MinisterulăEducaţiei,ăCercet rii,ăTineretuluiăşiăSportului

UNIVERSITATEAăCREŞTIN ă
„DIMITRIEăCANTEMIR”
Facultatea de Istorie

ANALELE
Universit iiăCreştine
„DimitrieăCantemir”

Seria ISTORIE – Serieănou

Anul 3 ●ăNr.ă1 – 2 ●ăIanuarie – Iunie 2012

Bucureştiă
2012
 A alele U iversităţii Creşti e „Di itrie Ca te ir”, Bucureşti, Seria Istorie – Serie ouă, A ul 3, Nr. 1-2, 2012, p. 57-68
ISSN 2068 – 3766 (online); ISSN 2068 – 3758 (CD-ROM); ISSN 1584 – 3343 (print)

ÎNTEMEIEREA HISTRIEI. TEZE ŞI CONTROVERSE

Asist. univ. drd. Florentin MUNTEANU

Abstract: The foundation of Histria raised important issues over time which brought under discussion on
one hand the space of the archaic city and on the other hand its chronology. We started from the
archaeological and geomorphological situations as well as from the literary sources which tell us about the
first episode in the life of our city: Pseudo-Skimnos and Eusebius of Caesarea. Concerning the space of the
archaic city one of the hypotheses is that Histria was built as two urban units, one on the rock of the
eastern side and one represented by the western plateau of the region. The other one is that the two parts of
the city were organically linked to each other. The chronological issue is raised by the disputes about the
period when Histria was founded. According to Pseudo-Skimnos it was the fourth quarter of the seventh
century BC. This was considered to be the official time period when the first settlers arrived on the western
coast of the Black Sea. On the other hand Eusebius of Caesarea says that Histria was founded in 657 BC.
This information seem to be verified by the latest archaeological discoveries which certify that the first
Greeks arrived in this area before the period mentioned by Pseudo-Skimnos.

Keywords: archaic city, chronology, Eusebius, Histria, foundation, Pseudo-Skymnos.

Cuvinte-cheie:

În considera iile ce urmează, privitţare la mult disputata prţblematică a

îŢtemeierii Histriei, vom porni de la situa ia arheţlţgică, de la cea geţmţrfţlţgică precum
şi de la cele dţuă surse care pţmeŢesc acest prim episod din via a cetă ii noastre, respectiv
Eusebius din Caesarea şi Pseudo-Skymnos. Disputele suŢt legate îŢ primul râŢd de
articularea spa iului pe care a fţst îŢtemeiată cetatea. De asemeŢea au existat de-a lungul
timpului diverse ţpiŢii legate şi de crţŢţlţgia ei îŢ rapţrt cu descţperirile arheţlţgice, dar
şi cu cele dţuă surse la care vţm face referire îŢ demersul Ţţstru.
ÎŢ primul râŢd, trebuie să precizăm faptul că deşi cetatea arhaică are ţ suprafa ă de
aproximativ 60 de ha, pâŢă îŢ acest mţmeŢt Ţu au fţst descţperite dţvezi ale lţcuirii decât
îŢ Zona Sacră grecească, situată pe Ţucleul de stâŢcă diŢ estul cetă ii, pe platoul din vestul
ei şi la nord de acesta (fig. 1). Nu avem dţvezi ale lţcuirii îŢ spa iul diŢtre acrţpţlă şi


UŢiversitatea diŢ Bucureşti, Facultatea de I storie; e-mail: florentin_m@yahoo.com.

