Cercetari Numismatice Xiv 2008

MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
CERCETĂRI NUMISMATICE
XIV
https://biblioteca-digitala.ro
NUMISMATIC RESEARCHES
RECHERCHES NUMISMATIQUES
NUMISMATISCHE FORSCHUNGEN
STUDI DI NUMISMATICA
HYMH3MATttqECKHEHCCJIEJJ;OBAHHH
COMITETUL DE REDACŢIE:
Redactor responsabil: Dr. ERNEST OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU

Secretar de redacţie: Dr. ANA-MARIA VELTER
Membru: ANDREI GÂNDILĂ şi ANDRA ALEXIU.
Traduceri: ANDREI GÂNDILĂ, Dr. ERNEST OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU, IZABELA

BÂRZOAGĂ, ANDRA ALEXIU şi ALEXANDRU OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU.
COMITETUL ŞTIINŢIFIC AL PUBLICAŢIEI CERCETĂRI NUMISMATICE
Prof. Dr. MIHAI MAXIM, Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

Prof. Dr. BOGDAN MURGESCU, Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.
Prof. Dr. FLORIN CURTA, University of Florida, History Department
Dr. VIRGIL MIHĂILESCU BÎRLIBA, Institutul de Arheologie din laşi.
Lect. Dr. ADRIAN POPESCU, London University, Deputy keeper of the Coins and Medals
Department, Fitzwilliam Museum, University of Cambridge.
Tehnoredactare:
DANIELA IACOVACHE
Foto:
MARIUS AMARIEI, GEORGE NICA şi TUDOR MARTIN
Pe coperta I: Ţara Românească, Vlad al Iii-lea Ţepeş, ducat.

Pe coperta a IV-a: Coperţile Cercetărilor Numismatice din 1978 până în 2007.
Volum editat de Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, Calea Victoriei, nr. 12, tel. 00-
40-021/3.15.82.07; tel./fax: 3.1i.33.56
ISSN: 0256-0844
Volum tipărit de: IU!rill media

Soulful Advertising
www.qualmedia.ro
CUPRINS-CONTENT
Llsta abrevierilor 9
Abbreviations
CERCETĂRI NUMISMATICE XXX - 1978-2007

CERCETĂRI NUMISMATICE HAS 30 YEARS - 1978-2007
Ernest Oberlănder-Târnoveanu 13
Cercetări Numismatice - 30 de ani de la apariţie (1978-2007)
Cercetări Numismatice (1978-2007) - 30 years later
Andra Alexiu, Tudor Martin 17

Cercetări numismatice - 1978-2007. Sumarul şi indicele pe materii
NUMISMATICA ANTICA ŞI BIZANTINA

ANCIENT AND BYZANTINE NUMISMATICS
Igor Lazarenko 149

In which towns were countermarked the coins of Lysimachus with "owl upon a
line, turned to the left" and "owl, turned to the right"?
Gabriel Talmaţchi 155

Despre contramarcarea monedelor oraşelor vest-pontice dobrogene în epocă
autonomă
On the countermaking of the West-Pontic Creek issues from Dobrudja during
the autonomous epoch
Aleksandăr Mincev
Date arheologice şi numismatice privitoare la monumentele publice ale oraşului
Odessos din perioada elenistică (secolele IV-I î. Hr.)
Archaeological and numismatic data about the public monuments of Hellenistic
Odessos (4 1h-1s1 c. B.C.)a
Melinda Torbâgyi 203

Questions of coin use in the late Celtic Transdanubia
Vedat Keleş 213

Cult of Mithras and the Mithras descriptions on Trapezous city coins
Katarzyna Lach 227
Temples of Zeus, Artemis and Apollo on Roman coins from Asia Minor. Some
remarks
Cristian Găzdac şi Radu Zăgreanu 237

Reinterpreting the numismatic evidence. A methodological case study: the
auxiliary fort from Gherla (Cluj County, Romania)
Ernest Oberlander-Târnoveanu 243

Monedele descoperite în complexul arheologic roman din secolele 11-111, de Gârla
Mare (corn. Gârla Mare, jud. Mehedinţi) - Un studiu de caz asupra economiei
monetare în spaţiul rural al provinciei Dacia
Coinsfound in the 2 11 d-3 ref century Roman settlementfrom Gârla Mare (comm. of
Gârla Mare, Mehedinţi County): A case study on the monetary economy in a
rural settlement in Dacia
Nicoleta Toma-Demian 273

Fourth century A.D. coinage from Southern Banat
Andrei Gândită
A collection of Byzantine coins from Scythia
NUMISMATICĂ MEDIEVALĂ-MEDIEVAL NUMISMATICS
Andrey L. Ponomarev 307

A key to the Tartar currency: Toqta, Saray al-Makhrusa, 710 H.
Ernest Oberiander-Târnoveanu, Bogdan Constantinescu and Katiuşa Pârvan 323

Preliminary data on the composition of the monetary alloys used in the Bulgarian
mints during the 14th century, in the light of XRF analyses
'1 Borys Paszkiewicz 327

Rusia Roşie între Italia, Hoarda de Aur şi Marea Baltică: Originea sistemului
metrologic al monetăriei de la Lviv în secolul al XIV-iea (Cu un supliment)
Red Ruthenia amongst Italy, the Horde and the Baltic Sea: The origin of the Lviv
mint standards in thefourteenth century (With a supplement)
Katiuşa Pârvan 357

Colecţiile numismatice ale Muzeului Naţional de Istorie a României: Monede
moldoveneşti şi muntene din colecţia R. Zăveanu
The numismatic collections of the National History Museum of Romania:
Moldavian and Wallachian coinsfrom R. Zăveanu's collection
Ernest Oberiander-Târnoveanu 379

Monetăria târzie a lui Mircea cel Bătrân în lumina tezaurului monetar descoperit
în 1867, în zona Treviso (Veneto, Italia)
The late coinage of Mircea the Elder, in the light of a coin hoardfound in 1867, in
the area ofTreviso (Veneto, Italy)
Traian Biţa 405

O monedă emisă în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, descoperită în satul
Heci, comuna Lespezi, judeţul Iaşi
Une monnaie d'Alexandre Jer, prince de Moldavie, trouvee a Heci (comm. de
Lespezi, dep. de Iassy)
Lilia Dergaciova 409

Monede medievale moldoveneşti descoperite la Cetatea Albă (Bilgorod-
Dnistrovskij, reg. Odessa, Ukraina) (secolul al xv-lea)
Moldavian coins found at Cetatea Albă (Bilgorod-Dnistrovskij, reg. of Odessa,
Ukraine) (15th century)
Alexandru Pînzar 415

Puncte de vedere asupra metrologiei monedelor divizionare moldoveneşti din
argint şi billon emise până la mijlocul secolului al XV-iea
Some remarks about the metrology of the Moldavian petty coinage struck until
the mid 15th century
Bogdan Costin 427

Ducatul muntean al voievodului Vlad III Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476)
The Wallachian ducat of Vlad III the Empaler (1448, 1456-1462, 1476)
Dario Ferro 447

Nuovi spunti di numismatica genovese: le manete di Giovanni da Murta e di
Giano II Fregoso
NUMISMATICĂ MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ- MODERN AND

CONTEMPORARY NUMISMATICS
Zbysek Sustek
Circulaţie valutară paralelă
pe teritoriul Cehoslovaciei în anii 1949- 1992
Dual hard currency circulation on the Czekoslovakian territory during 1949-
1992
MEDALISTICĂ ŞI FALERISTICĂ - THE ART OF THE MEDAIB AND ORDERS
Carmen Tănăsoiu 499

Medalistica epocii lui Carol I
The medals of the reign of Charles I
Câteva medalii si decoratii străine primite de români
Medailles et decorations etrangeres conferees aux Roumains

Quelques objets appartenat a facademicien Anton Naum dans Ies collections de
Musee National d'Histoire
George Trohani 559

Aspecte ale activităţii francmasoneriei în Brăila şi Galaţi pe baza unor documente
inedite
Aspects concernant l'activite de la franc-mm;onnerie a Brăila et Galaţi d'apres
des documents inedits
SIGILOGRAFIE ŞI HERALDICĂ - SIGILLOGRAPHY AND HERALDRY
Cătălina Opaschi 571

Inele sigilare din colecţia lng. Constantin C. Orghidan
Bagues sigillaires de la collection de l'Engineur Constantin C. Orghidan
ADDENDAETCORRIGENDA 591
Errata to Eleni Lianta, Palaeologan half-stavrata: the case of Manuel II
Palaeologus (1391-1425), in Cercetări Numismatice, 12-13, 2006-2007, pp. 155-
208
NORMELE EDITORIALE - STYLE SHEETS 597
Cercetări numismatice, XIV, Bucureşti, 2008, p. 9-10
LISTA ABREVIERILOR
AARMSI Analele Academiei Române - Memoriile Secţiunii Istorie

AMNGI, 1 B. Pick, Die antiken Miinzen Nord-Griechenlands, voi I, Die antike
Miinzen von Dacien und Moesien, Berlin, 1898
AMNGI,2 K. Regling, Die Antiken Miinzen Nord-Griechlands. Die antiken Miinzen
von Dacien und Moesien, voi. I, partea a 2-a, Berlin, 1910
BalkSt Balkanic Studies, Thessaloniki
BDM L. Forrer, Biographical Dictionary of Medalist - Coin - Gem - and Seal -
Engravers, Mint - Masters, Ancient & Modern with References to their
Works, voi. I - VIII, New York
BSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române
CCDJ Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, Călăraşi
CN Cercetări Numismatice
CNA Cronica Numismatică şi Arheologică
CNI Corpus Numorum Italicorum, Roma
Crawford M. H. Crawford, Roman Republican Coinage, voi. I-li, Cambridge
CreştCol Caiet selectiv de informare asupra creşterii colecţiilor Bibliotecii
Academiei R.P.R (R. S. România).
DGAS Direcţia generală a Arhivelor Statului
DIR Documente privind istoria României, Bucureşti
DOC A. Bellinger şi Ph. Grierson, Catalogue of the Byzantine Coins in
Dumbarton Oaks Collection and Whitemore Collection, Washington,
voi. I-III
DRH Documenta Romaniae Historica
EI Enciclopedia Italiana, Roma
GN Geldgeschichtliche Nachrichten
Grueber H. A. Grueber, Coins of the Roman Republic in the Britsh Museum, voi.
I-III (reprint)
H L. Huszar, Az Erdelyi Fejedelemseg penzei, Budapest, 1996
H. Seyring, Byzance H. Seyring, Monnaies hellenistiques de Byzance et de Calcedoine, în
Essays in Greek Coinage Presented to Stanley Robinson, Oxford, 1966,
pp. 183-200 şi pl. 23-25
Head B. V. Head, Historia numorum, Oxford, 1911
HL L. Huszar, Miinzkatalog Ungarns von 1000 bis Heute, Mi.inchen-
Budapesta
HPW L. Huszâr, F. Pap şi Judita Winkler, Erdelyi eremmi.ivesseg a 16 - 18.
Szazadban, Bucureşti, 1996
Hurmuzaki Documente privitoare la istoria românilor, Bucureşti
INMV Izvestija Narodnija Muzej Vama
LRBC P. D. Hill, J. P. C. Kent, R. A. G. Carson, Late Roman Bronze Coinage,
Londra
MBR G. Buzdugan, O. Luchian, C. C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti,
Bucureşti, 1977
Abrevieri
MCA Materiale şi Cercetări Arheologice

MIB W. Hahn, Maneta Imperii Byzantini, voi. 1-111, Viena
MINAC Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
MNB Muzeul Naţional Maghiar - Budapesta, Cabinetul Numismatic
MNIR Muzeul Naţional de Istorie a României - Cabinetul Numismatic
MNIT Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei - Cluj Napoca, Cabinetul
Numismatic
Mommsen Th. Mommsen, Geschichte des Romischen Miinzwesens, Berlin
MONG Mitteilungen der 6sterreichischen Numismatischen Gesellschaft
NAC Quaderni ticinesi di numismatica e antichita classiche
NumKăzlăny Numizmatikai Kăzlăny
R A. Resch, Siebenbiirgische Miinzen und Medaillen von 1538 bis zur
Gegenwart, Sibiu, 1901
RBN Revue belge de numismatique
Rdl Revista de Istorie
RI Revista Istorică
RIC Roman Imperial Coinage, Londra, voi. I-X.
RIN Rivista Italiana di Numismatica e Scienze Affini
RMM Revista Muzeelor şi Monumentelor
RN A. Resch, Nachtrag zu Siebenbiirgische Miinzen und Medaillen von
1538 bis Zili Gegenwart, Braşov, 1925
SCN Studii şi Cercetări de Numismatică
SMIM Studii şi Materiale de Istorie Medie
SNG Budapesta l/1 Sylloge Nummorum Graecorum Hungary, Budapest, Magyar Nemzeti
Muzeum, voi. I, Hispania - Sicilia, part 1, Hispania-Apulia, Milano
SNG Budapesta I/3 Sylloge Nummorum Graecorum Hungary, Budapest, Magyar Nemzeti
Muzeum, voi. I, Hispania - Sicilia, part 3, Sicilia
SNG Copenhaga Sylloge Nummorum Graecorum. The Royal Collection of Coins and
Medals. Danish National Museum, Italy, Copenhaga
SNG Miinchen Sylloge Nummorum Graecorum Deutschland. Staatliche
Miinzammlung Miinchen. Berlin.
10
CERCETĂRI NUMISMATICE- 30 DE ANI DE IA APARIŢIE

(1978-2007)
Ernest Oberlănder-Târnoveanu
Abstract
The author discusses the contribution of Cercetări Numismatice, the periodica}
edited by the Coin Room of the National History Museum of Romania during the last
30 years to the progress of Romanian numismatics. The periodica} was established in
1978, in a period when two other major Romanian numismatic journals were edited -
Studii şi Cercetări Numismatice (since 1957) and Buletinul Societăţii Numismatice
Române (re-established in 1972). Today, Cercetări Numismatice is the only important
Romanian numismatic periodical still existing in this country, because the two others
either stopped to be published or have a very irregular frequency.
Since the first moment, Cercetări Numismatice was an open tribune for the co-
operation between the professional numismatists and the learned amateurs all-over
Romania, senior or young ones. After 1990, the journal bas more and more foreign
contributors from Bulgaria, France, Gerrnany, Great Britain, Greece, Hungary, Italy,
Republic of Moldavia, Russia, Serbia, Slovakia, Sweden, USA, and from the present
issue (2008), from Poland and Turkey.
So far, Cercetări Numismatice had published 223 notes, articles and studies
and 24 reviews, covering the major topics of the ancient, medieval and modern
numismatics, of the art of the medal, heraldry and sigillography.
The main aim of the publication for the next period is to remains the most
important Romanian numismatic journal and one of the main European numismatic
periodicals.
În urmă cu 30 de ani, în vara anului 1978, peisajul publicaţiilor numismatice româneşti

se îmbogăţea cu un nou periodic de specialitate - Cercetări Numismatice. Noul periodic era
editat de către Cabinetul Numismatic al Muzeului Naţional de Istorie a României. Primul editor-
şef a fost doamna Constanţa Ştirbu (care a condus publicaţia până în 1995), dar un rol foarte
important în luarea deciziei de a crea această revistă de specialitate i-a revenit lui Octavian
Iliescu, chiar dacă numele acestuia nu figurează în caseta editorială. De altfel, Octavian Iliescu a
fost unul dintre colaboratorii de prestigiu ai Cercetărilor Numismatice timp de mai multe
decenii.
În 1978, Cercetările Numismatice veneau să se alăture celorlalte două reviste dedicate
acestei ştiinţe care existau deja în România: Buletinul Societăţii Numismatice Române, care îşi
reluase apariţia în 1972, după o întrerupere de circa 20 de ani 1 şi Studii şi Cercetări de
Numismatică, care apărea din 19572 •
1
Buletinul Societăţii Numismatice Române apăruse între 1904-1947, cu o întrerupere, datorată Primului
război mondial şi cu o încetinire notabilă a ritmului editării, în a doua parte a anilor 1920 şi începutul
anilor 1930. De la reluarea apariţiei în 1972 până în prezent au apărut nouă volume ale acestui periodic (nr.
42-66, 1948-1972, nr. 146-151, 1998-2003). Din păcate, ultimul volum a apărut în 2003. Tot în perioada
interbelică a apărut un al doilea periodic important de specialitate - Cronica Numismatică şi Arheologică
(1920-1945), care cunoscuse şi el un ritm mai redus de apariţie în anii 1930, datorită crizei economice
mondiale.
2 Periodicul Studii şi Cercetări de Numismatică a apărut între anii 1957-1998. Fără îndoială, Studii şi
Cercetări de Numismatică fost cea mai importantă publicaţie de specialitate românească, apărută până în
Aparitia Cercetărilor Numismatice s-a datorat nu numai faptului că Muzeul National de

Istorie a României devenise după 1970 una din cele mai importante instituţii de protecţie şi
valorificare a patrimoniului cultural naţional din România, dar s-a transformat şi într-un centru
major de cercetare a trecutului nostru. Cabinetul său numismatic, lărgit prin transferul în 1977 a
colecţiei Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei R. S. România3, deţinea una dintre
cele mai importante colecţii publice nu numai din România, dar şi din lume (în acel moment
avea în patrimoniu peste 550.000 de piese numismatice, medalistice, sigilografice, faleristice şi
de metrologie, precum şi mărci poştale). În acel moment, Cabinetul Numismatic al muzeului
avea 10 colaboratori, care acopereau domeniile majore ale numismaticii antice, medievale
româneşti, medievale şi moderne central-europene, otomane, medalistica şi sigilografia. De
aceea, s-a simţit nevoia editării unei publicaţii specializate de numismatică, alături de cele de
arheologie, istorie medievală şi modernă, precum şi de restaurare-conservare pe care le patrona
Muzeul Naţional de Istorie a României.
Apariţia unei astfel de publicaţii era firească, în condiţiile în care în perioada post-belică,
alături de cercetările arheologice, studiile de numismatică luaseră un avânt fără precedent în
prezent, fiind cunoscută şi citată, în mod frecvent, în literatura numismatică internaţională. Ea se găseşte
în toate marile biblioteci de specialitate din Occident, Europa Centrală şi spaţiul ex-sovietic. Încetarea
apariţiei ei nu poate fi justificată şi reprezintă o foarte mare pierdere pentru "vizibilitatea" în lume a muncii
cercetătorilor din România.
Între anii 1961-1975 au fost editate mai multe volume din seria Caiet selectiv de iriformare asupra
creşterii colecţiilor Bibliotecii Academiei R. P. R./ Republicii Socialiste România (titlul a variat de-a lungul
anilor). În ciuda aspectului modest al acestui periodic (multiplicat prin şapirografiere), aici au fost
publicate mii de monede antice, medievale şi moderne, medalii, sigilii, pietre gravate, obiecte arheologice şi
de artă. Nu greşim dacă afirmăm că seria Caietelor selective de iriformare continuă să constituie un
instrument de lucru indispensabil pentru cercetarea numismatică prezentă şi viitoare şi nu putem
deplânge suficient de tare, decizia arbitrară care a dus la încetarea acestei publicaţii esenţiale.
În ultimii ani au fost editate patru volume reprezentând culegeri de note, articole şi studii de
numismatică, care reunesc comunicări prezentate la Simpozioanele de numismatică organizate, periodic, la
Chişinău de către Fundaţia Culturală "Onisifor şi Octavian Ghibu", Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan"
din Bucureşti şi Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei din Chişinău. Până în prezent au văzut lumina
tiparului patru volume din această serie: Simpozion de numismatică dedicat împlinirii a patru secole de la
prima unire a românilor sub Mihai Voievod Viteazul, Chişinău, 28-30 mai 2000 Comunicări, studii şi
note, (Bucureşti, 2001); Simpozion de numismatică organizat în memoria martirilor căzuţi la Valea Albă,
la împlinirea a 525 de ani (1476-2001) Chişinău, 13-15 mai 2001 Comunicări şi Studii, (Bucureşti, 2002);
Simpozion de numismatică dedicat împlinirii a 125 de ani de la proclamarea independenţei României,
Chişinău, 24-26 septembrie 2002 Comunicări, Studii şi note, (Bucureşti, 2003) şi Simpozion de
numismatică dedicat centenarului Societăţii Numismatice Române (1903-2003), Chişinău, 26-28
noiembrie 2003 Comunicări, Studii şi note, (Bucureşti, 2005).
Peisajul literaturii numismatice post-comuniste a cunoscut şi două apariţii efemere de publicaţii
editate de către persoane private: Nummus (Bucureşti, 1993-1996?) şi Strabon (Iaşi, 2003-2004?).
3 În ciuda unor luări de poziţie apocrife, lansate în ultimul deceniu, ca o perdea de fum, chiar de către cei
care au contribuit activ la lichidarea Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei române, desfiinţarea
acestei instituţii s-a datorat, în cea mai mare măsură, unor manevre interne pentru înlăturarea lui Octavian
Iliescu. Cabinetul Numismatic a fost transferat la Muzeul Naţional datorită deciziilor oculte ale unor
angajaţi ai Bibliotecii Academiei puşi în fruntea instituţiei ca să aplice politica ceauşistă de distrugere a
elitelor. Prin ţinuta lui profesională şi morală impecabilă, prin recunoaşterea internă şi internaţională a
activităţii sale, Octavian Iliescu devenise un obiectiv care trebuia eliminat din cadrul Bibliotecii Academiei,
chiar dacă aceasta s-ar fi făcut cu preţul cedării şi a unei colecţii inestimabile, cum era cea a Cabinetului
Numismatic. În calitate de martor direct al celor petrecute, autorul acestor rânduri trebuie să afirme cu
tărie pentru posteritate faptul că scoaterea Cabinetului Numismatic şi a şefului acestuia din Biblioteca
Academiei, nu au fost rezultatul materializării pe plan local al unor decizii venite, iniţial, de la C. C. al P. C.
R., ci urmarea unor maşinaţiuni interne.
Am simţit nevoia să fac aceste precizări pentru că după 1990, aceleaşi persoane care au fost direct
implicate în desfiinţarea Cabinetului Numismatic şi îndepărtarea lui Octavian Iliescu, s-au metamorfozat,
peste noapte, în arhangheli neprihăniţi şi victime ale „vechiului regim", care vituperau cu mânie
„monstruoasele" abuzuri ale P. C. R. (deşi ... erau cu toţii foşti secretari de partid, ClJ vechi ştate de serviciu
şi „profitori ai vechiului regim").
14
Cercetări numismatice - 30 de ani de la apariţie (1978-2007)
România. Majoritatea periodicelor editate de muzeele judeţene sau ale municipiului Bucureşti
publicau în mod regulat articole şi studii de numismatică, iar câteva dintre ele (cum ar fi, de
exemplu, cele de la Piatra Neamţ, Constanţa, Tulcea, Zalău sau Sibiu) şi rubrici permanente
dedicate descoperirilor monetare.
În decursul celor 30 de ani de existenţă, au apărut 13 volume ale publicaţiei Cercetări
Numismatice: Voi. I - 1978; voi. II - 1979; voi. III - 1980; voi. IV - 1982; voi. V - 1983; voi. VI
- 1990; voi. VII - 1996; voi. VIII -2002; voi. IX-XI - 2003-2005; voi. XII-XIII - 2006-2007, la
care se adaugă voi. XIV - 2008, care face trecerea la cel de al patrulea deceniu de existenţă. În
primii trei ani, periodicul a apărut anual, apoi în condiţiile crizei de la sfârşitul epocii comuniste
şi din primii ani ai tranziţiei, tot mai neregulat. Trebuie să recunoaştem, însă, că după 1990,
situaţia aceasta nu s-a datorat numai dificultăţilor economice. În condiţiile efervescenţei politice
din aceşti ani, unii dintre colegii noştri au scris mai puţin decât anterior, iar lipsa unei redacţii
specializate, degrevată de cea mai mare parte din sarcinile curente dintr-un muzeu, a făcut ca
pregătirea materialelor pentru tipar să dureze mai mult decât am fi dorit. Cu toate acestea, seria
volumelor apărute după 1990 a marcat un permanent salt calitativ nu numai în ceea ce priveşte
mărirea formatului, tiparul şi reproducerea ilustraţiilor, dar şi al conţinutului şi al diversităţii
materialelor publicate.
Din 1978 până în 2007, au văzut lumina tiparului în Cercetări Numismatice 223 note,
articole şi studii, precum şi patru editoriale. De asemenea au fost publicate 24 de recenzii,
apărute, mai ales în primele volume ale periodicului.
De la apariţia sa, periodicul Cercetări Numismatice a fost deschis tuturor
colaboratorilor din capitală şi din ţară. Încă de la primele numere aici au publicat nu numai
membrii Cabinetului Numismatic al Muzeului Naţional de Istorie a României, dar şi cercetători
şi muzeografi din Bucureşti (de la Institutul de Arheologie, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga'',
Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, Arhivele Naţionale, Facultatea de Istorie a
Universităţii din Bucureşti, Academia de Studii Economice, Banca Naţională, Institutul de Fizică
şi Inginerie Nucleară, Societatea Numismatică, Preşedinţia României) şi provincie (Constanţa,
Tulcea, Piteşti, Ploieşti, Târgovişte, Olteniţa, Călăraşi, Giurgiu, Alexandria, Drobeta-Turnu
Severin, Timişoara, Sibiu, Cluj-Napoca, Turda, Sfântu Gheorghe, Iaşi, Suceava).
După 1990, Cercetări Numismatice şi-a putut deschide paginile şi colaboratorilor
externi din: Bulgaria, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Republica Moldova,
Rusia, Serbia, Slovacia, SUA, Suedia, Ungaria, devenind de la număr la număr tot mai
„internaţională", iar în numărul din 2008 are autori şi din Polonia şi Turcia. Circa o treime din
ultimele numere ale Cercetărilor Numismatice o reprezintă contribuţiile colaboratorilor străini,
mulţi dintre ei deveniţi statornici.
De la începuturile sale Cercetări Numismatice a fost nu numai un loc unde să publice
cercetători deja consacraţi, dar şi tineri debutanţi, nu numai numismaţi profesionişti, dar şi
amatori învăţaţi. Privind în urmă, este o bucurie să constaţi că toţi tinerii care au debutat în
paginile periodicului nostru reprezintă azi nume consacrate sau în curs de consacrare. Putem
spune că aici s-a dezvoltat în ultimii 30 de ani o şcoală numismatică unde fiecare este binevenit
să-şi expună ideile şi să concureze în spirit academic, indiferent de vârstă sau· poziţie
instituţională. Decisive sunt numai valoarea contribuţiei şi respectul faţă de adevăr şi faţă de
partenerii de polemică.
Cercetări Numismatice a abordat mereu o tematică diversă - de la numismatica antică
la cea contemporană, de la medalistică la sigilografie şi metrologie, de la abordarea în stil clasic
a documentului numismatic la investigaţia pluridisciplinară modernă. Revista şi-a propus să
publice cât mai multe studii şi articole despre evoluţia fenomenului monetar în spaţiul
15
românesc, dar având în vedere că fenomenele monetare s-au desfăşurat pe spaţii geografice mult
mai largi decât frontierele actuale ale ţării, am fost în permanenţă receptivi la abordările faţă de
contexte geo-politice şi economice deschise.
Deschiderea noastră faţă de inovaţie este ilustrată de numărul mare de contribuţii
privitoare la analize, la statistica aplicată sau la studiul ştanţelor, care au apărut în paginile
Cercetărilor Numismatice, mai mult decât în oricare publicaţie românească de specialitate sau
chiar străină din zona noastră.
Nu am avut şi nu vom avea subiecte „tabu" - atâta vreme cât abordarea lor slujeşte la
cunoaşterea trecutului şi finalitatea demersului cercetării este una strict academică, fără
părtiniri politico-ideologice sau de altă natură, care ar putea să aducă atingere demnităţii altora.
Revista Cercetări Numismatice şi-a propus să exceleze în studii privind istoria
monetară şi financiară a teritoriilor româneşti din Antichitate până în epoca contemporană.
Deja a devenit cea mai importantă publicaţie românească pentru numismatica medievală
românească, pentru monetăria modernă şi contemporană românească, pentru monetăria
bizantină, pentru medalistica, sigilografia şi heraldica românească. Aici au văzut lumina
tiparului cele mai importante studii privind analizele asupra monedelor antice şi medievale
efectuate la noi (şi în întreaga Europă de Sud-Est şi Centrală). Nu puţine sunt şi contribuţiile de
mare valoare şi originalitate privind monetăria grecească vest-pontică sau geto-dacică şi celtică
dunăreană, dar cu toate acestea suntem conştienţi că domeniul acesta trebuie să fie mai bine
acoperit în viitor. O mare rezervă de dezvoltare mai are şi monetăria romană.
Ce ne-am dori pentru Cercetări Numismatice în pragul celui de al patrulea deceniu de
apariţie? Să îşi consolideze poziţia de prim rang în rândul publicaţiilor româneşti de specialitate,
cu o apariţie anuală. Să aibă şi o versiune on-line, care să o facă realmente accesibilă din orice
parte a lumii. Să devină o mare publicaţie numismatică europeană, sau cel puţin regională. Să
putem spune cu mândrie că tot mai mulţi tineri numismaţi de valoare au debutat în paginile
noastre. Să rămânem mereu deschişi progresului ştiinţei numismatice şi colaborării naţionale şi
internaţionale.
Ne-am dori ca şi peste 10, 20 sau 100 de ani Cercetări Numismatice să rămână mereu
tânără ... Deci nu-i dorim decât să se împlinească urarea vechilor romani „Crescat et floreat"!
16
CERCETĂRI NUMISMATICE - 1978-2007

SUMARUL ŞI INDICELE PE MATERII
Andra Alexiu şi Tudor Alexandru Martin
Abstract
The authors present the contents and the indices ofvolumes I-XIII of Cercetări
Numismatice, edited since 1978 until 2007.
A) SUMARUL VOLUMELOR - 1978-2007
Voi. I (1978)
1. Georgescu, Florian. Cuvânt înainte -Avant-propos, pp. V-XII.

2. Petolescu, Carmen-Maria. Tezaurul de monede thasiene descoperit la Mavrodin, jud.
Teleorman - Les monnaies thasienne de Mavrodin, dep. de Teleorman, pp. 3-11.
3. Cojocărescu, Maria. Monede geto-dacice de tip Vârteju descoperite la Periş, jud. Ilfov -
Monnaies geto-daces du type Vârteju decouvertes aPeriş, dep. de Ilfov, pp. 12-16.
4. Winkler, Iudita şi Hopârtean, Ana. Date furnizate de inventarele lui Istvan Teglas despre
unele descoperiri monetare din Transilvania - Dates fournies par les inventaires
d'Istvan Teglas sur quelques decouvertes monetaires de Transylvanie, pp. 17-24.
5. Ştirbu, Constanţa. Informaţii documentare despre două tezaure de monede bizantine -
Informations documentaires concernant deux tresar de monnaies byzantines, pp. 25-28.
6. Iliescu, Octavian. Un tezaur de monede de la Mircea cel Bătrân găsit în R. S. F.
Iugoslavia - Un tresar de monnaies de Mircea l'Ancien trouve en R. S. F. Yugoslavia,
pp. 29-31.
7. Velter, Ana-Maria. Date privitoare la un tezaur din sec. al XV-lea descoperit la Turda -
Donnes concernant un tresar du XV• siecle decouvert a Turda, pp. 32-41.
8. Ştirbu, Constanţa, Petolescu, Carmen-Maria şi Stancu, Paraschiva. Un tezaur din sec.
alXVI-lea descoperit în satul Buhăeni, corn. Andrieşeni, jud. Iaşi - Un tresar du XVI•
siecle decouvert dans le village de Buhăeni, commune d' Andrieşeni, dep. de Jassy, pp.
42-82.
9. Trohani, George şi Şerbănescu, Done. Tezaurul monetar turcesc din Netezeşti-Nuci, jud.
Ilfov - Le tresar monnetaire turc de Netezeşti-Nuci, dep. de Ilfov, pp. 83-85.
10. Iliescu, Octavian. Transport de bani din 1922 - Un transport de monnaies en 1922, pp.
86-88.
11. Ştirbu, Constanţa. Noi tezaure monetare intrate în patrimoniul Muzeului de Istorie al R.
S. România - Nouveaux tresors monetaires entres dans le patrimoine du Musee
d'Histoire de la R. S. de Roumanie, pp. 89-92.
12. Bieltz, Lucia. Medalii comemorative dedicate lui Tudor Vladimirescu - Medailles
a
commemoratives consacrees Tudor Vladimirescu, pp. 95-101.
Andra Alexiu şi Tudor Martin
13. Săraru, Ecaterina şi Trache, Maria, Două decoraţii străine - mărturii ale eroismului
trupelor române la Plevna - Deux decorations etrangeres, temoignagnes de l'heroi"sme
de l'armee roumaine aPlevna, pp. 102-105.
14. Vasilescu, Anca. Despre sigiliul personal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza - Le
cachet du prince Alexandru Ioan Cuza, pp. 109-112.
15. Dumitrescu, Emil. Sigilii din epoca modernă expuse la Muzeul de Istorie al R. S.
România - Sceaux de l'epoques moderne exposes au Musee d'Histoire de la R. S. de
Roumaine, pp. 113-129.
Voi. II (1979)
1. Georgescu, Florian. Cuvânt înainte -Avant-propos - Fore word, pp. V-XV.

2. Iliescu, Octavian. Note de numismatică greacă antică - Notes de numismatique grecque
ancienne, pp. 3-14.
3. Mitrea, Bucur. Tezaurul monetar de la Băieşti, Jud. Gorj, din vremea lui Gordian al III-
lea - Depât monetaire de l'epoque de Gordien III trouve a Băieşti, dep. de Gorj, pp. 15-
37.
4. Petolescu, Carmen Maria. Notă asupra unei monede romane de la Sucidava-Note sur
une monnaie romane de Sucidava, pp. 39-40.
5. Iliescu, Octavian. Două monede emise de împăratul bizantin Alexandru - Deux
monnaies emises par l'empereur byzantin Alexandre, pp. 41-46.
6. Ştirbu, Constanţa. Un tezaur din secolul al XIII-Zea descoperit la Sâmbăteni, Jud. Arad -
Un depât monetaire du XIIIe siecle decouvert aSâmbăteni, dep. d'Arad, pp. 47-110.
7. Cojocărescu, Maria. Monede moldoveneşti rare din expoziţia de numismatică a Muzeului
de Istorie a Municipiului Bucureşti - Monnaies moldaves rares trouvees dans
l'exposition numismatique du Musee d'Histoire du Municipe Bucarest, pp. 111-113.
8. Stancu, Paraschiva. Aspri turceşti din secolul al XV-Zea descoperiţi în satul Colceag,
Corn. Inoteşti, Jud. Prahova - Aspres turcs du XVe siecle decouverts dans le village de
Colceag, commune d'Inoteşti, dep. de Prahova, pp. 115-127.
9. Berciu Drăghicescu. Adina, Moneda în plata taxelor vamale în secolul XIV-XV în Ţara
Românească - La monnaie dans le payement des taux douaniers aux XJVe-XVe siecle en
Valachie, pp. 129-148.
10. Lungu, Radu. O monedă de aur descoperită la oraşul Floci - Une monnaie d'or
decouverte aOraşul Floci, pp. 149-151.
11. Trohani, George. O reprezentare a lui Heracles pe un inel sigilar descoperit în aşezarea
geto-dacică de la Vlădiceasca - Une representation d'Heracles sur un anneu-sceau
decouvert dans l'etablissement geto-dace de Vlădiceasca, pp. 155-159.
12. Hahn, Wolfgang, Die Fundmiinze der rămischen Zeit in ăsterreich. AbteilungIII.
Niederosterreich. Band I. Carnuntum, Verlag der osterreichischenAkademie der
Wissenschaft, Viena, 1976, 213, p. 21, pi în afară de text, pp. 163-164 (Mitrea, Bucur).
13. Tommaso Bertele, Moneta veneziana e maneta bizantina (secoli XII-XV). Venezia e ii
Levante fino al secolo XV, ediţia îngrijtă de Agostino Pertusi, I Storia - dritto -
economia, prima parte, Leo Olschki, Florenţa, 1973, p. 3-146, VI pl., pp. 164-166 (Iliescu,
Octavian).
18
Cercetări Numismatice - 1978-2007. Sumarul şi indicele pe materii
14. Schon, Giinter, Weltmiinzkatalog XX. Jahrhundert, 7. und 8. revidierte und erweiterte
Auflage, Edit. Battenberg, Miinchen, 1976, 1152 p.; 1977, 1168 p., p. 167 (Iliescu,
Octavian).
15. Nohejlovâ-Prâtovâ, Emanuela, Zâklady numismatiky, Praga, Academia, 1975, 263 p.,
ilus. în text, 4 pl. în culori, 64 pl. în alb-negru în afară de text, cu rezumat german la p.
221-223 şi o bibliografie a literaturii numismatice cehoslovace pe anii 1771-1971, redactată
de Eduard Simek (p. 179-219), p. 167 (Iliescu, Octavian).
16. ***, Medailles, Organe de Federation International de la medaille -F. I. D. E. M., 1975, p.
168 (Iliescu, Octavian).
17. Lordkipanidze, Margarita, Kolhidskie perstni-peciati V-III vv. do n. e. (Vopros
vzaimootnoşeni s greceskimi masterskimi), Editura "Meţniereva", Tbilisi, 1975, 26 p., 10
pl. în limba gruzină cu rezumat în limbile rusă şi franceză (Inelele din sec. V- III î. e. n.
din Colhida. Problema raporturilor cu ateliere greceşti), pp. 168-169 (Trohani, George).
18. Seibt, Werner, Die Skleroi. Eine prosopographisch-sigillographiche Studie, în colecţia
"Byzantina Vindobonensia", herausgegeben von den osterreichischen Akademie der
Wissenshaften und vom Institut fiir Byzantinistik der Universităt Wien, Band IX, Verlag
der osterreichischen Akademie der Wissenshaften, Viena, 1976, 127 p. +8 pl. în afară de
text, pp. 169-170 (Mitrea, Bucur).
Voi. III (1980)
1. Georgescu, Florian. Cuvânt înainte -Avant-propos - Fore word, pp. V-XV.

2. Szekely, Zoltân. Tezaurul monetar de la Hilib,jud. Covasna - Le depât de Hilib, Dep. de
Covasna,pp.3-10.
3. Petolescu, Carmen-Maria. Tezaurul de monede de tip Filip al III-iea Arrhidaeus
descoperit la Optăşani, jud. Olt - Le tresar de monnaies du type Philippe III Arrhidee
decouvert aOptăşani, dep. d'Olt, pp. 11-32.
4. Winkler, Iudita. Contribuţii numismatice la Istoria Daciei în sec. Ie. n. - Contributions
numismatiques al'histoire de la Dacie au Ier siecle n. e., pp. 33-50.
5. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Unele aspecte ale circulaţiei monetare din zona gurilor
Dunării în sec. al XII-iea - Certains aspects de la circulation monetaire dans la zone des
Bouches du Danube au XIIe siecle, pp. 51-71.
6. Diaconu, Petre. Contribuţie la cunoaşterea monedei lui Ioan Terter, despotul Ţării
Dristrei - Contribution a la connaissance des monnaies de Jean Teter, despote de
Dristra, pp. 73-76.
7. Ştirbu, Constanţa. Valori româneşti păstrate în muzeele din străinătate - Un tezaur de
la Petru Muşat - Valeurs roumaines conservees dans Ies musees de l'etranger - Un
tresar de Pierre Muşat, pp. 77-86.
8. Iliescu, Octavian. Moneda divizionară emisă de Petru Muşat - Monnaie divisionnaire
emise par Pierre Muşat, pp. 87-92.
9. Velter, Ana-Maria. Câteva probleme de numismatică românească - Monedele atribuite
lui Nicolae Redwitz - Quelques problemes de numismatique roumaine- Les Monnaies
attribuees aKlaus von Redwitz, pp. 93-115.
10. Stancu, Paraschiva şi Trohani, George. Un tezaur monetar de la sfârşitul sec. al XVIII-
lea descoperit în comuna Dobra, jud. Dâmboviţa - Un tresar monetaire de la fin du
XVIII-eme siecle decouvert aDobra, dep. de Dâmboviţa, pp. 117-120.
19
11. Cojocărescu, Maria. O monedă austriacă din anul 1825 contramarcată cu stema
Moldovei şi a Ţării Româneşti - Une monnaie autrichienne de 1825 contremarquee avec
les armoiries de Moldavie et de Valachie, pp. 121-125.
12. Beda, Corneliu. Descoperiri monetare antice şi bizantine jud. Teleorman - Decouvertes
monetaires antiques et byzantines dans le Departament de Teleorman, pp. 127-147.
13. Ştirbu, Constanţa. Documente inedite din sec. al XIX-lea privind unele descoperiri
monetare - Documents inedits du XIXe siecle concernant quelques decouvertes
mometaires, pp. 149-172.
14. Iliescu, Octavian. Preocupări de numismatică în activitatea lui V. A. Urechia -
Preoccupations de numismatique dans l'activite de V. A. Urechia, pp. 173-179.
15. Iliescu, Octavian. Cu privire la un stater alexandrin fals - A propos d'un statere
alexandrinfaux, pp. 181-182.
16. Ciobanu, Doina. Câteva medalii emise în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, decernate
unor artişti români - Quelques medailles emises pendant la deuxieme moitie du XIXe
siecle, decernees acertains artistes roumains, pp. 185-189.
17. Bieltz, Lucia. Participarea României la expoziţii internaţionale oglindită în medalii
inedite din patrimoniul Muzeului de Istorie al R. S. România - La participation de la
Roumanie acertaines expositions internationales rejletee dans les medailles inedites qui
se trouvent dans le patrimoine du Musee d'Histoire de la R. S. de Roumanie, pp. 191-197.
18. Ştirbu, Constanţa şi Pamfil, Rodica, Trei expoziţii internaţionale de medalistică la
Bucureşti - Trois expositions internationales de medailles aBucarest, pp. 199-201.
19. Anton Manea, Cristina. Inele sigilare inedite din sec. XIV-XVIII aflate în colecţia
Muzeului de Istorie al R. S. România - Des bagues sigillaires inedites dans les
collections du Musee d'histoire de la R. S. de Roumanie, pp. 205-213.
20. Dogaru, Maria. Sigilii săteşti dinfostul comitat Arad - Sceaux villageois de l'ex-comitat
d'Arad, pp. 215-227.
21. Jenkins, G. K., Monnaies grecques, Paris, 1972, 324 p., 695 monede reproduse, pp. 231-
233 (Petolescu, Carmen Maria).
22. Seyrig, Henry, Tresors du Levant anciens et nouveaux. Institut Frarn;ais d'archeologie de
Beyrouth. Bibliotheque archeologique et historique, t. XCN, Librairie Orientaliste Paul
Geuthner, Paris, 1973, 126 p. +37 pl. în afară de text, pp. 233-234 (Mitrea, Bucur).
23. Chirilă, Eugen şi Lucăcel, Vasile, Tezaurul de la Petrindu. (Contribuţii la cronologia
tetradrahmelor thasiene de tip Dionysos Herakles), în Acta Musei Porolissensis, 3, 1979,
p. 89-101, cu o fig. în text şi VI pl. în afară de text, p. 234 (Mitrea, Bucur).
24. ***, Greek numismatics and archeology. Essays - in Honor of Margaret Thompson,
edited by Otto M0rkholm and Nancy M. Waggoner, Wetteren, Belgia, 1979, 326 p., cu fig.
în text şi 41 pl. în afară de text, pp. 234-236 (Mitrea, Bucur).
25. Mihăilescu-Bîrliba, V., Mitrea, I., Tezaurul de la Măgura (Bacău), 1977, în seria
Bibliotheca Carpicae, I, publicat de Muzeul Judeţean de Istorie şi de Artă Bacău, 79 p. şi
XXVI pl., cu rezumat în limba franceză şi engleză, pp. 236-237 (Winkler, Iudita).
26. ***, Tresors monetaires, tome I, Bibliotheque Nationale, Paris, 1979, 110 p. +26 pl. în
afară de text, pp. 237-239 (Mitrea, Bucur).
27. Wirth, Peter (Miinchen), Das Ende der rămisch-byzantinischen Goldwahrung, în
"Jahrbuch fiir Numismatik und Geldgeschichte", 25, 1975, p. 113-122, pp. 239-241
(Iliescu, Octavian).
28. Bendall, S., Donald, P. J., The Billion Trachea of Michelle VIII Paleologos 1258-1282, A.
H. BALDWIN et SONS LTD., Londra, 1974, 44 p. cu fig. în text, p. 241 (Mitrea, Bucur).
20
29. Elvira, E., Clain-Ştefanelli, Vladimir, Monnaies europeennes et monnaies coloniales

americaines antre 1450 et 1789, Bibliotheque des Arts, Paris, Imprimeria Herting +Co.
AG, Bienne, Elveţia, 1978, 327 p. +ilustraţii în text, pp. 242-243 (Ştirbu, Constanţa).
30. Delmonte, A., Le Benelux d'argent, Jacques Schulman, N. V., Amsterdam, 1967, 320 p. cu
ilustr. şi 2 h. +52 pl.; Delmonte, A., Supplement au Benelux d'argent, Jacques Schulman,
B. V„ Amsterdam, [1975], 60 p. +3 pl., pp. 243-245 (Şerbănescu, Florin).
31. ***, Hamburger Beitrăge zur Numismatik, Heft 24/26, 1970/72, Herausgegeben von
Walter Hăvernick und Gert Hatz, Museum fur hamburgische Geschichte, Abt.
Miinzkabinett, Verlag Liitcke und Wulff, Hamburg, 1977, 492 p. +10 ilustraţii, pp. 245-
248 (Păiuşan, Robert).
32. ***, Numizmatikai kăzlăny, LXXVI-LXXVII, 1977-1978, editat de A Magyar
Numizmatikai Târsulat, Budapest, 1978, 152 p. şi XIII pl., pp. 248-250 (Winkler, Iudita).
33. Nudelman, A. A., Topografiia kladov i nahodok edinicinîh monet, (Arheologhiceskaia
karta Moldavskoi SSR, vîpusk 8), Edit. Ştiinţa, Chişinău, 1976, 196 p., cu 10 hărţi în text
(fotoprint), pp. 250-252 (Iliescu, Octavian).
34. Dreher, Eduard, Kanein, Wener, Der gesetzliche Schutz der Munzen und Medaillen,
Munzgesetz mit den Einschlăgigen Bestimmungen, Edit. Egon Beckenbauer, Miinchen,
1975, 80 p„ pp. 252-253 (Iliescu, Octavian).
Voi. IV (1982)
1. Gâdea, Suzana. Cuvânt de deschidere, pp. 7-8.

2. Georgescu, Florian. Cercetarea numismatică în slujba istoriei patriei - La recherche
numismatique au service de l'histoire de la patrie, pp. 9-22.
3. Condurachi, Emil. Noi perspective în cercetarea numismatică antică - Nouvelle
perspectives concernant la recherche dans le domaine de la numismatique antique, pp.
23-28.
4. Iliescu, Octavian. Participări româneşti la activitatea numismatică internaţională -
Participations roumaines al'activite numismatique internationale, pp. 29-39.
5. Beşliu, C., Cojocaru, Viorel, Constantinescu, M., Grecu, V., Ivaşcu, M., Marincu, E.,
Mateiciuc, V., Spiridon, S., Stancu, Paraschiva şi Ştirbu, Constanţa. Determinarea
compoziţiei unor monede medievale româneşti prin metode nucleare - Methodes
nucleaires utilisees pour etablir la composition de l'aloi de quelques monnaies de
Valachie (XJVe-.XVe siecle), pp. 41-56.
6. Ştirbu, Constanţa şi Stancu, Paraschiva. Observaţii asupra emisiunilor monetare ale
Ţării Româneşti (1365-1418) pe baza analizelor nucleare - Quelques remarques sur les
emissions monetaires de la Valachie d'apres les analyses par des methodes nucleaires,
pp. 57-93.
7. Mitrea, Bucur. Date noi despre tezaurul de la Crucea de Sus-Panciu - Nouvelles donnees
sur le tresar de la Crucea de Sus-Panciu, pp. 97-107.
8. Petolescu, Carmen-Maria. O monedă imperială inedită din colecţia Orghidan - Une
monnaie imperiale inedite de la collection Orghidan, pp. 109-112.
9. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest şi Mănucu-Adameşteanu, Gheorghe. Monede antice
bizantine descoperite la Enisala, jud. Tulcea - Monnaies antiques et byzantines
decouvertes aEnisala, dep. de Tulcea, pp. 113-120.
21
10. Pârvan, Katiuşa. Un nou tezaur monetar de la Mircea cel Bătrân, descoperit la
Galiciuica, jud. Dolj - Un nouveau tresar monetaire du temps de Mircea cel Bătrân
decouvert a Galiciuica,jud. Dolj, pp. 123-131.
11. Velter, Ana-Maria. Un tezaur monetar din sec. XV-XYJ, descoperit la Ghimpaţi, jud.
Giurgiu - Un tresar monetaire du xve-XVIe siecle decouvert a Ghimpaţi, dep. de
Giurgiu, pp. 133-139.
12. Custurea, Gabriel şi Murat, Actuan. Un tezaur monetar otoman din sec. XVI-XVII
descoperit la Tulcea - Un depât monetaire ottoman decouvert a Tulcea (XVIe-XVIIe
siecles), pp. 141-145.
13. Leahu, Doina. Medalia de aur pentru pace "Joliot Curie" - Înaltă distincţie conferită
tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România - La
Medaille d'or pour la paix "Joliot Curie - Haute distinction accordee au president de la
Republique Socialiste de Roumanie, pp. 149-154.
14. Kănig, Cornelia. Medalii oferite tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al
Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România şi tovarăşei
acad. dr. ing. Elena Ceauşescu cu prilejul inaugurării unor importante obiective
hidroenergetice şi de transport - Les medaillles offertes au camarade Nicolae
Ceauşescu, secretaire general du P. C. R. et president de la R. S. Roumanie et a la
camarade Elena Ceauşesu a l'occasion de l'inauguration de quelques objectifs
hydroenergetiques et de transport, pp. 155-161.
15. Boicescu, Simona. Medalii inedite cu subiecte din domeniul medicinei aflate în colecţia
Muzeului Naţional de Istorie - Medailles inedites ayant des sujets du domaine de la
medicine dans la collection du Musee National d'Histoire de la R. S. de Roumanie, pp.
163-168.
16. colecţia Muzeului Naţional de Istorie - Sceaux
Barnea, Ion. Sigilii bizantine inedite din
byzantins de la collection du Musee National d'Histoire, pp. 169-177.
17. Dogaru, Maria. Contribuţii la cunoaşterea sigiliilor de tip iconografic din sec. al XV-lea
- Contributions ala connaissance des sceaux de type iconographique (XVe), pp. 177-182.
18. Opaschi, Cătălina. Trei sigilii care amintesc de Unirea Principatelor, aflate în
patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie - Trois sceaux concernant l'union des
Principautes Roumanie, trouves dans le patrimonie du Musee National d'Histoire, pp.
183-189.
Voi. V (1983)
1. Iliescu, Octavian. Stadiul economiei monetare a societăţii geto-dacice în a doua

jumătate a sec. al II-lea î. e. n - Le stade de l'economie monetaire dans la societe geto-
dace durant la seconde moitie du IJe siecle au. n. e., pp. 7-24.
2. Berindei, Dan. Contribuţii privitoare la colecţia de monede "traiane" a lui Cezar Bolliac
a
- Contributions relatives la collection du monnaies "trajanes" de Cezar Bolliac, pp. 25-
31.
3. Diaconu, Petre. Despre momentul îngropării tezaurului de la Suluc,jud. Tulcea - Sur la
date de l'enfouissement du tresar de Suluc, pp. 33-38.
4. Conovici, Niculae. Noi descoperiri monetare în perimetrul davei getice de la Piscul
Crăsani - Nouvelles decouvertes monetaires dans l'aire de la "Dava" gete de Piscu
Crăsani, pp. 39-49.
22
5. Bejan, Adrian. Documente privind conţinutul şi componenţa descoperirilor de la Deta,

jud. Timiş din anii 1880-1881 - Documents relatifs au contenu et a la composition des
decouvertes monetaires de Deta, dep. de Timişoara, des annees 1880-1881, pp. 53-67.
6. Maschio, Romeo şi Cîrstocea, Spiridon. Tezaurul de monede medievale româneşti şi
bizantine din sec. XIV-XV descoperite la ansamblul feudal Glavacioc, jud. Argeş - Le
tresor de monnaies medievales roumaines et byzantines des XIV•-XV• siecles decouvert
dans le complexe feodal Glavacioc; dep. de Argeş, pp. 63-81.
7. Ţînţăreanu, Ecaterina şi Beda, Corneliu. Date preliminare asupra tezaurului de la Balta
Sărată, com. Crângeni, jud. Teleorman - Donnees preliminaires sur la tresar de Balta
Sărată, commune de Crângeni, departement de Teleorman, pp. 83-84.
8. Stancu, Paraschiva şi Cojocaru, Viorel. Notă preliminară asupra unui tezaur de aspri din
sec. al XV-lea descoperit în com. Piua Petrii, jud. Ialomiţa - Note preliminaire sur un
tresar d'aspres du XV• s. decouvert dans la commune de Piua Petrii, dep. de Ialomiţa,
pp. 85-95.
9. Ştirbu, Costanţa şi Velter, Ana-Maria. Tezaurul de la Băieşti, jud. Vaslui şi importanţa
lui istorică - Le tresar de Băieşti, dep. de Vaslui et son importance historique, pp. 97-
127.
10. Maxim, Mihai. O luptă monetară în sec. al XVI-lea: padişahî contra aspru - Une guerre
monetaire au XVI• siecle: le padişahî contre l'aspre, pp. 129-152.
11. Comşa, Maria, Monedele descoperite în cimitirul de la Radovanu, jud. Călăraşi şi
semnificaţia lor simbolică - Les monnaies decouvertes dans le cimetiere medieval de
Radovanu et leur signification symbolique, pp. 153-162.
12. Păunescu, Anca. Moneda veneţiană descoperită la "Oraşul de Floci" - Piua Petrii, corn.
Giurgeni,jud. Ialomiţa - La monnaie venitienne decouverte a "Oraşul de Floci", pp. 163-
164.
13. Winkler, Iudita. Consideraţii asupra tezaurelor medievale descoperite în Transilvania -
Considerations sur Les tresors medievaux decouverts en Transylvanie, pp. 165-170.
14. Papp, Francisc. Despre gravorul medaliei comemorând eliberarea Timişoarei de sub
turci (1716) - Autour du graveur de la medaille dediee a la liberation de Timişoara de
sous Les turcs (1716), pp. 173-177.
15. Smaranda, Aurică. Plachetele celei de a X-a Conferinţe de drept maritim internaţional -
Paris, 1911 - La plaquette de la X• coriference de droit maritime international - Paris,
1911, pp. 179-182.
16. Mănescu, Jean N. Cu privire la originea stemei Ţării Româneşti - Sur l'origine des
armes de Valachie, pp. 183-195.
17. Bătrîna, Lia, Bătrîna, Adrian. Cu privire la un sigiliu de comerţ din sec. al XV-lea
descoperit la Curtea de Argeş - Considerations sur un sceau de commerce du XV• siecle
decouvert aCurtea de Argeş, pp. 197-211.
Voi. VI (1990)
1. Iliescu, Octavian. Un tezaur de monede geto-dacice redescoperit: Popeşti (Vâlcea) - Un

tresar de monnaies geto-daces redecouvert: Popeşti (Vâlcea), pp. 3-16.
2. Petolescu, Carmen Maria. Al patrulea tezaur monetar descoperit la Bârca (jud. Dolj) -
Le quatrieme tresor monetaire decouvert aBârca (dep. de Dolj), pp. 17-34.
23
3. Petolescu, Carmen Maria. Repertoriul numismatic al judeţului Gorj - Le repertoire

numismatique de departamcr.t de Gorj, pp. 35-75.
4. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Câteva observaţii asupra structurii şi datării unor
tezaure bizantine păstrate în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României - Some
remarks on the structure and dating of some Byzantine hoards of the collection of the
National History Museum of Romania, pp. 76-84.
5. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Un tezaur de monede feudale dobrogene din secolul al
XIV-Zea descoperite la Cernavodă (jud. Constanţa) - A feudal Dobrudjan hoard found
at Cernavodă (Constanţa County) in the 141h C., pp. 85-103.
6. Cantacuzino, Gheoghe I. O monedă de la Vladislav I Vlaicu - Une monnaie emise par
Vladislav Ier, pp. 104-105.
7. Şirbu, Constanţa şi Beda, Corneliu. Tezaurul de monede medievale din secolul al XIV-Zea
de la Scrioaştea,jud. Teleorman - Le tresor monetaire du XIVe siecle de Scrioaştea, dep.
de Teleorman, pp. 106-150.
8. Catrina, Katiuşa. Câteva date privind tezaurul din secolele XIV-XV descoperite la
Roşiorii de Vede, jud. Teleorman - A propos du tresor du XIV•-XVe siecle decouvert a
Roşiorii de Vede, dep. de Teleorman, pp. 151-161.
9. Ştirbu, Constanţa, Velter, Ana-Maria şi Păunescu, Emil, Circulaţia talerilor în secolele
XVI-XVII în Ţara Românescă - Problema falsurilor (Tezaurul de la Urziceni, jud.
Ialomiţa) - La circulation des talers en Valachie durant les XVI• et XVII• siecles - Le
probleme desfaux (Le tresor de Urziceni, dep. de Ialomiţa), pp. 162-188.
10. Skăld, Hans E., Activitatea monetăriei de la Suceava în timpul lui Dabija-Vodă -
L'activite de la monnaie de Suceava au temps de Dabija-Vodă, pp. 189-212.
Voi. VII (1996)
1. Iliescu, Octavian. Cum arătau

banii primitivi. Tezaurul de la Perşinari - Sous quelles
formes se presentait l'argent primiri! Le tresor de Perşinari, pp. 7-14.
2. Petolescu, Carmen-Maria şi Buzdugan, Constantin, Date noi privind tezaurul de monede
histriene descoperit la Fedeşti,jud. Vaslui - Nouvelles donnees sur le tresor de monnaies
histriennes de Fedeşti, pp. 15-17.
3. Petolescu, Carmen-Maria. Observaţii privind monedele de tip Larissa-Apollo Amphipolis
descoperite în Dacia - A propos de monnaies du type "Larissa Apollo Amphipolis"
decouvert en Dacie, pp. 19-21.
4. Grămăticu, Steluţa. Un tezaur de tetradrahme ale cetăţii Thasos şi ale provinciei
Macedonia Prima descoperite la Silistra - Un tresor de tetra-drachmes de la cite de
Thasos et de la province Macedoine Premier, decouvert a Silistra, pp. 23-26.
5. Grămăticu, Steluţa. Date noi privind pătrunderea monedelor thasiene în Câmpia
Română - Nouvelles donnees sur la penetration des monnaies thasienne dans la Plaine
Roumaine, pp. 27-31.
6. Neagu, Nina. O monedă de la Philippus al II-Zea emisă la Deultum (247-249) descoperită
în săpăturile arheologice de la Şirna, jud. Prahova (A coin from Philippus II struck at
Deultum discovered in the archaeological excavation at Şirna, Prahova County, p. 33.
7. Popescu, Adrian şi Ion, Manuela. Alte monede greceşti şi romane republicane din
tezaurul descoperit la Zimnicea, jud. Teleorman - Other Greek and Roman Republican
Coinsfrom the Hoard Discovered at Zimnicea, Teleorman County, pp. 35-37.
24
8. Popescu, Adrian. Câteva monede greceşti şi romane descoperite la Dinogetia (Garvăn,

com. Jijila, jud. Tulcea) - Some Greek and Roman Coins Discovered at Dinogetia
(Garvăn, Jijila Commune, Tulcea County), pp. 39-40.
9. Petolescu, Carmen-Maria. Un medalion roman dedicat lui Divus Pertinax- Un medaillon
romain de Divus Pertinax, pp. 41-45.
10. Popescu, Adrian. Denari romani imperiali din tezaurul găsit la Desa, jud. Dolj - Roman
Imperial Denariifrom the Hoard Found at Desa, Dolj County, pp. 47-48.
11. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest, Zoran, Valeriu, Poenaru Bordea, Gheorghe, Trache,
Livius, Iacob, Eugen, Lukanc, Ivo, Ciortea, Constantin, Popescu, Adrian, Nica, Ninel.
Analyses atomiques et nucleaires des monnaies romaines en or frappees entre 253-364,
pp. 49-73.
12. Gatea, Delia. Consideraţii statistice asupra utilizării unor simboluri şi teme monetare în
Imperiul roman târziu - Statistic Remarks on the Use of Some Symbols and
Representations on the Coinage of the Late Roman Empire (294-364), pp. 75-84.
13. Dobre, Manuela. Observaţii asupra circulaţiei monetare de la Durostorum în timpul lui
Anastasius I - Observations sur la circulation monetaire de Durostorum pendant le
regne d'Anastase Ier, pp. 85-90.
14. Popescu, Adrian, Iacob, Mihaela, Georgescu, Ioan. Monede greceşti, romane şi bizantine
timpurii din colecţia Ioan Georgescu, Tulcea - Greek, Roman and Early Byzantine
Coinsfrom Ioan Georgescu Collection, Tulcea, pp. 91-95.
15. OberHinder-Târnoveanu, Ernest. Monnaies byzantines des VJie-Xe siecle decouvertes a
Silistra dans la collection de l'academicien Pericle Papahagi conservees au Cabinet
des Medailles du Musee National d'Histoire de Roumanie, pp. 97-127.
16. Velter, Ana-Maria. Die Kupferstiick von Bela III - Kriegspragung ader ein
Ausrihtungsversuch auf Byzantinisches Wahrungssystem? - Moneda de bronz a lui
Bela al III-lea - Emisiune de război sau încercare de aliniere la sistemul monetar
bizantin?, pp. 129-136.
17. Velter, Ana-Maria. Consideraţii de ordin economic şi politic privind începutul
pătrunderii monedelor vest-europene în Transilvania - Economicul and Politicul
Remarks on the Beginning ofthe Currency of the Western European Coins Penetration
in Transylvania), pp. 137-140.
18. Ştirbu, Constanţa şi Velter, Ana-Maria. Aspecte ale circulaţiei dinarilor de Friesach în
Transilvania în secolul al XIII-lea - Some Remarks Concerning the Circulation of the
Friesachers Denars in Transylvania during the 13th Century, pp. 141-148.
19. Stîngă, Ioan. Circulaţia monetară la Cetatea Severinului (secolele XIII-XVI) - The
Monetary Circulation at Cetatea Severinului during the 13rhand 16th Century, 149-154.
20. Bieltz, Lucia. MOLDER-LANT - O legendă inedită pe monedele emise de Ştefan I -
1394-1399 - MODER-LANT-A New Legend on the Coins Issued by Stephen I, Prince of
Moldavia (1394-1399), pp. 155-157.
21. Radu, Camil Horia. O monedă moldovenească la Enisala, jud. Tulcea - A Moldavian
Coinfrom Enisala, Tulcea County, p. 159.
22. Pârvan, Katiuşa. Monede medievale şi moderne decoperite în localitatea Pleşeşti, jud.
Suceava - Medieval and Modern Coins Discovered at Pleşeşti - Suceava County, pp.
161-167.
23. Stancu, Paraschiva. Monede rare descoperite la Piua Petrii jud. Ialomiţa în campaniile
arheologice din anii 1993 şi 1994 - Coins Discovered at Piua Petrii during the
Archaeological Excavationsfrom 1993-1994), pp. 169-172.
25
24. Stancu, Paraschiva. Contribuţii la circulaţia monetară din Moldova în secolele XV-XVI
pe baza tezaurului descoperit la Arsura (jud. Vaslui) - The Hoard of Arsura (Vaslui
County), Contributionsto the Study of the Monetary Currency in Moldova in the 15th and
16th c., pp. 173-190.
25. Rădulescu, Venera. Tezaurul de monede medievale descoperit în localitatea Gelu, jud.
Timiş (sec. XV-XVI) - The Medieval Hoard Found at the Gelu Village (Timiş County)
1sth-16th c., pp. 191-197.
26. Maxim, Mihai. Un tezaur otoman din secolul al XVII-iea, descoperit la Nalbant, Jud.
Tulcea - An Ottoman Hoard from the 17hCentury Discovered at Nalbant- Tulcea
County, pp. 199-208.
27. Drob, Valentin. Două tezaure monetare otomane de la sfârşitul secolului al XVIII-
leadescoperite în judeţul Dâmboviţa - Deux tresors monetaire otomans de la fin du
XVIJie siecle decouverts dans le departament de Dâmboviţa, pp. 209-211.
28. Ozarchievici, Horia şi Ursachi, Ştefan. Noile monede şi medalii ale Băncii Naţionale a
României - New Coins and Medals Issued by the National Bank of Romania, pp. 213-
216.
29. Pârvan, Katiuşa. Contribuţii la cunoaşterea unor medalii de sec. XVIII-XIX - New
Contributions to the Knowledge of some 18th -19th Century Medals, pp. 217-222.
30. Vachon, Draga-Paula. Medalii dedicate lui Grigore G. Tocilescu păstrate în Colecţia
Muzeului Naţional - Medals Awarded to Grigore G. Tocilescu, in the Collection of the
National History Museum, pp. 223-224.
31. Boicescu, Simona. O medalie-premiu acordată lui Ştefan Luchian - A Prize-Meda[
Awarded to Ştefan Luchian, pp. 225-226.
32. Pârvan, Katiuşa şi Ungureanu, Dragoş. Despre medaliile şi plachetele dedicate lui Anghel
Saligny şi lucrărilor sale - Medals and Plaquettes Dedicated to Anghel Saligny and to
his Works, pp. 227-230.
33. Pârvan, Katiuşa. O interesantă eroare medalistică -An interesting Medallistic Error, p.
231.
34. Păunescu, Anca. Inele sigilare descoperite la Piua Petrii (Oraşul de Floci), judeţul
Ialomiţa - Signed-Rings Discovered at Piua Petrii (Oraşul de Floci) -Ialomiţa County,
pp. 233-235.
35. Anton-Manea, Cristina. Un inel sigilar descoperit la Lereşti, jud. Argeş. Probleme de
datare -A Signed-Ring Discovered at Lereşti -Argeş County. Remarks on the Dating,
pp. 237- 239.
36. Grămăticu, Steluţa. Sigiliul lui Prokopios, Patriarh de Constantinopol - Le sceau de
Prokopios, Patriarche de Constantinople, pp. 241-243.
37. Opaschi, Cătălina. Steme domneşti şi "Stihuri la Gherbul ţării" pe vechi tipărituri din
Ţara Românească şi Moldova - Princely Coat ofArms and Linesfor the Coat of Arms of
the Country on Old Wallachian and Moldavian Printings, pp. 245-251.
38. Opaschi, Cătălina. Unfalsifi.cator francez de monede în Ţara Românească la 1844 - Un
faux monnayeur fram;ais en Valachie en 1844, pp. 253-260.
39. Andrieş-Tabac, Silviu. Heraldica teritorială moldovenească în Imperiul Rus - The
Territorial Moldavian Heraldry in the Russian Empire, pp. 261-275.
40. Ioniţă, Maria. In memoriam Ştefan Capşa (1881-1951), pp. 277-279.
41. Luknac, Ivo, Diocletianvs der romische Kaiser aus Dalmatien, în Fondation
Numismatica Antica, Cultura, Wetteren, 1991, 343 p., p. 281 (Mihăilescu Bîrliba, Virgil).
26
Cercetări Numismatice - i978-2007. Sumarul şi indicele pe materii
42. ***, Monnaies byzantines du Musee Puig, Musee Numismatique Juseph Puig, Ville de
Perpignan, 1991, 64 p., 9 figuri în text, 16 planşe, pp. 282-283 (Dobre, Manuela).
43. Morrisson, Cecille, Monnaie et finances a Byzance: analyses, techniques, Variorum
Collected Studies Series, London, 1994, XI1+337 p., 32 figuri, 13 pl., pp. 284-286 (Dobre,
Manuela).
44. Al şaselea Simpozion de Studii Genealogice, Iaşi, 10-13 mai 1995, p. 287 (Andrieş-Tabac,
Silviu).
45. Al VII-lea Simpozion de Studii Genealogice, Iaşi, 9-12 mai 1996, pp. 288-289 (Bogdan,
Radu).
voi. VIII (2002)
1. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Octavian Iliescu - 65 de ani de activitate ştiinţifică -

