Professional Documents
Culture Documents
3.1 Unveiled - Jodi Ellen Malpas
3.1 Unveiled - Jodi Ellen Malpas
3.1 Unveiled - Jodi Ellen Malpas
Dedicare
Pentru partenerul meu de crimă. Unii oameni sunt meniți doar să fie în viața ta.
Ea va fi mereu în a mea. Katie Fanny Cooke, mulțumesc că ești acolo în fiecare zi. Îți
mulțumesc că m-ai lăsat să fiu eu și că mă iubești pentru asta. Îți mulțumesc că știi
când trebuie să fiu lăsat în pace și că m-ai împins când știi că trebuie să las totul
afară. Mulțumesc că m-ai citit ca pe o carte. Mulțumesc pentru . . . Tot.
Machine Translated by Google
O noapte: Dezvăluit
Capitolul 22
'Nu!' Ochii îmi inundă lacrimi și mâna îmi acoperă gura. — Nu, Miller.
Nu Nu NU.' A fost împins în cameră și ușa s-a închis ferm în urma lui, apoi rămâne
acolo, nemișcat și tăcut. Nu există niciun sunet. Nici măcar când ușa se închide.
Încerc să-mi forțez ochii să închid; Nu vreau să mai văd, dar parcă un viciu le ține
deschise, refuzându-mi orice speranță de a mă ascunde. Mintea mea se încurcă.
Găsiți telecomanda. Opreste-l. Nu te uita!
Apoi, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, tipul se închide fermoarul, îl împinge brusc
pe Miller în lateral și iese.
Fiecare fir de respirație îmi lasă plămânii într-un scâncet liniștit, în timp ce îl văd pe
Miller întins nemișcat pe podea, fără un fluier al stării sale mentale clare. Abordarea
lui prudentă față de mine, luându-l în gură și reacția lui violentă când s-a trezit când
îmi făcea plăcere la New York sunt atât de clare acum. Tremur de furie, tristețe, orice
emoție posibilă și totul este pentru el. Adulmec și adulmec, dorindu-l să se ridice și
să plece. — Fugi, mă rog.
'Părăsi.'
Dar el nu o face. Nu pentru cel mai mult timp. Se mișcă doar atunci când apare un
alt bărbat din același loc cu omul numărul unu. E din nou în genunchi. 'Nu!' strig eu,
privindu-l pe noul om mergând încet înainte, din nou într-un costum. — Nu, Miller,
te rog! Bărbatul urmează același șir de mișcări răutăcioase ca tipul anterior, doar că
acesta îl mângâie pe obrazul lui Miller. Mâna mea este înapoi pe gură, reținând
greața. Începe să-și desfacă pantalonii. 'Nu!' Mă întorc, căutând telecomanda. Nu
mai pot urmări. Mâinile mele lucrează ca demonii, aruncând pernă după pernă prin
cameră. 'Unde ești?' Url, începând să transpir – un amestec de epuizare și disperare
de a ucide ceea ce se joacă pe ecran în spatele meu. Trag în sus și scanez podeaua,
observând-o sub masă. Lasând în genunchi, îl apuc și mă învârt, îndreptându-l spre
televizor, dar degetul meu nu înjunghie butonul de oprire. Pur și simplu plutește
deasupra ei, zvâcnind în timp ce ochii mei mari văd mâinile lui Miller venind de la
spate și smulgându-i legarea de pe cap.
Mă sufoc și palpitațiile inimii mă fac să cad înapoi în fund. Ochii lui sunt dezvăluiți.
Sunt goale. Gol. Întuneric.
Familiar.
Bărbatul se dă înapoi șocat, lucrând frenetic la pantaloni, în timp ce Miller se ridică
în picioare, pericolul venind din fiecare por gol. A spus că a ucis un bărbat. Omul
ăsta de aici. Brațul meu devine moale, degetul mi se relaxează în timp ce mâna mea
cade pe podea. Acum știu cu adevărat ce se va întâmpla și nici măcar nu-mi pot
părea rău pentru fiorul sadic pe care știu că o să-l primesc urmărind jocul. Miller din
acest film poate să nu fie la fel de slab și tăiat din punct de vedere fizic, dar ar fi o
prostie să subestimezi violența pură care iradiază din el. Începe să meargă încet
înainte, cu fața dreaptă, nu
Machine Translated by Google
un indiciu de furie evident. Pare complet compus. El este un robot. O mașină. Arată
letal.
Mă ridic încet, dorindu-l în tăcere.
Mâinile tipului se ridică în apărare, în timp ce fiecare mușchi de pe corpul lui Miller se
angajează vizibil, gata să se năpustească. . .
Și apoi ecranul devine gol.
Gâfâi, înjunghiând frenetic butonul de redare de pe telecomandă. Asta nu poate
fi! Trebuie să văd că îl rănește. Trebuie să-l văd cum se răzbună. — Joacă-te, la naiba!
Url, dar după o viață întreagă de apăsat pe buton, nu se întâmplă nimic. 'La naiba!'
țip, aruncând telecomanda prin cameră cu forță brută. Nici măcar nu tresar când se
izbește de fața unuia dintre tablourile lui Miller, spulberând foaia de sticlă care
protejează pânza. Mă învârt, tremurând și tremurând. Mă simt înșelat. — Miller,
expir, trecând peste apartamentul lui și alergând ca o piuliță desfășurată pe coridor
spre garsoniera lui.
ca și cum aș avea nevoie de acea parte a puzzle-ului. Sau poate că trebuie doar să fiu sigur că a
ucis cu adevărat nemernicul acela rău.
Dar nu mi-aș ierta niciodată dacă ți-ar veni vreun rău, Olivia. Ochii mei se
încleștează de durere la cuvintele lui sincere și în cele din urmă îmi permit să îmi iau
ceva timp și să evaluez ce i-au făcut. Era tânăr în videoclip. În mijlocul tuturor celorlalte
rahaturi pe care le-a îndurat bietul om, când s-a întâmplat asta? De câte ori s-a întâmplat
înainte să se răstoarne? Charlie a organizat-o? Fara indoiala. Și acum vrea să-l supună
vreunei rusoaice care vrea să-l degradeze din nou. Nu.
— Trebuie să înțeleg asta, spune Miller în timp ce sună telefonul. Mă ridică din picioare
și mă duce din garsonieră în bucătărie. Nu mă eliberează să preiau apelul, în schimb mă
ține la fel de strâns cu un braț și răspunde la telefon cu celălalt. — Hart, salută el scurt,
lăsându-și fundul pe masă și lăsându-mă în picioare între coapsele lui. Sunt încă blocat în
fața lui, dar nu se plânge și nu cere intimitate.
'Este ea acolo?' Tonul iritat al lui William este perfect clar pentru mine și probabil să fie,
având în vedere că obrazul meu este sudat de o parte a feței lui Miller și telefonul lui de
cealaltă.
'Ea este
aici.' „Tocmai am primit un telefon”, îi spune William lui Miller. Sună ezitant.
'Din?' —
Charlie. Simpla mențiune a numelui lui îmi trezește din nou panica. De ce îl sună pe
William? Sunt dușmani.
Machine Translated by Google
'Da.'
— Miller, continuă William cu grijă, folosindu-și numele de creștin pentru o schimbare.
— Charlie este de neatins.
— Aproape că sună de parcă nu vrei să-l ucid. 'La dracu.'
William oftă.
'La revedere.' Miller își aruncă telefonul pe masă fără grijă sau atenție și își pune
brațul în jurul meu.
— William știe, mormăi eu în gâtul lui, doar înțelegând conversația din ultimele clipe.
— El știe ce este în filmarea aceea? — Presupun că bănuia. Charlie a confirmat
doar asta. Au existat întotdeauna zvonuri despre o noapte la Templu care a dus la
moartea unui bărbat de mâna mea, dar asta a fost tot. Nimeni nu știa circumstanțele
și nimeni nu știa dacă este adevărat. Este ca cel mai bine păstrat secret al lumii
interlope londoneze.
Își reține zâmbetul, încercând să se încruntă. „Masa mea nu ar putea fi mai poluată
decât este deja, datorită iubitei mele frumoase”. Se oprește și pare să se gândească
la ceva pentru o clipă. — Încă ești prietena mea? Deși nepotrivit de nepotrivit, nu
mă pot abține să zâmbesc strălucitor iubirii mele frumoase. — Mai ești iubitul
meu? 'Nu.' El clătină din cap și îmi ia
mâinile, ducându-le la gură și sărutându-mi fiecare inele și degetele mele între ele.
— Sunt sclava ta, dragă fată. Trăiesc și respir pentru niciun alt scop în afară de tine.
Făc un boc în timp ce mă uit la valurile lui, buzele lui luxuriante
făcând mișcări de periere laterale peste vârful mâinilor mele. Nu-mi place cuvântul
sclav.
Mai ales după ceea ce tocmai am asistat. — Prefer iubitul. Sau iubit.' Orice altceva
decât sclav.
'Cum doriți.'
'Fac.'
Își forțează fața spre a mea și ajunge nas la nas cu mine, cercetându-mi ochii. Simt
că se hrănește cu lumina pe care pretinde că o găsește în ei. „Aș face orice pentru
tine”, șoptește el. 'Orice.' Dau din cap, simțindu-
mi irisii ardând din privirea lui concentrată. 'Știu.' El a dovedit asta. — Dar nu poți
merge la închisoare. Nu poate lupta pentru libertate și apoi să fie închis. Ar fi o
nebunie să consideri asta ca pe un potențial out.
Văzându-l o dată pe săptămână pentru . . . oricât de lungă ar fi, nu va fi suficient.
— N-aș putea supraviețui o zi fără să mă pierd în tine, Olivia Taylor. Nu este o
opțiune.
Ușurarea mă amețește. — Și acum ce? Mă
îmbrățișează cu înverșunare înainte de a mă elibera brusc și de a-și șterge obrajii.
Fața lui capătă un vârf de hotărâre și, când ar trebui să mă aștept să mă rezolve,
constat că mă enervează. — Am nevoie să mă ascul i cu aten ie. Palmele lui se
sprijină pe umerii mei, ținându-mă pe loc. Bătăile inimii îmi se accelerează. — Charlie
crede că m-a încolțit. Crede că voi merge la acea întâlnire și am încredere că-și va
ține capătul înțelegerii. Și, în cazul în care ai avea vreo îndoială în mintea ta, el nu și-
ar fi susținut niciodată capătul târgului. Îmi bate ușor tâmpla, dându-mi sprâncene
înalte.
Nu-mi place unde se îndreaptă asta. Miller pare prea hotărât și îl văd cu claritate
încercând să-mi injecteze și mie ceva. Nu sunt sigur că poate.
— Ce îmi spui?
Machine Translated by Google
— Vă spun că mă duc la Templu. Am acceptat plecarea lui Charlie și... — Nu! Urăsc să mă
gândesc
la tine cu ea. Știu că aceasta este cea mai mică dintre problemele noastre în acest moment,
dar posesivitatea devine din ce în ce mai puternică. Nu pot controla.
„Shhhh”, mă liniștește el brusc, punându-mi un deget peste buze. — Credeam că ți-am spus
să asculți cu atenție. 'Eu sunt!' O
să-mi pierd mințile. — Și nu-mi place ce aud! — Olivia, te rog. Mă ia de umeri și mă
scutură puțin. — Trebuie să merg la acea întâlnire. Este singurul mod în care voi intra în
Templu și mă voi apropia de Charlie. Nu voi atinge femeia aia. Aproape de Charlie. Mă retrag,
cu ochii mari. — Chiar o să-l ucizi, nu-i așa? Nu stiu
de ce intreb. I-a spus lui William. Am auzit-o cu urechile mele, dar poate m-am gândit să mă
trezesc. Acesta este cel mai lung coșmar vreodată.
— Am nevoie să fii puternică pentru mine, Olivia. Prinderea îi crește, aproape până la durere.
Își împinge buzele pe fruntea mea și inspiră adânc.
'Ave i încredere în mine.'
Văzând rugăciunea din ochii lui Miller provoacă ceva în mine, iar apoi flashback-urile din
materialul respingător se repetă în minte. Durează doar o secundă să-mi amintesc nevoia
copleșitoare pe care am simțit-o să-l văd pe Miller rănindu-l pe acel bărbat. Să știe că s-a făcut
dreptate. Vreau ca asta să se termine. Vreau ca Miller să fie al meu acum. Și apoi cuvintele lui
Miller. Au perfect sens
acum.
Tu deții fiecare parte din mine, Olivia Taylor. Pentru toate greșelile pe care le-am făcut și
pentru tot ceea ce trebuie să fac, îți cer mila. Doar dragostea ta mă va vedea prin acest iad.
'BINE.' Nici măcar nu mă șochez cu acceptarea mea ușoară. Aceasta este o decizie ușoară.
Sunt brusc plin de hotărâre până la refuz. Sunt sănătos și hotărât.
Vreau să fiu eliberat de lanțurile invizibile, pentru că și eu sunt încătușat. Dar mai mult decât
orice, vreau ca Miller să fie liber. Complet gratuit. El va decide cui îi aparține. El mă alege și
asta nu se poate întâmpla până nu se termină rahatul asta. El nu va fi niciodată al meu până
nu se va termina asta. Fara interferente. Fără trai la margine. Istoriile noastre vor fi așa cum
ar trebui să fie. Istorie.
Machine Translated by Google
— Fă-o, șoptesc. 'Voi fi aici pentru tine. Mereu.' Ochii i se umplu de apă, iar bărbia îi tremură,
alimentându-mi propriile lacrimi. — Nu plânge, mă implor, punându-mă în pieptul lui și
ghidându-i brațele în jurul spatelui meu. — Te rog, nu plânge. 'Mulțumesc.' Cuvintele lui sunt
dezordonate
și moroce în timp ce mă îmbrățișează cu înverșunare.
— Nu cred că aș putea să te iubesc mai mult. — Și
eu sunt destul de fascinat de tine. Zâmbesc trist, plănuind deja ce naiba pot să fac pentru a
mă ocupa când își va îndeplini promisiunea de a-l ucide pe Charlie.
Odată ce în sfârșit ne-am cedat și am renunțat unul la celălalt, Miller își ia telefonul și iese din
bucătărie pentru a da câteva apeluri.
Între timp, rătăcesc fără rost prin bucătărie, căutând ceva de făcut, orice de curățat sau de
aranjat. Nimic. Oft exasperat și găsesc cârpa de vase sub chiuvetă, apoi mă apuc să șterg
filigranele din jurul chiuvetei care nu sunt acolo. Trec peste și peste aceleași pete, frecând de
oțel inoxidabil lucios până îmi pot vedea fața în el. Este o priveliște îngrozitoare, așa că continui
cu ștergerea mea fără sens.
Mă întorc încet, înarmat cu cârpa umedă, și mă sprijin de chiuvetă, privind spre el, la intrare.
Stă sprijinit de tocul ușii, învârtând încet telefonul în mână.
'La ce oră . . .' Trag în sus și respir adânc. — La ce oră este întâlnirea ta?
Cuvintele îmi fac să vreau să vomit.
„Opt”, răspunde el strâns, păstrând albastrul rece pe chipul meu fals curajos.
— Deci avem două ore să te pregătim. Se
încruntă. 'Noi?'
'Da. Am de gând să te ajut. O să-l fac baie, să-l bărbieresc, să-l îmbrac și să-i voi sărut la
revedere, așa cum ar face o femeie care își ia iubitul la serviciu. Doar o zi la birou. Asta e
tot.
— Olivia, eu...
— Nu încerca să mă oprești, Miller, îl avertizez, apropiindu-mă de el și luându-l de mână.
El vrea să fiu puternic. — Facem asta în felul meu. Îl trag la stația de andocare și derulez
printre șine, căutând ceva puțin optimist. — Perfect, declar, apăsând pe play. „Diamonds”
al Rihannei ni se alătură și îmi aduc un zâmbet timid, încântat când găsesc un zâmbet
drăguț îmbrățișând și chipul lui Miller.
— Într-adevăr
perfect. Încep să arăt drumul către dormitorul lui, dar sunt smuls să mă opresc.
'Aștepta.'
Fără tragere de inimă, mă opresc când tot ce vreau să fac este să mă pierd în sarcina de
a-l pregăti.
„Înainte să facem lucrurile în felul tău”, spune el, luându-mă în brațe. — Facem lucrurile
în felul meu. Se mișcă înainte ca eu să pot obiecta, ducându-mă în dormitorul lui. Sunt
așezat ușor pe pat, ca și cum aș fi cel mai delicat obiect din univers, înainte ca el să stea pe
margine, cu o palmă sprijinită de saltea, ca să se poată apleca peste mine. — Trebuie să te
am încă o dată. Îmi strâng buzele și muncesc din greu pentru
a-mi păstra emoțiile. El vrea încă o dată înainte de a pleca să ucidă pe cineva. Degetul lui
se așează ușor pe buza mea inferioară în timp ce se uită la mine, apoi își trece încet
degetele peste bărbia mea, pe gât și pe un sân.
Fiecare terminație nervoasă se aprinde sub atingerea lui moale, sfârcurile îmi furnică,
cerșind puțină atenție. Nu mi se refuză. Își ține ochii ațintiți asupra mea în timp ce își lasă
încet gura într-un sân, dându-i o mică mișcare din limbă, înainte de a zdrobi vârful cu dinții.
Spatele meu se înclină și mă lupt să-mi țin brațele în lateral. Celălalt sân al meu este
revendicat de mâna lui, palma lui ținându-l posesiv, strângând și modelându-se în timp ce
începe să-și învârtească limba în jurul celuilalt mamelon al meu. Mă mișc pe pat, cu
picioarele tremurând. eu dau
Machine Translated by Google
la insistențele lor de a se mișca și de a-mi ridica genunchii până când tălpile găsesc
salteaua.
El este foarte blând, o schimbare totală de la nenorocitul nostru frenetic când am
sosit. Simt că este mai mult decât să mă mai ai o dată. Vrea să facă plinul cu putere.
'Grozav?' întreabă el, înainte de a-și umple gura cu sânul meu, sugând ușor.
'Da.' Imi fredonez placerea, simtind ca greutatea din burtica mea inferioara
se intensifica. Brațele mele își iau o minte proprie și părăsesc partea mea, mâinile mele
căutând moliciunea valurilor lui. Poale, linge și suge meticulos, în timp ce palmele mele
se sprijină ușor pe ceafă, urmându-i mișcările în loc să-l împingă mai mult în pieptul
meu.
— Ai un gust nemaipomenit, Livy, mormăi el, sărutându-se în jurul sfarcului meu și
până la burtă. Îmi las pleoapele să se închidă de fericire și absorb fiecare secundă
prețioasă a lui simțindu-mă, sărutându-mă, venerându-mă. Buzele lui sunt peste tot pe
trunchiul meu, făcându-mă să geme și să mă zvârcesc. Mușcăturile delicate ale cărnii
mele, buzele lui plouând săruturi blânde peste tot, totul oferă detașarea de care am
nevoie de viitorul nostru iminent.
Aspir aer când mâna lui se apropie de vârful coapselor mele, carnea mea fragedă,
sensibilă și umedă rugându-l să se aventureze acolo. — Hmmmm. Capul meu cade într-
o parte, mâinile mele se întăresc acum pe ceafa lui într-un indiciu tăcut. Vreau gura lui
acolo.
Își rotește ușor degetul mare peste vârful clitorisului meu în timp ce continuă să mă
sărute pe stomac. Frecarea mă face să devin rigid și să-mi țin respirația. — Întotdeauna
gata pentru
mine. Oftez, lăsându-l să mă îngrijească cu mângâierile lui tandre. Durerea din vintre
îmi clocotește în timp ce respirația îmi încetează, și mă străduiesc din răsputeri să nu
geme, doar ca să aud murmurele pline de plăcere ale lui Miller.