57
platţu, lipsa acestţra lăsâŢd lţc fţrmulării mai multţr ipţteze referitţare la modul îŢ care
articula spa iul cetă ii dar şi la mţdul îŢ care a fţst cţŢcepută Histria la îŢceputurile ei.
ÎŢaiŢte de a trece la descrierea acestţr zţŢe, peŢtru a evideŢ ia dificultă ile pe care
le cţmpţrtă ţrice iŢterpretare legată de îŢtemeierea Histriei, trebuie să aruŢcăm ţ privire
asupra tţpţgrafiei ţraşului. ÎŢ acest seŢs, primele ipţteze au fţst fţrmulate de către Vasile
PârvaŢ şi Scarlat Lambrino, ipţteze îŢtre care, dealtfel, au şi oscilat cei doi. Prima ar fi
aceea că îŢ aŢtichitate Histria se afla îŢ mijlţcul uŢui gţlf imeŢs, ce s-ar fi îŢtiŢs pâŢă îŢ
aprţpiere de satele Vadu şi I stria, pe ţ iŢsulă de stâŢcă ce s-ar fi îŢăl at deasupra apei. Este
evideŢt faptul că cei dţi se refereau la spa iul delimitat de zidul cetă ii rţmaŢe târzii. Cea
de-a dţua ipţteză este aceea că masivul de stâŢcă Ţu ar fi fţst separat de zţŢa cţŢtiŢeŢtală
decât pe timpul ierŢii, câŢd valurile mării ar fi iŢuŢdat spa iile mai jţase situate îŢtre cele
dţuă zţŢe. O a treia ipţteză, care, totuşi, nu le contrazice pe precedeŢtele dţuă, este
fţrmulată de Petre AlexaŢdrescu. CţŢfţrm acesteia, Histria era cţmpusă diŢ dţuă uŢită i
urbanistice distincte, prima fiind cea care ocupa masivul de stâŢcă, mai îŢalt, şi care slujea
drept acrţpţlă, cea de-a dţua fiiŢd reprezeŢtată de Ţucleul de lţcuire civilă ce se articula la
aproximativ 800 de m mai la vest de acrţpţlă.1 ÎŢ aceste cţŢdi ii apar dificultă ile de
iŢterpretare îŢtrucât Ţu au fţst ideŢtificate limitele lţcuirii arhaice îŢ zţŢa de Ţţrd a
cetă ii. Datele strâŢse pâŢă îŢ acest mţmeŢt al cercetării par să iŢdice faptul că nu putem
vorbi la Histria de un spa iu unitar care să fi slujit îŢtemeierii sale. Ipţteza prţpusă de
Petre AlexaŢdrescu pare să fie cţŢfirmată de cercetările uŢei echipe de geţlţgi germaŢi,
care şi-a propus să studieze spa iul dintre masivul de şist verde pe care este aşezată ZţŢa
Sacră şi platou. Concluziile la care au ajuns, Ţu Ţumai că Ţu elimiŢă cţŢtrţversele, ci sunt
de Ţatură să le adâŢcească. Se pare că îŢ spa iul ce a făcut ţbiectul cercetării, îŢ epţca
arhaică se articula un golf cu ţ adâŢcime maximă de cel pu in 4 m, care era legat de mare
printr-un canal al cărui traseu trecea pe la nord de cetate2.
Cu toate acestea, concluziile studiilor geomorfologice efectuate îŢ deceŢiile şase şi
şapte ale secţlului trecut par să cţŢtrazică aceste teţrii care Ţu au fţst verificate îŢ tereŢ.
Precizăm faptul, iŢcţŢtestabil dealtfel, că îŢ periţada arhaică a cetă ii Ţţastre relieful era
cţmplet diferit fa ă de mţdul îŢ care Ţi se preziŢtă Ţţuă astăzi (fig. 2) şi că grindul Chituc
şi lacurile SiŢţe şi Istria Ţu existau. Descoperirile arheologice din Ţecrţpţla tumulară, mai
ales cele diŢ zţŢa iŢuŢdabilă de la Ţţrd de cetate (săpături efectuate îŢ periţadele îŢ care
apele lacului au permis acest lucru), cţŢfirmă că atât aşezarea cât şi Ţecrţpţla se îŢtiŢdeau
pe ţ suprafa ă ce astăzi se află îŢ parte sub apele lacului ulterior constituit. De asemenea,
profilurile stratigrafice ale sondajelor efectuate îŢ periţada mai sus amiŢtită ne
inregistrează la baza tuturor depozitelor aŢtrţpice uŢ strat de Ţisip de factură mariŢă.3

1 Alexandrescu 2005, p. 51-52.

2 Alexandrescu 2005, p. 52.
3 Cţte 1966, p. 343-348.

58
Aceasta Ţe iŢdică îŢ mţd cert faptul ca depuŢerea Ţisipului este aŢteriţară venirii primilor
cţlţŢişti la Histria îŢtrucât structurile lţr se aşează pe acest strat de Ţisip mariŢ. ExisteŢ a
uŢui gţlf îŢtre cele dţuă zţŢe, cea a acrţpţlei şi cea a platţului, şi a uŢui caŢal care să facă
legătura cu marea priŢ Ţţrdul cetă ii este destul de pu iŢ prţbabilă. Trebuie să avem îŢ
vedere şi faptul că pe coasta de V a Mării Negre cureŢ ii marini au direc ia N-S, îŢ aşa fel
îŢcât aluviuŢile cărate de ei s-ar fi depus mai degrabă la Ţţrd de masivul de şist verde. Sub
acest aspect, dacă admitem fie şi peŢtru ţ clipă existeŢ a uŢui caŢal pe la Ţţrdul cetă ii
acesta s-ar fi cţlmatat îŢtr-ţ periţadă de timp relativ scurtă. DiŢ acelaşi mţtiv cţŢsiderăm
că portul arhaic, precum şi cele ale altţr periţade, nu puteau fi amplasate decât îŢ zţŢa de
S a cetă ii. ÎŢ cţŢseciŢ ă suŢtem de părere că, la venirea primilor greci, atât la Ţţrd cât şi la
vest de Ţucleul de şist verde se îŢtiŢdea ţ câmpie litţrală jţasă, cum sus iŢe de altfel şi M.
Bleahu4 (fig. 3).
Privitor la limitele Zonei Sacre, pâŢă îŢ acest mţmeŢt acestea nu au fost identificate
îŢ tţtalitate cu excep ia celei de Ţţrd reprezeŢtată de latura de Ţţrd a zidului iŢciŢtei
elenistice. La nord-est de acrţpţlă, aceeaşi echipă de geţlţgi germani a identificat resturile
a dţuă trţŢsţaŢe de iŢciŢtă ce se preluŢgesc către est. AvâŢd îŢ vedere şi paŢta abruptă de
la estul Acropolei, putem presupuŢe că aceasta s-ar fi îŢtiŢs spre est depăşind limitele
actuale ale plajei 5.
Cele mai vechi ameŢajări diŢ ZţŢa Sacră suŢt mai dificil de ideŢtificat îŢ tereŢ, ele
fiind reprezentate de altare, vetre, bothroi – îŢ Ţumăr de patru, de mică adâŢcime.
Ceramica descţperită îŢ aceşti bothroi apar ine, din punct de vedere cronologic, ultimului
sfert al secolului al VI I -lea şi îŢceputului secţlului al VI-lea a. Chr. De asemenea a fost
ideŢtificată şi ţ fază a cţŢstruc iilţr de lemŢ, aŢteriţare celţr de piatră. Această
interpretare este argumeŢtată priŢ descţperirea uŢţr igle şi teracote, precum şi a gropilor
săpate îŢ stâŢcă, destiŢate implaŢtării stâlpilţr de sus inere a structurilor de lemn 6. Un caz
special îl repreziŢtă marea fţsă sacră, dar Ţu atât diŢ perspectiva crţŢţlţgică, ci mai ales
din cea a dimensiunilor sale impresionante7.
Fazei cţŢstuc iilţr de lemŢ îi urmează cea a cţŢstruc iilţr de piatră de la mijlţcul
secolului al VI -lea a. Chr. ÎŢ râŢdul acestţra se îŢcadrează templul Afroditei, cel al lui Zeus
şi presupusul templu al lui Apollo8.
ÎŢ zţŢa de vest a cetă ii, care corespunde configura iei actuale a platoului,
descţperirile arheţlţgice ce privesc epţca arhaică suŢt mai bţgate spre marginea
platţului, atât la sud şi la vest, cât şi la nord-vest, cu precizarea că limita de Ţţrd a

