1.

TIPURI DE RETELE:

In functie de criteriul de clasificare care se are in vedere exista mai multe tipuri

de retele de calculatoare. Criteriile cele mai des utilizate in clasificarea retelelor

(rezulta din definitia retelelor) sunt:

Dupa tehnologia de transmisie:

- retele cu difuzare (broadcast);

- retele punct - la - punct;

Dupa scara la care opereaza reteaua (distanta);

- retele locale LAN;

- retele metropolitane MAN;

- retele de arie intinsa WAN;

- Internet-ul; (GAN= Global Area Network)

Dupa topologie:

- retele tip magistrala (bus);

- retele tip stea (star);

- retele tip inel (ring);

- retele combinate.;

Dupa tipul sistemului de operare utilizat:

- retele peer-to-peer;

- retele bazate pe server.

Dupa tipul mediului de transmisie a semnalelor:

- retele prin medii ghidate (cablu coaxial, perechi de fire rasucite, fibra optica)

-retele prin medii neghidate (transmitere in infrarosu, unde radio, microunde)

Dupa tipul utilizatorilor

-private (de uz industrial, militar, civil)

-publice

Dupa tipul accesului la mediu

- Ethernet

-token ring

-token bus

2. RETELELE CU DIFUZARE(broadcast),metodele de alocare a canalului, ARBITRAJUL:

REZUMAT : În rețelele cu difuzare, există un singur canal de comunicare care este accesibil de
către toate calculatoarele din rețea. Fiecare calculator care dorește să comunice cu alt calculator
trimite un pachet de date care conține adresa destinației. Toate calculatoarele vor primi acest
pachet, dar va fi prelucrat numai de către calculatorul destinatar. Există două metode principale
de alocare a canalului: alocarea statică și alocarea dinamică. Alocarea statică acordă fiecărui
calculator un interval de timp pentru transmiterea datelor, dar poate cauza "timpi morti" în care
canalul nu este utilizat. Alocarea dinamică permite fiecărui calculator să transmită date în orice
moment, dar cu riscul apariției coliziunilor. În acest caz, se folosește un sistem de arbitraj al
magistralei care poate fi centralizat sau descentralizat. În cazul arbitrajului centralizat, există un
"jeton" care controliază accesul la canalul de transmisie, în timp ce în cazul arbitrajului
descentralizat, fiecare calculator poate determina dacă poate transmite sau nu, iar coliziunile
trebuie detectate prin intermediul unui sistem adecvat.

3. RETELELE PUNCT LA PUNCT, SCHEMA etc.

Retele punct la punct sunt acele retele care dispun de numeroase conexiuni intre perechi de
calculatoare individuale.

Pentru a ajunge de la calculatorul sursa la calculatorul destinatie, un pachet s-ar putea sa fie
nevoit sa treaca prin unul sau mai multe calculatoare intermediare.

Deseori sunt posibile trasee multiple, de diferite lungimi, etc

Schema:
4.RETELE LAN, MAN, WAN(SI SUBRETEA), RETELE GAN:

Retele LAN (Local Area Network) sunt retele private mici, de obicei situat intr-un singur
birou, cladire sau campus, cu o raza de pana la cateva kilometri. Aceste retele au viteze
de transmisie cuprinse intre 10 si 1000 Mb/s si se caracterizeaza prin faptul ca toate
calculatoarele sunt conectate prin intermediul unui singur cablu. Retele LAN pot avea
diferite topologii, precum magistrala sau inel.

Retele MAN (Metropolitan Area Network) sunt extensii ale retelelor LAN si acopera o
arie geografica la nivel de oras. Acestea pot fi publice sau private si functioneaza prin
intermediul unui singur sau a doua cabluri, fara elemente de comutare pentru a dirija
pachetele.

Retele WAN (Wide Area Network) acopera o arie geografica extinsa, cum ar fi intreaga
tara sau continent. Gazdele sunt conectate prin intermediul unei subretele formate din
linii de transmisie si elemente de comutare, numite router. Proiectarea topologiei este
importanta pentru retelele WAN. Inter-reteaua se formeaza prin legarea retelelor
diferite, cum ar fi LAN si WAN sau doua LAN-uri. GAN-ul descrie o retea WAN la nivel
global.