— Vreau să vii mai întâi așa. Degetele lui se strecoară în mine și fiecare mușchi lacom
se lipește de el. — Atunci o să fac dragoste serioasă cu tine. — Întotdeauna faci
dragoste serioasă cu mine, mormăi eu, transferându-mi mâinile pe părul meu și
strângându-mă cu putere de scalp. Șoldurile mele încep să se ridice, potrivindu-se cu
tempo-ul lui.
— Și este cel mai îmbucurător sentiment. Degetele lui se flexează în mine. înghit.
— Ochii tăi țig de fumat pe măsură ce plăcerea ta crește. Pantalonii mici de aer în timp
ce încerci să-l controlezi. Se rotește, punând ceva greutate în spatele atingerii lui,
Machine Translated by Google
— Ooooh, respir, capul începând să-mi tremure încet dintr-o parte în alta.
— Miller, trebuie să vin. Tot sângele îmi curge la cap în timp ce mă străduiesc să-mi
reglez respirația.
Plâng când gura lui îmi cuprinde clitorisul, degetele lui încă împingându-mă în
mine. Încep să tremur necontrolat. — Miller! Își retrage degetele
și se mișcă repede, întins între picioarele mele și punându-și mâinile pe interiorul
coapselor mele pentru a le împinge larg. Mă încordez, probabil că îl împiedică, dar
punctul culminant îmi prinde stăpânire. Căldura umedă a gurii lui care mă sugează
mă împinge ușor peste margine, în timp ce elimin o respirație lungă controlată. Ma
lichefiez pe pat. Pulsez sub limba lui, lung și constant, beau aer și îmi rotesc șoldurile
în gura lui. — Îmi place când îmi strigi numele în disperare. Își pune limba în jurul
miezului meu înmuiat, scăzându-mă ușor de eliberarea mea subtilă.
— Îmi place când mă faci atât de disperat. Am un spasm când buzele lui împrăștie
ciucuri blânde peste tot centrul meu umflat, mergând înapoi în sus pe corp până
când ajunge la nivelul ochilor cu mine. Uitându-se în ochii lui arzători, își rotește
șoldurile și se aruncă adânc, luându-mă puțin cu garda jos. Sprânceana îi strălucește
de transpirație, șuvița superbă de păr care îi strânge pielea umedă.
— Ești atât de cald. El mai împinge înainte, ochii îi pâlpâie. — Te simți atât de bine.
Îmi apăs buzele de ale
lui și el răspunde printr-un geamăt lung și scăzut, înconjurându-mi încet limba cu
a lui. — Nu la fel de bun ca tine, mormăi eu pe buzele lui, miriștile lui lungi zgâiindu-
mi fața.
El ne rupe sărutul și îmi înconjoară nasul cu al lui. — Vom fi de acord să nu fim de
acord. Șoldurile lui trec în acțiune, trăgându-se încet. „Olivia”, îmi șoptește numele
și nu servește decât la creșterea ritmului cardiac și la transformarea căldurii din
vene în flăcări. — Olivia Taylor, posesiunea mea cea mai de preț. Împinge înainte
moale și încet și cu cel mai mare control.
Machine Translated by Google
Spatele meu se înclină, mâinile îmi prind umerii lui, simțind mușchii îndoiți în timp
ce se retrage din nou.
„Îmi place să îmi iau timpul cu tine”.
Închid ochii la un geamăt lung și îl las să facă exact asta.
— Nu mă priva de ochii tăi, dragă fată. Trebuie să-i văd. Arăta i-mi.' Nu pot să-l
refuz. Știu că supraviețuiește parțial datorită confortului și puterii pe care i le oferă.
Acum chiar are nevoie de acel confort și putere, așa că îmi dezvălui safirele albastrului
lui pătrunzător. S-a sprijinit pe antebrațe, privindu-mă cu atenție în timp ce îmi dă
impulsuri leneșe. Șoldurile mele încep să se miște odată cu el, transformând acele
unități în rotații de măcinare. Frecarea este divină și constantă, inghinele noastre
blocate împreună, învârtindu-se în jur. Încep să gâfâi. 'Vă rog.' 'Ce vrei?' întreabă el
calm. Nu știu
cum o face. Este enervant. Simt că corpul meu își pierde controlul pe măsură ce îmi
crește plăcerea.
„Trebuie să vin din nou”, recunosc, adorându-i că penisul lui se umflă de fapt ca
răspuns la mărturisirea mea. — Vreau să mă faci să țip numele tău. Ochii îi
sclipesc sălbatic, erecția lui răspunzând din nou cu o altă expansiune. Șoldurile mele
sunt acum pe pilot automat, ceea ce este bine pentru că tot ce mă pot concentra este
focul delicios care trosnește între coapse.
„Nu țipi astăzi”, spune el, lăsându-și gura la a mea. „Astăzi vei gemi în gura mea și
o să înghit fiecare secundă”. Își ridică o viteză cu șoldurile care se rotesc, aruncându-
mă înapoi în prag. Mă duc la gura lui prea gros, dar profit la maxim pentru că știu ce
urmează.
— La naiba, da! Se învârte adânc pentru ultima oară, apoi se retrage și împinge
înainte încet, cu un geamăt întrerupt, aruncându-mă spre cer. Coloana mea se prinde
într-un arc violent în timp ce mă prăbușesc în neputință sub el, ochii mei închizându-
se și capul căzând în lateral într-un morman epuizat.
Căldura umedă îmi acoperă interiorul și Miller se prăbușește asupra mea, gâfâind
neregulat în gâtul meu. În ceata mea post-climax, sunt vag conștient că el se înmoaie
în mine.
Și acolo am plecat împreună, încă conectați și acoperiți unul în celălalt.
Picioarele îmi sunt îndoite și coapsele desfăcute. Brațele îmi sunt prinse deasupra
capului când îl simt mișcându-se deasupra mea. Deschid ochii somnoros după scurta
mea somnieră și îl găsesc pe Miller privindu-mă cu buzele întredeschise, cu albastrul
lui sclipind ca diamantele. Brațul lui se mișcă deasupra capului meu pentru a se alătura
celuilalt, astfel încât fața mea este mărginită de doi bicepși slabi, dar nu mă prinde; el
doar își sprijină brațele peste ale mele.
Mă plâng când se ridică, lăsându-i erecția să cadă în poziție înainte de a se împinge
încet în mine, într-o respirație liniștită. Mă trec sub el ca să-i întâmpin avansul și oft în
timp ce începe un pas fără grabă, lucrând în și afară din mine.
„Te iubesc”, șoptește el în timp ce gura lui cade la a mea. Încă o dată, toate necazurile
sunt înecate de închinarea lui și de durerea mea pentru el. Îmi absorb plăcerea lui
adânc în mine și potrivesc mișcările lui langoide ale limbii cu ale mele. Se trage înapoi
și își sprijină fruntea de a mea în timp ce își continuă drumurile lente și tăcute. — Vei
fi tot ce văd tot timpul. Își înconjoară șoldurile pe o măcinare profundă delicioasă.
geam.
— Spune-mi că știi asta. —
Da, respir.
Își accelerează ușor ritmul, lucrând înăuntru și în afara loviturilor netede și delicioase,
fruntea umedă legănându-se de a mea în timp ce respira scurt și aspre. Începe să
tremure peste mine. Sunt și eu acolo.
— Lasă-mă să te gust, Olivia.
Îl las pe mine să mă ia și îl sărut ca să-l elibereze, alăturându-i-se în timp ce se
încordează și stă nemișcat deasupra mea într-un geamăt strâns, tremurăturile lui
crescând. Fiorul violent care îmi străbate corpul mă face să plâng în gura lui și trag
Machine Translated by Google
brațele mele prin ale lui și îl țin aproape de mine în timp ce continuăm să ne sărutăm,
blând și încet, cu dragoste, de mult peste plutirea noastră.
Acesta a fost la revedere.
„Acum putem face asta în felul tău”, spune el încet pe gâtul meu și ia o nouă inspirație
din păr, completându-mi parfumul.
Având o vorbă tăcută cu mine însumi, spunându-mi minții tulburate în mod repetat că
pot face asta, mă mișc sub el, forțându-l să se ridice. Pielea noastră umedă se desprinde
încet, iar pierderea lungimii lui de înmuiere din interiorul meu smulge inima mea ruptă.
Dar trebuie să fiu puternic. Nu pot da semne de ezitare sau durere, ceea ce este extrem de
dificil atunci când sunt foarte ezitant și sunt în agonie la gândul la ceea ce este împins să
facă.
Se uită în jos la mine și îmi dau seama că există îndoieli și pe marginile minții lui, așa că
forțesc un zâmbet mic și îmi ridic buzele pentru a-l sărut cast.
— Hai să facem un duș.
'Cum doriți.' Se detașează fără tragere de inimă de mine la o inspirație adâncă și mă ajută
să mă ridic, dar mă împiedică să mă îndrept spre baie. 'Un moment.' Stau în tăcere în timp
ce el face o aventură lungă și
lungă de a se încurca cu părul meu, aranjandu-l așa peste umeri și încruntat când un nou
strat mai scurt refuză să rămână acolo unde l-a pus el. Fața lui frumoasă, îngrămădită într-
o ușoară supărare, îmi aduce o licărire de zâmbet pe față. — Va crește din nou, îl potolesc.
Ochii lui se îndreaptă spre ai mei și își predă șuvița de păr. — Aș vrea să nu o tai niciodată,
Olivia. Inima mea se
scufundă. — Nu-ți mai place? Clătină din cap, frustrat,
și mă ia de gât să mă conducă în baie. 'Îmi place. Pur și simplu urăsc să-mi amintesc ce te-
a determinat să o tai în primul rând. Urăsc că ți-ai făcut asta. Ajungem în baie și el dă dușul
înainte să strângă prosoape și să-mi facă semn să intru
în cabină. Vreau să-i spun lui Miller cât de mult urăsc tot ceea ce și-a făcut el însuși, dar
cu riscul de a scădea și mai mult starea de spirit delicată, îmi țin limba și îi accept
comentariul. Acest timp împreună este prețios și amintirile pe care le facem acum mă vor
ajuta să trec peste noapte. Nu vreau ca niciun dezacord să păteze asta. Așa că îi urmez
ordinea tăcută și intru în duș, adunând imediat gelul de duș de pe raft și strângându-mi
puțin în palmă.
Machine Translated by Google
— Bine, oftă el, lăsându-și ochii grei să se închidă și capul să se lase puțin înapoi. E
epuizat. Știu că este. Din punct de vedere emoțional. Fizic.
Totul i se scoate din el. Mă trezesc și mai aproape când își sprijină mâinile pe talia mea
și se trage puțin înainte. 'Mai bine.' Mă concentrez numai asupra lui
Miller și a lui, fără a permite ca nimic altceva să-mi spargă barierele – fără gânduri,
fără griji. . . nimic. Mâinile mele alunecă alene peste tot, de la umerii lui până la
pectoralii, stomacul, V-ul ascuțit, până la coapse, genunchi, tibie, picioare. Apoi mă
întorc încet din nou înainte de a-l întoarce să-i dea spatele. Fața mea se contorsionează
într-o tresărire când mă confrunt cu carnea lui devastată. Lucrez rapid și ușor, apoi
întorc priveliștea hidoasă de la mine, astfel încât să se înfrunte din nou cu fața mea.
Apa care ploua este singurul sunet. Miller este singurul meu obiectiv. Totuși , în timp
ce mă trezesc la gâtul lui, frecând apa de acolo pentru a spăla săpunul, îi văd ochii
încă închiși și mă întreb dacă sunt singurul lui obiectiv. Nu vreau să consider că poate
se gândește la noaptea care urmează, la cum va vedea
Machine Translated by Google
prin planul său, cât de departe trebuie să meargă cu rusoaica, cum va scăpa lumea
de Charlie. Dar știu că dacă s-ar fi gândit la mine, s-ar uita la mine. Și de parcă mi-a
auzit gândurile, ochii lui albaștri apar încet și clipește acea minunată clipire leneșă.
Nu pot să-mi ascund tristețea destul de repede.
Închid dușul și ies să iau un prosop, uscându-l pe Miller și înfășurându-l în jurul taliei
lui înainte de a mă vedea singur. Văd cu o claritate perfectă cât de greu îi este să se
abțină să preia controlul și să aibă grijă de mine.
Dar priveliștea când intru în garderoba lui îi face să se clatine și picioarele mele
derape până la oprire. Las mâna lui Miller și îmi trec ochii peste cei trei pereți ai
Machine Translated by Google
șine pe o gură ușor căscată. — Chiar ți-ai înlocuit toate costumele? Întreb
neîncrezător, întorcându-mă spre el.
Nu se retrage și nici nu pare puțin jenat. „Bineînțeles”, spune el, de parcă sunt total
nebun pentru că mă gândesc că n-ar fi făcut-o. Trebuie să fi cheltuit o mică avere! —
Pe ce ai vrea să port? Îl văd cum aruncă o mână în jurul camerei
încet, iar ochii mei o urmăresc până mă confrunt din nou cu o mare de material
scump. — Nu știu, recunosc, simțindu-mă puțin copleșită. Degetele mele lăutărești
îmi găsesc inelul și încep să-l învârt în mod sălbatic în timp ce rătăcesc pe lungimea
fiecărui perete, întrebându-mă în ce să-l pun. Decizia mea este ușoară când observ
un costum bleumarin închis cu dungi. Mă întind să simt materialul. Este atât de
neted. de lux. Ochii îi vor izbucni și mai mult. 'Aceasta.' Desprind cuierul și mă întorc
pentru a-l înfrunta. 'Imi place asta.' Pentru că trebuie să arate perfect când îl las să
mă lase să ucid pe cineva. Eu dau din cap, încercând să-mi scutur gândurile
rătăcitoare.
Ea nu va gusta din el. Mintea mea se joacă la remorcher, mergând între cele două
orori care se joacă în mintea mea. Ambele sunt insuportabile de gândit. Mă uit la
trunchiul lui rupt, văd carne uimitoare și îmbietoare, dar văd și putere. Putere. Arăta
mortal în filmarea aceea. Nu erau mușchi tăiați, nici semne vizibile de pericol, doar
aerul răutăcios în spatele ochilor lui goli. Acum are puterea să susțină acel
temperament mortal.
Machine Translated by Google
Stop!
Zbor în jur și îl apuc de pantaloni, dorind să-mi pun mâna în cap și să-mi smulg
imediat gândul. — Acestea, scap brusc, deschizând butonul și ghemuindu-mă din nou
la picioarele lui.
Mișcările mele anxioase sunt ignorate. Pentru că știe la ce mă gândesc. Îmi închid
ochii și îi redeschid doar când îl aud mișcându-se și îi simt pantalonii mișcându-se în
mâna mea. El nu va spune nimic și îi sunt veșnic recunoscător.
Mi se pare că îmi va lua o veșnicie să-i trec pantalonii până la picioare și când ajung
la talia lui, îi las atârnând deschise, cu degetele mari înfipte în talie, sprijinindu-se pe
pielea lui. Inima îmi bate o bătaie constantă și puternică în piept, dar pot simți că
emoția îmi strânge mușchiul dureros. O să dea în curând. Inima mi se rupe literalmente.
a ezându-mă pe tejghea.
Un sărut cast este pus pe buzele mele înainte ca el să-și ridice gulerul cămășii.
'Tu faci.'
'Pe mine?' Sunt precaut și este evident. — O să dau peste
cap totul. 'Nu-mi pasă.' Mâinile mele sunt duse la ceafa lui. — Vreau să-mi repari
cravata.
Nervos și surprins, îi netezesc mătasea argintie de la gât și las cele două părți să-i
cadă în cascadă pe față. Mâinile mele ezită. Tremură și ei, dar câteva respirații adânci
și o vorbă liniștită cu mine însumi mă trage și încep sarcina meticuloasă de a înnoda
o cravată în jurul gâtului lui Miller Hart – lucru pe care știu sigur că nimeni nu a avut
vreodată privilegiul de a face în istoria lui Miller Hart.
Fuff și lăutăresc pentru totdeauna, dar nu-mi pasă. Simt o presiune ridicolă și, în
ciuda faptului că este destul de prostesc, nu pot să găsesc raționalitatea pentru a fi
deranjat. Sunt chiar deranjat. Am mângâiat nodul de o sută de ori, cu capul înclinat
dintr-o parte în alta, verificându-l din fiecare unghi. Pentru ochiul meu liber, arată
destul de perfect. Pentru Miller's, va arăta ca o epavă de tren.
— Gata, declar, lăsându-mi în cele din urmă mâinile ocupate în poală, dar fără să-
mi mișc ochii de la cravata perfectă . Nu vreau să-i văd îngrijorarea pe față.
'Nu.' Miller sărută fiecare mână și mi le pune cu grijă înapoi în poală. Apoi se întinde
spre guler și îl trage în jos, destul de întâmplător. — E Olivia, perfectă. Mă uit repede
la el din
nou. Ochii îi sclipesc puțin. — Dar Olivia-perfectă nu este de fapt perfectă.
Machine Translated by Google
Un zâmbet frumos se alătură ochilor lui strălucitori și concentrează lumea mea dezorientată.
'Gresesti.' Răspunsul lui la asta mă face să mă retrag surprins, deși nu mă cert.
'Vestă?' — Corect, expir încet
cuvântul și cobor din unitate, privindu-l în timp ce mă îndrept din nou spre șine.
„Facem asta în felul tău”, îmi amintește el, trecând cu pași mari peste și întinzând
un braț. — Îmi place că ai grijă de
mine. Râs sardonic și scot vesta de pe cuier, apoi mă ajut să-l ajut. Pieptul lui se
apropie rapid din nou de al meu și mâinile mele sunt ridicate la nasturi. Nu pot face
nimic mai mult decât cum am licitat, să închid fiecare nasture, apoi să-i adun șosetele
și pantofii de culoare bronzată când termin. Îngenunch și îmi sprijin fundul pe
gambe pentru a-l pune în șosete și pantofi, legând șireturile înainte de a mă asigura
că tivurile pantalonilor lui sunt drepte. Și ultimul este jacheta lui. Îl completează.
Arată spectaculos, iar părul lui este acum umed, iar undele întunecate sunt super
ondulate.
Arată divin.
Minunat.
Devastator.
—E ti gata, respir, făcând un pas înapoi i trăgându-mi prosopul înăuntru. —
Oh! Mă întorc repede și-i iau Tom Fordul, fără să rezist la adulmecare din sticlă
înainte de a-l stropi pe Miller la gât. Își ridică din nou bărbia pentru mine, cu ochii
plictisindu-mă în timp ce îl stropesc. — Acum ești perfect.
— Mul umesc, murmură el.
Înlocuiesc sticla, evitând să-i întâlnesc privirea. — Nu trebuie să-mi mulțumești. —
Ai
dreptate, răspunde el încet. — Trebuie să mulțumesc oricărui înger te-a trimis la
mine.
— Nimeni nu m-a trimis la tine, Miller. Mă confrunt cu o frumusețe de neimaginat,
cu ochii miji pentru a împiedica imaginea să-mi ardă irisii. 'M-ai găsit.' — Dă-mi
treaba mea. — Te voi
sifona. Nu știu de ce caut scuze când sunt atât de disperat ca el să mă țină în brațe.
Sau poate știu eu.
Machine Translated by Google
Ușurarea care mă atacă atunci când se întoarce încet îmi face mâna să se întindă pentru
a mă stabili pe unitate. Se îndepărtează încet, rănirea se construiește cu fiecare pas pe care
îl face. Deja mi-e dor de el și nici măcar nu a părăsit încăperea. Nevoia de a țipa ca el să se
oprească aproape că mă învinge, iar picioarele mele se mișcă sub mine, dorindu-mă să-l
alung.
Fii puternică, Olivia!
Lacrimile îmi ciupesc spatele ochilor și inima îmi bate încet până în gât. Sunt în agonie.