4 Bleahu 1962, p. 50.

5 Alexandrescu 2005, p. 51-52.
6 Alexandrescu 2005, p. 66-70.
7 Alexandrescu 2005, p. 62-64.
8 Alexandrescu 2005, p. 71-84.

59
platoului Ţu repreziŢtă şi limita locuirii arhaice ce s-ar situa sub apele lacului Sinoe. Spre
est Ţu au fţst descţperite urme arhaice pâŢă îŢ acest mţmeŢt al cercetării. Acest fapt pare
să cţŢfirme îŢ parte ipţtezele fţrmulate de echipa germaŢă de geţlţgi.9
ÎŢ aceste zţŢe au fţst ideŢtificate trei Ţiveluri de lţcuire arhaică. ÎŢcă de la îŢceput
precizăm că datările tuturor celor trei niveluri au fţst făcute pe baza materialului ceramic
şi a situa iei stratigrafice. Primul nivel a fţst plasat îŢ ultimul sfert al secolului VI I a. Chr. şi
la îŢceputul secţlului VI a. Chr. Toate locuin ele acestui Ţivel suŢt lţcuiŢ e de suprafa ă.
I nteresaŢt este faptul că ele suŢt aşezate direct pe stratul de nisip care, după părerea uŢţr
cercetătţri, se pare că apar inea plajei la vremea respectivă10 , fapt care nu contrazice opinia
geologilor care au efectuat studiile de la mijlocul secolului trecut 11. De fapt ar fi vorba de
mai sus meŢ iţŢata cîmpie litţrală fţrmată diŢ Ţisipuri mariŢe.
ÎŢ Ţivelul arhaic II au fţst îŢregistrate, pe lâŢgă lţcuiŢ e de suprafa ă, şi locuin e de
tip bordei. Acestea au fţst plasate crţŢţlţgic îŢ iŢtervalul îŢceputului de secţl VI pâŢă spre
570-560 a. Chr.
LţcuiŢ ele Ţivelului arhaic III suŢt datate îŢ periţda dintre 560 a. Chr. şi sfârşitul
secolului al VI -lea a. Chr., datare făcută, ca şi îŢ cazul celţrlalte Ţiveluri, pe baza
materialului ceramic şi a stratigrafiei. Fţarte iŢteresaŢt este faptul că lţcuiŢ ele acestui
nivel au fost distruse de uŢ puterŢic iŢceŢdiu la sfârşitul secolului, iŢceŢdiu cţŢstatat şi îŢ
Zona Sacră. Acest inceŢdiu este pus pe seama expedi iei lui Darius, databilă îŢ iŢtervalul
519-512 a. Chr.12. Tţt îŢ iŢtervalul acestui ultim Ţivel arhaic este plasată şi construc ia
zidului de iŢciŢtă arhaic. Acesta este cţŢstruit diŢ cărămizi de chirpici aşezate pe o
funda ie de şist verde. Evident, prima distrugere a acestei incinte corespunde distrugerii de
la sfârşitul secolului VI p. Chr.
Cu toate acestea prima distrugere pe care a suferit-ţ Histria îŢ epţcă arhaică este
uŢa mai veche, plasată la mijlocul secolului al VI -lea a. Chr., distrugere care a afectat şi
Zona Sacră.13 Acesta este mţmeŢtul îŢ care histrieŢii au sim it Ţevţia de a-şi apăra cetatea
cu uŢ zid de iŢciŢtă, cel meŢ ionat mai sus.
RezumâŢd cele expuse pâŢă acum, situa ia arheţlţgică privitoare la epţca arhaică
se preziŢtă destul de limpede. ÎŢ primul râŢd, eseŢ ial peŢtru cetatea Ţţastră este faptul că
avem de a face cu dţuă zţŢe distincte de descţperiri arheţlţgice privitţare la această
epţcă: cea a Acrţpţlei şi cea de locuire de pe platoul de vest. Acest fapt Ţu exclude îŢsă
posibilitatea ca zona de lţcuire să se fi îŢtiŢs spre est, către acrţpţlă. ÎŢ al dţilea râŢd, la
mijlocul secolului al VI -lea a. Chr. lţcuitţrii Histriei au cţŢstruit uŢ zid de iŢciŢtă ce

9 Alexandrescu 2005, p. 52.

10 Dimitriu 1966, p. 22.
11 Bleahu 1962, p. 45-53; Cţte 1966, p. 337-352.
12 Alexandrescu 2005, p. 94.
13 Alexandrescu 2005, p. 96.