Octavian Iliescu - 65 Years ofScientific Works, pp. 9-16.
2. Talmaţchi, Gabriel. Monede cu roata descoperite la Histria (com. Istria, jud. Constanţa)
- Coins with Wheelfound at Histria (Istria comm., Constatza County), pp. 17-27.
3. Ardevan, Radu şi Rotar, Mihai. Tezaurul monetar de la Gostila (sec. al III-lea a. Chr.) -
Le tresar de Gostila (IJie siecle av. J.-C.), pp. 29-38.
4. Iacob, Mihaela, Velter, Ana-Maria şi Mănucu-Adameşteanu, Gheorghe. Monede dintr-o
colecţie particulară din Babadag - Some Coinsfrom a Private Collectionfrom Babadag,
pp. 39-57.
5. Ardevan, Radu. O monedă dacică descoperită în localitatea Dosul Napului (jud. Cluj) -
Une monnaie dacique trouvee aDosul Napului, dep. de Cluj, pp. 59-61.
6. Savu, Elisabeta. Monede dacice din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie
Prahova - Geto-Dacian Coins from the Collection of the Prahova County History and
Archaeological Museum, pp. 63-67.
7. Dima, Mihai, Monede dionysopolitane din colecţia Vasile Canarache - Coins Struck at
Dionysopolis (Moesia Inferior)from Vasile Canarache Collection, pp. 69-72.
8. Dudău, Oltea. Aşi republicani romani şi italici din colecţia Brukenthal - Sibiu- Roman
Republican and ItalicAssesfrom Brukenthal Collection, pp. 73-80.
9. Popescu, Adrian. Noi descoperiri de monede romane şi bizantine de la Dinogetia şi
Salsovia - New Roman and Byzantine Coin Findsfrom Dinogetia and Salsovia, pp. 81-
86.
10. Iacob, Mihaela. Monede antice de la Turda (com. Mihai Bravu, jud. Tulcea) - Monnaies
anciennes de Turda (comm. de Mihai Bravu, dep. de Tulcea), pp. 87-94.
11. Depeyrot, Georges. Vie et survie des monnaies du Bas-Empire, 8, 2002, pp. 95-106.
12. Moisil, Delia, Oberlănder-Târnoveanu, Ernest şi Constantinescu, Bogdan. Multipli de
argint romani târzii din colecţia ing. Constantin C. Orghidan - Some Late Roman Silver
Multiplesfrom the Eng. Constantin C. Orghidan Collection, pp. 107-109.
13. Moisil, Delia. Tezaurul de monede romane târzii de bronz descoperit la Basarabi, jud.
Dolj - The Late Roman Bronze Hoardfrom Basarabi, Dolj County, pp. 111-116.
14. Moisil, Delia. Un tezaur roman târziu de bronz, descoperit la Târgu-Jiu - A Late Roman
Bronze Hoardfrom Târgu-Jiu, pp. 117-120.
15. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. La răscruce de vremuri - Tranziţia de la Antichitate la
Evul Mediu timpuriu în zona Porţilor de Fier ale Dunării - Un punct de vedere
27
numismatic - At the Tourning Point of the Ages - From the Late Antiquity to the Early
Middle Ages in the Danube Iron Gates Area -A Numismatic Aproach, pp. 121-172.
16. Olteanu, Ştefan, O monedă de la împăratul Bizanţului Nichifor I descoperită la Şirna,
jud. Prahova şi importanţa ei pentru datarea primei faze a culturii"Dridu" - A Coin
from the Byzantine Emperor Nicephorus I Found at Şirna, Prahova County and its
importancefor the Dating ofthe First phase of the "Dridu" Cu/ture, pp. 173-175.
17. Ivanisevic, Vujadin. L'evolution du systeme monetaire de Serbie - Noveani sistem Srbije,
pp. 177-188.
18. Pârvan, Katiuşa. Monede moldoveneşti rare din secolele XIV-XV -Monnaies moldaves
rares des XJVe-XVe siecles, pp. 189-195.
19. Pârvan, Katiuşa. Monede moldoveneşti descoperite la Suceava (I) - Monnaies moldaves
decouvertes aSuceava(!), pp. 197- 209.
20. Papasima, Tudor şi d'Albon, George, Monede medievale moldoveneşti dintr-o colecţie
particulară - Mittelalterliche moldauische Miinzen aus einer Privat-sammlung, pp. 211-
212.
21. Gogu, Monica. Un tezaur de monedă măruntă descoperit la Curtea Domnească din
Suceava - A Hoard from the 1sth Century Found at the Princely Court in Suceava· pp.
213-221.
22. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Zlotul "românesc" sau "moldovenesc" - o monedă de
calcul de tradiţie bizantino-balcanică din Moldova secolelor XV-XVI - "The Wallachian
Zlot" or The "Moldavian Zlot" -An Account Coin of Byzantine-Balkan Tradition From
15th-16th Century Moldavia, pp. 223-246.
23. Zwecker, Carol şi Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Un nou taler moldovenesc emis în
anul 1562 de către Despot Vodă - A New Moldavian Thaler Struck in 1562 by Despot
Vodă, pp. 247-251.
24. Stancu, Paraschiva şi Maxim, Mihai. Notă preliminară asupra unui tezaur de monede de
aur din secolul al XVI-iea descoperit la Oradea - Note preliminaire sur un tresor des
monnaies d'or du XVIe siecle decouvert aOradea (dep. de Bihor), pp. 253-262.
25. Pap, Francisc. Trăsăturile distinctive ale monetăriei transilvane - Die Unterscheidende
Merkmale der siebenbiirgischen Miinze, pp. 263-272.
26. Velter, Ana-Maria şi Ştirbu, Constanţa. Circulaţia în Ţările Române a monedelor de
argint cu valoare ridicată emise de statele, oraşele şi forurile ecleziastice germane în
perioada secolelor XVI-XVII - La circulation des monnaies en argent a haute valeur des
Etats, des villes et des autorites eclesiastiques allemands sur le territoire roumain aux
XVI• et XVIJe siecles, pp. 273-308.
27. Pârvan, Katiuşa şi Cantacuzino, Gheorghe. Descoperiri monetare la Curtea Domnească
din Târgovişte - Decouvertes monetaires dans la zone de la Cour princiere de
Târgovişte, pp. 309-322.
28. Pârvan, Katiuşa. O monedă italiană de aur foarte rară descoperită la Călugăreni,
judeţul Girgiu - Une monnaie italienne en or tres rare decouverte a Călugăreni, dep. de
Giugiu, pp. 323-333.
29. Vîlcu, Aurel. Circulaţia dinarului unguresc în secolul al XVII-iea în Ţara Românească
(Tezaurul de la Târgovişte, jud. Dâmboviţa) - The Circulation of the Hungarian Denier
in the r;th Century in Wallachia - (the Hoardfrom Târgovişte, Dâmboviţa County), pp.
335-346.
28
Cercetări Numismatice -1978-2007. Sumarul şi indicele pe materii
30. Ungureanu, Dragoş. Un impozit rusesc neobişnuit din vremea ţarului Petru cel Mare,
oglindit în numismatică - An Unusual Russian Tax from the Time of Peter the Great
Rejlected in Numismatics, pp. 347-350.
31. Vîlcu, Aurel. Două tezaure monetare din secolul al XVIII-Zea descoperite la Roşu, jud.
Ilfov şi Băiculeşti, jud. Argeş - Deux tresors monetaires des XVIIIe-XIXe siecles
decouverts aRoşu, dep. de Ilfov et aBăiculeşti, dep. d'Argeş, pp. 351-360.
32. Olaru, Corneliu. Aspecte ale evoluţiei mijloacelor de plată în România (1918-1940), pp.
361-377.
33. Hanganu, Liliana-Nicoleta. Mărci poştale, proiecte de monede şi probe de bancnote din
perioada Statului naţional-legionar (septembrie 1940-ianuarie 1941) - Romania
Stamps and Unknown Designs of Coins and Essays of Banknotes from the Period of the
National-Legionary State (September 1940- January 1941), pp. 379-399.
34. Ocheşeanu, Radu. O emisiune de bilete de croazieră "NA VROM" mai puţin cunoscută -
Une emission de billets de croisiere "NA VROM" peu connue, pp. 401-408.
35. Dumitriu, Răzvan. O premieră în numismatica europeană - introducerea bancnotelor
de polimer în România - An Innovation in the European Numismatics - the Romanian
Plastic Banknotes, pp. 409-413.
36. Ursachi, Ştefan. Proiecte de monede şi medalii emise de Banca Naţională a României
din anii 1997-1999 - Designs of Coins and Medals Issued by the National Bank of
Romania during the Years 1997-1999, pp. 415-432.
37. Petolescu, Carmen Maria. Portrete monetare şi efigii imperiale. Cameea Orghidan -
Portraits monetaires et effigies imperiales: Le Camee Orghidan, pp. 433-459.
38. Luca, Cristian. Observaţii asupra unui inel medieval de bronz descoperit la Târgşoru
Vechi, jud. Prahova - Observations sur une bague sigillaire en bronze decouverte a
Târgşoru Vechi, dep. de Prahova, pp. 461-466.
39. Gramaticu, Steluţa şi Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Sigiliul patriarhului de
Constantinopol Gavril al IV-lea, descoperit la Suceava - Le sceau du Gabriel IV,
Patriarche de Constantinople, decouvert aSuceava, pp. 467-471.
40. Opaschi, Cătălina. O diplomă de înnobilare - Noi date despre familia Prunkul -Un
diplome d'ennoblissement- nouvelles donnees sur lafamille Prunkul, pp. 473-486.
41. Andrieş-Tabac, Silviu. Heraldica oraşului şijudeţului Bălţi - La heraldique de la ville et
du departement de Balzi, pp. 487-494.
42. Tiran, Tudor-Radu. O stemă inedită a familiei Canano (privire „tehnică" asupra
uzanţelor heraldice de altădată) - Les armoiries inedites de la famille des Canano
(regard «technique» sur les usages heraldiques d'autrefois, pp. 495-503.
43. Tiran, Tudor-Radu. O curiozitate heraldică şi un abuz: stema lui Nicolae Titulescu- Une
curiosite heraldique et un abus: les armoiries de Nicolas Titulesco, pp. 505-509.
44. Boicescu, Simona. O eroare medalistică a lui Tony Szirma'i - A Medallic Error of Tony
Szirmai", pp. 511-513.
45. Dima, Manuela-Salomeea. Placheta participării României la încoronarea regelui George
al V-lea al Marii Britanii - The Plaquette of the Participation of Roumania at the
Coronation of King gGeorge V of Great Britain, pp. 515-517.
46. Marinescu, Floricel. Date cu privire la noul sistem de decoraţii al României - Remarks
on the New Award System of Romania, pp. 519-532.
29
Voi. IX-XI (2003-2005)
1. Talmaţchi, Gabriel. Monede callatiene din perioada autonomiei descoperite în Dobrogea

-Autonomous Callatisfound in Dobroudja, pp. 9-11.
2. Talmaţchi, Gabriel. Noi precizări privind descoperirile monetare rezultate în urma
săpăturilor arheologice de la „parcul catedralei Constanţa'', din anii 1971-1974 - Some
Fresh Considerations about the Coins Finds from Archaeological Excavations from „
Parcul Catedralei-Constantza", during the Years 1971-1974, pp. 13-17.
3. Talmaţchi, Gabriel. Monede autonome greceşti şi macedonene descoperite în aşezarea
greco-autohtonă de la Adâncata-Floriile (Corn. Aliman, jud. Constanţa) - Autonomous
Creek and Macedonian Coins, found in the Greco-Autochtonous Settlement from
Adâncata-Floriile (Commune ofAliman, Constantza County), pp. 19-24.
4. Gramaticu, Steluţa şi Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Un depozit de monede autohtone
histriene descoperit la Călan, jud. Hunedoara - A Small Hoard of Histrain Automous
Coins Found at Călan, Hunedoara County, pp. 25-36.
5. Părpăuţă, Tiberiu. Câteva consideraţii privind prezenţa monedei în Dacia nord-
dunăreană - Quelques remarques sur la presence de la monnaies sur le territoire de la
Dacie nord-danubienne, pp. 37-98.
6. Mihăilescu-Bîrliba, Virgil. Comerţ fără monedă şi monedă fără comerţ în Dacia
preromană - Trade Without Coins and Coins Without Trade in Pre-roman Dacia, pp.
99-103.
7. Dzanev, Georgi. Un denar roman republican turnat, descoperit în vecinătatea oraşului
Isperih, Bulgaria de nord-est - A Cast Roman Republican Denar Found in the Area of
the Town Isperih, North-Eastem Bulgaria - Ljat rimski republikanski denar ot rajona
na grad Isperih, Severoiztocna Bălgarija, pp. 105-107.
8. Gândilă, Andrei. Sixth-to-Seventh Century Coin Circulation in Dobrudja, pp. 109-166.
9. Zekova, Zenia. Evoluţia circulaţiei monetare în Sumenul medieval şi regiunea
învecinată în perioada 971-1024 - Some Development in the Monetary Circulation in
Medieval Sumen and its Hinterland (971-1024) - Săstojanie na monetnata Cirulacija v
srednovekovnija Sumen i regiona prez perioda (971-1204 g.), pp. 167-181.
10. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest şi Custurea, Gabriel. Deux tresors des XII•-XIIJe siecles
trouves au nord de la Dobroudja, pp. 183-191.
11. Travaini, Lucia. Le manete nella tomba di San Francesco di Assisi, pp. 193-198.
12. T6th, Csaba. Contributions to the Study of the Alloy Standards of the Hungarian Gold
Coins Struck during the Angevin Period, pp. 199-207.
13. Ferro, Dario şi Kuzmenko, Oleg. Unfollaro inedito attribuibile a Caffa, pp. 209-213.
14. Pârvan, Katiuşa. Ducaţi munteni descoperiţi la Mânăstirea Cocoş, judeţul Tulcea -
Ducats valaques decouverts ala Monastere Cocoş, dep. de Tulcea, pp. 215-223.
15. Pârvan Katiuşa şi Constantinescu, Bogdan. Tezaurul de groşi moldoveneşti din secolul al
XIV-iea descoperit la Mărmureni, cam. Oniceni, jud. Neamţ - Le tresar des gros
moldaves du XJVe siecle decouvert aMărmureni, comm. de Oniceni, dep. de Neamţ, pp.
225-286.
16. Gyăngyăssy, Mârtan. Der Ungarische Goldgulden die bedeutendste Wăhrung
Mitteleuropas im Spătmittelalter - Cea mai reprezentativă monedă forte a Europei
centrale din Evul Mediu târziu: ducatul de aur maghiar - Kăzep-eur6pai legjelentosebb
valutaja a keso kăzepkorban: A magyar aranyforint, pp. 287-298.
30
17. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Emisiunile monetare bătute pe teritoriul Moldovei în

vremea lui Ştefan cel Mare (1457-1504) - o analiză critică - The Moldavian Coinage
during the Reign of Stephen the G1·eat (1457-1504) -A Critica[ Overview, pp. 299-388.
18. Constantinescu, Bogdan, Cojocaru, Viorel şi Bugoi, Roxana. Spre o abordare cât ·mai
obiectivă în cercetm·ea numimatică prin analize compoziţionale folosind metode
nucleare - Towards a More Objective Approach in Numismatics Research Using
Compositional Analyses Based on Nuclear Methods, pp. 389-404.
19. Anton-Manea, Cristina. Nobilime, pământ, bani şi funcţii în secolele XVI-XVIII: Cazul
familiei Romanescu - Aristocracy, Land, Money and Offices During the 16th-1B1h
Century - The Case ofthe Romanescu Family, pp. 405-412.
20. Velter, Ana-Maria şi Ştirbu, Constanţa. Tezaurul de la Dridu-Snagov, jud. Ialomiţa şi
unele aspecte ale circulaţiei monetare în Ţara Românească în secolul al XVII-iea - The
Dridu-Snagov Hoard, Ialomita County and Some Aspects of the Monetary Circulation
in Wallachia dul"ing the 17h Century, pp. 413-437.
21. Velter, Ana-Maria şi Custurea, Gabriel. Un tezaur monetar descoperit în zona oraşului
Galaţi - A Coin Hoard Found Nearby Galatz, pp. 439-454.
22. Ungureanu, Dragoş. Monedele aflate în circulaţie în Ţara Românească în prima
jumătate a secolului al XVIII-iea - Putere de achiziţie şi cursuri de schimb - Coins used
on · the Wallachian monetary market during the first half of the181h century -
purchaising value and exchange rates, pp. 455-468.
23. Vîlcu, Aurel şi Stancu, Paraschiva. Tezaurul de monede otomane din secolul al XVIII-iea
descoperit la Tamaşi, jud. Ilfov - Le tresar de monnaies ottomanes du XVIIIe siecle
decouvert a Tamaşi, dep. de Ilfov, pp. 469-472.
24. Sustek, Zbysek. Documentaţia grafică a pregătirii biletelor de tezaur şi a bancnotelor
pentru reforma monetară din România în anul 1952 - Preparations of treasury bills
and banknotesfor the monetary reform in Romania in 1952, pp. 473-513.
25. Dumitriu, Răzvan. Bancnotele euro şi unele dintre contrafacerile lor - The Euros
Banknotes and Some ofTheir Mast Frequent Forgeries, pp. 515-517.
26. Dumitriu, Răzvan. Noile emisiuni monetare româneşti metalice şi de hârtie. Leul nou -
2005 - The New Romanian Paper and Metalic Coins. The New Leu-2005, pp. 519-525.
27. Jordanov, Ivan. Contribuţii sigilografice la istoria eparhiei Vidinului în secolul al XI-iea
- Sphragistic Contributions to the History of the Diocese of Vidin during the 11th Century
- Sfragistieni prinosi kăm istorijata na Vidinska eparhija prez XI v„ pp. 527-535.
28. Opaschi, Cătălina. Sigilii ale familiei Văcărescu - întâmplări din societatea munteană la
sfârşitul veacului al XVIII-iea - Sceaux de la familie Văcăresco - Mesaventures de la
societe valaque ala.fin du XVIII• -siecle, pp. 537-554.
29. Opaschi, Cătălina şi Ioniţă, Mioara. Un sigiliu şi un destin - Alexandru Şuţu Voievod -
Un sceau et un destin, Alexandre Soutzo Voi·evode, pp. 555-578.
30. Mincev, Aleksandăr. Un exagion imperial bizantin timpuriu de la Odessos - An Early
Byzantine Imperial Weightfrom Odessos - Rannovizantiijska imperatorska ekzagija ot
Odesos, pp. 579-583.
31. Pârvan, Katiuşa. Medalii dedicate regelui Suediei Carol al XII-iea păstrate la Muzeul
Naţional de Istorie a României - Medailles dediees au Roi suedois Charles XII dans la
Collection du Musee National d'Histoire de Roumaniei, pp. 585-614.
32. Marinescu, Floricel. Observaţii pe marginea unui articol privind decoraţiile României
moderne - Observations sur une etude concernant Ies ordres de la Roumanie moderne,
pp. 615-627.
31
Voi. XII-XIII (2006-2007)
1. Talmaţchi, Gabriel şi Cliante, Traian. Descoperiri de semne monetare, monede greceşti

autonome şi macedonene în Tomis, apărute în urma săpăturilor arheologice - Creek
autonomous and Macedonian coins discovered în archaeological diggings în Tomis, pp.
13-26.
2. Lazarenko, Igor. Monede de bronz pe care este reprezentat portretul regelui scit Ateas,
bătute la Dionysopolis, pp. 27-37.
3. Ardevan, Radu. Staterul de aur de la Iclod - Le statere d'or trouve aIclod, pp. 39-42.
4. Talmaţchi, Gabriel şi Diaconu, Radu. Monede autonome greceşti şi de tip "scitic"
descoperite în Dobrogea - Autonomous Creek and "Scythian" coins found în Dobrudja,
pp. 43-46.
5. Talmaţchi, Gabriel şi Sandor, Istvan. Despre o monedă de "tip scitic" aparţinând lui
Kanites -About a "Scythian" coin issue of Kanites, pp. 47-50.
6. Stancomb, Willian M. An alliance coin of Dionysopolis with Callatis and Torni?, pp. 51-
54.
7. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest şi Gândilă, Andrei. A stater of king Pharzoius found în
South-Eastern region of Romania, pp. 55-58.
8. Gramaticu, Steluţa şi Ioniţă, Virgil. Monede de bronz inedite de la Callatis din secolele I
a. Chr. -Ip. Chr. - Monnaies de bronze inedites de Callatis du Ier siecle au. J. -C. et du Ier
siecle ap. J. -C., pp. 59-73.
9. Talmaţchi, Gabriel. O nouă descoperire monetară de tip geto-dacic în Dobrogea - A new
Geto-Dacian coinfound în Dobrudja, pp. 75-77.
10. Pîslaru, Mariana. Noi descoperiri monetare în termele de la Potaissa - New monetary
findsfrom the Potaissa's baths, pp. 79-87.
11. Prohâszka, Peter. Beitrăge zum spătrămischen und byzantinischen Goldmiinzverkehr
zwischen dem 4. und 8. Jahrhundert în Siebenbiirgen - Adalekok a kesor6mai es bizanci
aranypenzforgalomhoz a 4. es 8. szazad kăzătt Erdelyben, pp. 89-95.
12. Gândilă, Andrei. Early Byzantine Capidava: the numismatic evidence, pp. 97-122.
13. Curta, Florin. Imperiul Bizantin în Grecia medievală timpurie (materialul numismatic
în context balcanic) - Byzantium in Dark Age Greece (the numismatic evidence in its
Balkan context), pp. 123-144.
14. Pejkov, Alexandăr. O monedă a împăratului Nikifor I Genikos provenită de la Hotnica,
în împrejurimile oraşului Veliko Tărnovo - A coin of emperor Nicephorus I from the
region of Veliko Turnovo - Maneta na imperator Nikifor I Genik ot okolnostite na
Veliko Tărnovo, pp. 145-146.
15. Dzanev, Georgi. Două descoperiri de monede de aur bizantine din secolul al X-lea, din
districtul Rezgrad, Bulgaria - Two Byzantine gold coins from the wth c. found în
Razgrad District, Bulgaria - Dve kolektivni nahodki na vizantijski nomizmi ot X vek ot
Razgradskija region, Bălgarija, pp. 147-154.
16. Lianta, Eleni. Palaeologan Half-Stavrata: The Case of Manuel II Palaeologus (1391-
1425), pp. 155-208.
17. Velter, Ana-Maria. Some remarks concerning the exploitation and trading of salt in
Transylvania în the 11th-13th century - Unele remarci cu privire la exploatarea şi
comercializarea sării în Transilvania, în secolele XI-XIII, pe baza documentelor de
epocă, pp. 209-228.
32
18. Day, jr., William R. A small hoard of Venerian grossifrom Jordan, pp. 229-236.
19. Zekova, Zenia. Circulaţia monedelor muntene şi moldoveneşti în Bulgaria (secolele XIV-
XV) - The presence of Wallachian and Moldavian coins in Bulgaria - Za
razprostranenieto na vlaskite i moldovski moneti (XIV-XV v.) v bălgarskite zemi, pp.
237-247.
20. Mazarakis, Andrea. 1l contesta istituzionale delia dominazione e l'amministrazione dei
Gattilusio a Mitilene (1355-1462), pp. 249-269.
21. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest şi Pârvan, Katiuşa. A presumably lost coin and a
ficticious page from the history of Moldavian coinage at the end of 14th century: some
thoughts about the so-called issues of "Juga Vodă I" alias George Koriatovic, pp. 271-
279.
22. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Monetary reforms and the circulation of the old local
coinage in the 15th_r7h century Moldavia: Some remarks about a coin of Peter I (cca
1375-1391)found in a mid r;th century hoardfrom Iassy, pp. 281-291.
23. Ponornarev, A. L. Seigniorage, barred culling and wisdom of «al-marco» coinage, pp.
293-310.
24. Costin, Bogdan. O serie monetară necunoscută a Ţării Româneşti din secolul al XV-lea
atribuită voievodului Vladislav al II-lea - An unknown Wallachian monetary series
issued during the 15th century, attributed to the Voivode Vladislav II (1447-1448, 1448-
1456), pp. 311-319.
25. Pînzar, Alexandru. O abordare grafică a studiului monedelor lui Ştefan III cel Mare
(Partea I) - A graphic approach to the study of the coins issued by Stephen III ("the
Great") (First part), pp. 321-367.
26. Ferro, Dario. Un aspro calmante una lacuna nella monetazione dell'emporio genovese
del Mar Nero, pp. 369-374.
27. Pârvan, Katiuşa şi Constantinescu, Bogdan. Monede moldoveneşti din colecţia Corneliu
Secăşanu - Monnaies moldaves de la Collection "Corneliu Secăşanu", pp. 375-422.
28. Niţu, Florentina. Folosirea obiectelor din metal preţios ca mijloace alternative de plată
în Ţările Române (secolele XVI-XVII) - Plăţile mixte şi zăloage - Objects in precious
metal as alternative payment means in the Romanian Principalities during the 16th-17h
century: mixed payments and pledges, pp. 423-434.
29. Pînzar, Alexandru. Talerul ,,leu" al lui Gheorghe Duca - Gheoghe Duca's „Lion" Thaler,
pp. 435-443.
30. Anton-Manea, Cristina. Dima Chiurciubaşa, un cămătar din a doua jumătate a secolului
al XVII-iea şi nobila sa înrudire - Dima Chiurciubaşa, a moneylender from the second
half of the 17h c. and his noble kinship, pp. 445-450.
31. Velter, Ana-Maria. Câteva exemplare numismatice de excepţie, intrate recent în
patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României - Some outstanding numismatic
specimens recently bought by the National History Museum of Romania, pp. 451 -463.
32. Sustek, Zbysek. Istoria numismaticii în Slovacia - The history of Slovakian
numismatics, pp. 465-477.
33. Ştirbu, Constanţa. Câteva însemnări privind viaţa şi activitatea bijutierului şi
gravorului Theodor Radivon - Some remarks regarding the life and the works of the
Theodor Radivon as goldsmith and engaver, pp. 479-492.
34. Pârvan, Katiuşa. Stanţe de medalii şi monede, jetoane, miniaturi şifalsuri monetare din
colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României - Dies of medals and coins, tokens,
33
miniatures and coin fakes from the collection of the National History Museum of
Romania, pp. 493-518.
35. Jordanov, Ivan. Byzantine seals containing place names, from Dr. Vasil Haralanov
collection, pp. 519-525.
36. Andrieş-Tabac, Silviu. Contribuţii la heraldica oraşului Craiova. Proiectul nerealizat de
la 1864 - Contribution a l'heraldique de la viile de Craiova. Le projet non realise de la
1864, pp. 527-534.
37. Opaschi, Cătălina. O genealogie inedită afamiliei Cantacuzino şi herburi cantacuzine -
Une genealogie de la familie Cantacusene et des armoiries Cantacusenes, pp. 535- 565.
38. Opaschi, Cătălina şi Ştefan, Damian. O piesă de excepţie din Muzeul Naţional de Istorie.
Sigiliu cu stema familiei Cantacuzino - A remarkable item in the collection of the
National History Museum of Romania. A seal with the coat of arms of Cantacuzino
family, pp. 567-569.
B) INDICE DE DESCOPERIRI
I. Tezaure
Abrittus (în apropiere de Razgrad), oblast Razgrad, Bulgaria, tezaur compus

din zece nomismata aparţinând lui Constantin al VII-iea Porphyrogenetul şi Roman al Ii-lea, o
nomisma-histamenon bătută de Nicephoros al Ii-lea Phocas şi Vasile al Ii-lea şi un recipient
mic de bronz argintat XII-XIII, 149-151.
Abrud, jud. Alba, tezaur din secolul al XVII-iea, compus din monede de argint emise
de Niirenberg (taler) VIII, 292, 299, 301-2, 304.
Alba Iulia, jud. Alba, tezaur de monede romane imperiale de la Nero, de la Galba, de
la Otho, de la Vespasianus, de la Titus, de la Domitianus, de la Nerva, de la Traian, de la
Hadrianus, de la Antoninus Pius şi de la Marcus Aurelius III, 46.
Alba Iulia I (Schit), jud. Alba, tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de
argint emise de Anhalt-Zerbst (2/3 taler), de Holstein-Gottrop (2/3 taler), de Holstein-Plon
(2/3 taler), de Saxa-Gotha Altenburg (2/3 taler), de Saxa-Lauenburg (2/3 taler), de Saxa-Neu
Wiemar (2/3 taler), de Saxonia (taler) VIII, 293-4, 297, 302-3.
Alba Iulia II (str. Moţilor), jud. Alba, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Brandenburg (ort), de Reuss-Obergreiz (2/3 taler), de Saxa-Gotha
Altenburg (2/3 taler), de Sayn (1/6 taler) VIII, 293, 295.
Adamclisi-Tropaeum Traiani, jud. Constanţa, tezaur alcătuir iniţial din 76-77
monede de bronz, 25 de monede şi un inel din aur, din care se mai păstrează 49 de monede
(Iustinian I, Iustin al Ii-lea şi Mauriciu Tiberius); tezaur alcătuit din 13 monede de bronz (Iustin
al Ii-lea, Tiberius al Ii-lea Constantin şi Mauriciu Tiberius) IX-XI, 144-6.
Adânca, jud. Dâmboviţa, tezaur descoperit în 1953 format din 6 tetradrahme emise
de Thasos şi 46 didrahme locale de tip Vârteju-Bucureşti IX-XI, 48-9.
Afumaţi, jud. Dolj, tezaur în care se găsesc taleri emişi între anii 1566/1574-1593 VI, 185.
Alungeni, jud. Covasna, tezaur alcătuit din 120 denari romani republicani, dintre
care s-au recuperate 32 denari şi o imitaţie barbară de denar IX-XI, 49.
34
Amărăşti, comuna. Amărăşti de Jos, jud. Dolj, tezaur alcătuit din monede
romane republicane III, 47.
Anadol, oblast Odessa, Ukraina, tezaur de stateri alexandrini bătuţi în zona
Dobrogei IV, 10.
Aninoasa (Cornişani), jud. Gorj, tezaur alcătuit din 100-150 tetradrahme dacice,
databil din a doua jumătate a secolului al Ii-lea VI, 38, 42, 52.
Apateu, jud. Arad, tezaur ce cuprinde, alături de alte monede, emisiuni de la
Matthias Corvin, de la Alexandru I şi de la Despot Vodă I, 76.
Apulum-Alba Iulia, jud. Alba, tezaur ce are ca dată de ascundere a doua jumatate a
domniei lui Commodus VII, 48.
Ardeoani, corn. Ardeoani, jud. Bacău, tezaur ce cuprinde o monedă romană
republicană, dar şi emisiuni imperiale de la Vespasianus, de la Titus, de la Domitianus, de la
Traian, de la Hadrianus, de la Antoninus Pius şi de la Marcus Aurelius III, 46.
Arsura, jud. Vaslui, tezaur format din 641 monede de argint (92 de dinari emişi în
Ungaria, 328 de tripli groşi emişi pentru Polonia, Danzig, Lituania şi Riga, 2 denga emise în
Rusia de Ivan al IV-iea, 211 akcele otomane emise de diferiţi sultani şi 7 taleri emişi în
Schafhausen, Liege, Colonia, Liibeck, Styria şi Saxonia) VII, 171, 173, 182, 184; VIII, 284,
286-7, 290.
Assisi, regiune Umbria, Italia, tezaur format din 11 denari emişi de Lucea IX-XI, 194.
Athena, prefectura Athena, Grecia, tezaur compus din solidi emişi de Constans al
Ii-lea XII-XIII, 139.
Attica (localizare incertă), Grecia, tezaur compus dintr-un tremissis de la
Constantin al IV-iea solidi şi un tremissis de la Iustinian al Ii-lea, un solidus de la Leontios, un
solidus de la Tiberius al Iii-lea Apsimaros, un solidus emis de Philippicos, un solidus de la
Anastasius al Ii-lea, un solidus de la Teodosius al Iii-lea şi solidi şi un semissis emişi de Leon al
Iii-lea XII-XIII, 141-2.
Augusta (Hărlec), Bulgaria, tezaur de monede de la Tiberius al Ii-lea Constantinus
VIII, 131.
Augustin, corn. Ormeniş, jud. Braşov, tezaur alcătuit din monede romane
imperiale datând din perioada lui Tiberius III, 38, 40.
Axiopolis, Cernavodă, jud. Constanţa, tezaur alcătuit din 1 semissis şi 5 tremissis
(Iustinian I, Iustin al Ii-lea şi Tiberius al II-la Constantin) IX-XI, 146.
Baia, jud. Suceava, tezaur compus numai din groşi pre-reformaţi emişi de Alexandru
I (cel mai mare tezaur de acest tip cunoscut) XII-XIII, 283, 6.
Baia Mare, jud. Maramureş, tezaur compus din 984 de ducaţi emişi în 19 state şi
oraşe, între 1438-1613 V, 166, 168.
Bakerr, Albania, tezaur alcătuit din drahme dyrrhachiene şi tetradrahme ateniene de
„stil nou" IV, 103.
Balana, Sudan, trei greutăţi de balanţă (exagia) bizantine timpurii IX-XI, 581.
Balta Sărată, jud. Teleorman, tezaur descoperit în anul 1979 care conţine 3161 de
monede, din care 1420 monede medievale româneşti - 23 de la Vladislav I (ducaţi şi dinari cu
legendă în slavonă şi latină), 227 de la Radu I (ducaţi şi dinari cu legendă în slavonă şi latină),
35
1064 de la Dan I (numai ducaţi) - şi 1741 monede medievale bulgăreşti emise de Ivan
Alexandru şi Mihail (41 monede) şi Sracimir (1700 groşi şi ducaţi) V, 83;
• Conform datelor publicate de către Constanţa Ştirbu şi Corneliu Beda tezaurul
numără 3123 monede emise, după cum urmează: în Ţara Românească de Vladislav I (22),
Vladislav I Vlaicu şi Radu I asociaţi (1), Radu I (21s), Dan I (1133), Mircea cel Bătrân Css). La
acesta se adaugă monede bulgăreşti emise de Ivan Alexander şi Mihail (S), Ivan Sracimir (162s)
şi Şişman (31). Un număr de 9 monede nu au putut fi determinate datorită stării de conservare
VI, 113, 125-6.
Balaciu, jud. Ialomiţa, tezaur descoperit în anul 1926 care cuprinde monede de
argint emise în Ţara Românească de Vladislav I şi de Radu I precum şi monede bulgăreşti emise
în Ţaratul de la Târnovo de Ivan Alexander şi Mihail şi în Ţaratul de la Vidin de Ivan Sracimir
VI, 113, 125.
Balş, jud. Olt, tezaur descoperit în 1928 ce cuprindea 269 monede româneşti şi
bulgăreşti, în prezent se păstrează 237 monede emise de ţarul de la Vidin Ivan SraCimir (8 groşi
şi 229 „aspri", de fapt tot groşi) VI, 125.
Barbova, jud. Dolj, tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de argint
emise de Embden (28 stiiwer) şi de Oldenburg (28 stiiwer) VIII, 292, 296, 300.
Breaza, tezaur compus din monede romane republicane şi emisiuni ale lui Augustus
III, 35, 39.
Basarabi, sat aparţinând oraşului Calafat, jud. Dolj, un tezaur cuprinzând 4
brăţări de argint şi s61 monede emise de Mircea cel Bătrân şi de Mihail I, fiind semnalate şi
monede sârbeşti din secolul XIV VI, 126;
• tezaur de monede imperiale de bronz, cea mai timpurie fiind emisă de Contantius I,
iar cea mai recentă fiind de la Arcadius VIII, 111-116.
Băiculeşti, jud. Argeş, tezaur din secolul al XVIII-iea alcătuit din: ruble-Rusia, taleri-
Ragusa, un altmişlik şi trei kuruşi emişi de Imperiul Otoman VIII 357-360; IX-XI, 470.
Bălăbăneşti, raion Criuleni, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-iea
compus din monede de argint emise de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler), de Hamburg (taler),
de Kempten (taler), de Oettingen (taleri) VIII, 292, 296, 297, 298, 299.
Băieşti, jud. Vaslui, tezaur a cărui număr iniţial de piese nu se cunoaşte, în prezent
fiind 918 monede de argint emise de diferite state: Patriarhatul de Aquileea, Antonius Gaetani -
2 bucăţi, şi Lodovico de Teck - 6 bucăţi; Ungaria, Matei Corvin - 673 dinari, Vladislav al Ii-lea
- 204 dinari şi Ludovic al Ii-lea - 9 dinari, o monedă cu siglele A-V şi o monedă incusă; şi
Moldova, Despot Vodă - 17 dinari şi un mangîr, şi Ştefan Tomşa - 4 dinari V, 98, 105; VII,
182;
• tezaur descoperit în anul 1930, alcătuit din 348 de monede imperiale romane (288
denari şi 60 antoninieni), compoziţia fiind următoarea: Iulia Domna (14 denari + 1 antoninian),
Caracalla (11 denari +1 antoninian), Geta Caesar (4 denari), Macrinus (1 antoninian), Elagabal
Css denari + 1 antoninian), Iulia Paula (4 denari), Iulia Soemias (S denari), Iulia Maesa (19
denari + 1 antoninian), Severus Alexander (107 denari), Iulia Mamaea (13 denari), Maximinus
Thrax şi familia (13 denari), Balbinus (1 antoninian), Pupienus (1 denar), Gordian al Iii-lea (4
denari + S4 antoninieni) VI 39, 43.
Bălţata, raion Criuleni, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-lea
compus din monede de argint emise de Brandenburg (taler), de Brunschwick-Calenberg (taler),
de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler), Arhiepiscopatul de Koln (taler), de Mansfeld linia
Hinterort-Schraplau (taler), Saxonia-linia Ernestină (taler) şi de Saxonia-linia Albertină (taleri
şi un fals după taler) VI, 173; VIII, 292, 294, 295, 296, 298, 299, 303.
Cercetări Numismatice - 1978-2007 Sumarul şi indicele pe materii
Băieşti, corn. Băleşti, jud. Gorj, tezaur de monede romane din vremea lui Gordian
al Iii-lea, cea mai veche dintre piese care îl compun fiind emisă de împăratul Vespasianus, iar
cea mai recentă datând din secolul al Iii-lea II, 15-37.
Băieşti, corn. Deleşti, jud. Vaslui, tezaur în componenţa căruia intră dinari
ungureşti emişi de Matthias Corvin, Vladislav al Ii-lea, Ludovic al Ii-lea, monede de Aquileea
emise de Antonio al Ii-lea Panciera von Portogruaro, Ludovic al Ii-lea de Teck, precum şi
monede bătute de Despot Vodă şi Ştefan Tomşa I, 76.
Băneasa, jud. Ilfov, tezaur alcătuit din monede spaniole de argint din secolul al
XVIII-lea, monede austriace, monede de argint III, 153-4;
• tezaur din secolele XVI-XVII format din asprii otomani IV, 142.
Băseşti, jud. Teleorman, tezaur alcătuit din yiizliici, taleri austrieci şi taleri a căror
provenienţă nu este menţionată III, 154.
Bârca,jud. Dolj, tezaur descoperit în 1937, compus din 35 denari şi 32 antoninieni, emişi
între 192-249/251; al doilea tezaur descoperit în anul 1961, cuprinzând 315 de piese, adică 296
denari şi 19 antoninieni datând între 171-243/244; al treilea tezaur compus din 1920 denari şi
antoninieni, emişi de împăraţi ce s-au succedat de la Vespasianus la Filip Arabul, precum şi o
drahmă emisă de Geta la Caesarea (Cappadocia), descoperit în anul 1962; al patrulea tezaur,
descoperit în 1963, fiind alcătuit din 127 de monede (40 denari şi 87 antoninieni), emisiuni cuprinse
între 188/189-250/251, respectiv de la Commodus la Decius şi Herennius Etruscus (1 denar
Commodus, 3 denari Septimus Severus, 2 denari Iulia Damna, 3 denari Caracalla, 1 denar Geta, 1
denar Macrinus, 6 denari şi 1 antoninian Elagabal, 11 denari Severus Alexander, 8 denari Iulia
Mamaea, 3 denari Maximinus Thrruc, 48 antoninieni şi 1 denar Gordian al Iii-lea, 20 antoninieni
Filip Arabul, 4 antoninieni Filip al Ii-lea, 2 antoninieni Otacilia Severa, 9 antoninieni Decius, 2
antoninieni Herennia Etruscilla şi 1 antoninian Herennius Etruscus) VI, 17-9.
Bârgăoani, corn. Bârgăoani, jud. Neamţ I, tezaur alcătuit din monede romane
imperiale emise de Nero, de Galba, de Otho, de Vitellius, de Vespasianus, de Titus, de
Domitianus, de Nerva, de Traian, de Hadrian, de Antoninus Pius, de Marcus Aurelius, dar şi din
perioada 180-235 III, 46.
Bârgăoani, corn. Bârgăoani, jud. Neamţ II, tezaur alcătuit din monede romane
imperiale emise de Nero, de Vitellius, de Vespasianus, de Titus, de Domitianus, de Traian, de
Hadrianus, de Antoninus Pius, de Marcus Aurelius, dar şi din perioada 180-235 III, 46.
Bârzeiul de Gilort, jud. Gorj, tezaur de monede dacice VI, 45.
Berbeni, jud. Olt, tezaur descoperit înainte de 1980 din care s-a recuperat o parte ce
cuprinde monede emise de Vladislav I, Mircea cel Bătrân precum şi groşi bulgăreşti emişi de
Ivan SraCimir şi monede ungureşti din secolele XIV-XV VI, 114, 126-7.
Bercioiu, corn. Budeşti, jud. Vâlcea, tezaur compus din monede de argint emise în
secolul al XVI-lea de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler), Magdeburg (taler), Mansfeld linia
Hinterort-Schraplau (taler) şi de Sruconia linia Albertină (jumătate de taler), Regatul de Neapole
(ducatoni şi 1/2 ducatoni) VI, 164, 167, 185; VIII, 283, 285, 287, 288, 290.
Bilhorod-Dnistrovschi, oblast Odessa, Ukraina - vezi Cetatea Albă
Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, tezaur compus din emisiuni monetare din
Transilvania, Ungaria, Polonia, Prusia, Brandenburg etc., printre acestea numărându-se şi un
dinar de la Despot Vodă I, 76.
Bistriţa, corn. Hinova, jud. Mehedinţi, tezaur descoperit în anul 1931 care
cuprinde 90 de monede emise de Dan I, Mircea cel Bătrân (ducaţi şi bani) şi de Ivan SraCimir
(groşi) VI, 126.
Bjala, oblast Ruse, Bulgaria, tezaur format din monede bizantine VII, 108.
37
Bleşteni-Volodiani, raion Edineţ, Republica Moldova, tezaur compus din taleri

emişi în secolul al XVI-lea de arhiepiscopia de Kăln şi de Saxonia linia Albertină VIII, 284,
286, 290.
Blidaru, jud Vrancea, tezaur în care se găsesc taleri din perioada 1575/1586-1637
VI, 185.
Boljetin, okrug Bor, Serbia, tezaur de monede de la Iustinian I şi Iustin al Ii-lea
VIII 127.
Bolotino, raion Goldeni, Republica Moldova, tezaur format din monede
ungureşti - de la Matthias Corvin, de la Vladislav al Ii-lea şi Ferdinand I-, moldoveneşti emise
de Despot Vodă, monede ale Imperiului Romano-German şi un lăwenthaler olandez I, 76;
• tezaur compus din monede de argint emise în secolul al XVI-iea de Brunschwick-
Wolfenbuttel (taler) şi de Saxonia linia Albertină (taler) VIII, 284, 285, 290.
Bora, jud. Călăraşi, tezaur compus din monede de argint emise în secolul al XVI-iea
de Brandenburg-Franconia (taler), de Mansfeld linia Vorderort-Eisleben (taler), de Mansfeld
linia Hinterort-Schraplau (taler), de Saxa-Alt Gotha (taler), Saxonia linia Albertină (taler) VI,
164-5,167,185;VIII,283,285,286,287,288,289,290.
Bordeşti (între Râmnicu Sărat şi Putna), tezaur compus din monede romane
republicane III, 35, 39.
Borzeşti, jud. Cluj, tezaur în care se găsesc helleri Bohemieni VII, 194.
Bosman, (okrug Bor) Serbia, tezaur din vremea lui Mauricius Tiberius VIII, 133.
Bozieni, jud. Neamţ, tezaur din care se cunosc 14 denari romani republicani şi
imperiali, alături de două fragmente de monedă III, 38, 40; IX-XI, 49.
Brabova, jud. Dolj, tezaur în care se găsesc taleri emişi între 1619/1637-1637/1657
VI, 185.
Bradu, jud. Buzău, tezaur în care se găsesc taleri şi reali din perioada 1447/1492-
1636 VI, 185; IX-XI, 421.
Braşov, jud. Braşov, tezaur alcătuit din 452 de nominale diferite, emise între 1647-
1772 în Transilvania, Ungariei, Polonia, Austria, Silezia, statele germane, statele italiene,
Imperiul Rus, Imperiul Otoman V, 166-7.
• tezaur de monede Mircea cel Btrân; tezaur alcătuit din 18 monede muntene de la
Dan I, Mircea cel Bătrân, Mihail, Dan al Ii-lea şi ungureşti de la Ludovic I, Sigismund I,
Albrecht şi Vladislav I XI-XI, 219.
Bratimir, oblast Silistra, Bulgaria, tezaur alcătuit din monede bizantine de bronz
de secol X VII, 110.
Brădiceni, jud. Gorj, tezaur alcătuit din 815 monede de argint ce se eşalonează de la
Iulia Damna la Filip Arabul, descoperit în 1886 VI, 39, 45.
Brăniştea, jud. Mehedinţi, tezaur ce conţine taleri emişi de arhiducele Ferdinand al
Tirolului V, 165, 185.
Brânceni, corn. Brânceni, jud. Teleorman, tezaur compus din monede de argint
emise în secolul al XVII-iea de Embden (28 stiiwer), de Saxonia-linia Albertină (taler), de
oraşul Kăln (taler) VI, 185; VIII, 292, 296, 298, 303;
• tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47.
Bucium, jud. Iaşi, tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de argint emise
de Brunschwick-Grubenhagen (taler) VIII, 292, 295.
Bucureşti împrejurimi, în şedinţa Societăţii Numismatice Române din 7 februarie
1930, G. Severeanu menţionează descoperirea unui nou tezaur având aceeaşi compoziţie ca cel
găsit în apropiere de Slatina VI, 127.
Bucureşti-Baicului, tezaur în care se găsesc taleri (Westfriesland) din perioada

1458/1490-1670 VI, 185; IX-XI, 418.
Bucureşti-Ciurelu, tezaur alcătuit din 16 stamena de billon (5 de la Alexios al Iii-lea
Angelos şi 11 imitaţii anonime bulgare după moneda bizantină de tipurile A (4), B (5) şi C (2)
VI, 76-7, 81.
Bucureşti-Colentina, o imitaţie de tetradrahmă thasiană şi şase denari romani
republicani ce alcătuiesc un tezaur VII, 28-9.
Bucureşti-Giuleşti, tezaur ce are în componenţă monede emise de Ţara Românească
şi ale Moldova VI, 153.
Bucureşti-Puişor, cinci tetradrahme emise de Thasos ce alcătuiesc un tezaur VII,
29-30.
Bucureşti-Străuleşti, tezaur de monede otomane din sec. XVIII-XIX, ruseşti şi
austriace de la începutul secolului al XIX-lea I, 90.
Bucureşti-Vitan-Bârzeşti, tezaur de monede thasiene (din secolele 11-1 î.e. n.) I, 89.
Budeşti, jud. Vâlcea, tezaur în care sunt taleri din secolele XVI - XVII VI, 185.
Budiu Mic, corn. Crăciuneşti, jud. Mureş, tezaur compus din monede romane
republicane şi de la Augustus III, 35, 40.
Bugiuleşti, jud. Vâlcea, tezaur compus din monede de tip Larissa-Apollo
Amphipolis şi din piese de tip "ianiform" VII, 20.
Buhăeni, corn Andrieşeni, jud. laşi, tezaur de monede din secolul al XVI-lea
având în compoziţie monede de aur, monede de argint (dinari ungureşti emişi de Matthias
Corvin, de Vladislav al Ii-lea, de Ludovic al Ii-lea, de Ferdinand I, emisiuni monetare din
secolele XIV-XV ale patriarhatului de Aquileea şi dinari moldoveneşti din timpul lui Despot
Vodă şi al lui Ştefan Tomşa) şi diverse obiecte de podoabă (între care şi un inel sigilar cu
inscripţie slavonă al vomicului Luca) I, 42-81; III, 206; V, 105; VII, 182.
Bujoru, corn. Dobra, jud. Hunedoara, tezaur format din monede romane, având
cea mai recentă componentă o emisiune de la Augustus III, 35.
Bumbeşti, Bumbeşti-Piţic, jud. Gorj, tezaur de monede din argint emise de
Leopold, regele Ungariei III, 154;
• tezaur alcatuit din 3 denari romani republicani de tipul P. Servilius M.F. Rullus,
Man. Fonteius C.f., C. Licinius L.f. Macer, an de descoperire 1942 VI, 39, 47;
• tezaur descoperit în 1972 alcătuit din 185 de monede romane imperiale (denari şi
antoninieni), de la următorii emitenţi: Commodus (2), Albinus (1), Septimius Severus (20),
Iulia Damna (7), Caracalla (13), Plautilla (2), Geta (2), Macrinus (1), Elagabal (15), Iulia Maesa
(2), Iulia Paula (1), Severus Alexander (13), Iulia Mamaea (5), Maximinus Thrax (7), Balbinus
(1), Gordian al III-iea (90), Filip Arabul (2) şi Otacilia (1), şi bijuterii de argint (4 fibule tip
ancoră, 2 brăţări, 1 lănţişor împletit şi un fragment de fibulă) VI, 39, 46.
Buneşti, jud. Vaslui, tezaur descoperit în anul 1979 format din: 1 drahmă histriană
cu sigla B, 14 fibule tracice, 2 brăţări masive cu capete libere, 1 brăţară spiralică, 15 verigi toate
de argint şi 1 brăţară spiralică de bronz IX-XI, 53.
Buruieneşti,jud. Neamţ, tezaur descoperit în 1985 ce cuprinde podoabe (2 cercei de
tâmplă şi 3 brăţări), 30 de lingouri de argint şi 1786 monede de argint emise în Moldova de
Petru I (1736 groşi şi 2 jumătăţi de groşi), 1 dinar în Ţara Românească de Vladislav I; 8 aspri în
Ţaratul de la Vidin de Ivan Sracimir; 1 gros în Cnezatul de Halici de Vladislav de Oppeln, 1 dinar
şi oboli în Ungaria în timpul Mariei VI, 114, 127; VII, 162, 164; IX-XI, 219.
Butoieşti,jud. Mehedinţi, tezaur care se încheie cu monede de la Commodus VII, 48.
39
c
Carbolia, raion Vulcăneşti, Republica Moldova, tezaur de monede de argint din
secolul al XVI-iea provenind din Leuchtenberg (taler), Saxonia linia Ernestină (taler) VIII 284,
287, 289.
Călan (zona), jud. Hunedoara, tezaur descoperit în anul 2002 ce conţine 11 monede de
bronz histriene din care 10 sunt de tip Apollon/acvilă pe delfin (care poartă numele a partu
magistraţi: XAI (4), XAIPE (4), AVL (1), T[ ... ]Y) şi una de tip Apollon pe omphalos, tezaur ce se află
în colecţia Muzeului Naţional de Istorie al României IX-XI, 25-33, XII-XIII, 63.
Călanu Mic, jud. Hunedoara, tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de
argint emise de Brandenburg (gulden) şi de Schwarzburg-Sondershausen (2/3 taler) VIII, 293,
295, 304.
Cărbuneşti (sat apaţinând oraşului Târgu Cărbuneşti), jud. Gorj, tezaur
alcătuit din 14 monede de argint de tip Aninoasa, care au fost achiziţionate de la familia
Magheru care deţinea o propietate în această localitate VI, 38, 49.
Câmpulung, jud. Argeş, tezaur descoperit în 1874 ce cuprindea peste 100 de
monede de la Radu I şi "Vlad I'', de fapt Vladislav I şi Radu I VI, 127-8;
• tezaur care conţine monede de 60 de parale şi de 100 de parale IX-XI, 470.
Câmpulung-Creţişoara, jud. Argeş, tezaur din secolul al XVII-iea conţinând
monedă de argint bătută în Embden (28 stiiwer) şi în Oldenburg (28 stiiwer) VI, 185; VIII,
292, 296, 300.
Câmpulung-Schei, jud. Argeş, tezaur în care se găsesc taleri emişi între anii 1550-
1608 VI, 185.
Cârlomăneşti, comuna Verneşti, jud. Buzău, tezaur constituit din 133 de piese
locale din care 129 de tip Vârteju-Bucureşti şi 3 neidentificabile IX-XI, 55.
Cârpiţi, jud. Iaşi - vezi Victoria
Celei (Corabia), jud. Olt, tezaur ce conţine o imitaţie barbară de tip Thasos V, 46.
Cernăuţi-Chernivsti (împrejurimi), oblast Chernivsti, Ukraina, tezaur
cuprinzând emisiuni monetare de la Petru I III, 78.
Cerencea (zona Sumen), oblast Sumen, Bulgaria, compus din 27 de stamena de
billon de la Manuel I Comnenos şi Andronicos I Comnenos IX-XI, 173.
Cernavodă, jud. Constanţa, tezaur ce face parte din colecţia numismatică a
inginerului Constantin C. Orghidan şi este alcătuit din 6 stamena emise la Dristra de către
despotul Ţării Cavarnei, Dobrotitza şi un stamenon bătut de către Terter, seniorul Dristrei VI,
85, 87-9, 93-95;
• câţiva dirhemi de argint emişi de Noghay şi Caka precum şi imitaţii ale emisiunilor
lui Toqta, piese componente ale unui tezaur dispersat VI, 94;
• tezaur reunind 2 groşi de argint de la Ivan Alexander şi Mihail Asan şi 91 de groşi ai
ţarului de Vidin, Ivan Sracimir, descoperit în 1910 VI, 94-5, 113, 127.
Cetatea Albă (Bilhorod-Dnistrovski), oblast Odessa, Ukraina, tezaur ce
cuprinde numai emisiuni reformate de la Alexandru I (aşa-numitele „jumătăţi de groşi"
anonime reformate) şi un dublu-gros de la Ştefan al Ii-lea XII-XIII, 283;
• tezaur ce cuprinde numai emisiuni reformate ale lui Alexandru I şi ale succesorilor
săi, precum şi emisiuni municipale de la Asprokastron XII-XIII, 284;
40
• tezaur alcătuit din 11 aspri ai Hanatului Crimeei, un florin de aur de la Matthias