5. TOPOLOGIA MAGISTRALA – BUS SAU LINIARA, EXTINDERE RETEA PRIN REPERTOR:

Topologia bus sau liniara este un mod simplu si comun de a conecta calculatoarele intr-o retea.
Ea foloseste un singur cablu, numit trunchi, care conecteaza toate calculatoarele din retea intr-o
linie. Comunicatia pe aceasta magistrala presupune intelegerea conceptelor de transmisie a
semnalului, reflectarea semnalului si terminator, care ajuta la oprirea reflectarii semnalului. Este o
topologie pasiva, astfel incat daca un calculator se defecteaza, el nu va afecta restul retelei.
Cablul poate fi extins prin conector tubular (BNC) sau prin intermediul unui repetor. Ethernet
este o topologie bus cunoscuta.

6. TOPOLGIA STEA - star

Topologia stea - star - atunci cand se utilizeaza aceasta topologie toate calculatoarele sunt
conectate la un nod central care joaca un rol particular in functionarea retelei.
Printre caracteristicile mai importante amintim:
- calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita
concentrator (hub - Host Unit Broadcast);
- calculatoarele nu pot comunica direct intre ele ci numai prin intermediul
concentratorului;
- aceste retele ofera resurse si administrare centralizată;
- retelele mari necesita o lungime de cablu mare;
- daca nodul central (hub - ul) se defecteaza, cade intreaga retea;
- daca un calculator sau cablul care il conecteaza la hub se defecteaza, numai calculatorul
respectiv este in imposibilitatea de a transmite sau receptiona date in retea;
- transferul informatiei se face punct la punct dar, cu ultimele tipuri de comutatoare, este
posibil si un transfer multipunct. (Hub – Switch)
La ora actuală este cea mai utilizată topologie

7. TOPOLOGIA INEL – RING:

Topologia inel - ring - intr-o astfel de configuratie toate calculatoarele sunt legate succesiv intre
ele, doua cate doua, ultimul calculator fiind conectat cu primul.
Dintre caracteristicile mai importante enumeram:
- conecteaza calculatoarele printr-un cablul in forma de bucla (nu exista capete libere);
- este o topologie activa - este acea topologie in care calculatoarele regenereaza semnalul
si transfera datele in retea, fiecare calculator functioneaza ca un repetor, amplificand
semnalul si transmitandu-l mai departe; iar daca ii este destinat il copiaza;
- mesajul transmis de catre calculatorul sursa este retras din bucla de catre acelasi calculator
atunci cand ii va reveni dupa parcurgerea buclei;
- defectarea unui calculator afecteaza intreaga retea;
- transmiterea datelor se face prin metoda jetonului (token passing).
Retelele care utilizeaza o topologie in inel, opereaza la viteze variate.
Fiecare din aceste inele transfera datele in directii diferite. Daca apare o intrerupere in inel,
sectiunea respectiva poate fi sarita prin utilizarea inelului secundar. Semnalul „token” poate fi
trecut de la un inel la celalalt, fara a cauza schimbarea directiei.
Se aseamana cu o masina care face o intoarcere de forma literei U, schimbandu-si banda. Inelul
ramane practic ca un intreg, deoarece exista in continuare bucla inchisa.

8. TOPOLOGIA MAGISTRALA-STEA, TOPOLGIA INEL-STEA:

Topologia magistrala-stea: exista mai multe retele cu topologie stea, conectate prin
intermediul unor trunchiuri liniare de tip magistrala. Daca un calculator se defecteaza, acest
lucru nu va afecta buna functionare a retelei, dar daca se defecteaza un concentrator (hub),
toate calculatoarele conectate la el vor fi incapabile sa mai comunice cu restul retelei

topologia inel-stea; este asemanatoare topologiei magistrala - stea. Deosebirea

consta in modul de conectare a concentratoarelor: in topologia magistrala - stea ele
sunt conectate prin trunchiuri lineare de magistrala, iar in topologia inel - stea sunt
conectate printr-un concentrator principal

9.RETELELE PEER-TO-PEER(de la egal la egal). RETELE BAZATE PE SERVER(client/server):