Se oprește la ușă.
Îmi țin respirația.
Și îl aud desenând pe a lui. — Nu înceta niciodată să mă iubești, Olivia Taylor.
El dispare.
Îmi se scurge puterea din corp și mă mototolesc la pământ, dar nu plâng. Nu până nu aud
ușa din față închizându-se. Apoi totul se revarsă din mine ca o cascadă. Spatele îmi găsește
unitatea, genunchii se întâlnesc cu pieptul, iar capul îmi întâlnește genunchii, brațele mă
înfășoară, făcându-mă cât mai mic posibil.
Plâng.
Pentru ceea ce pare a fi pentru totdeauna.
Seara asta chiar va fi cea mai lungă noapte din viața mea.
Machine Translated by Google
Capitolul 23
O oră mai târziu, sunt pe canapeaua lui Miller după ce i-am încercat patul, salonul,
bucătăria. Cornișa detaliată care înconjoară tavanul este imprimată în minte și am
retrăit fiecare clipă de când l-am cunoscut pe Miller. Tot.
Zâmbesc în sinea mea de fiecare dată când mi-am imaginat vreuna dintre trăsăturile
fascinante ale lui Miller, dar apoi înjurăm cu voce tare când imaginea lui Gracie
Taylor se amestecă în încercările mele de a-mi distra atenția. Ea nu are loc în
gândurile mele sau în viața mea, așa că simplul fapt că ocupă orice fragment din
spațiul meu de gândire mă enervează. Nu am timpul sau energia să mă tăvălesc în
frământările suplimentare pe care ea ar putea să o provoace. Ea nu merită nicio
durere de inimă pe care mi-aș putea permite să o simt. E egoistă. O urăsc, doar că
acum am o imagine clară – o față gravată în mintea mea pe care să o urăsc.
Îmi arunc corpul pe canapea, așa că acum mă uit peste orizontul Londrei și mă
întreb dacă mintea mea mă trimite intenționat pe această linie de gândire. Îmi
distrag atenția subconștient de la a mă gândi la ce se întâmplă acum? Este această
mânie mai bună decât nefericirea pe care sigur o voi simți dacă îmi permit creierului
să se concentreze asupra a ceea ce face Miller acum?
Îmi strâng ochii, țipând la mine însumi când Gracie dispare brusc și perfecțiunea
lui Miller înainte să mă lase în dressingul lui o înlocuiește. Nu pot face asta. Nu pot
sta aici toată noaptea așteptând să se întoarcă. Voi fi cert nebun înainte de a se
termina noaptea.
Sar de pe canapea de parcă ar fi luat foc și mă grăbesc din studioul lui Miller,
asigurându-mă că nu-mi las privirea să vadă masa lui de vopsea, știind că să mă văd
răspândit pe ea nu va ajuta. Nici nu se va uita la canapeaua din lounge-ul lui, sau la
patul lui, la duș, la frigider sau la podeaua bucătăriei. . .
'Oh Doamne!' Îmi ridic mâna și îmi trag puțin de păr, frustrată, în timp ce mă întorc
în cercuri în mijlocul salonului, deliberând unde ar trebui să mă ascund. Durerea
ușoară înjunghiată de pe scalp îmi amintește doar de degetele lui Miller înnodate în
părul meu. Nu pot scăpa.
Machine Translated by Google
Panica începe să mă atace. Îmi închid ochii și încep să respir adânc pentru a-mi calma
bătăile frenetice ale inimii. număr până la zece.
Unu.
Tot ce vă pot oferi este o noapte.
Două.
Și mă rog să mi-o dai.
Trei.
Ți-am spus, Livy. Ma fascinezi.
Patru.
Ești gata să mă lași să te închin, Olivia Taylor?
Cinci.
Nu voi face niciodată nimic mai puțin decât să te închin. Nu voi fi niciodată un bețiv, Livy.
De fiecare dată când te iau, îți vei aminti. Fiecare moment va fi gravat pe acea minte
frumoasă a ta pentru totdeauna. Fiecare sărut. Fiecare atingere. Fiecare cuvant. Pentru că
așa este pentru mine.
ase.
Această fată frumoasă și pură s-a îndrăgostit de lupul cel mare și rău.
Șapte.
Nu înceta niciodată să mă iubești.
Opt.
Acceptă-mă așa cum sunt, dragă fată. Pentru că este mult mai bine decât am fost.
Nouă.
Ești perfectă pentru mine, Olivia Taylor.
Zece.
O iubesc al naibii! Eu o iubesc. Iubesc tot ceea ce reprezintă ea și îmi place cât de mult
mă iubește. Dacă vreun nenorocit încearcă să o ia de lângă mine, atunci îi voi omorî. Încet.
'Stop!' Mă năpustesc în camera lui și îmi caut hainele, aruncându-le haotic înainte de a-
mi smulge geanta și a zbura spre u ă. Încep să sun pe Sylvie pe drum, dar telefonul îmi
sună în mână înainte să-mi pot suna prietenul.
Fiecare instinct îmi spune să resping apelul. Nu există nume. Doar un număr. O recunosc,
totuși. Mă opresc la ușa din față a lui Miller, cu mâna pe mâner, și conectez apelul. —
Sophia, respir în jos, eliminând orice precauție din tonul meu.
Machine Translated by Google
— Și asta m-ar interesa pentru că? Chiar mă interesează. Ea pleacă din țară? Bun!
— Te va interesa, dragă fată, pentru că Charlie a schimbat planul. Trebuie să plec înainte
ca el să descopere că am distrus acea filmare și că mă bat dincolo de recunoaștere. Mâna
mea se mișcă pe clanță,
interesul meu crescând, dar acum amestecat cu frică. S-ar putea să aibă o margine
resentită și urâtă la vocea ei fină, dar nu poate ascunde teama care îi împletește marginile.
— Cum ai schimbat planul? Pulsul îmi bate brusc în urechi.
— L-am auzit înainte să plec. Nu își asumă niciun risc cu Miller. Nu poate risca ca asta să-
și pericliteze afacerea. 'Ce vrei să spui?'
'Olivia.
. .' Ea face o pauză, de parcă ar fi reticentă să-mi dea informațiile.
Stomacul meu face o rotire completă, făcându-mă să mă simt instantaneu rău. Plănuiește
să-l drogheze pe Miller și să-l hrănească acelei rusoaice ticăloase. 'Ce!' Las mânerul ușii,
clătinându-mă înapoi. 'Oh Doamne.' incep sa tremur.
Nu va putea să-l omoare pe Charlie. Numai acel gând mi-a trimis îngrijorarea în panică, dar
cunoștințele suplimentare despre ceea ce i-ar putea face acea femeie tocmai a catapultat
acea panică în teroare. Ea va anula tot ce a muncit atât de mult să repare. Va fi ca și cum
acel videoclip s-ar întâmpla din nou. Începe să-mi închidă gâtul. Nu pot să respir.
— Livy! strigă Sophia, scăpandu-mă de criza mentală. „Doi, zero, unu, cinci. Amintește-ți
acel număr. De asemenea, trebuie să știi că am distrus pistolul. Am un zbor spre nicăieri.
Sună-l pe William. Trebuie să-l oprești pe Miller înainte să-l pierzi pentru totdeauna. Ea
închide.
Îmi scap telefonul și mă uit în gol la ecran. Înainte de a putea acorda un timp rezonabil
pentru a lua în considerare următoarea mea mișcare, sunt în drum spre u ă, panica în
flăcări.
Am nevoie de William. Trebuie să știu unde este Templul. Dar mai întâi îl încerc pe Miller,
strigându-mi deznădejdea când se duce la mesageria vocală, așa că închid și încerc din nou.
Și din nou. Și din nou. 'Raspunde la telefon!' țip, spărgând butonul de apel pentru lift. El nu
are. Merge din nou la mesageria vocală și încerc să înghit puțin aer pentru a vorbi, rugându-
mă să ridice mesajul înainte de a accepta o băutură la Templu.
Machine Translated by Google
Nu sunt sigur ce îi spune că șocul meu este mai mult decât să o găsesc în lift. Mă
dau înapoi.
— Olivia, te rog. Nu fugi de mine. —
Pleacă, îi șoptesc. — Te rog, du-te. Nu am nevoie de asta. Nu am nevoie de ea. Am
lucruri mult mai importante care au nevoie de atenția mea – lucruri care merită
atenția mea, au nevoie de atenția mea. Resentimentul meu începe să se dezvolte la
perspectiva ca ea să mă întârzie. Dacă timpul nu ar fi esențial, aș ataca-o cu
șmecheria pe care am moștenit-o de la ea. Dar nu am timp de ea. Miller are nevoie
de mine. Mă întorc și mă repez spre scări.
— Olivia!
Îi ignor strigătele disperate și trec pe u ă, urmând scările de beton câte două.
Clicurile puternice ale călcâielor ei pe piatră răsună în jurul meu, spunându-mi că e
în urmărire, dar am Converse și ei câștigă tocuri în orice zi a săptămânii, mai ales
când ești grăbit. Trec etaj după etaj în timp ce bâjbâiesc cu telefonul, încercând să
apelez la William în timp ce încerc să scap de mama.
— Olivia! Ea strigă și, evident, îi lipsește respirația. Acest lucru mă motivează doar
să sprintez mai repede. — Știu că ești însărcinată! „Nu avea
dreptul să-ți spună”, am fierbinte în timp ce cobor scările, frica și îngrijorarea mea
transformându-se într-o furie neînduplecată. Mă mănâncă din interior spre exterior
și, în timp ce mă sperii cu cât de repede îmi preia corpul, apreciez în tăcere că
probabil că îmi va face o favoare odată ce voi fi departe de această egoistă,
desfrânată și eu. ajunge la Miller. Am nevoie de niște foc în burtă și ea îl alimentează
perfect.
„Mi-a spus totul. Unde este Miller, ce face și de ce o face. Mă opresc și mă întorc,
văzând-o
prăbușită de un perete, epuizată, deși costumul ei alb cu pantaloni încă arată
impecabil, la fel ca săritul ei,
Machine Translated by Google
valuri lucioase. Apărarea mea zboară ca fierul și îl blestem pe William și fundul lui
trădător în iad și înapoi. — Unde este Templul? Eu cer. 'Spune-mi!'
— Chiar nu am avut de ales, Olivia. Toți cei pe care i-am iubit – tu, William, Nan și bunicul
– erau în pericol. Nu a fost vina lui William. Ea îmi strânge ușor mâna. „Dacă aș fi rămas, s-
ar fi făcut mult mai mult rău. Toată lumea era mai bine fără mine aici. — Nu este adevărat,
argumentez eu slab, emoția îmi închide gâtul. Încerc atât
de mult să găsesc disprețul pe care l-am menținut pentru Gracie, încercând să-l injectez
în tonul meu, dar a dispărut. Pierdut. Nu am timp să o analizez acum. — Spune-mi unde
este, îi cer.
Corpul ei bine îmbrăcat se dezumflă în timp ce își aruncă ochii peste umărul meu.
Ceva i-a atras atenția și mă rotesc să văd ce este.
William stă în josul scărilor și ne privește în liniște.
— Trebuie să ajungem la Miller, spun, pregătindu-mă pentru rezistența pe care știu că o
voi înfrunta. — Spune-mi unde este Templul. — Se va
termina înainte să- i dai seama. Fața lui este umplută de liniște, dar
nu va merge.
— Will, spune Gracie încet.
Aruncă o privire de avertizare pe lângă mine, clătinând din cap. O avertizează.
O avertizează să nu-mi spună.
Mă întorc și o găsesc pe Gracie cu ochii înrădăcinați asupra lui. Nu trebuie să mai întreb.
— Numărul opt Park Piazza, șoptește ea.
William înjură cu voce tare, dar eu îl ignor și fac urme, trecând pe lângă el când nu se
mișcă să mă lase să trec. — Olivia! Mă prinde de braț și mă ține pe loc.
Machine Translated by Google
— M-a sunat Sophia. Strâng din dinți. — Charlie o să-l drogheze pe Miller. Dacă
acea femeie îl prinde, îl vom pierde complet.
'Ce?' —
O să-l drogheze! Nu va scăpa de Charlie pentru că va fi în coma! Și femeia aceea îl
va face să se simtă încălcat!
Va fi distrus!
El trage în sus, aruncându-și ochii pe lângă umerii mei către Gracie. Ceva trece
între ei și mă trec cu privirea înainte și înapoi între ei, încercând să-mi dau seama ce
este.
S-ar putea să fiu provocat în departamentul de sănătate, dar știu ce am auzit și nu
am timp să-l conving pe William. Cobor scările rămase și mă eliber de scara rece,
grăbindu-mă spre ieșire. Două seturi de pași mă urmăresc, dar niciunul nu mă va
opri. Scanez strada după un taxi, strigându-mi frustrarea când nu văd nimic.
Urc treptele până la ușile duble, zgomotele din interior devenind mai clare cu cât
mă apropii. În fundal se aude râsete, vorbărie și muzică clasică, dar atmosfera
evidentă fericită din zidurile acestei clădiri nu îmi diminuează sentimentul de
presimțire. Pot să simt literalmente barierele invizibile care încearcă să mă rețină în
timp ce merg mai departe, casa părând că îmi vorbește.
Nu ai locul aici!
Pleaca acum!
Ignoră totul.
Machine Translated by Google
Văd un sonerie și un ciocănitor, dar tastatura digitală îmi atrage atenția. Patru cifre
îmi trec prin minte.
Două. Zero. Unu. Cinci.
Îl pun cu pumnul și aud deplasarea mecanică a încuietorului, așa că împing cu
prudență. Zgomotul se intensifică, saturându-mi auzul și răcorindu-mi pielea.
— Pur și simplu nu te poți abține, nu-i așa?
Gâfâi și mă învârt, găsindu-l pe Tony în spatele meu. Va încerca să mă oprească și
pe mine. Instinctele îmi pornesc și trec pe lângă ușa grea, trecând curând într-un hol
de intrare gigantic, cu scări curbe care duc de pe ambele părți la un palier mare de
galerie. Este ridicol de ostentativ și sunt momentan uimit de împrejurimile mele. Apoi
mi se pare că nu am idee ce să fac acum că sunt aici. Urgența mea de a ajunge la
Miller, de a-l împiedica să se distrugă dincolo de capacitatea mea de a-l repara, a fost
tot ceea ce mi-a mistuit mintea.
'Pe aici.' Mâna lui Tony mă înfășoară în jurul brațului și mă trage agresiv spre
dreapta. — Ești cea mai mare durere de cap, Livy. Sunt transportat într-un birou
extravagant și ușa se trântește în spatele nostru. Tony mă eliberează și mă împinge
de perete. — Îl vei ucide! Nu am timp să-l luminez pe Tony cu privire la evoluții,
deoarece
ușa se deschide zburătoare la un zgomot puternic și îmi fură respirația de vederea
lui Charlie stând în prag.
Dacă aș putea să-mi găsesc demersul în mijlocul fricii, l-aș trage în Tony ca gloanțe de la o
mitralieră.
— Ah, râde Charlie. E un râs sinistru, menit să mă îngrozească. Și o face.
Răul acestui om este răspândit. 'Cea specială.' Face un pas spre mine. — Sau cel special al
meu . Și încă un pas. — Dar vrei să fie cel special al tău . El este în fața mea acum, răsuflând
pe mine. tremur.
„Când oamenii încearcă să ia ceea ce este al meu, plătesc”.
Ochii mei se închid în încercarea de a-i bloca apropierea, dar pierderea vederii nu are
niciun efect. Îl simt mirosul și îl simt. Cea specială. Îmi este rău, stomacul întors și mintea
frenetică îmi spun rapid că eram delirante să mă gândesc că aș putea opri asta. Cele câteva
secunde pe care le-am petrecut în compania lui Charlie și Tony sunt suficiente pentru a mă
face să realizez că nu scap din această cameră.
— Îndepărtează-te,
Charlie. Rămân acolo unde sunt, prins de perete de cadrul lui care se profilează, luptându-
mă să respir, dar acea voce este cel mai minunat lucru pe care l-am auzit vreodată.
Machine Translated by Google
— Nenorocit bolnav, gândește Charlie, dând din cap gânditor. „Un nenorocit bolnav ar primi un
fior ieftin dacă o pune pe această fată frumoasă la muncă?” Mă încruntă,
ținându-mi ochii pe William, văzându-l luptându-se pentru a-i împiedica corpul să se frământe. E
incomod. Este o dispoziție pe care am mai văzut-o la el și când se uită la mine, inima mea se
scufundă.
— Ar fi? întreabă Charlie, aproape inocent, dar știu ce primește
la.
„Nu am vrut-o în lumea asta bolnavă! Iar tu, ticălosule otrăvitoare, ai făcut-o să rămână! „Ea era
în mod clar un bun
câștigător”. Charlie adulmecă insolent. — Am avut o afacere, frate. — N-ai putea suporta gândul
că o am pe ea. Nu puteai suporta
faptul că te dispre uia!' William face un pas înainte, agresivitatea revărsând din el, făcându-i
costumul să tremure peste corpul lui de rău augur. — Ar fi trebuit să fie a mea! — Nu te-ai luptat
destul de tare ca să o păstrezi! urlă Charlie.
Machine Translated by Google
Acele cuvinte. Mă fac să tremur când enormitatea poveștii mamei mele se desfășoară în fața
ochilor mei sub forma a doi frați amar. Dinastia s-a despărțit.
William l-a lăsat pe ticălosul imoral să fie singur.
William practic mârâie. „M-am străduit din răsputeri să lupt cu sentimentele mele pentru ea.
Nu am vrut-o în boala în care ne-am scufundat. Ai pus-o în centrul ei. Ai fost dispus să o
împarți cu clienții tăi! — Ea nu s-a certat. Îi plăcea atenția – a prosperat cu ea. Eu tresar și
William la
fel înainte ca un val de furie să-i traverseze chipul rece. El este livid.
Este evident. — Îi plăcea să mă rănească. L-ai monopolizat.
A întors-o să bea și i-a spălat-o pe creier. Ți-ai simțit o satisfacție bolnavă când mă vezi cum
Charlie zâmbește, trimițându-mi acel fior familiar pe șira spinării. — Ea a avut copilul meu,
Will. Asta a făcut-o a mea. 'Nu.' Tonul
melodic al lui Gracie trece în cameră, atrăgând atenția tuturor spre prag, unde stă ea, cu
spatele drept, cu bărbia ridicată. Ea intră în cameră și pot vedea curajul pe care se luptă să-l
mențină în prezența lui Charlie. Încă o sperie. — Olivia nu este a ta și tu știi asta. Ochii mi se
fac mari și mă uit la William, găsindu-l studiind pe mama mea, căutând o extensie a acelei
afirmații. —
Gracie? Ea se uită la el, dar dă repede înapoi când Charlie înaintează amenințător. — Nici să
nu te gândești la asta, mârâie el.
— M-a trimis când i-am spus că Olivia nu este a lui. Charlie începe
vizibil să tremure. — Gracie! Ea sare, dar eu și
William suntem amândoi nemișcați. — A amenin at că îi va face rău dacă îi spun cuiva. —
Nenorocită de că ea! Se
aruncă spre ea, dar William o interceptează, dându-l înapoi câțiva metri cu un pumn rapid
pe obraz.
William răcnește de furie, tremurând și pulsând în timp ce Charlie se clătina înapoi și mama
țipă. — Să nu o atingi niciodată! urlă el, scuturând pumnul, cu ochii înfuriați.
Mintea mea se concentrează în mijlocul nebuniei care se desfășoară. Charlie nu e tatăl meu?
Sunt prea șocat să fiu încântat de vestea că Charlie, de fapt, nu este al meu
Machine Translated by Google
Tată. Nu pot face față tuturor. Mi se livrează informații cu o viteză prea rapidă pentru
ca mintea mea să o facă față.