Corvin, un dirhem al Hoardei Mari, 6 akcele otomane şi un dang al Hanatului Ak-Koyunlu IX-
XI, 352.
Cetatea Neamţ, jud. Neamţ, tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de
argint emise de Brunschwick (1/6 taler) VIII, 293, 295.
Cetăţeni, corn. Cetăţeni, jud. Argeş, tezaur alcătuit din 122 denari (117
republucani şi 5 imperiali), 5 imitaţii de denari şi obiecte de podoabă dacice III, 36, 39; IX-
XI, 55.
Cernatu de Sus, corn. Cernat, jud. Covasna, tezaur de monede romane
republicane şi imperiale datând din secolul I e. n. III, 38, 40.
Cerven (Ruse), oblast Ruse. Bulgaria, tezaur alcătuit din groşi de la Ivan
Alexandru, ak<;ele de la Bayezid I, un ducat emis de Mircea cel Bătrân, o monedă neidentificată,
dar şi podoabe de argint pentru gât şi lamele circulare de argint XII-XIII, 240-1.
Cheşereu, corn. Chereciu, jud. Bihor, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Anhalt Bernburg-Harzgerode (2/3 taler), Anhalt-Zerbst (2/3 taler),
Brunschwick-Lunenburg (2/3 taler), de Oettingen (2/3 taler şi un gulden), de Sayn (2/3 taler) şi
de Schwarzburg-Sondershausen (2/3 taler) VIII, 293, 294, 295, 299, 304.
Chişinău, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede
de argint emise de Embden (28 stiiwer) şi de Oldenburg (28 stiiwer) VIII, 292, 296, 300.
Chiţorani, corn. Bucov, jud. Prahova, tezaur alcătuit din monede romane
republicane III, 47.
Ciochina, jud. Ialomiţa, tezaur în care se află monede de 60 de parale IX-XI, 470.
Ciuciuleni I, raion Nisporeni, Republica Moldova, tezaur compus din taleri
emişi în secolul al XVI-iea de Hameln, de Kempten, de Liibeck, de Mansfeld linia Hinterort-
Schraplau, de Mecklenburg, de Oettingen, de Ostfriesland şi de Saxonia linia Albertină VIII,
284,286,287,288,289.
Ciuciuleni II, raion Nisporeni, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-
lea compus din monede de argint emise de Saxonia (taler) VIII, 292, 302.
Ciuperceni (Oltenia), tezaur compus din monede romane republicane şi o emisiune
de la Augustus III, 35, 39.
Judeţul Cluj, localitate neprecizată, tezaur compus din dinari ungureşti din
secolele XV-XVI I, 92.
Cluj-Napoca,jud. Cluj, tezaur descoperit în 1808, alcătuit din 235 de ducaţi V, 166, 168;
• tezaur descoperit în 1971, alcătuit din 28 de ducaţi şi 184 de taleri emişi între 1458-
1655, în 11 state V, 166.
Cluj-Napoca (str. Napoca), jud. Cluj, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Alsacia (taleri), de oraşul Augsburg (taler), de Bavaria (taler), de
Brandenburg-Ansbach (2/3 taler), de Saxa Eisenach (2/3 taler), de Saxa-Neu Weimar (2/3
taler) şi de Schwarzburg-Sondershausen (2/3 taler) VIII, 293, 294, 301, 302, 304.
Cluj-Napoca (str. Taufer), jud. Cluj, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler), de Arhiepiscopatul de
Magdeburg (taler), de Ravensberg (taler), de Saxonia (taler) VIII, 293, 296, 298, 301, 303.
Cluj-Mănăştur (Galcer), jud. Cluj, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Anhalt-Dessau (2/3 taler), de Anhalt-Zerbst (2/3 taler), de
Brandenburg-Ansbach (2/3 taler), de Hesse-Cassel (60 kreuzer), de Holstein-Gottrop (2/3
taler), de Holstein-Plon (2/3 taler), de Episcopatul de Liibeck (2/3 taler), de Arhiepiscopatul de
Magdeburg (2/3 taler), de Mecklenburg-Gustrow (2/3 taler), de Mecklenburg-Schwerin (2/3
41
taler), de Oettingen (60 kreuzer), de Pfalz-Veldenz (60 kreuzer), de Reuss-Schleiz (2/3 taler),
de Saxa-Coburg (2/3 taler), de Saxa Eisenach (2/3 taler), de Saxa-Gotha Altenburg (2/3 taler),
de Saxa-Lauenburg (2/3 taler), de Saxa-Meiningen (2/3 taler), de Saxa-Neu Weimar (2/3 taler),
de Saxa Romhild (2/3 taler), de Sayn (2/3 taler) şi de Schwarzburg-Sondershausen (2/3 taleri)
VIII,293,294,295,297,298,299,300,301,302,304.
Cobuşca Veche I, raion Anenii Noi, Republica Moldova, tezaur din secolul al
XVII-iea compus din monede de argint emise de Embden (28 stiiwer), de Oldenburg (28
stiiwer) VIII, 292, 296, 300.
Cobuşca Veche II, raion Anenii Noi, Republica Moldova, tezaur din secolul al
XVII-iea compus din monede de argint emise de Brandenburg (ort), de Embden (28 stiiwer) şi
de Oldenburg (28 stiiwer) VIII, 292, 294, 296, 300.
Colceag, corn. Inoteşti, jud. Prahova, tezaur de aspri otomani de la Mehmed al 11-
lea II, 115-127.
Colibaşi, jud. Giurgiu, tezaur în care se regăsesc monede de 80 de parale şi de 100
de parale IX-XI, 470-1.
Comana, jud. Giurgiu, tezaur alcătuit din peste 400 de monede geto-dacice, imitaţii
ale tetradrahmelor lui Filip al Ii-lea, o parte din acestea intrând în colecţia dr. G. Severeanu: 46
de didrahme tip Adâncata, 33 didrahme tip Vârteju, 2 didrahme tip Cojasca, 72 drahme tip Filip
al Iii-lea şi probabil, 29 tetradrahme de acest ultim tip V, 11-2, 14-5; VI, 3, 7.
Comrat, raion Comrat, Republica Moldova, tezaur compus din monede de argint
emise în secolul al XVI-iea de Liibeck (taler) VIII 284, 287.
Constanţa, jud. Constanţa, depozit de monede bătute la Tomis din tipul Zeus datate
în secolele 111-1 î.e. n. XII-XIII, 16, 22;
• depozit cuprinzând monede greceşti bătute la Tomis (tipul Zeus şi Hermes), dar şi
unele dificil de identificat XII-:XIII, 17, 22.
Constanţa-Anadolchioi, jud. Constanţa, tezaur ce conţinea 400 de monede
bizantine din care au fost recuperate 383 (Anastasius I, Iustin I şi Iustinian I) IX-XI, 146.
Conţeşti, corn. Sascut, jud. Bacău, tezaur compus din monede romane republicane
şi emisiuni de la Augustus III, 35, 39;
Corbu, raion Dondiuşani, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-iea
compus din monede de argint emise de Embden (28 stiiwer) VIII, 292, 296.
Cordun, corn. Cordun, jud. Neamţ, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Embden (28 stiiwer) VIII, 292, 296.
Corjova, raion Criuleni, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-iea
Corlăteni, jud. Botoşani - vezi Corlăţeni
Corlăţeni, corn. Corlăţeni, jud. Botoşani, tezaur cuprinzând emisiuni de la Petru I
III, 79;
• tezaur alcătuit din emisiuni târzii de la Petru I şi de la Ştefan I V, 86; VII, 155;
XII-XIII, 286
c;orlu Oa est de Edirne), provincia (ii) Tekirdag, Turcia, tezaur care include şi
jumătăţi de stavrata emise de Manuel al Ii-lea Paleologul, atât cu sigla Basileus, cât şi cu sigla
Pistos XII-XIII, 158-166.
Cornetu, jud. Gorj, 3 drahme Dyrrhachium făcând eventual parte dintr-un tezaur
descoperit prin 1940 VI, 38, 51-2;
42
• tezaur alcătuit din 129 de monede de argint (128 denari rebulicani romani şi 1
monedă Dyrrachium), descoperit în anul 1938 VI, 39-40, 52.
Cornii de Sus, corn. Tătărăşti, jud. Bacău, tezaur compus din monede romane
republicane şi o emisiune de la Augustus III, 35, 39;
• tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 4 7
Corod, corn. Corod, jud. Galaţi, tezaur compus din taleri şi jumătăţi de taleri din
Ţările de Jos, scuzi emişi Spania, groşi şi dubli groşi polonezi, dinari ungureşti şi falsuri Dabija,
datând din secolele XVI-XVII I, 90.
Cosâmbeşti, jud. Ialomiţa, tezaur ce conţine taleri emişi de arhiducele Ferdinand al
Tirolului, Saxa-Alt Gotha şi de Saxonia linia Albertină V, 165, 185; VIII 283, 289, 290.
Costeşti, jud. Hunedoara, tezaur care are în compoziţia sa 4 monede de bronz
histriene de tip Apollon/acvilă pe delfin cu numele magistratului XAI, 5 monede de acelaşi tip
cu numele magistratului XAIPE, 1 monedă de acelaşi fel cu numele magistratului dlO, 6
monede de acelaşi tip neprecizate, 1 monedă de tip Demetra cu văl şi spice semnată de XAI, 1
piesă de tip Athena cu numele magistratului dlO, o piesă neprecizată având pe avers trei
contramărci şi o emisiune a Messambriei din secolele 11-1 î.e. n. IX-XI, 26, 28, 31, 33.
Costeşti, corn. Costeşti, jud. Vaslui, tezaur alcătuit din monede romane
republicane şi imperiale datând din secolul I e. n. III, 38, 40;
• tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de argint emise de Brandenburg
(taler) VIII, 293, 295.
Coşoveni, corn. Coşoveni, jud. Dolj, tezaur constând din bijuterii şi piese de
harnaşament din argint VIII, 146.
Cotul Morii, corn. Popricani, jud. Iaşi tezaur alcătuit din 54 aspri otomani, 124
dinari ungureşti, un aspru al Hanatului Crimeii şi un inel sigilar medieval III, 206; VII, 182.
Covasna, jud. Covasna, tezaur format din şase denari romani republicani şi unul
imperial (Vespasian) IX-XI, 57.
Covasna Oocalitate neprecizată), tezaur alcătuit din emisiuni monetare romane
republicane şi imperiale datând din secolul I e. n. III, 38, 40-1.
Craiova, jud. Dolj, tezaur descoperit în jurul anului 1896 care cuprindea circa 400 de
monede, cele mai multe erau sârbeşti şi bosniace emise de Ştefan Dusan şi Ştefan Kotromanic al
Ii-lea, iar câteva erau emise în Ţara Românească de Vladislav I, atât cu legendă slavă cât şi
legendă latină VI, 113, 128;
• tezaur, găsit pe strada N. Bălcescu, în care se află monede de 60 de parale IX-XI, 470.
Craiova împrejurimi, jud. Dolj, tezaur cuprinzând groşi bulgăreşti emişi de Ivan
Sracimir VI, 129.
Crângeni, jud. Teleorman, tezaur în care se regăsesc monede de 100 de parale IX-
XI, 470.
Cristeşti, jud. Mureş, tezaur descoperit la Cristeşti, azi comună suburbană a oraşului
Luduş, în anul 1968 şi este alcătuit din 22 de stamena de bilion: Manuel I Comnenos (1), Isaac
al Ii-lea (2), Alexios al Iii-lea Angelos (2), imitaţii anonime bulgare (tip A 3, tip B 2, tip C 7),
emisiuni anonime latine (stamena devalorizate 5) VI, 76, 80-2.
Criuleni, raion Criuleni, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-iea
constând din monede de argint emise de Embden (28 stiiwer) VIII, 296.
Criveşti, corn. Strunga, jud. Iaşi, tezaur de yiizliici din secolul al XVIII-iea I, 90.
Crovu, corn. Odobeşti, jud. Dâmboviţa, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Embden (28 stiiwer), de Lotharingia (Lorraine&Bar) (ort), de
Zwolle şi Geldren (taleri) VI, 185; VIII 292, 297, 298; IX-XI, 418-9.
43
Crucea de Sus (Panciu), jud. Vrancea, tezaur compus din drahme de argint
dyrrhachiene purtând numele magistraţilor Meniskos, Xenon şi Philon IV, 100-4.
Cuciulata, corn. Hoghiz, jud. Braşov, tezaur descoperit în 1944 din care 10
monede emise de Ivan Sracimir în perioada 1369-1396 se păstrează la Muzeul Naţional de
Istorie a României VI, 128.
Cucuruzeni, raion Orbei, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-iea
compus din monede de argint emise de Holstein-Gottrop (ort) şi de Oldenburg (ort şi 28
stiiwer) VIII, 292, 297, 300.
Cugir, jud. Alba, tezaur ce are în componenţa sa drahme geto-dacice V, 15.
Cuhureşti, raion Floreşti, Republica Moldova, tezaur ce cuprinde o singură
emisiune reformată de la Alexandru I (aşa-numitul „dublu gros") şi emisiuni străine ale Rusiei
Roşii - kwartnici-, ale Poloniei - jumătăţi de groşi-, ale Lithuaniei - dirhem al Hoardei de Aur
contramarcat-, ale Bohemiei - groşi-, ale Caffei - aspri- şi ale Hoardei de Aur - dirhemi XII-
XIII, 283.
Curtea de Argeş, jud. Argeş, tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de
argint emise de Brandenburg (ort), de Embden (28 stiiwer), de Oldenburg (28 stiiwer),
Friesland, Utrecht, Westfriesland, Zwolle, Geldern (toate taleri) VI, 185; VIII, 292, 5, 7, 301;
IX-XI, 417-9.
Curteşti, jud. Botoşani, tezaur ce cuprinde kuruşi şi altmîşlici emişi de Mustafa al
Iii-lea şi Abdulhamid I V, 86.
Dăieni,jud. Tulcea, tezaur de stateri emişi de atelire din Dobrogea IV, 10.
Dăieşti, corn. Dăieşti, jud. Vâlcea, tezaur compus din monede republicane şi o
emisiune de la Augustus III, 35, 9;
Dăneşti, jud. Gorj, tezaur descoperit în 1968, alcătuit din circa 2000 de monede
imperiale romane, emisiunile se eşalonează de la Sabina la Elagabal VI, 39, 52-3.
Dâmbău, corn Adămuş, jud. Mureş, emisiuni monetare romane republicane şi
imperiale de la Nero, de la Galba, de la Vitellius, de la Vespasianus, de la Titus, de la
Domitianus, de la Nerva, de la Traian, de la Hadrianus şi de la Antoninus Pius III, 43, 6.
Denta, jud. Timiş - vezi Deta
Desa, jud. Dolj, tezaur alcătuit din denari republicani romani VII, 47;
• tezaur alcătuit din 222 monede de argint romane imperiale VII, 47-8.
Deta, jud. Timiş, descoperit in 1880 (Deta) tezaurul fiind alcătuit din 2091 de
monede: 1239 monede de Friesach (sec. XII-XIII), din care 961 fără emitent, 34 de monede de
Aquileea, 344 monde Salzburg, majoritatea de la arhiepiscopul Ebehard al Ii-lea, 436 monede
de Reichenburg, 34 de monede de Kăln (din care 9 bucaţi de la episcopul Philip I de Heinsberg
şi 13 bucaţi de la episcopul Adolphus I de Altona), 3 monede maghiarede la Andrei al Ii-lea şi o
monedă de la Henric I al Angliei, iar cel descoperit la Denta, care a ajuns sa fie inclus în cel de la
Deta fiind alcatuit din 359 de taleri apuseni ("belgieni" mai ales) şi 1028 de monede mărunte şi
25 de piese de podoabă V, 53-4, 56; VII, 138, 144.
Deva, jud. Hunedoara, tezaur de monede de argint şi de aur, emisiuni poloneze,
ungureşti, transilvănene şi ale statelor germane din secolele XV-XVII, I 91.
44
Diaconi, corn. Nicoreşti, jud. Galaţi, tezaur din secolul I e. n. de monede romane
republicane şi imperiale III, 38, 40.
Dichiseni, jud. Ialomiţa, tezaur alcătuit din 173 de monede de argint emise la
Târnava de Ivan Alexander şi Mihail, descoperit în anul 1961 VI, 113, 130.
Dimitrovka, raion Tatar-Bunar, Republica Ukraina, tezaur compus din taleri
emişi în secolul al XVI-lea de Berg, de Hameln, de Kempten, de Liibeck, de Mansfeld Vorderort-
Eisleben, de Mecklenburg, de Oettingen, de Ostfriesland, de Saxonia linia Albertină VIII, 284-
8, 90.
Diosig,jud. Bihor, tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede de argint emise
de Saxonia-linia Albertină (taler) VIII, 293, 304.
Derdap, okrug Bor, Serbia, tezaur cuprinzând 148 de monede emise în Ţara
Românească de Vladislav I, Radu I, Dan I şi Mircea cel Bătrân; în Ţaratul de la Vidin de
Sracimir şi în Ungaria de Maria VI, 114, 141.
Dobârca, corn. Miercurea Sibiului, jud. Sibiu, tezaur de monede romane
republicane şi imperiale datând din secolul Ie. n. III, 38, 40.
Doboz, comitat Bekes, Ungaria, tezaur cuprinzând emisiuni ale cetăţilor Apollonia
şi Dyrrhachium, dar şi un denar roman repubilcan IV, 103.
Dobra, corn. Dobra, jud. Dâmboviţa, tezaur datând din secolul al XVIIl-lea
cuprinzând un ikilik de la Abdiil Hamid, ikilici şi un yiizliik emişi de Selim al 111-lea I 91; III,
117-20; VII, 210; IX-XI, 470-1.
Dobreşti,jud. Dolj, tezaur în care se află monede de 60 de parale IX-XI, 470.
Dolheşti, corn. Dolheşti, jud. Iaşi, tezaur de monede bizantine, nomisma
tetarteron, Vasile al Ii-lea şi Constantin al VIII-lea, din secolele X-XI I 25-8.
Judeţul Dolj (localizare incertă), tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Mansfeld (taler), de Mansfeld linia Hinterort-Schraplau (taler), de
Saxa Alte Weimar (taler?), de Saxonia-linia Albertină (taler) VIII, 292, 9, 301, 3.
Dondiuşani, r. Dondiuşani, Rep. Moldova, tezaur din secolul al XVIl-lea compus
din monede de argint emise de Oldenburg (28 stiiwer) VIII, 292, 300.
Dorohoi, jud. Botoşani, tezaur compus din monede de argint emise în secolul al
XVI-lea de Mansfeld linia Hinterort-Schraplau (taler) VIII, 284, 8.
Drajna,jud. Prahova, tezaur alcătuit din seceri de bronz VII, 7, 11.
Drăgăşani, jud. Vâlcea, fragment de tezaur compus din trei hexagrammata de la
Constans al Ii-lea VIII, 144;
• hexagrame emise de Constans al Ii-lea ce intră în componenţa unui tezaur XII-
XIII, 139.
Dridu-Snagov, jud. Ialomiţa, tezaur format din 28 de monede (taleri şi reali) emise
de Austria, Brandenburg, Friesland, Utrecht, Westfriesland, Geldern, Zwolle şi Spania VI, 186;
VIII, 292, 5; IX-XI, 413-4, 416-9, 421-3.
Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinţi, tezaur de monede romane III, 151;
• tezaur descoperit în 1915 cu prilejul unor lucrări de canalizare executate pe malul
Dunării din care se mai păstrează 140 monede şi anume: 109 ducaţi emişi de Mircea cel Bătrân,
7 groşi emişi de Sracimir, Ţaratul de Vidin şi 24 dinari emişi de Regatul Ungariei din care 18 de
Maria şi 6 de Sigismund I de Luxemburg VI, 113-4, 130;
• 241 de monede, descoperiri izolate (o monedă din ultima parte a secolului al XIII-
lea, 5 monede de la Carol Robert de la Anjou, 1 dinar Ludovic I, 1 gros Serbia, 1 gros Bulgaria, 1
ducat Vladislav I, 1 gros Bohemia, 2 ducaţi Radu I, 2 bani Dan I, 14 ducaţi Mircea cel Bătrân, 20
de dinari Ludovic I, 2 dinari Maria, 39 dinari Sigismund de Luxemburg, 2 dinari Nicolae
45
Redwitz/Dan al Ii-lea, 1 ban Vlad al Ii-lea, 2 akcele, 4 parvuşi, 61 quartingi Sigismund de

Luxemburg, 3 dinari Vladislav I, :; Jinari Ladislau al V-lea, 2 dinari Iancu de Hunedoara, 2
dinari neprecizaţi, 18 dinari Matthias Corvin, 2 ducaţi Radu al Iii-lea (cel Frumos), 8 dinari
Vladislav al Ii-lea şi 6 dinari Ludovic al Ii-lea) VII, 149-54.
Dumbrăvioara, jud. Mureş, tezaur care se încheie cu monede de la Commodus VII, 48.
Dunăreni, corn Goicea, jud. Dolj, tezaur alcătuit din monede romane republicane
III, 47.
Fărcaşele, corn. Fărcaşele, jud. Olt, tezaur compus din denari romani republicani,
din secolele 11-1 î.e. n. I, 89-90.
Fântânele (corn. ?,jud.?), tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47.
Fedeşti, corn. Şuletea, jud. Vaslui, tezaur alcătuit din 279 monede de bronz emise
de cetatea Histria (278) şi de cetatea Bottike (1) VII, 15-6.
Fitioneşti, corn Fitioneşti, jud. Vrancea, tezaur alcătuit din monede romane
datând din perioada lui Tiberius III, 38, 40.
Flămânda, (azi corn. Jiana Mare), jud. Mehedinţi, tezaur descoperit în 1961,
format din 1733 monede de argint din Ţara Românească: emisiuni de la Vladislav I, Radu I,
Mircea cel Bătrân; Ţaratul de Târnovo: Ivan Alexander şi Mihail; Ţaratul de Vidin: Ivan
Sracimir; Serbia: monede emise de Ştefan Dusan VI, 113, 131.
Florentin, oblast Vidin, Bulgaria, tezaur datând din secolul al XIV-iea ce are în
componenţă monede de argint de la Mircea cel Bătrân, Bayezid I şi Ivan Stracimir XII-XIII, 240.
Fotoş, corn Ghidfalău, jud, Covasna, tezaur alcătuit din monede romane imperiale
datând din perioada lui Tiberius III, 38, 40.
Frata, corn. Frata, jud. Cluj, tezaur ce conţine dinari de tip CNH-33, bătuţi de
Ladislau I V, 165; XII-XIII, 221.
Frânceşti, corn. Frânceşti, jud. Vâlcea, tezaur cuprinzând emisiuni monetare romane
republicane şi imperiale de la Nero, de la Galba, de la Otho, de la Vitellius, de la Vespasianus, de la
Titus, de la Domitianus, de la Nerva, de la Traian, de la Hadrianus, de la Antoninus Pius, de la
Marcus Aurelius, precum şi emisiuni romane din perioada 180-235 e.n. III, 46.
Fundeni-Bucureşti,jud. Ilfov, tezaur de tetradrahme thasiene emise în secolele II-I
î.e. n. III, 150.
Frumuşani, jud. Călăraşi, tezaur în care se află monede de 60 de parale şi de So de
parale IX-XI, 470-1.
Gaiu Mic, jud. Timiş, tezaur care are în compoziţia sa monede emise de episcopul de
Koln, Hitolf şi ale regelui Angliei, William al Ii-lea VII, 138, 144.
Galaţi, jud. Galaţi, tezaur alcătuit iniţial din 135-150 de monede din care se păstrează
92 de taleri emişi de Holland, Zeeland, Utrecht, Westfriesland, Geldern, Zwolle şi Campen IX-
XI, 439-440;
• hexagrame din prima serie a împăratului Heraclius ce intră în compoziţia unui

tezaur, hexagrame emise de Constans al Ii-lea şi hexagrame de la Constantin al IV-iea XII-
XIII, 130, 9.
Galaţi (cartierul Barboşi), jud. Galaţi, s-a descoperit o ştanţă monetară de tip
Inoteşti-Răcoasa, şase creuzete, unelte specidfice de orfevărie precum şi o pastilă de argint în
greutate de 12,20 g IX-XI, 44-5.
Galiciuica, corn. Giubega, jud. Dolj, tezaur format din ducaţi din tipul 5 de la
Mircea cel Bătrân IV, 123-31.
Găineşti, corn. Hulubeşti, jud. Dâmboviţa, tezaur din secolul al XVII-iea compus
din monede de argint emise de Brandenburg (ort) şi de Lotharingia (Lorraine & Bar) (testoni)
VI, 186; VIII, 292, 5, 8.
Gărăgău, corn. Vârtoapele, jud. Teleorman, tezaur din secolul al XVII-iea
compus din monede de argint emise de Brandenburg (ort), de Embden (28 stiiwer), de
Lotharingia (Lorraine&Bar) (orţi), Westfriesland, Zwolle, Geldern (toate taleri) VI, 186; VIII,
292, 5, 7-8; IX-XI, 418-9.
Găvani, jud. Brăila, tezaur în care se află monede de 60 de parale, 80 de parale şi de
100 de parale IX-XI, 470-1.
Gelu, comuna Variaş, jud. Timiş, tezaur ce cuprinde obiecte de podoabă (un cercel
de tâmplă, o agrafă pectorală, o pereche de copci, o copcă mică, o pereche de paftale şi şapte
nasturi) şi 900 de monede medievale de argint (groşi, jumătăţi de groşi, dinari şi helleri) VII,
191-4, 197.
Gherghina-Barboşi, jud. Galaţi, tezaur compus din monede republicane şi
emisiuni de la Augustus III, 36, 39.
Ghimpaţi, corn. Ghimpaţi, jud. Giurgiu, ducaţi emişi de (Ungaria) Iancu de
Hunedoara, Ludovic al Ii-lea, Ferdinand I, (Veneţia) Francisco Donato, Pascuale Gicogna,
(Ţările de Jos) Utrecht, Hollanda, Frisia de Vest IV, 113-9.
Giurgiu, jud. Giurgiu, tezaur de monede ungureşti emise de Matthias Corvin şi de
V1adislav al Ii-lea I, 91.
Glavacioc, jud. Argeş, tezaur compus din 91 de monede: 80 de ducaţi de argint
bătuţi de domnitorul Mircea cel Bătrân şi 11 monede bizantine - sferturi de perper - din care 4
au fost bătute de Manuel al Ii-lea Paleologu} şi 7 de Ioan al VIII-lea Paleologu} V, 69, 80.
Glavaci, oblast Vratsa, Bulgaria, tezaur care are în componenţa sa imitaţii de
tetradrahme şi drahme de tip Filip al Iii-lea, V, 13.
Gogoşu, jud. Mehedinţi, tezaur compus din obiecte de argint aurit şi 237 monede
din care 235 bulgăreşti emise de Ivan Sracimir şi 2 monede Ţara Românească: 1 ducat Dan I şi 1
Mircea cel Bătrân, ambele tip comun VI, 131.
Judeţul Gorj (localitate necunoscută), tezaur ce conţine circa 191 monede
fragmentate, găurite, denari şi antoninieni de la împăraţi din secolele I-III e. n. Printre acestea
un denar republican roman din anul 174 î.e. n. Monedele imperiale se eşalonează de la
Vespasian la Filip Arabul şi Filip Iunior VI, 65.
Gospodin Vir, okrug Bor, Serbia, tezaur alcătuit din 250 de monede din secolul
XIV emise de Ţara Românească (5 Vladislav I), Ungaria (133 Carol Robert şi Ludovic I), Ţaratul
de Târnava (42 Ivan Alexander şi Mihail), Ţaratul de Vidin (2 Sracimir), Bosnia (2 Ştefan al 11-
lea Kotromanic) şi Serbia (66 Uroş I, Ştefan Dusan şi Sluga Branco) V, 114, 141-2.
Gostila, com. Poiana Blenchii, jud. Sălaj, tezaur de tetradrahme de argint din
secolul al Iii-lea î. e.n VIII, 29-38.
47
Grădiştea Muncelului, jud. Hunedoara, tezaur din s-au recuperat patru drahme
bătute la Dyrrhachium IX-XI, 60;
• 2 denari romani republicani alături de două imitaţii thasiene care provin probabil
dintr-un tezaur IX-XI, 60.
Grădiştea Muncelului I, jud. Hunedoara, tezaur de monede romane republicane
şi imperiale datând din secolul I e. n. III, 38, 40.
Grădiştea Muncelului II, jud. Hunedoara, tezaur de monede romane republicane
şi imperiale datând din secolul I e. n. III, 38, 40.
Grădişteanca, corn. Găleteni, jud. Teleorman, tezaur format din taleri din anii
1589-1674, prusiene şi poloneze Sigismund 1535 III, 154.
Grinăuţi, raion Dondiuşani, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-lea
compus din monede de argint emise de Oldenburg (28 stiiwer) VIII, 293, 300.
Gostavăţu, corn Gostavăţu, jud. Olt, tezaur alcătit din emisiuni monetare romane
repubicane şi imperiale de la Vitellius, de la Vespasianus, de la Titus, de la Domitianus, de la
Nerva, de la Traian, de la Hadrianus, de la Antoninus Pius şi de la Marcus Aurelius III, 46.
Grozeşti, corn. Grozeşti, jud. Bacău, tezaur având în componenţă drahme emise
de cetatea Dyrrhachium, purtând numele magistraţilor Meniskos, Xenon şi Philon IV, 102.
Gurba, corn. Sicula, jud. Arad, tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede
de argint emise de Alsacia (taler), de Niirenberg (taler), de Episcopatul de Wiirzburg (taler) şi
de Prusia-Albercht I (gorşi) VII, 192; VIII, 293, 4, 9, 304.
Guruieni, corn. Măgura, jud. Teleorman, tezaur din secolul al XVII-iea compus
din monede de argint emise de Brandenburg (ort), de Embden (28 stiiwer), de Lotharingia
(Lorraine&Bar) (teston), Zwolle şi Geldren (taleri) şi dirhemi otomani emişi de Murad al 111-lea
VI, 164, 186; VIII, 292, 5, 7-8; IX-XI, 418-9.
Gvardeniţa, corn. Bălăciţa, jud. Mehedinţi, tezaur alcătuit din dinari ungureşti,
monede de aur otomane şi austriace III, 154; VI, 185.
Haţeg, jud. Hunedoara, tezaur în compoziţia căruia intră şi un dinar emis de

Ferdinand I, în monetăria de la Baia Mare VII, 193.
Judeţul Hunedoara (localitate neprecizată), tezaur alcătuit din emisiuni
monetare romane republicane şi imperiale datând din secolul I e. n. III, 38, 40.
Hâjdieni, raion Glodeai, Repulica Moldova, tezaur din secolul al XVII-lea
Hârlău, jud. laşi, tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede de argint emise
de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler) VIII, 293, 6.
Hilib, corn. Ojdula, jud. Covasna, tezaur alcătuit din drahme de argint al cetăţii
Dyrrhachium şi imitaţii ale acestora, tetradrahme de tip Thasos şi un denar roman republican al
lui L. Titurius III, 3-10, IV, 102.
Hodora, corn Cotnari,jud. Iaşi, tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede
de argint emise de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler), de Frankfurt am Main (taler), de
Niirenberg (taler), de Stolberg (taler) şi Rusia (taler de Saxonia cu contramarcă de efimok)
VIII, 293, 6, 7, 9, 302, 4.
Homeşti, corn. Greabănu, jud. Buzău, tezaur alcătuit din monede romane
republicane şi imperiale de la Vitellius, de la Vespasianus, de la Titus, de la Traian, de la
Hadrianus şi de la Marcus Aurelius III, 46.
Horreum Margi (Veliko Ora8je), okrug Pomoravlje, Serbia, tezaur de monede
bizantine între care şi o emisiune de la Tiberius al Ii-lea Constantinus VIII, 130-31.
Hotăroaia, corn. Roşiile, jud. Vâlcea, tezaur alcătuit din monede romane
republicane III, 4 7.
Hunedoara, jud. Hunedoara, tezaur alcătuit din drahme bătute de Dyrrhachium şi de
Apollonia, denari romani republicani, denari romani imperiali eşalonaţi de la Nero la Galienus şi
monede de bronz din secolul al III-lea emise la Constantinopol şi la Niceea III, 44-5;
• tezaur de monede romane republicane şi imperiale datând din secolul I e. n. III,
38, 40-1.
Huşi, jud. Vaslui, tezaur cuprinzând monede dacice de argint III, 150-1; III, 174.
Iacobeni, corn. Ceanu Mare, jud. Cluj, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Alsacia (taler), Prusia-Albercht (groşi) şi Bohemia (helleri) VII,
192, 194; VIII, 293.
Iaşi, jud. Iaşi, tezaur descoperit la Palatul Culturii din Iaşi, cuprinzând falsuri după
şilingi suedezi, realizate în timpul lui Dabija Vodă VI, 197;
• tezaur din secolul al XVII-iea compus din jumătăţi de groşi bătuţi de Vladislav al 11-
lea JageHo, monede emise de Marii Maeştri ai Ordinului Teutonic Michael Kiichmeister von
Sternberg, Heinrich Reuss von Plauen, Heinrich Reffle von Richtenberg, dinari ai regelui
Matthias Corvin şi groşi de la Petru I XII-XIII, 281, 91;
• tezaur ce conţine numai groşi reformaţi de la Alexandru I XII-XIII, 283;
• tezaur compus numai din monede reformate de la Alexandru I XII-XIII, 283.
Iaşi (intersecţia străzilor C. Negri şi Golia), jud. Iaşi, tezaur format din 54 de
monede de la Mircea cel Bătrân şi Alexandru I IX-XI, 219.
Iaşi I - Fabrica de ulei, jud. Iaşi, tezaur compus din taleri emişi în secolul al XVI-
lea de Brandenburg-Franconia şi de Saxonia linia Albertină VIII, 284, 5, 290.
Iaşi II (str. Negri), jud. Iaşi, tezaur compus din monede de argint emise în secolul
al XVI-lea de Brandenburg (taler) VIII, 284, 5.
Iepureşti, jud. Giurgiu, tezaur în care se regăsesc monede de 80 de parale şi de 100
Igriş, jud. Timiş, tezaur descoperit în anul 1939 ce cuprinde 31 de monede, din care
29 dinari emişi de Vladislav I (Ţara Românească) şi 2 aspri emişi de către Ivan SraCimir
(Ţaratul de Vidin) VI, 115, 131; IX-XI, 219.
Judeţul Ilfov, localitate neprecizată, tezaur ce cuprinde aspri otomani, un dirhem
şi o denga emisă de Ivan al IV-lea I, 92; VII, 171.
Isaccea, jud. Tulcea, tezaur compus din aspri de la Alexios I (bătuţi la
Constantinopol, Thessalonic şi Philippopolis), de la Ioan al Ii-lea (bătuţi la Constantinopol şi
Thessalonic) şi de la Manuel I (bătuţi la Constantinopol) III, 61-2;
• tezaur alcătuit din 20 de monede, imitaţii de stamena, emise de Al doilea Ţarat
Bulgar (4), Imperiul Latin de Constantinopol (15) şi Regatul de Thessalonic (1) IX-XI, 184-5.
49
Isperih (împrejurimi), oblast Razgrad, Bulgaria, tezaur alcătuit din 56 denari

romani republicani şi imitaţii ale lor IX-XI, 105.
Istria, jud. Constanţa, tezaur alcătuit din 22 de monede de bronz bizantine
(Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Mauriciu Tiberius); al doilea tezaur este alcătuit din 21 de piese de
bronz bizantine (Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Tiberius al Ii-lea Constantin, Mauriciu Tiberius); al
treilea tezaur este format din 10 piese de bronz (Iustin al Ii-lea, Tiberius al Ii-lea Constantin,
Mauriciu Tiberius); al patrulea tezaur conţine 12 monede bizantine de bronz (Iustin al Ii-lea,
Tiberius al Ii-lea Constantin, Mauriciu Tiberius) IX-XI, 147-9
Isverna, corn. lsverna, jud. Mehedinţi, tezaur ce cuprindea monede neprecizate
de aur III, 157.
Jankovo (zona Sumen), oblast Sumen, Bulgaria, tezaur alcătuit din 18 folles
anonimi clasa B IX-XI, 173.
Jegălia, corn Jegălia, jud. Ialomiţa, tezaur alcătuit din monede romane
Jimbolia, jud. Timiş, tezaur în care sunt 11 +x denari de Friesach VII, 138.
Jirlău,jud. Brăila, tezaur în care se află monede de 60 de parale IX-XI, 470.
Junak, oblast Varna, Bulgaria, tezaur alcătuit din monede bizantine VII, 108.
Kaliakra, oblast Dobric, Bulgaria, tezaur cuprinzând monede de la Mircea cel

Bătrân şi de la Vlad I; tezaur compus din şapte groşi de la Petru I; depozit având în componenţă
un gros de la Petru I şi doi groşi de la Ivan Alexandru şi Mihail Asen XII-XIII, 238;
• tezaur format din monede muntene de argint de la Mircea I şi Vlad I XII-XIII, 240.
Kaliakra II, oblast Dobric, Bulgaria, tezaur alcătuit din groşi de la Petru I XII-
XIII, 241.
Kirkovo (cartier al oraşului Veliki Preslav), oblast Sumen, Bulgaria, 2
monede bizantine de aur (Theodora şi Mihail al VII-iea cu Maria) care fac parte dintr-un tezaur
IX-XI, 173.
Kolju Marinovo, Bulgaria, tezaur în care pot fi întâlnite imitaţii barbare Thasos
alături de denari reublicani romani din a doua jumătate a sec. I î.e. n. V, 46.
Kostuleni, raion Ungheni, Republica Moldova, tezaur alcătuit din monede emise
în Ungaria de Maximilian I Habsburg, dinari de la Despot Vodă şi de la Ştefan Tomşa I, 77.
Krivina, oblast Ruse, Bulgaria, tezaur format din monede bizantine VII, 108.
Kuklen, oblast Plovdiv, Bulgaria, tezaur în care pot fi întâlnite imitaţii barbare
Thasos V, 45-6.
50
Lazu, jud. Dolj, tezaur descoperit în 1945, <lineare se păstrează 16 monede: 7

bulgăreşti emise de Ivan Alexander şi Mihail şi 9 monede sârbeşti emise de Ştefan al Iii-lea
Uros Deceanski şi de Ştefan IV Dusan VI, 113, 132.
Leordeni, jud. Argeş, tezaur în care se găsesc taleri emişi între anii 1566-1592 VI, 185.
Leorda, corn. Leorda, jud. Botoşani, tezaur alcătuit din dubli-groşi de la Alxandru
al Ii-lea XII-XIII, 284.
Leordeni, corn. Leordeni, jud. Argeş, tezaur de monede de argint (probabil taleri)
emise de Saxonia, linia Albertină, în secolul al XVI-lea VIII, 283, 90.
Leurda (oraşul Motru), jud. Gorj, tezaur descoperit în anul 1964, din tezaur au
mai putut fi recuperate 26 de monede (denari şi antoninieni), repartizate astfel: Septimius
Severus (1 denar), Caracalla (1 denar), Elagabal (2 denari), Iulia Soaemias (1 denar), Iulia
Maesa (1 denar), Severus Alexander (9 denari), Maximinus Thrax (1 denar), Pupienus (1 denar),
Gordian al Iii-lea (5 antoninieni), Filip Arabul (2 antoninieni), Filip Iunior (1 antoninian),
Traianus Decius (1 antoninian) VI, 39, 53
Leuşeni, raion Hânceşti, Rep. Moldova, tezaur cuprinzând groşi emişi de Ştefan
cel Mare, dinari şi mangâri de la Despot Vodă, dinari de la Ştefan Tomşa, monede ungureşti
emise de Ferdinand I de Habsburg, Maximilian al Ii-lea de Habsburg şi Rudolf al Ii-lea,
monede turceşti emise de Siileyman al Ii-lea, Selim al Ii-lea şi Murad al Iii-lea I, 77; VII, 182.
Llşcoteanca,jud. Brăila, tezaur în care se regăsesc monede de 100 de parale IX-XI, 470.
Lunca Târnavei, jud. Alba, tezaur în care se găseşte şi un dinar emis de Ferdinand I
VII, 193.
Malăk Porovec, oblast Ruse, Bulgaria, tezaur format din patru nomismata, una
bătută de Vasile I Macedoneanul şi Constantin, iar celelalte de Constantin al Vii-lea şi Roman
al Ii-lea VII, 108; XII-XIII, 147-148 ..
Mamorniţa, Ukraina, tezaur cuprinzând emisiuni monetare de la Petru I III, 78.
Maraloiu, jud. Brăila, tezaur descoperit în 1965 care este alcătuit din: 5 dinari de la
Vladislav I, 2 dinari Radu I, 1 ducat Mircea cel Bătrân, 3 monede tătăreşti emise de Tactai, 1
monedă de bronz emisă de oraşele de la Gurile Dunării sub dominaţia Hoardei de Aur, 1 aspru
Ivan SraCimir, 1 dinar de la Ştefan Uroş III Deceanski VI, 113, 132.
Mavrodin, corn. Mavrodin, jud. Teleorman, tezaur de monede thasiene
(tetradrahme, din secolele 11-1 î.e. n.) I, 3-11.
Maxenu,jud. Buzău, tezaur alcătuit din monede de 100 de parale IX-XI, 470-1.
Măcin, jud. Tulcea, tezaur compus numai din groşi pre-reformaţi emişi de Alexandru
I IX-XI, 242; XII-XIII, 283.
Măghereşti, jud. Gorj, tezaur descoperit între cele doua războaie mondiale, alcătuit
din 27 de monede dacice (16 piese de tipul Adâncata-Mânăstirea şi 11 piese de tip Răduleşti
Hunedoara) VI, 54.
Mănăstioara-Siret, jud. Suceava, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Brandenburg (ort) VIII 292, 294.
51
Mănăstirea Cocoş, corn. Niculiţel, jud. Tulcea,(col. Mănăstirii Cocoş) tezaur

compus din stamena de la Alexios I (bătuţi la Constantinopol şi Thessalonic), de la Ioan al Ii-lea
(bătuţi la Constantinopol) şi de la Manuel I (bătuţi la Constantinopol) III, 62;
• (col. E. Pestriţu) tezaur alcătuit din stamena bătuţi la Constantinopol de la
împăraţii Ioan al Ii-lea şi Manuel I III, 62;
• tezaur descoperit în 1835 la fundaţia mânăstirii. Cuprindea obiecte de aur, precum
şi monede de argint bulgăreşti, tătărăşti, turceşti şi medievale româneşti. Acestea din urmă: 6
ducaţi de la Vladislav I cu legendă latină şi slavă şi 2 ducaţi de tip comun de la Mircea cel Bătrân
se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie a României VI, 132-3; IX-XI, 215.
Mărăşeşti, jud. Vrancea, tezaur de stateri de tip Alexandros al Iii-lea, provenind din
atelierele oraşelor greceşti dobrogene IV, 10.
Mărcuşa, corn. Cernat, jud, Covasna, tezaur alcătuit din monede romane
republicane şi imperiale datând din secolul Ie. n. III, 38, 40.
Mărgăriţi, corn, Beceni, jud Buzău, tezaur de monede otomane din argint, datând,
probabil, din secolul al XVIII-lea III, 155.
Mărmureni, corn. Oiniceni, Jud. Neamţ, tezaur compus din groşi de la Petru I,
Ştefan I şi un gros pre-reformat de la Alexandru I III, 78; IX-XI, 225; XII-XIII, 283,6.
• tezaur alcătuit din monede medievale moldoveneşti (de la Petru I) şi ungureşti III,
155-6.
Mânastirea,jud. Călăraşi, tezaur de monede geto-dacice V, 9.
Mârzeni, jud. Teleorman, tezaur de monede geto-dacice, din care s-a păstrat un
exemplar de tip Vârteju III, 133.
Medgidia, jud. Constanţa, tezaur ce are în compoziţia sa reali VI, 170.
Mera,jud. Vrancea, tezaur în care se regăsesc monede de 80 de parale IX-XI, 471.
Mileşti, raion Nisporeni, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-lea
compus din monede de argint emise de Arhiepiscopatul de Magdeburg (taler) VIII, 292, 298.
Moisei, corn. Moisei, jud. Maramureş, tezaur alcătuit din monede romane
repubicane III, 47.
Moldova (localizare incertă), tezaur compus numai din emisiuni reformate de la
Alexandru I, de la Iliaş I şi de la Ştefan al Ii-lea (aşa-numiţii dubli groşi) XII-XIII, 284.
Moldoveneşti, corn. Moldoveneşti, jud. Cluj, tezaur compus din monede de
argint emise în secolul al XVI-lea de Saxonia linia Albertină (taler şi o jumătate de taler) şi
Prusia-Albercht I (groşi) VII, 192; VIII, 284, 291.
Molfeni,jud. Dolj, tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47.
Moroda, corn. Seleuş, jud. Arad, un tezaur descoperit în 1866 alcătuit din 10
denari romani republicani şi obiecte de podoabă dacice IX-XI, 62
Morunglav, corn. Morunglav, jud. Olt, tezaur ce conţine monede emise de
Embden (28 stiiwer) şi Utrecht,Weatfriesland, Zwolle, Geldern (taleri) VI, 186; VIII, 292,
296; IX-XI, 417-8.
Moscovei, raion Cahul, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-lea
compus din monede de argint emise de Oldenburg (28 stiiwer) VIII, 293, 300.
Munteneşti, corn. Ştefan cel Mare, jud. Vaslui, tezaur alcătuit din emisiuni
monetare imperiale ale lui Nero, ale lui Galba, ale lui Otho, ale lui Vitellius, ale lui Vespasianus,
ale lui Titus, ale lui Domitianus, ale lui Nerva, ale lui Traian, ale lui Hadrianus, ale lui
Antoninus Pius, ale lui Marcus Aurelius, dar şi din perioada 180-235 III, 46.
Mureni, jud. Mureş, tezaur ce conţine o imitaţie barbară Thasos V, 46.
52
Murighiol, jud. Tulcea, tezaur compus din 9 piese de bronz bizantine (Iustin I,
Iustinian I şi Iustin al Ii-lea); tezaur alcatuit din 39 de monede de bronz (Anastasius I,
Iustinian, Iustin al Ii-lea, Iustin I/Iustinian I, Iustinian I/Iustin al Ii-lea) IX-XI, 149-50.
Musculeşti, corn. Bărbăteşti, jud. Gorj, tezaur de monede otomane III, 156.
Nalbant, corn. Nalbant,jud. Tulcea, tezaur alcătuit din 345 monede otomane (339
aspri, 2 beşlik, 2 parale şi 2 mangâri), o monedă tătărească (emisă probabil de Inayet Giray), un
fals după un taler olandez (1625), o piesă poloneză de 6 groşi (emisă de Sigismund al Iii-lea
Wasa) şi 2 monede raguzane (1 grosso şi 1 grossetto) IV, 142; VI, 173; VII, 199-200, 206-8.
Nerezisce, comitat Split-Dalmatia, Croaţia, solidi de la Constans al Ii-lea dintr-
un tezaur XII-XIII, 140.
Nesebăr, oblast Burgas, Bulgaria, tezaur compus din monede de bronz şi solidi de
la Constans al Ii-lea şi din monede de bronz şi solidi de la Constantin al IV-iea XII-XIII, 134,
38, 40-1.$
Netezeşti-Nuci, corn. Nuci, jud. Ilfov, tezaur monetar otoman din secolul al XVIII-
lea (cedid-yiizliici emişi de Selim al III-iea) I, 83-85.
Netezi, corn. Grumăzeşti, jud. Neamţ, tezaur compus din taleri emişi în secolul al
XVI-iea de Brunschwick-Wolfenbuttel, de oraşul Koln, de Saxonia linia Ernestină şi de Trier,
432 dinari ungureşti, 43 tripli groşi polonezi şi 19 aspri otomani VII, 182; VIII, 284, 285,
286, 289, 292.
Niculiţel, corn. Niculiţel, jud. Tulcea, tezaur în a cărui componenţă intră un ducat
emis de Dan I, ducaţi de la Mircea cel Bătrân, ducaţi de la Vlad I şi monede din Moldova IV,
59-60; VI, 153.
Nikopole, oblast Pleven, Bulgaria, tezaur care cuprinde alături de diverse obiecte
şi podoabe de argint şi un gros de la Ivan Alexandru, un gros de la Ivan Stracimir, ducaţi de la
Mircea cel Bătrân şi akc;ele de la Bayezid I XII-XIII, 241.
Nova Selica, oblast Chernivtsi, Ukraina - vezi Suliţa Nouă
Nucii (fost Pârlita), corn. Vasiliţi, jud. Ilfov, tezaur format din 50 de monede din
care cinci sunt tetradrahme thasiene VII, 30-1.
o
Oancea, jud. Galaţi, tezaur ce are în componenţa sa drahme geto-dacice V, 15.
Obârşeni, corn. Voineşti, jud. Vaslui, tezaur de monede bizantine de la Constans
al Ii-lea VIII, 144.
Ocniţa, corn. Ocnele Mari, jud. Vâlcea, 16 denari romani republicani ce alcătuiesc
un tezaur IX-XI, 66.
Odobeşti, jud. Dâmboviţa, tezaur compus iniţial din 80 de monede din care se mai
păstrează 12 (3 parale, 2 otiizliiki, 3 kuruşi, 1 yrnilik, 1 onluk, 1 altimişlik şi 1 yiizliik) VII, 209-
10; IX-XI, 470
Odobeşti, jud. Vrancea, tezaur compus din monede republicane şi o emisiune a
împăratului Augustus III, 36, 9.
53
Judeţul Olt Oocalitate neprecizată), tezaur de monede otomane din argint, a cărui
datare nu este precizată III, 155.
Oltenia (localitate necunoscută), România, tezaur care conţine emisiuni ale lui
Augustus III, 36;
• tezaur compus din circa 300 de monede din care 214 emise în Ţara Românească de
Vladislav I, 63 de Radu I, 10 de Radu I şi Vladislav ca domni asociaţi, 1 gros de la Petru I
(Moldova), 4 monede bulgăreşti emise de Ivan Alexander şi Mihail, 6 dinari emişi de Ştefan
Duean ca ţar, 1 monedă mărună poloneză din secolul al XIV-lea şi o monedă cu o contramarcă
într-un cerc în care se afla scutul Basarabilor, care a fost atribuită lui Vladislav I VI, 138-9.
Olteniţa, jud. Călăraşi tezaur de monede dacice de tipul Adâncata-Mănăstire din
secolele 11-1 î.e. n. VIII, 63-67;
• tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede de argint emise de Embden (28
sti.iwer), de Oldenburg (28 stiiweri) şi de Utrecht (taleri) VI, 186; VIII, 292, 6, 301.
Oltina,jud. Constanţa, tezaur ce cuprinde monede bulgăreşti din secolul al XIV-lea,
majoritatea uni facies VI, 133.
Omarcevo, zona Sumen, Bulgaria, tezaur compus din 414 monede de bronz
(folles) IX-XI, 173.
Oneşti, raion Hânceşti, Republica Moldova, tezaur format din 291 de monede (4
taleri, aspri otomani, dinari ungureşti şi denga ruseşti) VII, 182-3; VIII, 284, 6, 9, 90.
Optăşani, corn. Spineni, jud. Olt, tezaur care cuprinde 93 monede geto-dacice: 82
tetradrahme şi 11 drahme, toate de tip Filip al Iii-lea I, 89; III, 11-32, V, 12, 14-5.
Oradea, jud. Bihor, tezaur de monede de aur şi de argint, emise de Imperiul
Otoman, Veneţia, Ţările de Jos, Ungaria şi Transilvania în secolul al XVI-lea, I 91;
• fragment dinr-un tezaur compus din altâni emişi de sultanii Suleyman I, Selim al
Ii-lea, Murad al Iii-lea, un ducat veneţian de la Pietro Loredano, un ducat maghiar emis de
Rudolf al Ii-lea şi un ducat transilvănean de la Sigismund Bâthory VIII, 253-62.
Oradea-Dealul Viilor, jud. Bihor, tezaur compus din monede de argint emise în
secolul al XVI-lea de episcopatul de Halberstadt (taler), de Hamburg (taler), de Hohenlohe
(taler), de Liibeck (taler?) şi de Saxonia linia Albertină (taler) VIII, 284, 6, 7, 91.
Oradea-„Sântandrei",jud. Bihor, tezaur ce cuprinde dinari de tip CNH-31 şi CNH-
32 emişi de Ladislau I XII-XIII, 221.
Orăşti, corn. Frumuşani, jud. Ilfov, tezaur compus din monede de argint emise în
secolul al XVI-lea de Saxonia linia Albertină (probabil taler) VI, 185; VIII, 284, 291.
Orăştie, jud. Hunedoara, tezaur de monede romane republicane şi imperiale datând
din secolul I e. n. III, 38, 40.
Orbeasca de Jos, corn. Orbeasca, jud. Teleorman, tezaur alcătuit din monede
romane republicane III, 4 7;
• tezaur ce cuprinde aspri emişi de Bayezid al Ii-lea şi Selim I V, 86.
Orbeasca de Sus, corn. Orbeasca, jud. Teleorman, în 1972 a fost descoperit un
tezaut alcătuit din 140 denari romani republicani şi 3 imitaţii de denari III, 13s; IX-XI, 67.
Orbenii de Jos (Orbeni), corn. Orbeni, jud. Bacău, tezaur de monede emise de
Sadagura în anii 1773 şi 1774 III, 156.
Orheiul Vechi, raion Orbei, Republica Moldova, mic depozit monetar ce conţine
7 groşi de tipul I emişi de Ştefan al Iii-lea IX-XI, 346, 350; XII-XII, 284.
Orşova, corn. Gurghiu, jud. Mureş, tezaur alcătuit din emisiuni ale lui Sigismund
de Luxemburg, ale lui Mircea cel Bătrân şi ale urmaşilor lui, precum şi ale lui Dan al Ii-lea
(atribuite anterior lui Nicolae Redwitz) III, 93.
54
Ostrov, jud. Constanţa, tezaur descoperit în anul 1968 ce cuprinde monede de

argint de la Dan I (117), Radu I (42), Mircea cel Bătrân (6 tip comun), Ivan Şişman (19) şi Ivan
Sracimir (316) VI, 133;
• tezaur alcătuit din 89 de tetradrahme thasiene şi 89 de denari romani republicani
VII, 24.
Padarevo, oblast Sliven, Bulgaria, tezaur în care pot fi întâlnite imitaţii barbare
Thasos V, 46.
Palanca (corn.?, jud.?), tezaur alcătuit din aurei romani datând din secolul Ie. n.
III, 41.
Parău, corn Parău, jud. Braşov, tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede
de argint emise de Mansfeld linia Vorderort-Eisleben (taler), de Saxonia-linia Ernestină (ort)
VIII, 293, 9, 303.
Pasul Vâlcan, jud. Gorj, tezaur de monede romane de bronz, descoperit în anul
1869, alcătuit din 35 de monede care se eşalonează astfel: 10 piese aparţin împăraţilor de la
Tiberius la Filip Arabul, iar celelalte 25 de la Probus la Iulian Apostatul, cele mai multe fiind
emise la Siscia, una la Nicomedia VI, 55.
Pasul Vulcan, jud. Hunedoara, tezaur de monede romane republicane şi imperiale
datând din secolul I e. n. III, 38, 40.
Păcuini lui Soare, jud. Constanţa, tezaur descoperit în anul 1961 în care se găsesc
2 monede de la Vladislav I şi 175 monede bulgăreşti din care 1 de la Gheorghe Terter, 170
exemplare de la Ivan Alexander şi Mihail şi 4 bucăţi de la Sracimir; tezaur descoperit în 1967
compus din 42 de monede din care 1 romană din secolul al IV-lea (aceasta nefăcând parte din
tezaur), 2 otomane (Bayezid al Ii-lea şi Selim I) şi 39 monede bulgăreşti (28 de la Ivan
Alexander şi Mihail şi 11 falsificate după monedele de aramă de la Ivan Sracimir şi fiul său
Constantin VI, 113, 133-4.
Pănade, corn. Sâncel, jud. Alba, tezaur având în componenţă drahme emise de
cetatea Dyrrhachium, purtând numele magistraţilor Meniskos, Xenon şi Philon IV, 102.
Păun, corn. Mihălăşeni, jud. Botoşani, tezaur compus din taleri cu multipli şi
submultipli, dirhemi, tripli groşi, groşi şi şase groşi polonezi, aspri otomani şi un ort VII, 183;
VIII, 292, 303.
Pânceşti, corn. Sascut, jud. Bacău, tezaur alcătuit din monede romane datând din
perioada lui Tiberius III, 38, 40;
• tezaur alcătuit din monede de argint otomane şi austriace III, 156.
Pângăleşti-Schitu, corn. Schitu, jud. Ilfov, tezaur alcătuit din monede romane
republicane şi o emisiune de la Augustus III, 35.
Pcelino, oblast Dobric, Bulgaria, tezaur compus din podoabe şi monede de argint,
între care şi emisiuni ale lui Ivan Alexandru şi Mircea cel Bătrân XII-XIII, 240.
Pecica, corn. Pecica, jud. Arad, tezaur constituit din 22 de monede locale şi 20 de
fragmente de monedă de tipul Toc-Chereluş, din care două monede se află în colecţia Gh. Miloi-
Arad şi o monedă în colecţia ing. O. Luchian-Bucureşti IX-XI, 67.
Perieni, corn. Pereni, jud. Vaslui, tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede
de argint emise de Embden(28 stiiwer) şi de Oldenburg (28 stiiwer) VIII, 293, 6, 300.
55
Perşani - înglobat de Pieleşti -, jud. Dolj, tezaur de monede neprecizate de argint

