea vacanţelor pe un singur plan cris-
talin. Defectul este limitat de o dsl. ^ care
având b perpendicular pe planul de alunecare,
este fixă sau sesilă Frank. Dsl. sesile se for-
mează şi prin intersecţia a două ^ ce se depla-
sează pe plane {111} concurente. Astfel, se
formează un grup de trei parţiale rigide, numit
barieră Cottrell-Lomer (b.C-L).
- Aplicaţia 2 - reţea CVC.
- Dacă două dsl. ^ se deplasează pe planele
concurente {110}, se vor bloca în planul de
clivaj (001) şi prin acumulare de dsl. blocate,
se formează o microfisură (mfis.) ce reprezintă
o amorsă de rupere fragilă macroscopică.
Fig. 4.16. Formarea unei grupări de dislocaţii
sesile a×[001] prin blocarea reciprocă a dis.
a/2× <111> în reţeaua CVC.
Grupări de dislocaţii şi interacţiunea
dislocaţiilor cu defectele punctiforme
Grupări de dislocaţii
Dacă în planul de alunecare dsl. întâlnesc de-
fecte ca treapte imobile, particule precipitate,
limite de grăunte etc., ele sunt blocate şi for-
mează o grupare de dsl.
Fig. 4.17. Gruparea disloca ţiilor în faţa unui
obstacol.
Nr. grupării de dsl. este:
n = (k×p×t)/(G×b) .......... (4.14.)
unde k = 1 pentru dsl. şi k = (1 - n) pentru dsl. ^ .
Interacţiunea dislocaţiilo cu defecte punctiforme
- Datorită câmpului de tensiuni asociat dsl. şi
defectelor pct. între ele apar interacţiuni.
- At. cu dB > dA se concentrează în jurul dsl. ^
în regiunea solicitată la tensiuni de întindere,
iar at. cu dB < dA se concentrează în cea solici-
tată la tensiuni de compresiune.
- Segregarea at. de impuritate în jurul dsl. ^
formează atmosfere de impuritate sau atmos-
fere Cottrell, concentrate la temp. scăzute sau
diluate la temp. ridicate. Dsl. înconjurare de
atmosfere de impuritate se delasează greu,
simultan cu ele sau desprinzându-se din ele.
xxx
Teoria dislocaţiilor explică o serie de fenomene
legate de TFSS, proprietăţile mecanice şi teh-
nologice ale m.m. în primul rând, constituind
cel mai important progres făcut în sensul raţio-
nalizii relalaţiei compoziţie chimică - micro-
structură - proprieţi.
4.4. Defecte de suprafaţă
- Defectele de suprafaţă, reprezintă suprafeţe-
le de separaţie dintre grăunţii cristalini, sub-
grăunţi, macle, domenii magnetice etc.
Fig.4.18. Structuri posibile ale unei limite de
grăunte: coerentă (a), semicoerentă (b) şi
necoerentă cristaligrafic (c).
- Limitele de grăunte influenţează puternic
proprietăţile mecanice ale mm. Structura limitei
(regiunea de trecere de la o orientare cristalină
la alta), poate fi perfectă sau coerentă, (limită
de maclă), semicoerentă sau necoerentă
cristalografic sau amorfă.

Fig.4.19. Structura unei
limite de grăunte slab
dezorientate (a) şi
structură mozaic (b).
Dacă unghiul de dezorientare, q al celor doi
grăuţi vecini este mai mic de 200, limita este
semicoerentă sau slab dezorientată, fiind for-
mată dintr-un şir paralel de dsl. ^ suprapuse
unde:
q = 2 arc tg(b/2D) » b/D .......... (4.15.)
- At. din zona limitei au enrg. mai mare ca cea
a celor din interiorul grăuntelui. Ea creşte cu q
până la aprox. 200, peste care limita devine
puternic dezorientată sau necoerentă, enrg.
rămânând aprox. constantă. Spre exemplu,
dacă enrg. de suprafaţă a unei macle de Cu
este de 2.5×E-3 J/m2, limita de grăunte (puter-
nic dezorientată) are o energie de 600×E-3 J/m2.
- Enrg. mare face ca limitele de grăunte să fie
locurile preferate pentru formarea de segrega-
ţii de at. străini, de desfăşurare accelerată a
difuziei at., de precipitare de particule, de în-
cepere a TFSS etc.
- Grăuntele cristalin este împărţit în regiuni
numite subgrăunţi al căror grad de dezorien-
tare este de ordinul minutelor de grad, structura
limitelelor fiind formată dintr-un şir de dsl. ^
suprapuse. În felul acesta, grăuntele (cu di-
mensiuni cuprinse între 1×E-1 şi 1×E-3 mm), în
ansamblul său, are o structură “în mozaic”
formată din “blocuri” cu dimensiuni cuprinse
între 1×E-3 şi 1×E-5 mm.
Cap. 5. MECANISME DE DURIFICARE A
MATERIALELOR METALICE
5.1. Rezistanţa teoretică a materialelor
metalice
- Deformarea plastică se poate realiza prin
alunecarea simultană a tuturor at. din planul
de alunecare - alunecare asincronă, sau prin
alunecarea dsl. (a unui şir de at.), deci prin
alunecare asincronă.
Fig.5.1. Alunecare sincronă a două plane ato-
mice ale unui cristal perfect (dispunerea iniţia-
lă a atomilor - a şi în timpul alunecării - b) şi
variaţia forţei lor de legătură.
- În cazul alunecării sincrone, tensiunea t este:
t = tmax×sin(2p×x/b) » tmax×[2p×(x/b)] .. (5.1.)
şi conform legii lui Hooke:
t = G×g » G×tg(x/a) » G×(x/a) ..
(5.2.)
Egalând cele două relaţii, pentru sistemul cubic
unde a = b, tensiunea tmax de alunecare sin-
cronă este:
tmax = G/2p .. (5.3.)
sau, mai exact, tmax = G/(15¸25).
Spre exemplificare, în cazul Fea monocristalin,
G = 84000 [MPa] deci tmax » 4000 [MPa].
- În condiţiile în care experimental s-a consta-
tat că treal » 27 [MPa] sau G/3000, discrepan-
ţa dintre cele două valori ale tensiunii t de eplast
arată că ea se produce prin deplasarea dsl.
deci prin alunecare asincronă. De altfel,
tensiunea necesară deplasării unei dsl. (forţă
Peierls - Nabarro), t P-N în Fe a este de numai
10 [MPa].
5.2. Durificarea metalelor prin deformare
plastică
- Durificarea prin e la rece sau ecruisarea, este
explicată de către teoria dsl. Astfel, mecanis-
mele elementare de durificare prin micşorarea
mobilităţii dsl. sunt :
· Datorită interacţiunii, dsl. ce se deplasează
pe plane de alunecare paralele se
organi-zează în configuraţii stabile şi
astfel, creşte tensiunea de deplasare a
lor.
· Dsl. care se deplasează pe plane de alune-
care concurente, formează b.C-L în
spatele cărora se grupează dls. astfel că
s.F-R necesită tensiuni în creştere.
· “Pădurea de dsl.” împiedică deplasarea dsl.
mobile.
· La e > 20 %, frecvenţa treptelor imobile de
pe dsl. este mare şi în consecinţă,
deplasa- rea lor se face cu consum mare
de enrg.
· Alte cauze de durificare datorată micşorării
mobilităţii dsl. sunt:
- atmosfere de impuritate,
- particule precipitate,
- limite de grăunte etc.
- Creşterea R (a Rc) datorată durificării prin e
la rece este:
Ds1 = a×G×b×r^1/2 µ 1/d .......... (5.4.)
unde a » 1, r^ este densitatea de dislocaţii şi d
este dimensiunea medie a grăuntelui.
5.3. Deformarea plastică a monocristalelor
metalice
Fig. 5.2. Curba tensiune - deformaţie a unui
monocristal metalic.
- Curba t - g a monocristalelor met. permite o
mai uçoară înţelegere a mecanismelor
elemen- tare de ep;ast. În domeniul plastic,
pezintă trei regiuni:
I - Regiune de alunecare uşoară
· Dsl. se deplasează pe distanţe mari.
· Fiind activat un singur SPA, deplasarea dsl.
se face pe plane paralele.
· Modulul de plasticitate, n este foarte mic,
de aprox. 1×E-4×G fiind datorat lui tP-N.
· În cazul monocristalelor HC (cu un singur
SPA), zona de eplast a curbei t - g este
formată numai din această regiune.
II - Regiune de alunecare liniară
· Datorită rotaţiei ce însoţeşte alunecarea,
este activat SPA secundar, terţiar etc.,
astfel că dsl. se deplasează simultan pe
plane concurente.
· Se produc b.C-L , se formează grupări de
dsl., distanţa de deplasare a lor se
micşo- rează şi n creşte la aprox. 1×E-
3×G.
· În cazul monocristalelor CVC (cu 48 SPA),
zona de eplast a curbei t - g este formată din
regiunea I şi II care se extinde până la rupere
III - Regiunea de alunecare parabolică
· Regiunea debutează la tensiuni mari ce
permit dsl. să ocolească obstacolele.
· Se deplasează în special dsl. (ce schimbă
planul de alunecare) care întâlnindu-se
şi având semn opus, se anulează.
· Modulul de plasticitate n, în scădere, este da-
torat porţiunilor marginale ale buclelor de dsl.
- Mm. având structură policristalină, se eplast
complex. Pentru aşi păstra continuitatea, alu-
necarea se produce simultal pe minimum
şase SPA, grăunţii se fragmentează în blocuri
ce ră- mân nedeformate şi capătă, pe măsura
eplast, o orientare preferenţială, perpendiculară
pe direcţia forţei exterioare, numită textură de
deformare.
5.4. Durificarea materialelor metalice prin
dispersie şi precipitare
- Majoritatea m.m. industriale au în general
microstructura (mstr.) formată din două tipuri
de faze. Primul tip, în proporţie majoritară,
numit matrice (mtr.), are de obicei proprietăţi
bune de plasticitate. Al doilea tip, în proporţie
minimă, numit fază secundară (f.s.), are de
obicei proprietăţi bune de H şi R.
- Dacă între mtr. şi f.s. există relaţii de cores-
pondenţă cristalografică, particulele sunt coe-
rente cu mtr. şi durificarea produsă se numeş-
te prin precipitare iar dacă nu se păstrează re-
laţii cristalografice, f.s. sunt necoerente cu mtr.
şi durificarea produsă se numeşte prin
dispersie.
- Durificarea produsă de către f.s. este datora-
tă blocării dsl. Sub acţiunea lui t, dsl. depăşesc
obstacolele prin:
A - schimbarea planului de alunecare (dis. ),
B - forfecarea f.s. (dis ^) şi
C - conform mecanismului Frank - Read (dis
^).
- Cel mai frecvent mecanism de depşire a ob-
stacolelor este mecanismul F-R (printre) ce
este operant decă t > tcrt = (G×b)/l.

Fig. 5.3. Mecanisme de depăşire a obstacole-
lor aflate în planul de alunecare al dislocaţiilor:
1 - peste, 2 - prin şi 3 - printre.
În felul acesta, creşterea R se face prin scă-
derea distanţei, l dintre f.s. ceea ce presupu-
ne creşterea fracţiei de volum (FV) a f.s sau/şi
creşterea dispersiei lor.
Fig. 5.4. Reprezentarea celor trei categorii de
grade de dispersie a fazei secundare.
- În funcţie de gradul de dispersie al f.s., se
disting trei categorii de mstr.
I - Particulă precipitată, coerentă cu mtr.:
- r » l unde l » (25 ¸ 30)×b adică (50 ¸ 100) ;
- Dsl. se deplasează sub formă de undă (l » l)
- Rc » G/100 dacă l » 50×b cum este în cazul
duraluminiului care are astfel Rm » 10×RmAl;
- Tratament termic: călire de punerea în so-
luţie urmată de îmbătrânire.
II - Particulă dispersă, necoerentă cu mtr.:
- r < l unde l » 1×E3×b.;
- Dsl. depăşec obstacolele prin mecanismul F-
R;
- Tratament termic: călire martensitică
urma-
tă de revenire înaltă.
III- Soluţie solidă de interstiţie sau substituţie.
- r >> l unde l » b;
- Aliere şi călire de punerea în soluţie.
- Creşterea Rc datorită durificării prin dispersie
sau precipitare este:
Ds3 ó (b×G×b) / l µ 1/d .......... (5.5.)
unde b » 1 şi l este distanţa dintre f.s.
5.5. Durificarea soluţiilor solide
- Elementele de aliere (EA) care formează ss.
(în special interstiţiale), măresc H, Rc şi n (mo-
dul de plasticitate) al met. de bază (solvent).
Durificarea este datorată:
- EA cu valenţă superioară micşorează enrg.
de împachetare, buclele de dsl. ce conturează
defectele de împachetare se extind şi trecerea
dsl. peste defecte este mai dificilă,
- at. interstiţiali formează atmosfere Cottrell şi
- datorită interacţiunii câmpului de tensiuni
asociat defectelor pct. cu cel al dsl., ele se vor
deplasa la tensiuni, t superioare.
- Creşterea Rc datorită durificării ss. este:
Ds0 = a×G×c 1/2 .......... (5.6.)
unde a este coeficient specific de durificare
(MPa/Pct. at.) şi c concentraţia atomilor solu-
bilizaţi (Pct. at.).
5.6. Influenţa limitelor de grăute
- Limitele de grăunte blochează dsl. iar grupa-
rea lor măreşte tensiunea necesară activării
s.F-R. La grade mari de e, eficienţa limitelor
de grăunte se micşorează pentru că tensiunea
de la capul grupării de dsl. induce dsl. în grău-
ntele vecin.
Fig. 5.5. Variaţia limitei de curgere a Fe cu
dimensiunea medie a grăuntelui la - 195 0C.
- Conf. cercetărilor lui Hall şi Petch, limita de
curgere, sc [MPa] a mm. monofazice, este în
funcţie univocă de dimensiunea medie a gră-
untelui:
sc = sPN + K×D -1/2 .......... (5.7.)
unde sPN este tensiunea Peierls - Nabarro, K
este coeficientul specific de durificare a limitei
de grăunte, [N/mm3/2] şi D este dimensiunea
medie a grăuntelui [mm].
5.7. Consideraţii generale asupra mecanis-
melor de durificare a materialelor metalice
- Mm. de mare rezistenţă sunt:
A - m.m. monocristaline perfecte cu R teoretică
şi
B - m.m. policristaline cu densitate mare a ob-
stacolelor din calea de mişcare a dsl., până
la blocarea lor. În cazul m.m. policristaline,
obstacolele pentru dsl., aportul lor la durifi-
care şi metodele tehnologice de activarea
lor sunt:
 Natura Aportul la Căi de a se evita formarea de grupări şi
defectelor durificare activare a microfisuri.
defectelor
Punctiforme Ds0 = a×G×c 1/2 (1) aliere, iradiere,
e plastică.
e plastică,
Dislocaţi Ds1= a×G×b×r^ (2)
1/2 tratamente
termice.
Defecte de Ds2 = K×D -1/2
(3) e + TT de re-
suprafaţă crist, alte TT.
Particule Ds3 ó b×G×b×l (4) aliere, călire +
-1
precipitate îmbătrânire
sau disperse sau revenire

- Toate mecanismele de durificare prezintă li-

mitări. Astfel, în cazul rel.(1), cu cât coeficientul
specific de durificare, a, este mai mare, cu atât
concentraţia at. solubilizaţi, c, scade. În cazul
rel.(2), densitatea de dsl., r^ este de max.
1×E16 m-2. În cazul rel.(3), dimensiunea grăun-
telui,D nu poate fi mai mică de 1 mm fără să
apară fenomenul de coaleşcenţă iar creşterea
coeficientului specific de durificare al limitei de
grăunte, K duce la fragilizarea întregii mstr. În
cazul rel.(3), creşterea gradului de dis- persie
prin micşorarea distanţei, l dintre f.s. precipita-
te, face ca dsl. să le depăească uşor, forfe-
cându-le sau ocolindu-le.
- În cazul mstr. reale, durificarea se realizează
ca sumă a mecanismelor individuale. Astfel,
relaţia care calculează cel mai corect limita de
curgere, sc a mm. este:
sc = sPN + å (Dsi2)1/2 .......... (5.8.)
- În aplicaţiile practice, creşterea de Rm este
utilă atât timp cât se asociază cu o oarecare
ductilitate.

Fig. 5.6. Alunecare dispersă (a), concentrată

(b), limite moi (3) şi limitele tari de grăunte (c).

Ductilitatea este condiţionată de către doi

Partea II METALURGIE FIZICĂ
factori:
· alunecarea trebuie să se producă dispers,
Cap. 6. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ
pe cât mai multe plane şi
METALURGICĂ
· limitele de grăunte să fie moi pentru ca dis.
să se distribuie de-a lungul limitei pentru
În metalurgie fizică, termodinamica stabileşte
condiţiile de echilibru şi de transformare ale
sistemelor de aliaje, ca apoi, analiza să fie
continuată cu mecanismul, cinetica şi morfolo-
gia transformării.
6.1. Legile termodinamicii şi condiţiile de
echilibru
- Prima lege a termodinamicii postulează
conservarea enrg. Astfel, variaţia enrg. interne,
DU a unui sistem de masă constantă, este:
DU = Q - L .......... (6.1.)
unde Q este căldura dată sistemului şi L este
lucrul mecanic efectuat.
U este descrisă de temp. şi presiune sau temp.
şi volum, la care se adaogă aria suprafeţei de
reacţie.
- A doua lege a termodinamicii exprimă con-
statarea empirică conform căreia, căldura se
transmite întotdeauna de la un corp mai cald,
la unul mai rece.
Dacă T1 > T2, căldura trece
spontan de la corpul 1la T1 T2
corpul 2. Deci Q1 = - Q2 şi
Q1/T1 + Q2/T2 = - Q2/T1 + Q2/T2 = Q2(1/T2 -1/T1)
de unde,
Q2×[(T1 - T2)/(T1×T2)] > 0 .......... (6.2.)
- Raportul Q / T reprezintă funcţia de stare nu-
mită entropie, S şi pentru cazul conceptual po-
sibil, de transfer reversibil de căldură, variaţia
entropiei este:
DS = Qr / T ....... (6.3.)
unde Qr este căldura transferată reversibil.
La transferul reversibil, variaţia entropiei este:
DS = Q/T2 - Q/T1= Q×[(T1 - T2)/(T1×T2)] .... (6.4.)
Consecinţe
1/ Dacă T1 > T2 transferul este spontan şi S
creşte.
2/ Dacă T1 = T2 transferul este reversibil şi
DS = 0
În concluzie, la echilibru, S = ct. şi max. (pos-
tulatul lui Clausius şi utilizat de J.W.Gibbs -
1878, la teoria clasică a echilibrului sistemelor
heterogene).
- În studiul transformărilor de fază a sistemelor
at, trebuie cunoscute condiţiile de echilibru.
Astfel, dacă DU = Q - L şi în cazul transferului
ireversibil, DS > Q / T atunci L = Q - DU şi pen-
tru că Q < T×DS,
L ó - DU + T×DS .......... (6.5.)
ce reprezintă o nouă funcţie de stare numită
enrg. liberă Helmnoltz sau funcţie de lucru
mecanic, F fiind dată de :
F = U - T× S .......... (6.6.)
- F indică valoarea negativă a enrg. unui sistem
ce efectuează lucru mecanic la T = ct. Deci,
L ó- (DF)T .......... (6.7.)
Dacă sistemul nu efectuează lucru mecanic
(L = 0), atunci DF < 0 - pentru transformări
spontane, ireversibile şi DF = 0 - pentru trans-
formări reversibile. În concluzie, F se micşo-
rează până la echilibru când ia valoarea mini-
mă şi unde DF = 0.
- Condiţia I de echilibru este (dF)T,L ò 0
sau pentru transformări la T şi P = ct., dat fiind
că L = P×DV şi L = 0, ea devine (dF)T,V
- Dacă transformarea se desfăşoară cu DV la
T,P = ct., relaţia L ó DU + T×DS devine:
0 ó - DU + T×DS - P×DV
sau G = U - T×S + P×V .......... (6.8.)
G este o nouă funcţie de stare, numită enrg.
liberă Gibbs. Dat fiind că entalpia sistemului
este, H = U +P×V, la P = ct. DH = Q iar la V = ct.
DU = Q, G = F + P×V .......... (6.9.)
G = H - T×S ....... (6.10.)
- Condiţia II de echilibru (T,P = ct., DV¹0)
este 0 ó - (DG)T.
Pentru transformări spontane, ireversibile, DG
< 0 şi pentru transformări reversibile, DG = 0.
Deci la echilibru DG = 0 şi G este minim iar
pentru ori ce schimbare din echilibru (dG)T,P ò 0.
6.2. Diagrame de fază
Diagramele de fază exemplifică utilizarea con-
diţiilor de echilibru. Spre exemplificare, se ana-
lizează variaţia energ. Gibbs, G cu temperatu-
ra şi concentraţia fazelor din diagrama de echi-
libru fazic binară (DEFB) cu serie izomorfă de
soluţii solide. Astfel, la T1:
GL = GS pentru A 100 %, în rest (A i00% ®
B 100 %), GL < GS.
La temperatura T2:
- GS (A¸X1) < GL (A® astfel că la concentraţia
(A ¸ x1) faza de echilibru este SA¸X1 ;
- GSX1 + GLX2 < G(X1®X2) astfel că la concentraţia
(x1 ¸ x2) fazele de echilibru sunt (Sx1 + Lx2) şi
- GL(x2¸B) < GS(x2¸B) astfel că la concentraţia
(x2¸B) faza de echilibru este L(X2¸B) .

Fig. 6.1. Variaţia ener-
giei libere G a fazei li-
chide şi solide cu con-
centraţia atomică pen-
tru temperaturile T1 (a)
şi T 2 (b) şi diagrama de
faza a sistemului izo-
morf (c).
- Dacă se se însumează condiţiile de echilibru
şi pentru alte temperaturi, se ridică DEFB a
întregului sistem A ¸ B.
6.3. Potenţialul chimic
- În cazul reacţiilor chimice, se produc schim-
buri moleculare între reactanţi iar în cazul
transformărilor de fază ale mm. se produc re-
distribuţii at. între fazele aflate în transformare.
- Condiţia III de echilibru este o nouă
funcţie termodinamică, numită potenţial
chimic. Astfel:
dU = T×dS - P×dV + å mi×dni .... (6.11.)
unde mi este potenţialul chimic al componenţi-
lor i adăugaţi în proporţie dn i atomi gram.
- Potenţialul chimic, mI poate fi definit ca:
mI = g(¶G/¶ni)T.P.ni = (¶F/¶ni)T.V.ni =
= (¶U/¶ni)V.S.ni = (¶H/¶ni)P.S.ni .... (6.12.)
- Într-un sistem închis ce reacţionează fără
schimb cu exteriorul, condiţia de echilibru este:
(¶F)T.V = 0, (¶G)T.P = 0 şi å mi×dni = 0 .... (6.13.)
- Dacă în sistemul închis, format din j faze şi
C componenţi, se produc transformări de fază
(a®b) în care Aa == Ab şi Ba == Bb, el este în
echilibru dacă (¶G)aT.P + (¶G)b T.P = 0 şi å mi×dni = 0
de unde se poate arăta că maA = mbA şi maB = mbB.
- În cazul general, potenţialul chimic, mi, ca şi
T şi P, are aceeaşi valoare în toate j faze
astfel că:
mai = mbi = ....... = mjI .......... (6.14.)
6.4. Efecte superficiale
- În TFSS, fenomenele de creere de faze noi
sau de creştere a celor existente prin deplasa-
rea interfeţelor, presupun consum de lucru
mecanic. În aceste condiţii, prima lege a ter-
mo dinamicii devine:
dU = T×dS - P×dV + åmi×dni + g×dA ..(6.15.)
unde g este enrg. (tensiunea) superficială,
[J/m2] şi dA este variaţia de interfaţă.
- Condiţia IV de echilibru: dacă (¶G)T.P = 0,
atunci şi
å mi×dni + g×dA = 0 .......... (6.16.)
- O consecinţă importantă a acestei condiţii de
echilibru o constitue fenomenul de coaleşcenţă.
Fig. 6.2. Sistem bifazic în care se desfăşoară
un transfer atomic din faza b în faza a care
este înconjurată de faza b (a) sau este sepa-
rată printr-o interfaţă plană (b).
- În cazul unui sistem binar de at., care conţine
o fază a (formată din at. A) şi o fază b
(formată în principal din at. B), la transferul
dnA de at. A din b în a, interfaţa se deplasează
către faza b. Dacă interfaţa este plană (dA/dn A
= 0), condiţia IV de echilibru este:
mbA = maA .......... (6.17.)
Dacă interfaţa este sferică (dA/dn A ¹ 0), condi-
ţia IV de echilibru devine:
mbA - maA = g×[dA/(dV/W)] = (2g×W)/r .(6.18.)
unde W = dV/dn şi r este raza sferei.
Dat fiind că potenţialul chimic variază cu con-
centraţia componentelor conf. relaţiei:
m = m0 + R×T×ln C, .......... (6.19.)
unde C este concentraţia atomilor A în faza b,
rel. (6.18.) devine:
mbA(r) - maA(r¥) = R×T×ln [C(r)/C(¥)] =
= (2g×W)/r ..........(6.20.)
Din relaţia (6.20.) care rescrisă devine :
(R×T)×(DC/C) » (2g×W)/r ..........(6.21.)
unde DC este gradientul de concentraţie (C 1b -
C2b) a at. A în faza b, se constată că (dat fiind
că DC µ 1/r) particula 1, cu r1 < r2, se dizolvă
prin difuzia at. A în particula 2. Fenomenul se
numeşte coaleşcenţă şi este termodinamic
motivat de scăderea enrg. libere. El se
manifestă rapid dacă r f.s.< 1 mm când DC > 1
Pct. gr. şi în cazul grăunţilor d < 10 mm.
6.5. Legea fazelor
- În cazul unui sistem binar (C = 2) şi izomorf (j
=1), starea termodinamică este descrisă
univoc de T, P şi concentraţia atomilor A.
- În cazul unui sistem cu C componente şi j
faze, starea termodinamică este descrisă de
2 + j×(C-1) variabile independente sau, siste-
mul are L grade de libertate.
- La echilibrul a j faze, dat fiind că potenţialul
chimic, ca şi T şi P, trebuie să fie egal (mai =
mbi= .. ... = mji) în toate fazele, variabilele inde-
pendente se reduc datorită lui cu c×(j -1).
- În concluzie, nr. variabilelor independente
sau al gradelor de libertate a unui sistem cu C
componente şi j faze este:
L = 2 + j ×(C-1) - C×(j -1) =
=C-j+2 .......... (6.22.)
Dat fiind că în majoritatea proceselor tehnolo-
gice presiunea este constantă, relaţia (6.22.),
numită legea fazelor , devine:
L=C-j+1 .......... (6.23.)
- Exemple:
1/ C = 2, j = 1, L = 2 -1 + 1 = 2 Þ Faza este sta-
bilă într-un domeniu de temp. şi concentraţii.
2/ C = 2, j = 2, L = 2 - 2 + 1 = 1 Þ Faza este
stabilă dacă variază doar temp. sau
concentraţia.
3/ C=1 (Me pur), j =2 (L şi S), L=1 - 2 + 1= 0 Þ
Sistemul fiind zerovariant, solidificarea sau to-
pirea se desfăşoară la T = ct. La sfârşitul
transformării, sistemul îşi recapătă nr. iniţial
de grade de libertate.
unde D este coeficientul de difuzie (fluxul de at.
pentru o unitate de gradient de concentraţie
(cm2×s-1) şi ¶c/¶x este gradientul de concentraţie
Legea II
Fig. 7.1. Variaţia concentraţiei (a) şi a fluxului
de atomi B (b) pe direcţia x.
- În x1, gradientul de concentraţie al at. B este
superior celui din (x1+dx) şi în consecinţă,
pentru ca materia să se conserve, şi fluxul
este superior. Deci:
(¶c/¶t)x1× dx = J(x1) - J(x1+ dx) .. (7.2.)
Pentru valori mici ale lui dx,
J(x1+ dx) = J(x1) + (¶J/¶x)x1×dx
şi rel.(7.2.) devine:
(¶c/¶t) = - (¶J/¶x) = ¶/¶x[D×(¶c/¶x)] (7.3.)
7.2. Soluţii ale ecuaţiei difuziei
A - Difuzia staţionară
- Dacă gradientul de concentraţie al at. B este
constant în timp (¶c/¶t = 0) şi coeficientul de
difuzie, D, este îndependent de concentraţie,
atunci fluxul, J este constant şi concentraţia
at. solubilizaţi variază linear cu x. Este cazul
difuziei hidrogenului în metale.
B - Sisteme de difuzie infinite

Fig. 7.2. Variaţia cu distanţa de la suprafaţă a

Cap. 7. DIFUZIA ÎN STARE SOLIDĂ
7.1. Legile difuziei
Legea I (Fick 1858)
- Fluxul de at. pe unitatea de arie şi în unitatea
de timp, J g×cm -2×s-1 este:
J = - D×(¶c/¶x)t
concentraţiei în timp (t 1< t2 < t3).
- Concentraţia at. care difuzează este con-
stantă la suprafaţă, CS şi superioară celei
iniţiale, C0 a mm.
- Ca în cazul tratamentelor termochimice, care
se desfăşoară la temp. ridicate, concentraţia
se modifică continu în timp, de unde denumi-
.......... (7.1.)
rea de sisteme infinite de difuzie.
- Dacă D nu variază cu concentraţia,
C(x,t) = C0+(CS - C0)×{1- F[x/(2ÖD×t)]} ... (7.4)
sau (C - C0)/(CS - C0) = 1 - F(x/2ÖD×t) ... (7.5.)
unde F(x/2ÖD×t) este funcţia de eroare a lui
(x/2ÖD×t), având valori tabelare.
Dacă (C - C0)/(CS - C0) = ct. şi adâncimea de
difuzie, x creşte µ cu t1/2, pentru intensificarea
procesului trebuie mărit coeficientul de difuzie,
D. Dat fiind că
D = D0×e- Q / R×T .......... (7.6.)
unde D0 este o constantă independentă de
temp. şi Q este enrg. de activare, intensifica-
rea difuziei se face prin mărirea temp.
C - Difuzia de omogenizare
Fig. 7.3. Omogenizarea pe direcţia x a unei
distribuţii sinusoidale a atomilor solubilizaţi.
- În cazul omogenizării compoziţiei chimice ce
variază sinusoidal de la un constituent la altul,
rel. (7.4.) devine:
C(x,t) = C0 + Cm×sin[(p×x)/l] .......... (7.7.)
unde C0 ± Cm este concentraţia maximă şi,
respectiv, minimă pe direcţia x.
Dacă D nu variază cu concentraţia soluţia
aproximativă a a relaţiei (7.7.) este:
C - C0 » e- (t/t) .......... (7.8.)
unde t = l2/(p2×D) şi se numeşte timp de relaxare.
Micşorarea duratei de omogenizare se face
prin mărirea temp. de omogenizare (creşte D)
şi, mai eficient ( l2), prin eplast, când scade l.
7.3. Mecanisme de difuzie transgranulară
şi coeficientul de difuzie
Mecanismul atomic al difuziei
Prima ipoteză de difuzie, o constituie deplasa-
rea at. prin schimbare reciprocă de poziţie
datorită fluctuaţiilor enrg. termice.
- Dacă a este distanţa interatomică minimă şi
C1,2 este concentraţia at. solubilizaţi pe unitatea
de volum, produsul a×C1,2 este nr. de at. solubi-
lizaţi pe unitatea de arie a planului 1, n 1 şi res-
pectiv, a planului 2, n 2. În această ipoteză, nr.
efectiv de at. solubilizaţi care execută un salt
dintr-un plan în altul în ¶t este:
J = 1/z×G×a×(C2 - C1) .......... (7.9.)
unde z este nr. de coordinare al reţelei (1/z
determinând nr. de salturi numai de pe planul
1 pe planul 2) şi G este frecvenţa medie a sal-
turilor în unitatea de timp.
Dacă G este egal pentru cele două plane şi
C2 = C1 - a×(¶C/¶x), relaţia (7.9.) devine:
J = 1/z×G×a2×(¶C/¶x) .......... (7.10.)
Dacă această rel. se egalează cu prima lege
a difuziei (rel. 7.1.),
D = 1/z×G×a2 .......... (7.11.)
Din această rel. se vede că difuzia se desfă-
şoară în sensul gradientului de concentraţie
(pentru că G scade cu concentraţia) şi dat fiind
că D µ a2, el variază cu direcţia în sistemele
necubice.
Coeficientul de difuzie
Fig.7.4. Configuraţie
atomică interstiţială
cu energie liberă mi-
nimă (Poz. A şi C)
şi maximă (poz. B).
- Condiţia ca at. din poziţia interstiţială A să
ajungă în poziţia echivalentă C, este ca enrg.
sa de oscilaţie, să fie egală cu diferenţa de
enrg. liberă a reţelei, DGm, dintre poziţia inter-
mediară de maxim B şi de echilibru A sau C.
Ca în cazul vacanţelor, fracţia de at. în poziţia
B este:
N = e-DGm / (R×T) .......... (7.12.)
iar nr. total de salturi este:
G = z×n×e-DGm / (R×T) .......... (7.13.)
unde n este frecvenţa de oscilaţie.
Dacă DGm se înlocuieşte cu DHm - T×DSm şi se
introduce în relaţia (7.11.), ea devine:
D = (a2×n×eDSm / R)×e-DHm / (R×T) ........ (7.14.)
Comparată cu relaţia (7.6.) se vede că:
D0 = a2×n×eDSm/R şi Q = DHm adică tocmai enrg.
necesară de aducere a at. interstiţial din pozi-
ţia de echilibru în cea instabilă, cu enrg.
maximă.