Gracie îl trage pe William înapoi, dar în curând se îndepărtează, de parcă și ea i-ar
fi frică de el. — Mi-a promis că-mi va lăsa copilul în pace dacă voi dispărea. Ea îi
aruncă o privire precaută. Pare rușinat. Și William pare că a văzut o fantomă. — El a
promis că te va lăsa. . .' Ea respiră lung. Este o respirație care
crește încrederea.
— Nu, murmură William, făcându-i fălcile. — Gracie, te rog, nu. —
A promis că îl va lăsa pe tatăl ei să trăiască dacă eu
dispar. 'Nu!' Își aruncă capul pe spate, strigând spre cer, cu mâinile scufundate în
părul cărunt.
Lumea mea implodește. Zidul din spatele meu mă prinde când mă poticnesc
înapoi, dezorientat, și mă împing în el, de parcă ar putea să mă înghită și să mă
îndepărteze de ororile cu care mă confrunt. Capul lui William coboară, un milion de
emoții invadându-i fața pe rând – șoc, rănire, furie. . . și apoi vinovăție când reușește
în sfârșit să se uite la mine. Nu pot să-i dau nimic. Sunt o statuie. Tot ce trebuie să
continue sunt ochii mei uluiți și forma înghețată, dar chiar nu are nevoie de mai
mult decât atât.
Suntem amândoi uimiți.
Charlie aruncă mamei o privire care ar transforma fierul în cenu ă. — Târfă.
Nu a fost suficient de bine că ai zece bărbați pe săptămână. Trebuia să-l ai pe fratele
meu. „Mi-
ai forțat”, țipă ea. — M-ai făcut să scriu nenorocitele de detalii! 'M-ai mintit!' Charlie
fumează.
Pentru prima dată de când și-a făcut drum prin acea ușă, văd o furie
înspăimântătoare fulgerându-i pe față. — M-ai făcut de prost, Gracie, iubito. El se
apropie de mama mea, iar trepidarea mea se înmulțește când ea se dă înapoi cu
precauție, iar William se mută rapid și se plasează în fața ei.
Pașii mei se clătesc, respirația lui înghețată mă lovește pe spate. Dar nu mă opresc. — Mă
duc să-l găsesc pe Miller.
— Nu cred, declară el încrezător, făcându-mă să mă opresc la u ă.
— Ar fi foarte neînțelept.
Mă întorc încet, găsindu-l prea aproape pentru confort. Nu pentru mult timp, însă.
William mă ia de braț și mă trage departe de corpul lui impunător. — Nici măcar să nu
respira pe ea, spune William, luând-o pe Gracie în cealaltă strânsă și trăgându-ne pe
amândoi de lângă el. 'Fetele mele. Amândoi. Charlie râde. —
Cred că în mijlocul acestei reuniuni de familie emoționante, ai uitat un detaliu minor,
dragă frate. Se aplecă înainte. — Pot să te închizi pe tine și pe băiatul drăguț pe viață cu un
singur apel către un băiat de livrare. El zâmbește.
— Arma care l-a ucis pe unchiul nostru, Will. Îl am și ghiciți ale cui amprente sunt peste tot?
'Nemernicule!' —
El nu are pistolul,
scap eu, brusc lucid. Mă îndepărtez de William și ignor tonul îngrijorat al lui Gracie care
mă sună înapoi. Mă scutur și pe William de pe William, când el face o piesă pentru brațul
meu. 'Lasă-mă.' — Olivia, mă avertizează William, făcându-mă din nou să
mă apuce.
'Nu.' Îl scutur și fac un pas înainte, curajul meu accelerându-se doar din cauza expresiei
de dispreț total care mi-a fost aruncată de la Charlie. Acest prost rău este unchiul meu. Ar
putea fi o ușoară îmbunătățire pentru tata, dar tot mă face să vreau să fac un duș. — Soția
ta te-a părăsit. El batjocorește, sincer amuzat de veștile mele. — N-ar
îndrăzni. — E într-un avion. 'Gunoi.' — Scăpând de tine. 'Nu.' — Dar înainte
de a se îmbarca, a
împărtășit
ceva cu Miller.
Merg mai
departe, simțind un fior de la ușura clătinare a zâmbetului lui răuvoitor. — Nu există nicio
înregistrare cu Miller ucigând unul dintre oamenii tăi. Vorbesc uniform, acum aud cuvintele
Sophiei înainte ca ea să închidă clar și clar. — Pentru că ea a distrus-o.
în drum spre iad și sper că unul dintre cei doi bărbați pe care îi iubesc îl va ajuta să ajungă acolo.
— Gracie nu te-a iubit. Și nici Sophia. 'Am zis sa taci din
gura!' Începe să tremure, dar frica mi-a dispărut odată cu mintea mea răsucită.
Îmi urmez picioarele într-un salon imens și mă trez imediat pierdut în mijlocul unei
mări de rochii și smoking elegante, femeile ținând pahare de șampanie, bărbații sorbind
din pahare. Banii din camera asta ar fi suficienți pentru a-mi surprinde mintea dacă nu
s-ar concentra pe găsirea lui Miller. Ochii mei se aruncă peste tot, scanând fețele
oamenilor, căutându-l cu disperare. Nu-l văd. Oriunde. Picioarele mele intră în acțiune,
trecându-mă printre mulțimile de oameni. Prind câțiva ochi, fac câteva încruntări, dar
cei mai mulți sunt complet răsfățați cu compania lor și cu băuturile fine. Un chelner
trece pe lângă mine cu o tavă plină cu fluturi de șampanie și, deși îl fac clar să tragă în
sus pe o sprânceană încrețită, tot îmi oferă tava.
Machine Translated by Google
Îmi smulg cheia și zbor în sus pe scări ca un glonț înainte de a-mi rezuma respirația,
frenetic și strigându-i numele. — Miller! țip, rotunjind
Machine Translated by Google
aterizare. — Miller! Privesc placa de aur de pe ușă care indică SUITA DOLBY și bâjbesc să pun
cheia în broască înainte de a ciocni ușa ca o minge de dărâmare. Sunetul lemnului care
lovește peretele din spatele lui răsună prin întreaga casă, făcând-o practic să tremure. Ochii
mei sunt sălbatici în timp ce se învârt în jurul suită enormă, iar mintea mea isterica este
cuprinsă de panică, nepermițând altor instrucțiuni să se filtreze în timp ce stau în prag.
Apoi îl văd.
— Cum îndrăzne ti să întrerupi! strigă ea, lovind biciul. Vârful îmi prinde obrazul și mă
retrag, simțind imediat sângele curgându-mi pe o parte a feței. Mâna îmi zboară pe obraz,
corpul meu clătinându-mi înapoi în stare de șoc. Îmi trag ochii, dorind să-l verific pe Miller,
dar răutatea ei îmi păstrează atenția precaută. Este puternic și țâșnește din ea ca un val
mare. „Întrerupi”, mârâie ea, cu o nuanță de accent în tonul ei. Rusă. 'Părăsi!' Nu există nicio
șansă în iad să-l părăsesc. Văd roșu. — Nu-l poți avea! țip, deranjată, dând înapoi când ea
pocnește din nou din bici. Furia mea domină fiecare fibră a ființei mele, trimițând frica mea
inițială să se prăbușească și să ardă pe podeaua de lemn strălucitoare.
Scanez camera pentru a căuta ceva dăunător de la distanță cu care să mă înarmez, zărind
metal pe pat. centura lui Miller. Mă năpustesc și-l smulg de pe pantaloni, zburând neregulat.
Mă încordez peste tot, acea ceață roșie îngroșându-se, orbindu-mă, în timp ce mă pregătesc
să lovesc.
— Târfă mică. Ce crezi că vei face? Ea se apropie, cu biciul zvâcnind, complet netulburată
de amenințarea mea.
— El îmi aparține. Strâng din dinți, luptând cu disperare să-mi țin echilibrul.
Nu voi fi întreg până nu voi pleca de aici și Miller este în siguranță în brațele mele.
Buza ei se ondula cu ferocitate, nu că ar avea vreun impact asupra zidului de furie care mă
pune stăpânire. Îmi găsesc propria buză curgându-se ca răspuns, ochii mei îndrăznind-o să
vină la mine. Îl văd în viziunea mea periferică, încă atârnând fără viață
Machine Translated by Google
din perete. Îmi stârnește furia. Pielea îmi furnică din cauza furiei năprasnice care mi-a pâlpâit
în vene și, înainte să-mi pot contempla acțiunile, brațul meu zboară înainte, trimițând
catarama curelei să navigheze prin aer. Abia aștept să văd unde se leagă, dar țipătul ei de
durere îmi spune că a făcut-o. Mă îndrept spre Miller și îmi ridic mâna pe obrazul lui, trecând
ușor peste miriștea lui.
Mormăie niște cuvinte incoerente și îmi găzduiește somnoros palma. Acțiunile lui și
izbucnirea artificiilor sub pielea mea mă îndeamnă să ajung la reținerile lui. Încep să-i
desfășesc calm mâinile de pe cătușe.
— Pleacă de lângă el! Ea este brusc lângă mine, apucându-l de brațul lui Miller, ținându-și
pretenția. Tresări dintr-un scâncet sfâșietor.
Nu suport sunetul.
Mă învârt, livid, întinzând mâna fără să mă opresc să țintesc. — Nu-l atinge! țip, dosul
mâinii mele ciocnindu-se de fața ei pe o palmă străpungătoare. Ea se clătina înapoi,
dezorientată, iar eu profit de poticnirea ei, aruncându-mi palmele în piept pentru a o împinge
mai departe de Miller. Miller al meu.
Nu am nicio teama. Deloc. Îmi întorc încet atenția către Miller, dar icnesc când mâna mea
este prinsă brusc. Nu de mâna ei, însă. Durerea îmi arde prin carne și mă uit în jos și văd
pielea armei ei bolnave înfășurată în jurul încheieturii mele arzătoare.
— Îndepărtează-te, repetă ea, trăgând de bici și trăgându-mă spre ea. strig de durere,
realizând repede că ies din adâncul meu. Ea nu va renunța la el.
'Sa faci asta.' Gracie face un pas înainte. — Atunci sună pe fratele tău și spune-i
Charlie nu a livrat.
Sprâncenele perfect firite se arcuiesc surprinse. 'De ce aș face asta?' —
Acordul încheiat de Charlie și dragul tău frate este nul. Miller nu-i mai aparține lui
Charlie, Ekaterina. El nu trebuie să dea lui Charlie. Uita-te la el. Pare dispus la tine?
Charlie a făcut asta. Sunt sigur că nu asta anticipai după tot ce ai auzit despre Special
One. Buzele mamei mele se îndoaie, arătând o duritate în ea pe care nu am văzut-o
încă. — Știu că nu vrei să-ți pătezi reputația formidabilă cu eticheta de „violator”,
Ekaterina.
Își lasă biciul în jos și aruncă o privire spre Miller, făcând bofă, înainte de a-și
întoarce atenția asupra mamei mele. — Îmi place să-i aud implorându-mă să mă
opresc. Pare disprețuită în timp ce se îndreaptă încet spre Gracie, care coboară
pistolul cu precauție. — Și spui că Charlie Anderson i-a făcut asta?
L-ai drogat? L-a făcut cu totul inutil pentru mine? —
Îl vrei în sânge? — Da,
rânjește ea, privind pe mama în sus și în jos. — Sângele lui Charlie. E serioasă. —
Cred că îl voi suna pe fratele meu. Nu-i place când sunt supărat. — Nimănui nu -i
place
când ești supărată, Ekaterina. 'Foarte adevarat.'
Aproape că râde în timp ce îmi întoarce o privire murdară. — Arată ca tine, Gracie.
Poate ai putea să o înveți niște maniere. „Manierele ei sunt foarte
bune în compania potrivită”, replică ea, făcând-o pe Ekaterina să zâmbească rece
în fața mamei mele. — Charlie e în salon. William l-a lăsat să respire pentru tine.
Gândește-te la asta ca la o mulțumire din partea fiicei mele. Ea zâmbește, dând din
cap agreabil. — Ai o
fată curajoasă, Gracie. Poate prea curajos. Văd plăcerea umplându-i oasele imorale
la doar gândul la răzbunare. — Sunt recunoscător pentru darul tău. Accentul ei se
rostogolește frumos, în ciuda marginii violente a tonului ei. — La revedere, Gracie.
Ea iese din cameră, șoldurile legănându-și seducător în timp ce trage biciul în spatele
ei.
Gracie scoate o suflare de ușurare audibilă, pistolul căzând pe podea și, de îndată
ce rusul dispare din vedere, mă duc direct la Miller, luând un prosop de pe pat în
drum. Inima mi se sparge când îi înfășuresc prosopul în jurul taliei lui și fac o treabă
rapidă să-i eliberez brațele, lăsându-l să cadă.
Machine Translated by Google
spre mine repede. Cel mai bine pot face este să mă plic pe podea cu el, rupându-i
căderea.
Prin starea lui distanțată, reușește să se agațe de mine, iar noi rămânem blocați
împreună pe podea pentru totdeauna, el mormăind cuvinte confuze, eu fredonându-i
încet la ureche.
— Nu voi înceta niciodată să te iubesc, Miller Hart, îi șoptesc, sărutându-l ușor
urechea și inspirându-l în mine. 'S-a
terminat.' Știu că nu are capacitatea de a rosti niciun cuvânt în starea lui actuală, dar
îmi vorbește perfect clar când își trage brațul de la spatele meu și își duce mâna la
burta mea. Apoi începe să se rotească ușor cu palma grea până sunt sigur că bebelușul
nostru răspunde la atingerea lui. Un pop de bule îmi flutură în stomac.
William face un pas înainte, ținând ochii lustruiți ai lui Miller cu un gri aspru. — S-a
terminat, Miller. Pleacă un om liber, fără sânge pe mâini, fără vină pe conștiință. „N-ar fi
nicio vină”, urlă el.
'Nici unul.' — Pentru Olivia. Se încruntă la William, cu
buzele
încrețite. — Sau pentru că este fratele tău. — Nu, pentru că suntem oameni mai
buni. Văd capul lui William înclinat în
lateral, iar Miller se uită gânditor la el câteva momente, citind clar o privire. — Unde
sunt hainele mele? scuipă, aruncând o privire prin cameră și mergând cu pași mari spre
pat când le zărește. — Un pic de intimitate, te rog. — Hart, nu avem timp să începi să fii
al naibii de special. 'Doua minute!'
strigă el, trăgându-și cămașa peste umeri.
Trec și văd cum William practic își mușcă limba pentru a nu se răzbuna. — Ai unul. O
apucă de braț pe Gracie și o conduce din cameră, trântind ușa în urma lui.
Apoi mă uit cum Miller Hart pe care îl cunosc se adună rapid împreună cu fiecare piesă
de îmbrăcăminte scumpă pe care o trage. Își strânge de mâneci, își îndreaptă cravata și
se lăutărește cu gulerul, dar totul se face mult mai repede decât am făcut-o eu vreodată.
Machine Translated by Google
văzut înainte și, deși a fost restaurat, nu este complet restaurat. Privirea liberă din ochii
lui încă persistă și bănuiesc că va fi pentru o vreme.
Când a terminat, îi văd mărul lui Adam în gât înainte să-și arunce ochii în sus spre mine.
'E ti în regulă?' întreabă el, privind în jos spre burtica mea.
— Spune-mi că sunte i bine
amândoi. Palma mea se întâlnește cu stomacul fără să mă gândesc. „Suntem bine”, îl
asigur, câștigând un semn de recunoaștere din cap.
„Excelent”, respiră el, o mare ușurare evidentă prin răspunsul său formal. Știu ce face.
Se detașează și știu de ce. Va ieși din această casă, revărsând distanța și puterea lui
obișnuită, nepregătit să-i lase pe vreunul dintre nenorociții păcătoși de la parter să vadă
vreo fărâmă de slăbiciune. Sunt mai mult decât fericit să-l las să aibă asta.
Se apropie de mine și când aproape că îmi atinge pieptul, își alunecă mâna pe ceafă și
mă masează ferm în mușchii înșirați. Nu mi-e dor de ușoară tresărire când îmi
înregistrează în sfârșit obrazul tăiat. — Sunt atât de incredibil de îndrăgostit de tine,
Olivia Taylor, șoptește el răgușit, lăsându-și fruntea să cadă delicat pe a mea. „Păsesc
această casă în drumul meu, dar odată ce ies pe ușa aceea, sunt al tău să faci ce naiba
vrei cu mine.” Buzele lui împing ferm în fruntea mea, mâna lui strângându-mi ceafa.
Știu ce încearcă să-mi spună, dar nu vreau să fac ce naiba vreau cu el. Îl vreau doar pe
el. Nu i-aș impune niciodată nimic, nu după tot ce a îndurat până acum în viața lui. El este
liber acum și nu am de gând să-i pun condiții, cerințe sau restricții. Poate face orice naiba
vrea cu mine. Mă îndepărtez și zâmbesc când îi văd îndoitându-se pe spate și purtându-
se prost. O las exact unde este. „Sunt al tău – nu sunt atașate condiții.” — Foarte bine,
domni oară Taylor. Dă din cap agreabil și îmi mai sărută, de data aceasta pe buze. — Nu
că ai de ales în această chestiune.
Zâmbesc, iar el îmi face cu ochiul. E frumos, în ciuda întunericului anormal al ochilor
lui. — Du-te, îi cer, împingându-l.
Buzele îi înclină puțin în timp ce face pași înapoi, trăgând de reverele jachetei până
când se întoarce și iese cu pași pași din cameră, lăsând ușa deschisă pentru Gracie și
William, care așteaptă precauți afară. Amândoi se uită la Miller în timp ce trece, de parcă
ar fi fost înviat. El are. Zâmbesc puțin pe dinăuntru în timp ce William urmărește forma
perfectă a lui Miller în jurul palierului cu galerie,
Machine Translated by Google
clătinând din cap pe un mic hohot de râs înainte să-l ajungă din urmă și să-l flancheze în
timp ce urcă scările.
Merg mai departe, nici măcar să tresare sau să obiectez când simt că un braț se așează
în jurul umerilor mei. Mă uit să o văd pe Gracie uitându-se la mine. — O să fie bine, Olivia.
— Bineîn eles că este. Zâmbesc și o las să mă conducă în jos pe scări în spatele lui
William, în timp ce el îl escortează pe Special Unul departe de acest loc sinistru, dar când
ajungem în holul din față, mulțumirea mea se clătește. Îl văd pe Charlie sprijinit de peretele
din afara biroului său. A fost bătut până la pulpă, iar când unul dintre oamenii lui se
întoarce spre noi cu un rânjet pe față, mulțumirea mea scapă complet.
Nu manifest șoc sau îngrijorare. Nici măcar când Miller îl ridică pe Charlie din picioare de
gât și îl trântește de perete, atât de tare cred că tencuiala
Machine Translated by Google
ar fi putut să crape în spatele lui. Charlie nu arată nicio teamă sau șoc, cu fața dreptă, dar
acea licărire malefică a dispărut. Se aștepta la asta.
'Vezi asta?' întreabă Miller, cu vocea joasă și picurând de violență, trecând cu un deget de-a
lungul cicatricei de pe obrazul lui Charlie, până la colțul gurii. O să-i fac să completeze acest
zâmbet Chelsea înainte să te omoare. Îl smuci pe Charlie de perete, trântindu-l mai tare în
tencuială. Un zgomot puternic rezonează în jurul holului când o imagine sare de pe perete și
lovește podeaua ca urmare a vibrațiilor. Cu toate acestea, încă nu mișc niciun mușchi și
Charlie rămâne cu fața dreaptă, luând ceea ce dă Miller.
Șoferul lui William mă întâmpină cu un vârf de pălărie și un zâmbet cald, deschizându-mi ușa.