III, 157.
Perşinari I, jud. Dâmboviţa, tezaur ce cuprindea un pumnal lung de aur şi cinci
topoare de argint din s-au recuperat câteva fragmente VII, 11-2.
Perşinari II, jud. Dâmboviţa, tezaur alcătuit din 11„pumnale" din aur VII, 7, 10-2.
Peşteana-Vulcan, jud. Gorj, dintr-un tezaur s-a mai recuperat un antoninian de la
Gordian al III-iea VI, 55.
Petrindu Mic, corn. Cuzăplac, jud. Sălaj, tezaur din secolul al XVII-iea compus
din monede de argint emise de Bavaria (taler), de Hamburg (taler), de Arhiepiscopatul de
Magdeburg (taler), de Niirenberg (taler), de Saxonia (taler) şi de Saxonia-linia Albertină (taleri)
VIII,293,4,7,8,9,302,303.
Piatra Roşie, jud. Hunedoara, tezaur conţinând monede histriene şi emisiuni ale
Messambriei IX-XI, 31.
Pietrele, corn. Băneasa, jud. Giurgiu, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Embden (28 stiiwer), Oldenburg (28 stiiwer), Friesland, Utrecht,
Zwolle, Geldern (taleri) şi Spania (reali) VI, 186; VIII, 292, 6, 300; IX-XI, 417-9, 422-3.
Pirgovo, oblast Ruse, Bulgaria, tezaur care are în compoziţia sa didrahme de tip
Vârteju şi imitaţii de tetradrahme de tip Filip al III-iea V, 13, 44.
Pirot, oblast Pirot, Serbia, monede de la Justinus al II-iea VIII, 127.
Pisteştii din Vale, jud. Gorj, tezaur alcătuit din 1440 denari imperiali romani,
decoperit în anul 1915 VI, 39, 55.
Piua Petrii, jud. Călaşi, tezaur descoperit în 1971, fiind iniţial format dintr-un bloc
compact de piese lipite în urma unui puternic incendiu din care s-a putut detaşa un număr de
427 de aspri emişi de Mahomed al Ii-lea, 11 nasturi sferici, două jumataţi de nasturi şi doi
bulgări de argint I, 91; V, 85-6, 90, 92-93; VII, 169;
• tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de argint emise de Brunschwick-
Wolfenbuttel (taler), Kăln şi Zwolle (taleri) VI, 186; VIII, 292, 6, 298; IX-XI, 418;
• tezaur alcătuit din 184 tripli groşi polonezi şi lituanieni; tezaur compus din 638 de
piese de argint din care tripli groşi şi 6 groşi emişi de Sigismund I, Sigismund al Ii-lea, Ştefan
Bathory şi Sigismund al III-iea pentru Polonia şi Lituania; tezaur de denarei şi sesterţi romani
din secolul al Ii-lea; tezaur compus din 81 de monede, arse, din care au mai fost identificate 7
aspro de la Soliman I şi 2 dinari ungureşti de secol XVI VII, 169.
Pliska, oblast Ruse, Bulgaria, tezaur format din monede bizantine VII, 108.
Plopşoru, corn. Plopşoru, jud, Gorj, tezaur compus din monede republicane şi
emisiuni de la Augustus III, 35, 9.
Podolia, Ukraina, tezaur descoperit în anul 1862 care cuprinde monede emise în
Ţara Românească de Vladislav I, în Moldova de Ştefan I, emisiuni ale Hoardei de Aur, monede
genoveze şi groşi praghezi emişi de Venceslav al II-iea VI, 114, 142; IX-XI, 347, 350.
Poiana, corn. Nicoreşti, jud. Galaţi, tezaur format din 24 monede greceşti şi
romane, 5 vârfuri de săgeţi de bronz şi 17 fibule de bronz (1903); tezaur alcatuit din 152 denari
romani republicani şi 6 imperiali (1928); un tezaur alcătuit din denari romani republicani şi
mai multe piese ,barbare" (1935); tezaur alcătuit din 23 denari romani republicani şi 2
tetradrahme thasiene (ante 1938); tezaur constituit din 82 denari romani repuiblicani şi
imperiali şi câteva bijuterii de argint (1938); tezaur format din 35 denari romani republicani şi 1
imperial (1949); tezaur conţinând 194 denari romani republicani şi 9 imperiali (1950); tezaur
format din 27 de monede de bronz şi 5 de aramă emise de Callatis (1985); tezaur alcătuit din 7
56
denari romani republicani (1988); tezaur constitit din denari romani republicani III, 35, 38-
40; IX-XI, 69-75.
Poiana, raion Rezina, Republica Moldova, tezaur din secolul al XVII-lea compus
din monede de argint emise de Embden (28 stiiwer) VIII, 293, 6.
Poiana Cristei,jud. Vrancea, tezaur unde sunt taleri din 1576-1671 VI, 186.
Poiana-Rovinari, jud Gorj, tezaur care cuprinde bijuterii dacice (2 torques, 1
brăţară, 2 inele de buclă, 10 inele decorative, 8 plăci decorative, 1 placă rectangulară, 1
pandantiv lanceolat, 1 perlă de ambră, 1 perlă de sticlă), 15 denari republicani romani, datând
între 124-31 î.e.n. şi 13 denari romani imperiali datând între 65-81 e.n. (1 Tiberius, 2 Nero, 6
Vespasianus, 4 Domitianus), descoperit în anul 1938 pe malul stâng al Jiului, obiectele de
podoabă se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie al României III, 38, 40; VI, 39, 56-7.
Polovragi,jud. Gorj, tezaur de stateri de la regii Macedoniei VI, 57.
Popeşti, corn. Mihaileşti, jud. Giurgiu, tezaur alcătuit din 10-15 denari romani
republicani, aflat în colecţia Leckmann din localitate; tezaur format din 20 de tetradrahme
emise de Thasos; tezaur alcătuit din 64 tetradrahme thasiene, 11 piese al Macedoniei I şi 3
tetradrahme de la Alexandru cel Mare IX-XI, 75-7.
Popeşti, jud. Vâlcea, tezaur alcătuit iniţial din 258 monede geto-dacice de argint,
păstrâdu-se 240, ulterior fiind identificate a fi de tip Adâncata, imiaţii după tetradrahmele lui
Filip al Ii-lea, descoperit în 1903, VI, 3-6, 10-3.
Popina, oblast Silistra, Bulgaria, tezaur format din 170 de tetradrahme thasiene
din care se păstrează 144 tetradrahme thasiene şi două bătute la Maroneea VII, 25.
Pozmuş, jud. Bistriţa Năsăud, tezaur în care se găsesc helleri emişi în Bohemia
VII, 194.
Prahovo, okrug Bor, Serbia, tezaur descoperit în 1875 care cuprinde monede emise
de Vladislav I şi Radu I VI, 114, 142.
Pravenci (zona Sumen), oblast Sumen, Bulgaria tezaur compus din 124 folles
anonimi clasa B IX-X, 173.
Prigoria, jud. Gorj, 76% din acest tezaur fiind alcătuit din monede de 100 de parale
IX-XI, 471.
Priseaca, corn. Priseaca, jud. Olt, tezaur compus din hexagrammata de la Constans
al Ii-lea şi Constantin al IV-iea, cercei de tâmplă „stelaţi" şi un vas-borcan lucrat manual
apaţinând culturii Koreak VIII, 144; XII-XIII, 130, 39, 41.
Rachelu, jud. Tulcea, tezaur descoperit în anul 1925 care cuprindea circa 2000 de
monede de la Petru I, Ivan Sracimir şi probabil Mircea cel Bătrân VI, 134-5, 153.
Radanovo, oblast Veliko Târnovo, Bulgaria, tezaur care are în componenţa sa
imitaţii de tetradrahme si drahme de tip Filip al Iii-lea V, 13.
Rakita, oblast Sofia, Bulgaria, tezaur de la Mauricius Tiberius VIII, 134.
Rasa, corn. Grădiştea, jud. Ialomiţa, tezaur de monede de argint emise în secolul
al XVI-iea de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler), Hohnstein (taler) şi de Saxonia linia Ernestină
(ort, 1/4 taleri şi taleri) VI, 164, 167, 185; VIII, 283, 5, 6, 9.
Rast, corn. Rast, jud. Dolj, tezaur compus din monede de argint emise în secolul al
XVI-iea de Brandenburg-Franconia (taler), de Kaufbeuren Uumătate de taler, taler), de Saxa
57
linia Albertină (taleri), Stolberg-Kănigstein (taler), Tirol (taler), Liege (taler) şi Regatul de
Neapole (ducatoni şi 1/2 ducatoni) VI, 164-5, 167, 185; VIII, 283, 5, 6, 290, 291.
Răcătău, jud.Bacău, tezaur alcătuit din 71 denari republicani romani şi imperiali
printre care şi 3 imitaţii de denari; tezaur din care s-au recuperat 55 de piese (53 denari
republicani romani şi 2 imitaţii de denari); tezaur format din 202 denari romani republicani şi
imperiali, alături de un exemplar de la Juba I al Numidiei III, 36, 9; IX-XI, 78.
Rădăuţi, jud. Suceava, tezaur ce cuprinde o emisiune pre-reformată de la Alexandru
I şi câteva emisiuni de la Alexandru I şi Iliaş I (aşa-zisele ,jumătăţi de groşi" anonime), precum
şi o monedă romană din antichitatea târzie de la cumpăna secolelor IV-V) XII-XIII, 283.
Răteşti, corn. Beltiug, jud. Satu Mare, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Brandenburg-Ansbach (1/6 taler), de Saxonia (taler) VIII, 293, 5,
303.
Răscruci, corn. Bonţida, jud. Cluj, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Brandenburg-Ansbach (1/6 taler şi 2/3 taler), de Oettingen (gulden)
şi de Schwarzburg-Sonderhausen (2/3 taler) VIII, 293, 5, 300, 304.
Războieni, corn. Casimcea, jud. Tulcea, tezaur format din 7 stamena (6-Manuel I
Comnenos şi 1-Andronicos I Comneos) IX-XI, 183.
Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, tezaur în care se află monede de 60 de parale şi de 80
de parale IX-XI, 470-1
Red-Cereşcovăţ, raion Soroca, Rep. Moldova, tezaur din secolul al XVII-lea compus
din monede de argint emise de Saxonia-linia Albertină (taler şi 112 taler) VIII, 292, 303.
Remetea Mare, corn. Remetea Mare, jud. Timiş, tezaur compus din monede
republicane şi emisiuni de la Augustus III, 35, 39.
Republica Moldova (localitate necunoscuta), tezaur în care se găsesc monede de
argint contramarcate ale Cetăţii Albe IX-XI, 349-350.
Resca, jud. Olt, tezaur în care se găsesc taleri din secolele XVI-XVII VI, 186.
Reselec, Bulgaria, tezaur de la Mauriciu Tiberius VIII, 134.
Richiş, corn. Biertan, jud. Sibiu, tezaur compus din monede de argint emise în
secolul al XVI-lea de Liibeck (taler?) , de arhiepiscopia de Magdeburg (taler?), de Mansfeld
(taler?), de Neuss (taler?), de Saxonia linia Albertină (o jumătate de taler) VIII, 284, 7, 8, 91,
303.
RiS, zona Shumen, Bulgaria, tezaur compus din 61 de folles anonimi clasa B IX-XI, 173.
Roieşti, jud. Vâlcea, tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47.
Roman, jud. Neamţ, tezaur ce cuprinde numai dubli-groşi de la Iliaş I XII-XIII, 284;
• tezaur alcătuit (numai din emisiuni reformate de la Alexandru I (aşa-numitele
jumătăţi de groşi anonime reformate), de la Iliaş I, de la Ştefan al Ii-lea, de la Petru al Ii-lea, de
la Roman al Ii-lea şi de la Petru al Iii-lea Aron (aşa-numitele jumătăţi de groşi), precum şi bani
valahi şi aspri otomani XII-XIII, 284.
Româneşti, jud. Prahova, tezaur în care se regăsesc monede de 80 de parale IX-XI,
471.
România (înainte de 1914), tezaur compus din emisiuni de la Augustus III, 36.
România (localitate necunoscută), tezaur descoperit în 1926 fiind alcătuit din 100
monede emise în Ţara Românească de Mircea cel Bătrân şi monede emise în Ţaratul de Vidin
de Ivan SraCimir VI, 139.
Romita, corn. Românaşi, jud. Sălaj, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Anhalt-Zerbst (gulden), de Brandenburg (1/6 taler), de Holstein-
Gottrop (gulden), de Holstein-Plon (gulden), de Episcopatul de Liibeck (gulden), de Monfort
58
(gulden), de Oettingen (2/3 taler), Saxa-Eisenach (guldeni), de Saxa-Gotha Altenburg (gulden),

de Saxa-Lauenburg (2/3 taler), de Saxa-Meiningen (gulden), de Saxonia (2/3 taler), de Sayn
(gulden) şi de Schwarzburg-Sonderhausen (gulden) VIII, 293, 4, 5, 7, 8, 9, 300, 301, 302,
303,304.
Roseţi,jud. Ialomiţa, tezaur în care se află piese de 60 de parale IX-XI, 470.
Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, 12 monede care făceau parte dintr-un tezaur
descoperit în 1930 din care 11 ducaţi emişi de Mircea cel Bătrân şi 1 gros emis de Petru I VI,
151-3, 155-6.
Roşioru, jud. Buzău, 42% din acest tezaur fiind alcătuit din monede de 100 de parale
IX-XI, 471.
Roşu, jud. Ilfov, tezaur ce cuprinde monede turceşti din secolele XVIII-XIX, cea mai
timpurie piesă datând din vremea domniei lui Mahmud I, iar cea mai recentă fiind o emisiune a
lui Selim al Iii-lea, dar şi un fals după o para a lui Selim al Iii-lea VIII 351-8; IX-XI, 470.
Roteni, corn. Acăţari, jud. Mureş, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Anhalt-Zerbst (gulden), de Holstein-Plon (gulden), de Episcopatul
de Liibeck (gulden), de Mecklenburg-Gustrow (gulden), de Saxa Eisenach (gulden), de Saxa-
Gotha Altenburg (gulden), de Saxa-Meiningen (gulden), de Saxa-Neu Weimar (gulden), de Saxa
Romhild (gulden), de Sayn (gulden) şi de Schwarzburg-Sonderhausen (gulden) VIII, 293, 4,
7,8,9,301,302,304
Ruse („Levanta"), oblast Ruse, Bulgaria, tezaur având în compoziţie groşi de la
Ivan Stracimir şi Ivan SiSman, monede ale sultanilor Orban, Murad I, Bayezid I, Murad al 11-
lea, jumătate de gros de la Francesco Dandolo şi doi ducaţi de la Mircea cel Bătrân XII-XIII,
240.
Ruse, oblast Ruse, Bulgaria, tezaur care are în componenţa sa imitaţii de
tetradrahme de tip Filip al Iii-lea şi didrahme de tip Adâncata V, 13.
• tezaur descoperit în 1980 ce cuprinde monede emise în Ţara Românească de
Vladislav I (1), de Radu I (1), în Ţaratul de la Târnava de Ivan Alexander şi Mihail V, 114, 139;
XII-XIII, 241.
s
Sacalasău Nou, corn. Drena, jud. Bihor, tezaur alcătuit din 31 de drahme (5-
Apollonia şi 26-Dyrrhachium) şi arcul unei fibule cu nodozităţi, monedele sunt în colecţia
L.Ruyicka iar fibula în colecţia ing. Debie din Ploieşti; tezaur alcătuit din 8 drahme (5-Apollonia
şi 3-Dyrrhachium) şi o brăţara dacică de argint cu capete de şarpe IX-XI, 80.
Sadova, jud. Dolj, tezaur format din tetradrahme geto-dacice de tipurile Criciova,
Medieşu Aurit, Dobreşti, Filip al Iii-lea şi didrahme geto-dacice de tipurile Adâncata şi Vârtju
V,12
Salamina, prefectura Piraeus, Grecia, tezaur de monede din bronz de la Constans
al Ii-lea XII-XIII, 139.
Sarichioi, jud. Tulcea, tezaur descoperit în 1958 din care s-au păstrat doar trei
monede histriene, având pe avers capul Demetrei, Dionysos şi pe Apollon pe omphalos IX-XI,
30.
Sascut, corn. Sascut, jud. Bacău, tezaur compus din monede republicane şi o
emisiune de la Augustus III, 35, 9.
59
Satu Nou, jud. Tulcea, tezaur format din 25 de monede atribuite lui Iustinian I IX-
XI, 151.
Sălacea, jud. Bihor, tezaur alcătuit din 800 de monede din care 100 se află în
posesia Muzeului Naţional de Istorie a României (Friesach-37, St. Viet-26, Pettau-15,
Guttenwert-6, Graz-4, Rann-4, Heiligekreuz-1, Landrass-1, Reichnburg-1, Windischgratz-1,
Koln-1, Croaţia, de tip Friescah-1, imitaţie maghiară Andrei al II-lea-1 şi Polonia, Ioan Albert-1)
şi restul de 700 intrând în colecţia Muzeului Ţării Crişurilor VII, 141-5
Sălaşuri, corn. Veţca, jud. Mureş, tezaur alcătuit din monede romane republicane
şi imperiale emise de Nero, de Galba, de Otho, de Vitellius, de Vespasianus, de Domitianus, de
Nerva, de Traian, de Hadrianus şi de Antoninus Pius III, 46; VII, 141-5.
Săpoca, jud. Buzău, tezaur în care se găsesc taleri (Utrecht, Westfriesland, Zwolle,
Geldern), reali emişi de Spania (Felipe al Ii-lea) şi groşi polonezi I, 91-2; VI, 186; IX-XI, 417-
8, 421.
Sărata, corn. Ulmeni, jud. Buzău, tezaur alcătuit din galbeni olandezi din anul
1818 şi din icosari otomani III, 156-7.
Sărata Răzeşi, raion Leova, Republica Moldova, tezaur compus din taleri emişi de
Brunschwick-Calenberg, de Brunschwick-Wolfenbuttel şi de Pialz linia Simmern VIII 284, 5, 9.
Sărniţa, oblast Haskovo, Bulgaria, tezaur în care pot fi întâlnite imitaţii barbare
Thasos V, 46.
Săseni, raion Călăraşi, Republica Moldova, tezaur ce conţine şi fragmente de
monede din aur emise de Hoarda de Aur în secolul al XIV-lea XII-XIII, 284.
Sâmbăteni, corn. Păuliş, jud. Arad, tezaur din secolul al Xiii-lea format din
monede emise de monetăriile din Friesach, din Reichenburg, din Rann, din Pettau, din Graz,
din St. Veit, din Landstrass, din Villach, din Windischgrătz, din Gutenwert, din Aquileea, din
Koln, din Hamm, în Moravia, dar şi de monetării necunoscute, precum şi monede ungureşti de
la Bela al Iii-lea, sterlingi englezeşti şi obiecte de podoabă (pandantiv cu trei pietre
semipreţioase şi lanţuri terminate cu globule, două inele de buclă, două inele de tâmplă, cinci
inele sigilare patru brăţări şi două catarame) I,92; II, 47-110.
Sângerei, raion Sângerei (fost raion Lazovsk), Republica Moldova, tezaur ce
conţine printre altele un taler din secolul al XVl-lea emis de Liibeck VIII, 284, 287.
Sânnicolau Român, comuna Cefa, jud. Bihor, tezaur descoperit în 1972 alcătuit
din aproximativ 100 monede dacice din care s-au recuperat 24 (Toc-Chereluş-1 şi Medieşu
Aurit-23) IX-XI, 81.
Scărişoara, comuna Hotarele, jud. Giurgiu, tezaur format din 7 drahme
histriene şi 2 imitaţii de tip Filip al Ii-lea IX-XI, 81.
Scrioştea, jud. Teleorman, tezaur descoperit între anii 1959-1961 din care au fost
recuperat 48 de monede: 32 emise în Ţaratul de la Târnava de către Ivan Alexander şi Mihail, 7
emise în Ţaratul de la Vidin de către Ivan SraCimir şi 9 monede emise în Ţara Românească de
către Vladislav I VI, 106-113, 135.
Scurta, corn. Orbeni, jud. Bacău, tezaur compus monede romane republicane şi
imperiale III, 36, 9.
Scurteşti, corn Vadu Paşii, jud. Buzău, tezaur compus din monede de argint emise
în secolul al XVl-lea de Liibeck (probabil taler), de Saxonia linia Albertină (taler şi o jumătate
de taler) VI, 185; VIII, 284, 7, 291.
Segarcea, jud. Dolj, tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47;
• tezaur în care se găsesc piese de 80 de parale IX-XI, 471.
60
Seleuşu Mare, corn. Daneş, jud. Mureş, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Alsacia (taler), de Saxonia (taler), de Saxonia-linia Albertină (taler şi
lf2 taler) VIII, 293, 4, 302, 33.
Serbia, localitate neprecizată, tezaur de ducaţi reformaţi de la Mircea cel Bătrân I,
29-31.
Seseni, Republica Moldova, tezaur compus din 272 piese (dirhemi tătărăşti, dinari
ungureşti, aspri otomani, jumătăţi de groşi polonezi şi groşi moldoveneşti emişi de Bogdan al
Iii-lea) VII, 183.
Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, tezaur descoperit în iulie 1963 format din 59
denari romani republicani şi 3 denari imperiali III, 35, 39; IX-XI, 81.
Oblast Sumen Oocalitate neprecizată), Bulgaria, tezaur format din 200 de
stamena de billon de la împăratul Alexios al Iii-lea Angelos IX-XI, 174.
Silistra, oblast Silistra, Bulgaria, tezaur format din 390 de monede de argint din
care 52 ducaţi de la Vladislav I iar restul de la ţarii bulgari Ivan Alexander şi Sracimir VI, 114,
141; IX-XI, 219;
• tezaur ce are în compoziţie monede emise de Ţara Românească şi ale Moldovei VI, 153;
• tezaur format din patru tetradrahme ale Macedoniei I şi trei emise de Thasos VII,
23-5;
• tezaur alcătuit din 17 tetradrahme emise de Thasos VII, 25;
• jeton de argint de la Constantin al IV-lea ce intră în componenţa unui tezaur XII-
XIII, 141.
Simnic-Craiova,jud. Dolj, tezaur din secolul al XVII-lea ce cuprinde şi o monedă de
28 stiiwer emisă de Embden VIII, 292, 297.
Singidunum-Zemun, Serbia, tezaur alcătuit din monede de tipul Larissa-Apollo
Amphipolis VII, 20.
Siret, jud. Suceava, tezaur descoperit în anul 1912 ce cuprinde 300 de monede, din
care 35 ducaţi emişi de Vladislav I, groşi şi jumătăţi de groşi boemi emişi de Venceslav al Ii-lea
şi de Ioan I de Luxemburg, de Carol al IV-lea, kvartnici bătuţi pentru Halici de către Cazimir,
rege al Poloniei, şi de Vladislav de Opeln, palatinul şi guvernatorul Ungariei şi al Haliciului, în
numele regelui Ungariei, Ludovic I VI, 114, 135; VII, 164; IX-XI, 219.
Siseşti (contopit cu Târgu Jiu), jud. Gorj, două monede antice - parte
componentă a unui tezaur risipit III, 158.
Slatinska Reka, Serbia, tezaur ce reuneşte 22 de monede dintre care 10 emise de
Iustin al Ii-lea (folles şi jumătăţi de folles) VIII, 127.
Slava Rusă, jud. Tulcea, tezaur format din 8 solidi (Iustinian I-1, Mauriciu Tiberius-
7) IX-XI, 151.
Slobozia, jud. Gorj, tezaur format din 3000 de monede imperiale romane, dintre ele
fiind emise de împăraţi Septimius Severus la Filip Arabul VI, 39, 60
Smjadovo (zona Sumen), oblast Sumen, Bulgaria, tezaur alcătuit din 1048 de
monede de la împăraţii Ioan al Ii-lea Comnenos, Manuel I Comnenos, Andronicos I Comnenos
şi Isaac al Ii-lea Angelos IX-XI, 173
Sofia, Bulgaria, tezaur compus din solidi de la Constans al Ii-lea şi un solidus de la
Constantin al IV-lea XII-XIII, 140-1.
Solin, comital Split-Dalmaţia, Croaţia, monedă de bronz de la Heraclius - post
630-631 dintr-un tezar, XII-XIII, 137.
Somuşca, jud. Bacău, tezaur în care se regăsesc monede de 100 de parale IX-XI, 4 71.
61
Spătărei, jud. Teleorman, tezaur în care se găsesc taleri (Friesland) emişi între anii
1581-1629 VI, 186; IX-XI, 417.
Sprâncenata, jud. Olt, tezaur alcătuit din 18 denari romani republicani III, 47; IX-
XI, 81-2.
Srednja (zona Sumen), oblast Sumen, Bulgaria, 32 de folles anonimi clasa B
care alcatuiesc un tezaur IX-XI, 173.
Stahnaia, Republica Moldova, 787 de aspri otomani ce alcătuiesc un tezaur VII, 183.
Stavăru, jud. Olt, tezaur în care se găsesc taleri şi reali din perioada 1447/1492-1626
VI, 186; IX-XI, 421-2.
Stăncuţa, jud. Brăila, tezaur ce conţine 53 de exemplare thasiene diferite între ele
(nu s-au putut distinge două piese inedtice), 34 denari romani republicani originali şi 2 bare de
argint IX-XI, 44.
Stăuceni-Botoşani,jud. Botoşani, tezaur compus din taleri emişi în secolul al XVI-
lea de Liibeck şi de Saxa Alt Weimar VIII, 284, 7, 9.
Strâmba (Valea), corn. Bărbuleţu, jud. Dâmboviţa, tezaur compus din monede
republicane şi o emisiune de la Augustus III, 35, 9.
Stejaru, jud. Călăraşi, tezaur în care se regăsesc piese de 80 de parale IX-XI, 471.
Stoina, jud. Gorj, tezaur descoperit în 1973 din care s-au recuperat 30 de
tetradrahme de Thasos VI, 38, 60-1.
Strâmptu, jud. Gorj, tezaur de monede romane imperiale, descoperit în 1910, din
care se mai păstrează 96 piese (33 denari şi 63 antoninieni) emise de următorii emitenţi:
Septimius Severus (6 denari), Iulia Damna (3 denari), Plautilla (1 denar), Macrinus (1 denar),
Elagabal (4 denari), Iulia Soaemias (1 denar), Severus Alexander (13 denari), Iulia Mamaea (1
denar), Maximinus Thrax (2 denari), Gordian al Iii-lea (1 denar şi 30 antoninieni), Filip Arabul
(12 antoninieni), Filip Iunior (4 antoninieni), Decius (7 antoninieni), Etruscilla (4 antoninieni),
Herenius Etruscus (5 antoninieni) şi Trebonianus Gallus (1 antoninian) VI, 39, 61.
Strunga (Câşla), corn. Oltina, jud. Constanţa, tezaur format din 8 monede de
bronz (Anastasius I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Mauriciu Tiberius) IX-XI, 150.
Suceava (Curtea Domnească), jud. Suceava, tezaur de monedă măruntă compus
din quartingi de la Sigismund de Luxemburg şi jumătăţi de groşi de la Alexandru cel Bun VIII,
213-221;
• tezaur ce cuprinde numai emisiuni reformate de la Alexandru I (aşa-numitele
,jumătăţi de groşi" anonime), dar şi quartingi ungureşti de la Sigismund I XII-XIII, 283.
Suceava, jud. Suceava, tezaur compus numai din emisiuni monetare reformate de la
Alexandru I şi Iliaş I (aşa-numiţii „dubli groşi") XII-XIII, 283;
• tezaur alcătuit numai din emisiuni ale lui Alexandru I şi ale succesorilor săi până la
Petru al Iii-lea Aaron (aşa-numite jumătăţi de groşi anonime) XII-XIII, 284.
Suceava (Bis. Sf. Dimitrie), jud. Suceava, tezaur alcătuit numai din emisiuni
reformate de la Alexandru I şi Iliaş I (aşa numiţii „dublu groşi" şi ,jumătăţi de groşi" anonime)
XII-XIII, 283.
Suhaia, corn. Suhaia, jud. Teleorman, tezaur alcătuit din drahme dyrrhachiene
III, 131.
• tezaur alcătuit din monede romane republicane din secolele 11-1 î.e. n. III, 136.
Sulina, jud. Tulcea, tezaur ce are în compoziţia sa reali VI, 170.
Suliţa Nouă (Nova Selica), oblast Chernivtsi, Ukraina, tezaur descoperit în
1894 care ar fi numarat circa 200 de piese din care se păstreaza 22 de groşi emişi de Ştefan al
Iii-lea la Muzeul Naţional de Istorie a României IX-XI, 346, 350; XII-XIII, 284.
62
Suluc (în apropiere de Măcin), jud. Tulcea, s-a descoperit un tezaur compus din
urmatoarele obiecte de aur: două brăţări, o broşă, un cap de statuetă, o fibulă, două "lamele", o
bucată dintr-o bară circulară în secţiune, un lanţ - rupt în două - lung de 40 cm, alt lanţ (mult
mai scurt, având la unul din capete un pandantiv globular) şi patru monede, dintre care una
emisă de Hoştilianus, iar celelalte trei în vremea lui Gallienus V, 33-6.
Svilajnac-Resava, okrug Pomorvlje, Serbia, tezaur descoperit în 1891 ce
cuprinde 6 monede emise de Vladislav I, 53 Radu I, 3 de Dan I, 1 monedă moldovenească de la
Petru I şi 300 groşi bulgăreşti din care 1 emis de Ivan Alexander şi Mihail şi 299 de Sracimir VI,
114-5, 142.
Şeica Mică, jud. Sibiu, tezaur în care se regasesc opt groşi prusieni emişi de Albercht
I, doi dinari bătuţi de Ferdinand I şi helleri emişi în Bohemia VII, 192-4.
Şieu, jud. Bistriţa-Năsăud, tezaur în care se regăsesc cinci dinari bătuţi de
Ferdinand I şi 187 de helleri bătuţi în Bohemia VII, 193;
• tezaur ce conţine şi imitaţii după aspri emişi de Bayezid al Ii-lea IX-XI, 342.
Şilindia, jud. Arad, tezaur compus din monede de tip Larissa-Apollo Amphipolis şi
21 de piese de tipul "cu cap uman sub cal" VII, 20.
Şimleu] Silvaniei, jud. Sălaj, tezaur ce conţine emisiuni romane republicane şi
monede de la Augustus III, 36.
Sumen, oblast Sumen, Bulgaria, tezaur compus din 93 de stamena de billon de la
împăraţii Manuel I Comnenos, Andronicos I Comnenos, Isaac al Ii-lea Comnenos Angelos şi
Alexios al Iii-lea Angelos IX-XI, 173.
Tamaşi, corn. Corbeanca, jud. Ilfov, tezaur alcătuit din 9 monede de 60 de parale
de la Abdiilhamid I, 2 piese de 80 de parale şi 12 monede de 100 parale bătute în numele
sultanului Selim al Iii-lea IX-XI, 469-70.
Tanacu II, corn. Tanacu, jud. Vaslui, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de Brandenburg (taler şi ort), de Brunschwick (taler), de Brunschwick-
Wolfenbuttel (taler), Saxonia-linia Ernestină (taler) şi de Saxonia-linia Albertină (taler) VIII,
292, 5, 6, 303.
Tămăşeşti (parte a oraşului Videle), jud. Teleorman, tezaur de monede
otomane şi austriace III, 157.
Târnovo (complex monahal „Marea Lavră"), Veliko Târnovo, Bulgaria,
tezaur compus din şase ducaţi şi patru bani de la Vladislav I XII-XIII, 238, 40.
Tărgoviste, oblast Tărgoviste, Bulgaria, tezaur compus şase ducaţi de la Mircea
cel Bătrân, două aki;ele de la Murad al Ii-lea, o brăţară de aur, podoabe de aur şi de argint XII-
XIII, 241.
Tăşnad, jud. Bihor, s-a descoperit un atelier de prelucrare a argintului împreună cu
obiecte de podoabă şi bare de argint în stare brută, alături de emisiuni dyrrhachiene şi
apolloniene IX-XI, 44.
Târgovişte, jud. Dâmboviţa, tezaur descoperit în anul 1961 care cuprinde 6283 monede
din care 5 emise de Vladislav I, 28 de Radu I, 6090 de Mircea cel Bătrân, 1 gros sârbesc emis de
Lazar, 2 dinari ungureşti emişi de Ludovic I şi Sigismund I, 1 ducat de argint veneţian emis de
Andrea Dandolo şi 3 monede bulgăreşti emise de Ivan Sracimir V, 86; VI, 113-4, 136-7;
• tezaur compus din dinari ungureşti emişi de Ferdinand I, de Maximilian al Ii-lea,
de Rudolf al Ii-lea, de Matthias al Ii-lea, de Ferdinand al Ii-lea, dar şi cu emitent neprecizat din
secolul al XVI-lea, din piese de 112 groşi emise de Ludovic al Ii-lea de Schweidnitz, din piese de
112 groşi emise de Ioan Albert, Alexandru I şi Sigismund I ai Poloniei, precum şi piese de If2
groşi emise de Sigismund al Ii-lea al Lituaniei VIII, 335-46.

Târgovişte I, jud. Dâmboviţa, tezaur compus din monede de argint emise în secolul
al XVI-lea de Bohemia (taler), de Brunschwick-Grubenhagen (taler), de Brunschwick-
Wolfenbuttel Uumătate de taler f.a.), de episcopatul de Halberstadt (taler), de Hamburg (taler),
de Herford Uumătate de taler f.a.), de Hohnstein (taler), de Jever (taler), de arhiepiscopia de
Kăln (taler), de Leuchtenberg (taler f.a.), de Liibeck (taleri), de Liinenburg (taler), de Mansfeld
linia Vorderort-Friedeburg (taler), Mansfeld linia Hinterort-Schraplau (taler), de Minden
(taler), de Neuss (taleri şi jumătăţi de taleri), de Pfalz linia Simmern (taler), de Ratzeburg
(taler), de Regensburg (taler), de Saxa-Alt Gotha (taler), de Saxa-Alt Weimar (taler), de Saxonia
linia Albertină (taleri şi o jumătate de taler), de Schwarzburg (taler), de Stolberg (un taler şi o
jumătate de taler), de Thann (taler), de Trier (taler), de Tirol (taler), de Regatul de Neapole
(ducatoni şi 1/2 ducatoni) VI, 164, 167, 173, 185-6; VIII, 283, 5, 6, 7, 8, 89, 90, 1.
Târgovişte II, jud. Dâmboviţa, tezaur din secolul al XVII-lea ce cuprinde şi un
teston emis de Lotharingia (Lorraine&Bar) VIII, 292, 8.
Târgovişte III, jud Dâmboviţa, tezaur din secolul al XVII-lea ce cuprinde o monedă
de 28 stiiwer emis de Embdenşi taleri emişi de Utrecht, Westfriesland, Zwolle, Geldern VIII,
292, 6; IX-XI, 417-9.
Târgu-Jiu, jud. Gorj, tezaur roman din secolele IV-V, cel mai timpuriu exemplar
fiind emis de Constantius I, iar cel mai recent de la Arcadius sau Honorius VIII, 117-20.
Târnava (corn. ?,jud.?), tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47;
Târnava, corn. Botoroga, jud. Teleorman, tezaur de monede romane republicane
datând din secolele 11-1 î.e. n. III, 137.
Târnovo, oblast Veliko-Târnovo, Bulgaria, tezaur descoperit în 1978 cu prilejul
săpăturilor arheologice ce conţine 10 monede de argint emise de Vladislav I şi se păstrează la
Muzeul din Târnovo V, 114, 141.
Teiuş, corn. Scorniceşti, jud. Olt, tezaur din care o parte a fost topit de un argintar
din Slatina, pastrându-se în diferite colecţii 700 monede bulgăreşti de la Ivan Alexander şi
Mihail, 1300 de la Ivan Sracimir, 20 de monede ungureşti de la Ludovic I, 1 veneţiană de la
Giovani Dolfin şi emisiuni ale Ţării Româneşti de la Vladislav I 350 bucăţi şi 650 de la Radu I
IV, 59; VI, 113-4, 136.
Terebeşti, corn. Terebeşti, jud. Satu Mare, tezaur din secolul al XVII-lea compus
din monede de argint emise de Brandenburg-Ansbach (1/6 taler), de Oettingen (gulden), de
Reuss-Schleiz (gulden), de Saxonia (2/3 taler), de Sayn (gulden) şi de Schwarzburg-
Sonderhausen (gulden) VIII, 293, 5, 300-1, 3-4.
Thessalonic, prefectura Thessaloniki, Grecia, tezaur ce cuprinde printre altele şi
jumătăţi de stavrata emise de Manuel al Ii-lea Paleologul, atât cu sigla Basileus, cât şi cu sigla
Pistos XII-XIII, 159.
Tibru, corn. Cricău, jud. Alba, tezaur compus din monede romane republicane şi de
la Augustus III, 35, 39.
Timişoara, jud. Timiş, tezaur alcătuit din aurei romani datând din secolul I e.n III, 41.
Timişoara (împrejurimi), jud. Timiş, tezaur format din monede medievale
ungureşti, dintre care unele emise de Sigismund de Luxemburg, de Albert, dar şi de Dan al 11-
lea (atribuite anterior lui Nicolae Redwitz) III, 93.
Tinosu, jud. Prahova, tezaur constituit din 23 de monede locale de tip Vârteju-
Bucureşti IX-XI, 82.
Topalu, jud. Constanţa, tezaur ce conţine 55 de monede bizantine de bronz emise de
împăraţii Iustinian I şi Iustin al Ii-lea IX-XI, 151.
Topolovo, oblast Plovdiv, Bulgaria, tezaur în care pot fi întâlnite imitaţii barbare
Thasos alături de denari reublicani romani din a doua jumătate a sec. I î.e. n. V, 46.
Transdierna (Tekjia), Serbia, tezaur de monede bizantine între care şi o emisiune
de la Tiberius al Ii-lea Constantinus VIII, 130-31.
Transilvania, Oocalitate neprecizată), tezaur alcătuit din monede romane
Troianu, jud. Teleorman, tezaur format din drahme de bronz acoperite cu un strat
micronic de argint IX-XI, 395.
Tulcea, jud. Tulcea, tezaur cuprinzând un tripul gros de la Sigismund al Iii-lea şi
akc;ele emise de Murad al Ii-lea, Mehmed al Iii-lea, Ahmed I, Murad al IV-iea şi Ibrahim IV,
141-5;
• tezaur descoperit într-o vie situată la 3 km est de oraş în anul 1895 conţinând
stamena de billon de la: Isaac al Ii-lea Angelos (5), Alexios al Iii-lea Angelos (6), imitaţii
anonime bulgare după moneda bizantină (10 din care 3 de tip A, 1 de tip B, 6 de tip C) şi imitaţii
anonime latine (model mare, tip A 1 exemplar şi model mic, tip A 1 exemplar) VI, 76, 78, 81.
Tunşi-Tincleni, jud. Gorj, tezaur descoperit în anul 1968 fiind compus din 132
denari republicani romani şi o drahmă Apollonia, majoritatea denarilor fiind bătuţi la Roma,
locul de păstrare Muzeul Olteniei, Craiova VI, 39, 63-4
Turda, jud. Cluj, tezaur compus din dinari maghiari de la Sigismund de Luxemburg
şi Iancu de Hunedoara, precum şi falsuri I, 32-41;
• tezaur ce conţine dinari de tip CNH-33 bătuţi de Ladislau I V, 165; XII-XIII, 221.
Turnu Măgurele, jud. Teleorman, tezaur ce conţine şi inele de aur VII, 10.
Tutrakan (Turtucaia), oblast Silistra, Bulgaria, tezaur cuprinzând monede
sârbeşti şi bulgăreşti între care şi o monedă de la Ivan Alexander şi Mihail contramarcată cu
scutul Basarabilor VI, 141.
Tuzla, jud. Constanţa, tezaur descoperit înainte de 1940 fiind alcătuit din stamena şi
stamena devalorizate (cu modul mic) de billon după cum urmează: Alexios I Comnenos (1),
Manuel I Comnenos (8), Andronicos I Comnenos (2), Isaac al Ii-lea Comnenos (90), Alexios al
Iii-lea (159), imitaţii anonime bulgare (184 tip A, 102 tip B, 105 tip C), Ivan Asan al Ii-lea (1),
emisiuni anonime de la Imperiul latin de Constantinopol (stamena 10 şi stamena devalorizată
39), emisiuni anonime de la Imperiul latin de Thessalonic (tip B 1 şi tip C 1), Imperiul de la
Niceea (Theodor I Lascaris, 1 stamena şi 1 stamena devalorizată) şi 2 stamena care au emitent
neprecizat de secol XII-XII VI, 76, 78-81.
65
Ţibăneşti, jud. Brăila, tezaur în care se regăsesc monede de 80 de parale şi de 100

Ţifeşti, jud. Vaslui, tezaur alcătuit din 335 de aspri otomani şi 49 dinari ungureşti
VII, 183.
Uila, corn. Batoş,jud. Mureş, tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de
argint emise de Sayn (2/3 taler) VIII, 293, 304.
Uilacu de Beiuş, corn. Uilacu de Beiş, jud. Bihor, tezaur din secolul al XVII-iea
compus din monede de argint emise de Alsacia (taler), de oraşul Augsburg (taler), de Bavaria
(taler), de Brunschwick-Lunenburg-Dannenberg (taler),de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler),
de Danemark-Holstein (taler), de Frankfurt am Main (taler), de Hamburg (taler), de
Hildesheim (taler), de oraşul Liibeck (taler), de Mansfeld (taler), de Niirenberg (taler), de
Saxonia (1/2 taler) VIII, 293, 4, 6, 7, 8, 9, 303.
Urmeniş, corn. Urmeniş, jud. Bistriţa-Năsăud, tezaur din secolul al XVII-iea
compus din monede de argint emise de Embden (28 stiiwer), de Minden (taler), de Saxonia
(gulden) VIII, 293, 6, 9, 303.
Urseiu, jud. Dâmboviţa, tezaur format din peste 400 de monede geto-dacice, cele
mai multe didrahme de tip Adâncata, iar în loturi mai mici tetradrahme şi drahme de tip Filip al
Iii-lea V, 12, 14-5.
Urziceni, jud. Ialomiţa, tezaur descoperit în 1963 ce cuprinde 36 de monede de
argint emise de: Lituania-1/2 Gros; Polonia-ort; Danzig-orţi; Imperiul Otoman-dirhem Murad
al Iii-lea; Transilvania-taler; Ungaria-taler; Tirol-taleri arhiducele Ferdinand; Saxonia-taleri;
Brandenburg-Franconia-taler; Oldenburg-28 stiiver; Spania-reali Filip al Ii-lea; Regatul
Neapole-1/2 ducaton Filip al Ii-lea; Provinciile Unite-taleri lei (Geldern, Westfriesland,
Campen, Overijssel) şi 1/2 taler leu (Zeeland) VI, 163-5, 167, 171-3, 185-6; VIII, 292, 5,
300, 303; IX-XI, 417-8, 421.
Vad, corn. Copalnic-Mănăştur, jud. Maramureş, tezaur din secolul al XVII-iea

compus din monede de argint emise de oraşul Liibeck (taler), 38 de groşi prusieni emişi de
Albercht I, un dinar emis de Ferdinand I la monetăria de la Baia Mare şi helleri bătuţi în
Bohemia VII, 192-4; VIII, 293, 8, 9.
Vadu, corn. Corbu, jud. Constanţa, tezaur din secolul al XVII-iea compus din
monede de argint emise de oraşul Augsburg (taler), de Hamburg (taler), Murbach & Luders
(taler), de Niirenberg (taler), de Saxonia (gulden şi taler) şi Spania (reali) VI, 170; VIII, 293,
7, 9, 303.
Valandovo, municipalitate Valandovo, Macedonia, hexagramă emisă de
Heraclius parte componentă a unui tezaur XII-XIII, 128, 33, 37;
• hexagrame emise de Constans al Ii-lea ce intră în alcătuirea unui tezaur XII-XIII, 139.
66
Valea Teilor, corn. Izvoarele, jud. Tulcea, tezaur în componenţa căruia intră şi
hexagrame emise de Contans al Ii-lea, hexagrame de la Constantin al IV-lea XII-XIII, 139, 41.
Vama, oblast Varna, Bulgaria, tezaur ce cuprinde soldini ai dogilor veneţieni
Francesco Dandolo şi Bartolomeo Gradenigo, groşi de la Ştefan Dusan, un ducat de la Vladislav
I, trei groşi aparţinând lui Ivan Alexandru şi Ivan Sracimir XII-XIII, 241.
Vasilaţi-Popeşti, corn. Vasilaţi, jud. Ilfov, tezaur acătuit din monede poloneze,
austriace şi otomane din secolele XVI-XVIII III, 157.
Văcăreni, jud. Tulcea, tezaur descoperit în anul 1978 din care s-au recuperat 241
monede: 186 ducaţi emişi de Mircea cel Bătrân, 39 de Vlad I, 11 monede bulgăreşti emise de
Ivan Sracimir, 4 aspri turceşti de la Bayezid I, 1 dirhem tătărăsc emis la Sarai de khanul Almalik
în anul 1360-1361 VI, 137.
Văleni, jud. Vrancea, tezaur în care se află monede de 60 de parale IX-XI, 470.
Vălenii de Munte, jud. Prahova, tezaur compus din monede de argint emise în
secolul al XVI-iea de Brunswick (ort), de Mansfeld (taler), de Mansfeld linia Vorderort-Eisleben
(taler), de Saxa Alt Gotha (taler), Saxonia linia Albertină (taleri) VI, 164, 167, 185; VIII, 283,
5, 7, 9, 291; IX-XI, 417.
Vărbica I, oblast Sumen, Bulgaria, tezaur compus din 906 stamena de billon de la
Manuel I Comnenos, Andronicos I Comnenos, Isaac al Ii-lea Angelos, Alexios al Iii-lea Angelos
IX-XI, 173
Vărbica II, oblast Sumen, Bulgaria, tezaur din care se cunosc 4 exemplare
(Andronicos I Comnenos, Isaac al Ii-lea Angelos, Alexios al Iii-lea Angelos) IX-XI, 173.
Vărdun, oblast Tărgoviste, Bulgaria, tezaur compus din ducaţi emişi de Mircea cel
Bătrân XII-XIII, 240.
Vârşolţ II, corn. Vârşolţ, Jud. Sălaj, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Saxonia (taler) VIII, 293, 4, 302.
Vârtoapele, jud. Teleorman, tezaur fiind alcătuit din monede de 80 de parale şi
monede de 100 de parale IX-XI, 471.
Vârtop, corn. Vârtop, jud. Dolj, hexagramă bătută de Heraclius şi hexagramă de la
Constans al Ii-lea, hexagramă de la Vârtop care intră în componenţa unui tezaur XII-XIII,
137, 39, 41.
Vârtop, corn. Vârtop, jud. Dolj, fragment de tezaur din care s-au păstrat două
hexagrammata de la Constans al Ii-lea şi Constantin al IV-lea, Heraclius şi Tiberius VIII, 144.
Veliki Gaj, okrug Banatul de Sud, Serbia, monedă de aur emisă de Teodosius al
III-iea, parte componentă a unui tezaur XII-XIII, 142.
Veliki Gradac, Serbia, tezaur din vremea lui Mauriciu Tiberius VIII, 133.
Veliko Pincum Gradiste, okrug Branicevo, Serbia, tezaur de monede bizantine
între care şi o emisiune de la Tiberius al Ii-lea Constantinus VIII 130-31.
Veliki Preslav, oblast Sumen, Bulgaria, tezaur format din 33 de stamena de billon
(Manuel I Comnenos şi Isaac al 11-leaAngelos) IX-XI, 173.
Verbiţa,jud. Dolj, tezaur în care se găsesc taleri emişi între 1555-1597 VI, 185.
Verguleasa, corn. Verguleasa, jud. Olt, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Lotharingia (Lorraine & Bar) (taleri?), de Oldenburg (28 stiiwer) şi
Westfriesland, Geldren, Zwolle (taler) VI, 186; VIII, 292, 8, 300; IX-XI, 418.
Verveghi-Recea Mare, corn. Vârşolţ, jud. Sălaj, tezaur din secolul al XVII-lea
compus din monede de argint emise de Niirenberg (taler), de Saxonia (taler) VIII, 293, 9, 302.
Victoria (fost Cârpiţi), corn. Victoria, jud. Iaşi, tezaur alcătuit din monede emise
de Hanatul Crimeei-Haggi Giray, Hoarda Mare-Sayyid Ahmad şi Mahmud ibn Ahmad şi
67
Ahmed, Hanatul de Kazan-Mahmud, Cetatea Albă şi un ducat emis de Vladislav al Ii-lea VII,
171; IX-XI, 320, 339, 349-350.
Viile, corn. Ioan Corvin, jud. Constanţa, tezaur din secolul al XVII-lea compus din
monede de argint emise de Embden(28 stiiwer) VIII, 293, 297.
Viişoara, corn. Ştefan cel Mare, jud. Bacău, tezaur având în componenţă drahme
de argint emise de cetatea Dyrrhachium, purtând numele magistraţilor Meniskos, Xenon şi
Philon IV, 102.
Viişoara, corn. Viişoara, jud. Teleorman, tezaur ce cuprinde dirhemi otomani
emişi de Murad al Iii-lea VI, 164, 185;
• tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede de argint emise de Brandenburg
(taler), de Ostfriesland (taler) şi de Saxonia-linia Albertină (taleri) VIII, 292, 5, 301, 303.
Virvaţi, (corn.?, lângă Cotnari, jud. Iaşi), tezaur cuprinzând emisiuni monetare
de la Petru I III, 78.
Vispeşti, jud. Buzău, 33,6% din acest tezaur fiind alcătuit din monede de 100 de
parale IX-XI, 471.
Vişina (corn. ?,jud.?), tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47.
Vlad Ţepeş, jud.Călăraşi, tezaur descoperit în 1926 ce cuprindea peste 2500
monede de tip comun emise în Ţara Românească în perioada 1364-1396 de la Vladislav I, Radu
I, Dan I, Mircea cel Bătrân şi bulgăreşti - peste 3000 - emise de Sracimir, din care o parte
falsificate V, 113, 137-8.
Judeţul Vlaşca Oocalitate necunoscută), descoperit în 1939 şi este compus din 33
de monede, un follis şi 32 stamena de billon după cum urmează: follis de la Tiberius II
Constantinus, 10 stamena Manuel I Comnenos, 2 stamena Andronic I Comnenos, 19 stamena
Isaac al Ii-lea Angelos V şi o stamena Isaac Comnenos VI, 76-7, 81.
Vlădeni, corn. Dărmăneşti, jud. Dâmboviţa, tezaur din secolul al XVII-lea
compus din monede de argint emise de Brunschwick-Calenberg (taler), de Embden (28 stiiwer),
de Oldenburg (28 stiiwer) şi Zwolle (taler) VI, 186; VIII, 292, 5, 6, 300.
Vlădiceni, (corn. ?,jud.?), tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47.
Vlădila, corn. Vlădila, jud. Olt, tezaur compus din monede de argint emise în
secolul al XVI-lea de Brunschwick-Wolfenbuttel (taler), de Leuchtenberg (taler), de Saxonia
linia Ernestină (taler), de Saxonia linia Albertină (taler), de Regatul de Neapole (ducatoni şi 1/2
ducatoni), de Rusia-Ivan al IV-lea (denga) şi Imperiul otoman (aspri şi dirhemi) VI, 164, 167,
185; VII, 171; VIII, 283, 5, 7, 290-1.
Voetin, corn. Sihlea,jud. Vrancea, tezaur din secolul al XVII-lea compus din monede
de argint emise de Brandenburg (ort), de Embden (28 stiiwer), de Lotharingia (Lorraine & Bar) (ort-
l/4 taler?) şi de Oldenburg (28 stiiwer) VI, 186; VIII, 292, 4, 6, 8, 300.
Voineşti, corn. Voineşti, jud. Dâmboviţa, tezaur compus din denari ramam
republicani, din secolele 11-1 î.e. n. I, 90.
Voivodeni, jud. Cluj, tezaur având în componenţă drahme emise de cetatea
Dyrrhachium, purtând numele magistraţilor Meniskos, Xenon şi Philon IV, 102.
68
Zalău, jud Sălaj, tezaur din secolul al XVII-iea compus din monede de argint emise
de Anhalt-Zerbst (gulden), de Goslar (gulden), de Hesse-Darmstadt (gulden), de oraşul Liibeck
(gulden), de Oettingen (2/3 taler), de Pfalz-Veldenz (60 kreuzer), de Saxa-Neu Weimar
(gulden), de Schwarzburg-Sonderhausen (gulden) VIII, 293-4, 297-9, 301-2, 304.
Zimnicea, jud. Teleorman, tezaur alcătuit din monede romane imperiale de argint
emise de Constantius al Ii-lea, Iulianus, Iovianus, Valentinianus, Valens, Gratianus III, 152-3;
• tezaur format din 11 drahme dyrrhachiene şi 10 denari romani republicani VII, 35-6;
• tezaur din care se cunosc 6 drahme dyrrhachiene şi 4 denari romani republicani
IX-XI, 83-4.
Zimnicea I, jud. Teleorman, tezaur compus din monede de argint emise în secolul
al XVI-iea de Mansfeld linia Vorderort-Friedeburg (taler) şi de Saxonia linia Albertină (taler)
VIII, 284, 7, 91.
Zimnicea II, jud. Teleorman, tezaur compus din monede de argint emise în secolul
al XVI-iea de Brunswick-Wolfenbuttel (taleri), Kautbeuren (taler), de Saxa-Alt Gotha (taler), de
Saxonia linia Albertină (taleri), de Tirol (taler) VI, 164-7, 185; VIII, 284-6, 9, 91.
Zimnicea (zona), jud. Teleorman, tezaur de monede din Macedonia Prima şi
Thasos, aparţinând colecţiei lui C. Bolliac I, 25-28.
Zimnicea (zona), jud. Teleorman, tezaur de monede bizantine, datând din
"perioada Comnenilor'', aparţinând colecţiei lui C. Bolliac I, 25-28.
Zloteşti, jud. Teleorman, tezaur în care se găsesc taleri (Geldern) emişi între anii
1598/1621-1621/1665 VI, 186; IX-XI, 419.
II. Descoperiri izolate
Adamclisi-Tropaeum Traiani, jud. Constanţa, imitaţii după moneda de bronz

bizantină VII, 85;
• monede bizantine emise de Anastasius I, Iustin I, Iustinian I, Mauriciu Tiberius,
Iustin al Ii-lea, Tiberius al Ii-lea Constantin şi Phocas IX-XI, 129.
Adâncata-Floriile, jud. Constanţa, s-au descoperit un vârf de săgeată premonetar,
16 monede emise de cetatea Histria (2 monede cu roată, 2 tip Apollon, 11 tip Zeul fluvial, 1 tip
Demetra), 2 monede emise de Callatis de tip Herakles, 2 monede de argint bătute la
Messambria, 1 monedă de argint bătută la Chersonesul Tracic şi 2 monede macedonene (1 tip
Filip al Ii-lea şi 1 tip Alexandru al Iii-lea) IX-XI, 19-20.
Alba Iulia, jud. Alba, 7 denari romani republicani, ce se eşalonează între P. Fourius
Crassipes şi T. Carisius, descoperiţi în anul 1907 IX-XI, 49.
Albania (localizare imprecisă), solidus de la Constantin al V-lea XII-XIII, 143.
Albeşti, jud. Constanţa, 3 monede emise de cetatea Callatis (2 de tip Herakles şi 1 de
tip Athena) IX-XI, 9.
Albiş, corn. Buduslău,jud. Bihor, solidus emis de Theodosius I XII-XIII, 90, 2.
Agighiol, corn. Valea Nucarilor, Tulcea, imitaţie de bronz argintat a unei
hexagrame emise de Constantin al IV-iea XII-XIII, 140.
69
Ahtopol, oblast Burgas, Bulgaria, monedă de bronz de la Constans al II-iea XII-

XIII, 138.
Alexandria, jud. Teleorman, tetradrahmă emisă de Macedonia Prima III, 129.
• denar roman republican de la magistratul L. Titurius Sabinus III, 133.
• nomismă emisă de Contantin al VII-iea şi Roman al II-iea III, 141.
• solidus din cea de-a patra serie a împăratului Heraclius XII-XIII, 137.
Almăj, corn. Almăj,jud. Dolj, follis de la Heraclius VIII, 138.
Apulum, jud. Alba, monedă emisă de Messambria având pe revers pe Athena Alkis
IX-XI, 31-2.
Arad, jud. Arad, un follis emis de Iustin al II-iea VIII, 126;
• hexagrammata de la Heraclius şi Heraclius Constantinus VIII, 140-141;
• solidus emis de Honorius XII-XIII, 90,93.
Arcani,jud. Gorj, 5-6 monede geto-dacice VI, 38, 43.
Argamum/Orgame (Capul Dolojman-Jurilovca), jud. Tulcea, monedă
grecească Histria-autonomă VIII, 39, 43;
• monede de la Anastasius I, Iustin I, Iustinian I, Iustin al II-iea, Tiberius al II-iea
Constntin, Mauriciu Tiberius, Phocas, Heraclius IX-XI, 130.
Judeţul Argeş (localitate necunoscută), în anul 1922 s-a găsit o monedă de la
Vladislav I care se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie a României VI, 138.
Argetoaia, corn. Argetoaia,jud. Dolj, un follis de la Phocas VIII, 137.
Arini (fost Unguri), corn. Găiceana, jud. Bacău, s-au descoperit în anul 1960 un
denar roman republican de la M. Baebius Tampilus, unul imperial de la Vespasianus şi o
drahmă histriană IX-XI, 49.
Arrubium - vezi Măcin
Arsa, corn. Albeşti, jud. Constanţa, monedă de la Iustinian I IX-XI, 130.
Athena, prefectura Athena, Grecia, monedă de bronz de la Heraclius - post 630-
631 XII-XIII, 137;
• monede de bronz de la Constans al II-iea XII-XIII, 128, 38;
• monede de bronz emise de Constantin al IV-iea şi de la Iustinian al II-iea; solidus
din cea de-a treia serie a împăratului Iustinian al II-iea; monedă de bronz de la Tiberius al III-
lea Apsimaros; monede de bronz de la Philippikos; monedă de bromz de la Anastasius al II-iea;
monede de bronz de la Leon al III-iea; monede de bronz de la Constantin al V-lea; monedă de
bronz de la Leon al IV-iea XII-XIII 140-3.
Aventicum-Avenches, cantonul Vaud, Elveţia, statuie reprezentând o divinitate
celtică VII, 20.
Axiopolis-Cernavodă, jud. Constanţa, monede de la Anastasius I, Iustin I,
Iustinian I, Iustin al II-iea, Mauriciu Tiberius, Phocas, Heraclius IX-XI, 130.
Babadag, jud. Tulcea, monedă imperială grecească de la Nicopolis ad lstrum VIII, 40;
• monede romane din secolele I-VI, cea mai veche fiind un as emis de Tiberius I, iar
cea mai recentă un folles de la Mauricius Tiberius VIII, 40-41, 3-4;
• monedă bizantină anonimă, clasa A 2-3 din secolele X-XI, VIII, 47-48;
• monede de la Iustinian I, Iustin al II-iea, Mauriciu Tiberius IX-XI, 130;
• monede de bronz de la Constantin al VI-lea şi Irina XII-XII, 143-4.
70
Babadag-Topraichioi, jud. Tulcea, monedă romană din secolul al V-lea, probabil

de la Honorius VIII, 41, 5.
Baia, corn. Baia, jud. Suceava, diferite monede emise de Ştefan al Iii-lea IX-XI, 348.
Baia de Arieş, corn. Baia de Arieş, jud. Alba, doi denari romani imperiali din
secolele II-III, din colecţia Istvan Teglâs I, 17.
Backa Palanka, Backa de Sud, Serbia, solidus de la Heraclius XII-XIII, 137.
Backo Petrovo Selo, okrug Banatul de Sud, Serbia, solidi de la Heraclius şi
Heraclius Constantinus VIII, 139.
Balcik, oblast Balcik, Bulgaria, monedă de bronz emisă de Dionysopolis purtând
inscripţiaAKORNJ din secolul I î.e.n XII-XIII, 62;
• monede de bronz de la Constantin al VI-lea şi Irina XII-XIII, 144;
• un ducat de la Vladislav I şi un ducat de la Mircea cel Bătrân XII-XIII, 238.
Balta Verde, corn. Gogoşu, jud. Mehedinţi, monede bizantine de bronz emise de
Iustin al Ii-lea VIII, 125.
Balomireşti-Bâra, corn. Bâra,jud. Neamţ, gros de tipul I emis de Ştefan al Iii-lea
IX-XI, 348.
Banat (localităţi neprecizate), monede de bronz, doi solidi şi un tremissis de la
Iustin al Ii-lea VIII, 126;
• monedă bizantă de bronz de la Mauriciu Tiberius; folles de la Heraclius şi Heraclius
Constantinus; un follis de la Constans al Ii-lea VIII 133, 38, 43;
• monedă de bronz de la Constans al Ii-lea XII-XIII, 134, 139.
Banatska Palanka-Spaja, okrug Banatul de Sud, Serbia, monede bizantine de
bronz de la Mauricius Tiberius VIII, 133.
Banatski Brestovac (Sapaya), okrug Banatul de Sud, Serbia, o monedă
bizantină de bronz (posibil) de la Iustin al Ii-lea, VIII, 126.
Banatsko Novo Selo (Satu Nou), okrug Banatul de Sud, Serbia, follis de la
Phocas VIII, 137.
Banatul sârbesc (localitate neprecizată), Serbia, solidus emis de Iustin al Ii-lea
VIII, 126-7.
Basarabi, sat aparţinând oraşului Calafat, jud. Dolj, s-au descoperit 8 monede
bulgăreşti de bronz emise în perioada 1323-1330 şi 7 monede (1 monedă de argint emisă de
Ivan Sracimir şi 6 imitaţii de bronz după monede de la Sracimir şi de la Ivan Şişman) VI, 126.
Bădeni-Cetăţeni, jud. Argeş, inel sigilar VII, 237.
Băieşti, jud. Gorj, monede romane imperiale de la Septimius Severus, Geta, Iulia
Domna şi Filip Arabul VI, 43.
Băneasa, jud. Constanţa, o monedă de Iustin I IX-XI, 130.
Bărăganu, jud. Constanţa, monedă de bronz histriană de tip Apollon/acvilă pe
delfin cu numele magistratului XAI IX-XI, 26, 31;
• două monede bizantine de la Iustin I şi Iustinian I IX-XI, 130.
Bărbăteşti, jud. Gorj, tetradrahmă Thasos VI, 38, 43-4;
• doi denari republicani romani VI, 39, 44;
• monedă de bronz de la Augustus descoperită în 1978 VI, 44;
• monedă clasa VI, bronz asiatic Vl,44;
• monedă Dyrrhachium (magistratul Zenon), barbarizată, descoperită în 1981 VI, 44.
Bâlteni, jud. Gorj, monede de la Diocletianus şi Licinius pater VI, 44.
Bârlad, jud. Vaslui, groşi de tipul II emişi de Ştefan al Iii-lea IX-XI, 349.
Bârlad (zona), doi folles de la Constans al Ii-lea VIII, 144.
71
Hârseşti, jud. Gorj, tetradrahmă Macedonia Prima VI, 38, 44-5;

• monede de la Don.;tiilnus, Septimius Severus, Geta, Severus Alexander, Iulia
Mamaea, Gordian al Iii-lea, Filip Arabul, Otacilia Severa VI, 45.
Beba Veche, corn. Beba Veche, jud. Timiş, monedă bizantină de bronz de la
Heraclius şi monede de aur de la Heraclius şi Heraclius Constantinus; solidus emis de Constans
al Ii-lea XII-XIII 138-9.
Beilic, Viile, jud. Constanţa, o monedă emisă de Anastasius I IX-XI 130.
Berezeni, corn. Berezeni, jud. Vaslui, follis emis de Tiberius al Iii-lea Aspimaos
VIII, 146.
Berghin, jud. Alba, monedă emisă de Messambria având pe revers pe Athena Alkis
IX-XI, 31-2.
Bixad, corn. Malnaş,jud. Covasna, aureus emis de Nero III, 41.
Biskupija, comitat Sibenik-Knin, Croaţia, solidi de la Constantin al V-lea XII-
XIII, 143.
Bilhorod-Dnistrovschi, oblast Odessa, Ukraina - vezi Cetatea Albă
Bistra, corn. Bistra,jud. Alba, doi denari romani imperiali din secolul al III-iea, din
colecţia Istvan Teglas I, 17.
Birghiş, jud. Sibiu, un denar imperial de la Traian şi o monedă de bronz de la
Caracalla, din colecţia Istvan Teglas I, 17-8.
Bobu, jud. Gorj, monede de bronz VI, 45.
Bogata de Mureş, corn. Bogata, jud. Mureş, patru denari romani imperiali din
secolele II-III şi o monedă de bronz din secolele III-IV (probabil emisă de Maximianus), din
Bogaţi, jud. Dâmboviţa, monede neprecizate a căror descoperire este indicată într-
un document din 1877 III, 157.
Boiaţi, corn. Rebricea, jud. Vaslui, monede poloneze din 1612 III, 154.
Bologa, corn. Poieni, jud. Cluj, aureus de la Galba III, 41.
Borăscu,jud. Gorj, monede de la Traian şi Antoninus Pius VI, 45.
Horea, Serbia, o jumătate de follis de la Iustin al Ii-lea VIII, 126.
Boroşneul Mare, corn. Boroşneul Mare, jud. Covasna, aureus de la Nero şi de la
Vespasianus III, 41.
Brad, corn. Negri, jud. Bacău, între anii 1963-1986 au fost descoperite: s monede
locale de tip Vârteju-Bucureşti, 1 monedă grecească de bronz (triobol?), 1 monedă de bronz
emisă de Histria datată în secolul al IV-lea î.e. n., 13 denari romani republicani (1 L. Lucretius
Trio, 2 M. Antonius, 1 L. Saturninus, 1 L. Roscius Fabatus, 1 L. Censorinus, 1 Manius Cordius
Rufus, 1 P. Crepusius, 1 C. Norbanus, 1 L. Hostilius Saserna, 1 Sex. Iulius Caesar, 1 Q. Pompeius
Rufus şi o piesă datată 48 î.e. n.), 2 denari neidentificabili, 3 monede romane imperiale (2
denari Augustus şi un as Nero) şi o tetradrahmă de la Lysimach considerată emisiune postumă
IX-XI, 49-52.
Braşov, jud. Braşov, aureus emis de Nero III, 41.
Braşov (împrejurimi), jud. Braşov, aureus de la Titus III, 41.
Brădiceni,jud. Gorj, monede imperiale romane VI, 46.
Brăzeşti, jud. Cluj (sau corn. Baia de Arieş, jud. Alba), denari de argint de la
Antoninus Pius I, 18.
Brioni, comitat Istria, Croaţia, monedă de bronz emisă de Constantin al IV-lea
XII-XIII, 140.
Bucecea, jud. Botoşani, o piesă de 1/2 gros de la Ştefan cel Mare IX-XI, 349.
72
Bucium (corn. ?,jud.?), aureus de la Domitianus III, 41.