60
inchidea o suprafa ă de aprţximativ 60 de ha. Trebuie meŢ iţŢat faptul că se pare că
aceasta Ţu este siŢgura iŢciŢtă îŢ epţca arhaică. Pţtrivit mărturiei lui DiŢu Adameşteanu,
bazată pe ţbserva iile făcute îŢ vremea studeŢ iei, ca participaŢt la săpăturile cţŢduse de
Scarlat Lambrino, s-ar părea că la est de cartierul ţficial al ţraşului rţmaŢ târziu s-ar afla
uŢ zid de dimeŢsiuŢi îŢsemŢate, ce ar putea cţŢstitui iŢciŢta arhaică a acrţpţlei.14 Astfel,
este posibil ca cel târziu la sfârşitul secolului VI p. Chr. să avem de a face cu un sistem de
apărare cu dţuă iŢciŢte.
Dedublarea spa iului cetă ii arhaice, pe care ţ presupuŢe existeŢ a a dţuă îŢciŢte, a
adus îŢ discu ie o serie de probleme legate de semnifica ia şi Ţatura precum şi de raportul
diŢtre cele dţuă zţŢe de locuire: cea a Acropolei (îŢ liŢii mari zţŢa îŢ care a fţst cţŢstatată
o lţcuire permaŢeŢtă îŢcepâŢd diŢ epţca arhaică pâŢă la părăsirea cetă ii, îŢ epţca
bizaŢtiŢă) şi cea a platţului. Dţuă ipţteze au fţst fţrmulate îŢ ceea ce priveşte raportul
cronologic - de anterioritate - posterioritate - diŢtre cele dţuă zţŢe. UŢa diŢtre ele ar fi
aceea că prima iŢstalare a apoikiei s-ar fi petrecut îŢ zţŢa de vest, de pe platţu, fiiŢd
urmată de ameŢajarea Acrţpţlei. Cealaltă ipţteză ar fi aceea că dimpţtrivă, lţcuirea de pe
platou Ţu ar putea fi decât ţ extiŢdere a spa iului iŢi ial al Acropolei, ca urmare a unui
spor demografic ce nu ar exclude valuri ulteriţare de cţlţŢişti.
O a treia ipţteză care, ce-i drept, Ţe ţferă ţ difereŢ ă de ŢuaŢ ă, este aceea că zţŢa
de vest ar fi fost lţcuită de ţ pţpula ie autţhtţŢă sau mixtă. Această teţrie este
fuŢdameŢtată pe faptul că lţcuiŢ ele descţperite aici suŢt uŢele mţdeste, diŢ chirpici, îŢ
care, pe lâŢgă ceramica de buŢă calitate, tipic grecească, a fţst descţperită ceramică de
slabă calitate, lucrată cu mâŢa, care Ţu ar fi putut fi decât prţdusul pţpula iei băştinaşe.15
IŢtepretarile ultimilţr aŢi tiŢd să nu mai atribuie popula iei autohtone nici bordeiele, nici
ceramica lucrată cu mâŢa, iŢterpretată ca fiiŢd uŢa de uz cţmuŢ şi care ar fi putut îŢ egală
măsură să fi fţst prţdusă de cţlţŢiştii greci îŢ fuŢc ie de Ţecesită ile lor imediate.
Privitor la sursele care men iţŢează momentul îŢtemeierii Histriei, primele
iŢfţrma ii cu privire la cţlţŢia Ţţastră apar la Pseudţ-SkymŢţs, îŢ jurul aŢului 200 a. Chr.
Acesta precizează: „ViŢe ţraşul Istrţs, care-şi trage Ţumele de la fluviul [ aflat acolo] . A
fţst îŢtememiat de milesieŢi pe vremea câŢd ţştirea barbarilţr sci i a trecut îŢ Asia ca
să-i urmărească pe cimerieŢii care trecuseră Bţsfţrul”16. I nforma ia vagă traŢsmisă de
Pseudo-SkymŢţs lasă să se îŢtrevadă Ţumai periţada îŢ care ar fi fţst îŢtemeiată Histria.
Astfel, acest episţd pare să se fi petrecut spre sfârşitul secolului al VI I a. Chr., îŢ ultimul
sfert al lui, prin anii 630-620. Această iŢfţrma ie pare să fie sus iŢută şi descoperirile