'Mulțumesc.' Dau din cap, alunecând pe bancheta din spate. Privesc câteva clipe prin fereastră
cum vorbesc William și Miller. Sau William vorbește. Miller doar ascultă, uitându-se la
picioarele lui, dând din cap din când în când
Machine Translated by Google
și apoi. Fiecare parte curioasă a creierului meu vrea să coboare fereastra și să asculte,
dar curiozitatea mea se transformă în panică atunci când permit știrilor de mai devreme
să se așeze. În decursul unei zile, am dintr-o dată o mamă și un tată. Miller nu știe. Nu
știe că William Anderson este tatăl meu și ceva îmi spune că va fi și mai șocat decât mine.
Ies din mașină într-o fracțiune de secundă și mă alătur cu ei pe trotuar. Ambii bărbați
se uită la mine, Miller încruntat, William cu un zâmbet înțelegător, aproape înmulțumit.
O să se bucure de asta. Știu că este. M-am putut gândi ani de zile la cel mai bun mod de
a spune acest lucru și, în continuare, m-am putut gândi. Nu există o cale corectă. Nu
există nimic care să diminueze șocul. Miller mă privește în continuare îndeaproape
câteva momente mai târziu, când încă nu am vorbit, așa că trag cea mai mare respirație
pe care o pot face vreodată și îi fac un gest. . . tatăl meu. — Miller, fă cunoștință cu tatăl
meu. Nu-
mi dă nimic. Fața lui a căzut în gol.
Cu fața de poker. Drept. Cea mai impasibilă expresie pe care am văzut-o vreodată la el.
În tot acest timp am petrecut să învăț cum să-l citesc și să-i descifrez stările de spirit, iar
acum sunt pierdut. Încep să-mi fac griji inelul pe deget, mișcându-mă sub fața lui goală
și mă uit la William pentru a-și măsura starea de spirit. Înmulțumirea lui este acum plină
de amuzament.
Scutur puțin din cap cu disperare și îmi întorc privirea precaută către Miller.
Se pare că a intrat în stare de șoc. — Miller? Invit, devenind din ce în ce mai inconfortabil
pe măsură ce tăcerea se extinde.
'Cerb?' spune William, alăturându-se mie în încercarea mea de a-l trezi pe Miller din
năucire.
Mai sunt câteva secunde incomode până să dea în sfârșit semne de viață.
Privirea lui strălucită trece între noi de câteva ori înainte să ia aer.
Mult. Și îl lasă să se reverse încet pe trei cuvinte familiare: „Doar . . . dracului . . . perfect.'
William râde. Un râs pe
burtă corect. „Deci acum chiar trebuie să mă respecți”, chicotește el, obținând un fior
ieftin de la reacția lui Miller.
'La dracu . . . pe
mine.' — Mă bucur că
ești mulțumit. —
La naiba. — Mai puțin în fața fiicei mele.
Machine Translated by Google
Miller își tușește gândurile despre asta și îmi aruncă ochii mari în direcția mea.
. 'Cum . .' Face o pauză, strângând buzele. . .iar ei se strecoară încet într-un zâmbet
răutăcios, în timp ce el își întoarce pe îndelete atenția asupra lui William, periându-și
mânecile jachetei dezinvolt așa cum o face.
La ce se gândește?
Odată ce a terminat de agitat la costum, mâna lui se întinde încet spre William.
'Încântat de cuno tin ă.' Zâmbetul lui se lărgește. 'Tata.'
— Poți să draci imediat! scapă William, doborând oferta lui Miller.
— Peste cadavrul meu, Hart! Gândește-te al naibii de norocos că chiar îți permit să
intri în viața ei. Gura i se închide și pare stânjenit, și știu că este pentru că tocmai și-
a dat seama că nu are dreptul să dicteze asta.
— Ai grijă doar de ea, termină el, frământându-se sub ochii mei năuciți.
'Vă rog.'
Palma lui Miller alunecă pe ceafa mea și gura lui se mișcă la ureche. — Ne dai
cinci? cere el în liniște, flectându-și mâna să mă întoarcă spre mașină. 'Sari inauntru.'
Nu protestez, în
principal pentru că oricât de mult aș încerca să amân discuția pe care o vor avea
acești doi bărbați, se va întâmpla în cele din urmă. Deci s-ar putea la fel de bine să
terminăm cu asta și astăzi.
Alunec înăuntru și mă simt confortabil, închizând ușa încet și lupt cu tentația de a-
mi împinge urechea pe fereastră. Dar sunt distras de la tentația mea când ușa de
cealaltă parte se deschide și apare Gracie, aplecându-se puțin pentru a ajunge la
egalitate cu mine. Mă schimb pe scaun, puțin conștient de sine, simțindu-mă sub o
atenție atentă. Eu sunt. Ochii ei bleumarin mă privesc cu drag.
„Știu că nu am dreptul să fiu”, spune ea încet, aproape fără tragere de inimă, „dar
sunt atât de, atât de mândră de tine că lupti pentru
dragostea ta”. Îi văd mâna zvâcnind lângă ea, dorind să mă atingă, dar pot vedea
incertitudinea acum, poate pentru că Miller a revenit la sinele lui normal și par mai
stabilă. Știu că o simt. Dar aș minți dacă aș spune că nu am nevoie de ea acolo.
Mama mea. Ea a fost acolo pentru mine, și poate că opera pe vinovăție, dar când
am avut nevoie de ea, ea a fost acolo. O iau mâna tremurătoare și o strâng,
spunându-i în tăcere că e în regulă. „Mulțumesc”, murmur eu, luptându-mă să ne
mențin contactul vizual, pur și simplu pentru că aș putea plânge dacă nu îmi întorc
privirea. Nu mai vreau să plâng.
Machine Translated by Google
Îmi duce mâna la buze și le împinge cu putere pe pielea mea, închizând ochii. —
Te iubesc, croncă ea. Este nevoie de fiecare minim din puterea mea rămasă pentru
a nu strica ea și știu că și ea se luptă. — Nu fi prea dur cu tatăl tău. Tot ce s-a
întâmplat, e vina mea, dragă. Eu dau din cap, supărat. — Nu, a fost Charlie. Și apoi
trebuie să întreb pentru că este un lucru
neclar în mintea mea. — L-ai cunoscut pe William înainte de Charlie? Ea dă din cap
încruntat. 'Da.' — Și William a întrerupt lucrurile? Ea dă din nou din cap și văd că o
doare să
se gândească la asta. „Nu eram
atent la lumea lui. Voia să mă scap
din asta, dar m-am culcat cu Charlie ca să-l pedepsesc. Nu știam în ce mă bag
înainte să fie prea târziu. Nu sunt mândru de ceea ce am făcut, Olivia. Acum sunt eu
să dau din cap. Înțeleg. Toate acestea și, în ciuda ororilor pe care le-au îndurat
mama și tatăl meu, nu mă pot
abține să mă gândesc că nu aș avea pe cineva al meu dacă istoriile noastre ar fi
diferite. — De ce nu i-ai spus lui William? Întreb. — Despre mine, despre Charlie? Ea
zâmbește cu drag. 'Am fost tanar . . . prost . . . speriat. Mi-a dat mintea. A fost o
decizie simplă. Am rănit sau toți cei
pe care i-am iubit au rănit. — Oricum ne-am rănit. Ea dă din cap, înghițind cu greu.
„Nu pot schimba ceea ce s-a întâmplat și modul în care am tratat-o. Aș
vrea să pot.' Ea îmi
strânge mâna. — Sper doar că mă poți ierta pentru deciziile mele proaste. Nu
există nicio întrebare. Nu trebuie să mă gândesc la asta. Cobor din mașină și îmi
arunc brațele în jurul mamei
mele, îngropându-mi fața în gâtul ei, în timp ce ea plânge necruțătoare asupra
mea. Și nu-mi dau drumul. Nu pentru mult, mult timp.
„Avem nevoie de ceva timp singuri”, spune el încet, strângându-mi sforile inimii.
Îmi înșurubesc fața, simțind că înfrângerea trece peste hotărârea mea. Cum pot
refuza după ce a trecut? — Am nevoie de tine în brațele mele, Olivia. Doar noi. Te
implor.' Mâna lui se strecoară spre mine și se așează pe genunchiul meu, flectând și
mângâind. — Dă-mi timpul meu, dragă fată.
Umerii mi se lasă dintr-un oftat. Cei doi oameni pe care îi iubesc cel mai mult din
lume au nevoie de mine acum și nu am nicio idee pe care ar trebui să-mi concentrez
atenția. De ce nu amandoua? „Poți să vii acasă cu mine”, sugerez, rezolvându-mi
instantaneu situația, dar satisfacția îmi scapă când el clătină încet din cap.
„Am nevoie de casa mea, de lucrurile mele. . . tu.' El înseamnă lumea lui perfectă.
Lumea lui perfectă a fost răsturnată, iar acum trebuie să restaureze o parte din ea.
Nu se va simți complet stabilit până nu va putea face asta. Înțeleg.
— Miller, eu...
Mă întrerup scurt când William se apleacă în mașină. — O duc pe mama ta la
Josephine.
Intru în panică, începând să ies din mașină. — Dar...
— Fără daruri, mă avertizează William, oprindu-mă.
Machine Translated by Google
Închid gura și îi arunc o privire indignată. Nu că ar strică măcar în minut autoritatea dură pe care
o emană.
— Vei face ceea ce ți s-a spus pentru o dată și vei avea încredere că bunica ta o vom face corect.
— E delicată,
protestez, făcând să ies din nou din mașină. Nu știu de ce.
Nu sunt suficient de prost încât să cred că mă duc undeva.
'Înapoi în.' William aproape că râde, împingându-mă spre scaun. Apoi Miller își unește forțele cu
el, trăgându-mă pe scaun, până când devin prizonier în brațele lui.
— Trebuie să o văd, Miller. Gracie face un pas înainte și William nu o oprește. — Și am nevoie de
Olivia cu mine. Îți promit că nu voi cere niciodată altceva. Doar dă-mi asta. Îmi înghit durerea și îl
privesc cum începe încet să dă
din cap. „Vin și eu”, afirmă el scurt și tăios, asigurându-se că toți cei implicați știu că nu este
dezbătut. — Ne întâlnim acolo. Condu mai departe, Ted. Miller refuză să se uite
pe mine.
Nu vreau să intru. Știu că William și Gracie nu au sosit încă. Nici măcar un șofer
cascador nu l-a putut învinge pe Ted în traficul londonez. Stau doar pe trotuar,
uitându-mă la ușa din față, dorind ca Miller să mă încurajeze mai departe. Știu că nu
va face, totuși. Mă va părăsi pentru totdeauna dacă va trebui, nepregătit să mă facă
să grăbesc ceva monumental despre care credeam că nu se va întâmpla niciodată.
Dar se va întâmpla. Și chiar nu am idee cum să mă descurc. Ar trebui să intru acum?
Ar trebui să o pregătesc, să o anunț că Gracie este pe drum? Sau ar trebui să aștept
și să o iau pe mama să o văd pe Nan? Chiar nu știu, dar sunt la jumătatea deciziei
mele pentru mine când ușa de la intrare se deschide și apare Gregory. Este nevoie
de câteva momente confuze pentru a înregistra că nu este singur, iar însoțitorul lui
nu este nici Nan, nici George. Este Ben.
'Și tu?' întreabă Gregory, întrebarea lui plină de îngrijorare reală. 'E ti în regulă?'
Miller
răspunde exact cu același cuvânt. 'Perfect.' 'Mă bucur.'
Îmi aruncă un mic zâmbet și îmi ciugulește fruntea. — M-a sunat William.
nici măcar nu tresar. Știu că asta înseamnă că William l-a completat pe Gregory. . .
totul, gândurile mele s-au confirmat doar când cel mai bun prieten al meu își lasă
ochii să alunece în jos spre burtica mea. Zâmbește puțin, dar reușește să se oprească
să nu spună mai multe despre această chestiune. — Ea te a teaptă. Face un pas în
lateral, la fel ca și Ben, și deschide drumul către bunica mea, dar nu pot să procedez
cu prudență, deoarece zgomotul unei mașini care oprește până la bordură îmi
distrage atenția.
Machine Translated by Google
Mă întorc, știind ce voi găsi și o văd că pășește pe trotuar, ținând strâns partea de sus
a ușii deschise a mașinii. Ea face ceea ce eram eu acum câteva momente, privind spre
casă, părând puțin pierdută și copleșită. William i se alătură și își strecoară un braț
reconfortant în jurul taliei ei, iar ea își ridică privirea spre el, forțând un mic zâmbet. El
nu spune cuvinte, doar dă din cap încurajator și mă uit fascinat cum Gracie pare să
găsească un pic de putere din legătura lor, la fel ca și cum lucrăm eu și Miller.
Pieptul ei se ridică încet, iar obrajii îi umflă în timp ce expiră, degetele ei flectându-se
pe portiera mașinii.
Nimeni nu spune un cuvânt. Atmosfera este delicată și plină de nervi, și nu doar a
mea. Toată lumea de aici o iubește mult pe bunica mea. Nu voi fi suficient de prost să-l
ignor pe Ben, mai ales știind că, evident, a petrecut ceva timp cu Nan. Toată lumea știe
enormitatea a ceea ce urmează să se întâmple.
Dar nimeni nu pare să fie cel care vrea să conducă. Toți stăm pe trotuar, așteptând ca
unul dintre noi să facă prima mișcare, să vorbească, orice să pună roțile în mișcare.
— Nan! Inima mea pierde prea multe bătăi și mă repez spre ea, dar sunt
bătut la ea.
Gracie mă interceptează și o prinde pe Nan, înclinându-se încet pe podea cu ea.
„Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai adus-o înapoi”, suspină Nan, aruncându-și brațele
în jurul mamei mele și agățându-se strâns. Sunt blocați împreună, strigătele lor
înăbușite, îngropate unul în gâtul celuilalt. Toți îi lasă înghesuiti pe pământ împreună,
reuniți după prea mulți ani pierduți. Petrec câteva momente aruncând o privire către
toată lumea de aici, văzând fiecare ochi lăcrimat. Toată lumea este sufocată de
reuniunea copleșitoare. Simt că ultima bucată din lumea mea spartă tocmai s-a fixat.
În cele din urmă, mă uit la Miller și el dă din cap, luându-mă ușor de gât. Au nevoie
de timpul lor împreună. Doar ei. Și cu adevărat, profund, știu că fiica mea curajoasă
va fi bine fără mine pentru puțin timp mai mult.
Și cu adevărat, profund, știu că Miller nu o va face.
Machine Translated by Google
Capitolul 24
'Vino aici.' Miller se aplecă să mă ia în brațe când intrăm pe casa scării, dar eu îl
îndepărtez cu tenacitate.
„Ești distrus”, obiectez, ignorând semnul de iritare care îi trece pe față. 'Voi merge.'
Încep să fac treptele încet, astfel încât corpul lui obosit să poată ține pasul, dar în
curând sunt scos din picioare dintr-un țipăit. — Miller! — O să mă lași să
te închin, Olivia, se răstește el practic. — Asta mă va face mai bun. Ma las usor.
Orice are nevoie.
Chiar și pașii răsună în jurul puțului de beton și îmi așez brațele în jurul umerilor
lui, studiindu-i fața în timp ce mă duce pe cele zece etape. Nu există niciun semn de
efort sau efort, doar respirație nivelată și frumusețea lui obișnuită impasibilă. Nu-mi
pot smulge ochii. Retrăiesc momentul când m-a urcat pentru prima dată pe aceste
scări, când nu știam nimic despre acest bărbat întunecat, dar era dus de el până la
obsesie. Nimic nu a fost schimbat. Fascinația mea nu va muri niciodată și toate
modurile sale particulare sunt binevenite în viața mea.
Pentru totdeauna.
Pentru eternitate.
Miller mi-a spus odată că era în drum spre iad. Că numai eu l-am putut salva.
Am fost acolo împreună.
Dar ne-am făcut drumul împreună.
Zâmbesc în sinea mea când el aruncă o privire curioasă cu coada ochiului, găsându-
mă privindu-l atent. 'La ce te gandesti?' întreabă, întorcându-și atenția înainte când
ajungem la ușa lui din față. Sunt pus în picioare cu cea mai mare grijă înainte ca el
să deschidă ușa și să-mi facă semn înăuntru. Intru încet în apartamentul lui și mă
iau de împrejurimi. Nu pun la îndoială sentimentul de apartenență. — Mă gândesc
că mă bucur că sunt acasă. Zâmbesc când aud o respirație surprinsă din spatele
meu, dar rămân pe poziție, amintindu-mi bucuros de apartamentul lui elegant și
perfect.
Machine Translated by Google
Începe să smulgă cearșafurile din jurul nostru, smulgându-le din poziție, strângând-
le în bile șifonate ici și colo. Nu pot face mai mult decât
Machine Translated by Google
Privește-l în acțiune, țipând de șoc și încântare când începe să ne rostogolească peste pat,
încurcându-ne în bumbacul alb.
— Miller! Râd, pierzându-l din vedere și pe el și pe restul camerei când sunt îngropat sub material.
Sunt cu totul prins, cearșafurile trăgând strâns de fiecare dată când încerc să mă mișc, Miller râzând
și înjurând în timp ce încearcă să ne dezlege, dar sfârșește doar prin a ne înnoda mai mult.
Sunt aruncat în repetate rânduri. Sunt sub el, apoi deasupra lui. Suntem strâns legați de lenjerie
de pat, orbi și râzând.
'Sunt blocat!' Chicotesc, încercând să-mi dau picioarele afară. 'Nu mă pot
mișca!' „Bollocks”, înjură el, învârtindu-ne din nou, dar merge pe direcția greșită și îmi cade
stomacul când deodată nu mai e niciun pat sub noi.
'Oh!' Plâng când lovim podeaua într-o lovitură atotputernică. Râd cum trebuie acum, simțindu-l
pe Miller trăgând și trăgând de cearșaf în timp ce încearcă să găsească
pe mine.
sălbatic, iar ochii noștri rămân deschiși, blocați și arzând de pasiune înflăcărată. Încă o dată,
suntem doar eu și Miller în propria noastră bulă de fericire, ca de atâtea ori înainte, doar că de data
aceasta nu există o lume crudă cu care să ne confruntăm în afara acestui apartament.
Singura noastră noapte este acum o viață. Și mult, mult dincolo de asta, de asemenea.
„Îți iubesc oasele, Miller Hart”, mormăi în gura lui, zâmbind când îi simt buzele întinse.
— Asta mă face foarte fericit. Se îndepărtează și efectuează o serie de mișcări, clipind leneș,
deschizându-și buzele exact așa, și privindu-mă cu ochi cu glugă, intensi. Parcă știe că fiecare dintre
aceste caracteristici au contribuit la fascinația mea inițială și îmi amintește de ele. Nu este nevoie.
Închid ochii și îi văd. Îmi țin ochii deschiși și îi văd. Visele mele sunt realitatea mea, dar acum totul
este bine. Nu este
Machine Translated by Google
se mai ascunde. Îl pot avea zi, noapte, în vise și pe bune. El îmi aparține.
— Îmi încreți costumul, dragă fată. El are fața dreaptă. Mă face să râd tare. Dintre
toate lucrurile de care trebuie să-l îngrijoreze acum, sunt firele lui fine. — Ce te gâdilă
atât de mult? 'Tu!' eu chicotesc. 'Doar tu.' —
Excelent, conchide el tăios,
împingându-se în sus. — Și asta mă face fericită. Mâinile îmi sunt prinse și sunt tras
într-o poziție așezată.
'Vreau sa fac ceva.'
Ridic din umeri pentru mine. — Ai pictat vreodată un obiect viu? întreb eu, așezându-
mă și întinzându-mă să-mi împing blugii de pe picioare. Ceea ce vreau să spun este
că a pictat vreodată o persoană, iar când îmi aruncă ochi zâmbitori, observ că
întrebarea mea a fost decriptată și el știe exact ce vreau să spun.