Bucureşti, Banu Manta, taler din anul 1685 VI, 185.
Bucureşti, Curtea Veche, taleri emişi în perioada 1621-1665 VI, 185.
Bucureşti (Bis. Sf. Gheorghe Nou), dinar din 1563 de Despot Vodă I, 76.
Bucureşti (şoseaua Grozăveşti), alături de o coroană de tuci poleită, cruci au fost
descoperiţi şi doi bani de aramă III, 157.
Buda, corn. Buda, jud. Buzău, inele sigilare datate în secolul al XVI-iea, aparţinând
lui Crăcea Vistiernic şi lui Radu paharnic; inelul sigilar al lui Preda stolnicul; inel sigilar din
secolul al XVII-iea III, 205-6.
Bujoreni, corn. Bujoreni, jud. Teleorman, o tetradrahmă de la Alexandru cel
Mare şi o drahmă dyrrhachiană III, 129.
Bulgaria (localitate neprecizată), un ban de argint atribuit lui Vladislav al Ii-lea
XII-XIII, 311-9.
Bumbeşti, jud. Gorj, monede imperiale romane de la Antoninus Pius, Faustina I şi
Gordian al Iii-lea VI, 47-8.
Buneşti, jud. Vaslui, s-au descoperit o tetradrahmă de tip Filip al II-iea, 19 tetradrahme
locale de tip Huşi-Vovrieşti şi un denar roman republican (P. Clodius) IX-XI, 52-3.
Buzău (zona), jud. Buzău, un stater bătut de regele sarmat Pharzoius XII-XIII, 55-8.
Buzeşti, jud. Gorj, monedă geto-dacică de tip Adâncata-Mânăstirea şi 3 monede
geto-dacice de tip Filip al II-iea VI, 38, 48.
c
Calafat, jud. Dolj, monede bizantine de bronz de la Iustin al Ii-lea VIII, 125.
Canlia, corn. Lipniţa,jud. Constanţa, o monedă emisă de Iustinian I IX-XI, 130.
Cape Şaiba, Dobric, Bulgaria, tremissis emis de Anastasius I IX-XI, 131.
Capidava, corn. Topalu, jud. Constanţa, folles, jumătăţi de folles, solidi şi nummia
de la Anastasius I, de la Iustin I, de la Iustinian I, de la Iustin al II-iea, de la Tiberius al Ii-lea
Constantin, de la Mauriciu Tiberius, de la Phocas şi de la Heraclius IX-XI, 131; XII-XIII, 97-
122.
Caracal, jud. Olt, monede bizantine de bronz de la Mauriciu Tiberius VIII, 133.
• monede romane din colecţia lui V. A. Urechia decoperite în sarcofage III, 173.
Carani (zona), corn. Sântandrei, jud. Timiş, monedă bizantină de aur de la
Heraclius şi Heraclius Constantinus (vezi Orţişoara) VIII, 140.
Carsium-Hârşova, jud. Constanţa, monede emise de Anastasius I, Iustin I,
Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Tiberius al Ii-lea Constantin, Mauriciu Tiberius IX-XI, 131-2.
Cartiu, jud. Gorj, monedă de aur de la Filip al Ii-lea şi monede imperiale romane,
VI, 38, 48.
Călugăreni, corn. Eremitu, jud. Mureş, denar roman imperial emis de Severus
Alexander, din colecţia Istvân Teglâs I, 18.
Călăraşi, jud. Călăraşi, folles de la Leon al VI-lea VII, 110.
Căpâlna, jud. Alba, au fost descoperiţi 27 de denari romani republicani şi 2 imperiali
de la Octavianus Augustus şi Nerva IX-XI, 53-4.
Căpreni, jud. Gorj, o monedă de bronz de la împăratul Constans I VI, 48-9.
Cărbuneşti (sat apaţinând oraşului Târgu Cărbuneşti), jud. Gorj, 6 monede
de argint de tipul Ocniţa-Cărbuneşti, seria a doua VI, 38, 49;
73
• 2 monede de argint, tip Filip al 11-lea, colecţia Bălăcescu VI, 38, 49;
• 7 monede de de argint de tip Aninoasa-Dobreşti fiind imitaţii târzii ale
tetradrahmelor lui Filip al 11-lea VI, 38, 49-50;
• o monedă de bronz emisă de Prusias al 11-lea, Bithynia VI, 38, 50-1.
Căscioarele, jud. Călăraşi, au fost descoperite 5 piese locale de argint (1 Adâcata-
Mânăstirea, 3 Vârteju-Bucureşti şi 1 Alexandru cel Mare-Filip al Iii-lea) V, 15, IX-XI, 54.
Cătunele, jud. Gorj, antoninian de la Salonina, descoperit în anul 1973 şi o monedă
de la Severus Alexander VI, 51.
Cătunu, corn. Corneşti, jud. Dâmboviţa, 2 denari romani republicani (M. Cipius şi
M. Atilius Saranus) IX-XI, 54.
Căzăneşti, raion Orhei, Republica Moldova, gros emis de Ştefan al Iii-lea IX-XI, 349.
Câmpofeni,jud. Gorj, tetradrahmă emisiune postumă Filip al 11-lea VI, 38, 51;
• 5-6 tetradrahme de tip Filip al 11-lea despre care nu se ştie dacă ele aparţin unui
tezaur, nici dacă sunt imitaţii sau postume VI, 38, 51, 65.
Câmpulung, jud. Argeş, cu prilejul săpăturilor arheologice tăcute în anul 1965, s-a
găsit într-un mormânt o monedă emisă de Vladislav I VI, 128;
• cu prilejul săpăturilor arheologice întreprinse la biserica Valea, în necropolă s-a
găsit o monedă de argint emisă de Ivan Sracimir VI, 128.
Câmpuri-Surduc, corn. Gurasada, jud. Hunedoara, au fost găsite 2 drahme
emise de Dyrrhachium şi Apollonia IX-XI, 54.
Cândeşti, corn. Dumbrăveni, jud. Vrancea, s-au descoperit mai multe monede
locale de argint din care se cunosc 3 (2 de tipul Dumbrăveni şi una de tipul Inoteşti-Răcoasa)
IX-XI, 54.
Cârlomăneşti, corn. Verneşti, jud. Buzău, au fost descoperite 10 piesă de bronz
argintată de la Dyrrhachium, o piesă de la Thasos şi 2 monede de tipul Inoteşti-Răcoasa IX-XI,
54-5.
Cerna, jud. Tulcea, o monedă emisă de Iustinian I IX-XI, 132.
Cernavodă, jud. Constanţa, 2 monede bizantine de la împăratul Manuel I
Comnenos, o monedă de bronz a Hoardei de Aur emisă la Qrym, în AH 691, la începutul
domniei khanului Toqtă şi un gros veneţian emis de dogele G. Soranzo VI, 94;
• ort emis de Saxonia-linia Ernestină în secolul al XVI-lea VIII, 284, 90;
• monedă de tip Apollon emisă de cetatea Callatis IX-XI, 10.
Cernatul de Sus, corn. Cernat,jud. Covasna, 2 piese locale V, 15; IX-XI, 55.
Cerven, oblast Ruse, Bulgaria, un dinar de la Vladislav I XII-XIII, 238.
Cesterek, okrug Banatul Central, Serbia, solidus emis de Mauricius Tiberius
VIII, 130.
Cetatea, corn. Dobromir,jud. Constanţa, monedă emisă de Iustianian I IX-XI, 132.
Cetatea Albă (Bilhorod-Dnistrovschi), oblast Odessa, Ukraina, jumătate de
gros tip I şi 3 groşi de tip II emişi de Ştefan al 111-lea, o monedă de argint contramarcată şi 13 de
bronz emise de Cetatea Albă IX-XI, 349-350.
Cetăţeni, corn. Cetăţeni, jud. Argeş, s-au descoperit două monede locale de tip
Vârteju-Bucureşti, o piesă de bronz emisă de Odessos (în perioada autonomă), o piesă
grecească de bronz emisă de regele Filip al V-lea al Macedoniei, un număr neprecizat de
tetradrahme emise de Thasos şi un denar roman republican (Q. Titius) IX-XI, 55-6.
Cetăţenii din Vale, jud. Argeş, au fost descoperite două monede de la Vladislav I
VI, 127.
74
Checea, corn. Cernei, jud. Timiş, un semissis constantinopolitan de la Constans al

Ii-lea VIII, 143;
• un semissis de la Constantin al IV-lea XII-XIII, 141.
Chilia, corn. Chilia, jud. Tulcea, aspri de la Ioan al Ii-lea (bătut la Constantinopol,
ern.2, var. B), de la Manuel I (bătut la Constantinopol, em. 1, var. A şi var. B) III, 61.
Chirnogi, corn. Ulmu, jud. Ialomiţa, o jumătate de taler emis de Saxonia-linia
Albertină în secolul al XVI-lea VIII, 284, 91.
Cioroiu Nou, corn. Cioroiaşi, jud. Dolj, un dublu stater de aur de la Alexandru cel
Mare II, 3-5;
• jumătate de follis de la Heraclius surfrapată peste un exemplar mai vechi de la
Phocas VIII, 138.
Ciucurova,jud. Tulcea, monedă emisă de Iusin I IX-XI, 132.
Ciugudu de Sus, corn. Unirea jud. Alba, sestertius emis de Traian, din colecţia
Istvân Teglâs I, 18.
Ciupercenii Noi, jud. Dolj, taleri emişi între anii 1598-1665 VI, 185.
Clit, corn. Haşmaş,jud. Arad, 2 denari romani republicani IX-XI, 56.
Cloşca, corn. Horia, jud. Tulcea, monedă de la Iustinian I IX-XI, 132.
Coconi, corn. Mânăstirea, jud. Călăraşi, au fost descoperite monede de argint şi
bronz din secolele XIII-XIV: bulgăreşti de la Gheorghe Terter, Ivan Şişman şi de la Ivan
Sracimir, monede ale Ţării Româneşti emise de Dan I şi Mircea cel Bătrân, monede turceşti şi
ungureşti din secolul XVI VI, 128.
Constanţa, jud. Constanţa, monedă grecească Histria-autonomă din secolele V-III
î.e. n. VIII, 39, 43;
• fals după o monedă de 28 stiiwer emis în secolul al XVII-lea de Oldenburg V, 173;
VIII, 292, 301;
• 2 monede de tipul Demetra emise de cetatea Callatis IX-XI, 10;
• monede emise de Anastasius I, Iustin I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Tiberius al 11-
lea Constantin, Mauriciu Tiberius, Phocas şi Heraclius IX-XI, 132-4.
• vârf de săgeată (semn monetar) XII-XIII, 13, 18;
• monede bătute de Histria din tipul cu „roata" şi o monedă din tipul cu zeul fluvial
„Istros" XII-XIII, 13-4, 19-20;
• monede bătute la Callatis din tipurile monetare Dionysos şi Herakles XII-XIII, 14, 20;
• monede emise de Tomis din tipurile Marele Zeus, Zeus şi Demetra din secolele III-I
î.e. n. XII-XIII, 14-5, 21;
• monede macedonene din tipurile Alexandru III şi cu scut macedonean din secolelul
al IV-lea î.e. n. XII-XIII, 15-6, 21;
• monedă de bronz de la Constans al Ii-lea XII-XIII, 128, 138;
• monedă de bronz emisă de Constantin al IV-lea; monedă de bronz de la Constantin
al V-lea; monedă de bronz de la Leon al IV-lea XII-XIII 140, 143.
Constanţa, Parcul Catedralei, jud. Constanţa, săpăturile din anul 1971 au scos la
iveală o monedă de tip Apollon emisă la Callatis şi o alta de tip Zeus laureat emisă la Odessos
IX-XI, 14;
• săpăturile din anul 1972 au scos la iveală 2 monede bătute la Tomis, una de tipul
Marele Zeu iar cealaltă de tip Zeus prezumtiv IX-XI, 14;
• în anul 1973 s-au găsit 8 monede din care 6 bătute la Tomis (1 tip Marele Zeu, 1 tip
Dioscuri, 1 tip Apollon, 2 tip Zeus, 1 tip Zeus prezumtiv) şi 2 monede de bronz macedonene (1
tip Filip al Ii-lea şi 1 tip Alexandru al Iii-lea) IX-XI, 13-5;
75
• în 1974 au fost descoperite 7 monede (5 tip Marele Zeu, 1 tip Marele Zeu prezumtiv
şi 1tip Zeus prezumtiv) IX-XI, 15.
Conţeşti, corn. Conţeşti,jud.Teleorman, drahme emise de cetatea Dyrrhachium şi
monede emise de Macedonia Prima III, 129-30;
• monede imperiale de la Traian, de la Hadrianus, de la Antoninus Pius, de la
Gallienus, de la Claudius al Ii-lea Gothicus, de la Constantin cel Mare şi de la Constantin al 11-
lea III, 138-9;
• colecţia I. Dumitraşcu cuprinde monede romane imperiale emise de Hadrianus,
Antoninus Pius, Marcus Aurelius (Divus Verus), Septimius Severus, dar şi folles bizantini de la
Iustin al Ii-lea şi de la Mihail al IV-iea III, 139;
• folles de la Iustinian I III, 141.
Copuzu, jud. Călăraşi,două monede autonome Tomis şi o monedă divizionară getică
V, 39-40.
Corbu, jud. Constanţa, monedă emisă de Phocas IX-XI, 134.
Corint, prefectua Corinthia, Grecia, monedă de bronz de la Heraclius - post 630-
631, XII-XIII, 137; monede de bronz de la Constans al Ii-lea, de la Constantin al IV-iea, de la
Iustinian al Ii-lea şi de la Tiberius al Iii-lea Apsimaros, monede de bronz de la Constantin al V-
lea, monede de bronz de la Leon al IV-lea XII-XIII, 138, 40-1, 43; monede de bronz de la
Constantin al VI-lea şi Irina XII-XIII, 144. Cornetu, jud. Gorj, monedă de bronz de la
Constans VI, 52.
Costeşti, jud. Hunedoara, monedă de tip Apollon care are pe avers două contramărci,
capul lui Hermes şi "un rac de mare", cu emblema cetăţii pe revers V, 43; IX-XI, 31;
• au fost descoperite: 1 drahmă emisă de Dyrrhachium, 1 imitaţie dyrrhachiană, 1
drahmă şi 19 piese de bronz emise de Histria, 1 piesă de bronz emisă de Messambria (Pallas
Athena pe revers), 1 monedă celtică de argint de tipul Simmering, 2 imitaţii de denari şi 2
monede romane de bronz de la împăraţii Claudius şi Traian IX-XI, 56-7.
Costineşti, jud. Constanţa, monede emise de Anastasius I, Iustinian I şi Iustin al 11-
lea IX-XI, 134.
Coşoteni, corn. Vedea, jud. Teleorman, drahmă de la Alexandru cel Mare III, 130.
Cotul Morii, jud. laşi, tezaur în componenţa căruia intră şi un inel sigilar medieval
III, 206.
Craiova (zona), jud. Dolj, monede bizantine de bronz de la Mauriciu Tiberius VIII,
133; follis de la Heraclius VIII, 138.
Craiova (cartierul Craioviţa Nouă), jud. Dolj, în mormintele de la Făcăi şi Fântâna
Obedeanului, s-au găsit: o monedă bizantină emisă de Andronic II, 1 dinar şi 4 bani emişi în Ţara
Românească de Vladislav I, 1 denar (tipul cavaler) şi 2 bani emişi de Radu I, 1 ban emis de Vladislav I şi
Radu I asociaţi, 2 ducaţi tip comun emişi de Dan I, 1 ducat cu siglele KK emis de Mircea cel Bătrân, 1
ducat Mihail I, 1 ducat şi 1 ban ilizibile emise în Ţara Românească în secolul XIV, 6 ducaţi parvds emise
în Ungaria de Carol Robert, 1 dinar Ungaria emis de Albert secolul XV, 2 groşi emişi în Serbia de
Ştefan Du.San şi 1 monedă fragmentară, ilizibilă VI, 113, 128-9.
Crăsanii de Jos, jud. Ialomiţa, au fost descoperite: un stater de aur Lysimach, o
drahmă emisă de Histria, o drahmă emisă de Dyrrhachium, o tetradrahmă bătută la Thasos,
două monede de bronz de tipul Marele Zeu emise de Tomis, o piesă de tip Macedonia I, două
monede locale de tip Vârteju- Bucureşti, cinci de tip Inoteşti-Răcoasa, cinci piese locale
divizionare de tip Alexandru cel Mare-Filip al Iii-lea şi un denar republican roman (L. Thorius
Balbus) V, 39-41; IX-XI, 57-8;
• monedă imperială romană de bronz din timpul împăratului Claudius descoperită în

1979, se află în patrimoniul Muzeului din Călăraşi V, 41-2.
Criş, corn. Daneş, jud. Mureş, monedă de „potin" (GORDIANUS PIVS), din
Crucea, jud. Constanţa, o monedă emisă de Anastasius I IX-XI, 134.
Cucerdea, jud. Mureş, monedă emisă de Messambria având imaginea Athenei Alkis
pe revers IX-XI, 31.
Cuciulata, corn. Hoghiz, jud. Braşov, 2 denari romani, unul republican (C. Marius
C.f. Capito) şi celălalt imperial (Augustus) IX-XI, 58.
Curtea de Argeş, jud. Argeş, inel sigilar din secolul al XIV-iea aparţinând boierului
Udobă sau unui membru al familiei Dăbăceştilor III, 205;
• săpăturile din anul 1979, efectuate asupra locuinţei 4, au scos la iveală un sigiliu
dublu, de plumb, compus din două plăci rotunde de plumb prinse prin două puncte de lipire, pe
ambele feţe fiind imprimate cu ajutorul matricei, emblema (o floare de crin) şi legenda ( + DE
TOURNAI) V, 197-200, 202, 206;
• monede emise în Ţara Românească de Vladislav I, Radu I şi Mircea cel Bătrân,
precum şi monede bulgăreşti emise de Ivan Alexander şi Mihail {Ţaratul de Tâmovo) şi de Ivan
Sracimir {Ţaratul de Vidin); monede sârbeşti de la Ştefan Dusan, monede ungureşti de la Carol
Robert VI, 113-4, 129.
Cuza-Vodă, jud. Constanţa, o monedă de la Anastasius I IX-XI, 134.
Decea, corn. Mirăslău, jud. Alba, doi sesterţi din secolele II-III şi nouă monede
romane tocite {probabil parte a unui tezaur monetar dispersat), din colecţia Istvan Teglas I, 18.
Densuş, corn. Densuş,jud. Hunedoara, aureus emis de Nero III, 41.
Dervent,jud. Constanţa, o monedă de la Iustin al Ii-lea IX-XI, 134.
Desa, jud. Dolj, monede romane republicane şi imperiale (Augustus, Vespasianus,
Elagabal, Filip Arabul, Constanto cel mare, Licinius, Constans şi Constantius al Ii-lea) VII, 47.
Dinogetia-Gărvan, corn Jijila, jud. Tulcea, o monedă de bronze misă de Histria, o
piesă de la Filip al Ii-lea bătută în Macedonia, un as Faustina a II-a, două monede de la
Antoninus Pius, un follis de la Constantin I, 2 folles de la Licinius I, o monedă emisaăa de
Helena, 3 piese emise de Constantius al Ii-lea, o monedă de la Constantius Gallus, o monedă de
la Gratianus şi un exemplar din vremea lui Theodosius I VII, 39-40, 108;
• o monedă grecească şi două romane imperiale, aflate în colecţia Ioan Georgescu-
Tulcea VII, 91, 94;
• monedă romană emisă de Valens, patru monede bizantine din secolul al Xi-lea şi
trei monede bizantine, follis anonim caisa A 3, follis anonim clasa B şi follis anonim clasa E
VIII, 81-6;
• monede de la Anastasius I, Iustin I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Tiberius al Ii-lea
Constantin, Mauriciu Tiberius IX-XI, 134.
Divici, corn. Pojejena, jud. Caraş Severin, o monedă romană de bronz
(Octavianus-Agrippa) şi un denar roman imperial (Claudius) IX-XI, 58.
Dobrogea (partea nordică, localizare incertă), România, aspri de la Alexios I şi
de la Ioan al Ii-lea bătuţi la Constantinopol III, 64.
• două tetradrahme thasiene din care una este o imitaţie VII, 26;
77
• monedă grecească Histria autonomă, din secolele IV-II î.en. VIII, 39, VIII, 44;
• monede emise de k;;i.~11 I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Tiberius al Ii-lea Constantin,
Mauriciu Tiberius, Phocas şi Heraclius IX-XI, 144;
• monedă geto-dacică de tip Dumbrăveni din secolul al Ii-lea î.e. n. XII-XIII, 75-7.
Dobrogea (localizare incertă), România, drahmă din secolul al IV-iea şi monedă
de bronz din secolele IV-III î.e. n. bătute de Histria şi o monedă de tip „scitic" a regelui Kanites
XII-XIII, 43-46;
• monede emise de Anastasius I, Iustin I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Tiberius al 11-
lea Constantin, Mauriciu Tiberius, Phocas şi Heraclius IX-XI, 143-4;
• monedă de bronz de la Heraclius - post 630-631, monede de bronz şi solidus de la
Constans al Ii-lea, monede de bronz de la Constantin al IV-iea, jumătate de tremissis, monedă
de bronz de la Tiberius al Iii-lea Apsimaros, monedă de bronz de la Philippikos XII-XIII, 128,
37, 39-42.
Dobromir,jud. Constanţa, o monedă emisă de Iustin I IX-XI, 134.
Dobruşa, corn. Ştefăneşti, jud. Vâlcea, monede de bronz emise de Iustin al Ii-lea
VIII, 125.
Dokos, prefectura Rodhopi, Grecia, monedă de bronz de la Constans al Ii-lea
XII-XIII, 138;
• monede de bronz emise de Constantin al IV-iea XII-XIII, 140.
Dolj (localitate neprecizată), follis de la Heraclius VIII, 138.
Domneşti, Bistriţa-Năsăud, denar roman emis de Severus Alexander, din colecţia
Istvan Teglâs I, 18.
Dorohoi, jud. Botoşani, taler bătut în 1594 la Mansfeld linia Hinterort-Schraplau
VIII, 284, 8.
Dosul Napului, jud. Cluj, monedă dacică de tip Crişeni-Berchieş din secolele III-II
î.e.n VIII, 59-61.
Draimirovac, okrug Pomoravlje, Serbia, semissis de la Heraclius VIII, 141.
Drăcşani, corn Drăcşenei, jud. Teleorman, monede romane imperiale emise de
Traian, de Antoninus Pius, de Severus Alexander, de Tacitus, de Constantinus Chlorus şi de
Constantius al Ii-lea III, 139.
Drăgăşani, jud. Teleorman, taler emis de Westfriesland din anul 1648 VI, 186;
IX-XI, 418.
Drănic,jud. Dolj, taleri din perioada 1621-1665 VI, 186.
Dridu, jud. Ialomiţa, cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în anii 1979-1980
s-au descoperit în punctual ,La metereze" resturile unei locuinţe de piatră, fiind datată prin
monede de la Valdislav I VI, 130.
Drobeta, (Turnu Severin) jud. Mehedinţi, douăzeci şi patru de monede de bronz
din vremea lui Iustin al Ii-lea VIII, 124-125; două monede de bronz de la Tiberius al Ii-lea
Constantinus VIII, 129; monede de bronz şi un solidus (20 sil.) de la Mauriciu Tiberius VIII,
132; doi folles de la Heraclius VIII, 138; follis constantinopolitan de la Tiberius al III-iea
Apsimaros VIII, 147; un follis de la Leon al Iii-lea şi Constantin VIII, 148; monedă de bronz
de la Tiberius al III-iea Apsimaros XII-XIII, 142; monedă de bronz de la Leon al Iii-lea XII-
XIII, 143.
Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinţi, inele sigilare anepigrafice medievale III, 209.
Dubrovnik, comitat Dubrovnik-Neretva, Croaţia, monedă de bronz de la
Constans al Ii-lea XII-XIII, 138.
Dulău (Duleu), corn. Fârliug,jud. Caraş-Severin, aureus emis de Nero III, 41.
Dulceanca, corn. Vedea,jud. Teleorman, monedă de tip Inoteşti-Răcoasa IX-XI, 58.

Dulceşti, jud. Neamţ, s-a descoperit un denar roman de la M. Antonius şi unul
imperial IX-XI, 59.
Dumitriţa, corn. Cetate, jud. Bistriţa Năsăud, piesă locală de tip „combinat" IX-
XI, 59.
Dunăreni, jud. Constanţa, monede emise de Anastasius I, Iustin I, Iustinian I,
Iustin al Ii-lea, Mauriciu Tiberius IX-XI, 134.
Durres, qark Durres, Albania, monede de bronz de la Constans al Ii-lea, un solidus
de la Constantin al IV-lea XII-XIII, 128, 38, 41.
Eforie, jud. Constanţa, o monedă de bronz emisă de Phocas IX-XI, 134.

Eliseni, corn. Secuieni,jud. Harghita, piesă locală de tip Inoteşti-Răcoasa IX-XI, 59.
Enisala, jud. Tulcea, monedă romană imperială de la Antoninus Pius, monede
romano-bizantine de la Licinius I, dinastia Constantiniană (Urbs Roma), Constantius al Ii-lea,
Valens, Iustin I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Mauriciu Tiberius, Phocas şi un follis anonim
Thompson clasa C IV, 113-120;
• monedă emisă de Vladislav I VI, 130-1;
• un gros moldovenesc emis de Petru I VII, 159;
• semn premonetar: vârf de săgeată VIII, 39, 43;
• monede romane din secolul al IV-lea VIII, 41-2, 5-6;
• follis bizantin din secolele X-XI VIII, 45-6;
• monede emise de Iustin I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Mauriciu Tiberius, Phocas şi
Heraclius IX-XI, 134-5.
Europa Centrală, loc de descoperire ipotetic, aşi republicani romani şi italici din
secolele III-I î. e. n. din colecţia Brukenthal-Sibiu VIII, 73-80.
Fântâna, corn. Hoghiz, jud. Braşov, un sestertius din secolul al Ii-lea şi un denar
de la Maximianus, din colecţia Istvan Teglâs I, 18-19.
Fântâna Mare, corn. Independenţa, jud. Constanţa, monede emise de Iustin
I/Iustinian I şi de Iustinian I IX-XI, 135.
Fântânele, jud. Constanţa, monedă emisă de Mauriciu Tiberius IX-XI, 135.
Fârliug, corn. Fârliug,jud. Caraş-Severin, aurei de la Nero şi de la Galba III, 41.
Furculeşti (Videle),jud. Teleorman, tetradrahmă emisă de Macedonia Prima ID, 130;
• (sau Conţeşti) denar roman republican de la L. Cornelius Sulla, L. Manlius m, 130;
• un denar de la Faustina a II-a III, 139.
79
Gala-Iaşi, jud. laşi, inelul sigilar al doamnei Maria Amiras -soţia lui Petru Şchiopul
III, 206-7.
Galaţi, jud. Galaţi, au fost descoperite monede de bronz histriene, tomitane şi din
Maroneea, un exemplar de argint de la Rhoemetakles I, o piesă locală de tip Inoteşti- Răcoasa,
doi denari romani republicani şi 12 monede romane imperiale IX-XI, 59-60.
Galiţa, jud. Constanţa, monede bizantine de secol X VII, 110.
Gherla, jud. Cluj, aureus de la Domiţian III, 41;
• solidus emis de Theodosius al Ii-lea XII-XIII, 90,3.
Ghindeni, corn. Malu Mare, jud. Dolj, monede bizantine de bronz de la Justinus al
Ii-lea, VIII, 125.
Giarmata, corn. Giarmata,jud. Timiş, follis de la Justinus al Ii-lea VIII, 126.
Giuleşti, corn. Giuleşti, jud. Maramureş, inel sigilar din secolul al XIV-iea III,
206,9.
Giurgiţa, corn. Giurgiţa, jud. Dolj, monede bizantine de bronz de la Iustin al Ii-lea
VIII, 125;
• monedă de bronz emisă de Tiberius al Ii-lea Constantinus VIII, 130.
Giurgiu, jud. Giurgiu, didrahmă geto-dacică V, 8.
• fals după un taler-leu emis de Friesland sau West-Friesland din anul 1660 VI, 173, 186.
Gogoşu, corn Gogoşu, jud. Mehedinţi, monede bizantine de bronz de la Mauricius
Tiberius VIII, 133.
Govora, corn. Mihăileşti, jud. Vâlcea, monede neprecizate a căror descoperire este
menţionată într-un document din 1875 III, 157.
Grădina, jud. Constanţa, o monedă emisă de Iustin I IX-XI, 135.
Grădiştea, corn. Grădiştea, jud. Brăila, au fost descoperite: o piesă locală de tip
Inoteşti-Răcoasa, o monedă de bronz bătută la Callatis şi o drahmă dyrrhachiană IX-XI, 60.
Grădiştea Muncelului, jud. Hunedoara, 6 drahme emise la Dyrrhachium, o piesă
histriană, o imitaţie thasiană, 3 ştanţe monetare romane (2 republicane şi 1 imperială), 6
monede romane de bronz care nu s-au putut identifica, 16 denari romani republicani şi 49
imperiali (Augustus-1, Tiberius-1, Claudius-1, Vespasian-5, Titus-3, Nerva-4, Domitianus-5,
Traian-29) IX-XI, 60-2.
Greci, jud.Tulcea, o monedă emisă de Iustin al Ii-lea VII, 108; IX-XI, 135.
Guruieni, corn. Măgura, jud. Teleorman, în cimitirul medieval s-a găsit un aspru
de la Ivan Sracimir VI, 131.
Haghios Fioros, prefectura Messinia, Grecia, monede de bronz de la Constantin

al VI-lea şi Irina XII-XIII, 144.
Haghios Nikolaos (Hydra), prefectura Piraeus, Grecia, monedă de bronz de la
Leon al III-iea XII-XIII, 143.
Hagia Triada, prefectura Heraklion, Grecia, monedă de bronz de la Constans al
II-iea XII-XIII, 138.
So
Hajducka Vodenica, okrug Bor, Serbia, o jumătate de follis de la Iustin al II-iea

VIII 126-7.
Hajdudorog, comitat Hajdu-Bihâr, Ungaria, solidus de la Heraclius VIII, 139.
Halmaşd, jud. Sibiu - (în Indicatorul localităţilor din România apare satul
Halmaşd în corn. omonimă, jud. Sălaj), o monedă grecească imperială de la Niceea, un denar
roman republican şi un denar de la împăratul Caracalla, din colecţia Istvan Teglâs I, 19.
Hălmagiu,jud. Arad, plumburi de postav, cu caracter sigilar V, 197, 206.
Histria, corn. Istria, jud. Constanţa, monede cu roată din secolele V- IV î.e.n VIII,
• o monedă de tip Apollon pe omphalos cu numele magistratului T[ ... ]Y care se află

în colecţia R. Diaconu IX-XI, 30;
• monede emise de Anastasius I, Iustin I , Iustinian I, Iustin al II-iea, Tiberius al II-
lea Constantin, Mauriciu Tiberius, Phocas Heraclius şi monede care nu au putut fi determinate
IX-XI, 135;
• monedă emisă de Iustin al II-iea IX-XI, 136;
• solidus din cea de-a treia serie a împăratului Constantin al IV-iea XII-XIII, 141.
Hoghiz, corn. Hoghiz, jud. Braşov, două monede romane de bronz din secolele II-
III, un denar roman, un sestertius şi doi denari de „potin" din secolul al III-iea, din colecţia
Istvan Teglas I, 19.
Horia, jud. Tulcea, o monedă de bronz emisă de Iustin al Ii-lea IX-XI, 136.
Hotnica (în apropierea oraşului Veliko Târnovo), oblast Velioko Târnovo,
Bulgaria, follis emis de Nikifor I Genikos XII-XIII, 145-6.
lara, corn. lara, jud. Cluj, un denar din secolul al III-iea, o monedă romană de
bronz şi cinci monede romane de argint şi bronz, din colecţia Istvan Teglas I, 19.
Iaşi, jud. Iaşi, monede de argint otomane III, 154-5;
• 7 groşi de tipul I şi 2 groşi de tipul II emişi de Ştefan al Iii-lea IX-XI, 349;
• imitaţii după monedă emisă de Bayezid al II-iea IX-XI, 350.
Iclod, corn. Iclod, jud. Cluj, un stater de aur din secolul al III-iea î.e. n. - emisiune
postumă a lui Filip al II-iea XII-XIII, 39-42.
Idvor, jud. Timiş, solidus de la Heraclius şi Heraclius Constantinus bătut la
Constantinopol XII-XIII, 90,3.
Iezerul Cernica-Bucureşti, inelul sigilar al jupânesei Chiajna III, 206.
Igriş, corn. Sânpetru Mare, jud. Timiş, solidus de la Heraclius şi Heraclius
Constantinus VIII, 140.
Inovăţ-Rădăuţi, jud. Suceava, monedă de 28 stiiwer emisă de Embden în secolul al
XVII VIII, 292, 6.
Isaccea, jud. Tulcea,(MDDT) de la Alexios I aspri (bătuţi la Constantinopol, la
Thessalonic şi la Philippopolis) şi tetartera (bătuţi la Constantinopol şi la Thessalonic), de la
Ioan al II-iea aspru (bătut la Constantinopol), de la Manuel I aspri (bătuţi la Constantinopol) şi
un tetarteron (bătut la Constantinopol), de la Isaac al II-iea un aspru (bătut la Constantinopol),
iar de la Alexios al III-iea un tetarteron (bătut la Constantinopol) III, 61;
• (IAB) aspri de la Alexios I (bătut la Constantinopol) şi de la Manuel I (bătut la
Constantinopol) III, 61;
81
• (Col. Liceului) aspri de la Alexios I (bătuţi la Constantinopol şi la Philippopolis), de

la Ioan al Ii-lea (bătuţi la Constantinopol) şi de la Manuel I (bătuţi la Constantinopol) III, 61;
• (col. Mănăstirii Cocoş) tetartera de la Ioan al Ii-lea (bătut la Constantinopol) şi
Alexios al Iii-lea (bătut la Thessalonic) III, 61;
• (col. Dr. Dorin Nicolae, lot I) aspri (bătuţi la Constantinopol) şi un tetarteron (bătut
la Thessalonic) de la Alexios I, aspri de la Ioan al Ii-lea (bătuţi la Constantinopol şi la
Thessalonic), aspri (bătuţi la Constantinopol) şi un tetarteron (bătut la Thessalonic) de la
Manuel I şi aspri de la Alexios al 111-lea III, 62;
• (col. Dr. Dorin Nicolae, lot II) tetartera de la Alexios I (bătuţi la Constantinopol şi la
Thessalonic), aspri de la Ioan al Ii-lea (bătuţi la Constantinopol), 1/2 tetarteron de la Manuel I şi
un tetarteron emis de Andronic I (bătut la Thessalonic) III, 62;
• (col. Dan Georgescu) doi aspri emişi de Alexios I III, 63;
• 2 monede de argint de la Ivan Alexander şi Mihail VI, 113, 131;
• imitaţii după moneda de bronz bizantină VII, 85;
• follaro emis de despotatul de la lsaccea-Saqci din secolul al XIII, două monede de
bronz ale Hoardei de Aur din secolele XIII-XIV, un stamenon al Ţaratului de Târnovo din
secolul al XIV-lea, un fals din secolele XVI-XVII după o monedă poloneză de trei groşi, doi
mangâri şi o akc;:ea otomani din secolele XVI-XVII şi o monedă de 4 reali spanioli din secolul al
XVII-lea VIII, 48-52;
• monedă de 28 stiiwer emisă în secolul al XVII-lea de Embden VIII, 292, 297;
• monedă de bronz şi solidus de la Constans al II-iea XII-XIII, 138-9;
• monedă de tip Demetra emisă de cetatea Callatis IX-XI, 10;
• stamenon de la împăratul Andronic al Ii-lea Paleologu} IX-XI, 185.
Isperih (împrejurimi), oblast Razgrad, Bulgaria, un denar roman republican
turnat, imitaţii turnate în bronz şi argintate de drahme emise de Dyrrhachium şi tipare folosite
la turnarea lor IX-XI, 105-6.
Isthmia, prefectura Corinthia, Grecia, monedă de bronz de la Constans al II-iea
XII-XIII, 138.
Iulia, corn. Izvoarele, jud. Tulcea, o monedă de la Phocas IX-XI, 136.
Izvoarele, jud. Constanţa, imitaţii după moneda de bronz bizantină VII, 85;
• monedă de bronz histriană de tip Apollon/acvilă pe delfin cu numele magistratului
XAI descoperită în anul 1999 IX-XI, 26, 31;
• monede emise de Anastasius I, Iustin I, Iustinian I şi Iustin al II-iea IX-XI, 136.
Izvoarele, corn. Plopşoru, jud. Gorj, 2 monede imperiale romane, una de la
Hadrian şi cealaltă tocită, ilizibilă VI, 53.
Izvoarele, corn. Gruia, jud. Mehedinţi, monedă emisă în Ţara Românească de
Vladislav I Vlaicu VI 131-2.
Jidova, jud. Argeş, două monede romane de la Gordianus şi Geta III, 151.
Justiniana Prima-Caricin Grad, okrug Jablanica, Serbia, două jumătăţi de
folles de la Justinus al Ii-lea VIII, 127.
82
Kaliakra, oblast Dobric, Bulgaria, ducaţi de argint de la Mircea cel Bătrân, de la

Radu I şi de la Vlad I, groşi de la Petru I XII-XIII, 238.
Kenhreai, prefectura Corinthia, Grecia, monedă de bronz de la Constans al Ii-lea
XII-XIII, 138.
Kiulevcea, Bulgaria, solidus şi un miliaresion emişi de Constantin al VI-lea şi Irina
XII-XIII, 144.
Krusica, okrug Banatul de Sud, Serbia, solidus emis de Phocas VIII, 137.
Krstur, okrug Banatul de Nord, Serbia, solidus uşor de la Herclius şi Heraclius
Kunszenhmirton, comitat Jâsz-Nagykun-Szolnok, Ungaria, câteva greutăţi de
balanţă cu incrustaţii de argint (exagia) bizantine timpurii şi o balanţă IX-XI, 581.
Kythera, Grecia, monedă de bronz de la Constantin al VI-lea şi Irina XII-XIII, 144.
Lazu, jud. Constanţa, monede de bronz emise de Anastasius I, Iustin I, Iustinian I,

Iustin al Ii-lea şi Phocas IX-XI, 136.
Lăceni, corn. Orbeasca, jud. Teleorman, drahmă din Dyrrhachium III, 130;
• monedă dacică de argint, de tip Vârteju III, 132;
• monede romane republicane de la M. Fannius, M. Fourius Philus şi o imitaţie
barbară, argintată III, 133;
• monedă de argint de la Galba III, 140
• monede de la Radu I şi o monedă bulgărească emisă de Ivan Alexander VI, 113, 132.
Lereşti, jud. Argeş, inel sigilar pe care este gravată o pasăre VII, 237-9.
Limanu, jud. Constanţa, monede emise de Iustin I, Iustinian I şi Iustin al Ii-lea IX-
XI, 136.
Lipia, jud. Buzău, taler de secol XVII VI, 186.
Lisa, corn. Lisa, jud. Teleorman, o drahmă Dyrrhachiană III, 130
Ludeşti, corn. Orţişoara de Sus, jud. Hunedoara, ştanţe monetare ale denarului
roman republican IV, 11.
Lunca, corn. Ciamurlia de Jos, jud. Tulcea, solidus din cea de-a treia serie a
împăratului Constantin al IV-lea XII-XIII, 141.
Lunca Mureşului, jud. Alba, o monedă grecească imperială, din colecţia Istvan
Teglâs I, 19.
Lukasovka (Lunaşeuca), raion Orbei, Republica Moldova, gros emis de Ştefan
al Iii-lea IX-XI, 349.
Luncani, jud. Hunedoara, o monedă histriană de bronz cu numele magistratului
AV'L IX-XI, 29, 31
Luncăviţa, jud. Tulcea, în anul 1939 s-a descoperit o monedă de la Vladislav I; în
anul 1948 s-au descoperit 5 monede de argint: 1 ducat Vladislav I, 1 ducat Radu I şi 3 groşi
emişi de Ivan SraCimir VI, 132;
• monede emise de Iustinian I IX-XI, 136.
Lund, cornitat Skane, Suedia, sigilii de plumb, descoperite în 1977, având ca centru
de producţie Tournai V, 199-200, 202, 206.
Lupşa, jud. Alba sau Braşov, două monede de bronz şi doi denari romani imperiali
din secolele II-III, din colecţia Istvan Teglâs I, 19-20.
Madara, oblast Surnen, Bulgaria, monedă de bronz de la Constans al Ii-lea XII-

XIII, 138.
Maglavit, jud. Dolj, în anul 1938 s-a descoperit un ducat de la Vladislav I cu legendă
slavă care a făcut parte din colecţia Metzulescu VI, 132.
Mangalia, Constanţa, 2 monede de tip Athena emise de cetatea Callatis IX-XI, 10;
• monede emise de Iustin I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Mauriciu Tiberius, Phocas,
Heraclius IX-XI, 136;
• monedă de bronz emisă de Constantin al IV-iea XII-XIII, 140.
Măcin-Arrubiurn, jud. Tulcea, aspru bătut la Constantinopol de Alexios I III, 63;
• o monedă de la Iustin al Ii-lea IX-XI, 136-7.
Măghereşti,jud. Gorj, monede imperiale romane VI, 53-4.
Mănăstirea Brad, corn. Bradu, jud. Buzău, gros de Ştefan al Iii-lea IX-XI, 349.
Mănăstirea Cocoş, corn. Niculiţel, jud. Tulcea, monede emise de Iustinian I,
Iustin al Ii-lea şi Mauriciu Tiberius IX-XI, 137.
Medgidia, jud. Constanţa, monedă de bronz emisă de Iustinian I IX-XI, 137.
Mehadia, corn. Mehadia, jud. Caraş-Severin, solidus de la Heraclius şi Heraclius
Mereşti,jud. Harghita, denar roman republican (C. Iulius Caesar) IX-XI, 62.
Miercurea Ciuc, jud. Harghita, denar roman imperial (Vitellius) IX-XI, 62.
Mihai Viteazu, jud. Constanţa, solidus emis de Anastasius I IX-XI, 137.
Mihail Kogălniceanu, jud. Tulcea, 3 monede bizantine (Iustinian-I şi Iustin al II-
lea-2) IX-XI, 137.
Miroşi, jud. Argeş, fals după taler Rudolf al Ii-lea pentru Austria, fără an VI, 173, 185.
Moineşti, jud. Bacău, 2 denari romani republicani IX-XI, 62.
Moldova Veche, (Moldova Nouă) jud. Caraş-Severin, aureus de la Titus III, 41;
un follis emis de Justinus al Ii-lea VIII, 126.
Monernvasia, prefectura Laconia, Grecia, monedă de bronz de la Philippikos
XII-XIII, 142.
Murighiol-Halmyris, jud. Tulcea, monede emise de Iustin I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea,
Tiberius al Ii-lea Constantin şi Mauriciu Tiberius IX-XI, 137-8.
Nalbant,jud. Tulcea, o monedă de bronz emisă de Iustinian I IX-XI, 138.

Nauplion, prefectura Argolis, Grecia, monedă de bronz de la Constans al Ii-lea
XII-XIII, 138.
Năvodari, jud. Constanţa, o monedă emisă de Iustinian I IX-XI, 138.
Negovanovţi, oblast Vidin, Bulgaria, cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în

necropola de lângă comuna Negovanovţi, s-au descoperit 7 monede de argint emise în Ţara
Românească de Vladislav I şi 3 monede de bronz de la Sracimir VI, 114, 139.
Negreni,jud. Gorj, denari romani republicani VI, 39, 54.
Negreni, corn. Mihăeşti,jud. Vâlcea, aureus emis de Nero III, 41.
Nenciuleşti, corn. Mavrodin, jud. Tulcea, drahmă dyrrhachiană III, 130.
Nesebăr, oblast Varna, Bulgaria, monede de bronz şi solidus de la Constans al 11-
lea, monede de bronz de la Constantin al IV-iea şi monede de bronz de la Justinianus al Ii-lea
XII-XIII, 133, 38, 40.
Niculiţel, corn. Niculiţel, jud. Tulcea, (col. MDDT) aspri emişi de Manuel I (bătuţi
la Constantinopol) şi de Andronic I (bătut la Constantinopol) III, 63.
• tetarteron de la Alexios I (bătut la Thessalonic), aspri de la Ioan al Ii-lea (bătuţi la
Constantinopol) şi de la Andronic I (bătut la Constantinopol) III, 63;
• monede emise de Iustinian I şi Mauriciu Tiberius IX-XI, 138;
• hexagramata emisă de Constantin al IV-iea XII-XIII, 140.
Nigoteşti, corn. Ciumuleşti,jud. Suceava, monedă de la Ştefan al Iii-lea IX-XI, 348.
Nisipari, corn. Castelu, jud. Constanţa, monedă emisă de Iustinian I IX-XI, 138.
Novaci, corn. Mihăileşti, jud. Giurgiu, jumătate de follis de la Constans al Ii-lea
VIII, 144; monedă de bronz de la Constans al Ii-lea XII-XIII, 128, 38.
Novgorod, oblast Novgorod, Federaţia Rusă, sigilii de plumb, descoperite în
1977, având ca centru de producţie Tournai V, 199-;?oo, 202, 206.
Noviodunum-Isaccea, jud. Tulcea, cinci monede greceşti, monede romane
imperiale şi două monede bizantine, aflate în colecţia Ioan Georgescu-Tulcea VII, 91-5;
• monede emise de Anastasius I, Iustin I, iustin I şi Iustinian I, Iustinian I, Iustin al
Ii-lea, Tieberius al Ii-lea Constantin, Mauriciu Tiberius şi Phocas IX-XI, 138-9.
Novi Vinodolski, comitat Primorje-Gorski Kotar, Croaţia, monedă de bronz
de la Constans al Ii-lea, tremissis de la Constantin al IV-iea XII-XIII, 138, 41.
Nufărul, corn. Nufărul, jud. Tulcea, aspri emişi de Alexios I (bătuţi la
Constantinopol, Thessalonic şi Philippopolis) şi de Manuel I (bătut la Constantinopol) III, 63
• monedă emisă de Constans I VIII, 42, 46;
• monede emise de Iustinian I, Tiberius al Ii-lea Constantin, Mauriciu Tiberius,
Iustin al Ii-lea şi Heraclius IX-XI, 139.
o
Oarţa de Sus, jud. Maramureş, monedă de bronz histriană de tip Apollon/acvilă pe
delfin cu numele magistratului XAIPE IX-XI, 28, 31.
Ocheni, jud. Bacău, denar roman republican (D. Silanus) IX-XI, 62.
Ocniţa, corn. Ocnele Mari, jud. Vâlcea, 3 monede Dyrrhachium, 1 imitaţie dyrrhachiană
de argint, 1 piesă de tip Ocniţa-Cărbuneşti, 1 monedă de tipul Vârteju-Bucureşti, 3 imitaţii de denari
romani republicani, 22 denari romani republicani şi 20 denari imperiali (Augustus-9, Tiberius-2,
Caligula-1, Claudius-3, Vespasianus-3, Titus-1, Domitianus-1) IX-XI, 62-7.
Ocoliş, corn. Ocoliş, jud. Alba, o monedă romană de bronz, din colecţia Istvan
Teglâs I, 20.
Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, drahmă dyrrhachiană IX-XI, 67.
Ohaba-Bălăneşti,jud. Gorj, o tetradrahmă Thasos VI, 38, 54.
85
Ohaba-Bolboşi, jud. Gorj, solidus de la Iustinian, emis la Constantinopol VI, 40, 55.
Ologi, jud. Teleorman, taleri din 1564/1595, 1604 şi 1587/1612 VI, 186.
Oltenia, (localităţi neprecizate), 1 dinar de la Vladislav I şi două monede de la
Radu I (un ducat şi un dinar) VI, 139;
• monede de bronz de la Iustin al II-iea, VIII, 125; monede bizantine de bronz de la
Tiberius al II-iea Constantinus VIII, 130; monede emise de Mauriciu Tiberius VIII, 133;
monede bizantine de bronz emise de Heraclius şi doi solidi de la Heraclius şi Heraclius
Constantinus VIII, 138; un hexagrammon de la Constans al II-iea şi Constantin al IV-iea VIII,
145;
• reali emişi de Felipe al III-iea şi Felipe al IV-iea IX-XI, 422-3.
Oradea, jud. Bihor, monede emise de Neapolis şi Thurium IX-XI, 38;
• solidus de la Theodosius al Ii-lea XII-XIII, 90, 3.
Oraşul de Floci, jud. Ialomiţa, monedă de aur ce constituie o imitaţie după un ţechin
veneţian, bătută în numele dogelui Dominica Contarini din secolul al XVII-lea II, 149-51.
Oraviţa, jud. Caraş-Severin, solidus bătut de Gratianus XII-XIII, 91-2.
Orheiul Vechi, raion Orbei, Republica Moldova, monede de la Alexandru I, Iliaş
I, Ştefan cel Mare, precum şi un dinar de la Despot Vodă emis în 1563 I, 77;
• imitaţii după aspri de la Murad al Ii-lea şi Bayezid al Ii-lea IX-XI, 341, 350;
• monede de la Ştefan al Iii-lea (groşi şi 1/2 groşi) IX-XI, 349, 352;
• 14 monede maghiare, 10 poloneze, una lituaniană, 7 otomane şi trei tătărăşti
(Hanatul Crimeei) IX-XI, 352.
Orheiul Bistriţei, corn. Cetate, jud. Bistriţa-Năsăud, două monede romane de
bronz şi un denar roman din secolele II-III, din colecţia Istvan Teglas I, 20.
Ormeniş, corn. Mirăslău, jud. Alba, monedă romană de bronz, din colecţia Istvan
Teglas I, 20.
Orşova, jud. Mehedinţi, două monede de bronz de la Iustin al Ii-lea VIII, 126; o
monedă bizantină de bronz de la Mauricius Tiberius VIII, 133.
Orţişoara, corn. Orţişoara, jud. Timiş, monedă bizantină de aur de la Heraclius şi
Heraclius Constantinus (vezi Carani) VIII, 140;
• solidi de la Constans al Ii-lea XII-XIII, 140.
Ostrov, corn. Ostrov, jud. Contanţa, stater de la Seleucus I Nicator II, 8-9;
• (col. MDDT) aspru emis de Alexios I (bătut la Constantinopol) III, 63;
• (IAB) aspru emis de Alexios I (bătut la Constantinopol) III, 63;
• (Col. Bădicu Val.) aspri emişi de Alexios I (bătuţi la Constantinopol) III, 63;
• monede emise de Iustin al Ii-lea (2) şi Tiberius al Ii-lea Constantin (2) IX-XI, 139.
Ostrovo, okrug Banatul Central, Serbia, solidi de la Heraclius şi Heraclius
Ostrovul Banului, corn. Şimian, jud. Mehedinţi, o monedă de bronz emisă de
Tiberius al Ii-lea Constantinus VIII, 130.
Ostrovul Corbului, corn Hinova, jud. Mehedinţi, monede bizantine de bronz
emise de Justinus al Ii-lea VIII, 125.
Ostrovu Mare, corn. Gogoşu, jud. Mehedinţi, monede bizantine de bronz emise
de Mauricius Tiberius VIII, 133.
Ovcharovo, oblast Dobric, Bulgaria, monedă de bronz de la Constantin al V-lea
XII-XIII, 143.
Ovidiu, jud. Constanţa, o monedă emisă de Iustinian I şi una de Iustin al Ii-lea IX-
XI, 140.
86
• 13 monede de bronz bizantine (Iustinian I-9 şi Iustin al II-lea-4) IX-XI, 140.