Mecanismul vacanţelor
- Mecanismul vacanţelor explică autodifuzia
at. reţelei prin schimbările repetate cu vacan-
ţele aflate în vecinătatea lor.
- Autodifuzia se produce dacă at. capătă o
enrg. DGm simultan cu apariţia în vecinătatea
lui a unei vacanţe, care necesită o energie
DGv. Deci, frecvenţa salturilor de autodufuzie
este dată de produsul celor două probabilităţi.
Astfel:
G = z×n×e-DGm / (R×T)×e-DGv / R×T ........ (7.15.)
şi coeficientul de autodifuzie este:
D = a2×n×e(DSm +DSv) / R ×e-DHm+DHv / (R×T) ...... (7.16.)
7.5. Difuzia la limita de grăunte şi în lungul
dislocaţiilor
- Aşezarea at. la limita de grăunte are un grad
de ordine mai scăzut în comparaţie cu cei
de-a lungul dsl. şi mult mai scăzut faţă de cei
din interiorul grăuntelui. Din acest motiv, enrg.
Q necesare unui salt at. sunt Qlim.gr.< Qdsl.< Qgr.
şi în consecinţă, frecvenţele salturilor, G sunt:
Glim.gr.> Gdsl.> Ggr.. Spre exemplificare, coefi-
cientul de difuzie, Dlim.gr. este aprox. 1×E4×Dgr ..
- Coeficientul de difuzie intercristalină, D lim.gr.
se micşorează mai puţin ca cel transgranular,
Dgr. astfel că la T < 0.75 ×TTop 0K devine prepon-
derent. La T < (0.3 ¸ 0.4)×TTop 0K, chiar difuzia
de-a lungul dsl. nu se mai desfăşoară astfel
că, aliajele aflate într-o stare instabilă, se
transformă fără difuzie, transformare numită
de tip martensitic. Contribuţia difuziei de-a
lungul dsl. se manifestă în special în procese-
le de durificare prin precipitare, când germina-
rea şi creşterea f.s. se desfăşoară cu precăde-
re de-a lungul lor.
Cap. 8. SOLIDIFICAREA METALELOR
8.1. Structura şi proprietăţile metalelor în
fază solidă
- În stare gazoasă, at. metalici au aşezare
întâmplătoare, în stare solidă, cristalină, at.
păstrează ordine de lungă distanţă şi în stare
lichidă, formează domenii de ordine de scurtă
distanţă.
- Starea lichidă este asemănătoare cu cea
solidă pentru că:
- densitatea stării lichide este mai mică
cu numai (2 ¸ 6) % faţă cea a stării solide;
- căldura latentă de topire este de (1/25 ¸
1/40) din căldura latentă de vaporizare şi
- datorită mobilităţii mari a defectelor (vacan-
ţe în principal), valoarea coeficientului de difu-
zie a stării lichide, este mult mai mare ca cel al
stării solide.
Din cele arătate, principala deosebire între
starea lichidă şi solidă, o reprezintă întinderea
domeniilor de ordine.
8.2. Germinarea fazei solide
Germinarea omogenă
- Fluctuaţiile termice şi str. fac ca în apropierea
rea temp. de solidificare, să existe în faza lichi-
dă microvolume cu dispunere spaţială regula-
tă a at., numiţi germeni cristalini, iar procesul
se numeşte germinare omogenă.
Fig. 8.1. Variaţia cu
temperatura a energi-
ei libere a fazei lichi-
de şi solide.
- La temp. de solidificare, T 0, enrg. liberă a
fazei lichide, GL este egală cu cea a fazei so-
lide, GS. Dacă TL < T0, lichidul este în stare
subrăcită şi diferenţa de temp., DT = T0 -TL se
numeşte grad de subrăcire. În funcţie de DT,
variază şi diferenţa de enrg. liberă, DG care
reprezintă energia de activare a transformării.
- Pentru ca germenul să fie stabil şi să creas-
că, el trebuie să aibă o dimensiune minimă,
numită dimensiune critică, peste care
scăderea rea enrg. libere datorată
transformării de fază să fie superioară
consumului de enrg. necesar formării
suprafeţei interfazice solid - lichid. În cazul cel
mai general, variaţia enrg. libere a sistemului
prin formarea unui germen cons- tând din i at.
este:
DGi = - i×v×DGv + i2/3×å a×g .......... (8.1.)
unde v este volumul at., DGv este variaţia la
solidificare a enrg. libere a unităţii de volum, g
este enrg. liberă a interfeţei solid - lichid şi a
este factorul de formă al unei faţete a germe-
nului cristalin.
- Pentru ca germenul să fie stabil, DGi trebuie
să fie negativă, astfel că al doilea termen din
rel. (8.1.) ce reprezintă consumul de enrg. ne-
cesar formării unui germen constând din i at.,
trebuie să depăşească valoarea primului ter-
men, ce reprezintă scăderea enrg. libere la
formare a germenului. Anulând derivata func-
ţiei DGi = f (i), se stabileşte nr. minim de at., i*
peste care creşterea lui este termodinamic
posibilă, conducând la micşorarea enrg. libere
a sistemului. Astfel:
i* = [(2×å a×g) / (3×v×DGv)]3 .......... (8.2.)
şi DG* = (4/27)×(å a×g)3 / (v×DGv)2 ........ (8.3.)
Dacă i > i*, germenii sunt stabili şi se numesc
nucleii cristalizării.
Fig. 8.2. Variaţia cu nr. de atomi, pentru trei
valori ale temperaturii izoterme, a energiei
libere a unui germene cristalin.
- Viteza de germinare, I, de formare a nuclei-
lor în unitatea de volum şi timp, este:
I = n×Ni* .......... (8.4.)
unde n este frecvenţa de asociere a at. la ger-
menele critic şi Ni* este nr. critic de nuclei pe
unitatea de volum fiind calculat de:
Ni* = N × e- DGi*/ (R×T) .......... (8.5.)
Dacă se utilizează rel.8.5, viteza de formare a
nucleilor este:
I = nS*×e×nL×N×e - (DG +DG*) / (R×T) ........ (8.6.)
D libere critice, DG*. Astfel:
unde nS* este nr. de at. în contact cu germe-
nele care a atins dimensiunea critică, e este
probabilitatea unui salt at. orientat spre nucleu,
nL este frecvenţa de vibraţie at. în faza lichidă
şi DGD este enrg. de activare a difuziei în faza
lichidă.
- Dacă se face ipoteza că DGD nu variază
mult într-un interval restrâns de temp., I creşte
cu scăderea lui DG* care se produce la creş-
terea lui DT, deci a măririi vitezei de răcire.
Fig.8.3. Variaţia cali-
tativă cu gradul de
subrăcire a vitezei de
germinare.
În realitate, viteza de difuzie în faza lichidă se
micşorează cu scăderea temp. astfel că DGD
creşte şi devenind fenomenul preponderent în
solidificare, micşorează viteza de germinare.
- Variaţia inversă odată cu scăderea temp. a
lui DGD şi DG* face ca viteza de germinare să
varieze cu un maxim, putându-se defini astfel
un grad critic de subrăcire, DT* » 0.2×T0 [0K].
În condiţii obişnuite de solidificare, DT este
mult mai mic, de numai (1 ¸ 10)0.
Germinarea heterogenă
Fig.8.4. Echilibrul energiilor de suprafaţă
la interfaţa germen - substrat.
- Teoria formală a germinării heterogene, con-
sideră că germenul în formă de calotă sferică
se formează pe o suprafaţă suport cu care,
din echilibrul enrg. de suprafaţă, formează un-
ghiul q. Astfel:
gLS = gCS + gLC×cosq .......... (8.7.)
unde L reprezintă lichid, S substrat solid şi C
germen cristalin iar enrg. de suprafaţă g, iau
valori medii.
- Dacă în rel.(8.1.), de variaţie a enrg. libere DG
a sistemului prin formarea unui germen, se in-
troduce rel.(8.7.), se calculează variaţia enrg.
DG* = {(16p×gLC3 )/[3(DGv+E)2]}×f(q) …(8.8.)
unde E este enrg. de e elastică ce apare la
formarea nucleului (neglijabilă) iar f(q) este o
constantă geometrică de formă.
- Dacă q = 00, germenul umectează complet
suprafaţa suport şi bariera termodinamică dis-
pare, iar dacă q = 1800, umectarea nu se pro-
duce şi germinarea este de tip omogen.
Pentru toate cazurile în care 00< q < 1800, DG*
este mai mică decât cea necesară germinării
omogene.
8.3. Cinetica şi mecanismele atomice de
creştere a fazei lichide
Interfaţa lichid - solid

Fig.8.5. Variaţia energiei libere a atomilor în
vecinătatea interfeţei solid - lichid.
vitezei de creştere a interfeţei. Astfel, dacă vi-
teza de creştere este mare datorită unui factor
de acomodare favorabil, în condiţiile unui gra-
dient pozitiv, micşorarea gradului de subrăcire
conduce la scăderea vitezei de creştere.
Cristale idiomorfe se formeaz la cristalizarea
substanţelor anorganice, semiconductorilor, a
C şi Si.

- Interfaţa lichid - solid are grosimea de câteva

distanţe interatomice, fiind difuză.
- Frecvenţa de traversare a interfeţei în sensul
L ® S (solidificare), nLS este:
nLS = no× e- DGLS / (R×T) .......... (8.9.)
şi în sensul S ® L (topire), nSL este:
nSL = no× e- (DGLS+ V× DGv / (R×T) ......... (8.10)
- Viteza de solidificare sau mai exact, viteza de
deplasare a interfeţei către faza lichidă datorită
frecvenţei efective de transfer (nef = nLS - nSL), Fig. 8.6. Interfeţă stabilă cu unghi de dezo-
este: rientare cristalin mic, cu regiuni cu factor de
V = l×n = l×n0 × e- DGLS / (R×T)× acomodare scăzut (1) şi ridicat (2).
×(1- e - (V×DGv) / (R×T)) .......... (8.10) - Configuraţia cea mai probabilă a interfeţei
unde l este distanţa cu care se deplasează este cea cu grad înalt de dezorientare faţă de
interfaţa la trecerea unui at. din stare lichidă în un plan cristalin compact, situaţie în care, fac-
solidă. torul de acomodare atomică este ridicat pe
Pentru grade mici de subrăcire, dT, pe direcţia toată suprafaţa. Pe întregul parcurs al solidifi-
transversală a interfeţei, rel.(8.10.) devine: cării, interfaţa este stabilă ca formă, cristalele
V = m × dT .......... (8.11.) numindu-se alotriomorfe.
unde m este o constantă de viteză cuprinsă Ele se formează la cristalizarea met. şi a sub-
între 1 şi 100 cm×s-1×0C-1. stanţelor organice.
- Constantele no şi l sunt influenţate de facto-
Creşterea dendritică
rul de acomodare ce reprezintă posibilitatea
- Cel mai important mecanism de creştere
unui at. din faza lichidă de a-şi găsi un loc în
cristalină se desfăşoară atunci când gradul
faza cristalină.
de subrăcire de la interfaţă spre faza lichidă
Dat fiind că factorul de acomodare este mare
este negativ. Interfeţele instabile ca formă,
în cazul planelor cristaline cu compactitare
cresc şi mai repede datorită numai factorului
redusă, deplasarea înterfeţei lor se face cu
de acomodare favorabil, pentru că, pe măsură
viteză mai mare astfel că în final, suprafeţele
ce cresc, beneficiază de un grad de subrăcire
cristalului sunt cele cu compacte at. mare.
progresiv mai mare. Se formează astfel
Interfeţe de creştere cu stabilitate de formă trunchiuri şi ramuri cristaline.
- Dacă gradientul de temp., perpendicular pe
interfaţa solid - lichid, este pozitiv, interfaţa se
deplasează în direcţia de transfer termic şi, te-
oretic, îşi păstrează forma, numindu-se inter
faţă cu stabilitate de formă, iar cristalele for-
mate astfel se numesc idiomorfe.
- Stabilitatea de formă, care apare în cazul unei
interfeţe cu unghi de dezorientare cristalin mic,
este datorată influenţei inverse a gradului de
subrăcire şi a factorului de acomodare, asupra

Fig.8.7. Solidificare cu gradient invers de tem-
peratură (a), cu creştere dendritică pe direcţile
< 100 > a unui metal cu reţea cubică (b).
- Ramurile orientate în direcţia gradientului
maxim (perpendicular la interfaţă) sunt distri-
buite la distanţe aprox. egale, temp. dintre ele
fiind mai mare datorită degajării căldurii latente
ce însoţeşte formarea lor. Acest al doilea gra-
dient face ca pe ramurile primare să crească
ramuri secundare şi apoi, pe ele, ramuri terţia-
re ş.a.m.d. Datorită formelor care iau naştere,
cristalele se numesc dendritice şi creşterea
lor - dendritică. Creşterea în lungime a ramuri-
lor este însoţită şi de creştere în secţiune, ast-
fel că în finalul solidificării, se formează un
monocristal aproape omogen.
8.4. Creşterea dendritică a aliajelor
metalice
- În cazul met. pure, enrg. de activare a solidi-
ficării este dată de subrăcirea termică. În cazul
alajelor met., enrg. de activare a solidificării
este dată de subrăcirea constituţională pentru
că produsul solidificării are compoziţie chimică
deferită de cea a topiturii.
- La turnare, neglijând curenţii de convecţie,
faza lichidă are, datorită temp. pereţilor formei,
un gradient termic pozitiv. Datorită variaţiei
temp. de solidificare cu compoziţa chimică,
care variază în faza lichidă din faţa frontului
de solidificare, lichidul se găseşte în stare
subrăcită pe distanţa x, subrăcire numită
constituţională.
Fig. 8.8. Porţiune dintr-o DEFB izomorfă (a)
şi variaţia cu distanţa de la interfaţa solid -
lichid, a temperaturii de solidificare (b).
Astfel, în condiţii obişnuite de turnare, gradien-
tul termic negativ (TSol f. lic. - Tf. lic.) al lichidului
aflat pe distanţa x, produce structuri dendritice.
Dacă, prin convecţia lichidului distanţa x se
micşorează, solidificarea produce cristale
celulare.
8.5. Solidificarea lingourilor
- Structura lingourilor, foarte importantă pentru
calitatea produselor laminate, forjate etc., con-
stă în general din trei zone distincte.
Fig. 8.9. Reprezentarea schematică a structurii
din secţiunea transversală a unui lingou.
- Prima zonă, numită globulitică, relativ îngusă
este formată din cristale mici, echiaxe, orienta-
te întâmplător. Ea se formează în condiţii de
puternică subrăcire, prin germinare heteroge-
nă, pe pereţii lingoului.
Fig. 8.10. Condiţile termice de formare a zonei
columnare (a) şi centrale (b) în cazul
solidificării unui aliaj metalic.
- A doua zonă, numită columnară, este forma-
tă din cristale mari, dendritice, orientate către
axa lingoului. Viteza de creştere este este mai
mare ca viteza de germinare (structură groso-
lană) şi gradientul termic este negativ (creşte-
re fără stabilitate de formă) datorită căldurii
latente degajate la formarea zonei globulitice.
În aceste condiţii, mstr. este grosolană şi
formată din cristale dendritice.
- A treia zonă, numită centrală, se formează la
sfârşitul solidificării. Cele două zone columna-
re, produse prin subrăcire constituţională, se
apropie şi se suprapun, astfel că subrăcirea fa-
zei lichide din zona centrală a lingoului este re-
lativ uniformă ceea ce conduce la formarea
unor cristale echiaxe, cu orientare întâmplătoare.
8. 6. Dimensiunea grăuntelui rezultat
prin solidificare
- O serie de proprietăţi mecanice, dintre care
tenacitatea în special, se îmbunătăţesc odată
cu scăderea dimensiunii grăuntelui care se
poate face prin aplicarea următoarele măsuri
tehnologice:
I - Mărirea vitezei de germinare prin:
- turnare în forme metalice (cochile) care
asigură o viteză mare de răcire şi/sau
- introducerea (inocularea) în topitură de
substanţe modificatoare care formează parti-
cule solide ce reprezintă nuclee de solidificare
heterogenă.
II- Multiplicarea nucleelor de solidificare prin:
- topirea spontană a ramurilor dendritelor
datorită căldurii latente degajate la solidifica-
re, după care sunt distribuiţi în topitură de că-
tre curenţii de convecţie sau prin
- fragmentarea şi redistribuţia artificială a nu-
cleelor prin vibrarea formei de turnare ultraso-
nic, în câmp magnetic alternativ etc.
8.7. Segregaţia chimică şi de impurităţi
- Mm. turnate conţin elemente chimice nedori-
te, fragmente de zgură, refractare sau inclu-
ziuni de oxizi, silicaţi, sulfaţi, nitruri etc. care,
în mstr. se constituie în formă de încluziuni
nemetalice solide sau gazoase.
- În general atât elementele solubilizate inten-
ţionat cât şi cele nedorite, fiind mai solubile în
fază solidă, dau naştere la solidificare la varia-
ţii de concentraţie numite segregaţii chimice.
- Concentraţia elementelor de aliere sau solu-
bilizate neintenţionat, creşte pe măsură ce se
produce solidificarea către zona centrală a sec-
ţiunii transversale a piesei, dând naştere la seg-
regaţie chimică majoră sau macrosegregaţie.
- Datorită diferenţei de densitate dintre cristale
şi faza lichidă, apare şi o segregaţie gravitaţio-
nală pe verticala piesei (lingoului) turnate.
- Segregaţia chimică se produce şi în interiorul
aceluiaşi grăunte, numită segregaţie intracris-
talinä, microcristalinä sau microsegregaţie.
Întâlnită prin definiţie în mstr. celulare, micro-
segregaţia este prezentă şi în cazul str. dendri-
tice unde partea centrală, de început de solidi-
ficare, are o concentraţie mai mică de at. solu-
bilizaţi. De altfel, microsegregaţia nu poate fi
evitată chiar la concentraţii de numai 0.01 %
atomi solubilizaţi.
8.8. Omogenizarea
- Aliajul cu compoziţia chimică x începe solidi-
ficarea cu compuziţia b. În condiţii de echilibru
(viteză foarte mică da răcire),compoziţia varia-
ză de la b la c dar în condiţii normale, datorită
vitezei de răcire relativ ridicate, difuzia nu se
desfăşoară în întregime, faza solidă găsindu-se
în permanenţă în deficit de at. B. Astfel,
compoziţia medie a fazei solide variază de la
b la d iar cea a zonei centrale a dendritei, de
la b la e.
Fig.8.11. Porţiune
din DEFB a unui
aliaj izomorf.
- Dacă dendritele reprezintă un ansamblu pa-
ralel de cristale cu compoziţie variabilă, omo-
genizarea la compoziţia medie, C o se desfă-
şoară conform relaţiei DC = C- Co » e-t/t, unde
timpul de relaxare t = l2/(p2×D). Cum în condiţii
obişnuite de răcire distanţa dintre dendrite, l
» 0.1 mm şi coeficientul de difuzie la tempera-
turi ridicate, D »1×E-9 cm2××s-1, timpul de relaxa-
re, t este de 3 h. Pentru reducerea duratei de
omogenizare, se măreşte temp. de încălzire
sau, mai eficient, se micşorează distanţa dintre
dendrite prin eplast .
- Tehnologic, segregaţia chimică intracristană
se reduce prin TT de recoacere de omogeni-
zare care constă dintr-o operaţie de încălzire
la o temp. cât mai ridicată, urmată de o perioa-
dă îndelungată izotermă de difuzie şi răcire
lentă.
8.9. Porozitatea
- Porozitatea apare datorită precipitării la soli-
dificare a gazelor (O2, H2, N2 etc.) dizolvate în
faza lichidă. Ele segregă ca celelalte elemente
şi la scăderea temp., dacă concentraţia depă-
şeşte valoarea de echilibru, prin germinare
heterogenă şi creştere pe interfaţa solid - lichid,
se formează precipitate gazoase numite sufluri.
- Dacă topitura este degazată prin vidare îna-
inte de turnare, formarea suflurilor este evitată.
- Datorită contracţiei ce însoţeşte solidificarea, retasură. Formarea ei în volumul util al lingou-
lichidul în curs de solidificare rămas în zona lui este evitată prin faptul că lingotiera are în
centrală a lingoului se află la o presiune mai partea superioară o maselotieră cu rolul de a
scăzută ceea ce conduce la formarea de alimenta lingoul cu oţel lichid.
sufluri care cresc peste dimensiunea critică.
- Suflurile cu viteză de creştere mai mare ca
cea de solidificare, se ridică în atmosferă sau
formează o cavitate în partea superioară a
lingoului.
- Suflurile cu viteză de creştere mai mică ca
cea de solidificare, au formă sferică iar cele
cu viteză egală de creştere cu cea de solidifi-
care au formă alungită în direcţia de solidificare

Fig.8.12. Formarea de porozităţi macroscopice

constând din sufluri sferice (a) şi alungite (b).
- Dacă pereţii suflurilor nu sunt oxidaţi, la e plast
a lingoului, ele se închid şi se sudează. Dacă
pereţii sunt oxidaţi, suflurile nu se sudează,
afectând mult proprietăţile mecanice.
- Dacă efectele contracţiei se asociază cu scă-
derea solubilităţii gazelor la solidificare, se pot
produce sufluri fine,neregulate, interdendritice,
numite microretasuri interdendritice, formarea
lor o fiind datorată temperaturii prea mari de
turnare
- În cazul turnării oţelului, prin controlul formă-
rii suflurilor se poate evita formarea golului ma-
jor de contracţie (macroretasura) care se for- Cap. 9. FAZELE ŞI CONSTITUENŢII
mează în partea superioară a lingoului, în ma- ALIAJELOR
selotă şi care ne fiind utilă, se îndepărtează.
- Dacă în fază lichidă oţelul conţine mult oxigen 9.1. Generalităţi
şi carbon, la solidificare se formează bule de - Faza este o parte de materie, macroscopic
CO care ridicându-se, produc o puternică agi- omogenă, delimitată de celelalte părţi prin su-
taţie a topiturii din partea centrală a lingoului, prafeţe de separaţie interfazică. Met. se pot
motiv pentru care oţelul se numeşte necalmat. găsi în fază solidă, lichidă sau gazoasă. Met.
Datorită conţinutului mare de O 2, oţelul este de tranziţie, în fază solidă şi cristalină, prezin-
impur, cu o cantitate mare de silicaţi şi dacă C tă fenomenul de polimorfism conf. căruia, în
> 0.3 [Pct.], suflurile nu se sudează. anumite intervale de temp., at. sunt dispuşi
- Oţelurile de calitate şi/sau cu C > 0.3 [Pct.], spaţial în mai multe tipuri de reţea cristalină.
conţin mai mult Si şi Al, reducându-se astfel - Aliajele metalice sau materialele metalice,
cantitatea de oxigen dizolvat. Dat fiind că la constau din două (binare), trei (ternare) sau
solidificare nu se formează sufluri, oţelul se mai multe (complexe) specii at. (componente)
numeşte calmat iar lingoul conţine în partea din care minimum una, în proporţie majoritară,
de sus un gol mare de contracţie numit macro- are caracter metalic.
- Totalitatea aliajelor formate din aceiaşi
componenţi formeazş un sistem de aliaje .
- Dacă constituenţii structurali ai tuturor aliaje-
lor sistemului au aceeaşi str., aliajul este mo-
nofazic sau izomorf şi dacă conţin constituenţi
cu str. diferită, aliajul este polimorf.
- În funcţie de nr. componenţilor atomici, de
modul în care se asociază în reţea şi de nr.
fazelor, se disting următoarele tipuri de con-
stituenţi str.:
1 - metal pur;
2 - soluţie solidă (mai multe feluri de at.);
3 - fază intermediară sau compus definit şi
4 - amestec mecanic (format din mai
multe
faze).
9.2. Structura şi factorii de stabilitate ai
soluţiilor solide
Structura soluţiilor solide
- În funcţie de modul de dispunere al at. solu-
bilizaţi (B) în reţeaua cristalină a at. solvent
(A), ss. sunt de substituţie (sss.), care se for-
mează prin înlocuirea at. solventului şi soluţii
solide de interstiţie (ssi.), care se formează
prin pătrunderea at. cu diametru mic în locurile
le interstiţale ale solventului.
- Ss. cuprind un domeniu de compoziţii. Ele
sunt:
a - ss. primare sau terminale - dacă ss. ajun-
ge la un compodent pur;
b - ss. secundare - ss. nu ajunge la un com-
ponent pur şi
c - compus intermediar sau compus de va-
lenţă - are un domeniu îngust de concentraţii
în care este cuprinsă o concentraţie stoechio-
metrică a at. componenţi.
Fig. 9.1. Model de soluţie solidă de substituţie
dezordonată (a) şi ordonată (b), soluţie solidă
de interstiţie (c) şi soluţie solidă de substituţie
cu îngrămădiri atomice (d).
- În ss. dezordonate, at. B sunt distribuiţi în-
tâmplător în reţeaua lui A. În unele ss. dezor-
donate (Cu - Zn, Fe - Al sau Fe - Si), la răcire
sub o anumită temp., se desfăşoară o rearan-
jare atomică care conduce la o dispunere par-
ţial sau total regulată a at. componenţi, for-
mându-se astfel o ss. ordonată. Dacă prin or-
donare, se formează o nouă reţea cristalină,
ea se numeşte suprareţea. În unele ss., at. de
acelaşi fel, au tendinţa să “condenseze”, for-
mând îngrămădiri dispuse neordonat sau
ordo- nat ca aşezare sau orientare. În toate
cazurile, ordonarea conduce la creşterea R şi
a conduc- tibilităţii electrice.
- Prin pătrunderea unor at. cu diametru mic, în
golurile reţelei met. de tranziţie, se formează
ssi. Spre exemplu, Fea (dat » 2.87 Å)
formea- ză ssi. cu C (dat = 1.54 Å), cu H (dat=
0.92 Å), cu N (dat=1.42 Å) sau cu B (dat=1.94
Å).
În toate cazurile, golurile reţelei solventului
sunt mai mici decât diametrul at. solubilizaţi,
astfel că reţeaua lui este e elastic şi solubilita-
tea este limitată.
- Tensiunile interatomice zerodimensionale
ce apar în reţelele ss. datorită e elastice, se
exprimă macroscopic (la nivelul întregii reţele)
prin creşterea H şi a R.
Factorii de stabilitate ale soluţiilor solide
Conf. teoriei aliajelor (Hume - Rothery) stabili-
tatea ss. şi a fazelor intermediare este în
funcţie de:
I - Factorul dimensional.
Dacă diferenţa între diametrele at., DdA-B este
mai mare de 15 %, stabilitatea se micşorează.
II - Factorul electrochimic.
Cu cât diferenţa de electronegativitate creşte,
solubilitatea sub formă de ss. terminale sca-
de şi creşte tendinţa de formare a unei faze
intermediare stabile.
III - Factorul concentraţia de electroni.
Dacă sunt satisfăcuţi primii doi factori, dome-
niul de solubilitate a ss. terminale sau secun-
dare, este în funţie de concentraţia de elec-
troni, calculată ca raport între nr. de elc. de
valenţă şi nr. de at. ai celulei elementare cris-
taline [e/a]. Met. din subgrupele A şi B cu stra-
turile interioare de elc. complete, au ca elc. de
valenţă pe cei din substraturile (s + p) iar met.
de tranziţie au ca elc. de valenţă pe cei din
substratul s (0, 1 sau 2) sau elc. din sub stra-
turile (s + p + d) când concentraţia de elc. este
definită ca “nr. de grupă mediu” (NGM).
- Solubilitatea mutuală a două elemente este
în funcţie de valenţa lor. Astfel, întinderea ss.
a unui element cu valenţă mică, este întotdea-
una mai mare ca în cazul invers (efect relativ
al valenţei).
- Stabilitatea reţelei cristaline a ss. primare şi
secundare este explicată de teoria Brillouin.
Astfel, solubilitatea ss. primare a (CFC) pe ba-
ză de met. nobile (Cu, Ag, Au) este maximă
dacă concentraţia de elc. este mai mică de
1.4 e/a iar fazele intermediare b (CVC) şi x
(HC), iau naştere în jurul valorii de 1.5 e/a. În
cazul met. de tranziţie, concentraţia maximă a
ss. primare este la aprox. 7 NGM, iar la ss.
secundare la aprox. (8.0 ¸ 8.5) NGM.
- Dacă cei trei factori de stabilitate sunt favo-
rabili şi cele două elemente sunt izomorfe (au
aceeaşi reţea), solubilitatea este nelimitată.
9.3. Faze intermediare
- Fazele intermediare sunt ss. secundare cu
domeniu de omogenitate foarte îngust, în jurul
unei compoziţii pentru care componentele se
găsesc în raport stoechiometric, exprimabil
printr-o formulă chimică (AmBn, AmBnCp etc.).
Din acest motiv ele se numesc şi compuşi
intermelalici sau compuşi definiţi.
- Formula respectă rar legea valenţei, este
complexă şi variabilă (Cu5Sn, Cu31Sn8 sau
Cu3Sn), reţeaua cristalină, diferită de cea a
componentelor, este complexă iar proprietăţile
fizice, chimice şi mecanice sunt complet diferi-
te de ale componentelor.
- Natura legăturii interatomice este variată -
ionică, covalentă, metalică sau, frecvent,
complexă.
- Fazele intermediare au stabilitate ridicată, se
topesc congruent la o temp. superioară
componentelor sau incongruent, dacă stabili-
tatea este mică.
- Duritatea lor foarte mare face ca să fie utili-
zate, în stare precipitată sau dispersă într-o
matrice de ss, la creşterea R mm destinate
str. mecanice.
- Fazele intermediare se clasifică în:
A. Compuşi electrochimici
- Respectă regula valenţei, legătura interato-
mică este de tip ionic sau covalent, au un do-
meniu de solubilitate îngust, sunt stabili şi
temp. de topire este mare. Compuşii electro-
chimici sunt:
a - Compuşi cu structură NaCl.
Sunt cristale ionice de tip AB cu reţea CFC.
Exemple: MgSe, SnSe, SnTe, PbTe.
b - Compuşi cu structurş CaF2.
Sunt cristale ionice de tip AB2 cu reţea CFC
Exemple: Mg2, K2S, Be2C, Cu2S.
c - Compuşi cu structură ZnS.
Se formează între elemente simetrice faţă
de gr. IV, au legătură covalentă şi proprie-
tăţi de semiconductibilitate.
Exemple: ZnS, MnSe, MgTe, AlNi, GaN.
d - Compuşi cu structură NiAs.
Se formează între met. de tranziţie cu
ele-
mente electronegative din grupele IV¸VI.
Exemple: CrS, FeS, NiSe, MnAs.
B. Compuşi de tip geometric
Se formează în funcţie de raportul dintre dia-
metrele at . componenţi. Ei sunt:
a - Faze Laves.
Sunt de tip AB2, se formează la raportul
1.225 au reţele foarte compacte şi în sta-
re precipitată, măresc H şi R mm.
b - Faze sigma.
Se formează între met. de tranziţie
din
gr. V şi VI cu cele din grupele VII şi VIII,
DdA-B < 8% formează reţele complexe, au
legătură met., sunt dure, fragilizând oţe-
lurile refractare.
c - Compuşi interstiţiali.
Se formează între met. de tranziţie şi ele-
mente cu diametru at. mic: H, N, C, B.
Au reţele complexe şi compacte.
Dacă rx/rM< 0.59 ® CFC, HC, CVC, de
tip: M4X, M2X, MX, MX2.
Dacă rx/rM > 0.59 ® reţea complexă (Fe3C
- cementită) şi distorsionată. Legătura in-
teratomică are caracter met. şi covalent
şi H mare face să fie utilizate ca f.s.
pentru creşterea H şi R oţelurilor.
C. Compuşi electronici
Se formează numai la anumite concen-
traţii e/a (vezi Cap.2.2.5.).
9.4. Amestecul mecanic
- Amestecul mecanic (am.) constă din două
sau mai multe faze. Are concentraţie bine de-
finită şi se topeşte (solidifică) congruent la o
temp. inferioară componenţilor sistemului.
- Înfuncţie de fazele din care se formează, a.m
este:
· fază lichidă ® solidificare Þ a.m. eutectic;
· fază lichidă + fază solidă Þ a.m. peritectic şi
· fază solidă + fază solidă Þ a.m. eutectoid.
- Fazele a.m. sunt dispuse lamelar sau globu-
lar.
- Caracteristicile mecanice de H şi R sunt
aprox. egale cu media aritmetică a caracteris-
ticilor fazelor componente iar cele de plastici-
tate şi tenacitate sunt superioare (mai ales în
cazul celor cu mstr. globulară).