— N-am pictat niciodată o persoană, Olivia.
Machine Translated by Google
Încerc să nu las u urarea mea să fie cunoscută, dar chipul meu mă e uează i
zâmbesc înainte să o pot opri. — Este greșit că asta mă mulțumește
enorm? — Nu, râde el încet, luând o pânză goală care este sprijinită de perete și
așezând-o pe șevalet.
Vorbesc cu el și mă uit la el peste spătarul canapelei care este cu fața spre vedere,
departe de cameră. Cum poate să mă picteze când sunt ascuns?
Îmi scot topul când se apropie de mine și mă aștept să întoarcă canapeaua astfel
încât să fie cu fața spre interior, dar în schimb el mă ajută să-mi scot lenjeria, încet,
și se luptă cu corpul meu până când îmi găsesc fundul gol sprijinit pe spatele piesei
de mobilier squidby cu picioarele pe scaun. Spatele meu gol este expus în cameră și
privesc peste frumosul orizont al Londrei, doar luminile clădirilor luminând
arhitectura minunată. „Ar fi mult mai bine să fac asta în timpul zilei”, spun eu,
trecându-mi părul peste umeri și punându-mi mâinile pe spătarul canapelei, de
ambele părți ale șoldurilor. — Vei vedea clădirile mult mai clare. Tremur când
căldura respirației lui se întâlnește cu pielea mea și, la scurt timp
după aceea, buzele lui. Se sărută pe spatele meu, în sus în centrul coloanei mele și
până la adâncitura de sub urechea mea. — Dacă ar fi lumină, nu ai fi subiectul
principal. Îmi ia capul și îl întoarce până când mă uit într-un albastru ascuțit.
— Ești tot ce văd. Mă sărută tandru, fredonând în timp ce el, iar eu mă relaxez sub
mișcările blânde ale buzelor lui atente. — Zi sau noapte, te văd doar pe tine. Nu
am spus nimic. L-am lăsat să-mi averse fața cu sărutări înainte să-mi întoarcă fața
înapoi spre fereastră și să mă lase așezată pe spătarul canapelei, goală și complet
nederanjată de asta. Încerc să admir peisajul strălucitor al Londrei, ceva în care de
obicei mă pot pierde cu ușurință, dar îl aud pe Miller ocupat în spatele meu este
mult prea distragător. Așa că arunc o privire peste umărul meu, găsindu-l strângând
o serie de pensule și vopsele, corpul lui înalt ușor îndoit, bucla neascultătoare
gâdiindu-i fruntea.
Zâmbesc când îl suflă, incapabil să îl perie cu o mână pentru că sunt plini de
instrumente ale artistului. El așează tot ce are nevoie și își scoate jacheta de costum
înainte de a-și sufleca mânecile cămășii, dar totul este la locul lui – vesta, cravata.
Un viitor care include copilul nostru, mama și tatăl meu. Nu mai am loc de
resentimente. Noua noastră viață va începe fără probleme. Curat și nealterat. Mintea
mea este curățată și așa va fi și viața noastră. Nu puteam să simt altceva decât liniște
totală acum. Inspir cu o respirație senină și zâmbesc în sinea mea.
— Pământ pentru Olivia. Tonul lui lichid trece pe lângă mulțumirea mea și mă
trezește. Apoi simt înțepăturile apropierii lui pe toată pielea mea goală. Mă uit peste
umăr și îl găsesc stând aproape în spatele meu, dar arată la fel de curat ca ultima
dată când l-am văzut. Nu există dovezi de vopsea pe nicio parte a lui. — Te gândeai
la mine? Mâinile lui curate se sprijină pe șoldurile mele, iar pieptul lui se împinge la
spate, acoperindu-mă cu material scump.
'Am fost.' Îmi scot mâinile din spatele canapelei și le așez pe ale lui, simțindu-mă
puțin înțepenit, acum m-am mișcat în sfârșit. — De cât timp sunt aici? 'Cateva ore.'
—
Bucul meu este
amorțit. Este complet mort și mă aștept și picioarele mele, dacă încerc să stau în
picioare.
Machine Translated by Google
'Aici.' Mă ridică lângă el și mă lasă să-mi găsesc picioarele, ținându-mă strâns până
când sunt sigur că nu mă voi plia pe podea. — Te doare? Mâna lui alunecă la fundul
meu și începe să-mi maseze viața înapoi în fundul meu.
— Doar puțin înțepenit. Mă țin de umerii lui în timp ce el își petrece timpul lucrând
cu mâinile ferme peste mine, terminând la burta mea. Se oprește cu mișcări circulare
și se uită în jos, dar nu spune nimic mult, mult timp.
I-am lăsat să aibă momentul lui, fericit să-l privesc privindu-mă.
— Crezi că va fi perfect? întreabă el, sincer îngrijorat. Mă face să zâmbesc cu drag.
— În toate privin ele, spun, pentru că tiu că va fi. . . la fel ca Miller. 'El?' El își
ridică privirea spre mine și îi găsesc ochii țâșnind de fericire. — Simt.
Este un
baiat.' — Cum po i fi atât
de sigur? Clătină puțin din cap, ferindu-se de privirea mea curios de amuzată.
— Pur și simplu
simt. El minte. Îi iau bărbia întunecată și-i trag fața în sus. 'Elaborat.' Încearcă să-
și miște ochii, dar ei scânteie prea nebunește ca să-i permită. „L-am visat”, spune
el, terminând cu mâinile de masaj și aducându-le la părul meu. Se joacă cu ea,
răsucind niște fire ici și colo înainte de a o repara. „Mi-am permis să visez imposibilul.
Așa cum am făcut cu tine. Și acum te am pe tine. Umerii îmi cad din expirarea
respirației mulțumite și fața lui cade pe
a mea.
O să mă închine.
Moale, lent, perfect Miller Hart.
„Trebuie să fac dragoste cu tine, Olivia”, mormăie el în gura mea, întorcându-mă
de el, astfel încât buzele lui să-mi tragă pe obraz, până la ureche și în părul meu. —
Îndoiește-te. Mă prinde ușor de talie și se întoarce câțiva pași, luându-mi șoldurile
cu el. — Mâinile pe canapea. Imi fredonez
acceptarea si imi sprijinesc bratele pe spatele vechii canapele uzate, auzindu-l
desfacand pantalonii. Nu este pregătit să piardă timpul dezbrăcându-se, ceea ce
este bine pentru mine. Sunt la fel de gol ca în ziua în care m-am născut și Miller este
îmbrăcat complet, dar simt un anumit sentiment de putere sporită de la el cu noi în
acest fel. Are nevoie de acea putere chiar acum.
— Ești ud pentru mine? întreabă el, strecurându-și degetele între coapsele mele și
scufundându-le în umezeala fierbinte. Îl invit să intre, implorându-l. eu
Machine Translated by Google
geme răspunsul meu, nu că ar fi nevoie. Sunt saturat. „Ea este întotdeauna pregătită pentru
mine”, șoptește el, scufundându-mă și sărutându-mi centrul coloanei vertebrale înainte de
a-și linge drumul până la gâtul meu. — Și știe ce simt când mă privează de fața ei. Inspir din
plăcerea mea și fac cum îmi
propun, întorcându-mi fața într-o parte pentru ca el să-mi vadă profilul și să mă pot pierde
în el. Absența pieptului său gol nu este de îngrijorare. Ochii mei rămân lipiți de fața lui.
'Mai bine.' Își retrage degetele, lăsându-mă să mă simt gol și negat, dar nu pentru mult
timp. Ele sunt în curând înlocuite de capul alunecos al penisului său gros, tachinand la
intrarea mea, răspândindu-mi umezeala peste tot. scânc, clătinând din cap într-o rugăciune
tăcută. El recunoaște imediat. — Nu vreau să te fac să mă aștepți, dragă fată. Împinge
înainte într-un geamăt adânc, cu capul lăsat pe spate, dar ochii lui încă s-au fixat pe ai mei.
Degetele mele se îndreaptă în canapeaua moale, brațele îmi devin rigide. Mă dau înapoi
fără să mă gândesc sau să mă gândesc la durerea ascuțită pe care o poate provoca. —
La naiba! „Shhhhh”, mă liniștește el pe un sufoc sugrumat, șoldurile începând să-i tremure.
— E prea bine. Se strecoară tremurând din pasajul meu și apoi se învârte din nou înainte,
zdrobindu-mi puternic în fund.
Respirația mea este instantaneu dezarticulată și încordată.
— Îmi place sunetul ăsta. Se retrage din nou și se aruncă înainte, atrăgând gemete și
mormăituri constante și consecvente din partea mea. — Îmi place atât de mult sunetul ăsta.
— Miller,
respir, muncind din greu pentru a-mi menține corpul pe loc pentru el, picioarele mele
mișcându-mi pentru a-mi lărgi poziția și a-i oferi o pârghie mai bună. — Doamne, Miller! —
Te simți bine, nu?
'Da.'
'Cel mai
bun?' —
Doamne, da! — Sunt de acord, dragă fată. El este în fluxul lui acum, pompând în mine
cercuri lente și măcinate în mod repetat. „Îmi iau timpul cu tine”, promite el. 'Toate . . .
noapte . . . lung.' Sunt bine cu asta. Vreau
să rămân lipit de el pentru totdeauna.
— Începem de aici. Se cutremură înainte, lovindu-mă profund. țip, apucându-mă de
senzațiile de furnicături care se îndreaptă înainte. — Atunci te iau lângă frigider. Tragându-
mă înapoi, îi văd pieptul extinzându-se sub al lui
Machine Translated by Google
cămașă și vestă din inspirația lui adâncă. 'In dus.' Înainte conduce din nou. Îmi ia
totul să nu închid ochii. — Pe masa mea de vopsea. Șoldurile lui se macină în fundul
meu, împingându-mă în vârful picioarelor într-un geamăt. 'In patul meu.' — Te rog,
mă rog.
'Pe canapea.' —
Miller! —
Pe masa din bucătărie.
'Vin!' 'Pe podea.'
'Oh Doamne!'
— Te am
peste tot. Bang!
'Arhhhhh!'
— Trebuie să vii? 'Da!'
Urgența a luat stăpânire. Tremur și transpir. Înghit aerul și mă încordez – orice
pentru a face față orgasmului care crește cu o viteză ridicolă. Va fi unul intens. O să-
mi facă picioarele să cedeze și să mă dureze gâtul din cauza țipătului meu. 'Vine!'
strig, știind că nimic nu o va opri.
Capitolul 25
Ma doare. Mă doare delicios între coapse și m-am întins în patul lui Miller, cu
cearșafurile încurcate în jurul taliei mele, cu spatele gol expus aerului rece din
dormitorul lui. Sunt lipicios și nu mă îndoiesc că părul meu este o masă de blond
sălbatic, care iese peste tot. Nu am chef să deschid ochii. Deci, în schimb, în
întunericul meu, reluez fiecare secundă din noaptea trecută iar și iar. Într-adevăr, m-
a dus în toate locurile disponibile. De două ori. Aș putea dormi un an, dar absența
lui Miller se înregistrează curând în creierul meu treaz și mă mângâiesc peste pat,
cu șansa că simțurile mele Miller m-au eșuat. Bineînțeles că nu au și mă lupt cu
lenjeria de pat până mă ridic și îmi peri coama infestată de transpirație de pe fața
mea adormită. El nu este aici.
— Miller? Privesc spre baie, văzând ușa larg deschisă, dar nu vine niciun zgomot
de dincolo, așa că, pe o sprânceană mototolită, încep să mă îndrept spre lateralul
patului, trăgând în sus când ceva mă trage de încheietura mâinii. 'Ce . . .
?' Am niște bumbac subțire, alb, peste încheietura mâinii și o iau cu mâna
liberă și mă joc cu ea, observând o lungime lungă care se extinde de la nod.
Urmăresc bumbacul cu ochii, văzând că duce la ușa dormitorului. Mă încruntă pe
jumătate, pe jumătate zâmbesc, ridicându-mă în picioare. — Ce face el? Întreb
camera goală, ținând cearșafurile în jurul meu și luând firul cu ambele mâini. Ținând
ață, mă îndrept spre ușă și o deschid, aruncând o privire pe coridor, ascultând cu
atenție.
Nimic.
Făcându-mă, țin firul și îl urmez pe hol, zâmbind în timp ce merg, până mă aflu în
salonul lui Miller, dar ghidul continuă, iar zâmbetul meu dispare când mă duce prin
cameră și mă aterizează. în fața unuia dintre tablourile lui Miller.
Nu e acum, totuși.
Scrisul lui Miller este derulat pe spate, iar eu plec din nou, plângând acum ca un
copil în timp ce îmi trec ochii peste următorul lui mesaj.
Mă strâng repede, acum intrat în panică din alt motiv. Las mizeria și apuc sfoara,
urmându-l repede și fără să mă gândesc prea mult când mă duce la ușa din față. Am
ieșit din apartamentul lui, luptându-mă cu cearșafurile care mă ascund și ținându-
mă de plumb, dar mă opresc brusc când urma mea se termină și sfoara dispare.
„O, Doamne,” am scapat, lovind butonul de apel ca un paiant, inima mea dureroasă
bătând un puternic staccato pe cutia toracică. „O, Dumnezeule, Dumnezeule,
Dumnezeule!”
Fiecare secundă mi se pare secole în timp ce aștept cu nerăbdare să se deschidă
liftul, lovind constant butonul fără niciun scop, în afară de a lovi ceva fizic. 'Deschis!'
strig eu.
Ding!
— O, slavă Domnului! Sforul cade din aer, la pământ, la picioarele mele, când ușile
încep să se despartă.
Și artificiile m-au lovit ca un taur care încărcează. Răbușele sau ele – toate mă
atacă, mă amețește și îmi provoacă capacitatea de a
vedea.
Dar îl văd .
Mâna îmi trage și ține peretele pentru a mă împiedica să mă prăbușesc în stare de
șoc. Sau este ușurare? Stă pe podeaua liftului, cu spatele la perete, cu capul căzut,
iar firul duce la o buclă prinsă în jurul propriei încheieturi.
Sunt pus pe poziție. — O să-mi dai treaba mea. 'Ce?' Sunt derutat. El
vrea lucrul lui într-un lift înfricoșător?
„Am întrebat o dată”, se răstește el nerăbdător și vrea din toată inima asta.
De ce face asta?
Fără nimic altceva de spus și nefiind permis să-l ajut din această gaură a iadului,
iau singura mea altă opțiune și îmi încolăc brațele în jurul lui, strângându-l
de mine. Este nevoie de câteva minute bune de îmbrățișări aprige până să recunosc
lipsa de tremurături care vin de la el. Și totul devine clar.
— Ai intrat aici de bunăvoie? Întreb, întrebându-mă cum altfel am crezut că s-ar fi
putut împiedica accidental în lift.
El nu răspunde. Îmi respiră în gât, inima lui bate un zgomot frumos și calm pe
pieptul meu și nu există semne de suferință. De cât timp e aici? nu intreb. Mă
îndoiesc că voi primi un răspuns oricum, așa că l-am lăsat să mă strângă după pofta
inimii, auzind ușile închizându-se în urma mea. Cu siguranță detectez o bâlbâială a
pulsului lui acum.
— Căsătorește-te cu mine, spune el încet.
'Ce?' Plâng, zburând înapoi din poala lui. Nu l-am auzit bine. Nu puteam avea. Nu
vrea să se căsătorească. Ochii îmi trec peste fața lui, observând între șocurile mele
că există o strălucire de transpirație care îl acoperă.
„M-ai auzit”, răspunde el, rămânând imposibil de nemișcat. Singurele lui mișcări
sunt buzele care se despart încet pentru a vorbi. Ochii lui albaștri largi nici măcar nu
clipesc, doar găuri arse în fața mea surprinsă.
„Eu . . . . . . Am
aceasta
Îmi rămâne gura căscată în stare de șoc. Pur si simplu? Aș întreba ce s-a schimbat,
dar cred că probabil că este evident și nu am de gând să pun la îndoială.
Îmi spuneam că Miller are dreptate și chiar am crezut asta. Poate pentru că avea
sens, sau poate pentru că părea atât de neclintit. — Dar de ce ești în lift? Gândurile
îmi ies din gură în timp ce mă așez în fața lui, încercând să-mi înțeleg mintea la ceea
ce se întâmplă.
Miller alunecă pe gânduri și aruncă o privire riscantă a împrejurimilor, dar în curând
își concentrează atenția înapoi asupra mea. 'Pot face orice pentru tine.' Vorbește în
liniște, sigur.
Înțeleg.
Dacă poate face asta, atunci poate face orice pentru mine.
„Viața mea a ajuns la locul ei, Olivia Taylor. Acum sunt cine ar trebui să fiu. Amantul
tău. Prietenul tău. Soțul tău.' Își lasă privirea spre burtica mea și mă uit cu mirare
cum ochii lui iau un aspect lini tit. Sunt ochi zâmbitori. — Tatăl copilului nostru. Îl
las netulburat în timp ce se uită la
stomacul meu pentru ceea ce pare o eternitate. Îmi dă timp să-i las declarația să se
rezolve. Miller Hart nu este omul tău obișnuit. Este un bărbat dincolo de orice abilitate
rezonabilă de a descrie. Cred că am această abilitate acum. Pentru că îl cunosc. Toți,
inclusiv eu o dată, au folosit cuvinte pe care le-au considerat potrivite atunci când l-
au descris pe Miller.
Detașat. Fără emoții. Neiubitor. Și de neiubit.
Nu a fost niciodată niciunul dintre acele lucruri, deși s-a străduit din răsputeri să fie.
Și a reușit destul de bine. El a respins pozitivitatea și a salutat detrimentul. La fel ca
picturile sale, și-a pătat frumusețea naturală. Zidurile lui Miller Hart au fost construite
atât de înalte, încât exista riscul ca nimeni să nu-i încalce vreodată.
Pentru că așa și-a dorit el să fie. Nu i-am doborât singuri acei ziduri. Caramida cu
caramida, le-a demontat cu mine. A vrut să-mi arate bărbatul care și-a dorit cu
adevărat să fie. Pentru mine. Nu există nimic pe lumea asta care să-mi ofere o plăcere
sau o satisfacție mai mare decât să-l văd pe Miller zâmbind.
Un lucru simplu, știu, dar nu în lumea noastră. Fiecare zâmbet pe care mi-l oferă este
Machine Translated by Google
indicativ al adevăratei fericiri și, în ciuda impasibilității sale, nu voi trăi niciodată cu grija de
a-l citi. Ochii lui sunt o mare de emoții pe care sunt sigur că doar eu o pot interpreta. Am
finalizat programul de inducție Miller Hart. Am urmat cursul ăla nenorocit. Cu toate
acestea, nu mă iluzi că am făcut-o singur. Lumile noastre s-au ciocnit și au explodat. L-am
descifrat pe el și el m-a descifrat pe mine.
Pacea de neconceput se reflectă la mine când ne privim din nou. 'Vreau să fiu soțul tău.'
Vorbește încet și încet. — Căsătorește-te cu mine, Olivia Taylor. Te implor.' Cererea lui îmi
fură respirația. — Te rog, nu mă face să mă repet, dragă fată. — Dar... — Nu am terminat.
Degetul lui se întâlnește cu buzele mele
pentru a
mă liniști. „Vreau să fii al meu în orice fel posibil, inclusiv în ochii lui Dumnezeu”. „Dar tu
nu ești un om religios”, îi reamintesc prostește.
„Dacă te acceptă ca fiind al meu, atunci voi fi orice vrea el să fiu. Căsătorește-te cu mine.'
Mă
prăbușesc de fericire și mă arunc în brațele lui, simțindu-mă copleșită de
intensitatea sentimentelor mele pentru domnul meu perfect.