Piatra Neamţ, jud. N.:dmţ, o drahmă emisă de Dyrrhachium şi doi denari romani
republicani (C. Font şi L. Saturnius) IX-XI, 68.
Piatra Roşie, jud. Hunedoara, monedă de bronz şi o drahmă emise de Histria, o
imitaţie thasiană de argint, o piesă de bronz emisă de Messambria, o imitaţie de denar roman
republican şi 3 denari republicani V, 43; IX-XI, 68-9.
Pietrele, jud. Ilfov, 5 taleri emişi de Westfriesland IX-XI, 418.
Pietreni, corn. Deleni,jud. Constanţa, o monedă de la Iustinian I IX-XI, 140.
Pietroasele, corn. Pietroasele, jud. Buzău, o monedă de argint emisă de Histria,
două piese locale (Vârteju-Bucureşti şi Inoteşti-Răcoasa), 2 denari romani republicani şi unul
hibrid IX-XI, 69.
Pietroşani, corn. Pietroşani, jud. Teleorman, denar roman republican datând
probabil din secolul I î.e. n. III, 135.
Pietroiu, corn. Borcea, jud. Ialomiţa, 2 drahme histriene IX-XI, 69.
Piua Petrii, corn. Giurgeni, jud. Ialomiţa, inel sigilar medieval III, 206;
• moneda veneţiană de bronz V, 163;
• quarting emis de Sigismund I şi o para emisă de Mahmud al Ii-lea VII, 169;
• monede otomane şi maghiare de la diferiţi emitenţi, un gros emis de Sigismund al
Iii-lea, un ducat emis de Vladislav al Ii-lea şi o denga emisă de Ivan al IV-lea VII, 170;
• 2 inele sigilare de argint VII, 233-4;
• 8 reali (5), 4 reali (5) şi 2 reali (1) emişi de Felipe al Iii-lea IX-XI, 421-3;
• hexagrame emise de Constantin al IV-lea XII-XIII, 141.
Pleşeşti, corn. Vultureşti, jud. Suceava, 1 gros Ţaratul de Vidin-Ivan Sracimir, 1/2
gros Marele Ducat al Lituaniei-Sigismund August, 3 groşi Polonia-Sigismund al Iii-lea, 3 Kreuzeri
Imperiul Romano-German, 3 kreuzeri şi 15 kreuzeri Imperiul Austriac VII, 161, 164-5.
Plevna, oblast Plevna, Bulgaria, doi tremisses de la Tiberius al Ii-lea Constantinus
VIII, 130; un solidus de la Mauricius Tiberius VIII, 134.
Plopeni, jud. Constanţa, 3 monede emise de cetatea Callatis (2 de tip Herakles şi 1
de tip Athena) IX-XI, 10.
Plopşoru, jud. Gorj, monede de aur de la Filip al Ii-lea VI, 56.
Ploscic, (corn. ?,jud.?), aurei de la Galba şi Vespasianus III, 41.
Plosic, (corn. ?,jud.?), aurei de la Nero şi de la Galba III, 41.
Poiana, corn. Nicoreşti, jud. Galaţi, au fost descoperite monede greceşti de bronz
şi argint (Callatis, Histria, Apollonia, Dyrrhachium), o monedă de bronz, 2 imitaţii după
tetradrahme (Filip al Ii-lea şi Thasos), piese locale de bronz şi argint (tipurile Inoteşti-Răcoasa,
Vârteju-Bucureşti, Huşi-Vovrieşti), denari romani republicani şi monede imperiale de bronz şi
argint, ştanţe monetare ale denarului roman republican IV, 11; IX-XI, 69-75.
Polovragi, jud. Gorj, 2 monede de argint geto-dacice indescifrabile, o monedă geto-
dacic& de argint de tipul Zeus cu dublu cap, o drahmă de tip Apollonia, o drahmă emisă de
Dyrrhachium, o monedă autonomă de bronz emisă de Messambria şi 5 denari romani
republicani VI, 38- 58; IX-XI, 75
Popoviceni (Goicea), corn. Goicea Mică, jud. Dolj, monede bizantine de bronz
de la Mauriciu Tiberius VIII, 133.
Popeşti, corn. Mihaileşti,jud. Giurgiu, drahmă geto-dacică V, 15;
• 7 monede greceşti (Dyrrhachium-2, Apollonia-2, Maroneea-1, Odessos-1,
Messambria-1), o monedă emisă la Amisos în timpul lui Mithridates al Vl-lea Eupator, mai
multe piese locale (Vârteju-Bucureşti, Inoteşti-Răcoasa, Alexandru cel Mare-Filip al Iii-lea), 10
88
denari romani republicani, 1 denar roman imperial (Augustus), 6 monede nedeterminate IX-
XI, 75-7, 392.
Popina, corn, Sarichioi, jud. Tulcea, o monedă de bronz emisă de Iustin al Ii-lea
IX-XI, 141.
Porec, Istria, Croaţia, tremissis emis de Philippikos XII-XIII, 142.
Poroschia (Alexandria), jud. Teleorman, tetradrahmă emisă de Thasos III, 130;
• denari romani republicani de la Appius Claudius, T. Mallius şi A. Postumius
Albinus III, 135.
Portăreşti, corn. Giurgiţa, jud. Dolj, în cimitirul medieval s-au descoperit 3 ducaţi
emişi în Ţara Românească de Radu I şi un gros bulgăresc emis de Ivan Sracimir VI, 134.
Potaissa-Turda (terme), jud. Cluj, monede romane imperiale de la Domitianus, de
la Hadrianus, de la Antoninus Pius, de la Marcus Aurelius, de la Commodus, de la Septimius
Severus, de la Cracalla, de la Elagabal, de la Severus Alexander, de la Maximus Thrax, de la
Gordianus al Iii-lea, de la Philipus I, de la Traianus Decius şi de la Trebonianus Gallus XII-
XIII, 79-87.
Potoc, corn. Sasca Montană, jud. Caraş-Severin, aureus de la Titus III, 41.
Potporanj-Crkvine, okrug Banatul de Sud, Serbia, follis emis de Iustin al Ii-lea
VIII, 126.
Prigrevica, okrug Backa de Vest, Serbia, solidus din cea de-a patra serie a
împăratului Heraclius XII-XIII, 137.
Proştea, corn. lacobeni, jud Sibiu, aureus de la Titus III, 41.
Prozor, canton Herzegovina-Neretva, Bosnia şi Herţegovina, monede de
bronz emise de Constantin al IV-iea XII-XIII, 140.
Prunaru, corn. Bujoreni, jud. Teleorman, denari romani republicani de la Sextus
Pompeius Fostlus şi L. Calpurnius Pisa Frugi III, 135.
• monedă romană imperială de aramă din secolele III-IV e. n. III, 140.
Putna, corn. Putna, jud. Suceava, inel sigilar anepigrafic datând, probabil, din
secolul al XVI-iea III, 205-206;
• taler emis de Utrecht de secol XVII VI, 186; IX-XI, 417.
Rachelu, corn. Luncaviţa, jud. Tulcea, (col. MDDT) aspri bătuţi la Constantinopol
în timpul domniei lui Alexios I şi a lui Manuel I III, 63.
• (col. MIG) aspru bătut de Manuel I la Constantinopol III, 63.
Radovanu, Jud. Călăraşi, din cele 159 de morminte săpate, în 63 s-au gasit monede:
41 otomane (30 de aşpri, 7 parale şi 4 fragmente de parale), 20 ungureşti (15 dinari, un dinar
falsificat şi 4 fragmente de dinari) şi 3 emise de oraşul Ragusa (2 grosetto şi 1 gros) V, 153-6;
• 1 monedă de bronz emisă de cetatea Tomis, 2 piese de bronz callatiene din perioada
autonomă, 4 monede locale (Vârteju-Bucureşti-3, Inoteşti-Răcoasa-1) IX-XI, 77-8, 393.
Răcarii de Jos, corn. Brădeşti,jud. Dolj, follis emis de Phocas VIII, 137.
Răcătău, jud.Bacău, 2 monede greceşti de bronz (Perinth şi Olbia), 6 monede locale
(Inoteşti-Răcoasa-2, Vârteju-Bucureşti-4), monede romane republicane, romane imperiale şi 2
imitaţii barbare de denari IX-XI, 78-9.
Războieni-Cetate, jud. Alba, şase monede romane de bronz, un sestert şi trei denari
romani din secolele II-III, din colecţia Istvân Teglâs I, 20-1.
Râmnicul Vâlcea (zona), jud Vâlcea, monede bizantine de bronz de la Iustin al 11-
lea şi de la Mauriciu Tiberius VIII, 125; monede bizantine de bronz de la Mauriciu Tiberius
VIII, 133.
Rândunica, jud. Tulcea, monedă de tip Herakles emisă de cetatea Callatis IX-XI, 10.
Râşnov, jud. Braşov, aurei de la Otho şi de la Domiţian III, 41.
Râureni, corn. suburbană a mun. Râmnicu Vâlcea, monedă de bronz emisă de
Iustin al Ii-lea VIII, 125.
Rebenberg (corn. ?,jud.?), aureus de la Vitellius III, 41.
Remetea, corn. Meteş, jud. Alba, şase monede de argint romane emise în secolele
II-III, din colecţia Istvan Teglâs I, 21.
Republica Moldova (localitate necunosută), 10 monede emise de Ştefan al III-
lea (9 groşi şi o jumătate de gros) IX-XI, 349.
Retevoieşti, corn. Pietroşani, jud. Argeş, inel sigilar din secolul al XV-lea,
aparţinând lui Vlaicu, mare logofăt; inel cu sigiliu anepigrafic, datând, probabil, din secolul al
XVI-iea; inelul sigilar al lui Vâlcu III, 205-6; VII, 237-8.
Rogojeni,jud. Gorj, o monedă geto-dacică de argint de tip Filip al Ii-lea VI, 38, 59.
Romanaţi, (localitate neprecizată), monedă bizantină de bronz de la Iustin al 11-
lea VIII, 125; follis de la Phocas VIII, 137.
Romula-Reşca, corn. Dobrosloveni, jud. Olt, monede bizantine de bronz de la
Justinus al Ii-lea şi o imitaţie după un solidus de aur de la acelaşi împărat VIII, 125, 143;
monedă de bronz emisă de Mauriciu Tiberius VIII, 133; jumătate de follis emisă de Constans al
Ii-lea VIII, 143;
• monedă de bronz de la Constans al II-iea XII-XIII, 134, 139.
Roşia de Amaradia,jud. Gorj, monede geto-dacice de argint VI, 38, 59.
Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, drahmă emisă de cetatea Dyrrhachium III,
130-1;
• un taler din anul 1674 VI, 186.
Rovi, Grecia, monede de bronz de la Constantin al VI-lea şi Irina XII-XIII, 144.
Runcu, jud. Gorj, o monedă de bronz de la Severus Alexander emisă la Niceea, o
monedă de bronz de la Constantin cel Mare şi una de la Constantin al Ii-lea emisă la
Thessalonic VI, 40, 59.
Ruse (zona oraşului), oblast Ruse, Bulgaria, un ducat de argint cel mai probabil
bătut de Vladislav al Ii-lea XII-XIII, 311-9.
s
Sacalasău Nou,.com. Drena, jud. Bihor, o drahmă din Apollonia, o drahmă din
Dyrrhachium, un denar roman republican şi o brăţară dacică de argint cu capete de animal IX-
XI, 79-80.
Sacidava-Muzait, jud. Constanţa, monede emise de Iustin I, Iustin al Ii-lea,
Mauriciu Tiberius şi Heraclius IX-XI, 141.
Saicu, jud. Gorj, o monedă romană VI, 62.
Sadovec, oblast Plevna, Bulgaria, un tremissis de la Mauriciu Tiberius VIII, 134.
Sahrfronken (fosta R.D.G.), monedă aparţinând domniei asociate a lui Iliaş şi
Ştefan aflată în colecţia Cabinetului Numismatic din Berlin III, 77-8.
90
Salsovia-Mahmudia, jud. Tulcea, două monede de la Antoninus Pius şi Theodosius

I, aflate în colecţia Ioan Georgescu-Tulcea VII, 91-3, 95.
• monedă purtând efigia Maximinus Daia şi o monedă emisă de Constantius al II-iea
VIII, 81-6.
Saraiu, jud. Constanţa, o monedă emisă de Anastasius I IX-XI, 141.
Sartaş, corn. Baia de Arieş, jud. Alba, două monede romane de bronz, un denar şi
un Antoninian, din colecţia Istvan Teglas I, 21.
Satulung, corn. Satulung, jud. Maramureş, tezaur alcătuit din emisiuni monetare
romane republicane şi imperiale datând din secolul I e. n. - ascuns, probabil, în timpul domniei
lui Vespasian III, 38, 40.
Satu Nou, Jud. Constanţa, monede emise de Anastasius I, Iustin I, Iustinian I,
Iustin al II-iea şi Mauriciu Tiberius VII, 110; IX-XI, 141.
Săcelu, jud. Gorj, denar de la împăratul Hadrian (piesă foarte bine conservată), monede
romane imperiale de la Faustina a II-a, Crispina, Iulia Mamaea şi Severus Alexander, denar de la
Septimius Severus şi 2 bronzuri romane ilizibile (unul dintre ele este dupondiu) VI, 59-60.
Sălciua de Jos, corn. Sălciua, jud. Alba, trei monede romane de bronz sec I-III,
din colecţia Istvan Teglas I, 21.
Sălaşuri, corn. Veţca, jud. Mureş, doi denari romani republicani, două monede
romane imperale de argint (Vespasianus, Nerva) IX-XI, So.
Sălcioara, corn. Unirea, jud. Tulcea, monedă de la Mauriciu Tiberius IX-XI, 141.
Sălciua de Sus, corn. Sălciua, jud. Alba, două monede romane de bronz şi un
denar roman secolele II-III, din colecţia Istvan Teglas I, 21.
Sălcuţa, corn. Calopăr,jud. Dolj, folles de la Theophilos VIII, 149.
Sărata Monteoru,jud. Buzău, monedă locală de tip Dumbrăveni IX-XI, So.
Săseni, raion Călăraşi, Republica Moldova, imitaţii după aspri de la Murad al 11-
lea şi Bayezid al II-iea IX-XI, 341.
Săvârşin, jud. Arad, o imitaţie de drahmă Dyrrhachium IX-XI, So.
Sâncrai, corn. Ilieni, jud. Covasna, denar roman republican IX-XI, So.
Sâncrăieni,jud. Harghita, un denar roman republican IX-XI, S1.
Sânnicolau} Mare, corn Sânnicolau} Mare, jud. Timiş, hexagrammata de la
Heraclius şi Heraclius Constantinus (posibill) VIII, 140, hexagramă din prima serie a
împăratului Heraclius XII-XIII, 137.
Sânpaul (corn. ?,jud.?), aureus de la Otho III, 41.
Sânpetru German, corn. Secusugiu, jud. Arad, solidus uşor de la Heraclius şi
Schineni, corn. Murgeni, jud. Vaslui, tezaur de monede romane imperiale III, 151.
Schitu, jud. Constanţa, 5 monede bizantine (Anastasius I-2 şi Iustinian I-3) IX-XI, 141.
Schitu Peonari, corn. Purani, Jud. Teleorman, didrahmă geto-dacică III, 132.
Seimeni, jud. Constanţa, o monedă emisă de Iustinian I IX-XI, 141.
Sekic, okrug Backa de Nord, Serbia, solidus uşor de la Heraclius şi Heraclius
Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, denar republican roman IX-XI, S1.
Sfântu Gheorghe, jud. Tulcea, o monedă de la Iustin al Ii-lea IX-XI, 141.
Shkoder, qark Shkoder, Albania, monedă de bronz de la Constans al Ii-lea XII-
XIII, 139.
Sibiu, jud. Sibiu, solidi de la Theodosius al II-lea şi de la Constans al II-lea şi
Constantin a IV-iea XII-XIII, 91, 3.
91
Sighişoara, jud. Mureş, două monede romane de bronz şi doi denari romani din
secolele II-III, din colecţia Istvan Teglas I, 21-2;
• un denar roman republican (L. Iulius Bursio) şi o imitaţie barbară de dinar IX-XI,
81.
Silistra, oblast Silistra, Bulgaria, sigiliul unui protospătar al Chrysotriclinului şi
judecător al Thraciei şi Macedoniei, datând din secolele XI-XII (fosta colecţie Bănescu) şi tipar
de argint pentru sigilii al Varvarei, soţie de spătar, din secolul al Xii-lea (colecţia Papahagi) IV,
169, 71, 74;
• 225 de monede bizantine ce fac parte din colecţia Peri ele Papahagi (36-Phocas, 26-
Heraclius, 1-Heraclonas, 7-Constans al Ii-lea, 3-Constantin al VI-lea, 1-Leon al IV-lea şi
Constantin, 2-Leon al V-lea şi Constantin, 1-Mihail al Ii-lea şi Theophilus, 4-Theophilus, 6-
Vasile I, 52-Leon al VI-lea, 19-Constantin al Vii-lea, 2-Roman al Ii-lea, 7-Nikephoros al Ii-lea,
58-loan I Tzimiskes) VII, 99-101, 104-7,110, 114-6.
• sigiliul lui Konstantino Syropoulos, spatharokandidat şi kommerkiar de la
Debeltos, Pankratios, candidat imperial şi kommerkiar al Occidentului, sigiliile lui Leon,
spatharokandidat imperial şi turmarch şi sigiliul lui Pharaxmanes, protospătar şi strateg al
Stroumitzei XII-XIII (colecţia Dr. Vasil Haralanov) XII-XIII, 519-24;
• monedă de bronz şi hexagramă de la Heraclius - post 630-631, monedă de bronz
de la Constans al Ii-lea, monede de bronz de la Constantin al IV-lea, hexagrame şi un solidus de
la Constantin al IV-lea XII-XIII, 137-8, 40-1; hexagramă din cea de-a doua serie a
împăratului Constans al Ii-lea XII-XIII, 139; o hexagramă de la Tiberius al Iii-lea Apsimaros
XII-XIII, 142; monedă de bronz de la Leon al IV-lea XII-XIII, 143;
• sigilii bizantine din secolele X-XI din colecţia Dr. Vasili Haralanov XII-XIII, 519-35.
Siliştea, corn. Purani, jud. Teleorman, drahmă dyrrhachiană, drahmă thasiană
III, 131;
• un denar de la Antoninus Pius III, 140.
Sini Vir, oblast Sumen, Bulgaria, gros de argint al lui Bogdan al Ii-lea XII-XIII, 239.
Sinoe, corn. Mihai Viteazu, jud. Constanţa, 4 monede bizantine (Anastasius I-1,
Iustin I-1, Iustinian I-1, Heraclius-1) IX-XI, 141.
Siret, jud. Suceava, monedă de la Ştefan al Iii-lea IX-XI, 348.
Skala, oblast Silistra, Bulgaria, monede de secol X VII, 110,117.
Slava Cercheză, jud. Tulcea, o monedă emisă de Iustinian I IX-XI, 141.
Slava Rusă, corn. Slava Cercheză, jud. Tulcea, în anii 1975-1976 s-a descoperit
un dinar de la Vladislav I VI, 135;
• imitaţii după moneda de bronz bizantină VII, 85;
• monede emise de Anastasius I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Mauriciu Tiberius şi
Heraclius IX-XI, 142.
Slăveşti, corn. Tătărăştii de Jos, jud. Teleorman, 4 monede de 8 reali emise de
Felipe al Iii-lea (3) şi Felipe al IV-lea (1) IX-XI, 422-3.
Smârdioasa, corn. Smârdioasa, jud. Teleorman, monedă imperială de bronz
emisă, probabil, în secolele 11-111 e. n. III, 140.
Smulţi, jud. Galaţi, în anul 1973 au fost aduse spre identificare 3 monede bulgăreşti
de la Ivan Sracimir VI, 135-6; VII, 162.
Snagov, jud. Ilfov, s-au descoperit 1 ducat de de argint de la Vladislav I şi o monedă
bulgărească de la Ivan Alexander şi Mihail VI, 113, 136;
• 2 inele sigilare (unul din aur şi celălalt din plumb aurit) III, 206, 9; VII, 237-8.
Socol, corn. Socol, jud. Caraş-Severin, aureus de la Tiberius III, 41.
92
Socu, jud. Gorj, o monedă romană republicană şi alte monede romane pentru care
nu se cunosc anii de emisiune VI, 39, 60.
Sofia, Bulgaria, două monede de argint şi două de bronz bizantine VII, 99.
Spătărei, corn. Furculeşti, jud. Teleorman, denar roman republican de la C.
Vibius Pansa III, 135-6.
Spiru Haret, jud. Brăila, monedă autonomă Histria de bronz V, 43.
Sprâncenata, jud. Olt, o monedă de bronz de la Histria, o piesă locală de tip
Inoteşti-Răcoasa, un denar roman republican şi unul imperial V, 43; IX-XI, 82.
Stapar, okrug Backa de Vest, Serbia, o monedă de aur de la Constantin al IV-lea
XII-XIII, 141.
Stari Grad (Hvar), comital Split-Dalmaţia, Croaţia, monedă de bronz emisă de
Tiberius al Iii-lea Apsimaros XII-XII, 142.
Stejanovci, okrug Srem, Serbia, miliaresion emis de Constans al Ii-lea XII-XIII, 139.
Studina, corn. Studina, jud. Olt, monedă bizantină de bronz de la Justinus al Ii-lea
VIII, 125.
Suceava, jud. Suceava, dinari şi un ort de la Despot Vodă I, 77;
• inel sigilar medieval III, 206, 9;
• descoperire de pe platoul din faţa cetăţii de scaun, plumburi de postav, cu caracter
sigilar V, 197, 206;
• groşi de la Petru I, monede de la Alexandru I de tip I premergător (groşi şi o
jumătate de gros), de tip III (un dublu gros, un gros şi jumătăţi de gros), de tipul IV (un gros şi o
jumătate de gros), emisiuni ale lui Ştefan al Ii-lea de tip II (un gros şi o jumătate de gros) şi un
gros de tip III, precum şi un gros bătut de Roman al Ii-lea VIII, 197-209;
• sigiliul Patriarhului de Constantinopol Gavriil al IV-lea VIII, 467-471;
• 2 ducaţi Mircea cel Bătrân, unul cu legendă bilingvă IX-XI, 219;
• monede de la Ştefan al Iii-lea IX-XI, 347-8;
• imitaţii după asprii de la Murad al Ii-lea, Mehmed al Ii-lea, Bayezid al Ii-lea IX-
XI, 350.
Suceava (zona), jud. Suceava, dubli groşi de la Alexandru cel Bun şi Ştefan al Ii-lea
VIII, 211-3;
• un taler „leu" contrafăcut - din bronz - de la Gherghe Duca XII-XIII, 435-443.
Sucidava (Celei), Mun. Cor;1bia, jud. Olt, monedă romană de aramă (a doua
jumătate a sec. al Ii-lea e. n.) II, 39-40;
• patruzeci şi şapte de monede de bronz bizantine emise de Iustin al Ii-lea, VIII,
124-12s; monede de bronz de la Tiberius al Ii-lea Constantin VIII, 129; monede bizantine de
bronz şi un tremissis de la Mauriciu Tiberius VIII, 132.
Sucidava, corn. Izvoarele, jud. Constanţa, monede romane din secolele III-V,
VIII, 42-43, VIII, 46-47.
Sucusigi (corn. ?,jud.?), tezaur alcătuit din monede romane republicane III, 47.
Sudak, Republica Autonomă Crimeea, Ukraina, gros emis de Ştefan al Iii-lea
IX-XI, 349, 352.
Suhaia, corn. Suhaia, jud. Teleorman, monede emise de cetatea Dyrrhachium şi o
imitaţie după o tetradrahmă thasiană III, 131;
• denari romani republicani III, 136;
• denar roman imperial de la Antoninus Pius III, 140.
Sura, jud. Gorj, monede de bronz provenind din colecţia profesorului Popescu Sura
fiind emisiuni de la: Aurelian (2), Probus (3), Maximian Hercule (2), Diocletianus sau Galerius
93
(1), Licinius (1), Conatantin cel Mare (4), Constantin al Ii-lea (9), Constans (1), Constantin cel
Mare şi fii (2), Constantinopol (::_) '?i o monedă de bronz neprecizată VI, 40, 62.
Suseni, jud. Gorj, denar de la Marcus Antonius, emisiune pentru legiuni descoperit
în anul 1946, se află în colecţia căminului cultural din Suseni VI, 39, 61-2;
• monedă romană imperială de la Marcus Aurelius VI, 62;
• monedă bizantină de la Ioan Tzimiskes VI, 62.
Suslăneşti, corn. Mioarele, jud. Argeş, inelul sigilar al lui Cazan spătar, datând
din secolul al XV-iea III, 206.
Suslăneşti-Hobaia, jud. Argeş, inel sigilar anepigrafic datând, probabil, din secolul
al XVI-iea III, 205-6.
Szeged, comitat Csongrâd, Ungaria, solidus de la Heraclius şi Heraclius
Constantinus VIII, 140; solidus de la Constans al Ii-lea XII-XIII, 140.
Szentes, comitat Csongrâd, Ungaria, un solidus uşor de 20 siliquae de la
Heraclius şi Heraclius Constantinus VIII, 139.
Şapte Sate (corn. ?, jud. ?), tezaur alcătuit din emisiuni monetare romane
republicane şi imperiale datând din secolul I e. n. - ascuns, probabil, în timpul domniei lui
Vespasianus III, 38, 40-1.
Şeitin, corn. Nădlac, jud Arad, solidus uşor de la Heraclius şi Heraclius
Şipotele, jud. Constanţa, monedă emisă de Iustin al Ii-lea IX-XI, 142.
Şirna, corn. Sirna, jud. Prahova, monedă de bronz emisă de Philippus al Ii-lea la
Deultum VII, 33;
• monedă bizantină de bronz de la Nekiphor I VIII, 173-5;
• monedă locală de tip Inoteşti-Răcoasa IX-XI, 82.
Ştefăneştii de Sus, corn. Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov, medalion roman de
bronz, dedicat împătratului P. Helvius Pertinax Augustus, emis în timpul lui Septimius Severus
VII, 41-2, 44.
Sumen, oblast Sumen, Bulgaria, ducaţi aparţinând lui Mircea cel Bătrân şi lui
Vladislav I, precum şi o monedă de bronz atribuită lui Mircea I XII-XIII, 238; un dublu gros
aparţinând lui, o monedă bilion de la Alexandru I XII-XIII, 239.
Tăureni, corn. Feliceni, jud. Mureş, două monede romane de bronz, doi denari
romani şi două monede de potin din secolele II-III, din colecţia Istvân Teglâs I, 22.
Târgovişte, jud. Dâmboviţa, în incinta nr.1 a Curţii Domneşti s-au găsit monede
bulgăreşti emise de Ivan Sracimir şi emisiuni ale Ţării Româneşti de la Radu I şi Mircea cel
Bătrân VI, 113, 136-7.
Târgovişte (Curtea domnească), jud. Dâmboviţa, ducat emis de Ţara
Românească în vremea lui Dan I, o akc;ea bătută de Bayezid I, monede bătute în Ungaria de
Carol Robert de Anjou (parvus şi dinar), de Iancu de Hunedoara (dinar), de Ferdinand I (dinar)
şi cu emitenţi neprecizaţi din secolul al XIV-iea şi din secolul al XVI-iea, o jumătate de gros de
94
la Sigismund I al Lituaniei, triplu gros de la Sigismund al III-iea al Poloniei, un jeton bătut în

Ni.irenberg-Casa Lauer din secolele XVII-XIX, un kreuzer bătut de Francisc Iosif I şi o monedă
de 10 bani de la Carol I VIII, 309-22.
Târgşor, jud. Constanţa, monedă de bronz histriană de tip Apollon/acvilă pe delfin
cu numele magistratului XAIPE IX-XI, 26, 31;
• monede emise de Iustin I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea, Mauriciu Tiberius şi
Heraclius IX-XI, 142.
Târgşoru Vechi, corn. Târgşoru Vechi, jud. Prahova, cu prilejul săpăturilor
arheologice făcute în 1956, s-au găsit 12 monede medievale emise în Ţara Românească de
Vladislav I şi Radu I, în Moldova de Petru I şi monede bulgăreşti de la Şişman şi Sracimir. În
aceeaşi zonă s-a găsit şi 1 monedă poloneză de la Sigismund I şi 1 emisă de Rudolf al Ii-lea în
1590 VI, 137;
• inel medieval de bronz din secolele XVI-XVII VIII, 461-6.
Târgu-Jiu, jud. Gorj, monede de bronz de la Gordian al Iii-lea de tipul P(rovinciae)
M(osesiae) S(uperioris) COL(onia) VIM(inacium) AN(no) I VI, 63.
Târgu Trotuş,jud. Bacău, gros subaerat de tipul II emis de Ştefan al Iii-lea IX-XI, 348.
Târgul de Floci, jud. Ialomiţa - vezi Piua Petrii.
Târnăvioara (lângă Mediaş), jud. Sibiu, monedă emisă de Messambria datată în
cursul secolului I î.e. n. IX-XI, 31.
Târnovo, oblast Veliko Târnovo, Bulgaria, un ban de la Radu I şi cinci ducaţi de
la Mircea cel Bătrân XII-XIII, 238.
Teke (distr. Dobric, Bulgaria), monede de bronz emisă de Dionysopolis cu
inscripţiaAKOPN/ din secolul I î.e.n XII-XIII, 62.
Teleorman (localizare incertă), o tetradrahmă thasiană şi o imitaţie după o
tetradrahmă thasiană III, 132;
• monedă geto-dacică imitaţie după o tetradrahmă de la Filip al Ii-lea Macedoneanul
III, 133;
• denari romani republicani de la Atillius Saranus, de la Q. Lutatius Cerco, de la Q.
Fabianus Labeo, de la Mn. Aemillius Lepidus, de la L. Piso Frugi, de la D. lunius Silanius, de la
Mn. Fontenius, de la C. Mamilius Limetanus, de la L. Memmius Galeria şi de la Cn. Cornelius
Lentulus III, 136-7;
• dupondius de la Traian III, 140.
Telerig, oblast Dobric, Bulgaria, miliaresion emis de Constantin al VI-lea şi Irina
XII-XIII, 144.
Terpeziţa, corn. Lazu, jud Dolj, monede bizantine de bronz de la Iustin al Ii-lea
VIII, 125.
Tichileşti (corn. Tichileşti,jud. Brăila), miliaresion de la Leon al IV-lea XII-XIII, 143.
Tilişca, corn. Tilişca, jud. Sibiu, 14 ştanţe monetare de bronz ale denarului roman
republican IV, 11; IX-XI, 105.
Tinosu, jud. Prahova, drahmă geto-dacică de tip ,combinat", o piesă de bronz
(triobol macedonean), o monedă romană de bronz (Claudius) V, 15; IX-XI, 82.
Tipia Ormenişului, corn. Ormeniş, jud. Braşov, monedă emisă de Messambria
având pe revers pe Athena Alkis IX-XI, 32.
Tisău, corn. Tisău, jud. Buzău, inel sigilar aparţinând lui Stoian III, 206.
Topalu, corn. Topalu, jud. Constanţa, monedă de bronz de la Iustinian al Ii-lea
XII-XIII, 141.
Topeşti, jud. Gorj, monede romane VI, 63.
95
Topolog,jud. Tulcea, o monedă de bronz emisă de Heraclius IX-XI, 142.

Fostul cornitat Torontal (localitate neprecizată), solidus uşor de la Heraclius şi
Transilvania (localizare incertă; Szenbmirton), monedă de bronz emisă
probabil de Antoninus Pius, din colecţia Istvan Teglâs I, 23.
Trilj, cornitat Split-Dalrnaţia, Croaţia, solidus de la Constantin al V-lea XII-
XIII, 143.
Troesmis-Igliţa (Cetatea de Est), corn. Turcoaia, jud. Tulcea, monede romane
şi două monede bizantine (Iustinian I şi Iustin al Ii-lea), aflate în colecţia Ioan Georgescu-
Tulcea VII, 91, 93-5.
• o monedă emisă de Iustinian I IX-XI, 136;
• monede de la Anastasius I, Iustinian I, Iustin al Ii-lea şi Mauriciu Tiberius IX-XI,
142-3.
Troesrnis-Igliţa (Cetatea de Vest), corn. Turcoaia, jud. Tulcea, aspri emişi de
Alexios I, Ioan al Ii-lea şi Manuel I (bătuţi la Constantinopol) III, 63.
Tufani, jud. Constanţa, monede bizantine (Iustinian I-2, Iustin al II-lea-1, Phocas-1)
IX-XI, 142.
Tulcea, jud Tulcea, (IAB) aspri de la Alexios I, de la Ioan al Ii-lea, de la Manuel I
(bătuţi la Constantinopol) III, 63-4.
Tulcea-Aegyssus, jud. Tulcea, (col. Neniţă Alex.) aspru de la Ioan al Ii-lea bătut la
Constantinopol III, 64;
• monede emise de Anastasius I, Iustinian I, Tiberius al II-la Constantin, Mauriciu
Tiberius şi Heraclius IX-XI, 142.
Judeţul Tulcea (localitate necunoscută), între Măcin şi Babadag s-au găsit în anii
1933-1934 două monede emise în Ţara Românească: un ducat de la Vladislav I şi un ducat de la
Radu I VI, 138.
Turda, corn. Mihai Bravu, jud. Tulcea, monede romane din secolele IV-V VIII,
87-94.
Tuzla, jud. Constanţa, monedă de tip Apollon emisă de Callatis IX-XI, 10;
• o monedă de bronz emisă de împăratul Iustin al Ii-lea IX-XI, 143.
Ţareveţ (Veliki Tărnovo, Bulgaria), monedă de bronz emisă de Constantin al IV-

lea XII-XIII, 140.
Ţânţăreni, jud. Gorj, un follis de la Phocas surfrapat peste unul de la Tiberius, în
atelierul de la Constantinopol, descoperit în anul 1905 VI, 40, 64.
Ţigăneşti, corn. Ţigăneşti, jud. Teleorman, drahmă de la Alexandru cel Mare III, 132.
Ukraina Oocalitate necunoscută), un follaro emis de Caffa IX-XI, 210.

Ungra, corn. Ungra, jud. Braşov, un denar roman emis de Septimius Severus şi o
monedă romană de bronz din secolele II-III, din colecţia lstvân Teglâs I, 22.
Unirea, corn. Unirea, jud. Alba, două monede romane de bronz şi doi denari
romani imperiali, din colecţia Istvan Teglâs I, 22-3.
Urecheşti, corn. Urecheşti, jud. Vrancea, taler emisiune a monetăriei de la Saxa-
Alt Weimar din secolul al XVI-iea VI, 185; VIII, 284, 9.
Uzum Bair, corn. M. Kogălniceanu, jud. Tulcea, tezaur alcătuit din hiperperi,
dirhemi de argint tătăreşti, lingouri de argint şi turte, bijuterii de aur şi de argint IV, 13.
Uzunu, corn. Călugăreni, jud. Giurgiu, ducat italian din secolele XVI-XVII, emis
de Scipione Gonzaga, principe de Pomponesco şi Bozzolo, duce de Sabioneta VIII, 322-33.
Valea Bosnei Oocalitate necunoscută), Bosnia şi Herţegovina, solidus de la

Constans al Ii-lea XII-XIII, 140.
Valea Mânăstirii, jud Gorj, ducat de la Vladislav I, tip I, cu acvilă conturnată având
legendă slavonă, în bună stare de conservare, descoperit în anul 1989 VI, 104-5, 137.
Valea Părului, corn. Mârzăneşti, jud. Teleorman, denar roman republican de la
C. Fabius III, 137.
Valea Perilor, jud. Gorj, un antoninian de la Gallienus (Salonina, având pe revers
Iuno Regina) din anul 261 VI, 64.
Valea Standului (fost Bârza), corn. Valea Standului, jud. Dolj, monede
bizantine de la Iustin al II-iea VIII, 125.
Valea Teilor, corn. Izvoarele, jud. Tulcea, aspru de la Manuel I bătut la
Constantinopol III, 64;
• monedă de bronz de la Iustin al Ii-lea IX-XI, 143.
Valu lui Traian, jud. Constanţa, monedă de tip Athena emisă de cetatea Callatis
IX-XI, 10;
• o piesă de bronz emisă de împăratul bizantin Iustin I VII, 108; IX-XI, 143.
Vama, oblast Varna, Bulgaria, pond de bronz (exagion) bizantin timpuriu
provenind din anticul Odessos IX-XI, 579-81;
• ducaţi bătuţi de Vladislav I şi de Mircea cel Bătrân; nouă groşi moldoveneşti (o
parte descoperiţi la Kavana) XII-XIII, 238.
Văcăreni, corn. Jijila, jud. Tulcea, 3 monede bizantine (Iustinian I-2 şi Mauriciu
Tiberius-1) IX-XI, 143.
Vărădia (corn. Vărădia,jud. Caraş-Severin), aurei emişi de Nero şi de Titus III, 41.
Vârţu, jud. Gorj, monede romane republicane, număr neprecizat VI, 39, 65.
Veli Mlun, comitat Istria, Croaţia, tremissis de la Constantin al V-lea XII-XIII, 143.
Veliki Preslav, oblast Sumen, Bulgaria, peste 700 de sigilii de plumb IX-XI, 167;
• 1 miliarension şi 2 folles Clasa At (Ioan I Tzimiskes), 5 folles clasa A2, 9 folles clasa
B, 2 folles clasa D, 2 folles (Constantin al X-lea), 3 histamenon (Vasile al Ii-lea, Roman al 111-
lea, Mihail al Vii-lea), 2 tetarteron (Constantin al VIII-lea, Constantin al IX-iea) IX-XI, 169.
Vencean, oblast Varna, Bulgaria, pond (exagion) bizantin timpuriu IX-XI, 580.
Q7
Verbicioara, jud. Dolj, în anul 1949 s-au descoperit în cimitirul medieval monede
emise în Ţara Românească de Vladislav I şi probabil de Radu I precum şi monede bulgăreşti de
la ţarul Ivan Alexander şi emisiuni ungureşti din secolul XIV VI, 113, 137.
Veteranu, corn. Peştera,jud. Constanţa, monedă emisă de Iustin al Ii-lea IX-XI, 143.
Vetren, Bulgaria, un ducat de la Vladislav I şi un ducat bătut de Dan I XII-XIII, 238.
Vidin, oblast Vidin, Bulgaria, monede de la Vladislav I şi Radu I V, 114, 141;
• sigilii care au aparţinut lui Simeon - episcop de Nis, Constantin - mitropolit de
Philippopolis şi lui Theophylaktos - arhiepiscop al Bulgariei IX-XI, 528-30.
Vidolm, corn. Ocoliş, jud. Alba, patru monede romane de bronz, din colecţia Istvan
Teglâs I, 22.
Viile, corn. Ion Corvin, jud. Constanţa, 3 monede bizantine (Anastasius I-1,
Iustinian I-1 şi Iustin al II-lea-1) IX-XI, 143.
Viişoara, corn. Viişoara, jud. Teleorman, monedă bizantină de aur III, 141.
Vierşani, jud. Gorj, monedă de argint geto-dacică de tip Vârteju-Bucureşti VI,
38,59, 64.
Viminacium, okrug Branicevo, Serbia, piese de bronz-doi folles, jumătate de
follis şi un solidus de la Iustin al Ii-lea, VIII, 126; trei piese de la Mauricius Tiberius VIII, 133;
solidus emis de Heraclius şi Heraclius Constantinus VIII, 141.
Vităneşti, corn. Purani, jud. Teleorman, imitaţie după o tetradrahmă thasiană
III, 132.
Vlădiceasca, corn. Argovei, jud. Ilfov, o reprezentare a lui Heracles pe un inel
sigilar din bronz, lucrat în secolul al Iii-lea î.e. n. II, 155-9.
Vodinjan, comitat Istria, Croaţia, tremissis de la Iustinian al Ii-lea XII-XIII, 142;
un tremissis de la Leon al Iii-lea XII-XIII, 143.
Voila (corn. Voila, Braşov) monedă de bronz de la Constantin al V-lea XII-XIII, 143.
Voivozi, jud. Bihor, plumburi de postav, cu caracter sigilar V, 197, 206.
Vojvoda, oblast Sumen, Bulgaria, 2 ponduri (exagii) imperiale bizantine timpurii
IX-XI, 580.
Zagavia, corn. Scobinţi,jud. Iaşi, un gros tipul II emis de Ştefan al Iii-lea IX-XI, 349.
Zalău, jud. Sălaj, solidus de la Leon I XII-XIII, 91, 3.
Zebil, corn. Sarichioi, jud. Tulcea, monedă grecească imperială Histria: Severus
Alexander VIII, 40, 4.
Zimnicea, jud. Teleorman, o monedă de argint, aurită, de la Alexandru cel Mare,
drahmă a cetăţii Dyrrhachium III, 132.
• denari romani republicani de la P. Licinius Nerva, L. Titurius Sabinus, L. Procilius
şi C. Pisa Frugi III, 138;
• monedă de aur bizantină III, 141;
• tetradrahme thasiene (5) şi imitaţii ale acestora, piese de bronz emise de Odessos
(3), o piesă de la Filip al Ii-lea, monede de la Alexandru cel Mare (7), o monedă de bronz emisă
de Chersonesul Thracic, piese locale (4), un denar republican roman (P. Licinius Nerva) V, 15;
IX-XI, 83-4;
• în anul 1949 s-au descoperit 2 monede emise în Ţara Românească de Vladislav I şi
2 monede emise în Ţaratul de la Târnava de Ivan Alexander şi Mihail şi de Şisman; în 1970 s-au
98
descoperit monede de la Ivan Alexander şi Mihail şi monede de aramă din secolul XIV (imitaţii
după emisiunile lui SraCimir şi ale lui Sracimir asociat cu fiu său Constantin) VI, 113, 138;
• monede imperiale romane (Tiberius, Vitellius, Domitianus, Traian, Antoninus Pius,
Marcus Aurelius şi Lucius Verus) VII, 37.
Zimnicea (fostul raion), drahmă dyrrhachiană III, 132;
• denari romani republicani de la L. Saufeius şi L. Calpurnius III, 138;
• as emis din timpul lui Tiberius, dar purtând efigia şi numele lui Augustus, un denar
de la Domitianus, monede de la Marcus Aurelius şi de la Antoninus Pius şi de Constantius al II-
iea III, 140-1.
Zimnicele, corn. Năsturelu, jud. Teleorman, monede bizantine de la Mihail al
VII-iea Ducas, un dinar emis de Franţa în secolele XII-XIII, alături de care s-au descoperit şi un
cercel şi mărgele III, 141-2.
C) INDICE PE MATERII
I. Semne (pre) monetare brăţări de bronz, seceri de bronz, considerate ca fiind semne
premonetare VII, 7; "pumnale" de aur, considerate ca fiind semne premonetare VII, 7-14,
inele de aur, brăţări din bronz, considerate ca fiind semne premonetare VII, 10; monedă-vârf
de săgeată VIII, 39, 43; IX-XI, 13; IX-XI, 19-20; IX-XI, 38; XII-XIII, 13, 18.
II. Monede greceşti

1. Autonome
a) Alopeconesos (piesă de bronz) IX-XI, 83.
b) Amisos (monedă de bronz emisă în timpul lui Mithridates al VI-lea Eupator) IX-XI, 77.
c) Apollonia (drahmă) I, 19; (drahme ce intră în compoziţia tezaurului descoperit la
Hunedoara) III, 44-5; (drahmă) VI, 63; (emisiuni din secolul I î. e. n. -Ie. n.; drahmă; 2
drahme; drahmă; s drahme; s drahme) IX-XI, 40, 3, 54, 72, 75-6, 79-80; (analiza
unui lot de monede - folosite pentru plata mercenarilor daci aflaţi în tabăra lui Pompei -
pe baza metodelor non-distructive XFR şi PIXE) IX-XI, 394-5.
d) Asia Mică (stater de la Seleucus I Nicator) II, 8.
e) Bithynia (monedă de bronz) VI, 50-1.
O Bottike (monedă de bronz cu efigia lui Apollon pe avers datând din secolul al IV-iea î. e.
n.) VII, 16.
g) Callatis (drahmă şi hemidrahmă de tip Herakles din secolul al IV-iea î. e. n., monede de
bronz şi de tip Herakles, Apollon, Demetra şi Athena datând din secolele 111-1 î. e. n.) IX-
XI, 9-11; (monedă de bronz tip Apollon) IX-XI, 13-14; (2 monede de bronz de tip
Herakles) IX-XI, 19-21; (monede din secolele IV-I î. e. n.; monedă de bronz; 2 monede
de bronz; drahme şi piese de bronz; 27 monede de bronz, 5 de aramă; piesă de bronz;
două piese de bronz de tip Apollon cu trepied şi Herakles) IX-XI, 39-40, 60, 69, 72-4,
77; (monede din secolul al Iii-lea î. e. n.) XII-XIII, 14, 20; (monede de bronz din
secolele I î. e. n. -II e. n.) XII-XIII, 59-73.
h) Chersonesul Thracic (monedă de argint) IX-XI, 20-1.
i) Cyzic (stateri din secolele IV-III î. e. n.) IX-XI, 39.
j) Dionysopolis (monede din bronz din secolul al IV-iea î. e. n. - purtând portretul regelui
scit Ateas) XII-XIII, 27-37; (monedă de bronz din secolul I î. e. n.) XII-XIII, 51-53;
(monede de bronz din secolul I î. e. n.) XII-XIII, 61-63.
99
k) Dyrrhachium (drahmă) I, 19; (drahme de argint şi imitaţii ale acestora intrate în

componenţa tezaurului din secolul I î. e. n. descoperit la Hilib) III, 3-9; (drahme ce intră
în compoziţia tezaurului descoperit la Hunedoara) III, 44-5; (drahme) III, 129-132;
(drahme de argint, cu numele magistraţilor Meniskos, Xenon şi Philon) IV, 100-4;
(monedă barbarizată a magistratului Zenon, 3 drahme) VI, 44, 51; (drahme de argint din
tezaurul de la Zimnicea) VII, 35-6; (emisiuni din secolul I î. e. n. -Ie. n., o drahmă, piesă
de bronz argintată drahme, datate între 97-87 î. e. n.; 35 drahme) IX-XI, 40, 3, 54, 6-7,
60 63, 66-8, 72, 75-7, 79-80, 83; (analiza unui lot de monede - folosite pentru plata
mercenarilor daci aflaţi în tabăra lui Pompei - pe baza metodelor non-destructive XFR şi
PIXE) IX-XI, 394-5.
l) Histria (didrahmă de argint din secolul al Ii-lea î. e. n.) V, 39, 42-3; (tezaur de monede
din bronz, cu efigia lui Apllon pe avers, din secolul al IV-iea î. e. n.) VII, 15-7; (monedă
având capul Demetrei pe avers) VII, 39-40; VIII, 17-27, VIII, 39-40, 43-44; (2
monede de bronz cu roata, 2 monede de bronz de tip Apollon, 11 monede de bronz de tip
Zeul Fluvial, o monedă de bronz de tip Demetra) IX-XI, 19-21; (10 monede de bronz de
tip Apollon/acvilă pe delfin purtând numele magistraţilor XAI, XAIPE, An şi
...T[ ... ]Y şi una de tip Apollon pe omphalos, datată în secolele II-I î. e. n.) IX-XI, 25-34;
(monede de bronz Histria; monede de argint datând din secolele V-I î. e. n.; drahmă;
monedă de bronz emisă de Histria datată în secolul al IV-iea î. e. n.; o drahmă emisă de
Histria; 16 monede de tip Demetra şi una de tip Hermes, drahmă, monedă de bronz din
secolele II-I î. e. n., piesă de bronz şi o drahmă; o monedă de argint; drahme datând din
secolele IV-III î. e. n.; drahme şi piese de bronz; s drahme dintre care 4 de tip Pick, 416,
cu sigla A şi una de tip Pick, 441 var., cu sigla Ll; 6 drahme dintr-un tezaur; piesă de
bronz) IX-XI, 39, 40, 9, 51, 53, 56-7, 59, 60, 68-9, 72-3, 81-2; XII-XIII, 13-4, 19-
20, (drahmă şi monedă din bronz din secolele IV-III î. e. n.) XII-XIII, 43-46 (monede
din secolul I î. e. n.) XII-XIII, 64-66.
m) Macedonia (tetradrahme şi drahme de tip Alexandros al III-iea - Philippos al Iii-lea
Arrhideus) I, 89; (dublu stater de la Alexandros al Iii-lea, un stater fals de la Alexandros
al Iii-lea din secolul al III-iea î. e. n.) II, 3-6; (tetradrahme şi o monedă de argint, aurită,
de la Alexandros al Iii-lea) III, 129-30, 32; (fals după un stater emis de Alexandros al
Iii-lea) III, 181-2; (stater de aur de la Lysimach) V, 39, 42; (monedă de aur de la
Philippos al Ii-lea, două monede de argint de la Philippos al Ii-lea, tetradrahmă, monede
de aur(?) de la Philippos al Ii-lea, stateri din secolele IV-III î. e. n.) VI, 48-9, 51, 56-7;
(tetradrahme macedonene de argint din secolul al Iii-lea î. e. n.) VIII, 29-38; (monede
de bronz de la Philippos al Ii-lea şi de la Alexandros al Iii-lea) IX-XI, 13-5; (monede de
bronz emise de Philippos al Ii-lea şi de Alexandros al Iii-lea) IX-XI, 20-1; (tetradrahma
Philippos al Ii-lea, monede originale şi postume emise între anul 300 î. e. n. şi secolul I î.
e. n.; tetradrahmă de la Lysimach considerată - emisiune postumă; tetradrahmă de tip
Philippos al Ii-lea; piesă grecească de bronz emisă de regele Philippos al V-lea; un stater
de aur Lysimach; 3 tetradrahme - emisiuni postume - de la Alexandros al III-iea; triobol;
piesă de la Philippos al Ii-lea; 6 monede de bronz şi stater emis la Babylon de la
Alexandros al Iii-lea) IX-XI, 38, 40, 3, 52-3, 55, 57, 77, 82-4; (monede macedonene
din bronz bătute în secolul al IV-iea î. e. n.) XII-XIII, 15-6, 21 (stater de aur - emisiune
postumă a lui Philippos al Ii-lea din secolul al Iii-lea î. e. n.) XIII-XII, 39-42.
n) Macedonia Prima (tetradrahme ce intră în compoziţia tezaurului de la Zimnicea) I, 25-6;
(tetradrahmă) III, 129-30; (tetradrahmă) VI, 44-5; (tetradrahme din tezaurul de la
100
Silistra) VII, 23-6; (tetradrahme de tip Macedonia Prima din secolele I î. e. n. - Ie. n.; o
piesă de tip Macedonia I; 11 piese) IX-XI, 40, 5, 57, 77.
o) Maroneea (monede de bronz datând din secolele II-I î. e. n.; tetradrahmă folosită ca
amuletă) IX-XI, 59, 76-7.
p) Mesembria (monedă autonomă de bronz) VI, 57; (2 dioboli) IX-XI, 20-1; (monedă cu
imaginea Athenei Alkis din secolele li-I î. e. n., piesă de bronz de tipul cu Pallas Athena
pe revers datând din secolele 11-1 î. e. n.; piesă de bronz; piesă de bronz; o tetradrahmă)
IX-XI, 31, 56, 69, 75-7.
q) Odessos (piesă de bronz emisă; 3 piese de bronz datând din secolele 111-11 î. e. n.) IX-XI,
55; (monedă de bronz - tip Zeus Laureat) IX-XI, 13-4; (o tetradrahmă şi o piesă de
bronz) IX-XI, 76-7.
r) Olbia (monede emise în secolele IV-I î. e. n.; monedă de bronz) IX-XI, 39, 78-9; (stater
bătut de regele sarmatic Pharzoius) XII-XIII, 55-58.
s) Perinthos (monedă de bronz descoperită în nivelul de locuire datat în secolele I î. e. n. - I
e. n.) IX-XI, 78-9.
t) Thasos (tetradrahme de tip thasian, din secolele 11-1 î. e. n.) I, 3-11; (tetradrahme ce intră
în compoziţia tezaurului de la Zimnicea) I, 25-6; I, 89; (tetradrahme şi imitaţii ale
acestora din tezaurul descoperit la Hilib) III, 6-8; (tetradrahme) III, 130-2; (tezaur de
tetradrahme din secolele II-I î. e. n.) III, 150; (tetradrahmă din secolele II-I î. e. n.,
tetradrahmă din secolele li-I î. e. n., 30 tetradrahme) VI, 43-4, 54, 60-1; (imitaţii
barbarizate după tetradrahme thasiene) VII, 23-6; (tetradrahme thasiene provenind din
tezaurele de la Bucureşti-Colentina, Bucureşti-Puişor, de la Nucii) VII, 27-31; (monede
descoperite în tezaure pe teritoriul Daciei; 6 tetradrahme, piesă argintată; tetradrahme;
tetradrahmă cu litera M barat; două tetradrahme; 20 de tetradrahme; 64 tetradrahme,
tetradrahme) IX-XI, 43-5, 48-9, 54-5, 57, 70, 76-7, 83; (cronologia emisiunilor de tip
thasian) IX-XI, 392.
u) Tomis (stater rar de tip Lysimachos din secolul I î. e. n.) II, 6-7; (2 monede având pe
avers capul lui Zeus) V, 39-40, 3; (monede de bonz de tip Marele Zeu, de tip Zeus, de tip
Apollon, de tip Dioscuri) IX-XI, 13-5; (monede din secolele III-I î. e. n.; monedă de tipul
Marele Zeu, monede de bronz datând din secolele II-I î. e. n.; piesă de bronz) IX-XI, 40,
57, 9, 77; (monede din secolele III-I î. e. n.) XII-XIII, 14-5, 21.
v) Tyras (monede datând din perioada secolelor IV-I î. e. n.) IX-XI, 39.
2. De perioadă imperială
a) Byzantion (Geta) VII, 91.
b) Deultum (monedă de bronz de la Philippus al Ii-lea) VII, 33.
c) Dionysopolis (monede de la Antoninus Pius, de la Commodus, de la Septimius Severus,
de la Severus Alexander şi de la Gordian al Iii-lea) VIII, 69-72.
d) Histria în perioada imperială (Severus Alexander) VIII, 40, 44.
e) Nicopolis ad Istrum (Septimius Severus) VII, 91.
(Julia Damna) VIII 40, 44.
O Oraş neprecizat (monedă de bronz emisă de Commodus) VII, 91.
III. Monede geto-dacice şi celtice (tip Vârteju-Bucureşti din secolele II-I î. e. n.) I, 12-16;
I, 89.
• (tezaur datând din secolul al Ii-lea î. e. n. alcătuit din imitaţii după drahme şi
tetradrahme de tip Philippos al Iii-lea Arrhideus) III, 11-32.
101
• (monede aflate în colecţiile Cabinetelor Numismatice ale muzeelor din Gotha, din Dresda
şi din Berlin) III, 77.
• (monedă de argint, de tip Vârteju; didrahmă de tip Vârteju; imitaţie după o tetradrahmă a
lui Philippos al Ii-lea al Macedoniei) III, 132, 33.
• (tezaur cuprinzând monede dacice de argint) III, 150-1; III, 174.
• (imitaţii după tetradrahmele lui Philippos al Ii-lea, tetradrahme geto-dacice de tip
Prundul Jiblea, imitaţii de tip Larissa-Amphipolis, imitaţii de tipul tetradrahmelor
Alexandros al III-lea-Philippos al Iii-lea, didrahme de tip Vârteju, didrahme de tip
Cojasca, drahme de tip Philippos al Iii-lea, tetradrahme de tipurile Criciova, Medieşu
Auriu, Dobreşti şi Philippos al Iii-lea, didrahme de tip Adâncata; sistemul monetar geto-
dacic în secolul al II î. e. n.) V, 7-24.
• (monedă getică divizionară de la Philippos al Iii-lea, monedă getică tip Vârteju-Bucureşti, 3
monede getice tip Inoteşti-Răcoasa, imitaţie barbară după tetradrahmele de tip Thasos) V,
40-41.
• (240 didrahme geto-dacice de tip Adâncata) VI, 3-16.
• (tetradrahme dacice, 5-6 monede din secolele III-II î. e. n., monedă geto-dacică de tip
Adâncata-Mânăstirea din secolul al II î. e. n., 3 monede de tip Philippos al Ii-lea, 6 monede de
tip Ocniţa-Cărbuneşti, 14 monede de tip Aninoasa, monede de argint de tip Aninoasa-
Dobreşti, 16 piese de tip Adâncata-Mânăştirea şi 11 piese de tip Răduleşti-Hunedoara,
monede de tip Philippos al Ii-lea, monedă de argint de tip Zeus, 2 monede de argint geto-
dacice, monedă de argint de tip Philippos al Ii-lea, monede geto-dacice de argint, monedă de
argint de tip Vârteju-Bucureşti, 5-6 tetradrahme de tip Philippos al Ii-lea) VI, 42, 43, 48-
50, 54-55, 57-59, 64-66.
• (monede de tip Larissa-Apollo Amphipolis datând din secolul al III î. e. n.) VII, 19-21.
• (tipul monetar Crişeni-Berchieş, faza A) VIII, 59-61.
• (tipul Adâncata-Mănăstirea) VIII, 63-67.
• (monede de tip Koson; monede celtice din secolul I î. e. n.; emisiuni dacice de tip
Philippos al Ii-lea, de tip Alexandros al Iii-lea, de tip Philippos al Iii-lea Arrhideus, de tip
Audoleon, de tip Macedonia Prima şi de tip Thasos; clasificarea tipurilor autohtone: tipul
Rasa, tipul Banat, tipul Criciova, tipul Ramna, tipul Agriş-Şilindia, tipul „călăreţ cu
pasăre", tipul Tulghieş Mireşu, tipul „cu cifre romane'', tipul Crişeni Berchieş, tipul
Tonciu, tipul Huşi-Vovrieşti, tipul „cu cap janiform", tipul Prundu-Jiblea, tipul Ocniţa
Cărbuneşti, tipul cu cap uman sub cal, tipul Jiblea, tipul Voloşcani, tipul Dumbrăveni,
tipul Adâncata-Mănăstirea, tipul Vârteju-Bucureşti, tipul Inoteşti-Răcoasa, tipul Cladovo-
Sachiz, tipul Anoneşti-Dobreşti, tipul Medieşul Aurit, tipul Aiud Cugir, tipul Răduleşti
Hunedoara, tipul Petelea, tipul Toc-Chereluş, tipul Alexandros al III-lea-Philippos al 11-
lea; tipul Bendis; stateri de tip mediomatric din regiunea Metz, stateri de tip „în formă de
lopată", tipul Larissa Amphipolis, 46 didrahme locale de tip Vârteju-Bucureşti 48-9;
imitaţie barbară după un denar; 5 monede locale de tip Vârteju-Bucureşti; tetradrahme
locale de tip Huşi-Vovrieşti; piese locale de argint: 1 Adâcata-Mânăstirea, 3 Vârteju-
Bucureşti şi 1 Alexandros al III-lea-Philippos al Iii-lea; 2 monede tipul Dumbrăveni şi
una de tipul Inoteşti-Răcoasa; 129 piese de tip Vârteju-Bucureşti, 2 monede de tipul
Inoteşti-Răcoasa, 2 piese locale „tipul combina"; 2 monede locale de tip Vârteju-
Bucureşti; imitaţii de denari; imitaţie după o piesă dyrrhachiană din secolul al Ii-lea î. e.
n.; o piesă celtică de argint şi 2 imitaţii după denari romani; două monede de tip Vârteju-
Bucureşti, cinci de tip Inoteşti-Răcoasa, cinci piese locale divizionare de tip Alexandros al
III-lea-Philippos al Iii-lea; piesă locală de tip „combinat"; piesă de tip Inoteşti-Răcoasa;
102
piesă locală de tip ~noteşti-Răcoasa;o piesă locală de tip Inoteşti-Răcoasa; imitaţie

thasiană; imitaţie după o monedă d)'Trhachiană de argint; imitaţii după denari romani
republicani; 3 imitaţii de denari; 22 de monede de tipul Toc-Chereluş dintr-un tezaur;
tetradrahmă de tip Aiud-Cugir; imitaţie thasiană de argint; imitaţie de denar roman
republican; 2 piese locale de tip Vârteju-Bucureşti şi de tip Inoteşti-Răcoasa; piese
"barbare"; tetradrahmă de tip Huşi-Vovrieşti, monede de argint de tipul lnoteşti Răcoasa;
7 monede de tip Vârteju-Bucureşti; imitaţii de arint după tetradrame de tip Philippos al
Ii-lea şi thasiene; piesă de tip Huşi-Vovrieşti; monedă de tip Vârteju-Bucureşti; monedă
de tip Inoteşti-Răcoasa; monedă de argint de tip Inoteşti-Răcoasa; piese locale de tip
Vârteju-Bucureşti, de tip Inoteşti-Răcoasa şi de tip Alexandros al 111-lea-Philippos al III-
lea; 3 piese de tip Vârteju-Bucureşti; piesă de tip Inoteşti-Răcoasa; 3 imitaţii de după
dinari; 2 imitaţii după denari; 2 imitaţii barbare după denari; 2 piese de tip Inoteşti
Răcoasa; monede de tip Vârteju-Bucureşti; monedă tip Vârteju-Bucureşti; monedă de
tipul Dumbrăveni; imitaţie după o drahmă d)'Trhachiană; monede de tip Toc-Chereluş; 2
imitaţii Philippos al Ii-lea; imitaţie barbară după un denar; piesă de tipul Inoteşti
Răcoasa; monedă de tip Inoteşti-Răcoasa; drahmă locală de "tip combinat"; 23 monede
de tip Vârteju-Bucureşti; s imitaţii ale unor tetradrahme thasiene, monede subaerate de
tip Vârteju-Bucureşti, drahmă de tip Alexandros al 111-lea-Philippos al Ii-lea; imitaţie
după o monedă de tip Philippos al Ii-lea) IX-XI, 39-60, 65-83.
• (natura economiei în Dacia şi funcţiile monedei locale) IX-XI, 99-103;
• (imitaţia după un denar roman republican datând din secolul al Ii-lea î. e. n.) IX-XI,
105-107.
• (15 monede de tip Inoteşti-Răcoasa asupra cărora s-au aplicat metode de analize
compoziţionale; 21 de piese cu inscripţia KOIDN analizate prin intermediul metodelor
FRX şi AAP) IX-XI, 391-4.
• Monede de "tip scitic" (Kanites) XII-XIII, 43-46, XII-XIII, 47-50
• (tipul Dumbrăveni - imitaţie după o tetradrahmă de la lui Philippos al Ii-lea - din secolul
al Ii-lea î. e. n.) XII-XIII, 75-77.
IV. Monede romane

1. Republicane (tezaur compus din denari romani republicani, din secolele 11-1 î. e. n.) I, 89-90.
• (tezaur compus din denari romani republicani, din secolele 11-1 î. e. n.) I, 90; (denar
republican emis de L. Titurius - secolul I î. e. n. din tezaurul de la Hilib) III, 7, 9.
• (denari romani republicani) III, 133-8.
• (tezaure descoperite în spaţiul carpato-danubiano-pontic ce conţin monede romane
republicane, dar şi emisiuni ale împăratului Augustus şi contribuţia lor la istoria Daciei în
secolul Ie. n.) III, 33-40.
• (denari de la L. Thorius Balbus) V, 41, 6.
• (2 monede republicane de argint, denari emişi de P. Servilius M. f. Rullus, de Man.
Fonteius, C. Licinius L. f. Macer, 128 denari romani republicani, denari romani
republicani din secolele 11-1 î. e. n., 15 denari datând din perioada 124-31 î. e. n., 2 denari
datând din secolul I î. e. n., 3 denari din secolul I î. e. n., monedă romană republicană,
denar emis de Marcus Antonius, 132 denari datând din secolele 111-1 î. e. n., monede
romane republicane datând din perioda 217-49 î. e. n.) VI, 44, 47, 52, 54, 56, 58, 60-1,
63-4.
• (103 monede romane republicane aflate pe un obelisc existent în colecţiile Muzeului
Naţional de Istorie) VII, 253.
103
• (denari romani republicani emişi de Q. Marcus Libo, de Carbo, de M. Flouri L. F. Phili, L.

Flamini Cilo, L. Juli, Cn. Lc;~tul din tezaurul de la Zimnicea) VII, 35-7.
• (aes grave libralis, aes grave semilibralis, aes sextantalis, aşi romani republicani bătuţi în
conformitate cu Lex Papiria de aere publico şi falsuri modeme după aşii romani şi italici)
VIII, 73-80.
• (pătrunderea denarilor romani în Dacia, denari romani republicani din tezaure; denari emişi
de 1 L. Lucretius Trio, 2 M. Antonius, 1 L. Satuminus, 1 L. Roscius Fabatus, 1 L. Censorinus, 1
Manius Cordius Rufus, 1 P. Crepusius, 1 C. Norbanus, 1 L. Hostilius Saserna, 1 Sex. Julius
Caesar, 1 Q. Pompeius Rufus şi o piesă datată 48 î. e. n.; denar al lui P. Clodius; 27 denari
eşalonaţi între C. Plutius şi Octavianus Augustus; denari romani republicani - M. Cipius şi M.
Atilius Saranus; denar roman republican de la Q. Titius; 117 denari romani republicani
provenind dintr-un tezaur descoperit la Cetăţeni; 2 denari emişi de P. Servilius M. f. Rullus şi
de L. Calpurnius Pisa Frugi; denari romani republicani dintr-un tezaur; denar de la L. Thorius
Balbus, denar de la C. Marius C. f. Capito; monedă de bronz de la Octavianus-Agrippa; denar
roman de la M. Antonius; 6 denari romani eşalonaţi de la Cn. Lucretius Trio la M. Porcius
Cato; denari 1 de la M. Aburius M. f. Geminus şi 2 de la C. Anninus Luculus şi L. Fabius L. f.
Hispaniensis; denari; denar emis de P. Clodius M. f.; denari de la J. C. Cassius, C. Hosidius
Geta; monedă de la M. Antonius; denar emis de C. Julius Caesar; 2 denari emişi de L. Pisa
Frugi; zece denari provenind dintr-un tezaur; denar de la D. Silanus; denar de la Q. Titus;
denar de la C. Julius Caesar; denar de la M. Antonius; denar de la T. Carisius; denar de la L.
Julius Bursio; denar de la Quintus Titius; denar de la M. Antonius; denar emis de Marcus
Marcius; denar al lui Mn. Ancilius; denar emis de Quintus Pompeius Rufus; denar de la M.
Antonius; 2 denari emişi de Lucius Titurius Sabinus; denar emis de Caius Vibius Pansa; denar
de la M. Antonius; denar emis de C. L. Calpurnius Pisa L. Frugi, denar de la L. Sanfeius; denar
emis de L. Sempronius Titio; monedă de la Caesar; denar emis de M. Antonius; 16 denari ce
alcătuiesc un tezaur; denar Rufius Dossenus; 140 denari romani republicani dintr-un tezaur;
denari de la L. Cnaeius Magnus, P. Clodius Turrinus; 7 denari; denari de la L. C. Fonteius şi de
la L. Saturninus; denari de la L. Fabius Labeo, P. Servilius Rullus şi C. Vibius Pansa; denari
emişi de L. Trebianus şi L. Calpurnius Pisa Frugi şi unul hibrid; denari romani republicani de
la L. Antestius Gragulus şi Petillius Capitolinus; şase denari, cea mai timpurie emisiune
aparţinând lui C. Plutius; tezaur ce cuprinde şi denari romani republicani; denari romani
republicani; 2 denari bătuţi de L. Memmius şi [Sextus Pompeius] Magnus Pius; monede
romane republicane; denar bătut de Mn. Aemilius Lepidus; 36 denari; 35 denari dintr-un
tezaur; 22 denari; 194 denari ce intră în componenţa unui tezaur; 2 denari; 61 denari; 7
denari; denar emis de P. Fontenius Capito; denar de la M. Antonius; denar roman cu bigă;
denari unul de la C. Hosidius şi C. F. Geta şi altul de la M. Antonius; denari emişi de M.
Sergisilus, de M. Herenni şi de L. Rubri Dosseni; 4 denari romani republicani dintre care unul
emis de C. Julius Caesar şi altul de Cassius; tezaur alcătuit din denari romani republicani;
denar emis de L. Procili F.; 7 denari ce intră în componenţa unui tezaur; denari emişi de M.
Scaur, P. Hispaeus şi M. Antonius; 2 denari; 3 denari; denar emis de C. Julius Caesar; denari
ce se eşalonează între C. Porcius Cato şi L. Furius Brochus; denar emis de L. Pomponius;
denar de la C. Valerius Flaccus C. f.; denar de la C. Junius; denar de la M. Fannius şi L.
Critonius; denar de la Cn. Cornelius Lentulus Marcellinus; denar emis de Ti. Claudius Ti. f.
Ap. n.; un denar de la Q. Caecilius Metellus Pius şi unul de la M. Tullius; denari dintr-un
tezaur; 53 denari eşalonaţi între C. Plutius şi M. Antonius; denari eşalonaţi între M. Fourius
Philus şi M. Antonius, L. Gellius [Publicola], Octvianus; denari romani republicani; denar de
la Q. Antonius Balbus; monede emise de L. Flaminius Cilo, C. Naevius Balbus, Q. Pomponius
104
Musa, C. Julius Caesar; denar roman republican; 4 denari romani republicani de la C.