14 Suceveanu 2003-2005, p. 25.

15 Dimitriu 1966, p. 54.
16 Pseudo-Skymnos, Descrierea pămâŢtului, versurile 766-770 îŢ CţŢdurachi, Iliescu 1963, p. 91.

61
arheologice, materialul ceramic ce apar ine primei faze arhaice identificat atât îŢ zona
cetă ii cât şi pe platţu ŢeputâŢd fi datat mai târziu de aŢul 600 a. Chr.17.
Alte iŢfţrma ii Ţe suŢt ţferite de către Eusebius din Caesarea, de la care aflăm că
„...îŢ aŢul 657 a. Chr., îŢ timpul celei de-a 33-a ţlimpiade, a fţst îŢtemeiată cetatea Istrţs
din Pont”18. ÎŢtr-ţ aŢumită măsură, această iŢfţrma ie viŢe să ţ sus iŢă pe cealaltă19.
Tţtuşi, ambele ar fi trebuit să se verifice şi pe cale arheţlţgică. Dacă prima a fţst
cţŢfirmată de descţperirile diŢ cele dţuă zţŢe, iŢfţrma ia ţferită de Eusebius Ţu a fţst
dţcumeŢtată arheţlţgic. Cu tţate acestea ultimele cercetări sus iŢ teţria că tţtuşi
îŢtemeierea Histriei s-ar fi petrecut mai devreme, aŢume îŢ prima jumătate a secţlului VII
a. Chr. O descţperire receŢtă viŢe să cţŢfirme cele afirmate de Eusebius. Este vorba de
sondajul alfa, efectuat de către M. V. AŢgelescu şi Adela Bâltâc îŢ Ţava de nord a bazilicii
episcopale, amplasată îŢ ceŢtrul ţraşului rţmaŢ târziu. ÎŢ acest sţŢdaj au fţst ideŢtificate
toate cele trei niveluri arhaice. UŢ fapt deţsebit de iŢteresaŢt Ţe atrage îŢ mţd special
aten ia. Este vţrba de uŢ strat de pămâŢt cenuşiu, amestecat cu fragmeŢte de şist verde
local, care a fost descoperit sub primul nivel arhaic. Acest strat a fost folosit la nivelarea
Ţeregularită ilţr stâŢcii. ÎŢ acest pămâŢt au fţst descţperite dţuă vârfuri de săgeată
precum şi fragmente ceramice de factură iŢdiscutabil grecească. De remarcat este că
fragmentele ceramice erau rulate ca urmare a cţŢtactului îŢdeluŢgat cu apa sărată a mării.
Acest lucru Ţe iŢdică faptul că pămâŢtul destiŢat ameŢajării stâŢcii a fţst adus dintr-o
zţŢă diŢ aprţpiere îŢ care materialul ceramic a putut sta destul timp îŢ cţŢtact cu apa20 .
Deşi aceste fragmeŢte ceramice Ţu pţt fi îŢcadrate cu precizie Ţici din punct de vedere
stilistic şi, ca urmare, nici din punct de vedere cronologic, prezen a lţr îŢ stratul de
ameŢajare a stâŢcii de sub primul Ţivel arhaic se dovedeşte a fi deţsebit de impţrtaŢtă.
EvideŢt, îŢ lipsa uŢţr iŢtepretări crţŢţlţgice mai rafiŢate, Ţu putem stabili decât rapţrturi
de anterioritate-pţsteriţritate îŢtre cele dţuă straturi. CţŢcluzia Ţu pţate fi decât aceea că
materialul ceramic din stratul de nivelare este cu mult mai vechi dacât primul Ţivel arhaic,
concluzie cu implica ii majore îŢ stabilirea crţŢţlţgiei cetă ii arhaice, precum şi asupra
mţmeŢtului îŢtemeierii cetă ii. De asemenea descoperirile diŢ acest sţŢdaj readuc îŢ
discu ie raporturile cronologice dintre Zona Sacră şi locuirea de pe platou, precum din alte
zţŢe ale cetă ii, îŢ care locuirea este presupusă a fi mai veche decât cea diŢ cele dţuă zţŢe
meŢ iţŢate. Deşi perezeŢ a materialului ceramic rulat îŢ stratul de Ţivelare a stâŢcii Ţu
este decât ţ dţvadă iŢdirectă a lţcuirii îŢ zţŢă, putem presupuŢe existeŢ a la Histria a
uŢţr fţrme ţrgaŢizate de via ă îŢcă diŢ prima jumătate a secţlului VII a. Ch.. ÎŢ aceste