Cap. 11. METALURGIA FIZICĂ A
ALIAJELOR FIERULUI
11.1. Introducere
- Fierul este utilizat din secolul XV î.Chr.
- În prezent producţia mondială de oţel, princi-
palul material ingineresc, este de aprox. 700×E6
t/an. Fe este utilizat pentru că:
· minereul este prezent pe toate marile arii
geografice, cu toate că scoarţa terestră
conţine numai 4.2 % Fe,
· engr. de extragere din minereu este relativ
mică şi
· fiind element de tranziţie, are TFSS şi în
consecinţă, metalurgia lui este amplă,
permiţând obţinerea unei mari varietăţi
de proprietăţi de utilizare.

11.2. Fierul pur
- Fe industrial conţine: elemente chimice înso-
ţitoare şi impurităţi (elemente chimice şi inclu-
ziuni nemetalice.
- Fe se purifică prin: elaborare sub arc electric
(Fe ARMCO), descompunere termică (Fe car-
bonil), retopire în vid şi, cel mai performant
(puritate p.p.m.), prin topire zonară.
- Fe are z = 26, se găseşte în per. IV, gr. VIIIB
şi în gr.I a elementelor de tranziţie împreună
cu Sc, Ti, V, Cr, Mn, (Fe), Co şi Ni, configura-
ţia de elc. fiind Ar 183d64s2. La încălzire peste
770 0C (punct Curie) din feromagnetic devine
paramagnetic.
Fig. 11.1. Variaţia cu timpul a temperaturii la
răcirea şi încălzirea fierului, cu îndicarea punc-
telor critice de transformare şi a reţelelor
cristaline.
- Fe este polimorf. Astfel:
· Fe a cu reţea CVC până la 912 0C,
· Fe g cu reţea CFC de la 912 la 1394 0C şi
· Fe d cu reţea CVC de la 1394 la 1538 0C,
când se topeşte.
Fig. 11.2. Variaţia cu temperatura a parame-
trului reţelei fierului.
- În funcţie de viteza de variaţie a temperaturii,
punctele critice de transformare, simbolizate
cu A, la răcire se deplasează la temp. mai mici
(subrăcire) fiind simbolizate cu Ar iar la încăl-
zire se deplasează la temp. mai mari (supra-
încălzire) fiind simbolizate cu Ac.
- Principalele caracteristici fizice ale Fe sunt:
· greutate atomică, A = 55.85 g/atom g;
· densitate, g = 7.87 g/cm 3;
· parametrul Fe a910 a = 2.866 Å,
Fe g950 a = 3.656 Å şi
Fe d1425 a = 2.940 Å;
· temperatura de topire, T top = 1538 0C şi
· coeficientul mediu de dilatare lineară,
a = (1.25 ¸ 1.60)×E-5 0C-1.
- Principalele caracteristici mecanice ale Fe
sunt:
· la tracţiune Rm = (180 ¸ 290) MPa,
E = 2.06×E5 MPa,
A = (40 ¸ 50) %
Z = (70 ¸ 80) % şi
· duritate Brinell, HB = (45 ¸ 55).
11.3. Aliajele fier - carbon
Diagrama metastabilă fier cementită
(Fe - Fe3C)
- Solubilizat interstiţial, carbonul formează cu
fierul următoarele ssi.:
· ferită - F - (Fe a < C >) până la max. 912 0C
cu Cmax.=0.02 la 727 0C şi Cmax=0.002 la 0
0
C;
· austenită - A - (Feg < C >) între 727 şi 1495
0
C, cu Cmax.= 2.14 la 1147 0C şi
· soluţie solidă delta (ferită de temp. înalte) -
ssd - (Fe d < C >) între 1394 şi 1538 0C cu
Cmax.= 0.10 la 1495 0C.
Toate conţinuturile de elemente chimice sunt
date în [Pct. greutate].
Fe formează cu C următoarele faze interme-
diare:
· cementită - Cm. - (Fe 3C) cu reţea ortorom-
bică complexă;
· carbură e (Fe2.,3C) cu reţea HC, stabilă până
la aprox. 250 0C şi
· carbură a¢ (Fe8C) cu reţea CVC deformată
tetragonal, stabilă până la aprox. 100 0C.
- În diagrama de echilibru Fe - C (viteză foarte
mică de răcire), la peste 2.14, C este prezent
sub formă de grafit (G), cu reţea HC şi stabil
până la Ttop = 4200 0C.
Fig.11.3. Diagrama metastabilă Fe - Fe3C, dia-
grama de echilibru Fe - C (reprezentată cu
linii întrerupte) şi diagramele microstructurale
de variaţie cu conţinutul de C a constituenţilor
(a) şi a fazelor (b).
- Aliajele utilizate industrial, se limiteaza la
6.69 C, unde se formează 100 % Fe 3C, dură
(HB » 800) şi complet fragilă.
- În funcţie de conţinutul de C şi deci de mstr.
aliajelor se clasifică în:
· fier tehnic (C ó 0.002) Þ feromagnetic,
plastic;
· oţel hipoeutectoid (0.002 < C < 0.76) Þ
plastic şi tenace;
· oţel eutectoid (C = 0.76) Þ R mare;
· oţel hipereutectoid (0.76 < C< 2.14) Þ fragil;
· fontă hipoeutectică (2.14 < C < 4.3) Þ
capacitate bună de turnare,
nedeformabilă;
· fontă eutectică (C = 4.3) Þ capacitate foarte
bună de turnare, nedeformabilă;
· fontă hipereutectică (4.3 < C < 6.69) Þ
utilizată ca materie primă.
- Diagrama Fe - Fe3C cuprinde:
· o soluţie lichidă;
· trei ssi. terminale ale C cu Fea, Feg şi Fed;
· un compus intermediar metastabil, Fe 3C şi
· o reacţie peritectică, eutectică şi eutectoidă.
Transformările de fază în diagrama
metastabilă fier - cementită
I - Reacţia peritectică J0.16 C / 1495 °C
a - Reacţia peritectică totală:
ss.d0.1H+ sl.0..5B ® A 0.16J .......... (11.1)
Reacţia nu are împortanţă practică cu
excepţia oţelurilor înalt aliate cu Cr, când se
formează ferita d, fragilă.
II - Reacţia eutectoidă (perlitică) S 0.76 C/ 727°C
a - Reacţia totală:
A 0.76S ® P (F0.02P + C6.69K) ..... (11.2.)
Perlita, care pe suprafeţe lustruite şi atacate
are aspect sidefat (de unde şi denumirea),
conţine F (88.7%) şi Cm. (11.3%) lamelară. În
condiţii de răcire lent, în cuptor, modulul mstr.
a P (format din grosimea unei lamele de F şi
de Cm.) este de (0.25¸0.35) mm.
b - Reacţia hiopoeutectoidă:
A0.00¸0.76 ®FGMP+AGOS®FP+PS ..... (11.3.)
La conţinuturi foarte mici de C (0.02 ¸ 0.10), P
este disociată în F şi Cm. peliculară, disconti-
nuă, plasată la limita grăuntelui de F, fragili-
zând mstr. Odată cu creşterea conţinutului de
C, P în proporţie crescândă, face ca F proeu-
tectoidă, iniţial granulară, să se plaseaze sub
formă de reţea în jurul grăuntelui de P.
c/ Reacţia hipereutectoidă:
A0.76¸2.14 ®ASE+CIIFK®PS+CIIFK ....(11.4.)
Microstructura constă din P lamelară şi Cm.II
proeutectoidă în reţea, cu efect fragilizant, care
la 2.14 C este în proporţie de 22.7 %.
Aşa cum s-a văzut, F şi Cm proeutectoide pro-
duse din A răcită lent, ocupă poziţiile intergra-
nulare ale P, cu care formează un ansamblu
de mstr. celulară normală. Dacă temp. de încăl-
zire a A este mare, dimensiunea medie a gră-
untelui de A creşte şi la răcirea ulterioară, cu
viteză mai mare, mstr. rămâne grosolană. De-
a lungul planelor {111} a A, unde coeficientul
de dufuzie al C este mai mare, se formează F
proeutectoidă aciculară care se intersectează
la 600. Această mstr., grosolană şi cu F acicu-
lară, numită de supraîncălzire sau Widmann-
stätten, este fragilă.
Foto 11.1. Ferită şi
cementită terţiară pe-
liculară la limita de
grăunte. Atac: Nital. III - Reacţia eutectică C4.3 C / 1147 °C
Mărire: 500 x
a - Reacţia totală:
sl4.3C® LI (A2.14+ CE6.69) ®
® LI (AES + CFK) ® LII(FP + CK) ... (11.5)
Foto 11.2. Ferită gra- Eutecticul, numit ledeburită (L), conţine în final
nulară şi perlită într- F (64 %) şi Cm. (36 %), este grosolan, disociat,
un oţel cu 0.12 C. dur şi fragil.
Atac: Nital.
Mărire: 500 x. Foto 11.8. Fontă albă
hipoeutectoidă forma-
tă din perlită, cementi-
tă secundară şi lede-
Foto 11.3. Ferită gra- burită secundară.
nulară şi perlită într- Atac: Nital.
un oţel hipoeutectoid Mărire: 500 x
cu 0.33 C. Atac: Nital. .
Mărire: 500 x. Foto 11.9. Fontă albă
eutectică formată din
ledeburită secundară
Foto 11.4. Perlită şi ce constă din perlită
ferită în reţea discon- într-o matrice de ce-
tinuă într-un oţel hipo- mentită eutectică. Atac
eutectoid cu 0.65 C. Nital. Mărire:500 X.
Atac: Nital.
Mărire: 500 x.
Foto.11.10. Fontă al-
bă hipereutectică for-
Foto 11.5. Perlită la- mată din ledeburită
melară formată din secundară şi cemen-
ferită şi cementită, tită primară aciculară.
într-un oţel eutectoid. Atac: Nital.
Atac: Nital. Mărire:1000 x.
Mărire: 1500 x.
- În diagrama Fe - Fe3C sunt definite următoa-
rele linii de TFSS:
Foto 11.6. Perlită şi · A0 (215 0C) Þ transformarea magnetică a C
cementită secundară (la încălzire: feromgn. ® paramgn.);
aciculară şi în reţea, · A1 (GMPSK) Þ transformarea perlitică
într-un oţel hipreutec-
(la răcire A ® P);
toid cu 1.6 C.
· A2 (MOS ® Ao) Þ transformarea
Atac: Nital.
magnetică (toate aliajele la încălzire:
Mărire: 500 x.
feromgn.® paramgn.);
· A3 (GOS) Þ transformarea austenitică
Foto 11.7. Structură
(la încălzire P ® A);
de supraîncălzire
(Widmannstätten) a A4 (NH) Þ transformarea d
unui oţel cu 0.30 C, (la încălzire A ® ss d) şi
încălzit la 950 0C şi · Acem (SE) Þ transformarea Cm. II
răcit cu 70 0C×s-1. (la răcire A ® Cm.II).
Atac: Nital. - La temp. normală, în oţeluri şi fonte, F şi
Mărire: 500 x. Cm. se clasifică în:
A - Ferită
· Hipoeutectoidă (912¸727 0C): granulară,
reţea intergranulară şi aciculară (mstr.
Wid- manstätten);
· Eutectoidă (727 0C): lamelară sau matrice
în P globulară.
B - Cementită
· Primară (»1252 ¸1147 0C): aciculară;
· Eutectică (1147 0C): matrice în L;
· Secundară (1147 ¸ 727 0C): reţea intergra-
nulară şi aciculară în A şi sub 727 0C în P;
· Eutectoidă (T < 727 0C): dispersată lamelar
sau globular în P;
· Terţiară (T < 727 0C): peliculară la limita F.
Relaţia microstructură - proprietăţi la
aliajele sistemului Fe - Fe3C
- Proprietăţile aliajelor Fe - Fe3C, sunt o con-
secinţă a str. care, în intervalul (0.002 ¸ 6.69)
C, este formată din F şi C.
- Proprietăţile fizice, insensibile structural, va-
riază linear între F şi C dar cele mecanice, sen-
sibile mstr., se abat de la variaţia lineară, core-
lându-se (nu cu fazele) cu constituenţii mstr.
- Dacă C = (0.02 ¸ 0.76), matricea este feritică
iar Cm. lamelară (dură) din P este f.s.
- Dacă C = (0.76 ¸ 6.69), matricea este Cm iar
F (plastică) din P este f.s.
- În matricea de F, P care conţine Cm, măreş-
te R dar micşorează plasticitatea şi tenacita-
tea. Astfel,
Rm = 740×CE + 300 .......... (11.6)
unde rezistenţa la rupere la tracţiune, Rm
[MPa] este funcţie lineară de conţinutul de
carbon echivavalent, CE până la aprox. 1.0 %.
Fig.11.4. Modificarea cu conţinutul de C, a na-
turii matricei mirostructurale (a) şi variaţia unor
caracteristice mecanice ale oţelurilor şi fontelor
albe (b).
CE = C + 0.125×(Si + Mn) + 0.5×(S+P) +
+ 0.05×(Ni + Cu) .......... (11.7.)
- În matricea de Cm.II, care devine continul de
la C > 1.2, caracteristicile de R, plasticitate şi
tenacitate se micşorează (A, Z şi K), până la
anulare.
- Duritatea, mai puţin sensibilă mstr., datorită
stării de tensiune din timpul încercării, se
măreşte monoton cu creşterea proporţiei de
Cm. de la » 80 HB pentru mstr. de F, la » 800
HB pentru 100 % de Cm.
Aliajele diagramei de echilibru Fe - C
Clasificarea fontelor
A - În funcţie de compoziţia chimică, fontele
se clasifică în:
· fonte nealiate unde:
C = (2.2¸3.8), Mn = (0.3¸1.5), Si = (1.0¸3.0),
P, S = (0.1¸0.2), şi Cr, Ni, Cu > 0.3.
· fonte aliate unde:
Cr, Ni, Cu >0.3, Mo,V,Ti >0.1, Si >3.0, P >0.2.
B - În funcţie de procedeul de elaborare,
fontele se clasifică în:
· fonte de cubilou (combustibil - cocs);
· cuptor rotativ (combustibil - gaz natural) şi
· cuptor electric cu inducţie.
C - În funcţie de mstr., fontele se clasifică în:
· fonte albe (mstr. corespunde cu diagrama
Fe - Fe3C adică conţin F şi Cm.);
· fonte cenuşii (mstr. corespunde cu diagrama
Fe - C adică conţin F, Cm. şi G);
· fonte cu strat dur (la suprafaţă fontă albă şi
în interior, fontă cenuşie);
· fontă pestriţă (G prins în matrice.);
· fontă nodulară (G nodular); şi
· Fontă maleabilă (G în cuiburi).
Foto 11.11. Fontă ce-
nuşie feritică formată
din ferită şi grafit la-
melar. Atac: Nital.
Mărire: 00 x.
Foto 11.12. Fontă ce-
nuşie perlitică forma-
tă din perlită, steadit
şi grafit lamelar.
Atac:Nital.
Mărire: 00 x.
 Foto 11.13. Fontă no-
dulară feritică forma-
tă din ferită şi grafit
nodular. Atac: Nital.
Mărire: 00 x. Fig.11.5. Reprezentarea schematică a diagra-
mei de echilibru ternare Fe - C - Si cu indicarea
rea transformărilor care formează microstruc-
tura secundară a fontelor cu grafit.
Foto 11.14. Fontă no-
dulară perlitoferitică - În ambele cazuri, forma lamelară a cristalelor
formată din perlită, lor ideomorfe de G, este datorată creşterii pe
ferită şi grafit nodular. direcţia <100> în planul bazal (0001) a reţelei
Atac: Nital. HC. Lamelele sunt interconectate şi ondulate
Mărire: 00 x. datorită maclărilor multiple.
Factorii de influenţă ai grafitizării
A - Compoziţia topiturii
Foto 11.15. Fontă - Elementele grafitizante, pentru că nu
ma- formea- ză carburi (crb.), sunt: C, Si, şi P, Al,
lebilă neagră, formată Cu.
în interiorul secţiunii
din ferită şi grafit în
cuiburi. Atac: Nital.
Mărire: 00 x.

Foto 11.16. Fontă

ma-
leabilă albă, formată
în interiorul secţiunii
din perlită şi grafit în
cuiburi. Atac:Nital.
Mărire: 100 x.
Grafitizarea în cursul solidificării fontelor
- Microstructura fontelor este condiţionată de
către reacţia de descompunere sau nu, a
Fe3C în A (peste 740 0C) sau F (sub 740 0C) şi
G.
- În cazul fontelor hipereutectice, fără impor-
tanţă practică, solidificarea începe cu formarea
G primar şi apoi, prin reacţia eutectică, a G
eutectic.
- În cazul fontelor hipoeutectice, solidificarea
începe cu formarea dendritelor de A ca apoi,
în lichidul interdendritic, să germineze repetat
şi să se formeze G eutectic.
Fig. 11.6. Diagrama structurală a fontelor (dia-
grama Maurer), în funcţie de conţinutul de
(C+Si) şi de grosimea de perete a piesei
turnată în amestec de formare.
· Siliciul, principalul element de reglare a
mstr., are influenţă grafitizantă, înlocuind C
din cementită:
Fe3C + Si = Fe3Si + C .......... (11.8.)
Dacă Si > 5, conţinut superior celui necesar
de reglare a mstr., fonta este aliată (refrac-
tară până la 800 0C).
· La 950 0C şi 0.2 P se formează eutecticul
fosforos [Fe3C + Fe3P + ss Fe(C,P)] numit
şi steadit.
Temp. inferioară de solidificare în compara-
ţie cea a fontei, face ca fontele fosforoase
să aibă capacitate bună de turnare, iar du-
ritatea mare a steaditului dă rezistenţă la
uzare (RUZ).
· Ni (max. 1.5) şi Cu (1 ¸ 3) se utilizează în
scopul îmbunătăţirii proprietăţilor mecanice.
- Elementele Cr, Mo şi V formează crb. şi în
consecinţă, sunt antigrafitizante fiind prezente
mai ales în fontele speciale.
B - Viteza de răcire
- Aşa cum s-a văzut, mstr. fontelor este condi-
ţionată de către reacţia de descompunere sau
nu, a Fe3C. Cum descompunerea se produce
cu difuzie at., creşterea vitezei de răcire împie-
dică desfăşurarea ei. Astfel, scăderea grosimii
de perete a piesei turnate, până la min. 2 mm,
sau creşterea vitezei de răcire, au influenţă
antigrafitizantă.
C - Capacitatea germinativă a topiturii
Formarea G eutectic este influenţată de capa-
citatea de germinare heterogenă a topiturii.
Astfel, creşterea ei se produce dacă:
- în topitură sunt prezente cantităţi mici de ele-
mente care modifică echilibrul tensiunilor su-
perficiale;
- în topitură sunt prezente particule disperse
formate de către elemente modificatoare sau
- dacă gradul de supraîncălzire al topiturii nu a
fost prea mare pentru a topii particulele
prezente în ea.
- Înfluenţa factorilor grafitizanţi se extinde şi
asupra distribuţiei G care poate fi dispus uni-
form, în rozete, lamelar mare şi plan sau
ondu- lat (în fonte hipereutectice) şi dispus
columnar orientat sau neorientat (în fonte
hipoeutectice). Forma lamelară, specifică
fontelor cenuşii (Fc), cel mai puţin dăunătoare
proprietăţilor meca- nice este G fin, uniform
distribuit, obţinut prin creşterea vitezei de
germinare la solidificare şi/sau prin finisarea
dendritelor de A primară prin scăderea
proporţiei lor prin creşterea con- ţinutului de Si
care are ca efect scăderea con- centraţiei
eutectice.
I - O cale eficientă de finisare şi de distribuţie
uniformă a G o constituie creşterea capacităţii
germinative a topiturii prin inocularea unor
substanţe modificatoare ca: Al, Ca, Ti, Zr,
Fe-Si sau Si-Ca în proporţie de max. 0.2.
Modificatorii formează particule de oxizi, nitruri
sau carburi foarte dispersei care finisează den-
dritele de A şi grăuntele eutectic al L primare.
II - O altă categorie de modificatori, cum este
Mg, Ce, Ca, Ba, sau Y, schimbă condiţiile de
creştere a G. El capătă o formă sferoidală şi
în consecinţă fonta se numeşte fontă nodulară
(Fgn). Modificatorii fiind antigrafitizanţi, conţi-
nutul de Si se măreşte cu un procent.
Creşterea G se face în sensul legăturii secun-
dare (direcţia [001]), nodulul de G fiind un cris-
tal alotriomorf.
- Dat fiind că forma nodulară afectează cel
mai puţin proprietăţile mecanice, ponderea
Fgn a crescut.
Grafitizarea fontelor în cursul transformărilor
în stare solidă
Fig. 11.7. Sec-
ţiune verticală
prin diagrama
ternară a siste-
mului Fe-C-Si
pentru 2 % Si.
- Microstructura primară (de solidificare) a fon-
teloc constă din G pimar şi A din care, pe mă-
sură ce scade temp., se separă G secundar.
- Microstructura secundară, în funcţie de gra-
dul în care C a ieşit din soluţie cu Fe, este for-
mată din G prins într-o masă metalică de P,
P+F sau F.
Feritizarea directă
Dacă traversarea domeniului trifazic (A+F+G)
se face cu viteză mică şi/sau Si > 3, feritizarea
rea se produce direct, mstr. finală fiind de F + G.
Perlitizarea directă
Dacă traversarea domeniului trifazic (A+F+G)
se face cu viteză mare (piese cu grasime mic
de perete) şi/sau conţinutul de Si < 3, A se
transformă în P.
- În concluzie, mstr. secundară poate fi de Fc
sau Fgn cu masă metalică de F, F+P sau P.
Feritizarea indirectă
A - În scopul creşterii ductilităţii Fgn, feritizarea
se poate realiza indirect, printr-un TT de re-
coacere, executat la (700¸740) 0C, când P se
descompune în F şi G.
B - Fontele albe sunt grafitizate indirect, la
temp. superioare domeniului triplu, după care,
prin răcire lentă sau menţinere izotermă sub
domeniul triplu, A se descompune în F şi G în
cuiburi. Fonta se numeşte fontă maleabilă
(Fm) iar tratamentul, de recoacere de
maleabi- lizare.
Fontă maleabilă neagră (Fmn)
· Conţin (2.10¸2.75) C şi (1.7¸0.8) Si;
· Recoacerea de maleabilizare se face în at-
mosferă neutră la (870¸950) 0C / (100¸150)
h, răcire lentă cu (3¸10) 0C/h între
(760¸710) 0C urmată, sub 600 0C, de răcire
în aer. Durata de menţinere izotermă se
poate reduce până la chiar 30 h prin
mărirea temp. sau creşterea conţinutului de
Si şi aliere cu Te ~ Bi sau prin microaliere
cu max. 0.003 B şi max. 0.05 Al.
· Microstructura finală a zonei interioare a
secţiunii transversale (z.int.) constă în
din F şi G în cuiburi şi cea exterioară
(z.ext.), datorită vitezei mai mari de
răcire, este perlitică.
· Datorită mstr. feritice, Rm = (260¸380) MPa
şi datorită G în cuiburi, A = (25¸6) % iar
P din z.ext. asigură Ruz.
Fontă maleabilă albă sau perlitică (Fma ~ Fmp)
· Recoacerea de maleabilizare se face în
atmosferă oxidantă la (900¸950) 0C / 60
h, urmată de răcire în aer.
· Microstructura finală a z.int. constă în din P
şi G în cuiburi şi z.ext., datorită
decarburării produsă de atmosfera
oxidantă, este feritică.
· Datorită mstr. perlitice, Rm = (400¸600)
MPa şi HB = (180¸240) dar A = (20¸10)
%.
· Fontele pot fi TT post maleabilizare prin
îmbunătăţire sau normalizare.
Procedeu vechi de maleabilizare (sec.XVIII)
· În cazul pieselor cu dimensiuni mici cu pe-
rete subţire (min. 2 mm), maleabilizarea
executată în mediu oxidant, cu
parametrii tehnologici similari cu cei de
la tratarea Fmp, produce o decarburare
atât de avan- sată, încât mstr. z.int. este
formată din F+P iar cea a z.ext. din F,
deci asemănătoare unui oţel
hipoeutectoid.
· Rm = 350MPa, HB =(130¸150) şi A= (5¸30)%.
Relaţia microstructură - proprietăţi la aliajele
sistemului Fe - C
- Relaţia microstructură - proprietăţi, mai puţin
cantitativă în comparaţie cu cea a oţelului, este
în funcţie de natura masei met. şi de cantita-
tea, forma şi dispersia G.
· Dacă mstr. z.int. trece de la F la F+P şi P, H
şi R cresc, iar alungirea şi rezilienţa se
micşorează.
Acelaşi efect îl are şi steaditul prezent în
mstr. fontelor fosforoase.
Prezenţa G afectează toate proprietăţile
mecanice dar în special pe cele de ductilitate.
Astfel:
- prin creşterea cantităţii de G este afectată
R prin micşorarea secţiunii transversale
efective,
- ne având R, G introduce discontinuităţi
mstr. şi concentratori de tensiuni care compro-
mit practic, mai ales în cazul G lamelar, propri-
etăţile de ductilitate,
- efecte care sunt cu atât mai importante
cu cât G este mai neuniform distribuit.
- Principalele proprietăţi ale fontelor cu G
sunt:
· preţ de cost de aprox. dous, trei ori mai mic,
în comparaţie cu cel al oţelului;
· capacitate bună de turnare (grosimea mini-
mă a peretelui este de 2 mm) datorită
temp. de solidificare mai mică cu aprox.
350 0C decât cea a oţelului şi a
intervalului de soli- dificare, DT, redus;
· au bună prelucrabilitatea prin aşchiere da-
torită discontinuităţilor realizate de
forma- ţiunile de G;
· au proprietăţi antifricţiune, fiind utilizate la
fabricarea cuzineţilor ce funcţionează la pre-
siuni de contact mari şi viteze relative mici;
· fontele perlitice cu steadit au bună Ruz;
· datorită G, modulul de elasticitate este mic
(de aprox. trei ori mai mic ca cel al
oţelului) astfel că oscilaţiile mecanice
sunt absorbite accelerat;
· au rezistenţă la şoc termic şi aliate, au
proprietăţi de RCOR.
Cap. 12. TANSFORMĂRI DE FAZĂ
ÎN STARE SOLIDĂ
12.1. Introducere
- Transformările de fază în stare solidă ale ele-
mentelor chimice de tranziţie, stau la baza TT
care, la rândul lor, au capacitatea de a pune în
valoare întregul potenţial de proprietăţi utile
ale unei compoziţii chimice date.
CLASIFICAREA TFSS ÎN FUNCŢIE DE PROCESUL
DE CREŞTERE
TRANSFORMĂRI DE FAZĂ
ÎN STARE SOLIDĂ
T. HETEROGENE T. OMOGENE
· desc. spinoidală
 · reacţie de ordonare 12.2. Transformarea la încălzire a ames-
tecurilor bifazice în soluţii solide
Creştere Creştere activată Creşte controlată - Tipică pentru transformările la încălzire, este
atermică activată termic de transferul termic cea a oţelurilor unde A se transformă în P.
· solidificare - topire Astfel,
Interfeţe Interfeţe · Oţel hipoeutectoid:
coerente semicoer.
· martensită. · martensită.
F+P®F+A®A .......... (12.1.)
coerentă. · limite slab · Oţel eutectoid:
· macle me- dezorientate.
canice. P (F+C) ® A .......... (12.2.)
· Oţel hipereutectoid:
Transport atomic Transport atomic P + CII ® A + CII ® A .......... (12.3.)
pe distanţe mici pe distanţe mari

- Energ. de activare a transformării

· tr. polimorfe. · recristalizare. · tr. ordine- Dacă T > Ac1, Faust< F(F+C)
· tr. masive. · creştere de -dezordine. Aceeaşi explicaţie o are şi solubilizarea prin
· creştere din grăunţi.
fază de vapori. încălzire peste linia solvus a unei faze secun-
dare a unui sistem cu ss. terminală.
Reacţii Reacţii discontinue
Fig.12.1 Diagrama
continue controlate de
difuzie şi interfaţă de echilibru a unui
sistem de aliaje cu
soluţie solidă ter-
Controlate Controlate minală la care, prin
de interfaţă de difuzie
încălzire, se solu-
bilizează faza q.