Retelele peer-to-peer (de la egal la egal) sunt acele retele in care partajarea resurselor nu este
facuta de catre un singur calculator, ci toate aceste resurse sunt puse
la comun de catre calculatoarele din retea.
Aceste retele au anumite caracteristici:
- numarul maxim de calculatoare care pot fi conectate este de 10 calculatoare la un workgroup;
- implica costuri mici, si de aceea sunt des utilizate de catre firmele mici;
- se utilizeaza atunci cand zona este restransa, securitatea datelor nu este o problema,
organizatia nu are o crestere in viitorul apropiat;
- toate calculatoarele sunt egale;
- este si client si server, neexistand un administrator responsabil pentru intreaga retea;
Retele bazate pe server (client / server) sunt acele retele care au in componenta un server
specializat: de fisiere si de tiparire; de aplicatii; de posta; de fax; de comunicatii.
Printre avantajele retelelor bazate pe server amintim:
- partajarea resurselor;
- securitate;
- salvarea de siguranta a datelor;
- redundanta;
- numar de utilizatori.

10. MODELUL ISO-OSI (descrierea fiecarui nivel):

Modelul OSI al ISO se compune din şapte niveluri: Aplicaţie, Prezentare, Sesiune,
Transport, Reţea, Legatură de date şi Fizic.

1. Nivelul fizic se ocupă cu specificaţiile electrice, mecanice şi procedurale pentru

activarea legăturilor fizice între sisteme.
2. Nivelul legătură de date se ocupă cu transportul sigur al informaţiei printr-o
legătură fizică directă şi cu detectarea şi rezolvarea erorilor.
3. Nivelul reţea asigură conectivitatea între reţele separate geografic şi adresarea
logică a nodurilor din Internet.
4. Nivelul transport segmentează datele şi le reasamblează la destinaţie.
5. Nivelul sesiune se ocupă cu dialogul între aplicaţii sau utilizatori şi sincronizarea
între nivelurile prezentare.
6. Nivelul prezentare se ocupă cu formatarea informaţiei pentru a fi prezentată într-
un mod adecvat către utilizator.
7. Nivelul aplicaţie oferă servicii direct utilizatorilor sau aplicaţiilor.
11.MODELUL TCP/IP (descrierea fiecarui nivel) :

Nivelul Aplicaţie nu este identic cu cel din modelul ISO-OSI. Acesta include ultimele trei niveluri
superioare din stiva OSI. Acestea au fost comasate pentru a putea fi tratate la un loc toate
problemele legate de protocoale de nivel înalt, fie ele de reprezentare, codificare sau control al
dialogului.
Nivelul Transport este identic cu cel din modelul OSI, ocupându-se cu probleme legate de
siguranţă, control al fluxului şi corecţie de erori.
Scopul nivelului Retea (Internet) este de a asigura transmiterea pachetelor de la orice sursă din
reţea şi livrarea lor către o destinaţie independent de calea şi reţelele pe care le-a străbătut
pentru a ajunge acolo. Determinarea drumului optim şi comutarea pachetelor au loc la acest
nivel.
Nivelul Acces la reţea se ocupă cu toate problemele legate de transmiterea efectivă a unui
pachet IP pe o legătură fizică, incluzînd şi aspectele legate de tehnologii şi de medii de
transmisie, adică nivelurile OSI Legătură de date şi Fizic.

12.PARALELA INTRE OSI SI TCP:

Deşi atât OSI cât şi TCP încearcă să definească/modeleze acelaşi lucru, şi anume procesul de
comunicare între două entităţi, se pune firesc întrebarea: care din ele este mai bun? Analiza
privind asemănările şi deosebirile care leagă cele două modele.
O importantă asemănare între OSI şi TCP/IP o constituie faptul că ambele sunt modele
conceptuale ale procesului de comunicare. Din păcate această asemănare simplă şi evidentă
conţine şi o primă deosebire fundamentală: OSI este general, permiţând explicarea oricărui
proces de comunicare, în timp ce TCP/IP-ul reuşeşte să modeleze perfect doar procesul de
comunicare folosit în Internet.