Mă prinde. Mă ține strâns. Îmi injectează o cantitate incredibilă de certitudine.
Epilog
Ecranele pornesc și oft când apare la televizorul principal centrat, cu trupul ei frumos,
minion, îmbrăcat în pantaloni capri negri și o cămașă albă, curată, cu părul în cascadă
peste umeri.
Dacă aș fi înclinat așa, mi-aș ridica picioarele pe birou, m-aș așeza pe scaun și aș sta aici
pentru tot restul zilei privind-o. Dar nu sunt dispus să-mi împrăștii biroul cu picioarele și
nicio terapie nu va rezolva asta.
Așa că îmi sprijin capul de spătarul scaunului, atingând telecomanda pe braț și zâmbind
când privirea mea coboară la picioarele ei drăguțe. Azi
Machine Translated by Google
culoare: coral și, deși ia oarecum marginea stilului formal elegant al ținutei ei de
lucru, nu contează. Niciodată nu a avut, nu va face niciodată. Fata mea trebuie să
aibă cincizeci de perechi și știu că se vor adăuga mai multe. De mine. Pur și simplu
nu mă pot abține. De fiecare dată când văd o culoare nouă, mă trezesc în magazin
și ies cu o altă pereche, uneori două, sau, cu vreo ocazie, trei. Fața ei de fiecare dată
când îi prezint o nouă nuanță este dincolo de tărâmurile plăcerii. De fapt, cred că am
devenit ușor obsedat de a căuta fiecare culoare din spectrul Converse. mă încruntă
în sinea mea. Ușor? OK, așa că caut pe Google din când în când și poate rezerv o zi
pe ici și pe colo, în special pentru vânătoarea de Converse. Asta nu mă face obsesiv.
Entuziast, poate. Da, entuziast. Voi merge cu asta și nu-mi pasă ce spune terapeutul
meu.
Într-o înclinare prostească și plăcută din cap, îmi reiau concentrarea pe ecran,
periându-mă pe frunte când un păr rătăcit îmi gâdilă pielea. Oftez, răpită de
perfecțiunea pură care este soția mea, partea laterală a degetului meu arătător
frecându-mi buza superioară în timp ce mă gândesc la tot timpul de închinare pe
care l-am rezervat pentru seara asta. Și mâine seară. Și în noaptea următoare.
Zâmbesc în sinea mea, întrebându-mă pe ce planetă trebuie să fi fost acum atâția
ani. Știam că o noapte nu va fi niciodată de ajuns. Și știu sigur că și ea știa asta.
Penisul începe să-mi zvâcnească în pantaloni când o văd cu ochii peste cap și mă
mut pe scaun pentru a atenua presiunea pe care o împinge împotriva muschii mele.
Ea începe să se întoarcă de la cameră. Eliberez o pufă de aer acumulat și încerc să-
mi reglez respirația. Nu merge. — Oooh, Isuse, ajută-mă. Ea se apleacă
încet, împingându-și fundul înfățișat în afară, iar materialul pantalonilor ei Ralph
Lauren îi trage batjocură peste obraji. Apoi se întâmplă tot felul de activitate
frenetică în pantalonii mei când se uită peste umăr cu un zâmbet mic. 'La dracu!' Mă
ridic de pe scaun și alerg într-o clipită spre u ă, dar mă opresc înainte de a ajunge
când ceva foarte
Machine Translated by Google
serios îmi scapă de atenție în urgența mea. Încep să trag de costum, rezistând cu
disperare impulsului puternic de a-l privi. Îmi netezesc gulerul, cravata, mânecile –
toate într-o încercare zadarnică de a-l evita. — Bollocks! Îmi las capul pe spate și îl
las să cadă încet într-o parte, ochii mei aterizează pe telecomanda rătăcită înainte
de a merge spre scaunul meu, care este poziționat la întâmplare, scaunul încă
rotindu-se puțin din cauza forței brute de a zbura în sus.
— Cu tine, Miller Hart, există. Deschide ușa sau intru eu. 'Nu!' strig,
împingându-mi agresiv scaunul sub birou. — Știi că îmi place să-ți deschid ușa. —
Atunci grăbește-te. Am de făcut
studii și o slujbă la care să ajung. Mă apropii de u ă, trăgându-
mi costumul la loc i trecându-mi o mână supărată prin păr, dar când iau mânerul,
nu-l întorc.
Ceva tocmai mi-a venit. „Spune-mi că nu mă vei smuci”, spun, oprindu-mă fizic să nu
deschid ușa înainte ca ea să accepte. E ca un magnet și cu doar o bucată de lemn
între corpurile noastre apropiate, o simt că mă ademenește mai aproape.
fața și își afundă limba în gura mea. — S-ar putea să scape accidental, mormăi ea
pe lângă buzele mele, ciugulind și mu când.
Mă refer repede la felul ei de a gândi. Zambesc. — Cât mă va costa tăcerea ta? „O
noapte întreagă
de închinare”, afirmă ea cu încredere și fără întârziere.
Nu mă cert. S-ar putea să fac tam-tam, dar nu pot nega că mă bucur de timpul petrecut
cu băiatul meu cât timp suntem acolo. — Vei dansa cu mine înainte de a pleca? 'Aici?' 'Nu.'
O
iau de
mână, iubind curiozitatea de pe chipul ei, și o conduc până la club.
— La naiba! Înjurăm pe sub răsuflare, apăsând și smulgând totul în vedere până când
difuzoarele prind viață. — Ce dispoziție ești, dragă fată? Sun, scanând listele de piese
nesfârșite de pe ecranul computerului.
— Dă-mi ceva energic. Am o zi lungă. „Așa cum doriți”, îmi
spun, găsind piesa perfectă. Zâmbesc și îl încarc, apoi îmi ridic încet corpul îndoit în
timp ce „Electric Feel” al MGMT umple etajul principal al clubului meu. Ea rânjește. Este
cea mai frumoasă priveliște, dar gura ei este singurul lucru pe care îl mișcă și va fi până
când voi ajunge la ea.
Ea stie.
Îi țin ochii de safir uluitor în timp ce cobor din cabină, apoi mă îndrept încet spre ea.
Dumnezeu să o binecuvânteze, umerii aceia delicati se zvâcnesc, mor de nerăbdare să
înceapă să bată cu muzica, dar nu o va face. Îmi iau timpul, așa cum fac întotdeauna.
Bărbia îi coboară puțin și buzele ei se despart, cu ochii cu glugă, genele fluturând.
Vrea să-mi spună să mă grăbesc dracului, dar din nou, nu o va face. Savurat.
Nu s-a grăbit niciodată. Și savurez fiecare nanosecundă necesară pentru a ajunge la ea,
bând în frumusețe pură, crudă și rafinată, așa cum o fac.
— Miller, respiră ea, cu vocea udată de sex, dorință, poftă, nerăbdare.
— Lasă-mă să petrec timpul meu cu tine, dragă fată. Reușesc la ea și îmi împing toată
fața în a ei, simțindu-i inima bătând, constant și puternic.
Îmi alunec brațul în jurul taliei ei minuscule și trag, pecetluindu-ne și aproape explod de
fericire când ea îmi oferă un zâmbet timid, privind în sus la mine.
— Ești gata să mă lași să te închin pe ringul de dans? Întreb.
— Deci gata.
Machine Translated by Google
de la ea. — Treci la treabă, dragă fată, îi șoptesc la ureche, pocnindu-i fundul pentru a o
trimite pe drum. Este nevoie de toată puterea mea să rămân acolo unde sunt și să nu o
alung, așa cum se întâmplă întotdeauna. Încerc să ignor durerea din inima mea care
coboară repede pe măsură ce ea se îndepărtează din ce în ce mai mult de mine. Eu
incerc. Și eșuează de fiecare dată. Nu voi fi din nou complet până când ea va fi din nou
în ochii mei sau în treaba mea.
Mă uit la fiecare pereche de picioare care trec pe lângă mine în timp ce aștept în fața
intrării școlii, căutând gleznele goale. Dau din cap pentru mine, gândindu-mă că nu este
acceptabil ca atât de mulți copii să iasă în public fără șosete asortate. Și dacă băiatul
meu vrea să remedieze asta. Le face o favoare.
Stând lângă u ă, cu mâinile sprijinite u or în buzunarele pantalonilor, nici măcar nu
mă deranjez să întorc zâmbetele multor femei care trec cu copiii în urmă. Zâmbetul ar
fi implicat cu acești străini. Ar fi să-i invit să vorbească, să pună întrebări, să mă cunoască.
Nu, mulțumesc. Așa că îmi mențin expresia stoică și îmi permit mușchilor feței să se
activeze doar când îl văd venind. Zâmbesc, privindu-l ieșind pe uși cu rucsacul în spate,
cămașa lui Ralph înfiptă la întâmplare în pantalonii scurți gri și șosetele frumoase cu
dungi bleumarin îi ridicau tibia. Picioarele sale drăgălașe sunt îmbrăcate în vârfuri înalte
Converse gri, șireturile desfăcute și trecând în spatele lui, iar valurile lui întunecate sunt
o încurcătură de plete care îi cad până la urechi. Omulețul meu.
— Bună ziua, domnule, spun eu, lăsându-mă în coapsă când ajunge la mine și legându-
și șireturile. 'Ai avut o zi buna?' Ochii lui, o copie la carbon
a fetelor Taylor, toți bleumarin și strălucitori, sunt iritați. „Cinci perechi, tati”, îmi spune
el. — Este inacceptabil. 'Cinci?' Sun șocat, ceea ce este bine pentru că
sunt. Trebuie să fi fost într-un murat potrivit. Îi îngust privirea întrebătoare când
termin să-i asigur șireturile. — Și ce ai făcut, Harry? — Le-am spus să pună șosete pe
listele lor de Crăciun. Râd în sinea mea,
luându-l de mână. — Avem o întâlnire cu Great-Nana.
Își țipă entuziasmul, făcându-mă să zâmbesc.
'Să mergem.' Îi revendic mâna și încep să-l conduc departe, dar mă trag scurt când
aud strigătul îndepărtat al numelui meu.
— Domnule Hart!
Machine Translated by Google
Privind în jos la băiatul meu, îi arunc o privire întrebătoare, dar fața lui micuță
rămâne neclintită și el ridică din umeri. — Nu m-am putut concentra asupra
desenului meu. — Deci le-ai spus să pună șosete pe lista de Crăciun și i-ai pus să-i
scoată pe cei ciudați pe care îi purtau?
'Corect.'
Nu mă pot abține. Îi zâmbesc băiețelului meu și o lumină strălucitoare explodează
în jurul meu când el îmi întoarce amuzamentul.
— Domnule Hart!
nu e greu. Și de ce sunt fericiți să-i lase să plece din casă în șosete ciudate este un mister,
oricum. Problema rezolvata.' — Domnule
Hart, nu sunt în măsură să dictez părinții copiilor mei
îmbrăcați-i.
— Nu, dar ești fericit să-mi dictezi ce ar trebui să îndure fiul meu în timpul zilei de școală.
— Dar... — Nu am
terminat,
am întrerupt-o cu cuvintele mele dure și cu aspectul unui deget care tăcere. „Toată
lumea se gândește prea mult la asta. Șosete asortate. Este atat de simplu.' Îmi înconjoară
brațul pe umărul lui Harry și îl duc departe.
— Și vom lăsa acea conversație chiar acolo. „Sunt de acord”, adaugă
Harry, înfășurându-și brațul în jurul spatelui coapselor mele și îmbrățișându-mă în
lateral. — Mulțumesc, tati. — Niciodată să nu-mi
mulțumești, băiete dragut, spun încet, întrebându-mă dacă micuțul lui Harry devine
acum obsesia mea. Mă trezesc adesea să verific gleznele oamenilor în numele fiului meu,
chiar și atunci când nu este cu mine. Lumea are nevoie să scape de șosete ciudate.
— Unde este băiatul meu? Vocea fericită a lui Josephine se strecoară pe hol în timp ce ne
las să intrăm și îl privesc imediat pe Harry, văzându-l scoțându-și Converse și așezându-le
cu grijă lângă suport de haină.
— Sunt aici, Great-Nana! răspunde el, așezându-și rucsacul lângă pantofi.
Josephine apare, ștergându-și mâinile pe un prosop, chipul ei minunat este o bucurie de
văzut. — Bună seara, Josephine, îl salut, scoțându-mi jacheta și atârnându-l de cuier,
netezindu-l bine înainte de a-mi întoarce atenția asupra minunatei bunici a Oliviei.
Ea mă apucă de obraji și mă atacă cu buzele în timp ce Harry își așteaptă rândul alături.
— Câ i azi? ea intreaba.
'Cinci.'
'Cinci.' Gâfâie, iar eu dau din cap pentru confirmarea mea, făcând-o să mormăie ceva
despre faptul că ar fi o rușine. Ea are dreptate. — Îmi place când ești aici. Ea termină,
lăsându-mă cu fața umedă și își întoarce vechii ei ochi bleumarin spre Harry. Întotdeauna
are un zâmbet pentru marea sa. — Și ce mai face băiatul meu minunat? — Bine,
mulțumesc. El
pășește în brațele ei deschise și o îmbrățișează cu înverșunare. — Arăți excepțional de
minunat astăzi, Nana.
Machine Translated by Google
El este perfect.
Băiatul meu este avansat în fiecare aspect al vieții sale tinere. Este inteligent și nu are
nicio trăsătură TOC în afară de constrângerea lui de șosete, dar oricui i se permite ceva.
Harry's are șosete asortate. Nu puteam fi altceva decât mândru de el.
Sunt atât de mândru de el. Îi fac un mic cu ochiul și am izbucnit
Machine Translated by Google
fericire când chicotește și încearcă să-și facă cu ochiul înapoi, clipind din ambii ochi în loc de
unul. OK, poate nu avansat în toate.
— Deci, tânărul meu frumos. Josephine se așează lângă Harry și își împinge lingura spre el
într-un gest de a se baga, dar ea își plesește imediat încheietura mâinii când el se încruntă și
o pune înapoi la locul potrivit.
— Nana Josie! el tsks. — Tata nu-i place acolo! 'Îmi pare rău!'
Josephine aruncă o privire vinovată asupra mea, iar eu ridic din umeri, crezând că ar trebui
să știe mai bine până acum. — Îmi mergea atât de bine. — E în
regulă, amice. Îl potolesc pe Harry, încercând să-l calmez. — Tati se simte bine cu
furculița de acolo.
'Sunte i
sigur?' 'Suta la suta.' Dau jos furculița, făcându-l să chicotească. Sunetul dulce îmi reduce
nevoia de a-l pune imediat înapoi. Dar eu nu. Nu trebuie să vadă cât de mutilat de obsesie am
fost cândva.
Sunt din ce în ce mai bine, totuși. Și Harry ajută enorm. Probabil că am cel mai dezordonat
copil de pe Pământ. În mod clar, Dumnezeu încearcă să obțină un echilibru.
George chicotește, punându-și mâinile în poală înainte de a-și îndrepta fața și ținând-o pe
Josephine pe loc cu ochi serioși. — Nana Josie, îl certa, dând din cap. — Unde î i este
amintirea? „Sus-ți fundul”, mormăie ea pe sub
răsuflare, scuzându-se imediat când și eu și Harry tușim. — Îmi pare rău, băieți. Ea se ridică
de la masă și se plimbă lângă George. Prietenul lui Josephine pare precaut și așa ar trebui. —
Uită-te la asta, Harry! strigă ea entuziasmată, arătând spre un loc dincolo de cameră. Îl văd
cum fața lui Harry se întinde într-un zâmbet încântat, în timp ce aruncă o privire unde este
indicat, apoi rânjesc și eu, în timp ce bunica îndrăzneață a Oliviei îi dă bătrânului George o
manșetă în jurul capului.
'Ai!' Începe să frece locul dureros în timp ce se îmburcă în sine. — Cam inutil, nu-i așa? Îmi
țin gura. Nu sunt prost,
spre deosebire de George.
— Ai terminat de l-ai spus pe George, Nana Josie? întreabă Harry. Întrebarea lui drăguță îi
zâmbește pe toți cei din cameră, chiar și pe George. — Pentru că mi-e mai degrabă foame. —
Am terminat,
Harry. Îi dă lui George o frecare afectuoasă pe umăr, felul ei de a-și face prieteni, și ia loc.
'Nu!' Harry își împușcă capul înapoi spre masă. „Toată lumea trebuie să închidă ochii ca să
putem spune har”. Cu toții respectăm ordinea lui imediat și el începe. — Îți mulțumesc,
Doamne, pentru prăjiturile Nanei Josephine.
Îți mulțumesc că mi-ai dat cea mai bună mamă și tată din întreaga lume și mulțumesc pentru
Bonă Gracie, Pappy William, Nana Josie, unchi Gregory, unchi Ben și bătrân George. Amin.'
Zâmbesc și deschid ochii, dar îi închid într-o clipă când el strigă: „Stai! Mă încruntă în interior,
întrebându-mă pentru cine mai este recunoscător și nu vin cu nimic. Așa că aștept să
continue. — Și te rog, Doamne, fă mumiile și tăticii tuturor copiilor din țară să poarte șosete
asortate. Zâmbesc și încep să deschid din nou ochii.
„Amin”, cântăm cu toții la unison; apoi toată lumea își adună lingurile și se scufundă, inclusiv
eu și Harry, cu excepția faptului că băiatul meu este mai râvnitor decât mine.
— Nana, pot să-ți pun o întrebare? întreabă el, cu gura plină.
'Desigur! Ce ai vrea sa stii?' — De ce îți spune tati o
comoară de aur de douăzeci și patru de carate? Josephine chicotește, la fel
și eu și George la întrebarea lui cu adevărat curioasă.
„Pentru că sunt specială,” spune ea, aruncându-mi ochii dragi pentru scurt timp înainte de a-
și întoarce atenția asupra băiatului meu, „ceea ce te face o comoară de aur de treizeci și șase
de carate”.
O liniște se instalează în jurul mesei în timp ce toată lumea savurează prăjitura delicioasă a
Josephinei și sunt conștientă de zâmbetul neîncetat pe care l-a întins în cuie băiatului meu
perfect. Mamia lui a avut un efect ciudat asupra mea, dar acest omuleț a trimis lumii pe care
ea a făcut din lumină o frumusețe orbitoare. Totul pare perfect perfect atunci când este prin
preajmă, fără a fi nevoie să procedeze așa. Cam.
OK, deci casa noastră arată ca o bombă Lego a explodat în ea, dar mă ocup de asta. Am
pierdut scutecele, biberoanele și jucăriile care scârțâie iritante și am câștigat Lego, vesela de
plastic și cuțite și furculițe contondente. voi trăi. Doar.
— Am ajuns prea
târziu? Îmi ridic privirea și îl văd pe Greg intrând înăuntru, Ben în remorcare, amândoi
părând și mai veseli decât de obicei. Mă pune pe gânduri.
Machine Translated by Google
— Unchiule Gregory! Unchiul Ben! Harry coboară de la masă mai repede decât
fulgerul, alergând spre unchii săi de onoare.
— Harry, băiete! Gregory îl prinde și îl aruncă pe umăr, totul foarte frumos. „Avem
vești incitante”, îi spune Gregory, tot entuziasmat și aruncând o privire partenerului
său, care îi face cu ochiul înainte de a-i revendica pe Harry lui Greg.
Acum chiar mă gândesc. Vești incitante? Mă odihnesc pe spate în scaun și mă pliază
Brațele mele.
Nu trebuie să fac presiuni pentru iluminare pentru că băiatul meu o face în numele
meu, la fel de curios ca mine. 'Ce? Ce veste incitantă? — Unchiul
Ben și cu mine avem un copil! Înghit o
sufocare de șoc, aruncând o privire la George care de fapt se sufocă. — Păi! se
grăbește în jurul tortului său în timp ce Josephine se grăbește și începe să-l lovească
pe spate.