· creştere din · precipitări · precipitări · tr. eutectoide. · precipitări

fază de vapori. discontinue. discontinue.
- TFSS includ:
· transformări de fază propriu zise care modi-
fică natura fazelor constitutive ale mstr.;
· transformări în stare solidă care modifică
forma, dimensiunile, distribuţia şi starea de
tensiuni a cristalelor eplast şi
transformări în stare solidă care urmăresc mo-
dificarea stării de tensiuni şi a gradului de
omogenitate chimică, în sensul creşterii sau
scăderii ei.
- Studiul TFSS urmăreşte să definească:
1 - condiţiile de echilibru, de transformare şi
enrg. de activare a transformării;
2 - mecanismul de deplasare atomică;
3 - cinetica de transformare şi
4 - morfologia transformării (succesiunea de
mstr. parcurse de la cea iniţială la cea finală).
- Cele mai studiate TFSS sunt cele ale aliaje-
lor Fe + C pentru că au importanţă economică,
au o mare varietate de str. şi în consecinţă de
proprietăţi şi pentru că transformările altor sis-
teme sunt asemănătoare.
- Mecanismul transformării la încălzire a A în P
discontinue. Transfirmarea se produce cu difuzie şi autodi-
fuzie at., izoterm sau prin încălzire continuă.
În cazul transformării P ® A, sunt parcurse ur-
mătoarele etape:
· germinare heterogenă a A la interfaţa F - C;
· creşterea germenului de A către F şi C;
· după solubilizarea F, germenul solubilizea-
ză Cm. sau crb. aliate rămase;
· omogenizare completă dpdv chimic şi
· dacă timpul timpul de menţinere izotermă
creşte, sau la încălzire continuă creşte
temp., anumiţi grăunţi de A, orientaţi favo-
rabil, îşi măresc dimensiunea prin îngloba-
rea vecinilor, enrg. de activare fiind dată de
către micăorarea suprafeţei specifice.
Fig. 12.2. Reprezentarea schematică a etape-
lor de transformare a P® A la încălzire peste Ac1.
Fig.12.3. Variaţia Fig. 12.5. Reprezentarea schematică a vari-
cu durata izotermă aţiei cu temperatura de încălzire a dimensiunii
de menţinere la o grăuntelui de austenită (a) şi în (b) dimensiu-
temperatură mai nea grăuntelui de perlită (1), îniţial (2), ereditar
mare decât A c1 a fin (3) şi grosolan (4) de austenită şi grăuntele
fracţiei de volum real (5,6).
de austenită trans-
formată din perlită. Asupra grăuntelui ereditar
Dat fiind că austenitizarea se produce mai ra-
pid, în condiţii industriale, în scopul creşterii
- Cinetica transformării productivităţii prin micşorarea duratei de TT,
Ca în cazul tuturor transformărilor controlate există tendinţa practicării unor viteze de încăl-
de difuzie at., curbele de cinetică de transfor- zire sau a unor temp. izoterme mari.
mare (FV funcţie de t) a P ®A, sunt de tip - În intervalul (740¸780) 0C, Vgermin.» 80×Vcreştere,
sigmoidal. astfel că grăuntele iniţial de A este fin. La încăl-
- La încălzirea continuă, transformarea se des- zirea ulterioară sau în timp, în cazul izoterm,
făşoară pe durate mai mici de timp, la temp. unele oţeluri păstrează dimensiunea grăuntelui
superioare celei de echilibru A1, care, în func- iniţial până la o supraîncălzire de aprox. 200
ţie de viteza de încălzire Vînc.0C/s, devine temp. [0C], iar altele, imediat după austenitizare, îşi
efectivă de început de transfotmare, Ac 1 0C: măresc grăuntele de A. Dacă la încălzire, si-
Ac1= 727 + a + b × logV .......... (12.4.) multan cu austenitizarea, scade dimensiunea
unde a (în funcţie de dispersia Cm.), pentru grăuntelui, la răcirea finală, dimensiunea gră-
mstr. de recoacere, este 20 şi b (în funcţie de untelui de funcţionare, numit grăunte real, este
ccompoziţia chimică), pentru oţelurile nealiate dată de dimensiunea maximă de la încălzire.
este 25. Din ecest motiv, dimensiunea grăuntelui de A
de la 930 0C, (adică A1+200) se numeşte gră-
unte ereditare. Dacă grăuntele ereditar al oţe-
Legendă lului este fin (oţelul cu ereditate granulară fină),
a/ La T<A1- P(F+C) stabilă; ne având tendinţă de creştere a grăuntelui de
b/ La T<Ac1- P(F+C)
instabilă; A, se pot aplica viteze mari de încălzire sau
c/ La T>Ac1- (F+C+A) şi apoi
d/ (C+A);
temp. izoterme mari şi în consecinţă, durata
e/ A neomogenă chimic şi de TT scade iar grăuntele real fin, asigură
f/ A omogenă chimic.
proprie- tăţi bune de tenacitate.
În cazul oţelului cu ereditate granulară groso-
lană, TT se execută prin încălziri cu viteze mici
Fig.12.4. Variaţia cu timpul a temperaturii de la temp. puţin superioare punctului Ac1.
transformare a perlitei în austenită, în cazul - Determinarea eredităţii granulare (conf.
unui oţel eueutectoid, în condiţii de încălzire STAS 5490) se face prin încălzire la 9300C/3 h
continuă. Sunt figurate două regimuri de încăl- pentru oţelurile TT şi 930 0C/8 h pentru cele
zire cu duratele şi temperaturile de început şi tratate termochimic (TTch) prin carburare
sfârşit de transformare. după care, în funcţie de compoziţia chimică,
urmează:
· metoda carburării (C < 0.25);
· medoda oxidĺrii (C = 0.25¸1.30);
· metoda atacului limitelor de grăunte
(C > 0.25);
· metoda reţelei de F (C=0.5¸0.6) sau CII
(C>0.76);
· metoda reţelei de troostită (C = 0.60¸0.76).
Analiza microscopică ulterioară (mărire: 100 x)
defineşte cantitativ, prin intermediul a 10 punc-
taje dimensiunea medie a grăuntelui ereditar.
Punctajul, N este exponentul din relaţia:
n = 8×2N .......... (12.5.)
unde n este nr. de grăunţi pe 1 mm 2.
În fincţie de puctajul, N, dimensiunea, D, mm
a grăuntelui este:
N = - 6.66×log D - 2.99 .......... (12.6.)
Dacă N = (1¸3), grăuntele este grosolan, cu
tendinţă de creştere şi dacă N > 7, grăuntele
este fin.
12.3. Transformarea polimorfică
- Transformarea unei mstr. monofazice într-o
mstr. cu configuraţie at. diferită, se numeşte
transformare polimorfică, fiind prezentă la
aprox. 20 de met. utilizate industrial şi la multe
faze intermediare.
- La temp. apropiate de echilibru, transforma-
rea se desfăşoară, cu difuzie, prin germinare
şi creştere, iar la temp. mult mai scăzute, atin-
se prin răcire rapidă, sau dacă temp. de echi-
libru este scăzută (Li, Na, Co) ea se desfăşoa-
ră fără difuzie, prin mecanismul martensitic.
- Enrg. de activare a transformării este dată
de către diferenţa de enrg. dintre faza vechie
şi cea nouă.
- Mecanismul transformării
- Dacă transformarea se produce prin meca-
nismul martensitic, între cele două reţele se
păstrează corespondenţa între diracţiile şi pla-
nele cristaline. Astfel, în cazul transformării la
răcire a:
· Feg (CFC) ® Fea (CVC), planele (111)g
rămân parale cu (110)a şi direcţiile [110]g cu
[111] a şi
Tib, Zrb (CVC) ®Tia, Zra (HC) planele (00.1)b
rămân parale cu (110)a şi direcţiile [110]b cu
[111]a.
Interfeţele fazelor vechie şi nouă sunt coerente
sau semicoerente, at. se deplasează organi-
zat, pe distanţe inferioare unui parametru cris-
talin, fără aşi schimba vecinătăţile.
- Transformarile CFC ® CVC sau HC, se pro-
duc direct iar CVC ® HC , cum este cazul
transformării Tib sau Zrb ® Tia sau Zra se
produc indirect, prin intermediul unei faze cu
reţea CFC.
- Dacă transformării îi este asociată o variaţie
mare de volum, interfaţa nu este coerentă,
corespondenţa cristalografică nu este păstrată
şi transformarea se desfăşoară prin germinare
şi creştere. Spre exemplu, transformarea Snb
(reţea tetragonală) în Sna (reţea cubică) este
însoţită de o variaţie de volum, DV de 25.6 %
ceeace reprezintă o enrg. de e de 5 kcal/at.g,
care este de 10 ori mai mare ca enrg. liberă a
transformării. Cu cât componenta elastică, DGs
din rel.
DGi = -i×DGv + i2.3×Sa×g+i×v× DGs .... (12.7.)
este mai mare, cu atât enrg. critică de formare
a fazei noi creşte şi probabilitatea de apariţie
a unui nucleu se micşorează. În aceste condi-
ţii, germinarea se produce heterogen, la supra-
faţă sau la limita grăuntelui de fază veche.
Astfel, transformarea Snb ® Sna, se produce
prin inocularea de cristale de Sna .
- Cinetica de transformare
- Transformarea prin germinare şi creştere în-
cepe după atingerea gradului de subrăcire, DT
necesar ca DGv să fie superior cunsumului de
enrg. de formare a noilor interfeţe şi de e elas-
tică a reţelei.
- Transformarea începe după o perioadă de
incubaţie, se desfăşoară din ce în ce mai rapid
şi apoi, datorită saturării locurilor germinative,
se micşorează până la sistare. Fracţia de vo-
lum, fFV, [Pct.]×E-1, de fază nouă este:
t
fFV = 1- e(- k× ) .......... (12.8.)
unde k este constantă, t este timpul şi n = 3.
- În cazul tuturor transformărilor la încălzire,
vitezele de germinare şi de creştere se măresc
continu (cu gradul de supraîncălzire) datorită
difuziei care se desfăşoară din ce în ce mai
rapid.
12.4. Transformarea martensitică
- Constituentul dur, produs în urma unei răciri
rapide a oţelurilor, se numeşte martensită (M)
iar reacţia, reprezentativă pentru o întreagă
clasă de TFSS, se numeşte transformare
mar- tensitică. Ea se produce la met. pure
(Fe, Co, Ti, Zn) şi la multe aliaje, dar cea mai
importan- tă este transformarea din cazul
oţelurilor şi a aliajelor Cu, Ti şi Co.
- Transformarea M se desfăşoară:
· fără difuzie;
· at. îşi schimbă aşezarea prin mişcări
cooperative;
· distanţa de deplasare a unui at. este
inferioară parametrului reţelei;
· germinarea nu este activată termic;
· viteza de transformare este controlată de
către interfeţe alunecătoare şi
· fazele vechi şi noi, rămân coerente.
- Transformarea M tipică se produce în cazul
oţelurilor nealiate sau slab aliate, prin răcirea
rapidă a A. Se desfăşoară între M S şi MF , este
ireversibilă şi atermică (încetează în condiţii
izoterme în intervalul MS ¸ MF).
- În cazul oţelurilor înalt aliate cu elemente de
sub- stituţie (Mn sau Ni), sau al aliajelor nefe-
roase, transformarea se produce izoterm şi
reversibil, în intervalul As¸ Af .
Fig.12.6. Variaţia cu temperatura a energiei
libere (a) şi variaţia cu conţinutul de atomi B
a punctelor critice de început şi sfârşit de
transformare (b).
- Enrg. de activare a transformării
Transformarea se desfăşoară cu subrăciri sau
supraîncălziri importante faţă de T 0 . Astfel:
· EA micşorează temp. MS , MF şi AS , AF .
La oţeluri DT, (T0 - MS) este de (200 ¸ 250 0C)
pentru că enrg. liberă de activare DFa¢g=350
cal/at.g.
Fig. 12.7. Variaţia cu conţinutul de C al punc-
telor T0, MS şi MF , în cazul oţelurilor nealiate.
· Enrg. de activare, DFa¢g ³ FG+Ft (unde FG este
enrg. liber este de germinare heterogen este
la limita de grăunte şi Ft este cea de e
reţelei la transformarea A ® M), impune ca
gradul de subrăcire, DT să fie:
DT = (FG - Ft) / DSa¢g .......... (12.9.)
· Dacă FG este constant, Ft reprezintă bariera
care trebuie depăşită pentru a se compensa
enrg. consumată de către tensiunea tangen-
ţială, t necesară extinderii buclelor de dsl.
parţiale care însoţeşte formarea cristalelor
de M cât şi enrg. termică disipată în trans-
formare.
- Mecanismul de transformare
· M este ssi. sau sss. suprasaturată instabilă,
care la creşterea temp. se descompune
în faze stabile.
· În timpul transformării, fiecare at.
component execută deplasări similare e
omogene în poziţiile nodurilor noii reţele.
Din acest mo- tiv, între transformarea M şi
maclare sunt următoarele analogii:
- transformarea se produce fără difuzie;
- regiunile transformate dau relief suprafe-
ţelor plane;
- forma plan aciculară (MPA) sau plan len-
ticuculară (MPL) a M este datorată tensiu-
nilor mecanice din faza iniţială, fiecare for-
maţiune fiind un monocristal cu orientare
cristalină în directă legătură cu faza din care
provine.
· Teoriile actuale consideră că transformarea
M parcurge trei etape.
I - Deformare Bain (1934) : compresiune pe
dir. [001] şi întindere pe dir. [100] şi [010], fără
ca planul habital (de formare) să rămână inva-
riant (nedeformat).
II - Deformarea prin forfecare (maclare discon-
tinuă) pentru menţinerea unui plan invariant.
III- Rotaţie minimă a reţelei pentru ca planul
invariant să corespundă ca orientare celui
habital.
Fig. 12.8. Reţea tetragonală cu volumul cen-
trat în reţea CFC (a), înainte (b) şi după defor-
marea Bain care produce martensita (c) unde
atomii de Fe sunt simbolizaţi cu · sau o şi ato- creşte- re de volum (DVC=1% » 1.4%) care
mii de C cu x. producân- du-se nesimultan în secţiune,
- Cinetica de transformare conduce la apariţia de e sau fisuri.
· Germinarea se produce de către embrionii
a¢ preexistenţi în A. Ei sunt defecte de Foto 12.1 Pachete
îm-pa chetare limitate de bucle de dsl. iar de martensită plan
creş- tere lor se produce prin maclare aciculară şi urme
discontinuă. de austenită rezi-
La T > T0 , Fg << Fa¢ Þ bucle restrânse; duală într-un oţel
Cr-Ni-Mo cu 0.3C .
La T = T0 , Fg < Fa¢ Þ buclele se extind;
Atac: Nital.
La T = MS , Fg >> Fa¢ Þ embrion extins Þ
Mărire: 00 x.
germen.
Germenele sau nucleul se extinde atemporal Foto 12.2. Marten-
(creşte cu 1/3 din viteza de propagare a osci- sită plan lenticula-
laţiilor elastice) până la dimensiunea finală. ră şi o cantitate
· Pentru fiecare temp. din intervalul (M S¸MF), mare de austenită
corespunde o dimensiune critică de reziduală într-un
nucleu, în scădere cu temp. oţel cu 1.61 C.
· Transformarea M reversibilă se explică în Atac: Nital.
acelaşi fel, cu deosebirea că la creşterea Mărire: 00 x.
temp., Fa¢ > Fb şi buclele de dsl. ce
limitea- ză M se restrâng, refăcându-se - Morfologia martensitei este în funcţie de
astfel mstr. iniţială. com- poziţia chimică:
Caracteristicile transformării I - Martensită plan aciculară (la microscop
· Se produce cu subrăciri (supraîncălziri) apare sub formă de “pachete”) cu densitate
importante, necesare acumulării de enrg. mare de dsl., r^= (1×E15 ¸ 1×E16) m-2 şi în
necesară depăşirii barierei de germinare; consecinţă, este dură şi fragilă. Proporţia ei
· În cazul oţelurilor nealiate şi slab aliate, scade odată cu creşterea conţinutului de C
germinarea este atermală iar pentru alte (Cmax. = l).
M se produce izoterm, prin activere II - Martensită plan lenticulară (la microscop
termică; apare sub formă “aciculară”) cu densitate mică
· Fiind asemănătoare cu maclarea, starea de de dsl., puternic maclată intern şi cu proprietăţi
tensiuni mecanice modifică temp. MS; bune de tenacitate. Ea se formează la oţelurile
· Dacă faza iniţială este eplast , se induce trans- cu conţinut ridicat de C, şi/sau înalt aliate cu
formarea până la MD (temp. maximă de Mn sau Ni.
transformare prin e), dar cu creşterea e 12.5. Transformarea eutectoidă
sca- de FV de M; - Transformarea eutectoidă, constă din des-
· În toate cazurile, transformarea nu este compunerea prin difuzie la răcire a unei ss. în
completă rămânând A reziduală (Arez). două faze, diferite ca mstr. şi compoziţie chimi-
· La oţeluri, duritatea M este funcţie practic
că. Transformarea se desfăşoară prin germi-
univocă de conţinutul de C, crescând până nare heterogenă activată termic, iar creşterea
la aprox. 0.6 % C. celor două faze se face cu transport at. pe
distanţe mari.
Fig.12.9. Variaţia - În sistemul Fe - Fe3C, A se transformă prin
durit ăţii oţelurilor răcire izotermă sau răcire continuă. Astfel:
în funcţie de con- · Oţel hipoeutectoid:
ţinutul de carbon A®F+A®F+P .......... (12.10.)
şi a proporţiei de · Oţel eutectoid:
martensit ă. A ® P (F+Cm) .......... (12.11.)
· Cu creşterea conţinutului de C, transfor- · Oţel hipereutectoid:
marea este însoţită de o importantă
 A ® A + CmII ® P + CmII ....... (12.12.)
- Energia de activare a transformării
Dacă T < Ac1, Faust > F(F+C).
- Mecanismul transformării
Decompunerea A într-un amestec eutectoid
de
(F + Cm) parcuge următoarele etape:
· germinarea la limita grăuntelui de A a unei
formaţiuni lamelare de Cm;
· creşterea în lungime şi grosime a lamelei de
Cm prin difuzia carbonului din A şi germina-
rea la interfaţa Cm-A a unor formaţiuni de F;
Fig.12.10. Reprezentarea schematică a
meca- nismului de germinare şi creştere a
perlitei lamelare.
· creşterea lamelei de F în lungime şi grosime
până când la interfaţa F - A germinează o
nouă lamelă de Cm şi
· continuă procesul de germinare repetată şi
creştere în lungime şi grosime cu formarea
unei mstr. de P lamelară.
Dacă o lamelă de Cm creşte într-o direcţie
diferită, ia naştere o nouă colonie de P, în final
formându-se un nodul de P.
- Cinetica de transformare
- Dacă viteza de germinare variază sigmoidal
cu t, viteza de creştere, este constantă pentru
că distanţa de difuzie şi autodifuzie este con-
stană dat fiind compoziţia chimică identică a
A şi ansamblului F + Cm.
Fig.12.11. Variaţia cu timpul a vitezei de for-
mare a nucleilor (a) şi de creştere (b) la 694 0C
a perlitei unui oţel eutectoid.
- Dacă se presupune că difuzia at. de C şi au-
todifuzia at. de Fe se desfăşoară în A vecină
interfeţei P-A, mărimea gradientului de con-
centraţii se determină prin extrapolarea liniilor
A3 şi Acem la temp. de transformare, unde se
determină concentraţiile de echilibru între A -
F (Ca) şi A - C (Cb).
Fig.12.12. Reprezentarea schematică a fluxu-
lui de atomi de carbon către lamela de
cemen- tită (a) şi extrapolarea liniilor A3 şi Acem
la tem- peraturi inferioare reacţiei eutectoide
(b).
- Dat fiind că fluxul at. de C, J este -D×A×(dC/dx)
şi viteza de creştere, G este de aprox. J/A, vi-
teza de creştere a coloniei de P este:
G @ J/A = - D×(dC/dx) =
= - D g×(Ca - Cb)/Sp
C .......... (12.13)
g
unde D este coeficientul de difuzie al C în A
C
şi Sp este modulul mstr.
- Dat fiind că la scăderea temp. (C a - Cb) creş-
te, dar sub aprox. 600 0C, D g se micşorează ra-
C
pid, viteza de creştere, G, variază cu un max.
Fig.12.13. Variaţia cu temperatura de transfor-
mare a vitezei de germinare şi de creştere a
perlitei unui oţel eutectoid.
- Cinetica globală de transformare este funcţie Sp»0.6 mm în acelaşi
de viteza de germinare şi de creştere, FV a oţel şi tratament ca în
produsului de transformare, fFV fiind: Foto12.3. Micrografie
fFV = 1- e- (p/3)×N×G ×t .......... (12.14.) electronică cu replică
unde N este viteza de germinarea, G este (MER). Mărire: 5000
viteza de creştere şi t este timpul. x.

Foto 12.5. Sorbită de

călire într-un oţel hi-
poeutectoid transfor-
mat izoterm la 600 0C.
Atac: Picral.
Mărire: 1000 x.

Foto 12.6. Lamele fine

cementită în ferită a-
având Sp » 0.2 mm în
Fig.12.14. Variaţia cu temperatura izotermă de acelaşi oţel şi trata-
transformare perlitică a distanţei interlamelare, ment ca în Foto 12.5.
Sp a unui oţel eutectoid. MER. Mărire: 5000 x.
- Gradul de dispersie a C m din P este în func- Foto 12.7. Troostită în
ţie de temp. de transformare astfel că modulul rozete la limita grăun-
mstr. Sp = (15/DT)×E4 Å, unde DT 0K este dife- telui de martensită for-
renţa între temp. A1 şi cea de transformare. mată prin răcire conti-
· Dacă Sp » 0.6 mm (răcire continuă, lentă nuă (500C/s) din
sau izotermă cu DT » 50 0C), A ® P dome-
lamelară grosolană; niul austenitic a unui
· Dacă Sp » (0.3¸0.2) mm [răcire continuă oţel eutectoid. At ac:
mai rapidă sau izotermă cu DT » Nital. Mărire: 1500 x.
(50¸120) 0C adică T = (680¸600) 0C], A
® P lamelară fină sau sorbită (S) de Foto 12.8. Formaţiuni
călire şi neregulate de cemen-
· Dacă Sp » 0.1 mm [răcire continuă rapidă tită lamelară în ferită
sau izotermă cu DT » (120¸180 0C adică având Sp » 0.03 mm în
T =(600¸550)0C], A®P lamelară foarte fină acelaşi oţel şi trata-
sau troostită (T) de călire. ment ca în Foto.12.7.
- Caracteristicile mecanice de H, Rm şi Rpo.2 MER. Mărire: 5000 x.
cresc cu scăderea Sp (deci în sensul P®S®T),
fără ca cele de plasticitate şi de tenacitate să 12.6. Transformarea bainitică
fie semnificativ afectate. - Pusă în evidenţă de E.C.Bain în 1930, trans-
formarea bainitică este cercetată şi în prezent.
Foto12.3.Perlită lame- - Bainita (B) se formează din A prin răcire izo-
lară grosolană într-un termă sau continuă în domeniul intermediar de
oţel eutectoid transfor- temp. de transformare perlitică şi martensitică.
mat izoterm la 675 0C.
Atac: Nital.
Mărire: 1000x.

Foto 12.4. Lamele re-

lativ regulate de ce-
mentită în ferită având

Fig. 12..15. Variaţia cu conţinutul de carbon a
temperaturilor T0, Bs şi Ms în cazul oţelurilor
cu 3 Cr.
- Energia de activare a transformării
Dacă T < T0 , Faust > Fbainită
În cazul oţelurilor nealiate şi aliate cu Mn, Ni
sau Co, transformarea B se suprapune parţial
pe transformarea P în domeniul ei inferior de
temp., iar în cazul celor aliate cu W, Mo, V, Cr
(EA ce formează crb.), transformarea este
complet separată.
- Mecanismul transformării A ® B
Caracteristic transformării este natura dublă a
mecanismului.
Asemănător transformării P:
· B se formează prin germinare şi creştere,
mstr. conţinând crb. localitate în mtr. de F
bainitică;
· elementele interstiţiale difuzează, dar cele
de substituţie nu difuzează (asemănător
trans. M) şi este activată termic (cinetica
de transformare fiind sigmoidală).
Asemănător transformării M:
· produsul de transformare creşte cu viteză
diferită (viteză anizotropă) astfel că mstr.
are aspect acicular;
· are temp. de început, B s şi de sfârşit de
transformare, Bf egal cu Ms şi
· se produce cu variaţie de volum, DV.
Asemănător celor două transformări:
· B creşte în cazul transformării izoterme în
timp, asemănător transformării P şi
· transformarea nu este totală, rămâne A rez,
asemănător transformării M.
CARACTERISTICILE TRANSFORMĂRILOR
la rĂcire ale austenitei
Caractristica
P B M
Energ. liberă, F FP < FB < F M
Distanţa de diuzie Sp, Å Sp > 100 0< Sp< 100 Sp = 0
Vit. deplas. interfaţă GP » GB » GM
e reţelei prin forfecare - + + - Cinetica de transformare
Temp. de formare, 0C T0>T>500 500>TB>Ms TM< MS
Rezistenţa la rupere RmP < RmB < RmM
În funcţie de mecanismul de transformare şi
morfologie, B se clasifică în bainită superioară
(BS) şi bainită inferioară (BI).
- Mecanismul de transformare a A ® BS:
· germinare heterogenă urmată de creşterea
F aciculare;
· eliminarea prin difuzie a at. de C în A vecină
unde precipită Cm. alungită, discontinuă;
· F aciculară creşte lateral căpătând o formă
plan aciculară şi
· sunt reluate etapele precedente rezultând
un agregat alternant de F lamealară şi Cm.
Fig. 12.16 Mecanismul de transformare a aus-
tenitei în bainită superioară (a) şi în bainită
inferioară (b).
- Mecanismul de transformare a A ® BI:
· germinarea la limita de grăunte, într-o
regiune săracă în C, prin mecanism M, a
unei formaţiuni aciculare de F cu mare
densitate de dsl.;
· creşterea de ramuri laterale de F orientate
la 550 faţă de direcţia “coloanei” de F;
· geminarea la interfaţa F-A a unor formaţiuni
discoidale de crb. e (Fe2.3C) şi
· feritizarea A aflate între ramurile secundare de F.
- În afara Bs şi Bi, la răcire continuă se produ-
ce bainită granulară. Germinarea se produce
la limita de grăunte sau în interiorul lui, după
creştere rămânând insule de A cu conţinut
ridicat de carbon care se transformă apoi, total
sau parţial, în P.
- Caracteristicile transformării bainitice sunt:
· trasformararea începe după o perioadă de
incubaţie care variază cu un minim la
scă- derea temp. izoterme;
· viteza de transformare este maximă la
temp. cu durata minimă de incubaţie;
· transformarea nu este completă, întotdea-
una rămânând o anumită cantitate de
Arez. şi
· temp. Bs se suprapune parţial pe domeniul
de transformare P iar temp. BF, pe cel de
trans. M.
Fig. 12.17. Curbele cineticii de transformare
izotermă a austenitei în domeniul intermediar
de temperaturi (a) şi diagrama de
transformare izotermă timp - temperatură (b)
cu variaţia energiei de activare DF şi a
coeficientului de difuzie al C, DgC.
Existenţa maximului cinetic este datorat varia-
ţiei inverse cu temp. a enrg. de activare, DF şi
a coeficientului de difuzie al C, DgC.
Fig. 12.18. Variaţia cu temperatura de transfor-
mare izotermă a rezistenţei la rupere a unui
oţel slab aliat şi cu C < 0.25.
- Mecanismele de durificare ale bainite sunt:
· scăderea dimensiunii grăuntelui de F
bainitică;
· creşterea gradului de dispersie al crb.
precipitate;
· creşterea densităţii de dsl. din F bainitică şi
· creşterea concentraţiei at. de C dizolvaţi în
F bainitică.
Mecanismele de durificare a bainitei fac ca
odată cu scăderea temp. sau a creşterii vite-
zei de răcire, Rm şi Rpo.2 să se mărească
cvasi linear iar A şi Z să se micşoreze.
12.7. Diagrame de transformare timp -
- temperatură (d.TTT)
- Interprertarea mstr. de transformare, stabili-
rea parametrilor tehnologici de TT şi alegerea
oţelurilor, se face cu ajutorul diagramelor de
transformare izotermă (TI) sau cu ajutorul
dia- gramelor de transformare prin răcire
continuă (TRC).
- Diagramele TTT însumează toate curbele ci-
neticii de transformare izotermă sau prin răcire
continuă a unui oţel austenitizat în condiţii
specifice. Ele cuprind:
· curbele de început, de 50 % çi de sfârşit de
transformare izotermă;
· temp. de început, MS, de 50 % şi de sfârşit,
MF de transformare M în condiţii de răcire
continuă;
· temp. Ar1, Ar3 sau Arcem şi
· curbele de început de formare a F sau a
Cm.II proeutectiode.
Fig.12.19. Diagrama de transformate izoter-
mă a unui oţel nealiat (0.89 C şi 0.29 Mn) şi
cu mărime de grăunte austenitic 4. În funcţie
de temperatura de transformare, sunt înscrişi
constituenţii, fazele şi durităţile lor.
- În cazul transformării izoterme a A:
· toate E.A. (cu excepţia Co) micşorează
viteza de transformare deplasând
curbele
diagramei spre durate mai mari de timp
şi micşorând astfel viteza critică de
răcire (în urma căreia mstr. finală este
semimartensi-
tică);
· toate E.A. (cu excepţia Co şi Al) micşorează
temp. MS;
· domeniul de mare instabilitate a A la oţelu-
rile nealiate sau slab aliate cu E.A. care
nu formează crb. (Ni, Cu, Si, Al,...) şi
aflat la (600 ¸ 500) 0C, este datorat
 suprapunerii parţiale a temp. de
transformare prin meca- nismul P şi B şi
· E.A. care formează crb. (Cr, Mo, W, V, Ti,..),
despart cele două maxime cinetice astfel
că forma în “C” a curbei TI se schimbă,
capă- tând o formă în “e”.