13.ADRESE IP(clase, nr de biti pentru partea de retea, pentru host). Adresa de baza si adresa
broadcast:
Protocolul IP implementează două functii de bază: adresarea şi fragmentarea.
Pentru o flexibilitate maximǎ, adresele IP sunt atribuite dupǎ mǎrimea utilizatorului, numite
“Clasa A”, ”Clasa B”, sau “Clasa C”.
“Clasa D” şi “Clasa E” au scopuri speciale.
Există trei clase de adrese internet utilizate:
 clasa A, bitul cel mai semnificativ este 0, următorii 7 biţi identifică reţeaua, iar ultimii 24
de biţi reprezintă adresa locală;
 clasa B, cei mai semnificativi 2 biţi sunt 1, respectiv 0, următorii 14 biţi identifică
reţeaua, iar ultimii 16 biţi reprezintă adresa locală;
 clasa C, cei mai semnificativi 3 biţi sunt 1, 1 şi 0, următorii 21 de biţi identifică reţeaua,
iar ultimii 8 biţi reprezintă adresa locală.
 Primul Host number contine numai caracterul 0 si impreuna cu network prefix compune adresa
de baza (base network), iar ultimul contine numai caracterul 1 si compune adresa broadcast
(broadcast address).

14.MASCA DE RETEA(tipuri, exemple). Realizarea subretelelor:

Masca de reţea, permite să cunoaştem care parte din adresa IP este network şi care este partea
de host.
Masca de reţea, pentru cele 3 clase de adrese IP este:
- adrese de clasă A: 255.0.0.0
- adrese de clasă B: 255.255.0.0
- adrese de clasă C: 255.255.255.0
Exemplu de adresă IP de clasă A

Adresă: 57.106.15.7

Masca de reţea: 255.0.0.0

Adresa de reţea: 0111001. 01101010.0000 11111.0000 0111

Masca de reţea: 1111 1111.0000 0000.0000 0000.0000 0000

Exemplu de adresă IP de clasă B

Adresă: 172.106.15.7

Masca de reţea: 255.255.0.0

Adresa de reţea: 10101100. 01101010.0000 1111.0000 0111

Masca de reţea: 1111 1111.1111 1111.0000 0000.0000 0000

Exemplu de adresă IP de clasă C

Adresă: 192.106.15.7

Masca de reţea: 255.255.255.0

Adresa de reţea: 11000000. 01101010.0000 1111.0000 0111

Masca de reţea: 1111 1111.1111 1111.1111 1111.0000 0000

Realizarea subreţelelor:

Pentru a utiliza toate adresele IP, clasele de adrese se împart în subreţele. Subreţelele se realizează
prin împrumutarea de biţi din câmpul host al adresei IP pentru partea de subreţea.

15. SERVICIU NAT(NETWORK ADDRES TRANSLATION)(VARIANTE):

Variante de NAT:
• NAT-ul simplu, “clasic”, este atunci cînd există suficiente adrese reale astfel ca toate
hosturile interne să poata accesa, simultan, prin translatare, destinaţii externe. Această
formă de NAT nu este utilă pentru rezolvarea crizei de adrese reale, ci doar pentru
“mascarea” adreselor interne din diferite motive (de exemplu, de securitate).

 NAT Unidirectional (NAT Outbound) - permite dispozitivelor din rețea să se

conecteze la Internet, dar nu permite conexiunilor externe să se conecteze la
dispozitivele din rețea.
 NAT Bidirectional (NAT Inbound and Outbound) - permite atât conexiunilor din
rețea cât și conexiunilor externe să se conecteze la dispozitivele din rețea.
 NAT Overloading (PAT) - permite mai multor dispozitive din rețea să partajeze
aceeași adresă IP publică prin asocierea unui port diferit pentru fiecare conexiune.
 16.CABLURI COAXIALE(STRUCTURA, DESEN, TIPURI(SUBTIRE,GROS)):
Acesta este format din:
- conductor din cupru
- strat flexibil de izolaţie
-o bridă formată din fire subţiri din cupru sau o folie metalică ce acţionează ca un al doilea fir în
circuit, cu rol de protecţie pentru firul interior (protecţie care ajută la reducerea interferenţelor
electromagnetice provenite din exterior).
- ultimul strat, cel din exterior, este reprezentat de mantaua externă a cablului

cablul coaxial subţire (thinnet) (aproximativ 6 mm grosime) este utilizat ca şi conexiune a plăcii
de reţea cu restul reţelei. Este flexibil şi uşor de instalat. Distanţa de transport a cablului este de
185 metri, după care semnalul se atenuează
cablul coaxial gros (thicknet) (aproximativ 12 mm grosime) este utilizat în conectarea mai
multor reţele mici. Distanţa de transport a cablului este de 500 metri, după care semnalul se
atenuează.