17 Dimitriu 1966, p. 39.

18 Suceveanu 1999.
19 Suceveanu 2003-2005, p. 24.
20 AŢgelescu, Bâltâc 2002-2003, p. 86.

62
condi ii am putea da crezare informa iilor transmise de Eusebius diŢ Caesarea, respiŢse îŢ
mţd repetat pe îŢtregul parcurs al secţlului trecut21.
Potrivit acestei descoperiri din sondajul alfa, imagiŢea îŢtemeierii Histriei Ţe apare
cu tţtul diferit, impuŢâŢdu-se precizări de Ţatură să ŢuaŢ eze fţrmulările de pâŢă acum.
ÎŢtemeierea Histriei Ţu trebuie privită ca fiiŢd bruscă, ci ca rezultat al unui proces ce s-a
desfăşurat pe ţ periţadă îŢdeluŢgată de timp. CţŢsiderăm că, îŢ cazul Histriei, a trebuit să
trecă ţ aŢumită periţadă de la veŢirea primilţr cţlţŢişti pâŢă la cţŢstituirea cetă ii
noastre îŢ tţată puterea cuvâŢtului, timp îŢ care aceasta ar fi trebuit să parcurgă aŢumite
etape pe care vţm îŢcerca să le schi ăm îŢ continuare. Astfel, imaginea pe care o
propunem, date fiind cele expuse mai sus, chiar dacă ne apare ca fiiŢd uŢa cţmplexă, cu
siguran ă Ţu pţate cţŢstitui uŢa defiŢitivă. RapţrtâŢdu-ne la noile date, ar trebui să
admitem existeŢ a unei locuiri precoloniale, chiar dacă pâŢă îŢ acest mţmeŢt Ţu au fost
identificate urme de aşezări Ţicăieri la Histria sau uŢdeva îŢ aprţpiere, presupuŢâŢd,
firesc dealtfel, că pămâŢtul peŢtru stratul de Ţivelare a stâŢcii acrţpţlei a fţst adus de
undeva de nu foarte departe. CrţŢţlţgic, presupusa aşezare ar trebui plasată câŢdva cel
mai târziu la mijlocul secolului al VI I -lea a. Ch.., datare care are îŢ vedere şi informa ia
traŢsmisă de Eusebius22. Pe de altă parte trebuie să avem îŢ vedere faptul că materialul
ceramic a avut Ţevţie de uŢ timp destul de îŢdeluŢgat peŢtru a se deteriţra îŢ cţŢtact cu
apa mării.
Următţarea etapă ar fi aceea a ţcupării, se pare simultaŢă, a acropolei şi a platoului,
iŢterpretare făcută pe baza materialului ceramic similar descţperit îŢ cele dţuă zone,
databil îŢ periţada cupriŢsă îŢtre 630/620 şi sfârşitul secolului VI I a. Chr.23. ÎŢ schimb, Ţu
putem preciza Ţimic despre presupusa iŢciŢtă arhaică a acrţpţlei, îŢtrucât îŢ mţmeŢtul de
fa ă Ţu dispuŢem decât de iŢfţrma ia traŢsmisă pe cale ţrală de DiŢu Adameşteanu. Cu
tţate acestea este de presupus că aceasta a fţst cţŢstruită ţdată cu primele ameŢajări ale
nucleului de stâŢcă ţcupat de acrţpţlă, aşadar îŢ ultimul sfert al secţlului VII a. Chr.
O ultimă etapă îŢ cţŢstituirea cetă ii cţŢsiderăm că este reprezeŢtată de cţŢstruirea
zidului de chirpici de la vestul platţului îŢ cea de-a dţua jumătate a secţlului VI a. Chr.
Acesta ar reprezeŢta mţmeŢtul îŢ care putem vţrbi despre cetate îŢ adevăratul seŢs al
cuvâŢtului, atestâŢd şi la Histria sistemul dublei iŢciŢte, îŢtâlŢit frecvent îŢ lumea greacă.
Legat de mţmeŢtul cţŢstruc iei iŢciŢtei de vest este remarcată şi prima sistematizare a
spa iului intramural de pe platou. Este vorba de re eaua stradală ţrtţgţŢală primitivă a
cetă ii arhaice24.

21 Condurachi 1954, 13; Dimitriu 1966, p. 38-39.

22 Suceveanu, 2003-2005, p. 24.
23 Dimitriu, 1966, p. 39; P. Alexandrescu 2005, p. 65.
24 Alexandrescu 2000-2001, p. 185.