Antestius şi C. Naevius Balbus; 2 denari de la L. Marcius Censorinus şi L. Metellus, Aulus
Albinus Spurii filius, denar emis de C. Vibius C. f. Pansa, denar emis de L. Thorius Balbus,
denari dintr-un tezaur; denar de la L. Julius Bursio; denari republicani care se eşalonează
între M. Fourius Philus şi L. Mescinius Rufus; denar emis de L. Papius Celsus; denar de la P.
Licinius Nerva; 3 denari romani republicani) IX-XI, 40, 3-4, 49-83
• (aureus emis de Caesar) IX-XI, 394.
2.Imperiale (denari republicani şi monede de bronz emise de împăraţii Traian, Antoninus Pius,
Marcus Aurelius, Commodus, Septimius Severus, Severus Alexander, Caracalla, Maximianus,
Gordian, Gordian al III-lea, Clodius Albinus, denar de la Julia Maesa, denar cu bustul Juliei
Mameea şi monede de bronz emise de Faustina din coleţia Istvân Teglâs) I, 17-24.
• (tezaur din vremea lui Gordian al Iii-lea, cuprinzând emisiuni - denari şi antoninieni -
de la Vespasianus, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Commodus, Septimius Severus,
Caracalla, Macrinus, Elagabal, Severus Alexander, Maximinus Thrax, Balbinus, Pupienus
şi Gordian al Iii-lea) II, 15-37.
• (monedă de bronz de la Marcus Aurelius) II, 39-40.
• (tezaure compuse din denari şi monede de bronz ascunse pe teritoriul Daciei în timpul
împăraţilor Tiberius, Vespasianus, Titus sau Domitianus, Nerva şi Traian, aurei emişi de
Tiberius, Nero, Otho, Vitellius, Galba, Vespasianus, Titus, Domitianus şi Traian
descoperiţi în zona Transilvaniei şi Banatului şi contribuţia acestui material numismatic
la istoria Daciei în secolul I e. n.) III, 40-50.
• (repertorierea descoperirilor monetare romane imperiale din judeţul Teleorman:
emisiuni de la Tiberius, de la Galba, de la Domitianus, de la Traian, de la Hadrianus, de la
Antoninus Pius, de la Marcus Aurelius, de la Faustina a II-a, de la Severus Alexander, de
la Gordian al Iii-lea, de la Philippus Arabul, de la Otacilia Severa, de la Trebonianus
Gallus şi de la Volusianus de la Gallienus, de la Claudius al Ii-lea Gothicus, de la
Constantius Chlorus, de la Constantius al Ii-lea) III, 138-141.
• (două monede romane de la Geta şi Gordian al Iii-lea, tezaur de monede romane
imperiale, tezaur alcătuit din monede romane de argint emise de Constantius al Ii-lea,
Julianus, Jovianus, Valentinianus I, Valens, Gratianus consemnate în documente din
secolul al XIX-iea) III, 151-3.
• (monede romane din colecţia lui V. A. Urechia) III, 173.
• (denar hibrid de la Faustina a II-a) IV, 109-12.
• (monede de la Antoninus Pius, de la Constantius al Ii-lea, de la Valens) IV, 113-5.
• (32 monede de aur, 97 de argint, 126 de bronz din colecţia Cezar Bolliac) V, 26-9.
• (o monedă bătută de Hostilianus, 3 monede emise de Gallienus din tezaurul de la Suluc) V,
33-8.
• (monedă imperială de bronz de la Claudius I) V, 41-2, 6.
• (denari emişi de Commodus, de Septimius Severus, de Julia Damna, de Caracalla, de
Geta, de Macrinus, de Elagabal, de Severus Alexander, de Julia Mamaea, de Maximinus
Thrax, de Gordian al Iii-lea şi antoninieni bătuţi de Elagabal, de Gordian al Iii-lea, de
Philippus Arabul, de Philippus al Ii-lea, de Otacilia Severa, de Traianus Decius, de
Herennia Etruscilla, de Herennius Etruscus monede ce alcătuiesc tezaurul Bârca IV;
denari de la Commodus, de la Septimius Severus, de la Julia Damna, de la Elagabal, de la
Julia Soemias, de la Julia Maesa, de la Severus Alexander, de la Julia Mamaea, de la
Maximinus Thrax şi de la Gordianus al Iii-lea, precum şi antoninieni emişi de Julia
105
Domna, de Elagabal, de Gordian al Iii-lea, de Philippus Arabul, de Philippus al Ii-lea, de

Otacilia Severa şi de Traianus Decius intând în componenţa tezaurului Bârca I; denari de
Marcus Aurelius, de la Faustina Junior, de la Commodus, de la Septimius Severus, de la
Julia Domna, de la Caracalla, de la Plautilla, de la Geta, de la Macrinus, de la Elagabal, de
la Julia Paula, de la Aquilia Severa, de la Julia Soemias, de la Julia Maesa, de la Severus
Alexander, de la Orbiana, de la Julia Mamaea, de la Maximinus Thrax, de la Pupienus şi
de la Gordian al Iii-lea şi antonieni avându-i ca emitenţi pe Elagabalus, şi Gordianus al
Iii-lea alcătuind tezaurul de la Bârca II) VI, 17-34.
• (emisiuni de la Julia Domna - 14 denari şi un antoninian -, de la Caracalla - 11 denari şi
un antoninian -, Geta Caesar - denari -, Macrinus - 1 antoninian -, Elagabalus - 55
denari şi 1 antoninian -, Julia Paula - 4 denari-, Julia Soemias - 5 denari-, Julia Maesa
- 19 denari şi un antoninian -, Severus Alexander - 107 denari -, Julia Mamaea - 13
denari -, Maximinus Thrax şi familia - 13 denari -, Balbinus - 1 antoninian -, Pupienus
- 1 denar -, Gordian al Iii-lea - 4 denari şi 54 antoninieni; monede de la Septimius
Severus, Geta, Julia Domna şi Philippus Arabul, monedă de bronz de la Augustus;
monede de la Diocletianus şi Licinius pater; monede de la Domitianus, de la Septimius
Severus, de la Geta, de la Severus Alexander, de la Julia Mamaea, de la Gordian al Iii-lea,
de la Philippus Arabul şi de la Otacilia Severa; piese de la Traian şi Antoninus Pius; 815
monede de argint ce se eşalonează între Julia Domna şi Philippus Arabul; emisiuni de la
Commodus, de la Albinus, de la Septimius Severus, de la Julia Domna, de la Caracalla, de
la Plautilla, de la Geta, de la Macrinus, de la Elagabalus, de la Julia Maesa, de Iulia Paula,
de la Severus Alexander, de la Julia Mamaea, de la Maximus, de la Balbinus, de la
Gordian al Iii-lea, de la Philippus Arabul şi de la Otacilia; piese de la Faustina I şi de la
Gordian al Iii-lea; monedă de bronz de la Constans I; un antoninian de la Salonina; o
monedă de la Severus Alexander; monedă de bronz de la Constans I; 200 monede
romane imperiale care se eşalonează între Sabina şi Elagabal; monedă emisă de
Hadrianus; piese bătute de Septimius Severus, de Caracalla, de Elagabalus, de Julia
Soemias, de Julia Maesa, de Severus Alexander, de Maximinus, de Pupienus, de Gordian
al Iii-lea, de Philippus Arabul - 2 antoninieni -, de Philippus Junior - 1 antoninian -; 10
piese aparţinând împăraţilor de la Tiberius la Philippus şi 25 de monede de la Probus, de
la Maximinus Daia, de la Licinius, de la Licinius al II-le, de la Constantinus al Iii-lea, de
la Constantinus al Ii-lea, de la Constans, de la Constantius al Ii-lea şi de la Julian
Apostatul; antoninian de la Gordian al Iii-lea; denari romani imperiali emişi de Tiberius,
de Nero, de Vespasianus şi de Domitianus; monedă de bronz de la Severus Alexander;
monedă de bronz de la Constantinus al Iii-lea şi o piesă de la Constantinus al Ii-lea;
denar emis de Hadrianus; monede de la Faustina a II-a, de la Crispina, de la Julia
Mamaea şi de la Severus Alexander; denar de la Septimius Severus; emisiuni imperiale ce
se eşlonează între Septimius Severus şi Philippus Arabul; monede de la Septimius
Severus - 6 denari -, de la Julia Domna - 3 denari-, de la Plautilla - 1 denar-, de la
Macrinus - 1 denar-, de la Elagabal - 4 denari-, de la Julia Soemias - 1 denar-, de la
Severus Alexander - 13 denari-, de la Julia Mamaea - 1 denar-, de la Maximinus Thrax
- 2 denari -, de la Gordian al III-iea - 1 denar şi 30 de antoninieni -, de la Philippus
Arabul - 12 antoninieni -, de la Philippus Junior - 4 antoninieni -, de la Decius 7
antoninieni -, de la Etruscilla - 4 antoninieni -, de la Herennius Etruscus - 5
antoninieni- şi de la Trebonius Gallus - 1 antoninian -; monedă emisă de Marcus
Aurelius; emisiuni din bronz ale împăraţilor: Aurelianus, Maximianus Herculius,
Diocletianus sau Galerius, Licinius, Constantinus al Iii-lea, Constantinus al Ii-lea,
106
Constans şi de la Constantinus al Iii-lea şi unul dintre fii; monede de bronz de la Gordian

al Iii-lea, antoninian de la Gallienus - Salonina având pe revers Juna Regina) VI, 43-7,
51-3, 55-7, 59-64.
• (un as Antoninus Pius: Faustina a II-a, folles emişi de Constantinus I şi Licinius I,
monedă de bronz de la Helena, monede de bronz de la Constantius al Ii-lea, monedă de
bronz emisă de Gratianus şi monedă avându-l ca emitent pe Theodosius I) VII, 39-40.
• (medalion de la dedicat lui Divus Pertinax) VII, 41-5.
• (aureus de la Gallienus, un aureus de la Aurelianus, aureus de la Tacitus, patru aurei de la
Probus, aureus de la Carus, patru aurei de la Carinus, aureus de la Numerianus, aurei de
la Diocletianus, aurei de la Maximianus Herculius, aureus Constantius I Chlorus, aureus
şi un medalion de la Galerius, aureus emis de Maximinus Daia, aurei şi solidi, medalion
de un solidus şi l/4, medalion unifacies de 3/4 solidi, subdiviziune de 9 siliquae, multiplu
de 1 şi 112 solidi, multiplu de 2 solidi, multiplu de un solidus şi l/4, semissis de la
Constantinus I, aureus de la Licinius I, aureus de la Licinius al Ii-lea, solidi de la
Constantinus al Ii-lea, solidus de la Crispus, solidi, multiplu de un solidus şi 1/4, multiplu
de 5 solidi, semissis, submultiplu de 9 siliquae de la Constantius al Ii-lea, şase solidi şi un
semissis de la Constans I, solidus de la Magnentius, solidus de la Decentius, doi solidi şi
un semissis de la Constantius Gallus, solidi de la Julianus al Ii-lea, solidus de la Jovianus)
VII, 49-73.
• (monede romane emise de Maximinus - follis -, de Aurelianus, de Valentinianus al 111-
lea, as emis de Titus pentru Domitianus, de Diocletianus - follis -, de Licinius I, de
Licinius al Ii-lea, de Constantinus I, de Constantius al Ii-lea, de Constans, de Julianus I,
de Valentinianus al Ii-lea, de Arcadius, de Honorius, de Antoninus Pius - dupondius -, de
Theodosius I, de Claudius I, de Traianus - dupondius -, de Aurelianus, de Severina, de
Maximianus, de Constantius Gallus, de Valens, de Theodosius al Ii-lea, de Marcianusus,
de Leon) VII, 91-5.
• (tezaur de denari şi sesterţi romani din secolul al Ii-lea e. n.) VII, 169.
• (teme şi simboluri în iconografia monetară a Imperiului roman târziu, din secolele III-IV)
VII, 75-84.
• (monede de la Tiberius, de la Diocletianus, de la Maximianus, de la Licinius I, de la
Licinius al Ii-lea, de la Constantinus I, de la Crispus, de la Constans, de la Constantinus al
Ii-lea, de la Constantius al II-iea, de la Helena, de la Constans, de la Constantius Gallus,
de la Julianus Augustus, de la Valentinianus I, de la Valens şi de la Honorius) VIII, 40-
47;
• (emisiune a atelierului din Nicomedia de la Valens) VIII, 81-84;
• (emisiune a atelierului de la Heraclea - Maximianus Daia şi emisiune a împăratului
Constantius al Ii-lea) VIII 82, 84-85.
• (monede de la Constans Caesar, de la Constantinus I, de la Hannibalianus, de la
Constans, de la Constantius al Ii-lea, de la Julianus Caesar, de la Jovianus, de la Valens,
de la Gratianus, de la Valentinianus I şi ale unor emitenţi neprecizaţi) VIII, 87-94.
• (multiplii de argint de la Constantinus I, de la Constantinus al Ii-lea, de la Constans şi de
la Honorius) VIII, 107-109.
• (tezaur de monede emise de Constantinus I, de Constans, de Constantius al Ii-lea, de la
Valentinianus I, de Valens, de Theodosius I şi de Arcadius) VIII, 111-116.
• (tezaur de monede bătute în vremea împăraţilor Constantius al Ii-lea, Arcadius şi
Honorius) VIII, 117-120;
107
• (monede romane imperiale din Dacia: denar emis de Vespasianus; denari de la Claudius şi
de la Vespasianus; denari bătuţi de Augustus şi un as Nero; denar emis de Neiva; 5 denari
romani imperiali din tezaurul de la Cetăţeni; dupondius de la Traian şi o monedă de bronz
de la Claudius; denar de la Vespasianus; denar emis de Augustus; denar de la Claudius;
denar imperial; monede emise de Tiberius, de Claudius - 3 aşi şi un sestertiu - de
Vespasianus -un as şi un denar-, de Titus - 2 denari şi o monedă de bronz şi de Neiva;
denar de la Augustus; o monedă de argint şi un sestertius emise de Traianus; un denar şi un
aureus de la Vespasianus; monedă bătută de Tiberius; monede emise de Augustus, de
Tiberius, de Vespasianus, de Titus, de Neiva, de Domitianus şi de Traian; monedă de bronz
bătută de Claudius; sestertius de la Traianus; denar emis de Vitellius; as de la Augustus;
monedă de bronz bătută de Augustus; as de la Caligula; denar de la Titus; monedă de la
Vespasianus; 2 monede de argint emise de Claudius; as emis de Claudius; monedă de bronz
de la Tiberius; o monedă de bronz şi alta de argint de la Augustus; o monedăfourr~e de la
Augustus; denar de la Vespasianus; denar de la Domitianus; as de la Tiberius; denar emis
de Augustus; monede de la Augustus; denar emis de Vespasianus; monedă de bronz de la
Augustus (?); monedă de bronz de la Augustus; as de la Tiberius; denar de la Traian; denar
de la Augustus; dinari romani imperiali de la Augustus şi Vespasianus; denar emis de
Augustus, 16 denari bătuţi de Augustus; 2 denari şi o monedă de bronz emise de Augustus;
denar emis de Augustus; 3 denari de la Augustus dintr-un tezaur; 9 denari emişi de
Augustus; 44 denari de la Augustus; un denar de la Augustus şi 4 denari emişi de Tiberius;
denar de la Augustus; denar de la Vespasianus; de bătut de Vespasianus; denar de la
Augustus; piesă de bronz emisă de Augustus; dupondius emis de Tiberius, un denar de la
Augustus şi 4 de la Vespasianus; denar emis de Augustus; denari de la Augustus dintr-un
tezaur; denari de la Augustus şi Tiberius; monede de Tiberius, Claudius şi Nero, monede de
argint de la Vespasianus şi Neiva, monedă de la Augustus; monedă de bronz bătută de
Claudius) IX-XI, 43, 9, 51-3, 55-68, 70-5, 78-82.
• (monede romane imperiale de la Domitianus, de la Hadrianus, de la Antoninus Pius, de la
Marcus Aurelius, de la Commodus, de la Septimius Severus, de la Caracalla, de la
Elagabal, de la Severus Alexander, de la Maximinus Thrax, de la Gordianus al Iii-lea, de
la Philippus I, de la Traianus Decius şi de la Trebonianus Gallus) XII-XIII, 79-87.
V. Imperiul bizantin (un tezaur de monede bizantine, datând din „perioada Comnenilor",
aparţinând colecţiei lui Cezar Bolliac şi un tezaur de monede bizantine, nomisma tetarteron,
Vasile al Ii-lea şi Constantin al VIII-lea, din secolele X-XI) I, 25-28.
• (solidus de aur şi miliaresion de argint emişi de împăratul Alexandru) II, 41-46.
• (aspri trachea de billon şi tetartera de la Alexios I, aspri trachea de billon şi un tetarteron
de la Ioan al Ii-lea, aspri trachea de billon şi tetartera de la Manuel I, aspri trachea de
billon şi un tetarteron emişi de Andronic I, aspri trachea de billon bătuţi de Isaac al Ii-lea,
aspri trachea de billon şi tetartera de la Alexios al Iii-lea; circulaţia monetară din zona
Gurilor Dunării în secolul al Xii-lea) III, 51-71.
• (inventarul monedelor bizantine descoperite în judeţul Teleorman: emisiuni de la
Iustinian I, de la Constantin al Vii-lea şi Roman al Ii-lea, de la Mihail al Vii-lea Ducas)
III, 141-2.
• (monede de la Iustin I, de la Iustinian al Ii-lea, de la Iustin al Ii-lea, de la Iustinian al 11-
lea, de la Mauricius Tiberius, follis anonim Thompson, clasa C) IV, 113,16-18.
• (sferturi de perper: 4 emişi de Manuel al Ii-lea Paleologu! şi 7 de Ioan al VIII-lea
Paleologu!) V, 69, 78-80.
108
• (solidus emis de Iustinian I la Constantinopol; follis de la Phocas surfrapat peste unul de

la Tiberius al Ii-lea Constantinus) VI, 55, 64.
• (un follis emis de Tiberius al Ii-lea Constantinus bătut în monetăria din Antiochia, 10
stamena de billon de la Manuel I Comnenos, 2 stamena de billon ale lui Andronic I
Comnenos şi 19 stamena de billon de la Isaac al Ii-lea Anghelos bătute în monetăria din
Constantinopol, un exemplar de stamena de tip B de la Isaac Comnenos; 5 stamena de
billon de la Alexios al Iii-lea Anghelos executate în monetăria de la Constantinopol; 5
stamena de billon de la Isaac al Ii-lea Anghelos, 6 stamena de billon de la Alexios al III-
lea Anghelos; o stamena de la Alexios I Comnenos, 9 piese de stamena de la Manuel I
Comnenos, 2 piese de stamena de Andronicos I Comnenos, 80 monede stamena de billon
de la Isaac al Ii-lea Anghelos, 159 piese stamena de billon de la Alexios al 111-lea
Anghelos) VI, 76-84.
• (circulaţia monetară de la Durostorum în vremea reformelor monetare ale lui Anastasius
I; 3 noummia ale împăratului Marcianus, 4 noumia de la Leon I, 1 noummion emis de
Zenon şi piese de la Anastasius: 42 folles emisiuni, 22 lf2 follis, un 1/4 follis, 3 1/8 follis şi
5 noummion emisiuni constantinopolitane, 1 follis, 3 lf2 follis băuţi la Nicomedia şi un
follis bătut la Antiochia din colecţia Perlele Papahagi) VII, 85-90.
• (două 112 de follis de Iustinian I şi un decanummion de Iustin I) VII, 91-95.
• (8 folles, 8 112 de follis, 1/8 follis bătute la Constantinopol, 6 folles, 4 jumătăţi de follis
executate la Nicomedia, 3 folles şi o jumătate de follis bătute la Cyzic, 3 folles, 3/4 follis
executate la Antiochia, 12 nummia emisă la Alexandria de Phocas; un follis şi 2 jumătăţi
de follis executate la Constantinopol, 2 folles bătuţi la Nicomedia, 3 piese de 12 nummia
bătute la Alexandria de împăratul Heraclius; 2 hexagrammata, 10 folles executaţi la
Constantinopol, patru folles bătuţi la Nicomedia, un follis bătut la Thessalonic, lf2 de
follis executată la Ravenna de la Heraclius şi Heraclius Constantinus; 12 nummia
executate la Alexandria de la împăratul Heraclonas, hexagrammata, 6 folles emişi la
Constantinopol de la Constans al Ii-lea, hexagrammata, follis şi 1/4 follis executate la
Constatinopol de la Constantinus al IV-lea, lf2 follis bătut la Constantinopol de la Leon al
IV-lea şi Constantinus al V-lea, 2 folles bătuţi la Constantinopol de la Leon al V-lea şi
Constantinus al VI-lea, un follis bătut la Constantinopol de la Mihail al Ii-lea şi
Theophilus, 3 folles şi 112 follis executaţi la Constantinopol de la Theofilus, un follis
constantinopolitan de la Vasile I şi Constantin, doi folles de la Vasile I, 3 folles
constatinopolitani de la Vasile I, Constantin şi Leon, 6 folles executaţi la Constantinopol
de la Leon al VI-lea şi Alexandru, 46 folles bătuţi la Constantinopol de la împăratul Leon
al VI-lea, 7 folles bătuţi la Constantinopol de la Constantin al Vii-lea şi Zoe, un follis
executat la Chersones emis de împăratul Constantin al Vii-lea, 5 folles emişi la
Constantinopol, 2 folles bătuţi la Chersones de la Roman I, 4 folles constantinopolitani de
la Constantin al Vii-lea, un follis constantinopolitan bătut de Contantin al Vii-lea şi
Roman al Ii-lea, 2 folles executaţi la Chersones emişi de Roman al Ii-lea, 7 folles bătuţi la
Constantinopol de la Nicephorus al Ii-lea, 2 piese de miliaresion executate la
Constantinopol de la Ioan I, 56 folles anonimi bătuţi la Constantinopol clasa A 1) VII, 97-
127.
• (folles anonimi din clasa A 2-3) VIII, 40-48.
• (folles anonimi din clasele A 3, B şi E) VIII, 81-82, 84, 95-106.
• (monede de bronz şi de aur de la Justinus al Ii-lea, monede de bronz de la Tiberius al 11-
lea Constantinus, monede de bronz şi de aur de la Mauricius Tiberius, monede de bronz
de la Phocas, monede de bronz şi de aur de la Heraclius şi Heraclius Constantinus,
109
monede de aur de la Constans al II-lea şi de la Constantinus al IV-lea, monede de bronz

de la Tiberius al Iii-lea Ap"~~aros şi de la Leon al Iii-lea şi Constantin) VIII, 121-172.
• (follis de la Nichifor I) VIII, 173-175.
• (circulaţia monetară în Dobrogea în secolele VI-VII analizată prin prisma descoperirilor
numismatice provenind de la împăraţii Anastasius I, Iustin I, Iustinian I, Iustin al II-lea,
Tiberius al al Ii-lea Constantin, Mauricius, Phocas şi Heraclius) IX-XI, 109-166.
• (folles, miliaresion de la Leon al VI-lea, monede - printre care cinci solidi şi un
miliaresion - de la Theophilos, miliaresion şi 2 folles clasa A 1 de la Ioan I Tzimiskes, 5
folles clasa A 2, 9 folles anonimi clasa B, 2 folles clasa D, 2 folles de la Constantin al X-lea,
câte un histamenon şi un tetarteron de la Vasile al Ii-lea şi Constantin al VIIl-lea, un
histamenon de la Roman al 111-lea, tetarteron de la Constantinus al IX-lea, histamenon
de la Mihail al Vii-lea, 10 tetartera de la Alexios I, monede emise de Ioan al Ii-lea
Comnenos, emisiuni ale lui Manuel I Comnenos, 3 monede aparţinând lui Andronicos I şi
3 piese de la Isaac al Ii-lea Anghelos, 14 piese de la Alexios al Iii-lea Anghelos, 124 folles
anonimi clasa B, 61 folles anonimi clasa B, 32 folles anonimi clasa B, 18 folles anonimi
clasa B, 2 monede de aur de la Theodora şi Mihail al Vii-lea, 5 folles anonimi clasa A, 2
folles anonimi clasa B, 40 folles anonimi clasa C, 122 folles anonimi clasa D, 17 folles
anonimi clasa E, 68 monede Constantin al X-lea, 5 folles anonimi clasa F, 22 folles
anonimi clasa G, 65 piese de la Roman al IV-lea, 20 exemplare Mihail al Vii-lea, 32 folles
anonimi clasa I, stamena de billon de la Manuel I Comnenos şi Andronicos I Comnenos, o
emisiune a lui Ioan al Ii-lea Comnenos, 250 exemplare (emisiunea a III-a) şi 360
(emisiunea a IV-a) la Manuel I Comnenos, 22 monede de la Andronicos I Comnenos, 353
de la Isaac al Ii-lea Anghelos, 8 monede emise de Manuel I Comnenos 27 stamena de la
Isaac al Ii-lea Anghelos, 33 stamena de la Manuel I Comnenos, 4 stamena de la
Andronicos I, 175 stamena de la Isaac al Ii-lea Anghelos, 687 stamena de la Alexios al 111-
lea Anghelos, 2 monede emise de Andronicul I, o monedă de la Isaac al Ii-lea, o emisiune
a lui Alexios al Iii-lea, 27 stamena de billon de la Manuel I, 2 stamena de billon emise de
Andronicos I, 43 exemplare de la Isaac al Ii-lea, 16 stamena de billon de la Alexios al 111-
lea, 200 stamena de billon de la Alexios al Iii-lea) IX-XI, 167-181.
• (6 stamena de billon de la Manuel I Comnenos, 1 stamena de billon emisă de Andronic I,
stamena de la Andronic al Ii-lea) IX-XI, 184-7.
• (solidi de la Theodosius I, de la Gratianus, de la Honorius, de la Theodosius al Ii-lea, de la
Leon I, de la Heraclius şi Constantinus, de la Constans al Ii-lea şi Constantinus al IV-lea)
XII-XIII, 89-95.
• (monede de la Anastasius I, de la Iustin I, de la Iustinian I, de la Iustin al Ii-lea, de la
Tiberius al Ii-lea Constantin, de la Mauricius Tiberius, de la Phocas şi de la Heraclius)
XII-XIII, 97-122;
• (emisiuni de bronz, aur şi argint de la Heraclius - post 630-631, monedă bătută de
Heraclonas în 641, emisiuni de bronz, argint şi aur de la Constans al Ii-lea, monede de
bronz, argint şi aur emise de Constantinus al IV-lea, emisiuni de bronz şi aur de la
Iustinian al Ii-lea, emisiune aparţinând lui Leontius, monede de bronz, aur şi argint
bătute de Tiberius al Iii-lea Aspimaros, monede de bronz şi de aur emise de Philippikos,
emisiuni de bronz şi de aur de la Anastasius al Ii-lea, monede de aur bătute de Teodosius
al 111-lea, monede de bronz şi aur bătute de Leon al III-lea, emisiuni de bronz şi aur de la
Constantin al V-lea, monede de bronz şi argint bătute de Leon al IV-lea, monede de
bronz, aur şi argint de la Constantin al VI-lea şi Irina) XII-XIII, 123-144.
• (follis emis de Nikifor I Genikos) XII-XIII, 145-146.
110
• (un tezar de nomismata, bătute de Vasile I Macedoneanul, asociat cu fiul său Constantin
şi de Constantin al VII-iea Porphyrogenetul şi Roman al Ii-lea, precum şi un tezaur
format din nomismata emise de Constantin al VII-iea Porphyrogenetul şi Roman al Ii-lea
şi o nomisma de la Nicephorus al Ii-lea Phocas) XII-XIII, 147-154.
• Gumătăţi de stavrata emise de Manuel al Ii-lea Paleologul) XII-XIII, 155-208.
• (studiu metrologic al emisiunilor lui Manuel al Ii-lea şi al asprilor bătuţi de Ioan al VII-
lea) XII-XIII, 309-10.
Regatul de Thessalonic (emisiuni anonime de tip imitativ) IX-XI, 185.
Imperiul latin de Constantinopol (imitaţie anonimă după o stamena cu modul mare de tip
A şi o imitaţie după o stamena cu modul mic de tip A; emisiune anonimă a unei stamena cu
modul mare de tip A şi o imitaţie după o stamena devalorizată de tip A; e stamena devalorizate
de tip A) VI, 78-80.
• (14 imitaţii după stamena de tip A, o imitaţie după stamena de tip B) IX-XI, 184-7.
Imperiul de Niceea (o stamena cu modul mare şi un exemplar de stamena devalorizată de tip
G).
• (metrologia monedelor de electron emise de Theodor I Lascaris) XII-XIII, 294-297.
Imperiul de Trapezunt (metrologia asprilor emişi de Alexios al IV-lea Comnenus) XII-XIII,
308-9.
Regatul latin de Thessalonic (piese de stamena devalorizate, una de tip B şi una de tip C)
VI,80.
VI. Monede medievale
Anglia (monede aflate în componenţa tezaurului datat în secolele XII-XIII descoperit la

Sâmbăteni) I, 92.
• (sterlingi emişi de Richard Inimă de Leu în monetăriile din Londra şi York, de Ioan Fără
de Ţară la Canterbury şi Londra, de Henric al Iii-lea la Canterbury şi Londra) II, 59, 93-
5, 105.
• (monedă de la Henric I al Angliei) V, 56.
• (emisiuni ale lui William al Ii-lea) VII, 138.
Aquileea (monede bătute de Antonio I Gaetani şi de Ludovigo al Ii-lea de Teck) I, 42, 44.
• (monede aflate în componenţa tezaurului descoperit la Sâmbăteni, datând din secolele
XII-XIII) I, 92.
• (emisiune a patriarhului Ulrich al Ii-lea ce intră în inventarul tezaurului descoperit la
Sâmbăteni) II, 55, 85.
• (34 monede din secolele XII-XIII) V, 56.
• (două monede de la Antonio Gaetani şi şase piese de la Lodovico Teck) V, 97.
• (dinari bătuţi de Berthold al V-lea de Merania, în calitate de patriarh de Aquileea şi două
monede bătute pentru linia Babenberg-Aquileea a familiei) VII, 142-3.
• (4 dinari din tezaurul de la Băieşti, 3 emisiuni din tezaurul de la Buhăieni) VII, 182.
111
Bohemia (gros de Praga) VII, 150.

• (doi helleri, unul emis de Vladislav al II-iea, altul avându-l ca emitent pe Maximilian al II-
lea) VII, 194.
Bosnia (3 dinari) VII, 150.
Bulgaria
a) Al doilea Ţarat Vlaho-Bulgar (4 imitaţii anonime după moneda bizantină de tip A, 5
piese constând în imitaţii după moneda bizantină de tip B, 2 imitaţii anonime după moneda
bizantină de tip C; 3 imitaţii anonime după stamena de tip A, o imitaţie anonimă după stamena
de tip B; 6 imitaţii anonime după o stamena de tip C; 184 imitaţii anonime după stamena de tip
A, 102 imitaţii anonime după stamena de tip B, 105 imitaţii anonime după stamena de tip C şi o
imitaţie latină, cu modul mare, după stamena de tip D din timpul lui Ioan al II-iea Asan; 3
imitaţii anonime după stamena de tip A, 2 imitaţii anonime după stamena de tip B şi 7 imitaţii
anonime după stamena de tip C) VI, 77-80.
• (o imitaţie de billon de tip A şi o imitaţie de billon de tip C, de la sfârşitul secolului al XII-
lea şi începutul secolului al XIII-iea; "imitaţii latine de Constantinopol pe modul mare" de
tip O, "imitaţii latine de Constantinopol pe modul mare" de tip R din vremea lui Ioan al
II-iea Asan) IX-XI, 184, 186-7.
b) Ţaratul de Târnovo (monede de la Ivan Alexandru şi Mihail cuprinse în tezaurul de la

Balta Sărată) V, 83.
• (28 de monede de la Ivan Alexandru şi Mihail) VI, 106, 109-117, 121-142.
• (gros de la Ivan Alexandru şi Mihail) VII, 150, 152-3.
• (sec al XIV-iea) VIII, 48-50.
• (monede emise de Ivan Alexandru şi Mihail şi Ivan SiSman) IX-XI, 219.
• (emisiuni de la Ivan Alexandru) IX-XI, 168.
c) Ţaratul de Vidin (monede de la Ivan Stracimir, cuprinse în tezaurul de la Balta Sărată) V,

83.
• (4 groşi emişi de Ioan Sracimir) VI, 106, 108-9, 113-7, 120-1, 125-142.
• (gros de la Ivan Stracimir) VII, 161-6.
• (groşi de la Ivan SraCimir) IX-XI, 219.
• (metrologia groşilor bătuţi de Ivan Stracimir) XII-XIII, 306-8.
Caffa (un follaro anonim inedit) IX-XI, 209-211.

(aspru bătut de Banco di San Giorgio între 1464-1475) XII-XIII, 369-374.
Croaţia şi Dalmaţia (un dinar de tip Friesach bătut de ducele Berthold al V-lea în calitate de
ban al Croaţiei şi Dalmaţiei) VII, 144.
Danzig (tripili groşi emişi de Sigismund I, de Ştefan Bathory şi de Sigismund al III-iea) VII,
173.
• (gros emis in 1531 de Sigismund I) VII, 192, 4.
Despotatul de Cavarna (6 stamena ale despotului Dobrotitză din tezaurul de la Cernavoda)

VI, 87-100.
112
Despotatul de Dristra (stamena emisă de Terter din tezaurul de la Cernavoda) VI, 87-100.
• (caracteristicile emisiunilor lui Ioan Terter) III, 73-76.
Despotatul de Isaccea-Saqci (1273-1286) VIII, 48-49.
Franţa (dinar din secolele XII-XIII) III, 142.

• (dinari din secolul al X-lea) VII, 137.
Hoarda de Aur (dirhemi din tezaurul de la Seseni) VII, 182-3;

• (monedă din secolele XIII-XIV) VIII, 48-49.
Hanatul de Crimeea (aspru tătăresc din tezaurul descoperit la Cotul Morii) VII, 182-3.
• (o monedă tătărească, probabil emisă de Inayet Giray) VII, 199.
Imperiul otoman (tezaur monetar otoman din secolul al XVIII-iea având în componenţă
cedid-yiizliici emişi de Selim al III-iea) I, 83-85.
• (monede emise de Ahmed al III-iea, Mahmud I, Osman al III-iea, Abdulhamid I, Mustafa
al Iii-lea şi Selim al III-iea - parte componentă a unui tezaur secolele XVIII-XIX; tezaur
de yiizliici emişi de Selim al III-iea; aspri otomani de la Mehmed al II-iea din tezaurul de
la Piua Petrii, tezaur de monede otomane din sec. al XVIII-iea; monede emise la Cairo şi
Istanbul de Siileyman I, Selim al II-iea şi Murad al III-iea) I, 90-1.
• (tezaur compus din parale de la Mahmud I, parale emise de Mustafa al II-iea, din parale
şi un ikilik de la Abdulhamid, din parale şi un yiizliik bătuţi de Selim al III-iea, precum şi
din un fals după o para emisă de Selim al Iii-lea) I, 91.
• (aspri otomani emişi de Siileyman I, Selim al Ii-lea şi Murad al III-iea din tezaurul din
Ilfov) I, 92; VIII, 351-7.
• (ak~ele de la Mehmed al Ii-lea ce alcătuiesc tezaurul descoperit în satul Colceag) II, 115-
127.
• (imitaţie după un ţechin veneţian bătut în numele dogelui Dominica Conarini) II, 149-
151; VII, 169.
• (tezaur alcătuit şi din yiizliici; tezaur având în componenţă şi monede de aur otomane;
monede de argint otomane; tezaur de monede otomane de argint; tezaur de monede
otomane din argint, datând, probabil, din secolul al XVIII-iea; tezaur de monede
otomane, monede de argint; tezaur alcătuit şi din „icusari" otomani; tezaur în
componenţa căruia intră şi monede otomane; monede dintr-un tezaur din secolul al
XVIII-lea consemnate în documente din secolul al XIX-iea) III, 154-7.
• (akr;ele emise de Murad al III-iea, Mehmed al Iii-lea, Ahmed I, Murad al IV-iea, Ibrahim
I) IV, 141-5.
• (monede emise de Mehmed al II-lea provenind din atelierele Serez, Novar, Edirne,
Konstantiniye, Bursa, Amasya, Ayaluk, dar şi unele neidentificate) V, 85-95.
• (evoluţia economiei otomane în secolele XVI-XVII, lupta ak~ea-padişahî/ dirhem) V,
129-52.
• (akr;ele de la Mehmed al Ii-lea, de la Suleyman, de la Selim I, de la Murad al III-iea, de la
Mehmed al Iii-lea, de Ahmed I, de la Mustafa I, de la Murad al IV-iea, de la Ibrahim I, de
la, de la Ahmed al Iii-lea, de la Selim al III-iea şi parale emise de Mehmed al IV-lea, de la
Mustafa al II-lea şi Ahmed al Iii-lea) V, 153-8.
11~
• (dirhem emis de Murad al Iii-lea) VI, 163-4, 183.

• (aki;e de argint de la Mustafa Celebi, mangâr de bronz de la Murad al Ii-lea, 4 aki;ele de
argint de la Mehmed al Ii-lea, 4 aki;ele de argint de la Bayezid al Ii-lea, o aki;e de la Selim
I, o aki;e de la Siileyman I) VII, 150, 2.
• (tezaur alcătuit din aki;ele de la Mehmed al Ii-lea; tezaur ce cuprinde şi 7 aki;ele de la
Siileyman I; mangâri de la Murad al Ii-lea şi Siileyman I, aki;ele de la Suleyman I şi de la
Murad al Iii-lea, fals după o aki;ea de la Suleyman I şi un fals după un dirhem din secolul al
XVI-iea; para emisă de Mahmud al Ii-lea; aki;ele de la Siileyman I, de la Selim al Ii-lea, de la
Murad al Iii-lea, de la Mehmed al Iii-lea, de la Osman al Ii-lea, de la Ibrahim I şi de la
Mehmed al IV-iea) VII, 169-71.
• (211 aki;ele de la Bayezid al Ii-lea, de la Selim I, de la Siileyman I, de la Selim al Ii-lea şi
de la Murad al Iii-lea ce intră în componenţa tezaurului de la Arsura) VII, 173-5.
• (54 aki;ele otomane din tezaurul de la Cotul Morii, aki;ele otomane din tezaurul de la
Leuşeni, 19 aki;ele otomane din tezaurul de la Netezi, aki;ele otomane din tezaurul de la
Oneşti, dirhemi şi aki;ele otomane din tezaurul de la Botoşani, 787 aki;ele otomane din
tezaurul de la Stahnaia, Rep. Moldova, 335 aki;ele otomane din tezaurul de la Seseni, Rep.
Moldova) VII, 182-3.
• (339 aki;ele, 2 beşlik, 2 parale şi 2 mangâri, piese databile între 1595 - Mehmed al Iii-lea.
- şi 1648 - Ibrahim I - ) VII, 199-208.
• (o para de la Mahmud I, 2 parale, 2 otuzluci, 1 kuruş, 1 ymirlik şi 1 onluk de la Mustafa al
Iii-lea, 1 altimişlik, 2 kuruşi de la Abdul Hamid I şi 1 yi.izluk emis de Selim al Iii-lea ce
intră în componenţa tezaurului de la Odobeşti; un kuruş de la Mustafa al 111-lea, 3 ikilici,
2 kuruşi şi un yi.izli.ik emişi de Selim al Iii-lea, precum şi un fals monetar ce intră în
alcătuirea tezaurului de la Dobra) VII, 209-11.
• (monede de la Siileyman I, Ahmed I şi Osman al Ii-lea sau Ibrahim I) VIII, 49-51.
• (un altmişlik şi trei kuruşi bătuţi de Mustafa al Iii-lea parte componentă a tezaurului de
la Băiculeşti) VIII, 357-60.
• (altâni emişi de Silleyman I - bătuţi la Misir, la Sirăz, Sidrekapsi, Koi;aniye, Amasya, Bagdad
şi Cezayir -, de Selim al Ii-lea - bătuţi la Misir şi Canea - şi de Murad al Iii-lea - bătuţi la
Misir, Canea, Konstantiniye şi Şam - provenind dintr-un tezaur descoperit la Oradea) VIII,
253-262.
• (aki;e de la Bayezid I; monede de la Mehmed al Ii-lea, de la Ahmed al Iii-lea, Mahmud I,
Mahmud al Ii-lea) VIII, 310, 313-4, 316-7.
• (aspru tăiat regulat de la Murad al Ii-lea) IX-XI, 303.
• (9 piese de altmişlik de la Abdulhamid, 12 monede de yi.izluk şi două piese de ikilik emise
de Selim al Iii-lea - toate monedele executate în monetăria de la Constantinopol) IX-XI,
469-72.
Imperiul Romano-German
a) Aquileea (vezi)
b) Bavaria (dinar german emis de Berthold, conte de Bavaria) VII, 137;
c) Bohemia (vezi)
d) Friesach I, 92; (1239 monede) V, 56; (monedă emisă de episcopul Eberhard I, 32
monede emise în perioada de interregnun - de tip ERIACENSIS -, 5 emisiuni ale
episcopului Adalbert I şi 45 de piese de la arhiepiscopul Eberhard al Ii-lea) II, 48-50,
67-77; VII, 138-9; (4 exemplare de tip ERIACENSIS şi 33 de dinari de la Eberhard al II-
114
lea) VII, 141, 14s; (dinari de Friesach) XII-XIII, 228; (dinari de Friesach) XII-XIII,
228.
e) Graz I, 92; (3 dinari bătuţi de ducele Leopold al VI-lea) II, 52, 79-80; (4 dinari bătuţi de
Leopold al VI-lea cel Glorios) VII, 142, 147.
f) Guttenwert I, 92; (5 monede emise de markgraful Heinrich al IV-lea & Berthold al V-lea
de Merania) II, 54-5, 85; (un dinar emis de episcopul Otto de Freising, 3 emisiuni
comune ale lui Berthold al V-lea de Merania şi ale markgrafului de Istria Heinrich al IV-
lea, 2 monede pentru linia Banenberg-Aquileea) VII, 142, 147.
g) Hamm I, 92; (monedă apaţinând lui Adolphus I) II, 60-1, 95, 105.
h) Heligekreuz (o piesă emisă de episcopul de Gurk împreună cu ducele Berthold al V-lea de
Merania) VII, 143, 147.
i) Hitolf (dinari de tip Friesach) VII, 138.
j) Episcopatul de Kăln I, 92; (o emisiune a episcopului Adolphus I de Altona, 5 monede cu
titlul de „minister" şi 7 monede fără titlu bătute de episcopul Engelbert I, 9 emisiuni de
tip 2 ale episcopului Heinrich I von Molenark, o piesă aparţinând episcopului Konrad von
Hochstaden cu titlul de „elector") II, 57-9, 90-3; (9 emisiuni ale lui Philip I de
Heinsberg şi 13 piese de la Adolphus I Altona) V, 56; (dinari de tip Friesach ai
arhiepiscopatului de Kăln) VII, 138; (dinar emis de Engelbert I) VII, 137-8, 147.
k) Landstrass I, 92; (2 monede emise de ducele Bernhard) II, 53, 84; (o emisiune a lui
Berthold al V-lea); VII, 143, 147.
I) Lucea (11 dinari din mormântul Sfântului Francisc de Asissi, circulaţia dinarilor bătuţi la
Lucea) IX-XI, 193-8.
m) Merania VII, 139.
n) Milano (un dinar milanez emis de Ludovic al Ii-lea) VII, 137.
o) Pettau I, 92; (6 dinari emişi de arhiepiscopul Eberhard al Ii-lea şi două emisiuni ale
ducelui Leopold al VI-lea) II, 51, 78-9; (9 dinari de la Eberhard al Ii-lea, 5 de la Leopold
al VI-lea, o piesă de jumătate de dinar de la Eberhard al Ii-lea şi de la Leopold al VI-lea)
VII, 142, 146-7.
p) Reichenburg I, 92; (dinar emis de Eberhard al Ii-lea de Salzburg) II, 50, 77-8; (dinar
emis de arhiepiscopul Eberhard al Ii-lea de Salzburg?) VII, 142, 147.
q) Rann I, 92; (3 dinari emişi de arhiepiscopul Eberhard al Ii-lea de Salzburg) II, 50-1, 78;
(4 dinari emişi de episcopul Eberhard al Ii-lea; de la monetăria din Reichenburg o
emisiune a episcopului Eberhard al Ii-lea) VII, 143.
r) Salzburg (344 monede emise de Eberhard al Ii-lea la Salzburg) V, 56.
s) Silezia
• Swidnii;a (11 piese de 112 de gros emise de Ludovic al Ii-lea) VII, 192, 4.
(piese de jumătate de gros bătute de către Ludovic al Ii-lea ce fac parte din tezaurul de la
Târgovişte) VIII, 335, 339.
t) St. Veit I, 92; (6 monede emise de ducele Ulrich al Ii-lea şi 23 piese bătute de ducele
Bernhard al Ii-lea) II, 52-3, 80-3; (26 de dinari emişi de ducele de Bernhard al Ii-lea
von Spanheim) VII, 142, 146.
u) Villach I, 92; (emisiune a episcopului de Bamberg Otto al Ii-lea de Merania) II, 54, 84.
v) Windischgratz I, 92; (o emisiune de tip ERIACENSIS şi o monedă aparţinând ducelui
Heinrich al IV-iea de Merania) II, 54, 84; (un dinar emis de Berthold al V-lea de
Merania) VII, 143, 147.
115
w) Seniorie neprecizată (monede de argint dintr-un tezaur datat în secolele XV-XVII,

descoperit la Deva) I, 91; (monede de tip ERIACENSIS, „emisiuni de graniţă ale
episcopului de Gurk") II, 55-7, 86-88.
Livonia (vezi şi imitaţii după şilingi bătuţi în Livonia emise de monetăria de la Suceava) XII-
XIII, 400.
Mitylene (activitatea monetară a seniorilor din dinastia Gattilusio) XII-XIII, 257-258.
Moldova (dinari de la Despot Vodă şi Ştefan Tomşa) I, 45-59, 76-7.

• (groşi emişi de Petru I, groşi bătuţi de Alexandru I, groşi de la Iliaş, jumătate de gros de la
Roman al Ii-lea şi o emisiune monetară a Cetăţii Albe) II, 111-3.
• (monede moldoveneşti de la Iliaş, de la Ştefan al Iii-lea şi de la Eustratie Dabija) III, 77;
(un tezaur de la Petru I, emisiuni de la Alexandru I, o monedă aparţinând domniei
asociate a lui Iliaş şi Ştefan al Ii-lea, groşi şi jumătăţi de groşi de la Ştefan al Iii-lea,
monede de la Bogdan al Iii-lea şi Ştefăniţă, un taler emis de Despot Vodă în 1563 şi
ak<;ele de la Ioan Vodă aflate în colecţia cabinetului numismatic al Muzeului din Berlin)
III, 77-86.
• (moneda divizionară emisă de Petru I) III, 87-92.
• (un gros emis de Alexandru I din componenţa „tezaurului de la Timişoara") III, 93.
• (monede de la Petru I aflate în componenţa tezaurului de la Mărmureni) III, 155-6.
• (monede emise de Alexandru I şi Iliaş din colecţia lui V. A. Urechia) III, 173.
• (17 dinari de la şi un mangâr Despot Vodă, precum şi 4 dinari emişi de Ştefan Tomşa) V,
97-106, 123-5.
• (gros de la Petru I) VI, 151, 153, 161.
• (imitaţii după monede străine - şilingi lituanieni, brandenburghezi, polonezi, de Riga şi
de Livonia - produse de monetăria din Suceava în vremea lui Eustratie Dabija-Vodă) VI,
194-5, 197-207.
• (monede emise de Ştefan I din tezaurul de la Corlăteni) VII, 155-7.
• (gros de argint de la Petru I descoperit la Enisala) VII, 159.
• (circulaţia monetară în Moldova secolelor XV-XVI prin compararea izvoarelor scrise cu
cele numismatice; piese numismatice de aur: zlot, galben, ughi, ducat şi de argint: grivne,
ruble, groşi, aspri, lei, taleri, potronici) VII, 173-90.
• (21 dinari de la Despot Vodă şi de la Ştefan Tomşa din tezaurul de la Băleşti; 32 dinari
moldoveneşti de la Despot Vodă şi de la Ştefan Tomşa din tezaurul de la Buhăieni; groşi
emişi de Ştefan al Iii-lea, dinari şi un mangâr de la Despot Vodă, dinari de la Ştefan
Tomşa din tezaurul de la Leuşeni; groşi moldoveneşti emişi de Bogdan al 111-lea din
tezaurul de la Seseni, Rep. Moldova) VII, 182-3.
• Uumătate de gros de la Petru I şi dublu groşi de la Alexandru I) VIII, 189-195.
• (groşi de la Petru I, monede de la Alexandru I de tip I premergător - groşi şi o jumătate
de gros-, de tip III - un dublu gros, un gros şi jumătăţi de gros-, de tipul IV - un gros şi
o jumătate de gros -, emisiuni ale lui Ştefan al Ii-lea de tip II - un gros şi o jumătate de
gros - şi un gros de tip III, precum şi un gros bătut de Roman al Ii-lea) VIII, 197-209.
• (dublu groşi de la Alexandru I şi Ştefan al Ii-lea şi jumătăţi de groşi de la Alexandru cel
Bun) VIII, 211-221.
• (monedă de cont: „zlotul românesc" sau „moldovenesc") VIII, 223-246.
• (taler emis în 1562 de către Despot Vodă) VIII, 247-251.
116
• (groşi de la Petru I; monede la Alexandru I) IX-XI, 219.

• (groşi emişi de Petru I, de Ştefan I şi de Alexandru I din tezaurul de la Mărmureni) IX-
XI, 225-286.
• (emisiunile monetare bătute pe teritoriul Moldovei în vremea lui Ştefan al III-iea:
emisiuni princiare - tipologie, metrolgie, cronologie -, emisiuni municipale autonome şi
emisiuni imitative) IX-XI, 299-388.
• (reforme monetare întreprinse în secolul al XV-iea şi impactul lor asupra circulaţiei
monedelor autohtone mai vechi; groşi pre-reformaţi de la Petru I, Ştefan I şi Alexandru I,
groşi reformaţi emişi de Alexandru I şi de succesorii săi) XII-XIII, 281-291.
(studiul metrologic al monedelor emise de Ştefan al Iii-lea) XII-XIII, 301-6; (studiul
grafic al monedelor de tip I emise de Ştefan al III-iea) XII-XIII, 321-367.
• (emisiuni de la Petru I - groşi cu şapte flori de crin în scutul de pe revers, cu şase flori de
crin, cu cinci flori de c;in, cu două flori de crin şi un fals de epocă după un gros -, de la
Alexandru I - gros de tip I, un dublu gros, un gros şi o jumătate de gros de tipul II şi de
tip III, dubli groşi şi jumătăţi de groşi din tipul IV, jumătăţi de groşi din tipul V şi
jumătăţi de groşi tip „cruce cu braţele egale"-, de la Iliaş - o jumătate de gros de tip IV şi
un gros de tip VI-, de la Iliaş şi Ştefan al Ii-lea - un dublu gros-, Iliaş sau Ştefan al 11-
lea - jumătate de gros tip I-, de la Ştefan al Ii-lea - gros tip II, jumătate de gros tip IV,
dar şi o jumătate de gros cu surfrapă pe avers (atribuire incertă) -, de la Petru al Ii-lea -
gros tip II-, un follaro Asprokastro bătut de Cetatea Albă, de la Petru al 111-lea Aron - un
gros de tip I -, de la Ştefan al III-iea - groşi şi o jumătate de gros de tip I, doi groşi şi o
jumătate de gros de tip II-, de la Bogdan al Iii-lea - trei groşi tip I, un fals de epocă după
un gros tip I şi un gros de tip III -, de la Ştefan al IV-lea Ştefăniţă -groşi şi o jumătate de
gros tip a şi un gros tip b -, de la Despot - un dinar din anul 1562 -, de la Ioan Vodă -o
ak~ea- şi de la Eustratie Dabija - şilingi de tip III, precum şi imitaţii şi falsuri după
şilingi emise de Riga şi Livonia executate la Suceava - din colecţia Corneliu Secăşanu)
XII-XII, 375-387, 89-97, 400-1.
• (obiectele din metal preţios - folosite ca mijloace de plată în cursul secolelor XVI-XVII)
XII-XIII, 423-434.
• (un taler „leu" de tip Utrecht contrafăcut - de bronz - de la Gheorghe Duca şi activitatea
monetăriei de la Suceava în secolul al XVII-iea) XII-XIII, 435-443.
Moravia (monede făcând parte din tezaurul de la Sâmbăteni) I, 92;

• (denari de la Vladislav al Iii-lea) II, 57, 90.
Ordinul cavalerilor teutoni (monede emise de Marii Maeştri ai Ordinului Teutonic Michael
Ki.ichmeister von Sternberg, Heinrich Reuss von Plauen, Heinrich Reffle von Richtenberg) XII-
XIII, 281.
Prusia (monede făcând parte din tezaurul de la Grădiţeanca) III, 154.

• (9 piese de un gros emise de Albrecht I de Brandenburg-Ansbach) VII, 192, 4.
(şilingi de la Georg Wilhelm şi de la Friedrich Wilhelm din colecţia Corneliu Secăşanu)
XII-XIII, 388, 402.
Ragusa (2 grosetto din secolului al XVII-iea şi un gros din secolul al XVI-lea) V, 153, 159.
• (fragmente de grossetti din secolul al XVII-lea) VII, 199.
• (monede din secolul al XVII-lea) VIII, 316.
117
Regatul polono-lithuanian
Danzig (vezi)
Lithuania (şilingi - falsuri Dabija - din tezaurul datând din secolele XVI-XVII descoperit la
Corod; monede de argint dintr-un tezaur, databil în secolele XV-XVII, descoperit la Deva) I,
90,91.
• (1/2 gros emis în 1558 de Sigismund I August) VI 163, 182.
• (1/2 gros Sgismund I August) VII, 161, 6-7.
• (gros emis de Sigismund al Iii-lea) VII, 170.
• (tripli groşi Sigismund I, Ştefan Bathory şi Sigismund al Iii-lea) VII, 173.
• (1/2 gros bătut la Vilna de Sigismund I) VIII, 311, 314.
• Uumătăţi de groşi bătuţi de Vladislav al Ii-lea Jagello) XII-XIII, 281.
• Uumătăţi de groşi emişi de Sigismund al Ii-lea ce fac parte din tezaurul de la Târgovişte)
VIII, 335, 340.
Podolia (gros emis de Constantin Koriatovic) XII-XIII, 271-279.
Polonia (groşi, dubli groşi, precum şi şilingi - falsuri Dabija - din tezaurul datând diu secolele
XVI-XVII descoperit la Corod; groşi polonezi din tezaurul de la Săpoca) I, 90-2.
• (monede poloneze din 1612, monede de la Sigismund 1535 făcând parte din tezaurul de la
Grădişteanca, monede dintr-un tezaur din secolul al XVIII-lea) III, 154-7.
• (triplu gros de la Sigismund al Iii-lea aflat în componenţa unui tezaur) IV, 141.
• (ort şi triplu groşi emişi Sigismund al Iii-lea) VI, 163, 169, 182.
• (gros de la Ioan Albert) VII, 144.
• (triplu groşi Sigismund al Iii-lea) VII, 161, 6-7.
• (tripli groşi şi 6 groşi emişi de Sigismund I, Sigismund al II-iea, Ştefan Bathory,
Sigismund al Iii-lea) VII, 169.
(tripli groşi emişi de Sigismund I, Ştefan Bathory şi Sigismund al III-iea) VII, 173.
• (43 triplii groşi polonezi din tezaurul de la Netezi, triplii groşi şi groşi din tezaurul de la
Păun, jumătăţi de groşi din tezaurul de la Seseni) VII, 182-3.
• (4 jumătăţi de gros de la Cazimir al IV-lea JageHo, 20 piese de o jumătate de Gros de la
Ioan Albert, 19 jumătăţi de gros de la Alexandru I, 10 jumătăţi de gros şi un gros de la
Sigismund I) VII, 191-2, 4.
• (1 sextuplu gros emis de Sigismund al Iii-lea Wasa) VII, 199.
• (monedă din secolul al XVI-iea - falsă) VIII, 49-50.
• Uumătăţi de groşi emişi de Ioan Albert, de Alexandru I şi Sigismund I, ce fac parte din
tezaurul de la Târgovişte) VIII, 335, 339.
• (triplu gros bătut la Cracovia de Sigismund al Iii-lea) VIII, 311, 314.
• (vezi şi imitaţii Dabija Vodă după şilingi ai lui Ioan Casimir) XII-XIII, 387, 397.
Regatul Ungariei (tezaur compus din dinari maghiari de la Sigismund de Luxemburg şi Iancu
de Hunedoara, precum şi falsuri) I, 32-41.
• (dinari bătuţi de Matthias Corvin, de Vladislav al II-iea, de Ludovic al Ii-lea, de
Ferdinand I) I, 42-44, 60-75.
• (dinari din tezaurul datând din secolele XVI-XVII descoperit la Corod; ducat emis de
Rudolf al Ii-lea din tezaurul de la Oradea; dinari din tezaurul datând din secolele XVI-
XVII descoperit la Corod; monede de argint dintr-un tezaur datat în secolele XV-XVII,
descoperit la Deva; tezaur de monede ungureşti emise de Matthias Corvin şi de Vladislav
118
al Ii-lea; ducat emis de Rudolf al Ii-lea din tezaurul de la Oradea; emisiuni monetare din
secolul al Xiii-lea ce intră în alcătuirea tezaurului de la Sâmbăteni; tezaur alcătuit din
dinari ungureşti emişi de Matthias Corvin, Vladislav al Ii-lea, Ludovic al Ii-lea, Ferdinand
I) I, 90-2.
(dinari şi monede bracteate de la Bela al 111-lea provenind din tezaurul descoperit la
Sâmbăteni) II, 57, 88-90, 103.
(un dinar emis de Venceslas al Ii-lea, ca rege al Ungariei, un dinar emis de Ludovic I,
quartingi, doi ducaţi şi un obol emişi de Sigismund de Luxemburg, un dinar de la Ludovic
al Ii-lea şi un fals după un dinar al lui Maximilian al Ii-lea făcând parte din "tezaurul de
la Timişoara") III, 93-97, 111.
(monede ungureşti aflate în componenţa tezaurului de la Mărmureni) III, 155-6. (ducaţi
emişi de Iancu de Hunedoara, de Ludovic al Ii-lea, de Ferdinand I) IV, 133, 134-6.
(3 monede de la Andrei al Ii-lea) V, 56.
(673 de monede de la Matthias Corvin, 204 piese emise de Vladislav al Ii-lea şi 11 monede
de la Ludovic al Ii-lea) V, 97-8, 107-22.
(dinari de la Vladislav al Ii-lea, de la Ferdinand I, de la Maximilian al Ii-lea şi de la Rudolf
al Ii-lea) V, 153-5, 8-9.
(taler emis de Rudolf al Ii-lea şi pătrundera talerilor din Ungaria în Ţara Românească)
VI, 163, 166, 183.
(monede din bronz bătute de Bela al 111-lea: CNH-98/100) VII, 129-36.
(imitaţie după dinarul de tip Friesach emisă de Andrei al Ii-lea) VII, 144.
(monedă de la Bela al IV-iea şi Ştefan al V-lea, s piese de parvus de la Carol Robert de
Anjou, 21 de monede de la Ludovic I de Anjou, două monede de argint de la Maria, dinari,
piese de parvus şi quartingi de la Sigismund I de Luxemburg, 2 dinari de la Vladislav I,
dinari de la Ladislau al V-lea, dinari de la Iancu de Hunedoara, dinari de la Matthias
Corvin, dinari de la Vladislav al Ii-lea, dinari de la Ludovic al Ii-lea) VII, 150-3.
• (un quarting emis de Sigismund I; doi dinari ungureşti datând din secolul al XVI-iea ce
intră in componenţa unui tezaur descoperit la Piua Petrii; dinari de la Ştefan Bocskay, de
la Matthias al Ii-lea; dinar de la Ludovic al Ii-lea, de la Ferdinand I, precum şi de la
Rudolf al Ii-lea) VII, 169.
• (dinari emişi de Matthias Corvin, de Vladislav al Ii-lea şi de Maximilian al Ii-lea) VII,
170.
(62 dinari emişi de Matthias Corvin şi 31 dinari de la Vladislav al Ii-lea din tazaurul de la
Arsura) VII, 173; (888 dinari unureşti din tezaurul de la Băieşti, 6114 dinari ungureşti
din tezaurul de la Buhăieni, 124 dinari ungureşti din tezaurul de la Cotul Morii, dinari
ungureşti din tezaurul de la Leuşeni, 432 dinari ungureşti din tezaurul de la Netezi, dinari
ungureşti din tezaurul de la Oneşti, Rep. Moldova, 49 dinari ungureşti din tezaurul de la
Tifeşti, dinari ungureşti din tezaurul de la Seseni, Rep. Moldova) VII, 182-3.
(dinari ce au ca emitenţi pe Vladislav al Ii-lea, pe Ludovic al Ii-lea, pe Ferdinand I, pe
Maximilian al Ii-lea şi pe Rudolf al Ii-lea) VII, 192-4.
• (tezaur de monedă măruntă compus din quartingi de la Sigismund de Luxemburg bătuţi
la Bratislava, la Sighişoara, la Buda, la Lipova, la Baia Mare, la Pecs, la Kremniea, la
Kosice, precum şi în alte ateliere neidentificate şi neprecizate tezaur de monedă măruntă
compus din quartingi de la Sigismund de Luxemburg bătuţi la Bratislava, la Sighişoara, la
Buda, la Lipova, la Baia Mare, la Pecs, la Kremnica, la Kosice, precum şi în alte ateliere
neidentificate şi neprecizate) VIII, 213-221.
119
• (un ducat emis de Rudolf al Ii-lea în 1593 provenind dintr-un tezaur descoperit la
Oradea) VIII, 253.
• (dinari emişi la Kremnitz de către Ferdinand I, Maximilian al Ii-lea, Rudolf al Ii-lea,
Matthias al Ii-lea, Ferdinand al Ii-lea, precum şi cu emitent neprecizat din secolul al XVI-
lea ce fac parte din tezaurul de la Târgovişte) VIII, 335-9, 340-346.
• (un parvus bătut la Buda şi un dinar de la Carol Robert de Anjou, un obol având emitent
neprecizat din prima jumătate a secolului al XIV-lea, un dinar de la Iancu de Hunedoara,
un dinar de la Ferdinand I bătut la Kremnitz şi dinari având emitent neprecizat din
secolul al XVI-lea; monede de la Ludovic I, de la Sigismund de Luxemburg, precum şi o
monedă emisă pentru Ungaria în 1546) VIII, 310-1, 314-6.
• (un parvus bătut la Buda şi un dinar de la Carol Robert de Anjou, un obol având emitent
neprecizat din prima jumătate a secolului al XIV-lea, un dinar de la Iancu de Hunedoara,
un dinar de la Ferdinand I bătut la Kremnitz şi dinari având emitent neprecizat din
secolul al XVI-lea; monede de la Ludovic I, de la Sigismund de Luxemburg, precum şi o
monedă emisă pentru Ungaria în 1546) VIII, 310-1, 314-6.
• (analiza calitativă şi cantitativă a compoziţiei aliajului unor florini emişi de Carol Robert
de Anjou, de Ludovic I şi de Maria) IX-XI, 199-207.
• (monede de la Maria; monede emise de Ludovic I, de Sigismund I, de Albrecht şi
Vladislav I) IX-XI, 219.
• (ducaţi de aur emişi de Regatul Ungariei în perioada secolelor XIV-XV şi rolul reformelor
monetare din timpul regilor Sigismund de Luxemburg, Ladislau al V-lea şi Matthias
Corvin) IX-XI, 287-98.
• (dinari de la Ladislau I) XII-XIII, 221.
• (dinari de la Matthias Corvin) XII-XIII, 281.
Croaţia şi Dalmaţia (vezi)
Riga (şilingi - falsuri Dabija - din tezaurul datând din secolele XVI-XVII descoperit la Corod)
I, 90.
• (tripili groşi emişi de Sigismund I, de Ştefan Bathory şi de Sigismund al Iii-lea) VII, 173.
• (şilingi de la Gustav Adolf, galvanoplastie după o monedă hibridă Gustav Adolf (av) şi
Cristina (rv), şilingi şi plăcuţe monetare de la Cristina, şilingi plăcuţe monetare şi falsuri
de la Gustav al Ii-lea Adolf, şilingi şi plăcuţe monetare de la Carol al X-lea, cele mai multe
fiind, probabil, producţii ale monetăriei din Suceava şi datând din vremea lui Dabija
Vodă) XII-XIII, 387-8, 397-401.
Rusia (monedă emisă de Ivan al IV-lea din tezaurul descoperit în Ilfov) I, 92.
• (o denga rusească de la Ivan al IV-lea) VII, 170-1.
• (2 denga de la Ivan al IV-lea) VII, 173.
Serbia (gros de argint de la Ştefan Dusan - împărat, 18 aspri de argint de la Dorde Brankovic
al Ii-lea) VII, 150, 152.
• (evoluţia sistemului monetar al Serbiei medievale şi moderne) VIII, 177-188.
Transilvania (monede de argint dintr-un tezaur databil în secolele XV-XVII, descoperit la

Deva; ducat emis de Sigismund Bâthory din tezaurul de la Oradea) I, 91.
120
• (serie aproape completă de monede ale Principatului aflate în colecţia cabinetului

numismatic al Muzeului din Dresda) III, 77.
• (consideraţii asupra celor 200 de tezaure medievale din secolele XI-XVIII descoperite în
Transilvania) V, 165-70.
• (taler emis de Sigismund Bathory) VI, 163, 166, 183.
• (gros emis în 1606 de Ştefan Bocskai) VII, 233.
• (un ducat emis de Sigismund Bathory în 1597) VIII, 253.
• (trăsături distinctive ale monetăriei transilvănene) VIII, 263-272.
• (aspecte ale procesului de exploatare şi comercializare a sării în Transilvania) VIII, 209-
228.
XII-XIII, 323-234.
Ţara Românească (tezaur de ducaţi reformaţi de la Mircea cel Bătrân) I, 29-31.