17.CABLU UNSHIELDED TWISTED PAIR – UTP(STRUCTURA, DESEN, PARAMETRII):

Cablul Unshielded Twisted Pair (UTP) este un tip de cablu folosit în rețelele de
comunicații pentru transmisia datelor. Structura acestui cablu constă din perechi
torsadate de fire de cupru netorsionate, fără un ecran de protecție.

Desenul UTP este format din 4 sau 8 fire de cupru, fiecare pereche de fire fiind torsadată
în sens invers pentru a reduce interferența electromagnetica.

Principalele parametrii pentru UTP includ:

 Latimea de bandă: aceasta măsoară capacitatea de transmisie a datelor prin cablu

 Impedanța: aceasta măsoară rezistența cablului la curentul electric
 Pierderea de semnal: aceasta măsoară cantitatea de semnal pierdut în timp ce se
transmite prin cablu
 Zgomotul: aceasta măsoară cantitatea de interferene electromagnetice care
afectează semnalul transmis prin cablu.

UTP este un tip de cablu versatil și economic, fiind utilizat în majoritatea rețelelor
moderne, inclusiv în cablarea structurată pentru edificii.

18. CABLU TORSADAT ECRANAT(Shielded Twisted Pair – STP)-STRUCTURA,

DESEN,PARAMETRII:

Cablu torsadat ecranat (Shielded Twisted Pair - STP) este un tip de cablu de rețea utilizat
pentru conectarea unui computer la un router sau switch. Acesta este compus dintr-un
grup de perechi torsadate de fire izolate într-o folie de aluminiu sau material plastic,
 care asigură o barieră împotriva interferențelor electromagnetice (EMI) și
radiofrecvențelor (RFI).

Structura cablului STP include două sau patru perechi torsadate de fire, fiecare cu un
diametru diferit pentru a minimiza interferencța între ele. Fiecare pereche de fire este
înconjurată de un ecran de protecție format din un strat de aluminiu sau cupru, care
ajută la prevenirea interferinței electromagnetice.

Cablu STP Cablu S/STP

19.FIBRA OPTICA(SINGLE-MODE(UNIMODAL), MULTIMODE(MULTIMODAL)):

Fibra optica este o tehnologie de transmisie a informațiilor prin intermediul unui cablu
de sticlă sau plastic, care poate transmite informații prin lumina.

Există două tipuri principale de fibre optice:

1. Fibra optica Single-Mode (Unimodal): Aceasta este o fibra optică cu un singur

mod de propagare a luminii, care poate transmite semnale pe o distanță mai
 mare decât fibra multimodală. Acest tip de fibra este utilizat pentru aplicații de
transmisie de date de mare viteză, cum ar fi comunicațiile de lungă distanță.
2. Fibra optica Multi-Mode (Multimodal): Aceasta este o fibra optică cu mai mulți
moduri de propagare a luminii, care poate transmite semnale pe o distanță mai
scurtă decât fibra unimodală. Acest tip de fibra este utilizat pentru aplicații de
transmisie de date la nivel local, cum ar fi rețelele LAN (Local Area Network).

20.REPETOR:

 Un repetor este un dispozitiv de rețea care amplifică sau repetă semnalul wireless,
permițând extinderea acoperirii wireless într-o zonă mai mare. Acest dispozitiv primesc
semnalul wireless de la un router sau de la un alt punct de acces wireless și îl transmit la
dispozitivele conectate la el. Utilizarea unui repetor poate îmbunătăți semnalul wireless
în zone unde acesta este slab, cum ar fi la marginea acoperirii rețelei sau în zone cu
obstacole care interferează cu semnalul.Obs. Dacă ar exista mai mult de 4 repetoare,
întârzierea totală ar fi atât de mare, încât o staţie nu o mai “aude” pe cealaltă, care comunică
apar coliziuni deci scade eficienţa reţelei, datorită faptului că fiecare mesaj trebuie retransmis
de 4-5 ori

21.HUB:

Un hub este un dispozitiv de rețea de bază utilizat pentru conectarea mai multor dispozitive
într-o rețea locală (LAN). Funcționează ca un punct central de distribuție a informațiilor în rețea,
primind semnalele transmise de un dispozitiv conectat și redirijându-le către toate celelalte
dispozitive conectate. Acestea nu au capacitatea de a detecta sau de a controla traficul în rețea,
ci doar de a transmite semnalele către toate dispozitivele conectate. Acestea sunt acum înlocuite
în mare parte de switch-uri mai avansate, care oferă caracteristici suplimentare, cum ar fi
capacitatea de a detecta și a controla traficul în rețea.