Fig. 12.22. Diagrama de transformare prin ră-

Fig. 12.20. Diagrama de transformare izoter-
mă a unui oţel aliat (0.37 C, 0.98 Cr şi 0.21
Mo) austenitizat la 1090 0C şi cu mărime de
grăunte austenitic 2 - 3.
cire continuă a oţelului din Fig. 12.20. auste-
nitizat la 1090 0C şi cu mărime de grăunte
austenitic 2 - 3.
- În cazul transformării cu răcire continuă a A:
· produşii de transformare sunt un amestec
constituenţi de transformare izotermă;
· perioadele de incubaţie sunt mai mari şi
temp. de transformare sunt mai mici în
com- paraţie cu temp. transformărilor
izoterme şi
· transformarea B nu se produce în cazul
oţelurilor având curba TI cu formă în “C”.
12.8. Transformarea soluţiilor solide
suprasaturate la încălzire
- Readucerea prin încălzire a ss. suprasatura-
te formate prin răcire cu viteză mare (călire) la
mstr. bifazice, este însoţită de modificări foarte
importante ale proprietăţlor mecanice.

Fig. 12.23. Variaţia

cu compoziţia chi-
mică a aliajului a
Fig. 12.21. Diagrama de transformare prin ră- cire continuă a oţelului din Fig.
energiei libere ato-
12.19. austeni- tizat la 885 0C şi cu mărie de grăunte austeni- tic 4 - 5.
mice.
- Enrg. de activare a transformării, DF este
Figura Curba Micro- TT * Mediul de
structură aplicat răcire
dată de diferenţa dintre enrg. F a ss. suprasa-
12.21.a A M CM Apă turate şi F a amestecului de faze a şi b.
12.21.a B T +M CM Ulei Segmentul CD din Fig.12.23. reprezintă dife-
12.21.a D S N aer renţa DF dintre ss. suprasaturată (x) şi cea a
12.21.a D P RO cuptor amestecului a (x1) şi b (x2).
12.21.b A M CM Apă - Mecanismul transformării
12.21.b B Fproeut + BI + M CM Ulei
- Germinarea se produce după o perioadă de
12.21.b C Fproeut +S+BS+M N aer
12.21.b D Fproeut + P RO cuptor incubaţie, timp în care embrionii fixaţi prin
* - CM = călire martensitică, N = normalizare călire, ating dimensiunea critică. Variaţia enrg.
şi RO = recoacere obişnuită. libere, DG este:
DGi = - i×v×DGv + i2/3×Sa×g + i×v×DGS ..(12.15.)
- Se vede astfel că scăderea energ. libere G,
trebuie să compenseze energ. consumată de
către mtr. cu formarea noilor suprafeţe, (Sa×g)
şi de e a mtr. la formarea germenilor de f.s.
constând din i at. cu volumul v (i×v×DGS). Prima
derivată a lui DGi în funcţie de i, determină nr.
critic de at. i* şi valoarea critică a variaţiei
energ. libere, DGi*.
- Scăderea enrg. libere G, se poate face nu
numai prin formarea amesteculului (x 1 + x2), ci
şi prin formarea unui amestec x1 cu o fază
metastabilă x’ aflată în stânga lui x2.
- Ss. suprasaturată se descompune prin difuzie:
continu, discontinu sau printr-o secvenţă de
faze metastabile.
Precipitarea continuă
- Se produce generalizat, în volum sau locali-
zat, la limita de grăunte, pe planele de alune-
care sau de-a lungul dsl. fiind întâlnită la ss.
cu grad redus de suprasaturare şi cu DF mare
între cele două faze.
- Germinarea se produce frecvent heterogen,
la limita de grăunte şi apoi distanţat, prin ger-
minare omogenă, în interiorul grăuntelui. La
încălzire lentă, se produce heterogen, la limita
de grăunte.
- Precipitarea continuă se produce şi prin ger-
minare heterogenă pe dsl. aflate în planul de
alunecare.
- Precipitatele nu sunt întotdeauna sferice,
fiind şi alungite pe familii de plane, ca în cazul
mstr. Widmannstätten.
Precipitarea discontinuă
- Ansamblul mstr. este împărţit în “celule” de
precipitate şi regiuni de ss. suprasaturată
netransformată.
- Germinarea se produce heterogen, la limita
de grăunte iar creşterea este rapidă.
- Fazele secundare precipită continu şi discon-
tinu, având compoziţia chimică şi mstr. de echi-
libru. În consecinţă, reţeaua şi parametrii cris-
talini sunt diferiţi de cei ai mtr., astfel că f.s.
sunt necoerente cu ea, deci “disperse” şi nu
precipitate.
Precipitarea printr-o secvenţă de faze
metastabile
- Fazele secundare metastabile ce precipită la
început sunt coerente cu reţeaua mtr. fiind
astfel înconjurate de un câmp de tensiuni care,
micşorând distanţa dintre precipitate, măresc
tensiunea necesară deplasării dsl. (tC @ (G×b)/l).
Fig. 12.24. DEFB Al - Cu (a), a microstructuri-
lor de călire, recoacere şi îmbătrânire (b), a va-
riaţiei durităţii unor aliaje îmbătrânite la 130 0C
(c) şi schema de dispunere a planelor cistaline
ale fazelor precipitate în matricea distorsiona-
tă (d).
- Tipice pentru acest mecanism, de altfel stu-
diate la început, sunt aliajele sistemului Al - Cu.
În urma TT de călire de punere în soluţie
(CPS) a unui aliaj cu (2 ¸ 5) Cu, se formează o
sss. suprasaturată a‘ de Cu în Al. Deci,
a + q ® a‘ .......... (12.16.)
Prin încălzirea ulterioară, numită TT de îmbă-
trânire (ÎMB), se desfăşoară următoarea sec-
venţă de transformări:
I - În sss. suprasaturată, a‘ se formează se-
gregate de Cu sub formă de discuri
coerente (d » 100 Å şi g < 10 Å), numite
zone Guinier - Preston 1 (z.GP1).
II - Prin difuzia at. de Cu, z.GP1 se măresc
(d » 150 Å çi g » 10 Å), devenind zone
Gunier - Preston 2 (z.GP2) sau faze q¢¢.
Ele au mstr. tetragonală cu un parametru
diferit faţă de cel al Al astfel că, pentru a
rămâne coerente, distorsionează putenic
reţeaua cristalină, mărind Rm.
III - Prin secvenţa z.GP1 ® z.GP2 sau
direct din fiecare, se formează o fază de
tranziţie q¢ (Cu2Al3.6), parţial coerentă cu
matricea care aduce H şi Rm la valorile
maxime.
IV - La temp.izoterme sau durate mai mari,
faza q¢ se transformă în faza q (Al2Cu)
necoerentă cu mtr. astfel că H şi R m se
micşorează.
- Zonele GP1 fiind instabile, în condiţii de în-
călzire rapidă se dizolvă şi apoi, la reîncălzire
(la temp. mai scăzute) reprecipită, astfel că
fenomenul de micşorare şi creştere a H prin
dizolvarea şi reprecipitarea z.GP1, se numeşte
reversiune.
- Cu particularităţi specifice aliajului, ss. supra-
saturate produse prin CPS, parcurg la ÎMB
secvenţa:
O - Ss. suprasaturată a¢(ca urmare a CPS) Þ
I - a¢ + zone segragate coerente cu mtr. Þ
II - a¢ + faze precipitate intermediare instabile,
coerente cu mtr. Þ
III - a + faze precipitate de echilibru, necoeren-
te cu mtr.
- Transformări similare aliajelor Al - Cu, au fost
puse în evidenţă şi în cazul aliajelor Mg cu Si
sau Zn, ale Cu cu 2.5 Be şi ale Fe cu C sau N.
În cazul duraluminiului (4 Cu, Mg, Si, Mn ),
z.GP1 şi z.GP2 măresc Rm de la ~ 200 la
~ 420 MPa, iar în cazul bronzului cu 2 Be, de
la ~ 450 la ~ 1230 MPa.
Transformările de la revenirea martensitei
- Cu toate că sunt asemănătoare ÎMB, trans-
formările de la revenirea (Rv) martensitei, in-
fluenţează diferit proprietăţile mecanice. Dacă
la ÎMB cresc H şi R, la Rv cresc plasticitatea şi
tenacitatea iar H şi R se micşorează. Aşa cum
se ştie, mstr. de călire martensitică poate fi:
I - M plan aciculară, dacă oţelul este nealiat
(C < 0.4) sau slab aliat când are o densita-
te mare de dsl. (r < 0.9×E16 m-2)
organizate
în celule lipsite de dsl. având o lăţime de
» 2500 Å şi
II - Martensită plan lenticulară, dacă oţelul
este nealiat (C > 0.4) şi/sau înalt aliat cu
Mn sau Ni, când densitatea de dsl. este
mică şi puternic maclată intern (interdistan-
distanţa fiind de » 150 Å).
- La încălzirea mstr. de MPA, se desfăşoară
următoarele transformri de fază:
Prima fază a revenirii: (100 ¸ 200) 0C
- În cazul M cu C < 0.2, at. de C segregă acce-
lerat la dsl. şi la limita formaţiunilor plan acicu-
lare.
- În cazul M cu C > 0.2, 0.2 C segregă la dsl.
iar restul at. de C, găsindu-se în zone relativ
lipsite de defecte, precipită sub formă de crb. e
(Fe2.3C cu reţea HC unde c = 4.33 Å şi a = 2.73
Å), instabile, coerente cu mtr. şi precipitate pe
planele {100} ale F, în formă de discuri cu
d = (100¸1000) Å şi g < 200 Å.
- În cazul M cu un conţinut ridicat de carbon şi
încălzite la 3000C, precipită crb. Hägg - Fe2.5C
cu reţea monoclinică, intermediare crb. e şi
Fe3C.
Formarea crb. e, Hägg şi Fe3C se face inde-
pendent.
- În concluzie, în cursul primei faze a Rv:
Mcăl. sau Fea<C> ® Mrev. sau
Fea<C>~ 0.24 + crb. e sau Hägg .... (12.17)
A doua fază a revenirii: (100 ¸ 300) 0C
În cazul oţelurilor cu C > 0.4 şi/sau slab aliate:
Arez sau Feg< C > ®
® BI sau Fea<C > + crb. e .... (12.18.)
A treia fază a revenirii: (200 ¸ 600) 0C
a/ - Crb. e între (200¸250)0C se trasformă în
Fe3C, iniţial alungită şi în final globulară, pla-
sată la limita MPA .
b/ - Segregatele at. de C şi crb. e se dizolvă în
M care,prin ieşirea at. de C din soluţie se
transformă în F.
- Ca urmare a celor două fenomene, la » 400 0C
mstr. de revenire constă din F (Fea< C >) şi
Fe3C globulară (CmG) dispersă numită troostită
de revenire.
A cincea fază a revenirii: (600 ¸ 700) 0C
- Între 500 ¸ 600 0C, densitatea de dsl. scade,
prin restaurare F foarte fină şi aciculară recris-
talizează peste 600 0C, rămânând foarte fină
dar granulară.
- Simultan cu transformarea F, C mG îşi micşo-
rează dispersia astfel că ansamblul (F + CmG)
de la » 600 0C se numeçte sorbită de revenire.
- Odată cu creşterea temp. (peste 650 0C) dis-
persia CmG scade astfel că S de Rv se trans-
formă în P globulară.
Proprietăţile mecanice se modifică odată cu
transformările de la Rv. Odată cu creşterea
temp. până la (200 ¸ 300) 0C se micşorează
tensiunile interne de călire iar la temp. mai
mari, la apariţia T de Rv, a S de Rv şi în final
a P globulare, prorietăţile de H şi R scad iar
cele de plasticitate şi tenacitate cresc.
A patra fază a revenirii: (500 ¸ 600) 0C
- În cazul revenirii oţelurilor aliate cu Ti, V, Mo
sau W între 500 ¸ 600 0C, precipitatele de CmG,
devenite grosolane, se dizolvă şi precipită crb.,
foarte disperse, cum ar fi TiC, V4C3, Mo2C sau
W2C. Gradul mare de dispersie al crb. face ca
H să crească până la valoarea de călire, pro-
ducându-se astfel o durificare secundară, cla-
sificată a fi a patra fază a revenirii.
- Cr întârzie scăderea H până la 550 0C când
Cr7C3 îşi micşorează dispersia.
- Co influenţează indirect durificarea secunda-
ră prin frânarea restaurării dsl. păstrându-se
astfel locuri germinative de crb.
- Ca o aplicaţie a fenomenului de durificare se-
cundară şi de întârziere a transformărilor de la
Rv, sunt oţelurile rapide de scule (0.7C, 18W,
4Cr şi 1V) care îşi păstrează H până la aprox.
550 0C.
- Un alt oţel cu tenacitate mare şi durificare se-
cundară datorată crb. foarte fine de (Mo,Cr)2C,
conţine (0.1¸0.2) C, 10 Ni, 8 Co, 2 Cr şi 1 Mo.
Fig.12.25. Variaţia durităţii unor oţeluri hipoeu-
tectoide călite şi revenite timp de o oră între
100 şi 7000C. În partea superioară a diagra-
mei, sunt rezumate fazele revenirii iar în cea
inferioară, transformările microtructurale res-
pective.
Fragilizarea la revenire
- Oţelurile nealiate sau slab aliate cu Mn, Ni,
Cr, Cr-Ni, Cr-Mn sau cu conţinut ridicat de P
sau N, devin fragile la Rv între 250 şi 350 0C,
când se numeşte fragilizare reversibilă, şi
între 370 şi 565 0C, când se numeşte
fragilizare ire- versibilă.
· Fragilizarea reversibilă sau “la albastru”,
este provocată de precipitarea Cm din
Arez. la limitele de grăunte şi subgrăunte.
Cu toate că se înlătură prin aliere cu Si ò
1.5, nici odată încălzirea de revenire
nu se face între 300 şi 350 0C.
· Fragilizarea ireversibilă apare în cazul răci-
rii lente din intervalul (370 ¸ 565) 0C şi se
presupune a se datora segregatelor de
Sb, P, As sau Pb care se formează la
limita fos- tului grăunte de A.
Ea se înlătură prin aliere cu Mo (cel mai efi-
cient), V sau W şi răcire rapidă.
12.9. Transformările de la încălzirea
materialelor metalice ecruisate
- Ecruisarea sau durificarea prin eplast. la rece,
este nedorită în cazul unor procedee tehnolo-
gice cum ar fi laminarea la rece, tragerea, tre-
filarea succesivă sau ambutisarea adâncă.
- Aşa cum se ştie, fenomenul de ecruisare
apare dacă temp. de eplast. , Te<(0.3¸0.5)×Ttop 0K.
Prin ecruisare:
- enrg. liberă creşte de la 6 la 200 cal/mol;
- densitatea de dsl., de (1×E10¸1×E12) m-2
creşte până la 1×E16-2 m-2, creşte densita-
tea vacanţelor şi a at. interstiţiali;
- ca o consecinţă a modificărilor mstr. propri-
etăţile de H şi R cresc iar cele de plastici-
tate scad şi
- se formează o textură de deformare (gră-
unţi alungiţi) şi structură fibroasă (inclu-
ziuni nemetalice alungite).
- Revenirea la mstr. iniţială se face prin încălzi-
re peste temp. de recristalizare şi menţinere
izotermă pe o durată, t de:
1/t = A×e- Qr/(R×T) .......... (12.19.)
unde A este o constantă şi Qr este enrg. de
activare în funcţie, în principal, de cantitatea
de impurităţi.
- În timpul încălzirii, mstr. ecruisată parcurge
următoarele stadii:
I - Restaurare
· Limitele de grăunte nu se deplasează.
· Scad concentraţiile de vacanţe şi at.
interstiţiali.
· Dsl. cu semn opus se atrag şi se anulează
iar restul se organizează în configuraţii sta-
bile cum sunt mstr. celulare, în cazul alia-
jelor sau mstr. poligonizate, în cazul meta-
lelor foarte pure.
II - Recristalizare
· Înlocuirea mstr. ecruisate se produce prin
germinare şi creştere sigmoidală a noii
mstr.
· Engr. de activare a transformării este dată
de cea acumulată la e (câmpul de
tensiuni al dsl.).
· Temp. critică de recristalizare, T R este:
TR = k×Ttop 0K .......... (12.20)
unde k = (0.3¸0.4).
· Germinarea se produce:
- în regiuni de maximă e (dcrt > 150 Å şi den-
sitate r^ » 1×E16 m-2), înconjurate de grăunţi
 cu limite puternic dezorientate;
- grăunţi slab e care se deplasează în gră-
unţii vecini, puternic e şi
- prin coaleşcenţa subgrăunţilor.
Fig. 12.26. Efectul deformaţiei prealabile asu-
pra dimensiunii grăuntelui recristalizat în do-
meniul (400¸700) 0C al unei alame a.
· Dimensiunea iniţială a grăuntelui recristali-
zat, variază invers proporţional cu gradul
de e, ne fiind influenăată de temp. de
re- cristalizare. Gradul critic (minim) de
eplast. este de (3¸10) %.
· În afară de temp. şi gradul iniţial de eplast.,
dimensiunea grăuntelui recristalizat este
înfluenţată şi de către dimensiunea iniţială
a grăuntelui şi de puritatea materialului.
III - Creşterea grăuntelui
· Enrg. de activare a creşterii grăuntelui re-
cristalizat, este furnizată de scăderea de
enrg. prin micşorarea suprafeţei
specifice a grăuntelui.
· Grăunţii cu nr. redus de faţete, sunt înglo-
baţi de către grăunţii vecini cu orientare
cristalină apropiată.
· Creşterea se produce şi prin schimbarea
geometriei tridimensionale a grăuntelui (prin
cinci mecanisme).
Fig.12.27. Reprezentarea schematică a creş-
terii grăuntelui prin coaleşcenţă. Grăunţii A şi
B se întâlnesc prin dispariţia lui C şi apoi, da-
torită gradului lor redus de dezorientare crista-
lină, prin coaleşcenţă, se constituie sub forma
unui singur grăunte.
· Variaţia în timp, t a dimensiunii grăuntelui
este:
D = k0×e- Q/(R×T)×t1/2 .......... (12.21.)
n
sau D = k×t .......... (12.22.)
unde k este o constantă în funcţie de enrg.
de activare a creşterii şi n < 1/2, în creştere
cu temp.
· Mobilitatea limitei de grăunte este micşora-
tă de către:
- at. de impuritate (spre exemplu, pentru
0.1Al în Cu, n este 0.1),
- oxizi, sulfuri sau silicaţi, care “agaţă”
limitele,
- microretasuri şi suprafeţele libere, al căror
efect este evident dacă grosimea foliei este
mai mică de 1/3×Dgr şi
- limite de grăunţi slab dezorientaţi.
Dacă temp. depăşeşte valoarea la care creşte-
rea grăuntelui a încetat, se poate produce o
nouă creştere, prin coaleşcenţa numai anu-
mitor limite de grăunte, numită recristalizare
secundară. Se ajunge astfel la o mstr. neunifor-
mă care afectează în special proprietăţile de
plasticitate şi tenacitate.
Fig.12.28. Variaţia cu temperatura de recrista-
lizare a unor caracteristici mecanice şi micro-
structurale ale cuprului electrolitic.
- În concluzie, ca urmare a recristalizării carac-
teristicile mstr. şi în consecinţă, şi proprietăţile
mecanice, revin la valorile avute înaintea eplast.
la rece astfel că H, Rm şi Rpo.2 se micşorează
iar cele de plasticitate (A şi Z) şi tenacitate (K)
se măresc.

ACRONIMELE UTILIZATE ÎN TEXT

1/ at. = atom, atomic ;

2/ elc. = electron;
3/ nr. = număr;
4/ enrg. = energie;
5/ str. = structură;
6/ met. = metal, metalic;
7/ e = deformare, deformaţie;
8/ eplast. = deformaţie plastică;
9/ TFSS = transformare de fază în stare
solidă;
10/ TT = tratament termic;
11/ m.m. = material metalic;
12/ temp. = temperatură;
13/ CS = reţea cubic simplă;
14/ CVC = reţea cubică cu volumul centrat;
15/ CFC = reţea cubică cu feţele centrate;
16/ HC = reţea hexagonal compactă;
17/ SPA = sistem potenţial de alunecare;
18/ ss. = soluţie solidă;
19/ zB. = zonă Brillouin;
20/ Pct.at. = procente atomice;
21/ CE = compus electronic;
22/ R = rezistenţă mecanică; 58/ M = martensită;
23/ Rc = limită de curgere; 59/ MPA(L) = martensită plan aciculară (lenticulară);
24/ Rm = rezistenţă la rupere; 60/ Arez. = austenită reziduală;
25/ H = duritatea; 61/ S = sorbită;
26/ pct. = punct, punctiform; 62/ T = troostită;
27/ dsl. = dislocaţie; 63/ B = bainită ;
28/ ^ = dislocaţie marginală; 64/ BS(I) = bainită superioară (inferioară);
29/ = dislocaţie elicoidală; 65/ TTT = diagrama de transformare temp. -
30/ µ = proporţional cu; timp;
31/ s.F-R = sursă Frank - Read; 66/ TI = diagrama de transformare izotermă;
32/ b.C-L = barieră Cottrell - Lomer; 67/ TRc = diagrama de trans. cu răcire continuă;
33/ mfis = microfisurţ; 68/ CPS = TT de călire de punere în soluţie;
34/ mstr. = microstructurţ; 69/ ÎMB = TT de îmbătrânire;
35/ mtr. = matrice; 70/ Rv = TT de revenire;
36/ f.s. = fază secundară; 71/ CmG = cementită globulară.
37/ FV = fracţie de volum, Pct. ×E-2 ;

SISTEMUL INTERNAŢIONAL
DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ
38/ EA = element de aliere;
39/ DEFB = diagramă de echilibru fazic Denumire Unitatea de Simbol
binară; măsură
40/ sss. = soluţie solidă de substituţie; masa kilogram kg
gram g
41/ ssi. = soluţie solidă de interstiţie; tonă t
42/ a.m. = amestecmecanic; lungime metru m
43/ F = ferită; milimetru mm
44/ A = austenită; timp secundă s, ¢¢
45/ Cm. = cementită; minut min, ¢
oră h
46/ G = grafit;
temperatură kelvin K
47/ P = perlită; grad Celsius 0
C
48/ L = ledeburită; catitate de mol mol
49/ Ruz = rezistenţă la uzare; substanţă kilo mol kmol
50/ crb. = carbură; arie metru pătrat m2
51/ Fc = fontă cenuşie; milimetru pătrat mm2
52/ Fgn = fontă nodulară; volum metru cub m3
milimetru cub mm3
53/ Fm = fontă maleabilă; densitate kg/metru cub kg/m3
54/ Fmn(a,p) = fontă maleabilă neagră (albă, g/centimetru cub g/cm3
perlitică); frecvenţă hertz 1Hz=1/s
55/ z.int. = zona interioară a secţiunii transversale; forţă newton N
56/ z.ext.= zona exterioară a secţiunii transversale; kilonewton kN
57/ TTch = tratament termochimic; meganewton MN
presiune, newton/m.pătrat N/m2
 tensiune meganewton/m.pătrat MN/m2 10 12 tera T 10 - 3 mili m
mecanică giganewton/m.pătrat GN/m2 10 9 giga G 10 - 6 micro m
pascal 1Pa=1N/m2
megapascal 1MPa=1MN/m2 10 6 mega M 10 - 9 nano n
bar 1bar=0.1MPa 10 3 kilo k 10 - 12 pico p
energie, lucru me- joule 1J= 1N×m 10 2 hecto h 10 - 15 femto f
canic, cant. căldură 10 1 deca da 10 - 18 atto a
capacitate joule / (kg×kelvin) J / (kg×K)
termică masică
putere, flux watt 1W = 1J/s
energetic
intensitate de amper A
curent electric
potenţial, tensiune volt 1V= W/A
electrică
cantitate, sarcină coulomb 1C = 1A×s
electrică
rezistenţă electrică ohm 1W =1V/A
conductanţă electrică siemens 1S = 1A/V
fluxul magnetic weber 1Wb=1V×s
densitate de flux tesla 1T=
magnetic = 1Wb/m2
inductanţă henry 1H =1Wb/A
flux luminos lumen 1lm = cd.sr
iluminare luminoasă lux 1lx=1lm/m2

Nu
Z - Elemen- Sim Gr.ato Elementul Sim Gr.ato
bol -micå -bol -micå
tul chimic chimic
VALORI ALE DIVERSELOR 1 Hidrogen H 1.01 27 Cobalt Co 58.93
CONSTANTE FIZICE 2 Heliu He 4.00 28 Nichel Ni 58.70
3 Litiu Li 6.94 29 Cupru Cu 63.55
4 Beriliu Be 9.01 30 Zinc Zn 65.38
Denumire Valoarea UM 10.81 69.72
5 Bor B 31 Galiu Ga
Nr. lui Avogadro 6.022×E 23 at / mol 12.01 72.59
6 Carbon C 32Germaniu Ge
Cta. Faraday 96.487 C/g(gr.ecvl) 14.01 74.92
7 Azot N 33 Arsen As
Sarcina electronului (elc) -1.602×E-19 C 16.00 78.96
8 Oxigen O 34 Seleniu Se
Viteza luminii (în vid) 2.998×E 8 m/s 19.00 79.90
9 Fluor F 35 Bor Br
Masa atomului de 12C 1.9926×E-23 g 10 Neon Ne 20.18 36 Kripton Kr 83.80
Masa de repaos a electr. 9.1096×E-28 g 11 Sodiu Na 22.99 37 Rubidiu Rb 85.47
Masa de repaos a proton 1.6726×E-24 g 12 Magneziu Mg 24.31 38 Stronţiu Sr 87.62
Cta. Planck 6.6262×E-27 erg s 13Aluminiu Al 26.98 39 Ytriu Y 88.91
Cta. Boltzmann, k 1.3807×E-23 J/ K 14 Siliciu Si 28.09 40 Zirconiu Zr 91.22
Cta.molară Boltzmann, R 8.3144 J/mol K 15 Fosfor P 30.97 41 Niobiu Nb 92.91
Cta.molară Boltzmann, R 1.9872 cal/mol K 16 Sulf S 32.06 42 Molibden Mo 95.94
Acceleraţia gravitaţională 9.781 m/s2 17 Clor Cl 35.45 43 Tecneţiu Tc 98.91
Volumul gazului (STP) 22.4 litru/mol 18 Argon Ar 39.95 44 Ruteniu Ru 101.07
19 Potasiu K 39.10 45 Rodiu Rh 102.91
20 Calciu Ca 40.08 46 Paladiu Pd 106.4
21 Scandiu Sc 44.96 47 Argint Ag 107.87
MULTIPLI ŞI SUBMULTIPLI ZECIMALI
22 Titan Ti 47.90 48 Cadmiu Cd 112.41
AI UNITĂŢLOR S.I. 50.94 114.öö
23 Vanadiu V 49 Indiu In
öÖöö
Factorul Pre- Sim- Factorul Pre- Sim- öööö
de multi- fixul bolul de multi- fixul bolul öööö
plicare plicare ööööö
10 18 exa E 10 - 1 deci d ööööö
10 15 peta P 10 - 2 centi c öööö
 öööö ööööööÖööööööö
ööööö öööööööööööööö
ööööö
öööööööööööö
Ööö ööööööööÖöööö
öööö
öööööööööööööö
öööö
ööööööööööööö
ööööö
ööööö öööööööööÖööö
öööö ööööööööööööö
öööö ööööööööööööö
öööö öööööööööööö
ööööö ÖÖÖÖÖööööö
öööÖ öööööööööööööö
öööö ööööööööööööö
öööö öööööÖöööööö
ööööö ööööööööööööö
ööööö öööööööööööööö
öööö
ööööööööööÖö
öööö ööööööööööö
öÖöö ööööööööööööö
ööööö
ööööööööööööö
öÖ
öööööÖöööööö
ööööööööööööö
öööööööööööööö
öööööööööÖööö
ÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ
ööööööÖöÖÖÖ
ÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ ÖÖÖÖÖööööööö
ÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖÖ öööööööööööööö
ÖÖÖÖÖöööööö Öööööööööööö
öööööööööööö öööööööööööööö
ööööööööÖöööö öööööööööööööö
ööööööööÖöööö öÖööööööööö
öööööööööööö ööööööööööööö
ööööööööööÖöö öööööööööööö
ööööööööööÖöö
ööööööÖöööö
öööööööÖÖÖÖ ööööööööööö
ÖÖÖöööööööö
öööööööööööööö
öööööööööÖööö ööööööööööööö
öööööööööÖÖ Ööööööööööö
ÖÖÖÖÖöööööö
öööööööööööööö
ööööööööööööö öööööööööööööö
öÖööööööööö
öööööÖöööööö
öööÖÖÖÖÖÖÖ ööööööööööööö
öööööööööööö ööööööööööööööö
öööööööÖööööö
ööööööööÖöööö
öööööööÖÖÖÖ öööööööööööööö
ÖÖÖöööööööö
ööööööööööööö
ööööööööööÖö ööööööööÖööö
öööööööööööö ööööööööööööö
ÖÖÖÖÖÖÖööö ööööööööööööööö
ööööööööööööö öööööööööÖöö
ööööÖööööööö ööööööööööööö
öööööÖÖÖÖÖÖ öööööööööööööö
Öööööööööööö ööööööööööÖöö
öööööööööÖööö ööööööööööööö
ööööööööööööÖ ööööööööööööööö
ÖÖÖÖÖÖööööö ööööööööööööÖ
ööööööööööööö öööööööööööö
ööÖöööööööööö ööööööööööööÖ
öööÖÖÖÖÖÖÖ
öööööööööööö

öööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööömööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööömööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööömöööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööömöööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööeööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööötööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ömöööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööö öö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööööööööö
t
öööööö öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööötööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööö öööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööö öööööööööööööööööööööööö
ö
ööööööööööö ööööööööööööööööööööööö
ö
ööööööööööööööötöööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööeöööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööödöööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööömööööööööööööööööööööö
ööööööööööööömöööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööömööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öÖÖöööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööötöööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööömö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööömööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööö öföööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööfööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööö öööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööö öö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
eöööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööömöööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööö¸öööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööö öööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööaööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööös
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö ö
ööööööööööööööööööööööööööööööö öö
öösööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööö öö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
söööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööeöööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööö öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööö ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööö öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööö ööööööööööööööööööööööööööö öööööö
ööööööööööööööööööööööööööööö ööööööööööööööööööööööööööööööö öö
ööööööööööööööööööööööööööööö ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööDöööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööö öööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öö+R6565.R6565^R6565iR6565mR6565ˇR656
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
5˘R6565¬R6565-
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
R6565ŻR6565łR6565ëR6565ěR6565îR
öööööööööööööööööööööööööööööööö
6565ďR6565đR6565óR6565ôR6565őR6
öööööööööööööööööööööööööööööö
565řR6565ůR6565úR6565S6565
öööööööööööööööööööööööööööööö
S6565
öööööööööööööööööööööööööööööööö
S6565
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööö öööööööööööööööööööööööööööö
ö

öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö ö
öööööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööö öööööööööööööööö
ö

ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööö
öööööööööööööööööööööööööööööööööö
ööööööööööööööööööööööööööööööööö
S6666S6666µS6666§S6666S6666S6666S6
666%S6666'S6666-
S6666.S66660S66661S6666@S6666AS6
666eS6666fS6666sS6666tS6666
‰S6666ŠS6666‹S6666ŔS6666ÁS6666ĂS6
666ÄS6666ĹS6666ĆS6666ČS6666ÉS6666ü
S6666ýS6666
T6666
T6767 T6767¤T6767T6767T6767T6767-T6767"T6
767#T6767&T6767-
T6767řôńřôěôč÷řôâŢŐčŃôčŢôčôčôčôčôčôčôčôč
ôčôčôËôËôĹËôËôĹôËôżôËôËôżô÷ôËôąô
´67676767676767676767676767676767U]67c67÷
J 67Ą]67c67
J 67ł]67c67
J 67×]67c67
÷ 67D]67c67]67c6767u
D67676767]67a67c67]67c6767
J 67D]67c67]67c6767]67c67h 67]67h]67c6767
u D68686868]68a68D-
T6868AT6868¦T6868tT6868«T6868¬T6868·T6
868¸T6868»T6868ĽT6868ÁT6868ÂT6868ĆT6
868ÇT6868čT6868éT6868ęT6868
U6969 · U6969U6969‚U6969ƒU6969ĄU6969¦U6
U6969 969§U6969łU6969¤V6969V6969ŤV6969Ž
V6969ŹV6969”V6969•V6969–V6969—
V6969˜V6969ťV6969žV6969źV6969ˇV6
969˘V6969ąV6969şV6969ŔV6969ÁV6969Ö
V6969×V6969ŘV6969ŮV6969čV6969éV69
69ěV6969íV6969îV6969ďV6969$W6969%
W6969LW6969NW6969OW6969TW6969U
W6969VW6969[W6969\
W6969źW6969 W6969ĄW6969¦W6969§W
6969úöňöňöňöňöňöňöúęöäößöęöäößöňöÚ
ÔöÎÔČÔöÎÔöÂöÚöÚöÎÔČöĽöÎöÂöÂöÚÔöĽ
ÔöÔö¶öÚ±]69c69h 69
J 69µ]69c69
J¸ 69w]69c69
J 69l]69c69
J 69n]69c69
J 69p]69c69
J 69×]69c69]69c69h69V]69c¸6969
J 69·]69c69
· u 70p]70c70]70c70JŰZ7070ÜZ7070[7070[7
D70707070]70a7070]70c7070]70c7070U]7 070[7070-[7070[7070 [7070#[7070$[7070%
0^ c70F§W7070X7070X7070 [7070&[7070'[7070([7070)[7070*[7070.
X7070X7070 [7070/[70700[70701[70702[70703[70704[7
X70701X70702X70705X70706X70707X7 0705[70706[7070L[7070N[7070U[7070x[70
0708X70709X7070>X7070? 70[7070›[7070™\7070ś\7070©\7070Ě\
X7070@X7070EX7070FX7070°X7070±X7 7070Í\7070Î\7070ó\7070ô\7070ő\
070ąX7070şX7070ŇX7070ÓX7070çX7070 7070§
čX7070ôX7070őX7070öX7070÷X7070řX70 ]7070]7070,]7070-]7070.]70701]70702]707
70üX7070ýX7070ţX7070Y7070Y7070§Y70 07]7070š]7070›]7070Ö]7070ě]7070đ]7070^
70Y7070Y7070Y7070Y7070! 7070^7070^7070^7070 ^7070
Y7070"Y7070#Y7070$Y7 ^7070-^7070-
070% ^7070:^7070;^7
Y7070&Y7070*Y7070+Y7070,Y70701Y707 070ůőđîőçâőÜđî×ŇĚůőđÇđîÇůőîőĂľ¸ľ¸őĂłő
02Y7070:Y7070;Y70¸<Y7070=Y7070EY707 đ°őèèőĂĄĂźĂő¨Ăő¨őåèőèĂő70707070
J 70Ą]70c70]70h
0MY7070QY7070RY7070XY7070eY7070f
Y7070gY7070jY7070kY7070oY7070pY707
0qY7070rY7070sY7070vY7070†Y7070ĄY707
0¦Y7070§Y7070¨Y¸70ü÷ü÷ňü÷ü÷ňüěüćěüě
üâüâü÷ü÷üě÷ňěüćěüěüÝ÷üÝüÝě÷ňěüćěü
ěüÝě÷üŘŐĐŐüÝ÷üÝüÝě÷ÎüÎüČüÂ7070707
0
J 70l]70c70
J 70p]70c70]70]70^ c7070]70^ ]70^
c7070]70c70h 70]70c7070
J 70w]70c70
J 70×]70c70]70c70h70J
70Y]7070]70c70L¨Y7070¬Y7070-
Y7070ŻY7070°Y7070¸Y7070ąY7070ĹY7
070ĆY7070ÇY7070ĘY7070ËY7070ĚY707
0ÍY7070ÎY7070ĎY7070ĐY7070ÓY7070ÔY
7070ŐY7070ÖY7070×Y7070ŘY7070ÝY70
70ŢY7070
Z7070Z7070µZ7070§Z7070Z7070Z7070Z
7070 Z7070!
Z7070"Z7070#Z7070)Z7070*Z7070+Z7
070,Z7070-
Z7070.Z7070^Z7070_Z7070`Z7070aZ7
070bZ7070dZ7070eZ7070hZ7070iZ7070jZ
7070kZ7070lZ7070nZ7070oZ7070rZ7070s
Z7070tZ7070uZ7070vZ7070xZ7070zZ7070
…
Z7070†Z7070‡Z7070ˆZ7
070‰
Z7070‹Z7070ŚZ7070ŤZ7070ŽZ7070ŹZ707
0ťZ7070ŰZ7070üöüđüęüĺŕüĺüĺÜÖĺÜüÜÖŕđüĺü
ŇüĺÍüĺüÖĺđüĺüđÍËüĹÍĺüËÂËĹÍĺüËÂËĹÍĺüËÂËÖÜ
ü˝ü˝ÜđÍËü70707070]70c70h70]70h
J 70J]70c70]70J 70Y]7070]70c7070
J70h]70c70]70c7070]70c70h 70]70c70h 70
J70h]70c70
J 70×]70c70
J
u D71717171]71a7171U]71U]71c7171U]71^
c
7171U]71c7171]71c7171J 71×]7171
J 71×]71c71]71c71h 71J 71ç]7171
J 71ç]71c71]71c71h71
J 71D]71c71h]71J 71Y]7171]71c7171
J 171G_7171I_7171J_7171K_7171L_7171N_7
71D]71c7171>;^7171<^7171_^7171`^7171g^
7171h^7171i^7171j^7171p^7171q^7171r^717
1t^7171x^7171y^7171|^7171}^7171„^7171…
^7171‡^7171ˆ^7171^7171’^7171ž^71¸ź^7
171ˇ^7171Ú^7171Ű^7171Ü^7171_7171_7171_71
71 _7171
_7171
_7171_7171µ_7171_7171_7171
_7171"_7171%_7171&_7171'_7171+_7171,_7171-
_7171._71710_71711_71712_71716_71718_
71719_7171:_7171;_7171=_7171>_7171?
_7171@_7171A_7171B_7171C_7171D_7171F_7
171O_7171]_7171^_7171__7171`_7171üřňříř
çřüřířüřüřüřüřüřáßřÚ×řŃřňřŃřçřĚřÇřŃÇřÇřçřĚÇř
ßřÇßřĂ˝ÇřçřçřüřĚřüřßřüřĚ71717171
J71h]71c71]71c7171]71c71h 71]71c71h71
J 71p]71c71U]71J 71Y]7171]71
J 71Ą]71c71
J 71×]71c71]71c71h71
J
71l]71c71]71c7171]71c71J`_7171a_7171f_7
171h_7171l_7171m_7171n_7171o_7171p_71
71q_7171r_7171s_7171t_7171u_7171v_7171
}_7171~_7171_7171€_7171_7171‚_7171ƒ_
7171„_7171…
_7171†_7171ˆ_7171Š_7171‹_7171Ś_7171Ž_
7171Ź_7171_7171‘_7171’_7171“_7171•_717
1ť_7171ž_7171Ł_7171¤_7171Ą_7171¦_7171
§_7171¨_7171©_7171Ş_7171«_7171¬_7171
Ż_7171°_7171±_7171˛_7171
´_7171µ_7171¶_7171·_7171Î_7171
`7171`7171
`7171`7171 `7171`7171
`7171
`7272 `7272¤`7272`7272`7272µ`7272§`7272`7272`
`7272 7272`7272`7272`7272`7272`7272 `7272!
`7272"`7
272ýůôůđęôůäůäůßÚůđęôůäůäůßýůÔôůôůäů
ßôůßůÔôäęôůĐůĐůäůôůäůßôůßůÔôäęôůĐů
ĐůäůôůäůßôůßÍô72]72h]72c7272
J 72p]72c72]72c72h72]72c72h72
J 72×]72c72
J72h]72c72]72c7272]72c72h
72]72c7272]7272Q"`7272$`7272&`7272'`7
2728¸7272C`7272J`7272K`7272``7272d`727
2k`7272m`7272s`7272t`7272u`7272v`7272y`7
272z`7272|
`7272}`7272~`7272`7272€`7272`7272†`7
272‡`7272ˆ`7272‰
`7272‹`7272Ś`7272Ž`7272Ź`7272Ł`7272Ş`72
72±`7272ł`7272·`7272ş`7272»`7272Ľ`7272˝`
7272ľ`7272Ŕ`7272ă`7272ů`7272a7272a7272
a7272
a7272a7272
a7272
a7373ea7373¤a7373a7373a7373a7373a7373µa7 J 73×]73c73h ]73c73h 73]73c73h
373§a7373a7373a7373a7373a7373a7373a73 73U]73]73c7373]73]73c7373]73c73h73]73^
73-a7373! c7373]73c7373]73c73h73]73c73Asg7373tg7373ug
a7373,a7 7373Ïg7373Ðg7373Òg7373Óg7373Õg7373Ög737
373ü÷ňüíüčüčüäüčüŕüÚüÔňÚÎňüÚüňüŕüŕüäü÷ 3Ýg7373Þg7373àg7373ág7373êg7373ëg7373
äü÷č÷čĚüäüäÇĂŕ̽䷲˝¬˛äĚäĚä˝ä˛äüí h7373h7373h7373h73732h73733h73737h7373:h7373uh7
J73h]73c73]73c73h 73 373yh7373€h7373h7373‚h7373˜h7373™h7373ºh7373
J 73p]73c73 »h7373¼h7373Íh7373Îh7373Ñh7373Òh7373éh7373ê
J 73×]73c73]73c7373]73c73h73]73 h7373ëh7373÷h7373øh7373i7373i7373'i7373(i7373-
J73h]73c73 i7373.i73731i73732i7373i7373i7373‘i7373’i7373”i7
J 73p]73c73 373•i7373ši7373›i7373œi7373i7373ži7373¡i7373¢
J 73m]73c73]73c7373]73c7373]73c73h73]73^ i7373¥i7373¦i7373Ľi7373ľi7373Ŕi7373Ái7373Äi73
c7373]73c73h 73ůóďëďëďéďëďëďëďëďáďáďŢďáďŘŢďÔďËë
73]73c73h73]73c73D,a7373]a7373^a7373¦a7 éĆéÁéďëďëďéď»ďůďµďŻůóď»ďůŻůóďůďµďé
373˛a7373µa7373¶a7373Úa7373Ţa7373ăa7 ďŻď73
373äa7373ĺa7373ća7373ça7373ča7373ía737 J 73p]73c73
3îa7373óa7373ôa7373őa7373öa7373řa7373 J 73q]73c73
űa7373 J 73l]73c73J 73q]7373J 73×]7373u
b7 D73737373]73a73c73
373/ U]73hJ 73q]73h73]73h
b73730b73731b7373Lb7373Nb7373db7
373eb7373ib7373jb7373pb7373qb7373Žb737
3b7373›b7373Ŕb7373Áb7373Âb7373Ăb7373
¤c7373c7373c7373c7373c7373c7373c7373c
7373mc7373-c7373c7373 c7373!
c7373"c7373$c7373'c7373(c7373)c7373,c7
373Bc7373Cc7373…
c7373‡c7373Šc7373‹c7373‘c7373’c7373–c7373
—
c7
373ü÷üňüěüçüá÷ŰŐ÷üŰüáü÷ü÷üŃĚČŃĂŃČŃ
ČŃČeüľüČüČüáüŰüŰü÷üá÷۸÷ü÷Űü÷üłüçü÷üçüç
73737373[]73c7373
J73h]73c73]73^
c7373]73c73h73]73c7373]73c73h 73]73c7373
J73h]73c73
J 73×]73c73
J 73p]73c73]73c73h73U]73c73h73V]73c7373]73c73h
73]73c73F—
c7373˜c7373™c7373šc7373œc7373§c7373»c7373½c7
373Qd7373Sd7373dd7373kd7373md7373nd7373
€d7373d7373×d7373Ùd7373æd7373éd7373êd7373ëd7373ìd7373îd
7373òd7373ód7373÷d7373ød7373úd7373ûd7373üd7373ýd7
373þd737373e7373 e7373e7373[e7373\
e7373ce7373ee7373fe7373ie7373oe7373Ÿe7373 e7
373²e7373³e7373¸e7373¹e7373¼e7373½e7373Ée7373Êe73
73Ëe7373Ìe7373Úe7373Ûe7373âe7373úe7373ûe7373Uf7373Vf7373fg
7373gg7373rg7373sg7373ü÷óüîü÷ü÷üéåéüãüßüãÜãÜü×Ò×Ë×Åüãü×üóü
Å×üåüÀüóüóüóüóüóüóüó»µ»üóü¯ü©737373737373737373
J 73p]73c73
J 73l]73c73U]73^
c7373U]73c7373[]73c7373U]73c73h 73
· u
D74747474]74a7474]74]74c7474]74c7474
J74h]74c74
J
74×]74c7474EÄi7474Ĺi7474Çi7474Ęi7474Ëi
7474Ěi7474Đi7474Ňi7474Ői7474Öi7474ăi
7474ĺi7474ći7474çi7474či7474j7474‚j7474
ƒj7474‰
j7474Šj7474Ťj7474Žj7474¶j7474·j7474Ľj74
74˝j7474Ćj7474Çj7474Éj7474Ęj7474Ńj747
4ej7474Ůj7474Új7474Űj7474Üj7474Ţj7474ßj74
74çj7474čj7474
· k7575 u7575¤u7575Nu7575Ou7575vu7575wu7
k7575mk7575nk7575vk7575wk7575zk7 575űu7575üu7575v7575Ev7575Fv7575Ŕv75
575{k7575ƒk7575„t7575l7575! 75Áv7575Čv7575Év7575Ow7575¸w7575xw7
l7575'l7575(l7575)l7575*l7575+l7575,l7 575Čw7575Ýw7575áw7575ďw7575ţw7575˙w
575- 75755x7575üřóíóíçüřüřüřüřüřüřüŕŰüŰüŐüĎüÉ
l7575/ üÄüřüŐřüřüżüżüąüłüŕ®üŐüĎüÉü©íüÄüÄüřü7
l75750l75753l75754l75758l75759l7575:l7 5757575]75^ c7575[]75c7575
575;l7575<l7575=l7575>l7575¸l7575@l7 J 75e]75c75
575Bl7575Cl7575Hl7575Il7575Ml7575ů÷ J 75g]75c75]75c75h75V]75c7575
óíçó÷óáó÷óçáóçíóçóŰó×ó×ó×ó×ó×ó×ó×ó J 75e]75c75
×óíóíó×ó×ó×ó×óŇóçíó×ó×óçóŰóÍó÷çí÷Ę J 75g]75c75
ĹóçóŔó]75c75h 75U]75c7575U]75J J 75b]75c75[]75c7575
75±]7575]75c75h75]75c7575 J 75a[]75c75U]75^ c7575U]75^
J 75q]75c75 c7575U]75c7575]75c7575]75c75B5x7575Vx7
J75h]75c75 575Wx7575Zx7575[x7575]x7575^x7575qx75
J 75×]75c75 75rx7575Ţx7575ßx7575ěx7575íx7575ôx7575
J 75p]75c75]75c7575]75 őx7575y7575
J y7575
75l]75c7575LMl7575Nl7575Ol7575Pl7
575Rl7575Tl7575nl7575tl7575wl7575xl7
575yl7575zl7575{l7575|
l7575l7575‚l7575‡l7575ˆl7575Śl7575Ťl7
575Źl7575l7575‘l7575’l7575“l7575Ël757
5Đl7575Ől7575Öl7575×l7575Řl7575Ůl7
575Úl7575Űl7575Ül7575ŕl7575el7575ćl7
575çl7575ęl7575ël7575îl7575ďl7575m7
575m7575m7575m7575-m7575m7575
m7575!
m7575"m7575#m7575'm7575(m7575-

m7575.m75753m75754m75756m75757m7
5758m75759m7575:m7575Őm7575Öm
7575Þn757575o75¸/
o75750o7575mo7575no7575Xp7575YÞ
7575]p7575¸p7575żp7575Ŕp7575Nq75
75Oq7575űůóďůďęďűďůäóÞäďßďűů¸ď
äóďęďűďůŮďäóďäďßďűůóďęďűďůŮďäÞ
ďäďßďű¸ŮďäóďŐďŃďÍďČďŐďŐďŐďŐ75
U]75c7575]75c7575]75cÞ75]75c¸7575
J 75Ö]75c75]Þc75h 75¸J
75×]75c75]75c75h75]75c7575
J 75p]75c75]75J
Þ±]75OO¸7575Zr7575[r7575br7575ˆr7
575’r7575şr7575»r75ÞĂr7575Är7575Ďr
7575ĐrÞ75đr7575ń¸7575őr7575ör7575
s7575µÞ7575§s7575s7575
´s7575µs7575¶s7575ľs7575Äs75Þős7
575ös¸75"t7575#t7575Zt7575[t7575Çt7
575ÚtÞ75ît7575ďt7575řt7575ůt7575út7
575űt7575üt7575u7575u7575
z7676
· z7676%
{7676&{76761{7676W{7676b{7676m{7676w{
7676{{7676|{7676ƒ{7676„{7676…
{7676†{7676´{7676µ{7676ż{7676ç{7676ń{7
676ň{7676ő{7676ů{7676ű{7676e76765|76766|
7676C
}7676M}7676z}7676{
}7676‡}7676ç}7676č}7676ę}7676ë}7676-~
7676-
~76769~7676A~7676Z~7676[~7676_~7
676`~7676t~7676u~7676~7676‚~7676˛~767
6ł~7676ß~7676m~7676-
7676K
7676L7676Z7676[7676ke76ˆ7676’76
76üřüřüřüřôřôřôřôřôřôňíôčôâôÝôÝôÝôřüôü
ôüňôüôřôíôtčôřôřôřôíôřôřôřôřôřôíôŘŇËĹËŇ
Ë76767676767676767676U]76^ c7676
· U[]77^
c7777U[]77c7777U]77c7777]77c77h77
J 77a]77c77]77^
c7777V]77c7777]77]77c7777]77c7777]77c7
7L’7777“7777™7777š7777ş7777Ď
7777Ú7777Ü7777ě7777H€7777[
€7777w€7777x€7777˝€7777ľ€7777Ń€7777Ň
€7777Ô€7777Ö€77777777

7777
e77t$7
777
%7777*7777+777797777:7777<7777=7
777M‚7777g‚7777h‚7777i‚7777j‚7777k‚7777„‚
7777…‚7777–‚7777—
‚7777š‚7777›‚7777ź‚7777 ‚7777¤‚7
777Ą‚7777§‚7777Ş‚7777«‚7777¬‚7777®‚77×±‚7
777˛‚7777¶‚7777·‚7777ą‚7777Ę‚7777Ň‚7777Ó‚7777Ű‚7777Ü‚7777ß‚777
7ŕ‚7777á‚7777ƒ7777-
ƒ7777ůóěćáćěćÝŘÝŇÝŇÝĚÝÇÝŇÂÝĽÝĽÝĽÝ
¶Ý˛°Ý°áÝ°ÝŞÝ°ÝĚÝŞ¦Ý¦Ý°ÝĚÝŞÝŘÝŇÝĚÝ
ÇŞÝŘ777777]77c7777
J 77f]77c77]77]77c7777
J 77®]77c77
J 77D]77c77]77c77h77]77c77h 77
J 77×]77c77¸J
77s]77c77V]77c7777]77c7777U]77c7777¸]
77^ c7777
· U[]78^ c7878U[]78c78t
· U[]79^ c79A- · „7979F„7979G„7979K„7979L„7979M„7
ƒ7979'ƒ7979(ƒ79790ƒ79791ƒ79794ƒ7 979N„7979Y„7979Z„7979\„7979]
9795ƒ79796ƒ79797ƒ7979;ƒ7979<ƒ7979×t7 „7979d„7979w„7979x„7979y„7979z„7979„„
979c
ƒ7979yƒ7979zƒ7979̓7979΃7979ëƒ7979ěƒ7979íƒ7979đƒ7979ńƒ79
7979”„7979—
79
„7979©„7979Ş„7979ż„7979Ŕ„7979Á„7979„7
„79
79 979É„7979î„7979ď„7979ń„7979ó„7979üöü
đüëĺđüĺüáüŰüöüđŰtĐüëüÉÄż¸żÄáüáüłü-
á§ü˘üśüá“á“ፓá7
9797979797979797979797979797979797
9
J 79D]79c79u D79797979]79a79c79
J 79e]79c79]79c79h79U]79^ c7979U]79^
c7979V]79c7979
J 79t]79^ c79]79^ c7979]79^ c7979
J 79s]79^ c79U]79c7979U]79c79h79
J 79s]79c79]79c7979
J 79f]79c79]79c79h 79
J 79×]79c79
J 79t]79c79]79c794ó„7979ô„7979÷„7979\…
7979b…7979f…7979ś…7979ž…7979Ě…
7979Í…7979s†7979|†7979\
‡7979^‡7979˛‡7979ç‡7979ű‡7979;ˆ7979<ˆ7
979Kˆ7979Lˆ7979Tˆ7979Uˆ7979Zˆ7979\
ˆ7979_ˆ7979`ˆ7979eˆ7979fˆ7979iˆ7979jˆ7979oˆ7
979pˆ7979¸ˆ7979™ˆ7979®ˆ7979Żˆ7979°ˆ7979
¸ˆ7979şˆ7979˝ˆ7979ľˆ7979‰7979‰7979#
‰7979$‰7979&‰7979'‰79Þk‰7979w
‰¸79x‰7979z
‰7979{‰7979’‰7979”‰7979¨‰7979±
‰7979˛‰7979µ‰79Þ¶‰7979¸
‰¸79»‰7979Ľ‰7979Ŕ‰7979ń‰7979ň
‰7979ô‰7979ú‰7979ű‰7979
Š8080
· ŠÞ80Š8080Š8080Š8080UŠ8
080řďëřďëďëďëďëďëçâçÝç×ç×ÞŇçŇçŇ
çĚçŇçČç×ŇçŇçŇçëçëçëçâĂÞçâçâ罸×
Ňç×Ňç×Ňç×ç×Ňç×ç80808080
J 80n]80c80V]80c8080Þ80c8080¸J
80D]80c80]80c80h80
J
80e]80c80U]80c8080V]80c8080]80c8
080]80c8080u D80808080]80a80c80
· u
D80808080]80a80JUŠ8080VŠ8080WŠ8
080XŠ8080YŠ8080^Š8080_Š8080~Š80
80Š8080€Š8080Š8080‚Š8080ŠŠ8080ˇ
Š8080ŢŠ8080ߊ8080
‹8080
· ‹8181‹8181‹8181F‹8181G‹8181M‹8181_‹8 · Ť8181Ť8181Ť8181-Ť8181ůőńőńőńůőńőńěń
181a‹8181m‹8181n‹8181Ź‹8181‹8181¦‹ őńćńŕńćńěńÚŐńĎńőńÉńÄńÄ˝Äń·ń±ńĎń«
8181§‹8181¸‹8181ą‹8181đ‹8181Ś8181Ś ń±ńćńőńőńěńěńě¦ěőń818181818181818
8181Ś8181Ś8181'Ś81811Ś81812Ś8181 1V]81c8181
7Ś81818Ś81819Ś8181:Ś8181mŚ8181n J 81t]81c81
Ś8181sŚ8181tŚ8181uŚ8181vŚ8181ŞŚ8 J 81×m81c81
181«Ś8181¬Ś8181- J 81s]81c81
Ś8181˛Ś8181׌8181ÜŚ8181éŚ8181ďŚ · J 81e]81^ c81]81^ c8181
8181 J 81e]81c81
· Ť8181 J 81e]81c81Ut]81c8181U]81^ c8181
J 81a]81c81
J 81g]81c81V]81c8181]81c8181]81c8181
J
81n]81c8181@-Ť81815Ť81817Ť8181“Ť8
181”Ť8181¸Ť8181ąŤ8181ĽŤ8181˝Ť8181öŤ8
181÷Ť8181Ž8181Ž8181
· Ž8181Ž8181 Ž8181Ž8181
Ž8181
· Ž8282 8282j˜8282k˜8282t˜8282u˜8282y˜8282z˜82
· Ž82tµŽ8282§Ž8282Ž8282Ž8282Ž8282Ž8282Ž8 82˜8282€˜8282˜8282‚˜8282“˜8282¨˜8282˛
282-Ž8282Ž8282 Ž8282! ˜8282ł˜8282·˜8282¸˜8282Ľ˜8282˝˜8282ľ˜82
Ž8282"Ž8282#Ž8282-Ž8282.Ž8282/Ž82824Ž8 82ż˜8282Ţ˜8282™8282™8282ű÷ń÷ě÷ćâÝm
2825Ž82828Ž8282<Ž8282=Ž
82
82
AŽ8282BŽ8282 Ű÷ě÷ćâ÷×÷Ń÷ě÷ćŃĚ÷Ć÷ě÷ńŃÁ÷»÷Ń÷Á÷ě÷
mŽ8282nŽ8282qŽ82ÞrŽ8282sŽ82¸uŽ828 ´Ń®÷Á÷Á÷Á÷®÷ě÷Ń÷Ń÷Ń÷®÷Ć÷8
2{Ž8282| 28282828282828282
Ž82¸€Ž8282Ž8282śŽ8282ťŽ8282źŽ8282 Ž J 82×]82c82
8282ĄŽ8282tŽ8282ĂŽ8282âŽ8282äŽ8282ĺ×8 · J 82eU]82c82
282ćŽ8282çŽ8282ěŽ8282 e 82D]82c82]82c82h82V]82^