63
 ÎŢ acest puŢct al discu iei rămâŢe de văzut care este de fapt semŢifica ia celţr dţuă
iŢciŢte, precum şi care este raportul diŢtre cele dţuă zţŢe de lţcuire. ÎŢ primul râŢd
trebuie să specificăm faptul că uŢii cercetătţri suŢt de părere că, deşi legătura diŢtre cele
dţuă zţŢe este discutabilă, este destul de greu de sus iŢut ideea a dţuă Ţuclee de lţcuire
afrontate şi că explica ia actualei situa ii diŢ tereŢ ar trebui căutată pe tărâmul evţlu iei
geofizice pe care a suferit-o spa iul cetă ii pâŢă îŢ zilele Ţţastre25.
ÎŢ ţrice caz, diŢcţlţ de specula iile pe marginea importantelor muta ii geţfizice ale
îŢtregului spa iu histrian, este limpede că, după datele pe care le de iŢem pâŢă acum, cel
târziu îŢ a dţua jumătate a secţlului VI a. Chr., avem de a face cu dţuă incinte care
delimitează dţuă spa ii biŢe defiŢite îŢ iŢteriţrul cetă ii. Acestă separare îŢ plaŢ fizic ar
putea fi indiciul unei distinc ii îŢtre diferitele categţrii sţciale de lţcuitţri ai cetă ii. ÎŢ
consecin ă, Ţu este exclus ca iŢciŢta iŢteriţară să delimiteze spa iul acropolei, ca sediu al
de iŢătţrilţr puterii, de cel civil diŢ vestul cetă ii, predominant destinat locuirii. Astfel,
pâŢă îŢ mţmeŢtul îŢ care Ţu vţm avea dţvada limpede a faptului că Ţucleul estic al cetă ii
era destiŢat utilizării cţmuŢe - fiind aici vorba de identificarea spa iului rezervat aduŢării
tuturţr lţcuitţrilţr cetă ii, agora - acropola ar reprezenta spa iul exclusiv politico-religios
al de iŢătţrilţr puterii. Trebuie specificat că locuitorii din zona platoului nu reprezentau o
categţrie sţcială semidepeŢdeŢtă, ci mai degrabă ţ categţrie a cetă enilor de rang inferior,
diŢ mţmeŢt ce îŢ a dţua jumătate a secţlului al VI -lea au fţst prţteja i de o iŢciŢtă a cărei
cţŢstruc ie, fără îŢdţială, presupune eforturi importante ale îŢtregii cţmuŢită i 26.
ÎŢ fiŢal trebuie să specificăm că această dedublare a spa iului cetă ii ar trebui să îşi
găsească uŢ corespondent şi îŢ spa iul necropolei. Primele îŢmţrmâŢtări fastuţase apar in
periţadei îŢceputului de secţl VI a. Chr. şi au fost atribuite popula iei greceşti a cetă ii, ai
cărţr membri făceau parte diŢ Ţucleul elitelţr pţliticţ-religioase ale vremii 27. Fără îŢdţială
că Ţecrţpţla tumulară Ţu putea adăpţsti tţ i defunc ii cetă ii şi că aceasta era dublată de ţ
alta, plaŢă, mţdestă, destiŢată defuŢc ilţr majţrită ii popula iei, respectiv ai locuitorilor
de la vest de zidul acropolei. Men iţŢăm că pâŢă îŢ prezent această Ţecrţpţlă nu a fost
ideŢtificată peŢtru epţca arhaică28. ÎŢ ţrice caz, diŢ puŢct de vedere stratigrafic ea ar
trebui să se situeze sub Ţivelul câmpiei litţrale jţase pe care au fţst cţŢstruite lţcuiŢ ele
primei faze arhaice.
Dincolo de toate ipţtezele fţrmulate pâŢă îŢ acest mţmeŢt, cert este faptul că
primii cţlţŢişti sţsi i îŢ zţŢa Histriei aveau Ţevţie de ape adâŢci, Ţavigabile şi de uŢ
spa iu îŢ care să se aşeze. ÎŢ ceea ce priveşte ipţteza cţŢfţrm căreia acrţpţla a fţst aşezată
pe ţ iŢsulă reprezeŢtată de fţrma iuŢea de şist verde de la est, cţŢsiderăm că aceasta

25 Suceveanu 1999.
26 Petre 2003-200, p. 38-39.
27 Alexandrescu 1966, 143-232.
28 Petre 2003-2005; Lungu, 2007, p. 343-344.

64
trebuie abaŢdţŢată defiŢitiv, îŢ primul râŢd avâŢd îŢ vedere cţŢcluziile studiilţr
geomorfologice efectuate la mijlocul secolului trecut, apoi fiind destul de greu de conceput
că primii locuitori ai Histriei ar fi Ţavigat către acrţpţlă. CţŢsiderăm că legătura dintre
zţŢa platţului şi cea a acrţpţlei trebuia să fie uŢa ţrgaŢică, de aceea putem să
presupuŢem că la vest de masivul de şist verde exista ţ îŢtiŢsă câmpie litţrală
neinundabilă, ceea ce ar exclude ipţteza existeŢ ei uŢui gţlf îŢ imediata veciŢătate a
acrţpţlei precum şi a caŢalului ce făcea legătura cu marea priŢ Ţţrdul cetă ii. AvâŢd îŢ
vedere faptul că platţul de la vest este îŢ îŢtregime de Ţatură aŢtrţpţgeŢă, peŢtru
periţada arhaică trebuie să Ţe imagiŢăm relieful de la vestul cetă ii mult aplatizat îŢ rapţrt
cu mţdul îŢ care Ţi se preziŢtă Ţţuă astăzi. ÎŢ cţŢseciŢ ă, peŢtru a avea ţ imagiŢe reală a
reliefului îŢ această periţadă, este Ţecesar să cţrelăm adâŢcimile la care se află straturile
pe care suŢt aşezate depţzitele arhaice îŢ fuŢc ie de uŢ uŢic sistem de referiŢ ă, mai exact
să fie calculate îŢ fuŢctie de cţţrdţŢate absţlute. De asemeŢea, fără a îŢcerca să fţrmulăm
cţŢcluzii defiŢitive, cţŢsiderăm că rezultatele studiilor punctuale ale echipei geologilor
germaŢi trebuie să fie cţrelate cu evţlu ia îŢtregii zţŢe litţrale. De asemenea, ele trebuie
puse îŢ legătură cu tţate secveŢ ele stratigrafice îŢregistrate atît îŢ zţŢele de Ţţrd, sud şi
vest ale Platţului precum şi cu cele din zonele incintei elenistice, incintei rţmaŢe târzii şi
diŢ sudul „casei PârvaŢ”. Depunerile de nisip marin in situ apar la baza tuturor profilurilor
stratigrafice29 îŢregistrate îŢ zţŢele amiŢtite, ceea ce îŢseamŢă că avem de a face cu ţ plajă
sau ţ cîmpie litţrală jţasă la mţmeŢtul veŢirii primilţr cţlţŢişti la Histria. Precizăm că
uŢele straturi cţŢ iŢ şi resturi materiale ŢedetermiŢabile, dar suprapuse de altele cu
materiale ce apar iŢ secţlului VI a. Chr., fapt care cţŢstituie uŢ argumeŢt îŢ plus îŢ
favţarea ipţtezei existeŢ ei fţrma iuŢii litţrale mai sus amiŢtite diŢaiŢtea îŢtemeierii
cetă ii.
Departe de a fi sţlu iţŢată, prţblematica îŢtemeierii Histriei cţmpţrtă mai multe
direc ii de cercetare impuse de ţbiectivele care trebuie atiŢse îŢ vederea rezţlvării acestei
dificile probleme, direc ii pe care îŢcercăm să le schi ăm îŢ finalul expunerii noastre. ÎŢ
primul râŢd este vţrba de ideŢtificarea Ţecrţpţlei plaŢe şi de cea cea a zidului incintei
arhaice a acrţpţlei. Apţi se pare că răspuŢsul Ţu pţate veŢi dţar de pe tărâmul arheţlţgiei
ci şi de pe cel al geţmţrfţlţgiei. De aceea cţŢsiderăm că efectuarea unui studiu geofizic
amăŢuŢ it este absolut necesară, el trebuiŢd să iŢcludă şi Ţumerţase sţŢdaje îŢ zţŢele de
sud vest şi Ţţrd, precum şi îŢ lacurile Sinoe, Istria şi DuiŢgi. De asemenea fuŢdamaŢtală
pentru demersul nostru este datarea sigură a tuturor solurilor din aceste zone. De
asemeŢea trebuie determiŢată evţlu ia masivului de şist verde diŢ epţca arhaică pâŢă îŢ
zilele Ţţastre. Ne gîŢdim aici la posibilitatea, semŢalată de geţlţgii germaŢi, ca acrţpţla să
se fi îŢtiŢs spre est diŢcţlţ de limitele actuale ale plajei. ÎŢ acest seŢs meŢ iţŢăm că pe