22. SWITCH:

Un switch este un dispozitiv de rețea utilizat pentru a conecta mai multe dispozitive de
rețea între ele. Acesta funcționează ca un centru de distribuție pentru date, oferind
conexiune între diferite dispozitive, cum ar fi calculatoare, servere, imprimante,
telefoane, etc.
Diferit de un hub, care transmite pachete de date la toate dispozitivele conectate, un
switch evaluează adresa MAC (Media Access Control) a fiecărui pachet de date și îl
transmite numai către dispozitivul destinatar, astfel îmbunătățind performanța rețelei și
reducerea traficului inutil.

În general, switch-urile sunt folosite pentru a crea segmente de rețea, oferind fiecarei
rețele segmentate un grad ridicat de securitate și control, precum și pentru a permite
configurări avansate, cum ar fi prioritățile de trafic și VLAN-uri (Virtual Local Area
Networks).

23.PUNTEA(bridge):

O punte (bridge) este un dispozitiv de rețea care permite conectarea mai multor rețele
fizice separate prin intermediul unei singure entitate virtuale. Scopul principal al unei
punți este de a divide o rețea în mai multe subrețele, astfel încât traficul dintr-o subrețea
să nu afecteze traficul din celelalte subrețele.

Puntile sunt utilizate pentru a oferi conectivitate la nivel de nivel de rețea (layer 2) și
funcționează la nivelul cadrului (data-link layer) din modelul OSI. Acestea analizează
adresele MAC din cadrele de date care trec prin intermediul lor și decid unde să
îndrepte aceste cadre astfel încât să ajungă la destinație.

Puntile sunt utile în cazul în care doriți să extindeți o rețea fără a utiliza mai multe
router-e sau pentru a separa traficul dintre diferite subrețele, cum ar fi o rețea de birouri
și o rețea pentru producție.

24.ROUTER:

Ruterul este un dispozitiv de rețea care se ocupă de transferul paquetelor de date între
două sau mai multe rețele. Este responsabil pentru a determina cel mai eficient drum
pentru fiecare pachet de date, astfel încât să ajungă la destinație în cel mai scurt timp
posibil.

Ruterul examinează adresele IP de origine și destinație ale fiecărui pachet de date și

utilizează tabela sa de rutare pentru a decide calea optimă pentru fiecare pachet. De
asemenea, poate aplica politici de securitate sau filtrare a traficului, precum firewall-uri
sau reglementări de acces.
În rețelele moderne, ruterul este un component esențial, deoarece permite conectarea la
internet și poate fi utilizat pentru a crea rețele virtuale private (VPN).

25.Wireless access point (Punct de acces fără fir):

Un punct de acces wireless (WAP) este un dispozitiv care permite dispozitivelor mobile precum
laptopuri, smartphone-uri sau tablete să se conecteze la o rețea fără fir (Wi-Fi) și să acceseze
internetul. Acest dispozitiv se conectează la un router sau la o altă rețea de cablu și poate fi
configurat să transmită semnalul Wi-Fi prin intermediul unei zone specifice. Acest lucru permite
utilizatorilor să se conecteze la internet și să acceseze resursele de pe rețeaua locală fără a fi
nevoie de cabluri. Un WAP poate fi de asemenea configurat să ofere protecție prin intermediul
criptării și autentificării utilizatorilor care se conectează la rețea.

26. MODEM DSL/ADSL (ASYMMETRIC DIGITAL SUBSCRIBER LINE):

Un modem DSL sau ADSL (Asymmetric Digital Subscriber Line) este un dispozitiv utilizat pentru
a conecta un computer sau un rețea de computere la Internet prin intermediul unei linii
telefonice. Acest tip de modem oferă acces la Internet la viteze mai mari decât cele oferite de
modemurile tradiționale, astfel încât utilizatorii pot naviga pe web, descărca fișiere și efectua
apeluri voce prin Internet (VoIP) cu o viteză mult mai rapidă. Modemul funcționează prin
separarea semnalului telefonic în două benzi diferite, una pentru transmisia de date de la
Internet către utilizator și cealaltă pentru transmisia de date în sens invers, ceea ce permite
viteze mai mari de transmisie de date în comparație cu modemurile tradiționale.