Mă așez drept și îl găsesc pe Harry, șocul meu transformându-se într-o pură
amuzament când îl privesc retrăgându-se, o buclă neclintită căzându-i pe frunte.
Începe să scuture din cap în timp ce Ben îl pune pe picioare. — Dar cine va fi mumia,
unchiule Gregory? Pufnesc
pe toată masa, la fel ca Josephine și George, dar Greg și Ben doar zâmbesc cu drag
la micul și drăguț. — Nu va avea o mumie. Greg se lasă în cap, ajungând la nivelul
ochilor cu băiatul meu.
Harry se încruntă. — Deci vei avea un copil să crească în burtă? —
Harry Hart, micu ă frumuse e! Greg râde. „Bărbații nu pot avea copii să crească
în burtă. O să-l las pe unchiul Ben să explice cum vom avea un copil. 'Tu esti?' scapă
Ben, cu obrajii roșii,
făcându-mi doar râsul într-un teritoriu dureros de stomac.
Primesc o privire murdară din partea lui Greg, făcându-mă să trag în sus și să ridic
din umeri și să-mi cer scuze. „Hai, Ben,” răspund eu, punându-mi o bucată de tort în
gură și mestecând încet. — Cum fac doi bărbați să aibă un
copil? Își dă ochii peste cap și se uită la Greg, acceptând semnul de încurajare din
cap și alăturându-i-se pe podea cu Harry. — Există o doamnă. Ea ne va ajuta.
— Ce doamnă?
— O doamnă
drăguță. — Poartă șosete asortate?
Machine Translated by Google
Toți pufnim din nou, inclusiv Greg și Ben de data aceasta. — Da, râde Greg. — Da, Harry,
poartă șosete asortate. 'Oh bine. Atunci copilul tău va fi
perfect ca mine. Râd necontrolat la observația lui de fapt. Ar
trebui să-i spun să nu fie atât de îngâmfat, dar cum aș putea să fac asta când eu sunt cel
care îi spune constant că este perfect. Când este acoperit de noroi după o zi în parc, este
perfect. Când are sos de spaghete uns până la urechi, e perfect. Când este înconjurat de
mizeria îngrozitoare a dormitorului său, este perfect.
'Buna
ziua!' Ies din isterie și gânduri la sunetul salutului familiar, urmat de Harry ieșind din
bucătărie, pierzând orice interes pentru veștile incitante ale lui Greg și Ben. — Nan și Pap
sunt aici! strigă el, dispărând pe coridor.
— Felicitări, spun în timp ce Gregory și Ben se trag de pe podea. — Sunt foarte fericit
pentru tine. 'Vești minunate!' Josephine
cântă, luându-i pe amândoi într-o îmbrățișare de urs. 'Astfel de
vești minunate!'
Bietul George mormăie de fericire înainte de a se scufunda înapoi în prăjitura pe care a
așteptat-o toată ziua să mănânce.
— Sunt aici, scumpul meu băiat! Gracie râde și aud semnul revelator al ciocnirii corpurilor
de unde Harry a ajuns la ea și și-a făcut lansarea obișnuită la bebelușul lui. — Oh, mi-a fost
dor de tine! — Și mie mi-ai fost dor de tine, Nan. Îmi
dau ochii peste cap. Ea și William
l-au dus la cină aseară. Dar cunoscând adorația ei feroce față de băiatul meu, mă pot
identifica. Zilele de școală țin dureros.
— Soldurile tale sunt în regulă. William intră cu pași mari, dând spatele lui Gracie
cap o privire dezagreabilă.
— Ce știi ? replică ea.
— Totul, îmi răspunde el încrezător, făcându-mă să zâmbesc și să bată joc de Gracie.
William dă din cap în semn de salut pentru toată lumea, apoi face un tam-tam uriaș asupra
lui Harry, fluturând o geantă Harrods sub nasul lui. — Uite ce am, tachinează el. „Mami m-a
sunat și mi-a spus că ai primit un premiu de director săptămâna trecută pentru că ai fost de
ajutor celorlalți copii! Bravo, tu! Râd în sinea mea. Da, asta a fost înainte să
le fure toate șosetele.
'Am facut!' Emoția din ochii lui Harry se ridică pe a mea. Știu ce este în geanta aia. 'Este
pentru mine?' 'Da pentru
tine.' Gracie împinge geanta și îi aruncă lui William o privire de avertizare pe care o observă
repede, dând înapoi. — Dar mai întâi, spune-mi cum a fost ziua ta. — Nu întreba! țipă
Josephine, adunând niște farfurii. „Șosete ciudate peste tot!” Gracie oftă și capul mic al lui
Harry începe să
se balanseze în sus și în jos, de acord. — Azi cinci, Nan. 'Cinci?' Gracie sună șocată, ceea ce
este de înțeles. Am avut una sau
două perechi, dar cinci este un record și a zguduit lumea bietului meu băiețel până la capăt.
— Da, cinci. Harry se îndepărtează din poala lui Gracie și își umflă pieptul exasperat, dar
nu spune mai mult. El nu are nevoie. Acum toată lumea este aici, el vrea dovada că cinci nu
va crește. George și cu mine stăm, alături de William, Greg și Ben și ne ridicăm cu toții
pantalonii, dezvăluindu-ne șosetele pentru inspecție. Chiar nu trebuie să fiu în line-up –
băiatul meu știe că poate depinde de tatăl lui – dar mă conformez oricum, doar de dragul
asta. În plus, ador fața lui concentrată când face asta.
Îl simt pe William aruncându-mă cu coada ochiului spre mine și arunc o privire, deși știu că
nu-mi va plăcea ceea ce văd. Va avea acea expresie obosită pe față.
— E un copil. Umorează-l, șoptesc eu, ignorând pufăiatul sardonic al lui William. Știu la ce
se gândește. Se gândește că această ciudățenie nu are nimic de-a face cu el să fie copil și cu
tot cu faptul că el este copilul meu . — Sunt doar șosetele, îl asigur.
Machine Translated by Google
Omulețul meu merge încet pe linie, strângându-și buzele, de parcă s-ar pregăti pentru ce
e mai rău. Știu cu siguranță pe William, Greg, Ben și nu-l voi dezamăgi niciodată, dar bătrânul
George este întotdeauna un tun liber. — Frumoasă alegere, George! cântă Harry, lăsându-
se în genunchi pentru a vedea mai atent.
Îl aud practic cum pieptul lui George se ridică de mândrie. — Mulțumesc, Harry. Nana
Josephine m-a tratat. Ușurarea care mă
trece este palpabilă și o pot simți și pe cea a lui William. Amândoi ne uităm în jos la gleznele
lui George. Are o pereche de lucruri groase de lână bleumarin. Sunt ticăloși, dar o pereche
potrivită, așa că trec. Mă uit la Josephine, o găsesc zâmbind mândră și îi mulțumesc mental
și ei și modurile ei puternice cu băiețelul, pentru că expunerea picioarelor îmbătrânite ale lui
George nu este o priveliște plăcută când Harry îl face să-și scoată șosetele. mă înfior.
'Hei!' îl certa, trăgându-l și dându-i lui Harry ochi de avertizare. — Unde s-au dus acele
maniere? — Îmi pare rău, Pappy.
Coada lui Harry trece chiar între picioarele lui.
'Mai bine. Știi, există un singur bărbat pe lumea asta pe care îi voi permite Bonei să
iubească mai mult decât pe mine.
— Eu, afirmă Harry fără întârziere. — Dar chiar nu ai de ales
problema.'
Nu mă pot abține. Am izbucnit în accese de râs, spre dezgustul lui William, ținându-mă de
stomac și ștergându-mi ochii umezi instantaneu. „Îmi pare rău”, râd, știind că trebuie să-l țin
în frâu înainte să se leagăn de mine.
— Mă sperie, jur, mormăi William, clătinând din cap cu disperare și ocolind mâna lui Gracie
când aceasta zboară să-l lovească pe umăr.
'Hei!'
— Ei bine, haide! argumentează el, ciocănind afectuos pe obrazul lui Harry. 'Cum este
posibil?'
Machine Translated by Google
— E perfect, sar, ștergând firimiturile care poluează degetele lui Harry cu o cârpă
umedă.
— Mulțumesc, tati. —
Foarte binevenit. Vreau să-l ridic și să-l strâng în chestia mea, dar mă rezist. — Trebuie
să pornim. — Lasă-mă să deschid
asta, spune el, scotocind prin punga de cadouri și scoțând ceea ce știm cu toții că este
acolo. 'Uite!'
Excitarea lui față de o pereche de șosete a trecut cu mult de nerezonabil. Știu asta, dar
nu voi găsi niciodată motivul pentru a-l remedia. 'Wow!' Mă alătur lui în entuziasmul lui
și iau perechea când sunt împinși spre mine. 'Foarte deștept.' — Au cai pe ei! Le
smulge înapoi și le ține la piept. 'Se potrivesc cu tricoul meu! Ooooh, asta e prea tare!
Eu radiez. Gracie este radiant. Fiecare om al naibii din camera asta
este radiant. Să nu-mi spună nimeni niciodată că băiatul meu nu este al naibii de perfect.
Lifturi. Sunt trei care se uită la mine. Mintea mea nerezonabilă crede că se ceartă între ei
despre cine mă simte tremurând înăuntru, de parcă ar fi punctul culminant al zilei lor
mizerabile. Cel din mijloc câștigă.
Ușile se deschid și ritmul cardiac îmi crește cu douăzeci de viteze. Dar refuz să-l las pe
băiatul meu să vadă asta. Cu această parte din mine nu vreau să-l împovărez niciodată.
Nu lăsa niciodată copilul să-ți vadă frica. Toata lumea stie asta.
De ce naiba cabinetul terapeutului trebuie să fie la etajul opt? Nu-i pot face picioarele
să urce atâtea scări și micul lui ego nu-mi permite să-l port. Așa că am rămas blocat cu
liftul poxy și sunt de când Olivia a insistat să venim aici. Starea mea de spirit se prăbușește.
Simt că o mână mică se flexează în a mea, smulgându-mă din transă. La naiba, îl rănesc.
— Ești bine, tati? Ochii lui bleumarin urcă pe corpul meu până se închid cu ai mei. Sunt
plini de îngrijorare și mă detest imediat pentru că am provocat orice îngrijorare din
partea lui.
— Bine și bun, băiat dulce. Mă forțesc să fac un pas înainte, strigând mental o mantră
de cuvinte încurajatoare în timp ce depășim pragul cutiei de groază.
Umerii lui mici ridică din umeri. 'Nu știu. Poate că nu vă plac lifturile astăzi. Mă simt
ca un prost. Băiatul meu de cinci ani încearcă să mă ajute. S-au încheiat în sfârșit zilele
mele în care ascund această frică îngrozitoare? M-a dat seama? — Vom lua liftul, afirm,
întinzându-mă și apăsând butonul de la etajul opt, probabil mai tare decât este necesar.
Sunt hotărât să înving acest demon.
Ușile se închid și mânuța lui Harry începe să o strângă pe a mea. Mă uit în jos, găsindu-
l că mă studiază cu atenție. 'La ce te gandesti?' Întreb, oricât de multe nu vreau să știu.
Tragându-mi picioarele pantalonilor în sus, mă așez lângă Harry și petrec ceva timp
absorbind împrejurimile noastre. Este relativ liniștit, așa cum este întotdeauna când
suntem aici, la sfârșitul zilei. Singura noastră companie este o doamnă nervoasă,
cunoscută sub numele de Wendy, care refuză să privească pe nimeni în ochi, nici măcar pe Harry.
Machine Translated by Google
Gemu în sinea mea și îmi las fundul pe scaunul de vizavi de biroul ei, iar Harry face
același lucru, dar acolo unde sunt iritată și îmbucurătoare, el rânjește nebunește. Îmi
pătrunde puțin în starea mea proastă și îmi găsesc buzele zvâcnind la colțuri.
Machine Translated by Google
— Bună, Harry, spune ea. Vocea ei este ca mierea, toată netedă și liniștitoare. Nu
o văd, pot doar să-i aud vocea, dar când scaunul ei pivotant începe să se întoarcă și
iese în vedere, frumusețea ei mă face prost pentru câteva clipe. Și la naiba dacă
penisul meu începe să danseze în pantaloni.
„Bună, mami,” cântă Harry, cu ochii strălucitori și fericiți, acum are ca mama lui să
se bată cu el. — Am venit să te ducem acasă. Ai avut o zi buna?' Ea izbucnește în cel
mai uimitor
zâmbet, ochii ei bleumarin care se potrivesc cu strălucirea băiatului meu ca
diamantele. „Am avut o zi minunată, am făcut cu atât mai bine acum că ești aici.” Ea
aruncă acei ochi delicioși în direcția mea. Obrajii îi sunt înroșiți. Vreau să mă
năpustesc și să o închin chiar acum. Zâmbetul ei larg devine timid și își încrucișează
un picior peste celălalt. — Bună seara, domnule Hart. Îmi îndrept buzele și mă mișc
pe
scaun, încercând să evoc gânduri rezonabile într-o încercare zadarnică de a rămâne
calm în fața băiatului meu. — Bună seara, doamnă Hart. Fiecare ciob binecuvântat
de lumină care ne-a
cuprins viețile de când ne-am întâlnit se ciocnește peste birou și detonează. Îmi
face spatele să se îndrepte și inima îmi bate repede. Această femeie, pură, crudă și
inocent de perfectă, mi-a făcut mai multă plăcere decât am crezut vreodată că este
posibil. Nu doar prin intimitate, ci și din pura bucurie de a fi obiectul afecțiunii ei. Eu
sunt centrul lumii ei. Și ea este miezul absolut al meu.
Îl văd pe Harry sărind de pe scaun și mergând spre rafturi. 'Cum a fost ziua
voastră?' Întreb.
'Obositor. Și trebuie să mai studiez când suntem acasă. Îmi ia
totul din mine să mă abțin să-mi dau ochii peste cap, știind că voi fi atacat de
nesăbuința ei dacă îmi expun exasperarea. Acest job este doar cu jumătate de
normă, dar ea nu are nevoie să lucreze aici. Ea insistă că este bine pentru studii – îi
dă o idee la ce să se aștepte atunci când se califică ca terapeut, dar tot ce văd este
că se epuizează. Nu o pot nega, totuși. Ea vrea să ajute oamenii.
— Vei avea un birou ca acesta? Îmi arunc privirea în jurul biroului partenerului. Îl
deturnăm în fiecare miercuri la șase.
— S-ar
putea. Îmi întorc ochii la ai ei, zâmbind răutăcios. — Pot să te mai numesc
terapeutul meu când ești cu adevărat?
Machine Translated by Google
— Putem să dansăm acum? întreabă Harry, atrăgându-ne atenția asupra lui, așteptând
cu nerăbdare în lateral. — Controlează-te, mormăie el.
Râdem și fiecare dintre noi își revendică una dintre mâini, așa că formăm un cerc.
„Hai să facem asta”, spun eu, pregătindu-mă pentru ceea ce sunt pe cale să îndur și la care
voi lua parte.
Ne petrecem câteva momente aruncându-ne privirile unul către celălalt, zâmbind,
așteptând, înainte ca Harry să facă prima mișcare. Băiatul meu izbucnește în cântec,
scotând versurile în timp ce corpul lui practic intră în spasm. Ne scutură din strânsoare și
își aruncă brațele în aer, închizând ochii în timp ce începe să sară prin birou ca o treabă
nebună. Nu am văzut niciodată o priveliște atât de minunată.
— Haide, tati! strigă el, îndreptându-se spre canapea și sărind pe perne. Ușorul
disconfort pe care îl aduce nepăsarea lui nu este ceva ce pot ajuta, deși mă îmbunătățesc,
cu siguranță. În plus, facem întotdeauna ordine înainte de a pleca.
Muzica începe să se estompeze, dar energia noastră nu. Încă mergem dracului după
piele când „Fericirea” lui Goldfrapp începe și Harry țipă entuziasmat. 'Oh wow!' gâfâie,
împingându-și valurile de pe frunte. 'Favoritul meu!'
Sunt smuls de pe birou și noi trei formăm din nou un cerc. Știu ce urmează să se
întâmple. O să amețez foarte tare. Există un singur lucru care poate opri inevitabilul, așa
că îmi pun ochii pe Olivia în timp ce Harry instigă la rotirea cercului nostru mic. A plecat
din nou cu zânele, așa că nu va observa că toată atenția mea este îndreptată ferm pe
mama lui.
Și a ei este pe mine.
De jur împrejur mergem, iar și iar, Harry cântând și Olivia și cu mine ne-am concentrat
doar unul pe celălalt. „Te iubesc”, spun cu un zâmbet strâmb.
— Oasele tale, Miller Hart, îmi dă gura înapoi, dându-mi acea rază plină.
Doamne, ce am făcut ca să o merit?
Mă simt destul de transpirat când muzica se oprește în sfârșit și continuând să urmăm
tradiția noastră obișnuită, ne prăbușim cu toții la podea într-o grămadă epuizată. Gâfâim,
cu pieptul tremurând, Harry încă chicotind cu mama lui.
Zâmbesc în tavan. „Am o cerere”, mormăi fără suflare, rezistând impulsului de a întâlni
chipul drăguț zâmbitor al lui Harry la sunetul acelor cuvinte. Există un singur răspuns
corect la această solicitare.
— Nu vom înceta niciodată să te iubim, tati, răspunde el grăbit, punând mâna
pe bratul meu.
Îmi las capul într-o parte să-l găsesc. 'Mulțumesc.' — Avem
i noi o cerere. Respir adânc
și înghit nodul din gâtul meu care este împușcat de fericire pură și nemuritoare. — Până
nu-mi mai rămâne suflare în plămâni, băiete. Lumea mea se concentrează și totul este
Plăcere.
Machine Translated by Google
Eliberare.
Nici intimitățile noastre nu au fost niciodată automate – nu în sensul că corpul meu a
. Dar a fost automat în sensul că, în cele din urmă, a fost
preluat controlul și doar. . face.
natural. Fără efort.
Trebuia să mi se întâmple asta.
O noapte s-a transformat într-o viață.
Și nici măcar asta nu va fi suficient. Totul cu Olivia și Harry nu va fi niciodată suficient.
Despre autor
Jodi Ellen Malpas s-a născut și a crescut în orașul Midlands Northampton, Anglia, unde
locuiește cu cei doi băieți ai săi. Lucrând cu normă întreagă pentru afacerea de construcții a
tatălui ei, ea a încercat să ignore ideea persistentă de a scrie până când a devenit imposibil.
Ea a scris în secret mult timp înainte de a-și găsi în sfârșit curajul să-și dezlănțuie tendința
creativă, iar în octombrie 2012 a lansat This Man. Ea a riscat la o poveste cu personaje
intense și a stârnit reacții incredibile din partea femeilor din întreaga lume. Ea este acum o
mândră autoare cu bestselleruri pe primul loc în New York Times și Sunday Times .
Acest om
Sub Acest Om
Acest om a mărturisit
O noapte: promis
O noapte: refuzat
Machine Translated by Google
Drepturi de autor
Publicat pentru prima dată în Marea Britanie în 2015 de Jodi Ellen Malpas
Această ediție a fost publicată pentru prima dată în 2015 de Orion Books
Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată într-un sistem de recuperare
sau transmisă sub nicio formă sau prin orice mijloc, fără permisiunea prealabilă în scris a editorului, și nici să fie difuzată în
alt mod sub nicio formă de legare sau acoperire, alta decât cea din care este publicat fără o condiție similară, inclusiv
această condiție, fiind impusă cumpărătorului ulterior.
Toate personajele din această carte sunt fictive și orice asemănare cu persoane
reale în viață sau moarte este pur întâmplătoare.
www.orionbooks.co.uk
Machine Translated by Google
Machine Translated by Google
Machine Translated by Google