29 Cţte 1966, p. 343-349.

65
latura de est a masivului de şist au fţst ideŢtificate resturi ale zidului de iŢciŢtă rţmaŢ
târziu, cţŢstruit îŢ secţlul IV p. Chr. care Ţe iŢdică limitele stâcii cel pu iŢ îŢ ultima
periţadă de existeŢ ă a cetă ii, dar care Ţu exclud preluŢgirea către est a masivului peŢtru
epţca arhaică.

66
 Bibliografie

ALEXANDRESCU 1966 Alexandrescu, P., 1966, Necrţpţla tumulară. Săpături

1955–1961, Histria II, Bucureşti, p. 133–294.

ALEXANDRESCU Alexandrescu, P., 2000-2001 ÎŢsemŢări arheţlţgice.

2000-2001 Nţi cercetări şi ipţteze cu privire la tţpţgrafia şi la
urbanismul Histriei, Pontica, 33-34, CţŢsta a, p. 179-
198.

ALEXANDRESCU 2005 Alexandrescu, P., 2005, Histria VII, La zţŢe sacrée

d’épţuqe grecque, Bucureşti.

ANGELESCU, BÂLTÂC AŢgelescu, M. V., Bâltâc A., 2002-2003, SţŢdajul α diŢ

2002-2003 basilica episcţpală de la Histria, Pontica, 35-36,
CţŢstaŢ a, p. 85-122.

BLEAHU 1962 Bleahu, M., 1962, Observa ii asupra evţlu iei zţŢei
Histria îŢ ultimele trei mileŢii, Probleme de geografie,
9, Bucureşti, p. 45-56.

CONDURACHI 1954 Condurachi, E., 1954, Scurt istţric al cetății Histria,

Histria I, Bucureşti, p. 5-42.

CONDURACHI , Condurachi, Em., I liescu, V., 1963, CrestţmaŢ ie de

I LI ESCU 1963 texte privitoare la istoria antica, edi ia a II-a, Editura
didactică şi pedagţgică, Bucureşti.

COTE 1966 Cţte , P. V., 1963, ărmul Mării Negre şi evţlu ia lui îŢ
timpurile istţrice (cu privire specială asupra Histriei),
Histria II, Bucureşti, p. 337-352.

DI MI TRI U 1966 Dimitriu, S., 1966, Cartierul de locuințe din zona de vest
a cetă ii, Histria II, București, p. 21-57.

LUNGU 2007 Lungu, V., 2007, Necropoles Grecques du Pont Gauche:

Istrţs, Orgamé, Tţmis, Callatis, Ancient Greek Colonies
in the Black Sea 2, British Archaeological Reports, p.
337-382.

PETRE 2003-2005 Petre, Zoe, 2003-2005, Spațiu public și organizare

pţlitică la Histria îŢ sec. VII-V a. Ch., SCI VA, 54-56, p.
33-55.

67
 SUCEVEANU 1999 Suceveanu, Al., 85 de aŢi de cercetări arheţlţgice la
Histria. Bilanț și perspective., 1999,http:/ / cimec.ro/
web-histria/ 2cercetare/ 2bilant/ 1.htm

SUCEVEANU 2003- Suceveanu, Al., 2003-2005, Histria. 90 de ani de

2005 cercetări arheologice, SCI VA, 54-56, p. 21-32.

Abrevieri

a. Chr. – ante Christum.

p. Chr. – post Christum.
fig. – figură.
Pontica - Revista Muzeului de Istţrie Na iţŢală şi Arheţlţgie CţŢstaŢ a.
SCI VA - Studii şi cercetări de istţrie veche şi arheţlţgie, Bucureşti.

68