Ź8282µŹ8282-Ź8282- c8282U]82c8282U]82c82h82]82c8282]82U]
Ź8282.Ź8282JŹ8282KŹ8 82c8282]82c8282
282ű÷óíóçóíóáóáÜóáÜóáÜóíóçóÖÜóÖÜóÖÜ J 82s]82c82V]82c8282
óáĐóÖÜóçóíóÖÜóáĐËçóíóáĐËóĆóĆóËóÂ˝Þ˝ J
·óÂó¸82U]82^ 82e]82c82]m82c8282]82c82hC™8282™8
c¸82U]82c8282]82c8282V]82c¸82[]Þc8282¸] 282™8282µ™8282§™8282™8282n™828
82c82h¸ 2o™8282r™8282}™8282Ł™8282¨™8282
J 82s]82c82]82c82h82 Ä™8282Ç™8282Ň™8282š8282µš8282%
JÞ 82e]82¸82 š8282&š8282+š8282,š8282[š8282\
J 82×]82¸82 š8282cš8282dš8282vš8282wš8282|
J š8282¸š8282’š8282“š8282•š8282–
š8282ťš8282žš8282Ąš8282¦š8282¨š8282©š
82n]82c82]82c8282]82c82ÞV]82¸82HKŹ8
8282łš8282ąš8282şš8282âš8282ăš8282ćš82
282VŹ8282W¸8282[Ź8282\
82çš8282úš8282›8282+›8282L›8282N›828
Ź8282fŹ8282gŹ8282iŹ8282jŹ8282pŹ8282qŹ8
282xŹ8282yŹ8282… 2o›8282‹›t82Ś›8282Ž›8282›8282˙›828282ś8
Ź8282m8282n82828282€8282„8282… 282Lś8282Mś8282Sś8282Tś8282gś8282h
82828 ś8282Źś8282ś8282µś8282¶ś8282mś8282Ú
’8282@’8282’8282‡’8282ý’8282ţ’828282“82 ś8282ť8282ť8282ű÷ń÷ë÷ńç÷â÷Ü÷â÷×÷ëŃĚ
82 “8282“8282 “8282“8282µ“8282“8 ÷Ę÷Ę÷ëŃĚ÷ç÷çâĹâĹâĹâ÷ç÷ń÷ë÷â÷â÷â÷ż÷
2822“82826“8282r“8282s“8282´“8282µ“8282ą ş÷ç÷ç÷ç÷ç÷ç÷ç÷â÷ń828282828282828282
“8282ş“8282Ď“8282Ű“8282ń“8282ň“8282'”8282+”
82828282]82c82h 82
8282I”8282J”8282†”8282‡”8282•82826•8282 J
J•8282e•8282g•8282h•8282i•8282t•8282Š•82 82×]82c82V]82c8282]82]82c82h82U]82c8
82Ś•8282Ť•8282‘•8282“•8282”•8282Ŕ•8282Ń• 2h82]82^ c8282V]m^
8282Ň•8282ŕ•8282á•82mâ•8282ă•8282ć•8282ç• c8282V]82c8282]82c8282
8282ě•8282í•8282đ•8282üřüřüřüřüřüřóüíüçüâ J 82e]82c82
üóüóüřüřüřüřóüŕüřüíüçüóüíüÚüŐüçüĎüóüířüó J 82s]82c82]82c8282[]82c82Gť8282
üíÚüçüóüóüířËČüÚÂ82828282U]82c82h82]82 m8282
h
· U]82hV]82^
c8282]82c82h82U]82c82h82]82]82^ c8282
Jm 82e]82c82
J
82s]82c82V]82c8282]82c8282]82c82Lđ•8
282ń•m82ň•8282ó•8282X–8282s–8282u–
8282v–8282w–8282y–8282~–8282–
8282Š–8282ž–82m –8282ˇ–8282Ł–8282©–
8282«–8282ů–8282ú–8282—8282—8282
—8282—8282—8282 —8282p—8282Ž—
8282ę—8282ţ—828282˜8282
˜8282˜8282˜8282%˜8282&˜8282'˜8282-
˜8282D˜8282E˜8282J˜8282]˜8282d˜8282e˜
· ť8383¤ť8383ť8383Gť8383Nť8383_ť8383nť sau a carburilor oţelurilor eutectoide sau
8383„ť8383… hiper- eutectoide înaintea CM.
ť8383šť8383›ť8383§ť8383¨ť8383±ť8383Ěť · Ciclul termic: încălzire urmată de două sau
8383Íť8383ž8383€ž8383… trei pendulări cu (30 ¸ 50) 0C peste Ac1
ž8383ˆž8 şi respectiv sub Ar1 + răcire în aer.
383‰ · Efecte: aplicată ca TT primar înainte de CM,
ž8383©ž8383Şž8383«ž8383˛ž8383łž8383Ë îmbunătăţeşte caracteristicile de plasticitate
ž8383mž8383ź8383"ź8383}ź8383 şi tenacitate fără ca H şi Rm să fie afectate.
‰ź8383Żź8383°ź8383±ź8383˛ź8383Ëź8 -TT de Rc se execută cu răcire continuă (prin
383Ěź8383Ůź8383Úź8383í 8383î 8383^ˇ8 răcire în cuptor sau în aer), când se realizează
383_ˇ8383žˇ8383źˇ8383ăˇ8383äˇ8383N˘83 mstr. perlitice şi respectiv, sorbitice sau sorbito-
83O˘8383‡˘8383ˆ˘8383- - troostitice, relativ neuniforme datorită V rĺc.
˘8383®˘8383¶˘8383·˘8383»˘8383Ľ˘8383˝˘8 diferită din s.tr. şi izoterm, când, după încăl-
383Ŕ˘8383Á˘8383ű÷őđ÷ë÷ë÷űĺáĺŢĺ÷Ř÷ŃĚ÷ zirea specifică recoacerii complete sau incom-
Ä÷ľ÷¸ł÷¸÷ë÷ë÷Ż÷Ż÷Ż÷Ż÷Ż÷Ż÷ł÷©÷Ż÷ł÷©÷ľ÷Łľ plete, urmează o răcire rapidă şi menţinere
÷ť izotermă la T corespunzătoare trans. perlitice,
J 83q]83c83 sorbitice sau troostitice, răcirea ulterioară fă-
J 83l]83c83 cându-se în aer. În felul acesta, uniformitatea
J 83t]83c83]83c8383]83c83h mstr. asigură şi proprietăţi mecanice uniforme
83U]83c83h83tJ 83×]83c83¤J în s.tr.
83eU]83c83h]83c83hm83 Aplicaţii ale TT de Rc cu TFSS
· J 83eU]83c83 Produs Scopul Rc Tipul Prelucrări
Rc ulterioare
J 83e]83c83]83^ 1 2 3 4
· U]83^ U]83^ P. turnate (oţel) K şi PA N, Rs PA
c8383V]83c8383U]83c8383]83]83m8383U] P. laminate Regenerarea N erece, Sd.
83c83>tă sau sorbit troostiti- că, asigură pentru Sd. mstr. în benzi şi Rd
proprietăţi bune de rezistenţă şi simultan de Structuri Sd. Regenerarea Rcm Rd după
plasticitate şi tenacitate. îmbinării Sd. ~N N
3/ Recoacerea incompletă P. laminate, Pregătirea mstr. N,Rcm PA + CM
forjate pt. TT şi PA N+Rs (CS)
· Scop: globulizarea cementitei secundare. P. laminate Eliminarea N PA
· Ciclul termic: încălzire cu (30 ¸ 50) 0C peste din oţel hiper- reţelei de + +
te Ac1 + tiz. + răcire foarte lentă (în eutectoid carburi Rs CM+Rvj
cuptor) cu (10 ¸ 20) 0C până la 600 0C şi 1 2 3 4
P. laminate, Regenerarea N PA
apoi în aer.
forjate, mstr. în + +
· Efecte: cementita globulară în matrice feriti- călibile în aer benzi, PA Rvî ÎMB
că asigură caracteristici bune de P. hipercarbu- Eliminarea N~ PA
plasticitate te şi tenacitate, fără ca H şi rate reţelei de N+Rs
Rm să fie afec- tate. carburi (Rg)
P. de fontă Perlitizare, N~ PA
4/ Recoacerea subcritică PA N+Rs
· Scop: urmează N şi urmăreşte fragmenta- P. Fgn Maleabilizare Rm PA+ÎMB
rea şi globulizarea cementitei lamelare
Legendă. P. - piesă (produs); K - tenacitate;
din perlită.
PA - prelucrabilitate (prelucrare) prin aşchiere;
· Ciclul termic: încălzire la (650¸700)0C (sub
Rs - Rc subcritică; Sd. - sudare; mstr. - micro-
Ar1) + tiz.(2 ¸ 4) h + răcire în aer.
structură; erece - deformare la rece; Rd - Rc de
· Efecte: aplicată oţelurilor şi fontelor slab
detensionare; Rcm - Rc completă; Riz - Rc izo-
aliate, urmăreşte fragmentarea şi globuliza-
termă; CM(S) - călire martensitică în volum
rea, prin difuzie, a cementitei.
(superficială); Rvj - revenire joasă; Rvî - reve-
5/ Recoacerea de globulizare a carburilor
nire înaltă; ÎMB - TT de îmbunătăţire (CM+RvÎ);
· Scop : aplicată produselor cu dimensiuni Rg - Rc de globulizare; Fgn - fontă nodulară şi
mici, urmăreşte globulizarea cementitei Rm - Rc de maleabilizare.
Tratamente termice de călire
- TT de călire constă dintr-o încălzire şi men-
ţinere la o T situată în interiorul sau deasupra
intervalului de TFSS, urmată de o răcire sufi-
cient de mare pentru a se forma o mstr. în
afară de echilibru (martensită, bainită sau, în
cazul metalelor neferoase o soluţie solidă
suprasa- turată - sss.) pe o anumită d de la
suprafaţa produsului şi fără ca TI termice şi
structurale să producă fisuri sau deformări
iremediabile.
- În funcţie de natura trans., călirile se împart
în călire de punere în soluţie (CPS), marten-
sitică (CM) şi bainitică (CB).
Călirea de punere în soluţie
· Scop: aplicată în special aliajelor neferoase,
urmăreăte solubilizarea fazei secundare
şi formarea unei sss. cu proprietăţi bune
de plasticitate, tenacitate şi rezistenţă la
coro- ziune (RCOR).
· Ciclul termic: încălzire în domeniul soluţiei
solide stabile termodinamic (austenită în
cazul oţelurilor) + tiz. pentru solubilizarea
fazelor secundare şi omogenizare
chimică + răcire rapidă.
În cazul aliajului Al-Cu (duraluminiu), încălzirea
se face la o T inferioară T eutectice cu (3¸5)0C
iar reacţia de CPS este:
a + q (Al2Cu) ® aomogen ® a¢ (sss.)
659 L
a
548 E a +q
T[0C] (3¸5) DT T[0C]
a + q (Al2Cu)
a¢
0.2 5.7 ~ 32 t [h]
Al Cu[%]
Fig. 1.10. DEF parţială Al - Cu şi ciclul termic
de călire de punere în soluţie .
· Efecte: aplicată aliajelor de Al, Cu, Mg, Ti şi
oţelurilor înalt aliate austenitice sau feritice,
turnate, laminate, forjate etc., realizeaz o
mstr. monofazică de sss. de substituţie a¢,
cu caracteristici foarte bune de plasticitate,
de tenacitate şi de RCOR , dar modeste de
Rm. În cazul elementelor portante compo-
nente ale structurilor mecanice, Rm se măreşte
printr-un TT de îmbătrânire, ulterior CPS.
Călirea martensitică
· Scop: aplicată în principal aliajelor feroase,
urmăreşte formarea unei mstr.
martensitice pe o d controlată de la
suprafaţa s.tr.
· Ciclul termic: încălzire în domeniul austeni-
tic + tiz. de omogenizare chimică + răcire cu
o Vrĺc. superioară V critice (Vcrt.).
În cazul oţelurilor, se formează o mstr. de mar-
tensită de călire (sss. de C în Fea - Fea<C>
sau Mc) şi austenită reziduală (sss. de C în
Feg - Feg<C> sau Arez.). Astfel, reacţia marten-
sitică este:
Fea< C> + Fe3C ® Feg< C> ® Fea<C> +
+ Feg< C> sau
Ferită + Cementită ®Austenită®Martensită +
+ Austenită reziduală.
- Martensita fiind complet fragilă (cu H foarte
mare), călirea este urmată de un TT de reve-
nire (Rv) care optimizează, în funcţie de con-
diţiile de funcţionare, caracteristicile de rezis-
tenţă cu cele de plasticitate şi tenacitate.
- Alegerea mediului de răcire (A, soluţii apoase,
U, aer etc.) se face cu ajutorul diagramelor
TRC sau al unor nomograme. În general, oţe-
lurile nealiate având J mică, se răcesc în A, iar
cele aliate se răcesc în U sau aer. În mediul de
răcire, piesele lungi, discurile şi roţile dinţate
se introduc în poziţie verticală iar cele inelare,
în poziţie orizontală. În cazul unor piese mici,
cu deformabilitate limitată (spre exemplu roţi
a
sau coroane dinţate), răcirea se face în
matriţe, în prese de călire. În cazul pieselor
mari (spre exemplu arbori de turbine) răcirea
de călire se face în tuneluri de vânt, în ceaţă
(aer comprimat + A sau U), care asigură o Vrăc.
de (4 ¸ 5) ori mai mare în comparaţie cu cea
în aer necirculat.
Fig. 1.11. Modul de întroducere a diverselor
piese în mediul de răcire de călire.
Călirea bainitică
· Scop: aplicată pieselor cu grosime mică din
oţeluri aliate (cu J bună), urmăreşte
formarea a unei mstr. bainitice.
· Ciclul termic: încălzire în domeniul austeni-
tic + tiz. de omogenizare chimică + răcire
şi tiz în topituri de săruri sau metalice,
aflate la o T din domeniul bainitic de
trans. + răcire în aer.
· Efecte: în funcţie de T iz. se formează o mstr.
de bainită superioară sau, mai frecvent, de
bainită inferioară cu proprietăţi mecanice
asemănătoare cu cele ale martensitei re-
venite la Tiz de trans. bainitică.
- Principalul avantaj al călirii bainitice îl consti-
tue nivelul redus al TIR şi în consecinţă, peri-
colul redus de apariţie a deformărilor.
- Dacă Tiz.se găseşte în domeniul de trans. al
austenitei în troostită - bainită superioară, TT
se numeşte patentare, fiind aplicat produselor
filare, benzilor sau barelor din oţel cu conţinut
mediu sau ridicat de C.
Călirea martensitică în volum
- În funcţie de domeniului în care se face încăl-
zirea, CM în volum se clasifică în CM completă
(CMC) şi CM incompletă (CMI).
· În cazul CMC, aplicată oţelurilor hipoeutec-
toide, încălzirea cu (30 ¸ 50)0C peste Ac3,
face ca mstr. de călire să fie formată din
mar- tensită şi Arez..
A Acem
G CMC
F+A A3 A+ CII
T F A+F S A1 T în U.
[0C] [0C]
F+P P P + CII
Fe 0.76 2.14 t [h]
C [ %]
Fig.1.12. Diagrama Fe-Fe3C (oţeluri) şi ciclu-
rile termice de CM completă şi incompletă.
· În cazul CMI, aplicată oţelurilor hipereutec-
toide, încălzirea cu (30 ¸ 50) 0C se face pes-
te Ac1 (sub Accem), astfel că mstr. de călire
este formată din martensită, cementită se-
cundară şi Arez..
- În funcţie de procedeul de răcire, CM se cla-
sifică în cinci procedee.
I - CM într-un singur mediu
· După austenitizare, răcirea se face într-un
singur mediu, în general A (în cazul
oţeluri- lor nealiate cu J mică şi/sau piese
de dimen- siuni mici cu formă simplă),
sau U (în cazul oţelurilor aliate şi/sau
piese cu formă com- plexă.
· Avantaje (Avj.): metodă simplă, ieftină şi d
de călire mare.
· Dezavantaje (Dzv.): viteză mare de traver-
sare a domeniului (Ms ¸ Mf), măreşte PDF.
Fig. 1.13. Regimurile de răcire la călirea într-
un singur mediu (curbele 1) şi la călirea în două
medii (curbele 2) suprapuse pe diagrama TRC
(haşurată) şi TI (nehaşurată) a unui oţel nea-
liat cu 0.8 C.
II - CM în două medii
· După austenitizare, răcirea se face în A pâ-
nă când T z.ext. scade sub Ms, după
CMI care se continuă prin ridicarea pieselor
· Avj: d mare de călire şi PDF redus.
· Dzv: determinarea momentului de schimba-
rea mediului presupune încercări
prealabile.
III - CM în trepte
· După austenitizare, răcirea se face în topi-
turi de săruri, metalice sau în U cald
aflate la o T superioară lui Ms cu (30 ¸
100) 0C sau în intervalul Ms ¸ Mf , după
care urmează o tiz în scopul uniformizării
T în s.tr., răcirea ulte- rioară făcându-se
în aer.
· Avj: PDF este înlăturat.
· Dzv: Vrĺc iniţială mică, impune aplicarea me-
todei numai în cazul oţelurilor aliate cu J
mare cum sunt oţelurile rapide pentru
 scule, oţelurile înalt aliate, pentru
rulmenţi, roţi dinţate etc.
Fig.1.14. Regimul de răcire la călirea în trepte
suprapus pe diagrama TRC a unui oţel slab
aliat (0.5 C - 1.0 Cr - 0.24 Mo).
IV - CB izotermă
Fig. 1.15. Regimul de răcire la călirea izoter-
mă, suprapus pe diagrama TI a oţelului din
Fig.1.14.
· După austenitizare, răcirea se face în topi-
turi de săruri sau metalice, aflate în
domeniul trans. bainitice la T superioare
lui Ms cu (30 ¸ 100) 0C, după care
urmează o tiz în scopul trans. austenitei
în bainită inferioară, răcirea ulterioară
făcându-se în aer. Se obţine o mstr. de
bainită inferioară şi Arez., mstr. care nu
trebuie TT prin revenire.
V - Călirea sub zero Celsius
· Imediat după călirea într-un singur mediu,
în două medii sau în trepte, se face o răcire
până la (- 60 ¸ - 80)0C cu scopul de a se re-
duce cantitatea de Arez. prin parcurgerea
întregului domeniu Ms ¸ Mf.
· Procedeul se aplică la:
- oţeluri nealiate şi aliate de scule;
- piese tratate termochimic prin carburare;
- oţeluri pentru calibre;
- oţeluri inoxidabile austenito - martensitice;
- oţeluri pentru magneţi permanenţi.
Fig.1.16. Regimul de răcire la călirea la tem-
peratura normală urmată de călirea sub zero
Celsius, suprapus pe diagrama TI a unui oţel
rapid (0.8 C - 18 W - 1 Cr - 0.5 Mo).
Călirea superficială
- Călirea superficială (CS), aplicată oţelurilor şi
fontelor, constă dintr-o încălzire de austeni-
tizare pe o d controlată a z.ext., urmată de o
răcire rapidă în scopul realizării unei mstr. mar-
tensitice, în timp ce z.int. are mstr. iniţială. În
aceste condiţii, z.ext. este dură, rezistentă la
uzare (RUZ) şi, având TIR de compresiune, are
ROB ridicatĺ iar z.int, cu mstr. iniĆialĺ, are pro-
prietăţi bune de tenacitate, preluând astfel în
funcţionare, solicitările cu caracter dinamic. În
aceste condiţii, CS este un TT modern care
materializează “principiul satisfacerii locale a
cerinţelor funcţionale”.
- Încălzirea superficială se face cu surse care
au o capacitate mare de cedare termică, cum
este flacăra oxi - acetilenică (C2H2) cu o capa-
citate de cedare termică de 1.5 kW/cm2, sau
curentul de înaltă frecvenţă (CIF) cu o capaci-
tate de cedare termică de 2.5 kW/cm2. Răcirea
ulterioară se face cu A sau U.
Procedee de călire superficială
I - Încălzirea în topituri
· Se utilizează topituri de săruri (1050 0C) sau
Pb (9500C) pentru piese mici CS pe tot
con- turul, pe pe d de ordinul milimetrilor.
Datorită dzv. (nu permite d mici şi
uniforme pe con- tur) procedeul se aplică
rar.
Fig.1.17.Variaţia cu distanţa de la suprafaţă a
temperaturii, în cazul călirii superficiale a unei
piese de oţel cu aprox. 0.4 C, prin utilizarea
unei surse de încălzire cu capacitate de cedare
termică redusă (1), mare (2) şi foarte mare
(3). Sunt indicate temperaturile de
transformare, microstructurile de la încălzire şi
răcire şi va- riaţia durităţii cu distanţa de la
suprafaţă în ca- zul utilizării unei surse cu
capacitate de cedare termică mare.
II - Încălzirea cu flacără
· Se utilizează O2 + C2H2 , CH4 sau C3H8 , fla-
căra oxiacetilenică (Tmax.÷ 3150 0C)
fiind cea mai frecvent folosită.
· d de călire este de (2 ¸ 10) mm. iar duritatea
max. este (50 ¸ 56) u. HCR.
· Se aplică oţelurilor nealiate (0.35 < C <
0.60), rar oţelurilor aliate, fontelor,
produc- ţiei de unicat, pieselor cu formă
complexă, în condiţii de montaj, fără
transport sau de- montare (în cazul
pieselor agabaritice).
· Avj: procedeul este simplu şi ieftin.
· Dzv: nu se evită supraîncălzirea, precizia şi
constanţa d de călire este redusă şi dacă
CS este făcută manual şi calitatea este în
funcţie de calificarea operatorului.
Fig.1.18. Călire superficială cu flacăra a unui
arbore, prin metoda simultană (a) şi a unei co-
roane dinţate prin metoda succesivă (b).
Fig. 1.19. Montajul de bază al călirii prin in-
ducţie (a) şi secţiunea longitudinală şi trans-
versală a ansamblului piesă - inductor (b).
III - Încălzirea prin inducţie
· Schema bloc a instalaţiei constă dintr-un
generarator CIF, inductor din Cu răcit cu
U sau A, şi diuze de călire.
· d de călire este de (0.5 ¸ 2....5) mm, fiind în
funcţie de frecvenţa curentului, f [MHz].
În cazul oţelului, d » 500 × f - 1/2 astfel că
pentru:
d = 1 mm, f ~ 250 [MHz],
d = 2 mm, f ~ 60 [MHz] şi
d = 3 mm, f ~ 30 [MHz].
· La definirea d de călire, se utilizează dimen-
siunea s.tr. a piesei (pentru D = (10 ¸
100) mm şi d » (0.5 ¸ 5.0) mm) şi valorea
presiu- nii de contact.
· Duritatea max. este (54 ¸ 58) u. HCR.
· Procedeul se aplică producţie în serie şi în
masă, pentru piese de motoare de
vehicule
· (cămăşi de cilindrii, axe cu came, axe cane-
late, arbori cotiţi, arbori drepţi, roţi şi
coroa- ne dinţate etc.), pentru piese R UZ
la maşini şi utilaje agricole, miniere,
construcţii, pen- tru aparate de cale etc.
Fig.1.20.Variaţia cu
distanţa de la supra-
faţă a temperaturii,
durităţii şi tensiunilor
remanente ale unei
piese călite superfi-
cial prin inducţie.

Fig.1..21.Variaţia cu
diametrul piesei a
adâncimii de călire.
Fig.1.22. Călire prin
inducţie a unui arbore
drept unde: 1- piesă,
2 - inductor, 3 - duze
de răcire cu apă şi
4 - strat călit.
· Avj: creşte mult ROB , RUZ , procedeul este
automatizat, productivitatea este mare,
cos- tul pe produs este mic, d de călire şi
calita- tea sunt foarte bine controlate şi
repetabile.
· Dzv: costul instalaţiei este ridicat, procede-
ul nu se aplică la producţia de unicat şi
la toată varietatea de forme (mai greu în
cazul suprafeţelor interioare) şi la
produsele de dimensiuni mari.
Tratamente termice de îmbătrânire
- TT de îmbătrânire se aplică în urma CPS şi
are drept scop îmbunătăţirea caracteristicilor
de H, Rpo.2 şi Rm, prin realizarea în condiţii
controlate de TT a unor mstr. formate dintr-o
matrice de soluţie solidă care conţine faze se-
cundare disperse sau precipitate. TFSS a sss.
se desfăşoară la T normală - îmbătrânire
natu- rală, sau prin încălzire sub T critică de
trans. - îmbătrânire artificială.
- Tratamentul, aplicat aliajelor Al, Cu, Mg şi Ti,
se execută la T şi pe durate în funcţie de valo-
rile caracteristicilor mecanice urmărite a se
realiza.
Tratamente termice de revenire
- TT de revenire (Rv), aplicate produselor CM
şi constând dintr-o încălzire la o anumită T
aflată sub T critică de trans., tiz şi răcire cu o
anumită viteză, au drept scop micşorarea TIR
şi optimizarea caracteristicilor mecanice prin
creşterea celor de plasticitate - tenacitate, în
condiţiile micşorării într-o oarecare măsură a
celor de H şi rezistenţă.
I - TT de revenire joasă (Rv J)
· Scop: Înlăturarea TIR structurale (fără modi-
ficarea caracteristicilor mecanice) prin
trans. martensitei de călire în martesită de
revenire.
· Ciclul termic: Tînc.=(150 ¸250)0C şi tiz =(2¸3)h.
.
· Rv J se aplică pieselor TTCh prin carbura-
re, CS, sculelor din oţeluri nealiate şi aliate,
rulmenţilor şi arcurilor.
II - TT de revenire medie (Rv M)
· Scop: Realizarea unei mstr. de troostită sau
troostită sorbitică de revenire.
· Ciclul termic: Tînc. = (400 ¸ 500) 0C şi
tiz.= (1¸2)h.
· Rv M măreşte caracteristicile de tenacita-
te fără să fie afectate cele de rezistenţă. Rv
M este specifică elementelor elastice (ar-
curi, membrane elastice etc.).
III - TT de revenire înaltă (Rv Î)
· Scop: Realizarea unei mstr. de sorbită de
revenire pentru optimizarea proprietăţilor
de rezistenţă cu cele de tenacitate, motiv
pentru care succesiunea CM + Rv Î, se
numeşte TT de îmbunătăţire (ÎMB) fiind
cel mai impor- tant TT aplicat
elementelor componente ale unei
structuri mecanice.
· Ciclul termic: Tînc. = (500 ¸650) 0C şi
tiz.= (1¸2) h. urmată de răcire în ulei.
Fig.1.23. Variaţia cu temperatura a caracteri-
sticilor mecanice de revenire a oţelurilor OLC45
(a), 41MoCr11 (b) şi 33MoCrNi15 (c).
· Rv Î se aplică pieselor importante, solicitate
dinamic în funcţionare, cum sunt axe,
arbori drepţi, arbori cotiţi, bare şi pârghi
 de coman- dă etc., din oţeluri nealiate
sau aliate.
Cap.2. TRATAMETE TERMOCHIMICE
2.1. Generalităţi
- Tratamentele termochimice (TTCh)
urmăresc ca prin acţiunea T şi a mediilor active
gazoase, lichide sau solide), să modifice în
sensul dorit CCh, mstr. şi starea de tensiuni a
z.ext. a piesei, în vederea creşterii rezistenţei
la presiuni de contact (RCT), H, RUZ , ROB , RCOR ,
a refractarită- ţii etc., fiind astfel procese
tehnologice moder- ne care, prin aplicarea
intensivă a TT, contri-buie la materializarea
“principiul satisfacerii locale a cerinţelor
funcţionale”.
- Modificarea CCh. a z.ext. se realizează prin
difuzia C (carburare - Cb.), N (nitrurare - Ntr.),
C şi N (carbonitrurare - CbN), Cr (cromare) etc.
- Principalii factori care influenţează difuzia şi
distribuţia elementelor în z.ext. sunt: T iz., tiz.,
CCh. iniţială a materialului şi caracteristicile
mediului de difuzie. Difuzia propriu zisă este
precedată de către:
I - descompunerea mediului în componenţi
activi (în stare atomică);
II - omogenizarea mediului de difuzie şi
III - desfăşurarea schimbului atomic între
mediu şi material, prin fenomenul de ad-
sorbţie - desorbţie.
- Difuzia se desfăşoară conf. relaţiilor de difu-
zie ale sistemelor infinite, producându-se de-a
lungul limitelor de grăunte, de-a lungul dsl. şi
transgranular, prin mecanismul vacanţelor.
2.2. Tratamentul termochimic de carburare
· Cb. urmăreşte creşterea caracteristicilor de
H, RCT, RUZ, şi ROB, prin difuzia atomilor
de C în z.ext., în condiţiile în care z.int. a
s.tr. rămânând tenace, preia solicitările
cu carac- ter dinamic.
· Adâncimea de difuzie, d variază de la 0.15
la 3 şi chiar 5 mm, fiind dată aprox. de k
×Ötiz. unde tiz [h] iar k 875 C = 0.457, k 900 C =
0.533 şi k 925 C = 0.635.
· Tiz.= (880 ¸ 930)0C iar viteza de difuzie este
de (0.15 ¸ 0.70) mm/h astfel că tiz
variază între 1 şi max.12 h.
· Cb. se aplică oţelurilor cu (0.10 ¸ 0.25) C,
nealiate pentru piese mici şi aliate pentru
piese mari, piese puternic solicitate dinamic
la presiuni de contact mari şi viteze relative
mici cum ar fi roţi dinţate, axe, arbori,
bolţuri, glisiere, blinje etc.
I - TTCh de Cb în mediu gazos
· Se utilizează: CH4, C3H8, gaz de sondă, gaz
de piroliză, endogaz etc.
· Pentru producţia în masă, Cb se face de obi-
cei în cuptoare cu funcţionare continuă,
sau cuptoare verticale etanşe şi chiar
cuptoare obişnuite de TT , piesele fiind
introduse în cutii etanşe de oţel.
· Avj.: Este un procedeu modern, permite un
control riguros al perametrilor termici şi
chi- mici, se mecanizează,
automatizează, asi- gurând
productivitate mare şi condiţii uşoare de
lucru.
· Dzv.: Cost ridicat de investiţie.
II - TTCh de Cb în mediu solid
· Fiind cel mai vechi procedeu, piesele sunt
“împachetate” în cutii etanşe de oţel
împreu- nă cu mangal şi activizatori de
 difuzie (BaCO3, CaCO3 etc.), după care se
introduc într-un cuptor obişnuit de TT.
· La încălzire, se desfăşoară la început des-
compunerea activizatorilor de difuzie conf.,
spre exemplu: BaCO3 ® BaO + CO2, bioxi-
dul de carbon reducându-se conf.: CO2 + C
® 2CO ® 2C + O2. Oxigenul astfel format,
oxidează C din mangal, monoxidul de carbon
se descompune în C atomic ce este adsor-
bit de suprafaţa piesei iar oxigenul format ca
urmare a descompunerii, reintră în reacţiile
de oxidare a C.
· Cb pieselor mari se face prin acoperirea su-
prafeţelor respective cu 6-8 straturi de pas-
tă care conţine negru de fum, mangal, acti-
vizatori, ulei uzat, păcură şi ca liant, dextrină.
III - TTCh de Cb în mediu lichid
· Utilizată rar şi recomandată numai în cazul
pieselor mici cu d = (0.15 ¸ 0.20) mm, Cb în
mediu lichid utilizează topituri de săruri for-
mate din 80% Na2CO3 + 10% NaCl + 10%
SiC. Alte procedee, fac încălzirea cu CIF,
folosesc ultrasunete, Cb făcându-se cu fon-
tă topită (1300 0C) sau prin electroliza
topiturii.
- În cazul tuturor procedeelor, protecţia supra-
feţelor ce un trebuie Cb se face prin cuprare
electrolitică sau prin acoperirea lor cu paste
protectoare. Dacă nu sunt protejate , piesele
trebuie prevăzute cu adaos de material înde-
părtat apoi, în condiţii total neeconomice, prin
aşchiere.
Miscostructura şi TT de după Cb
- În urma Cb, z.ext. conţine la suprafaţă (0.8 ¸
1.1) C care scade spre z.int. de Cb la valoarea
iniţială a oţelului. În consecinţă, mstr. constă
din perlită, cementită sau carburi aliate (la su-
prafaţă), apoi perlită şi perlită cu ferită, în pro-
porţie din ce în ce mai mare către z.int.
CMS, CMD 1 CMS
T A T CMD
[0C] A+ CII [0C]
F+A CMD 2
F
F+P P P + CII
200
z.int. suprafaţă
0 la oboseală şi uzare cum ar fi: cămăşi de
Fe 0.76 ~1.0 2.14
DC C [%]
Fig. 2.1. Ciclul termic de tratament post carbu-
rare prin călire martensitică simplă şi dublă.
- TT post Cb constă din peste 10 variante care
se pot clasifica în tratamente de CM simplă
(CMS) sau CM dublă (CMD). În cazul CMS, di-
rect de la T de Cb sau printr-o încălzire ulte-
rioară la o T superioară cu (30 ¸ 50) 0C faţă de
punctului Ac3 corespunzător conţinutului de C
al oţelului, se face călirea. Metoda este simplă,
ieftină dar z.ext. conţine o cantitate mare de
Arez. iar z.int. are mstr. grosolană. CMD constă
dintr-o primă CM care este adresată z.ext. cu
mstr. hipereutectoidă (idem CM simplă),
urmată de o a doua CM de la o T superioară
punctului Ac1, adresată z.int., în scopul finisării
mstr. ei. În ambele cazuri, TT se sfârçeçte cu o
Rv J, executată printr-o încălzire la (160
¸180) 0C. În cazul oţelurilor aliate, pentru
reducerea can- tităţii de Arez. din z.ext., se
recomandă o CM sub zero Celsius.
- În urma TT post Cb, mstr. de funcţionare con-
stă în z.ext. din martensită fină de revenire,
eventual şi carburi aliate şi o cantitate veriabilă
de Arez., zona de trecere constă din martensită
de revenire, bainită şi ferită, iar z.int., în funcţie
de gradul de aliere, poate fi ferito-perlitică până
la o mstr. de martensită de revenire şi bainită
(în cazul oţelurilor aliate).
2.3. Tratamentul termochimic de nitrurare
· Ntr. urmăreşte ca prin difuzia N în z.ext. a
s.tr., să se mărească caracteristicile de
H (600 ¸ 1200 HV), RUZ, ROB şi RCOR. a
supra- feţei, în condiţiile în care z.int.,
tenace, preia solicitările cu caracter
dinamic.
· Adâncimea de difuzie, d variază de la 0.015
la 1 mm.
· Tiz. = (500 ¸ 550) 0C şi tiz. = (30 ¸ 60) h.
· Ntr. se aplică în special oţelurilor de ÎMB
(0.30 ¸ 0.60 C) aliate cu Cr - Mo (V sau Ti)
şi, ca element specific - Al (0.5 ¸ 1.0). Pentru
creşterea J, oţelul se aliază cu Ni. Ntr. sunt
piesele puternic solicitate dinamic la pre-
siuni de contact mici şi viteze relative mari,
t [h]
cilindri, cilindri, pistoane şi diuze în acţio-
nări hidrostatice, roţi dinţate, arbori cotiţi,
axe cu came etc. Se Ntr. şi oţelurile înalt
 aliate refractare, inoxidabile, oţelurile petru
scule nealiate şi aliate, în vederea creşterii
RUZ cât şi piese impurtante (arbori cotiţi) din Fig.2.2. DEF Fe - N (a), variaţia cu adânci-
Fgn şi fonte speciale aliate cu Al. mea de difuzie a conţinutului de azot (b) şi a
I - TTCh de nitrurare în mediu gazos microdurităţii, mHV în cazul răcirii în ulei de la
· Ntr. în mediu gazos, în varianta de Ntr.
temperatura de nitrurare (c).
dură, se execută în cuptoare electrice cu
re- zistenţă, verticale, la (500 ¸ 530) 0C Domeniul de echilibru, tipul reţelei şi natura
şi se realizează prin difuzia N atomic principalelor faze din sistemul Fe - N
provenit din descompunerea amoniacului Denu- Sim- Domeniul de Tipul Natura fazei
mire bol echilibru, reţelei
(NH3), optim până la (20 ¸ 40) %. [%] - [0C]
· Adâncimea de difuzie, d, este (0.3¸0.7) mm
a Fea 0.420 - 591 CVC sol. sol. interst.
şi duritatea este (950 ¸ 1150) HV. 0.015 - 20 Fe<a>
· Pentru reducerea tiz. de la 60 la 30 h, se g Feg 2.70 - 650 CFC sol. sol. interst.
<N> 2.35 - 591 Fe<g>
aplică cicluri termice constând din două sau
trei trepte de T, fiecare cu un grad specific g¢ Fe4N 5.3 - 5.75 CFC Fază
- 591 intermediară
de disociere al amoniacului. e Fe2N 8.0 ¸ 11.2 HC sol. sol. de N
II - TTCh de nitrurare anticorozivă <N> în Fe2N
· Ntr. anticorozivă înlocuieşte protecţia prin
acoperiri metalice la piese care - Duritatea variază în funcţie de mstr. (600 <
funcţionea- ză în atmosferă cum ar fi HV<1200), fără să scadă până la (500¸550) 0C.
şuruburi, piuliţe, roţi dinţate mici, piese - Dat fiind că volumul specific al stratului Ntr.
pentru aparate etc. este superior celui adiacent, în strat apar TIR
· Adâncimea de difuzie d, este (0.015¸0.03) de compresiune care măresc ROB, micşorând
mm, Tiz. este (600 ¸ 700) 0C iar tiz. este max. şi efectul concentratorilor de tensiuni.
2 h. - Ntr. se încadrează în tehnologia generală de
III - TTCh de nitrurare în plasmă - nitrurare fabricare astfel:
ionică - prelucrare prin aşchiere,
· Ntr. în plasmă este un procedeu modern, - ÎMB la (30 ¸ 32) HRC,
realizat prin bombardarea suprafeţei - Ntr şi
piese- lor (legate la catod) aflate în mufla - prelucrare de finisare sau superfinisare.
instala- ţiei (legată la anod) de către N
ionizat, pro- venit din amestecul de gaze 2.4. Tratamentul termochimic de
aduse în stare de plasmă. carbonitrurare
· Tiz. este (500 ¸ 580) 0C, tensiunea de ioni- - Carbonitrurarea (CbN), aplicată
zare este (500 ¸ 1000) V şi presiunea (0 oţelurilor şi fontelor, în medii gazoase,
¸ 10) Torr. lichide sau solide, urmăreşte ca prin
Microstructura şi proprietăţile oţelurilor nitrurate difuzia simultană a C şi N în z.ext. a s.tr.
- Împreună cu N, Fe formează o DEF a piesei, să modifice mstr. astfel încât să
complexă, similară cu DEF Fe - Fe3C. creascër 91ńr 91ňr 91ór 91es 91fs 91z 91{s s

- La răcire rapidă, faza intermediară Fe 2N (e)
se trans. fără difuzie, martensitic:
Fe2N (e)HC ® Fe4N (g¢)CFC ®
® Mart. (Fea<N>)CVC ® a (Fea<N>)CVC
91}s 91s 91„s 91…s 91†s 91‡s 91‰s
91‹s 91s 91‘s 91’s 91“s 91–s 91—s
91™s 91šs 91śs 91ťs 91Ľs 91˝s 91ús
91űs 91*t 91+t 91/t ¸0t 91‹t 91Śt 91Žt 91’t
91“t 91Řt 91Ůt 91Ţt 91ßt 91ďt 91ńt 91ňt
91ót 91ôt 91őt 91öt 91÷t 91řt 91ůt 91üt
91ýt 91˙t 9191u 918¸ 919u 91>u 91au
91su 91‹u 91Śu 91Ťu 91Ąu 91¦u 91'v
91(v
91üřňüňüňüîüčâÜ×Ňüňü×üŇüâüĚüĆüĚüĚ
üŇüĚÄüŇüÄüÄüÄüŇüřĚřüřüŇüňüżş´ş
´ş®´şüř91919191U]91^ d9191U]¸^
 c9292U]92c9292tU]92c9292¸]92
J 92e]92c92
J 92q]92c92]92c92h ¸]92c92h92
J 92g]92c92¸J 92×]92c92
J 92p]92c92]92c9292
J 92D]92c92]92c9292¸92c92D(v 92)v
92*v 92dv 92kv 92ˇv 92˘v 92µv 92¶v
92¸v 92ąv 92Ŕv 92Áv¸92Ăv 92Ćv 92Çv
92Čv 92Év 92Ëv 92Ív 92Îv 92Ďv 92Ňv
92Ôv 92Öv 92×v 92Ův 92ćv 92
· w 92w 92§w 92w 92w 92 w 92!w 92#w
92¸w 92'w 92(w 92)w 92+w 92.w 92/w 920w
922w 925w 926w 927w 928w 929w 92;w
d=w 92?w 92@¸ 92Bw 92^w 92_w 92}w t~w
92„w 92…¸ 92¤w 92Ąw 92©w 92Şw 92±w
92˛w 92Úw
92üřüóüíüçáÜüç×üç×ŃüËĂËżąË±ËÜüíüçá
üç×üç×ŃüËĂ˿˸ËĂË«ąË±Ëüřüdüřüřüřüřü
¸9292U]92c92h 92¤J t×U]92c92¸ U]92c92h
92
· U]92h ¤J 92DU]92c92h U]92c92h 92
J
92×]92c92]92c92h92U]92c9292U]92c92h92
J¸92n]92c92
J
92®]92c92V]92c9292]92c9292]92c92CÚw
92Üw 92Ýw 92Ţw 92ŕw 92ăw 92äw 92çw
92éw 92ęw 92ěw 92x 92x 92
· x 92x 92
x 92
· ¸ 93 · x 93¸x 93x 93x 93§x 93x tx 93x 93x 93x 93-x
· x 93 93x 93!x 93"x 93:d 93;x 93@x 93Ax 93E¸
93Fx 93Gx 93Hx 93Ix 93Jx 93Kx 93Mx
93Ox 93Px 93Rx 93mx 93nx 93ďx 93đx
933y 934y 935y 936y 937y 938y 93jy 93ky
93ˇy 93˘y 93Ły 93Ąy 93¦y 93§y
93ű÷ńű÷ńű÷ńű÷ëĺń÷ëĺńűĺ÷ß×ßÓßÍßĹßľąľ÷
´ßĹ×߮߮ÍßĹß÷ë÷¨÷˘÷ĺ÷¨÷˘÷ĺ÷´ĺ´
J 93m]93c93
J 93d]93c93U]93cmh 93]93c93h
93U]93c9393
J 93×U]93c93¤J 93×U]93c93h U]93c93h 93
U]93h ¤J 93DU]93c93h U]93c93h 93
J 93×]93c93
J 93l]93c93
J 93n]93c93]93c9393]93c93h@§y 93¨y 93Şy
93»y 93Ľy 93˝y 93Áy 93Ây 93×y 93îy 933{ 934{
93a{ 93b{ 93Ď{ 93Đ{ 93Ň{ 93Ó{ 93| 93C|
93m| 93y| 93z| 93†| 93‡| 93‰| 93Š| 93| 93‘|
93•| 93–| 93¤| 93Ą| 93Ě| 93Í| 93Ö| 93×| 932}
933} 93Ú} 93Ü} 93‘~ 93’~ 93š~ 93›~ 93$
93% 93O€ 93P€ 93]€ 93¤€ 93Ą€ 93ą€ 93ż€
93 93À 93Ā 93̀ 93΀ 93ր 93׀ 93ـ
93Ú€ 93K‚ 93L‚ 93č‚ 93é‚ 93Źƒ 93ƒ 93™ƒ
93šƒ 93˘ƒ 93Łƒ 93„ 93‰„ 93ž„ 93©„ 93K…
93ü÷üńěüćüáüÝ×ŇüĐüĐüáüáËüÝüÝüÝüÝüÝü
ÝüÝüÝüĐüáüÇüÝüĐáüÝ×üĐüĐüĐüĂüĐüÝüÝ
üÝüÝüÝüáüáü93]93c9393]93c
9393V]93c9393]93U]93c9393U]93^
c9393]93c9393V]93c9393
J 93l]93c93]93c93h93
J 93n]93c93]93c93h 93]93c93MK… 93L…
93Q… 93e… 93f… 93q… 93r… 93z… 93{…
93Â… 93Ô… 93Ř… 93Ů… 93† 939† 93h†
93i† ¸Ţ† 93߆ 93č† 93é¸ 93Ó‡ 93㇠93ä‡
93ď‡ 93{ˆ 93|ˆ 93Źˆ 93ˆ 93Ąˆ 93¦ˆ 93Ĉ 93Ĺˆ
93Έ 93Ďˆ 93Óˆ 93Ůˆ 93Úˆ 93ňˆ 93óˆ 93üˆ 93ýˆ
93ţˆ 93˙ˆ 93‰ 93
‰ 93‰ 93‰ 93v‰ 93‰ 93ƒ‰ 93„‰ 93‰
‰ 93˘‰ 93Ł‰ 93͉ 93Ή 930Š 937Š 93<Š
93=Š 93AŠ 93BŠ 93OŠ 93PŠ 93”Š 93•Š 93©Š
93µŠ 93îŠ 93ďŠ 93Ô‹ 93Ő‹ 93׋ 93Ř‹ 93Ś
93Ś 93)Ś 932Ś 93uŤ
93ü÷ńëńëń÷çâçüçâçüçüçüçâç÷çüçüçüçŰŐĐ
çŐĐçüç÷çüçüçüçâçË÷ń÷çüç÷çüçüçüçËçâçüç
üçüçüçâç93939393939393U]93c9393]93c93h
93U]93c93h93
U[]94c94h94V]94c9494]94c9494U]94^
c9494U]94^ c9494U]94c9494]94c94OuŤ Observaţii:
94vŤ 94ĆŤ 94ĎŤ 94VŽ 94WŽ 94]Ž 94^Ž 94`Ž 1/ Oţel (O), fontă (F), aliaje de Ni, Co sau Mo;
94aŽ 94kŽ 94lŽ 94Ž 94€Ž 94ŤŽ 94ŽŽ 94ŹŽ 2/ Mediu solid (S), lichid (L), gazos (G) sau vid (V):
94Ž 94žŽ 94źŽ 94ÎŽ 94ŇŽ 94ÓŽ 94ŰŽ 94ÜŽ 3/ Rezistenţa la oxidare (ROX), mare () şi mic (¯);
94㎠94äŽ 94ĺŽ 94çŽ 94čŽ 94ńŽ 94ňŽ 94Ź * - Se aplică cilindrilor pompelor de noroi pen-
94Ź 94 Ź 94*Ź 94;Ź 94LŹ 94T 94U 94Ä tru extragerea ţiţeiului, pompelor de beton, ca-
94Ń 94ť’ 94 ’ 94Ą’ 94Č’ 94É’ 94^“ 94_“ 94“ librelor finisoare ale laminoarelor de sârmă etc.;
94”“ 946” 947” 949” 94:” 94\” 94o” 94ä” 94ĺ” **- Sherardizarea se produce prin difuzia Zn
94ę” 94ë” 94ď” 94đ” 94ř” 94ů” 94ú” 94ű” 94• iar zincarea se produce prin depunerea Zn.
94 ***- Difuzează S, C, şi N şi se aplică la seg-
• 94• 94µ• 94§• 94• 94• 94-• 94"• 94#• 94*• menţi de piston, cămăşi de cilindru pentru mo-
94+• 94-• 94.• 941• 942• 94J• 94N• toare termice, bucşe din fontă, ghidaje de ma-
94ůőđőěőěőěőěőěőěőěőěőčěčěčőěčěőěőăŢŘŢ şini de rectificat fără centre, piuliţe, şuruburi etc.
ŘőŢőđőěŢŘŢőůőđőěőěőđőěőěőěőěőěőěőěőěő - În afara TTCh prezentate, alte procedee de
ěőěőěőěđŐđő9494V]94U]94^ TTCh urmăresc difuzia Mn, Mo, W, V, Ce, Cd etc.
c9494U]94c9494U]94c9494]94c9494]94c9
494V]94c9494]94c9494
J 94m]94c9494Tn acoperiri cu mase plastice,
ceramice sau chiar cu matreriale compozite.
- În continuare, sunt prezentate principalele
TTCh., altele decât Cb., Ntr. şi CbN., care îm-
bunătăţesc comportarea din serviciu la solici-
tările mecanice a z.ext. şi de mediu ale supra-
feţei elementului.
Denumirea1/ Temp. 2/ Adâncimea Efectul 3/
TTCh., de TTCh., T de difuzie TTCh.
aliaje [0C] şi mediul d, [mm] (creştere)
şi TT. de difuzie
1 2 3 4
- - (960¸1050) - (0.03¸0.15) H, RUZ,
Cromizare: - S, G, V. ROX până la
- O, F, Ni, 8500C RCOR
acizi.
Co, Mo
- Aluminizare: - (660¸1200) - (0.02¸0.8) Rox până la
- O, F - S, L, G. 8500C RCOR
în atm.
- Silicizare: - (1000¸1100) - (0.08¸ 0.2) RCOR acizi
- O cu C¯ - S, L, G. la T.
1 2 3 4
- Titanizare: - (900¸1100) - (0.05¸0.20) RCOR acizi.
ACRONIMELE UTILIZATE ÎN TEXT
-O - L, G.
- Borizare* - (800¸1200) (0.035¸0.45) HV<1500 1/ TT = tratament termic;
apoi CIF şi - S, L, G. RUZ abrazi-
RvJ) vă, RCOR
2/ T = temperatură, 0C;
- O. până la 3/ mstr. = microstructură;
9000C. 4/ CCh. = compoziţie chimică, % ;
- Sherardiza- - (430¸460) - (0.02¸0.03) RCOR atm. 5/ Rc = TT de recoarere;
dizare, - L. şi şi gaze cu 6/ CM = TT de călire martensitică;
zincare** - 380 - (0.02¸0.07) H2S până la
- O. - L. 3500C.
7/ enrg. = energie;
- Sulfizare - (120¸1000) - (0.05¸0.30) R gripare 8/ TTCh. = tratament termochimic;
- O, scule,F - L, G, V. RUZ 9/ PA = prelucrare prin aşchiere;
- Sulfocia- - (560¸580) - (0.10¸0.20) H, Ruz, 10/ N = TT de recoacere de
nizare*** - L. R gripare normalizare;
- O,F. 11/ ÎMB = TT de îmbunătăţire;
12/ Vînc.
= viteză de încălzire, C/h ; transversale;
13/ e = deformare, deformaţie, %; 32/ atm. = atmosferă;
14/ PDF = pericol de deformare - fisurare; 33/ A, U, a = apă, ulei, aer;
15/ = temperatură de încălzire, 0C;
T înc. 34/ TTF = temperatură de transformare de fază;
16/ tiz.= durata izotermă, h; 35/ Fc, Fgn= fontă cenuşie, fontă nodulară;
17/ s.tr.
= secţiune transversală; 36/ dsl. = dislocaţie;
18/ Vrĺc.
= viteza de răcire, C/h; 37/ sss. = soluţie solidă suprasaturată;
19/ mm. = material metalic; 38/ CPS = călire de punere în soluţie;
20/ trans.
= transformare; 39/ CB = călire bainitică;
21/ J = călibilitate; 40/ RCOR = rezistenţă la coroziune;
22/ H = duritate; 41/ Vcrt. = viteza critică de răcire;
23/ d = adâncimea de la suprafaţă, mm; 42/ Mc(rv) = martensită de călire (de revenire);
24/ z.int.
= zona internă a secţiunii 43/ Arez. = austenită reziduală;
transversale; 44/ Rv(j,m,î) = TT de revenire (joasă, medie,
25/ TI(R) = tensiuni interne (remanente); înalt ă);
26/ Rpo.2 = limită de curgere, MPa; 45/ Avj. = avantaje;
27/ Rm = rezistenţă la rupere, MPa; 46/ Dzv. = dezavantaje;
30/ Vsp. = volum specific; 47/ CS = călire superficială;
48/ RUZ = rezistenţă la uzare;
49/ CIF = curent de înaltă frecvenţă;
50/ Rv = TT de revenire;
51/ Cb., Ntr., CbN. = TTCh. de carburare,
nitrurare, carbonitrurare;
53/ RPC = rezistenţă la presiune de contact;
54/ GGR = rezistenţă la gripare.

31/ ROB = rezistenţa la oboseală, MPa;

28/ TFSS = transformare de fază în stare
solidă;
29/ z.ext. = zona exterioară a secţiunii

CUPRINS
Pagina
Cap.1. TRATAMETE TERMICE ……………. 1
1.1. Clasificarea tatamentelor termice şi termochimice ……………. 1
1.2. Caracteristicile tehnologice de tratament termic ale materialelor metalice ………. 1
1.3. Alegerea condiţilor de încălzire şi răcire la tratamentele termice şi
 caracteristicile tehnologice ale mediilor utilizate ……………. 3
1.4. Parametrii tipici ai tratamentelor termice ……………. 4

Cap.2. TRATAMETE TERMOCHIMICE ……………. 13

2.1. Generalităţi ……………. 13
2.2. Tratamentul termochimic de carburare ……………. 13
2.3. Tratamentul termochimic de nitrurare ……………. 14
2.4. Tratamentul termochimic de ……………. 15
2.5. Alte tratamente termochimice ……………. 16
Anexe ……………. 18

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

FACULTATEA UTILAJ TEHNOLOGIC
Catedra TEHNOLOGIE MECANICĂ ŞI ORGANE DE MAŞINI
ELEMENTE DE FIZICA CORPULUI SOLID
şi
METALURGIE FIZICĂ

Prof. Dr. Ing. Tudor - Andrei Muţiu

Bucureşti
2000

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

FACULTATEA UTILAJ TEHNOLOGIC
Catedra TEHNOLOGIE MECANICĂ ŞI ORGANE DE MAŞINI
 TRATAMENTE TERMICE
ŞI
TERMOCHIMICE

Prof. Dr. Ing. Tudor - Andrei Muţiu

Bucureşti
2000

CUPRINS
Pagina
Partea I. ELEMENTE DE FIZICA CORPULUI SOLID ……………. 1
Cap. 1. STRUCTURA MATERIALELOR ……………. 1
1.1. Structura atomică şi tabelul periodic al elementelor chimice ……………. 1
1.2. Structura metalelor ……………. 2
Cap. 2. TEORIA ELEMENTARĂ A METALELOR ……………. 5
2.1. Legături interatomice ……………. 5
2.2. Teoria electronică a metalelor ……………. 7
Cap. 3. ELASTICITATEA ŞI PLASTICITATEA METALELOR ……………. 11
3.1. Tensiuni mecanice, deformaţii şi legea Hooke ……………. 11
3.2. Curba caracteristică tensiune - deformare ……………. 11
Cap. 4. IMPERFECŢIUNI STRUCTURALE ……………. 15
4.1. Clasificarea imperfecţiunilor ……………. 15
4.2. Imperfecţiuni punctiforme ……………. 15
4.3. Imperfecţiuni liniare - Elemente de teoria dislocaţiilor ……………. 15
 4.4. Defecte de suprafaţă ……………. 19
Cap. 5. MECANISME DE DURIFICARE A MATERIALELOR METALICE ……………. 20
5.1. Rezistanţa teoretică a materialelor metalice ……………. 20
5.2. Durificarea metalelor prin deformare plastică ……………. 20
5.3. Deformarea plastică a monocristalelor metalice ……………. 21
5.4. Durificarea materialelor metalice prin dispersie şi precipitare ……………. 21
5.5. Durificarea soluţiilor solide ……………. 22
5.6. Influenţa limitelor de grăute ……………. 22
5.7. Consideraţii generale asupra mecanis- melor de durificare a materialelor metalice . 22
Partea II METALURGIE FIZICĂ ……………. 24
Cap. 6. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ METALURGICĂ ……………. 24
6.1. Legile termodinamicii şi condiţiile de echilibru ……………. 24
6.2. Diagrame de fază ……………. 24
6.3. Potenţialul chimic ……………. 25
6.4. Efecte superficiale ……………. 25
6.5. Legea fazelor ……………. 26
Cap. 7. DIFUZIA ÎN STARE SOLIDĂ ……………. 26
7.1. Legile difuziei ……………. 26
7.2. Soluţii ale ecuaţiei difuziei ……………. 26
7.3. Mecanisme de difuzie transgranulară şi coeficientul de difuzie ……………. 27
7.4. Difuzia la limita de grăunte şi în lungul dislocaţiilor ....…………. 28

Pagina
Cap. 8. SOLIDIFICAREA METALELOR ……………. 28
8.1. Structura şi proprietăţile metalelor în fază solidă ……………. 28
8.2. Germinarea fazei solide ……………. 28
8.3. Cinetica şi mecanismele atomice de creştere a fazei lichide ……………. 30
8.4. Creşterea dendritică a aliajelor metalice ……………. 31
8.5. Solidificarea lingourilor ……………. 31
8.6. Dimensiunea grăuntelui rezultat prin solidificare ……………. 32
8.7. Segregaţia chimică şi de impurităţi ……………. 32
8.8. Omogenizarea ……………. 32
8.9. Porozitatea ……………. 33
Cap. 9. FAZELE ŞI CONSTITUENŢII ALIAJELOR ……………. 34
9.1. Generalităţi ……………. 34
9.2. Structura şi factorii de stabilitate ai soluţiilor solide ……………. 34
9.3. Faze intermediare ……………. 35
9.4. Amestecul mecanic ……………. 36
Cap.10. DIAGRAMELE DE ECHILIBRU FAZIC ALE SISTEMELOR DE ALIAJE ……………. 37
10.1. Generalităţi ……………. 37
10.2. DEFB de componenţi cu solubilitate reciprocă nelimitată în fază lichidă şi solidă . 37
10.3. DEFB de componenţi cu solubilitate reciprocă limitată în stare solidă ……………. 38
10.4. DEFB de componenţi care formează faze intermediare ……………. 39
 10.5. DEFB de componenţi cu transformări de fază în stare solidă ……………. 40
Cap.11. METALURGIA FIZICĂ A ALIAJELOR FIERULUI ……………. 41
11.1. Introducere ……………. 41
11.2. Fierul pur ……………. 41
11.3. Aliajele fier - carbon ……………. 41
Cap. 12. TANSFORMĂRI DE FAZĂ ÎN STARE SOLIDĂ ……………. 48
12.1. Introducere ……………. 48
12.2. Transformarea la încălzire a amestecurilor bifazice în soluţii solide ……………. 48
12.3. Transformarea polimorfică ……………. 50
12.4. Transformarea martensitică ……………. 51
12.5. Transformarea eutectoidă ……………. 53
12.6. Transformarea bainitică .……………. 55
12.7. Diagrame de transformare timp - temperatură (d.TTT) ……………. 56
12.8. Transformarea soluţiilor solide suprasaturate la încălzire ……………. 57
12.9. Transformările de la încălzirea materialelor metalice ecruisate ……………. 60
Anexe ……………. 64

Cap. 10. DIAGRAMELE DE ECHILIBRU FAZIC ALE SISTEMELOR DE ALIAJE

10.1. Generalităţi
- Diagramele de echilibru fazic, definesc domeniile de stabilitate ale unui sistem de aliaje în func-
ţie de temp. şi compoziţie chimică, la presiune constantă, atmosferică.
- Pentru sistemele binare de aliaje, reprezentarea diagramele de echilibru fazic binare (DEFB) se
face în plan şi pentru cele ternare, în volum. Ordonata reprezintă temp. şi abscisa, concentraţia
componentelor în procente greutate [%] sau procente atomice [Pct. at.].
- Domeniile de stabilitate ale fazelor în DEFB, sunt limitate de linii, iar în cazul celor ternare, de
suprafeţe.
- În condiţii de echilibru, sistemele at. adoptă configuraţii ce le asigură enrg. liberă, G sau F,
minimă. În funcţie de temp. şi compoziţie, la presiune constantă, G şi F variază.
10.2. DEFB de componenţi cu solubilitate reciprocă nelimitată în fază lichidă şi solidă
 Fig.10.1. DEFB de componenţi cu solubilitate reciprocă nelimitată în
fază lichidă şi solidă (a) şi curbele de răcire ale unui aliaj şi
ale componentului B (b).
- Dacă factorii geometric, electrochimic şi de concentraţie de electroni sunt favorabili şi dacă
componenţii sunt izomorfi, în stare solidă se formează o serie izomorfă de ss.
- Curba lichidus indică, în funcţie de compoziţie, temp. peste care faza de echilibru este soluţia
lichidă.
- Curba solidus indică, în funcţie de compoziţie, temp. sub care faza de echilibru este ss.
- Între curbele lichidus şi solidus, aliajul constă dintr-o ss. în echilibru cu soluţia lichidă.
- În cazul aliajului X, la răcire solidificarea înce pe la T 2 prin formarea ss. a (cu compoziţia aI) şi se
închie la T3’ (nu la T3) când compoziţia ss. a devine af . Dat fiind că la variaţia temp. între T2 çi T3’,,
compoziţia chimică a ss. a va- riază de la ai ® af şi cea a soluţiei lichide variază de la l i ® lf, în
condiţii practice de solidificare, viteza de răcire prea mare nu permite desfăşurarea difuziei de
omogenizare, astfel că apare segregaţia chimică intradendritică şi intervalul de solidificare se
măreşte de la T2®T3 la T2®T3’.
- Între, spre exemplu, af şi lf proporţia celor două faze variază linear de la 100 % ss. în af la 0 %
ss. şi 100 % soluţie lichidă în lf. Această relaţie, numită regula pârghiei, permite determinarea pro-
porţiilor celor două faze aflate în echilibru. Astfel, aliajul R conţine [%] ss. a:
% Wa = (Q - R) / (Q - P) ... (10.1.) şi [%] soluţie lichidă: % W sl = (R - P) / (Q - P) ... (10.1’.)
- Dacă se aplică legea fazelor (C - j + 1 = L) componentului B (met. pur), se constată că sistemul
este zerovariant (1 - 2 + 1 = 0) astfel că solidificarea se desfăşoară la temperatură constantă (con-
gruent), iar în cazul aliajului x (2 - 2 + 1 = 1), solidificarea se desfăşoară într-un interval de temp.
10.3. DEFB de componenţi cu solubilitate reciprocă limitată în stare solidă

Fig. 10.2. DEFB de componenţi cu solubilitate reciprocă limitată în

fază solidă (a) şi curbele de răcire a trei aliaje (b).
- Dacă componentele A şi B au factorii geometric, electrochimic şi de concentraţie de elc. favora-
bili dar reţea cristalină diferită, în stare solidă au solubilitate reciprocă limitată.
- Aliajul cu compoziţia x1 are cea mai scăzută temp. de solidificare fiind amestec mecanic eutectic
format din ss. a şi ss b în raport (a /b) de (te- e) / (e-pe). Reacţia eutectică, Le® E(ape + bte), se
desfăşoară la temp. constantă pentru că sistemul este zerovariant (2 - 3 +1 = 0).
- La răcirea aliajului hipereutectic x2, se desfăşoară următoarele transformări:
Lx2 ® L+b ® Ee(a+b)+bte ® E+b+a¢¢
- La răcirea aliajului hipereutectic x3, se desfăşoară următoarele transformări:
Lx2 ® L+b ® b ® b+a¢¢
- În cazul DEFB din Fig.10.3. aliajul x1 cu compoziţie tp, numit aliaj peritectic, parcurge la răcire
următoarele transformări:
L x1 ® a+L ® a +b ® btp
- La răcirea aliajului hipoperitectic x1, se des- făşoară următoarele transformări:
L x2 ® a+L ® a +b ® app + btp
- La răcirea aliajului hipoperitectic x3, se desfăşoară următoarele transformări:
L x3 ® a+L ® a +b ® b+L ® b ® b +a¢¢

Fig.10.3. DEFB de componenţi cu solubilitate reciprocă limitată în fază

solidă, cu reacţie peritectică (a) şi curbele de răcire a trei aliaje (b).
- În cazul ambelor diagrame, ss. terminale a şi b (de la TE şi respectiv, TP) îşi modifică compoziţia
la scăderea temp. de-a lungul liniilor solvus.

Astfel, de-a lungul limitei grăuntelui a apar formaţiuni b¢¢ (aliaje hopo ~) şi invers, (aliaje hiper ~).
- DEFB de componenţi cu solubilitate reciprocă limitată în stare solidă, prezintă două cazuri
particulare:
· DEFB de componenţi fără solubilitate în stare solidă, cu reacţie eutectică şi
· DEFB de componenţi cu eutectic pierdut.

Fig.10.4. DEFB de componenţi fără solubilitate în stare solidă, cu

 reacţie eutectică (a) şi cu eutectic pierdut (b).
10.4. DEFB de componenţi care formează faze intermediare

Fig. 10.5. DEFB de componenţi care formează faze intermediare (a)

şi curbele de răcire a două aliaje (b).
- În multe sisteme de aliaje apar una sau mai multe faze intermediare, bazate pe capacitatea limi-
tată de dizolvare a unui compus AmBm.
- DEFB de componenţi conţine:
· două compoziţii eutectice;
· două ss. terminale a şi b cu capacitate
variabilă de solubilizare şi
· un compus AmBm care formează o fază intermediară, g.
- Diagrama poate fi considerată a se compune din două diagrame simple A - A mBm şi AmBm - B,
juxtapuse.

10.5. DEFB de componenţi cu transformări de fază în stare solidă

Fig.10.6. DEFB în care componenţii dau o fază intermediară care se

descompune prin reacţie eutectoidă (a) şi peritectoidă (b).
 Fig.10.7. DEFB în care transformările în stare solidă sunt datorate
` alotropiei metalului solvent A (a) şi a fazei intermediare (b).

- Transformări similare cu cele de echilibru lichid - solid se desfăşoară şi în stare solidă. Ele se
produc:
· datorită pierderii stabilităţii fazei solide la scăderea temp.,
· datorită transformărilor polimorfe sau
· datorită transformărilor ordine - dezordine în cazul unor ss.