• (moneda în plata taxelor vamale în secolele XV-XVI) II, 129-148.
• (emisiuni de la Mircea cel Bătrân şi de la Mihnea al Iii-lea aflate în colecţia cabinetului
numismatic al Muzeului din Dresda) III, 77.
• (emisiuni ale lui Vladislav I şi ale lui Dan I, ducaţi şi bani emişi de Mircea cel Bătrân,
exemplare de la Mihail I, de la Vladislav al Ii-lea, de la Mihnea al Iii-lea - printre care şi
unicul exemplar din argint aflate în colecţia cabinetului numismatic al Muzeului din
Berlin) III, 77.
• („bani" sau „filleri" emişi de Dan al Ii-lea aflaţi în componenţa „tezaurului de la
Timişoara", atribuiţi anterior lui Nicolae Redwitz) III, 97-115.
• (analiza compoziţiei unor monede emise de Vladislav I, de Radu 1 şi Vladislav I, de Radu
I, de Dan I, de Dan şi Mircea şi mai multe tipuri de la Mircea cel Bătrân) IV, 41-56.
• (ducaţi, dinar şi ban emişi de Vladislav I, dinar de la Vladislav I şi Radu I, ducat, dinar şi
ban bătuţi de Radu I, ducaţi de la Dan I şi mai multe serii de ducaţi şi bani emise de
Mircea cel Bătrân) IV, 57-93.
• (ducaţi de la Mircea cel Bătrân) IV, 133.
• (80 de ducaţi de la Mircea cel Bâtrân) V, 69-78.
• (monede medievale româneşti emise de Vladislav I - 23 de piese -, de Radu I - 227 de
piese - şi de Dan I - 1064 de bucăţi-) V, 83.
• (ducat de tipul I de la Vladislav I) VI, 104-5, 111-120, 125-150.
• (6 monede de la Vladislav I şi tezaurele în componenţa cărora intră emisiunile acestui
domnitor) VI, 105-8.
• (10 ducaţi de tip comun şi un ducat cu efigie emişi de Mircea cel Bătrân) VI, 151-161.
• (ducat de la Vladislav I, 2 ducaţi de la Radu I, 2 bani emişi de Dan I, 14 ducaţi de la
Mircea cel Bătrân, 2 ducaţi de la Dan al Ii-lea, un ban de la Vlad al Ii-lea, 2 ducaţi de la
Radu al Iii-lea) VII, 149-50, 152-4.
• (ducat emis de Vladislav al Ii-lea) VII, 170-1.
• (ducat de la Dan I) VIII, 309, 312-3, 315, 316.
• (emisiuni de la Vladislav I: un ducat cu legendă slavonă - de tipul I cu acvilă conturnată -
şi cinci ducaţi cu legendă latină - tipul III comun muntean -; doi ducaţi Mircea cel
Bătrân - tipul comun muntean cu legendă slavonă; 35 ducaţi emişi Vladislav I dintr-un
tezaur, monede de la Mircea cel Bătrân, 18 monede emise de Dan I, de Mircea cel Bătrân,
de Mihail şi de Dan al Ii-lea; 29 ducaţi emişi de Vladislav I dintr-un tezaur, monede de la
Vladislav I, de la Radu I, de la Dan I, de la Mircea cel Bătrân) IX-XI, 215-23.
121
• (64 monede de argint emise de Vladislav I, Radu I, Dan I, Mircea cel Bătrân analizate pe
baza metodelor XFR şi AAN) IX-XI, 395.
• (un ducat şi un ban de argint emise probabil de Vladislav al Ii-lea) XII-XIII, 311-319.
XII-XIII, 323-234.
• (Dima Chiurciubaşa - un cămătar din a doua jumătate a secolului al XVIII-iea) XII-XIII,
445-450.
Veneţia (ţechin emis de Pietro Loredano din tezaurul de la Oradea) I, 91;

• (vezi şi imitaţie după un ţechin veneţian bătut în numele dogelui Dominica Contarini) II,
149-151; VII, 169.
• (ducat emis de Pietro Loredano provenind dint-un tezaur descoperit la Oradea) VIII,
253.
• (tezaur de groşi veneţieni emişi între 1329 şi 1413) XII-XIII, 229-236. (metrologia
groşilor emişi de dogele Antonio Venier) XII-XIII, 297-301.
VII. Monede moderne
Austria (monede de la începutul secolului al XIX-iea cuprinse în tezaurul de la Bucureşti

Străuleşti) I, 90.
• (monedă de 20 kreuzer emisă în 1825 de Francisc I contramarcată cu stema Moldovei şi a
Ţării Româneşti) III, 121-125.
• (monede din tezaurul de la Băneasa; taleri din tezaurul de la Băseşti ale căror descoperiri
sunt consemnate în documente din secolul al XIX-iea; tezaur având în componenţă şi
monede de aur austriace; monede de argint ce intră în componenţa unui tezaur; tezaur în
care include şi monede austriace; monede dintr-un tezaur din secolul al XVIII-iea) III,
153-4, 6-7.
• (2 taleri şi un fals după un taler emişi de arhiducele Ferdinand; difuziunea talerilor în
Ţara Românească) VI 163-6, 171-3, 183.
• (3 kreuzeri de la Francisc al Ii-lea, 15 kreuzari de la Francisc, 3 kreuzari) VII, 161.
• (taleri de la Ferdinand I, de la Matthias al Ii-lea, de la Ferdinand al Ii-lea, de la
Maximilian şi de la Leopold I) VII, 169.
• (kreuzer de la Francisc Iosif I bătut la Alba Julia-Carlsburg) VIII, 312, 314.
• (taler emis în 1625 de Ferdinand al Ii-lea) IX-XI, 413-5, 428.
Bulgaria (monedă de la Alexandru I bătută în 1881) VIII, 316.
Imperiul Romano-German
1) Alsacia (taleri emişi de Arhiducele Ferdinand, taler bătut în 1603 de Rudolf al Ii-lea,
taleri emişi în anii 1618, 1620, 1621 de Arhiducele Leopold) VIII, 278, 280, 293-4.
2) Anhalt-Bernburg- Harzgerode (2/3 taler din 1677 emis de Wilhelm) VIII, 280, 294.
3) Anhalt Dessau (2/3 taleri emişi în 1674, în 1675 şi în 1676 de Johann Georg) VIII, 280,
294.
4) Anhalt-Zerbst (2/3 taler emis în 1674 de Wilhelm, guldeni emişi în 1675, în 1676, în 1678,
2/3 taler emişi în 1676, 1677, 1678, 1679 de Karl Wilhelm) VIII, 280, 294.
5) Augsburg (taleri emişi în 1626 şi în 1642) VIII, 278, 294.
6) Bavaria (taleri emişi în 1623, în 1625, în 1628 Maximilian I) VIII, 278, 294.
122
7) Berg (taler emis de Wilhelm al V-lea) VIII, 285.

8) Bohemia (taleri emişi în 1546) VI, 164.
9) Brandenburg (taler emis în 1567 de Joachim al Ii-lea, orţi emişi în 1621, în 1622, în 1623,
în 1624 emişi de Georg Wilhelm, taler emis de Joachim Friedrich, 6 orţi emişi de Georg
Wilhelm, taler emis în 1634 de Georg Wilhelm, gulden emis în 1675 de Friedrich Wilhelm,
1/6 taler emis în 1667 de Friedrich Wilhelm, ort bătut de Friedrich Wilhelm) VIII, 274,
279, 285, 294-5; (taler emis de de Georg Wilhelm) IX-XI, 143-5, 428-9.
10) Brandenburg-Ansbach (piese de 1/6 taler emişi de Johann Fiedrich în anii 1676 şi în 1677,
2/3 taleri emişi de Johann Friedrich în anii 1676, 1677) VIII, 280, 295.
11) Brandenburg-Franconia (fals după un taler emis în 1548 de Albert cel Tânăr) VI, 163-4,
167, 172-3, 184; (taler emis în 1549 de Albrecht cel Tânăr de Bayreuth, taler emis în
1539 de Georg de Ansbach & Albrecht cel Tânăr de Bayreuth, taler emis în 1544 de Georg
de Ansbach & Albrecht cel Tânăr de Bayreuth; fals după un taler emis în 1548 de Albert
cel Tânăr de Bayreuth) VIII, 280, 282, 285, 295.
12) Brunschwick (ort emis în 1581; taler emis în 1568 şi 1/6 taler emis în 1678) VIII, 274,
278, 285, 295.
13) Brunschwick-Calenberg (taler emis în 1572 de Erich al Ii-lea cel Tânăr; taleri emişi de
Erich al Ii-lea cel Tânăr în 1575 şi 1576) VIII, 278, 285, 295.
14) Brunschwick-Grubenhagen (taler emis în 1579 de Wolfgang & Philip al Ii-lea; taler emis
de Philip al Ii-lea) VIII, 278, 285, 295.
15) Ducatul de Brunschwick-Lunenburg (2/3 taler emis în 1675 de Johann friedrich) VIII,
274, 278.
16) Brunschwick-Lunenburg-Dannenberg (taler emis în 1623 de Julius Ernst) VIII, 296.
17) Brunschwick-Wolfenbuttel (taleri emişi de Julius în 1570, în 1577, în 1579, în 1580, în
1583, în 1588, în 1589 şi 112 taler, datând din 1573, un taler şi 112 taler emişi de Heinrich
cel Tânăr; taleri emişi în 1575, în 1580, în 1584, în 1588, în 1589 de Julius şi taleri emişi în
1597, în 1601, în 1602, în 1611, în 1612 de Heinrich Julius) VIII, 283, 285, 296.
18) Campen (taleri emişi în 1545) VI, 164; (taleri-leu bătuţi în 1646, în 1647, în 1648, în
1649, în 1650, în 1653) IX-XI, 439-40, 449-51.
19) Danemark-Holstein (taler emis de Frederik I în 1526) VIII, 296.
20) DiisseldorfVIII, 274.
21) Embden (piese de 28 stiiver bătute între 1619-1657) VIII, 279, 296-7.
22) Frankfurt am Main (taler emis în 1623 cu contramarcă de efimok din 1655, taleri emişi în
1624 şi 1625) VIII, 276, 278, 280, 283, 297.
23) Goettingen VIII, 274.
24) Goslar (gulden emis în 1675) VIII, 274, 280, 297.
25) Episcopatul de Halberstadt (taleri emişi în 1538) VI, 164;(taleri emişi de Albrecht de
Brandenburg în 1538, în 1541 şi în 1542) VIII, 274-5, 285-6.
26) Hamburg (2 taleri emişi în 1553; taleri emişi în 1570?, 1589, 1608, 1621 şi 1622) VIII,
274, 279, 286, 297.
27) Hameln (2 taleri emişi în 1557) VIII, 274-5, 286.
28) Herford (1/2 taler emisiune a Annei von Limburg) VIII, 274, 286.
29) Hesse-Cassel (monedă de 60 kreuzer emisă în 1673 de Hedwige-Sophie de Brandenburg)
VIII, 280, 297.
30) Hesse-Darmstadt (gulden bătut de Ludwig al VI-lea în 1674) VIII, 280, 297.
31) Hildesheim (taler emis în 1624) VIII, 278-9, 297.
123
32) Hohenlohe (taler emis de Wolfgang & Ludwig Eberhard & Phillip & Georg Friedrich în
1595) VIII 286.
33) Hohnstein (taleri bătuţi de Volkmar Wolfgang în anii 1571, în 1573 şi în 1579) VIII, 274,
286.
34) Holstein-Gottrop (ort emis în 1612 de Johann Adolf, gulen bătut 1683 de Christian
Albrecht, piese de 2/3 taler de bătute în 1683 de Christian Albrecht) VIII, 280, 297.
35) Holstein-Plon (guldeni şi piese de 2/3 taleri emise de Johann Adolf în 1690) VIII, 280,
297.
36) Jever (taler emis de Maria, datând din secolul al XVI-lea) VIII, 286;
37) Kaufbeuren (taleri emişi în 1543) VI, 164;(1/2 taler emis în 1543 şi taler bătut în 1541)
VIII, 275, 286.
38) Kempten (taleri emişi în 1543 şi în 1546; taler emis în 1548) VIII, 278, 286, 298.
39) Arhiepiscopia Koln (taleri emişi de Adof al Iii-lea von Schauenburg în 1555 şi taleri emişi
de arhiepiscopul Salentin von lsenburg în 1568, în 1569, în 1570, în 1573; taleri emişi în
1568 şi 1569) VIII, 286, 298.
40) oraşul Koln (taler bătut de către Maximilian al Ii-lea în 1570) VII, 173; (taler bătut în
1568) VIII, 274-5, 286.
41) Leuchtenberg (taler emis în 1531/1555) VI, 164; (taler emişi de Georg al Iii-lea în 1547 şi
1548) VIII, 274-5, 287.
42) Liege (taleri din 1536) VI, 164; (taler emis Gerhad de Groesbeck în 1564) VII, 173.
43) Lotharingia (Lorraine&Bar) (orţi emişi de Henric, teaton şi ort emişi de Karl al Iii-lea,
teston emis în 1620 de Henric, teston emis în 1629 de Francisc al Ii-lea, testoni bătuţi în
1629 de Karl al IV-lea şi un ort de la Karl al IV-lea, datând din 1629) VIII, 278, 298.
44) oraşul Liibeck (taleri bătuţi în anii: 1549, 1559, 1568, 1573, 1576, 1590, 1597; taleri din
1573, 1619, 1622 şi 1672) VIII, 274, 287, 298.
45) Episcopatul Liibeck (taleri bătuţi în 1549) VI, 164;(guldeni bătuţi în 1678, 1690 şi piese
de 2/3 taler emise în 1678, 1688 şi 1689 de August Friedrich de Holstein-Gotropp) VIII,
298.
46) Lunneburg (taleri emişi în 1547) VI, 164; VIII, 275.
47) Arhiepiscopatul de Magdeburg (taler emis de Joachim Friedrich de Brandenburg în 1584,
taler, taler emis în 1543 de Albrecht al IV-lea de Brandenburg, taleri de la August de Saxa-
Weissenfels) VIII, 274, 278, 287, 298.
48) Mansfeld (taleri emişi în 1547) VI, 164; (taleri emişi în 1574; taler de la Hoyer al IV-lea &
Gebhard al VII-lea & Albrecht al VII-lea & Philipp al Ii-lea, taleri bătuţi în 1613 şi 1623)
VIII, 287, 299.
49) Mansfeld-linia Vorderort-Eisleben (taler emisi de Johann Georg I & Peter Ernst I &
Christoph al Ii-lea, taler emis în 1577 de Johann Georg I & Peter Ernst I & Johann Hoyer
al Iii-lea, taler emis în 1574 de Johann Georg I & Johann Albrecht & Bruno al Ii-lea)
VIII, 278, 287.
50) Mansfeld-linia Voderort-Friedeburg (taler emis de Peter Ernst I & Christoph al Ii-lea &
Johann Hoyer al Iii-lea, taler emis de Peter Ernst I & Christoph al Ii-lea & Johann Hoyer
al Iii-lea & Bruno al Ii-lea & Hoyer Christoph; taler emis în 1577) VIII, 287, 299.
51) Mansfeld-linia Hinterort-Schraplau (taleri emişi în 1549) VI, 164; (taler emis în 1557 de
Gerhard al VII-iea & Johann Goerg I & Peter Ernst I, taler emis în 1594 de Heinrich al 11-
lea & GotthelfWilhelm, taler emis în 1547 de Gerhard al VII-lea & Johann Goerg I & Peter
Ernst I, taler emis în 1549 de Gerhard al VII-lea & Johann Goerg I & Peter Ernst I, taler
emis de Chistoph al II-iea & Johann Albrecht & Bruno al Ii-lea şi taler emis în 1555 de
124
Gerhard al VII-lea & Johann Goerg I & Peter Ernst I; taleri emişi în 1591 de Christoph al
II-lea) VIII, 278, 288, 299.
52) Ducatul de Mecklenburg (taleri emişi de Johann Albrecht în 1549) VIII, 275, 288.
53) Mecklenburg-Gustrow (gulden bătut în 1688 şi piese de 2/3 taler emise în 1688 şi 1689
de Gustav Adolf) VIII, 280, 299.
54) Mecklenburg-Schwerin (piese de 2/3 taleri emise în 1671, 1676, 1678 şi 1688 de Christian
Ludwig) VIII, 280, 299.
55) Minden (taler emis de Hermann von Shauenburg în 1578, taler bătut în 1624 de Christian
von Brunschwick-Luneburg) VIII, 274, 278, 288, 299.
56) Monfort (gulden emis în 1675 de Johann al VII-lea) VIII, 299;
57) Miinster VIII, 274.
58) Murbach&Luders (taler de la Leopold von Austria, datând din 1625) VIII, 278-9, 299.
59) Neuss (taleri din secolul al XVI-lea) VIII, 274-5, 288.
60) Niirenberg (taleri emişi în 1576, în 1590, în 1599, în 1623, în 1624, în 1625) VIII, 276,
278,280,283,299.
61) Oettingen (taler bătuţi în 1544 de Karl Wolfgang & Ludwig al XV-lea & Martin, taleri
emişi în 1543 şi 1544 de Karl Wolfgang & Ludwig al XV-lea & Martin, taler bătut de Albert
Ernst în 1676, piesă de 2/3 gulden, guldeni emişi de Albert Ernst în 1674 şi 1675, piese de
2/3 taler emise îm 1674 şi 1675 de Albert Ernst, piesă de 60 kreuzer de la Albert Ernst,
datând din 1675-1676) VIII, 278, 280, 288, 299-300.
62) Oldenburg (piesă de 28 stiiver emisă de Anton Giinther) VI, 163, 169, 184;(ort de la
Anton Giinther, piese de 28 stiiver de la Anton Giinther şi un fals după o piesă de 28
stiiver emisă de Anton Giinther) VIII, 279, 282, 300-1.
63) Ostfriesland (3 taleri emişi în 1564 de Edzar & Christoph & Johann von Reitberg, 2 taleri
în 112 taler emis în 1564 de Edzar & Christoph & Johann von Reitberg, 112 taler emis de
Edzar al II-lea şi Johann von Reitberg, taler bătut de Edzard al II-lea & Johann von
Rietberg) VIII, 288-9, 301.
64) Pfalz-Palatinatul Rennan - (taler emis de Friedrich al II-lea) VIII, 289.
65) Pfalfz-linia Simmern (taleri emişi în 1574 şi 1567 de Friedrich al III-lea) VIII, 289.
66) Pfalz-Veldenz (piese de 60 de kreuzer emise în 1672 şi 1673 de Leopold Ludwig) VIII,
280, 301.
67) Pomponesco, Bozzolo şi Sabioneta (ducat emis de Scipione Gonzaga) VIII, 323-333.
68) Ravensberg (taler emis în 1623 de Wolfgang Wilhelm) VIII, 301;
69) Ratzburg (taler emis în 1581 de Christoph von Mecklenburg) VIII, 289;
70) Regensburg (taleri emişi în 1538 şi 1547) VI, 164; (taleri emişi în 1538 şi 1547 de
Pancratius Sinzehofer) VIII, 289.
71) Reuss-Gleiz VIII, 280.
72) Reuss-Schleiz (gulden de la Heinrich I emis în 1679 şi monedă de 2/3 taler bătută în 1679
de Heinrich I) VIII, 280.
73) Reuss-Obergreiz (monedă de 2/3 taler de la Heinrich al IV-lea bătută în 1683) VIII, 301.
74) Saxa Alt Gotha (taler emis în 1562 de Johann Friedrich al II-lea, taleri emişi de Johann
Casimir şi Johann Ernst al II-lea în anii: 1579, 1581, 1583, 1587, 1588) VIII, 289.
75) Saxa-Alte Weimar (taleri emişi în 1576, 1586 şi 1587 de Friedrich Wilhem I şi Johann al
III-lea, taler? bătut de Friedrich Wilhelm I & Johann al III-lea) VIII, 289, 301.
76) Saxa-Coburg (2/3 taler de la Albrecht al III-lea, piesă emisă în 1687) VIII, 280, 301.
125
77) Saxa-Eisenach (gulden bătut de Johann Georg I în 1679, guldeni emişi în 1690 şi în 1691
de Johann Georg al II-le2., ;71onede de 2/3 taler emise de Johann Georg al Ii-lea, datând
din 1690 şi 1691) VIII, 280, 301.
78) Saxa-Gotha Altenburg (guldeni bătuţi în 1678 de Friedrich, piese de 2/3 taler emise în
1678 şi în 1679 de Friedrich VIII, 280, 302.
79) Saxa Lauenburg (9 piese de 2/3 taler emise în 1678 de Julius Franz) VIII, 280, 302.
80) Saxa Meiningen (3 guldeni emişi în 1691 şi monede de 2/3 taler bătute în 1689 şi 1691 de
Bernhard al Iii-lea) VIII, 280, 302.
81) Saxa Neu-Weimar (n guldeni emişi în 1675 şi 1677 şi monede de 2/3 taler emise în 1663,
în 1674, în 1677 şi în 1678 de Johann Ernst) VIII, 280.
82) Saxa-Rămschild (gulden emis în 1690 şi două monede de 2/3 taler bătute în 1690 de
Heinrich al Iii-lea) VIII, 280, 302.
83) Saxonia (taleri emişi în 1544, în 1548) VI, 164; (taler emis de August în 1585 şi un taler
emis de către Christian I în 1588) VII, 17a; (taler emis în 1627 de Johann Georg cu
contramarcă de efimok, taleri emişi de Johann Georg în anii: 1613, 1617, 1618, 1619, 1622,
1623, 1628, 1629, 1630, 1631, 1636, 1637, 1638, 1639, 1640, 1641, 1644, 1648, piesă de 112
taler emise în 1615 şi în 1640 de Jahann Georg, guldeni bătuţi în 1678 şi 2/3 taler emis în
1675 de Johann Georg al Ii-lea, 2/3 taler bătut în 1691 şi gulden emis în 1680 de Johann
Georg al IV-lea) VIII, 283, 302-3.
84) Saxonia-linia Ernestină (taleri emişi în 1548) VI, 164;(taleri şi un ort emişi în 1543 de
Johann Friedrich & Moritz, taleri emişi în 1589 de Johann Friedrich I şi Heinrich, taler
emis Friedrich Wilhelm I & Johann al Iii-lea, ort şi jumătate de taler de la Johann
Friedrich, taleri bătuţi de Johann Friedrich & Moritz în 1543 şi 1546, taler emis de
Johann Fiedrich & Johann Ernst, ort bătut în 1544 ?) VIII, 274, 278, 289-90, 303.
85) Saxonia-linia Albertină (taleri emişi în 1554, în 1558, în 1559, în 1560, în 1561, în 1564, în
1565, în 1568, în 1569, în 1570, în 1571, în 1572, în 1574, în 1576, în 1578, în 1579, în 1580,
în 1581, în 1582, în 1583, în 1584, în 1585, în 1586 de August, 112 taleri bătuţi de August în
1564 şi 1578, taleri bătuţi în 1548, în 1550 şi în 1551 de Moritz, 112 taler din 1551 de la
Moritz, taleri emişi în 1586, în 1587, în 1588, în 1591 de la Christian I, taleri emişi de
Chistian al Ii-lea & Johann Georg & August, taler de la Giinther al XLI-lea von Ansbach &
Johann Giinther von Sondernhausen, taleri bătuţi de August în anii: 1558, 1559, 1560,
1564, 1565, 1570, 1574, 1575, 1578, 1579, 1580, 1583, piese de 112 taler emise de August în
1561 şi 1571, taleri de la Christian I emişi în 1588, taleri emişi în 1592, în 1595 şi în 1600
de Christian al Ii-lea Johann & August, precum şi falsuri după taler bătut în 1577 de
August şi după un taler emis în 1597 de Chistian al Ii-lea şi Johann Georg) VIII, 274,
278, 282, 290-1, 303-4.
86) Sayn (monede de 2/3 taler bătute în 1674 şi 1676, 3 piese de 1/6 taler emise în 1689,
precum şi guldeni emişi în 1676 şi 1689 de Gustav) VIII, 280, 304.
87) Schathausen (taler emis în anul 1550) VII, 173.
88) Schwarzburg-Sonderhausen (monede de 2/3 taler de la Christian Wilhelm emise în 1676,
guldeni de la Christian Wilhelm emişi în 1676, piese de 2/3 taleri emişi în 1675 şi 1676 de
Anton Gunther al Ii-lea) VIII, 280, 304.
89) Silezia
• Teschen (emisiuni de la Adam de Teschen) VII, 169.
90) Stolberg (taler bătut în 1626 de Wolfgand Georg cu contramarcă de efimok din 1655; 1/2
taler emis de Ludwig & Heinrich & Albert Georg & Christoph & Wolfgang Ernst, taler
126
emis în 1576 de Albert-Georg & Christoph & Wolfgang-Ernst & Botho & Johann &
Heinrich) VIII, 283, 291, 304.
91) Stolberg-Kănigstein (taleri emişi în 1544 şi în 1567 de Ludwig von Koenigstein) VIII,
291.
92) Thann (taleri emişi 1543) VI, 164; (taler emis de arhiepiscopul Jacob al Iii-lea de Eltz)
VIII, 291.
93) Tyrol (taleri emişi de arhiducele Ferdinand) VI, 163, 165, 184.
94) Trier (taler emis de arhiepiscopul Jacob al Iii-lea de Eltz) VIII, 291-2.
95) Episcopatul de Wiirzburg (taler emis în 1554 de Melchior Zobel de Giebelstadt) VIII,
278, 304.
96) Zwolle (piese de 28 stiiver, taleri lei şi 112 taleri-leu) IX-XI, 413-418, 430; (taleri-leu
emişi în 1640, în 1646, în 1648, în 1649, în 1650) IX-XI, 439-40, 447-9.
97) Atelier italian neprecizat VII, 137.
98) Atelier neprecizat (20 taleri din tezaurul de la Netezi, 4 taleri din tezaurul Oneşti, Rep.
Moldova, taleri cu multiplii şi submultiplii şi un ort din tezaurul de la Păun) VII, 182-3.
Moldova şi Valahia tezaur de monede emise de Sadagura în anii 1773 şi 1774 III, 155-6.
o monedă bătută în 1772 din colecţia lui V. A. Urechia III, 173.
Ragusa (taleri din secolul al XVIII-iea, parte componentă a tezaurului de la Băiculeşti) VIII,
357-360.
Regatul de Neapole (1/2 ducaton de la Philippus al Ii-lea; circulaţia monedelor napolitane în

Ţara Românească) VI, 163, 167, 184.
România (proiectele pieselor de 20 „români", 5 „români" şi 10 centime, probe de bronz de 5

parale şi de 5 sutimi) III, 123.
• (monedă de 20 kreuzer emisă în 1825 de Francisc I contramarcată de stema Moldovei şi a
Ţării Româneşti) III, 121-125.
• (documente inedite din secolul al XIX-iea privind unele descoperiri monetare şi lista
obiectelor intrate în Muzeul Naţional din Bucureşti din 1864 până la 31 decembrie 1880)
III, 149-172.
• (preocupări de numismatică ale lui V. A. Urechia) III, 173-179.
• (10 bani de la Carol I bătuţi la Bruxelles) VIII, 312.
• (ştanţă pentru reversul monedei de 10 bani 1867, fals după moneda de 2 lei 1873) XII-
XIII, 499, 500, 505-6.
Rusia (monede de la începutul secolului al XIX-iea cuprinse în tezaurul de la Bucureşti

Străuleşti) I, 90.
• (taler emis în 1623 de Frankfurt am Main cu contramarcă de efimok, taler bătut în 1626
de Wolfgand Georg cu contramarcă de efimok din 1655, taler emis de monetăria din
Saxonia în 1627 de Johann Georg cu contramarcă de efimok,) VIII, 283, 297, 291, 302.
• (ruble emise de Ecaterina a II-a parte componentă a tezaurului de la Băiculeşti) VIII,
357-360.
Spania (scuzi din tezaurul datând din secolele XVI-XVII descoperit la Corod) I, 90.
• (tezaur în componenţa căruia intră şi taleri şi jumătăţi de taleri emişi de Spania) I, 91-92.
127
• (tezaur ce cuprinde şi monede spaniole de argint din secolul al XVIII-lea consemnat într-
un document din secolul al XIX-lea) III, 153-4.
• (piesă de 8 reali emisă de Felipe al Iii-lea, bătută de monetăria din Potosi; difuziunea
realilor în Ţara Românească în secolele XVI-XVII) VI, 164, 170, 184.
• (21 de piese de la Philippos al Iii-lea) VII, 169.
• (monedă de la Philippus al IV-lea) VIII, 49, 51-52.
• (n monede de 8 reali emişi de Felipe al Iii-lea şi de Felipe al IV-lea bătute în monetăriile
din Potossi, din Sevilla şi din Mexic; monedă de 8 reali emisă de Felipe al Ii-lea, piese de
2 reali, 4, reali, 6 reali şi 8 reali emişi de Felipe al Iii-lea, monede de 8 reali emişi de
Felipe al IV-lea - bătute la monetăria din Potossi, 1 monedă de 2 reali de la Felipe al 11-
lea, piese de 2 reali, 4 reali şi 8 reali de la Felipe al Iii-lea, monede de 2 reali, 4 reali şi 8
reali emisă de Felipe al IV-iea în monetăria din Sevilla, piesă de 8 reali a lui Felipe al 11-
lea, monede de 4 reali şi 8 reali de la Felipe al Iii-lea, piese de 2 reali, 4 reali şi 8 reali
bătuţi pentru Felipe al IV-iea în monetăria din Mexic - monede aflate în compoziţia
depozitelor din secolul al XVII-iea descoperite pe teritoriul Ţării Româneşti) IX-XI, 419-
426, 430-32.
• (un tari de argint emis de Felipe al Iii-lea parte componentă a unui tezaur) XII-XIII, 229,
31, 36.
Suedia monede emise de Carol al Xii-lea - asemănări iconografice cu medaliile concepute de Alfred
Karlsten (moneda de 8 mărci bătută în 1700-1701, rikdaleri bătuţi în 1707 şi 1715 IX-XI, 587.
Provinciile Unite ale Ţărilor de Jos
a) Campen (taleri emişi în 1649 şi 1664) VI, 163, 171, 184; (taleri) VIII, 279.
b) Friesland (3 taleri-leu şi o piesă de 30 stiiver emisă în 1618) IX-XI, 143-7.
c) Geldern (taleri emişi în 1638, în 1647) VI, 163, 171, 184; (taleri-leu şi 112 taleri-leu) IX-
XI, 413-9, 430; (taleri-leu emişi în 1635, în 1638, în 1639, în 1641) IX-XI, 439-40,
446-7.
d) Holland (2 ducaţi) IV, 134, 136-8; (taleri-leu emişi în 1604 şi 1649) IX-XI, 439-40,
443.
e) Overijssel (fals după un taler emis în 1661) VI, 163, 171-4, 184.
f) Utrecht (2 ducaţi) IV, 134, 136-8; (taleri-leu emişi în 1614, în 1617, în 1618, în 1623, în
1629, în 1638, în 1639, în 1640, în 1641, în 1644, în 1647, în 1661) IX-XI, 413-7, 429;
(taleri-leu emişi în 1617, în 1642, în 1643, în 1644, în 1649) IX-XI, 439-40, 43-4.
g) Westfriesland (2 ducaţi) IV, 134, 136-8; (taler emis în 1647) VI, 163, 171, 184; (taler-
lei emişi între 1616-1670) IX-XI, 413-418; (taler-lei emişi în 1633, în 1642, în 1647, în
1648, în 1650) IX-XI, 439-40, 444-5.
h) Zeeland (1/2 taler) VI, 163, 171, 184; VII, 169; (taler-leu emis în 1610, în 1640, în 1648,
în 1649, în 1650) IX-XI, 439-40, 445-6.
i) Zwolle (taleri) VIII, 279.
• (taleri şi jumătăţi de taleri din tezaurul datând din secolele XVI-XVII descoperit la
Corod) I, 90.
• (tezaur în componenţa căruia intră şi taleri şi jumătăţi de taleri emişi în Ţările de Jos)
I, 91-92.
• (tezaur alcătuit şi din galbeni olandezi din anul 1818) III, 156-7.
• (tezaur format şi din monede de argint „helge" din anii 1589-1674) III, 154.
128
Cercetări Numismatice - 1978-2007. Sumarul şi indicele pe mateT'ii
• (taleri „belgieni" din tezaurul de la Denta) V, 54.

• (1 taler olandez) VII, 199.
Ungaria (tezaur de monede din argint emise de Leopold, regele Ungariei, tezaur având în
componenţă şi dinari ungureşti) III, 154.
Veneţia
• (ducaţi emişi
de Francesco Donato şi Pascuale Cicogna) IV, 133-5.
• (monedă de bronz din secolele XVII-XVIII) V, 163-4.
VIII. Monede contemporane
România (o fotografie prezentând transportul monedelor de 2s şi so de bani emise în 1921) I,

86-8.
• (monede jubiliare ,,2050 ani de la crearea statului dac centralizat şi independent" de
argint de so şi 100 lei şi de aur de soo şi 1000 de lei; monede de 100 de lei din argint şi
de 10 lei din metal comun puse în circulaţie în 199s; monedă de argint realizată cu
prilejul aniversării a ns ani de la înfiinţarea B. N. R.; monede de argint de 100 de lei şi
din metal comun de 10 lei „ EURO 96" şi ,,ATI.ANTA 1996") VII, 213-6.
• (97 monede contemporane ale colecţiei Ştefan Capşa) VII, 278.
• (aspecte ale evoluţiei mijloacelor de plată în România, în anii 1918-1940) VIII, 361-77.
(proiecte legionare ale monedelor de 10 lei, de 20 de lei, de so de lei, de 100 de lei şi de
2so de lei) VIII, 382-7.
• (monedă din argint cu valoarea nominală de 100 de lei emisă de Banca Naţională a
României în 1997) VIII, 415-416, 424.
• (monedă din argint de 100 de lei emisă în 1998 de Banca Naţională a României cu prilejul
olimpiadei de iarnă de la Nagano) VIII, 416-7, 425.
• (monede din argint de 100 de lei emise de Banca Naţională a României cu ocazia
campionatului mondial din Franţa) VIII, 417-8, 426.
• (monede din aur cu valori nominale de soo de lei şi 1000 de lei emise de Banca Naţională
a României pentru a marca cea de-a 1so-a aniversare a Revoluţiei de la 1848) VIII, 418-
9, 427.
• (monedă din aur de 1000 de lei dedicată celei de-a 80-a aniversări a Unirii Transilvaniei
cu România) VIII, 419, 428.
• (monedă din argint cu valoarea nominală de 100 de lei dedicată celei de-a 120-a
aniversări a obţinerii independenţei) VIII, 419-20, 429.
• (monedă de argint de 100 de lei dedicată celei de-a 12s-a aniversări a morţii
mitropolitului Andrei Şaguna) VIII, 420, 430.
• (monedă din aur de 1000 de lei şi o monedă din argint de 100 de lei emisă de B. N. R. cu
prilejul vizitei Papei Ioan Paul al Ii-lea în România) VIII, 420-21, 430. (monedă de soo
de lei emisă de B. N. R. sub două variante dedicată eclipsei solare totale) VIII, 421, 431.
• (monedă din argint de 100 de lei dedicată celei de-a 100-a aniversări a expediţiei
antarctice a navei Belgica) VIII, 421-2, 432.
• (monedă din aur de 100 de lei dedicată coifului de la Poiana-Coţofeneşti) VIII, 422-3,
432.
• (monede introduse în contextul reformei privind denominarea monedei naţionale: 1 ban,
s bani, 10 bani, so de bani) IX-XI, 519, 523-4.
129
• (ştanţă pentru aversul monedei de 5 lei, emisiune Carol al Ii-lea, patriţă pentru ştanţa
aversului unei monede Mihai I 1947, neemisă; miniaturi după monedele de „10 bano
1867'', „1 ban 1867'', de „2 bani 1880" şi „20 bani 1883"; falsuri monetare: 2 lei 1873, 5 lei
1881, 2 lei 1911, 5 lei 1930, 20 lei 1930, 10 lei 1930, 100 lei 1932, 250 lei 1935, 100 lei
1936, 50 lei 1937, 50 lei 1938, 20 lei 1944-1945, 3 lei 1963, 1 leu 1963; erori de batere a
monedelor de 1leu1924, de 100 lei sau 50 lei 1937 -modul neimprimat-, de 5 bani 1952-
1955, de 10 bani 1956) XII-XIII, 409, 500-1, 505-9.
Slovacia (istoria numismaticii în Slovacia) XII-XIII, 465-477.
IX. Bancnote
Bulgaria bancnote şi bilete de tezaur introduse în anii 1950 IX-XI, 473-5.
Albania bancnote şi bilete de tezaur introduse în anii '50; analiza grafică a nominalelor IX-XI,
473-5, 490.
Cehoslovacia bancnote şi bilete de tezaur introduse în anii '50; analiza grafică a nominalelor
IX-XI, 473-5, 490.
România (aspecte ale evoluţiei mijloacelor de plată în România, 1918-1940) VIII, 361-77.
• (proiecte din perioada guvernării naţional-legionare de bancnote de 100 de lei, 500 de lei,
1000 de lei şi 5000 de lei) VIII, 387-92.
• (bancnote de polimer) VIII, 409-13.
• (proiecte de bancnote şi de bilete de tezaur în contextul reformei monetare din 1952:
proiectul autohton pentru moneda de 20 de lei, fotografie a fragmentului proiectului
original românesc pentru biletul de 100 de lei, proiecte pentru biletele de tezaur de 1 leu,
de 3 lei şi de 5 lei, proiecte pentru bancnotele de 10 lei, de 25 de lei - conform proiectului
nefinalizat al I. Dubasov şi proiectelor lui S. A. Pomanskij - şi proiectul pentru bancnota
de 100 de lei realizate de GOZNAK) IX-XI, 473-513;
• (bancnote introduse în contextul reformei privind denominarea monedei naţionale: 1 leu,
5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei şi 500 lei) IX-XI, 519-23;
• (proiecte pentru bancnotele de 1, 2, 5, 50 şi 100 de lei realizate de American Bank Note
Company şi probe de bancnote în valoare de 1, 2, 5, 50, 100 de lei realizate de American
Bank Note Companie în 1912) XII-XIII, 451-463.
Uniunea Europenă (bancnotele euro - 5, 10, 20, 50, 100 şi 500 - şi falsul după bancnota de
50 de euro) IX-XI, 515-7.
X. Jetoane
Imperiul Romano-German Ueton din Niirenberg-Casa Lauer; monede de la Ferdinand al

II-iea) VIII 312, 315-6.
Rusia Ueton circular bătut în 1705 ca urmare a introducerii impozitului asupra celor ce purtau
barbă) VIII, 347-350.
130
România (jetoane ce imită moneda de 20 kreuzeri emisă de Francisc I din colecţia Ecaterina
Şovăială) XII-XIII, 500, 505.
XI. Mărci poştale
România (două emisiuni legionare una purtând chipul, cealaltă efigia lui Corneliu Zelea-
Codreanu) VIII, 379-82.
XII. Medalii şi plachete
România („Medalia monumentului lui Tudor Vladimirescu, Tg. Jiu 1898'', „Medalia
monumentului lui Tudor Vladimirescu de la Cerneţi-Severin, 1914'', medalia centenarului
morţii lui Tudor Vladimirescu) I, 95-9.
• (medalii de la Constantin Brâncoveanu aflate în colecţia cabinetului numismatic al
Muzeului din Dresda) III, 77.
• (medalia primei reprezentări a operei „Norma" din 1838, medalia primei Camere a
deputaţilor români din 1859) III, 122.
• (medalii comemorative Cuza, medalii comemorative ale zilei de 2 mai 1864, medalii
comemorative serbării Ştefan al Iii-lea, medalii comemorative de secularizarea
mănăstirilor) III 158-9, 163, 166.
• (medalia bătută în 1858 de camera electivă a Moldovei pentru caimacamii B. Sturdza şi A.
Panu, medalie bătută în 1869, cu prilejul sfinţirii drapelului gărzii civile din Galaţi, două
medalii străine din colecţia lui V. A. Urechia) III, 173. (medalii decernate cursanţilor
Şcolii de Belle Arte din Bucureşti pentru lucrările deosebite realizate: medaliile de bronz
ale lui Titus Alexandrescu şi Oscar Obredeanu şi medalia de argint a lui Nicolae
Anghelescu) III, 185-9. (participarea României la expoziţiile universale organizate la
Paris în 1867, 1899, 1900 reflectată în medaliile aflate în patrimoniul Muzeului Naţional
de Istorie: „Jean Bratino. Piteşti. Agriculture et distillerie", medalie bătută la Paris cu
ocazia expoziţiei din 1878, medalii conferite lui I. Mincu, lui A. C. Cottescu, lui M. Carniol,
Adelei Ionaşcu Boian, Direcţiei generale a poştelor şi telegrafului, plachete dedicate
Pavilionului central românesc al expoziţiei din 1900 şi comisarului general al expoziţiei
româneşti) III, 191-7.
• (expoziţii internaţionale de medalistică la Bucureşti 1979-1980) III, 199-201. (medalia
de aur conferită lui Nicolae Ceauşescu cu prilejul inaugurării sistemului hidroenergetic şi
de navigaţie Porţile de Fier, medalii conferite Elenei Ceauşescu pentru activitatea
ştiinţifică şi de cercetare: medalie din bronz care a marcat o invenţie a colectivului de
cercetători ai secţiei ,,Automatizări feroviare şi electrificare, medalie din bronz ce
marchează momentul realizării trenului electric automotor -1976-, medalie din bronz
bătută cu prilejul inaugurării „Bazei de încercări Făurei"; plachetă din tombac aurit
conferită lui Nicolae Ceauşescu cu ocazia inaugurării celui de-al doilea tronson al primei
magistrale) IV, 155-61.
• (despre identitatea gravorului medaliei ce comemorează eliberarea Timişoarei de sub
turci) V, 173-7.
• (placheta celei de a X-a Conferinţe de Drept maritim internaţional - Paris, 1911, care
marchează şi participarea României) V, 179-82.
• (medalia din argint aurit nereuşită „Luptele împotriva turcilor de la Dunăre din 22-24
octombrie 1771", medaliile „Constantin Hagerli" - din bronz, bronz argintat, bronz aurit
131
şi metal comun - şi „Pavel I" - din argint şi din bronz argintat - din secolele XVIII-XIX)
VII, 217-22.
• (medalia oferită în 1892 cu ocazia participării la Congresul de arheologie de la Orleans -
de argint - şi variante de argint şi de bronz ale medaliei dedicate de tinerimea
universitară lui Grigore Tocilescu) VII, 223-4.
• (medalie-premiu de argint atribuită în 1893 lui Ştefan Luchian de Societatea Tinerimea
Română) VII, 225-6.
• (medalie de bronz Centenarul construirii podului Regele Carol I de la Cernavodă 14
septembrie 1895 - 14 septembrie 1995, medalii de bronz şi de argint Inaugurarea podului
Regele Carol I de la Cernavodă oct. 1890-sept. 1895, medalie cu toartă din bronz aurit
Corpurile Legiuitoare şi Guvernul în amintirea construirii podului de la Cernavodă,
medalie de argint Podurile de pe Dunăre construite de împăratul Traianus la Drobeta şi
de regele Carol I la Cernavodă, medalii de argint şi de bronz Inaugurarea podului
« Regele Carol I» la Cernavodă, medalie de argint Lui Anghel Saligny din partea
Societăţii Politehnice cu ocazia inaugurării docurilor din Brăila şi Galaţi, plachetă
omagială din bronz Lui Anghel Salingny autorul constructiilor din Portul Constanţa -
admiratorii şi prietenii săi, plachetă de argint «Părinţilor Neamului Românesc»,
plachetă de argint« Regele veghează - România înfloreşte - 106-1866- 1906 »,plachetă
de argint Construirea celor 4 monitoare la Galaţi, medalie Mircea al III-Zea şi Carol I -
« Voieşte şi vei putea») VII, 227-30.
• (2 medalii hibride din argint şi din bronz având aversul medaliei Vlad Ţepeş şi reversul
medaliei Bogdan al Iii-lea) VII, 231.
• (1320 medalii şi plachete româneşti sau privitoare la români ale colecţiei Ştefan Capşa)
VII, 278.
• (medalii acordate unor tineri medicinişti pentru cele mai bune teze de doctorat relizate
între 1905-1911: medalie din plumb conferită doctorului George Vrabie, medalie din
metal comun conferită lui Ion Petrini-Paul, medalie din plumb atribuită lui Pompei G.
Samarian, medalie din bronz conferită lui George A. Ionescu, medalia de argint conferită
doctorului Gheorghe Botez, medalie de argint atribuită dr. Amza Jianu, medalie de argint
conferită lui Daniel Danielopolu, medalie din argint conferită lui Nicolae Oancea, medalie
de argint obţinută de George Băltăceanu); (medalia dedicată deschiderii Muzeului Băncii
Naţionale) VIII, 416, 424.
• (plachete executate de Tony Szirma'i -eroare medalistică) VIII, 5111-513;
• (placheta participării României la încoronarea regelui George al V-lea al Marii Britanii)
VIII, 515-517.
• (1. medalii bătute pentru principele Carol al Xii-lea, al Suediei: În amintirea naşterii sale
- 1682 -, Concordia supuşilor - 1682 -, Carol principe ereditar al Suediei - 1688 -; 2.
medalii bătute pentru comemorarea încoronării lui Carol al Xii-lea: Ungerea lui Carol al
XII-Zea ca rege al Suediei - 1697 - Carol al XII-Zea.fiul regelui Carol al XI-Zea - 1697 -
Încoronarea lui Carol al XII-Zea la 14 decembrie - 1697 - Carol al XII-Zea uns ca rege al
Suediei - Să.fie fericit!, 1697, În amintirea ungerii ca rege al Suediei - 1697 -, Ungerea
lui Carol al XII-Zea ca rege al Suediei - 1697 -; 3. medalii bătute pentru comemorarea
victoriei suedezilor la Narva: Luarea taberei ruseşti de la Narva - 1700 -, Victoria de la
Narva - 1700 -, Victoria lui Carol al XII-Zea la Narva - 1700 -, Victoria contra ruşilor
- 1700 - 4. medalii băute pentru comemorarea victoriilor lui Carol al Xii-lea: Victoria de
la Duna - 1701 -, Victoriile de la Duna şi Kissov - 1702 -, În amintirea războaielor din
Polonia şi Saxonia - 1703 -, Carol al XII-Zea a sosit în amândouă părţile - 1706 -,
132
Întâmplarea de la Friedefri.ede - 1706 -, Carol al XIJ-lea Pacificatorul - 1706 -, Regii

Suediei Carol al XI-lea şi Carol al XII - 1706 -, Invadarea Rusiei - 1707 -, De la
Dumnezeu şi Carol Libertate - 1707 -, Silezia înfrântă - 1707 -, Este mai liber drumul
spre cer - 1707 -, Curaj şi bărbăţie - 1708 - 5. medalii bătute în amintirea bătăliei de la
Poltava: Prin tăria sufletului - 1709 -, Fuga la Bender - 1709 - în două exemplare de
argint şi unul de bronz, În prezenţa lunii doarme liniştit - 1709-1711 - Înaintea focului
de la Helsingfor - 1710 -, Încartiruirea la Vraniţa - 1710 - original şi copie din argint;
6. medalii bătute în amintirea reîntoarcerii în ţară: Hotărârea reîntoarcerii în ţară -
1713-1714 -, Reîntoarcerea regelui Carol al XII-lea -1714- Plecarea spre ţară după cinci
ani de pribegie - 1714 -, Reîntoarcerea din pribegia în Turcia - 1714 -, Evadarea şi
fuga spre patrie - 1714 -, Drumul spre Suedia - 1715 -, Îmbarcarea spre Suedia - 1715
-; 7. medalii bătute pentru comemorarea morţii lui Carol al Xii-lea: În amintirea
măreţului rege - 1718 -, Moartea regelui la Fridrichshall - 1718 -, Moarea regelui
Carol al XII-lea - 1718 -, Mormântul regelui Carol al XIJ-lea - 1718 -, Mormântul
regelui la Fridrichshall - 1718 -, Triumfă.tor în ceruri - 1718 -, Carol al XIJ-lea şi
Gustav Adolf- 1718 -, Moartea regelui Carol al XII-lea al Suediei - 1718 -, Moartea lui
printr-un foc de puşcă - 1718 -, În amintirea morţii regelui Carol al XII-lea- 1718 -,
Moartea regelui în Norvegia - 1718 -, Moartea lui Carol al XIJ-lea - 1718 -, În
amintirea morţi"i regelui Carol al XII-iea - 1718 -, În amintirea morţii regelui Carol al
XII-lea- 1718 -; 8. medalii bătute în amintirea regilor Suediei Ulrica Eleonora şi Frederic
I: Regina Suediei Ulrica Eleonora - 1719 -, Încoronarea reginei Ulrica Eleonora - 1719
-, Încoronarea regelui Frederic I şi reginei Ulrica Eleonora - 1720 -, Gloria străluceşte
în lume - 1720 -) IX-XI, 585- 614.
• (anumite detalii privind viaţa şi activitatea bijutierului Theodor Radivon şi lista
medaliilor executate de acesta: La moartea Dr. Carol Davila. Elena şi Th. Radivon, 26
august 1884, La moartea Dr. Carol Davila. Elena şi Th. Radivon, 26 august 1884 (var),
Şcoala de Belle Arte România. Honorius Causa. Premiu, 25 de ani de la domnie a
regelui Carol I, Ion Brătianu, Clubul Studenţilor Universitari din Bucureşti, lui Lascăr
Catargiu, Şcoala de Belle Arte România. Honoriu Causa. Premiu, Botezul principelui
Carol, Lui Lascăr Catargiu, Pentru curaj şi devotament, Lui Theodor Radivon cu
prilejul aniversării a 50 de ani, Poporul recunoscător pentru însănătoşirea principelui
Carol, ASR principele Carol, născut în 1899, Distincţiune la studiu 1898-1899,
Distincţiune la studiu 1899-1900, ASR principele Carol, 1 martie 1900, 1 martie.
Principele Carol, 1 martie, Th. Radivon, Mitropolitul Iosif al Ii-lea Naniescu al Moldovei
şi Sucevei la 25 de ani păstorit, Societatea Geografică Română 15 iunie 1875-1900,
Jubileul Societăţii Creditul Funciar şi Urban, Lui Alexandru G. Băicoianu, Ministerul
Instrucţiunii Publice şi Culte. Premiul I, clasa a V-a, Ministerul Instrucţiunii Publice şi
Culte. Premiul II, clasa a III-a, Ministerul Instrucţiunii Publice şi Culte, premiu şcolar,
Distincţiune la studii, Th. Radivon - bijutier -Bucureşti - 1 martie 1901, 25 de ani de la
războiul din 1877-1878. Ofiţerii de artilerie, 15 mai, 1902, 25 de ani de la războiul din
1877-1878. Ofiţerii de artilerie, 15 mai (var), 25 de ani ai regimentului Carol I, Regina
Elisabeta 1 martie, 1902, Carol II copil, 1 martie 1902, ASR principele Carol, ASR
principele Carol, 1 martie 1902, Ministerul Instrucţiunii Publice. Premiul I, clasa a IV-a,
1901-1902, Ministerul Instrucţiunii Publice. Premiul II, clasa a IV-a, 1901-1902,
Ministerul Instrucţiunii Publice. Premiul III, Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor premiu
şcolar, clasa a VIII-a, Distincţiune la studii, 1901-1902, Biserica Evanghelică din
Bucureşti, Comemorarea a 50 de ani ai Bisericii Evanghelice din Bucureşti, Primăria
133
oraşului Bucureşti, distincţiune la studii şi bună purtare - curs primar 1902/1903,

Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, Premiu şcolar 1902/1903, Învăţământul
primar - distincţiune la studii, Congresul şi Expoziţia Pentru Înaintarea şi Răspâdirea
Ştiinţelor - premiu, Amintire de participare la Expoziţia Pentru Înaintarea şi
Răspâdirea Ştiinţelor, Lui C. /. Istrati, colaboratorilor la Expoziţia pentru Înaintarea şi
Răspândirea Ştiinţelor, Omagiu doctorului C. /. Istrati, preşedintele Expoziţiei de Ştiinţe
- 1903 colaboratorii săi, Expoziţia Generală, Bucureşti, doctorului C. I. Istrati,
Avocatului M. Antonescu la banchetul din 7/20 nou., 1903, Dr. Carol Davila, creatorului
învăţământului medical, 400 de ani de la moartea lui Ştefan al //J-lea, În amintirea
măreţelor fapte ale domnului Ştefan al /Ii-lea, Expoziţia Societăţii Agrare a Marilor
Proprietari, Bucureşti, Expoziţia Târgului Moşilor, Bucureşti (primar de C. F. Robescu),
Lui Vasile /. Rusu, Societatea de Binefacere Regina Elisabeta. Azilul pentru săraci,
Distincţie la studiu. Învăţământul primar, 1904, Clerul Bisericii Ortodoxe Române
recunoscător lui Take Ionescu, 1 Martie 1904. Regina Elisabeta, 1 Martie 1904, Th.
Radivon, Mihai Viteazul, 1800 de ani de la venirea în Dacia a împăratului Traianus,
Carol I al României 40 de ani de domnie glorioasă, Traianus Imperator 106; Carol I
regele României, 1906; 1 martie, 1906, Jubileul de 50 ani ai magazinului Radivon, Dr.
C. I. Istrati - comisar general al expoziţiei; colaboratorii săi, Carol I; Pentru
devotament şi curagiu, Lui Ion Roşescu, epitrop 1882-1907, din partea profesorilor
Seminarului Nifon din Bucureşti, Al X-lea Congres al Camerelor de Comerţ şi Industrie
din corn. Botoşani, În amintirea lui Mihai Eminescu, 50 de ani de căsătorie; Maria şi
Nicolae Dimitrescu Câmpina, Onoarea patriei - Vălenii de Munte; Zborul lui Aurel
Vlaicu, Doctorului Leonte A.; Elevii săi 1853-1875, 1883-1897, Doctorului Leonte A.;
Elevii săi, Carmen Silva, Regina Elisabeta, 1839-1866-1914. Spre amintirea regelui
Carol I, 1839-1866-1914. Spre amintire, Dacia nemuritoare, 30 de ani Şcoala
Superioară de Comerţ din Bucureşti, 1866-1916, Aniversarea magazinului Th. Radivon
1856-1923, Theodor Haralambie N. Radivon, botezat de Olimpia şi Dr. H. Theodorian la
29. 05.1927, Th. Radivon, Concurs muzical) XII-XIII, 479-492.
• (ştanţă pentru reversul medaliei Concurs de agricultură în judeţul Botoşani - Onoarea
cultivatorului, 1879, ştanţă pentru aversul medaliei Concurs de agricultură în judeţul
Botoşani - Onoarea agriculturei şi industriei, 1879-1880, ştanţă pentru reversul
medaliei Concurs de agricultură în judeţul Botoşani - Onoarea agriculturei şi
industriei, 1880, ştanţă pentru aversul medaliei Fondarea Societăţii Generaţia Nouă,
1880, patriţă pentru ştanţa de avers pentru medalia Vizita împăratului Austro-Ungariei
Franz Joseph la Bucureşti - Festivitatea deschiderii Porţilor de Fier 15/27 septembrie
1896, ştanţă pentru aversul medaliei Vizita împăratului Austro-Ungariei Franz Joseph
la Bucureşti - Festivitatea deschiderii Porţilor de Fier 15/27 septembrie 1896, patriţă
pentru ştanţa reversului medaliei Vizita împăratului Austro-Ungariei Franz Joseph la
Bucureşti - Defilarea armatei române la 17/29 septembrie 1896, ştanţă pentru reversul
medaliei Vizita împăratului Austro-Ungariei Franz Joseph la Bucureşti - Defilarea
armatei române la 17/29 septembrie 1896, ştanţă pentru aversul medaliei Vizita
împăratului Austro-Ungariei Franz Joseph la Bucureşti şi Sinaia în zilele de 16, 17,
18/30 septembrie 1896, ştanţă pentru aversul medaliei-decoraţie Pentru devotament şi
curaj, 1896, patriţă pentru ştanţa aversului medaliei Principele Ferdinand, 1897, ştanţa
aversului medaliei Principele Ferdinand, 1897, ştanţă pentru aversul medaliei
comemorative Alex. N. Lahovari, 1897, ştanţă pentru reversul medaliei comemorative
Principele Dimitrie Grigore Ghika, 1897, ştanţă pentru aversul medaliei Şcoala
134
profesională de fete fondată de Filip şi Raşela Focşăneanu, 1897, ştanţă pentru aversul
medaliei Jubileului revoluţiei de la 1848, 1898, ştanţă pentru aversul medaliei octogonale
Jubileului revoluţiei de la 1848, 1898, ştanţă pentru aversul medaliei oficiale Ridicarea
monumentului lui Tudor Vladimirescu de către Ţara Jiului, 1898, ştanţă pentru aversul
medaliei Sfinţirea bisericii Catedralei din Alexandria, 1898, ştanţă pentru aversul
medaliei Reclădirea bisericii Sf Alexandru din Alexandria, 1898, ştanţă pentru reversul
medaliei Manufactura de tutun Bucureşti, 1898, ştanţă pentru reversul medaliei şcolare
Distincţiune la purtare la terminarea claselor primare, Ministerul Instrucţiunii Publice
şi al Cultelor, 1898, ştanţă pentru reversul medaliei şcolare Distincţiune la purtare la
terminarea claselor primare, Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, 1898, ştanţă
pentru aversul medaliei premiu Azilul Elena Doamna - Secţia Normală, 1898, ştanţa
aversului medaliei populare Sfinţirea drapelelor Armatei, 1900, ştanţă pentru aversul
medaliei Ceremonia sfinţirii drapelelor Armatei, 1900, ştanţă petru reversul medaliei
Inaugurarea Monumentului Independenţei din Tulcea, 1900, ştanţă pentru aversul
medaliei Marelui Ştefan al III-iea de la împlinirea a 400 de ani de la moartea sa, 1904,
ştanţă pentru reversul medaliei Marelui Ştefan al III-iea de la împlinirea a 400 de ani de
la moartea sa, 1904, ştanţă pentru reversul medaliei Restaurarea bisericii Sf Apostoli
Petru şi Pavel din Alexandria, 1904, ştanţă pentru reversul medaliei masonice Loja
Română din Bucureşti sub obendienţa M.:O.:de Italia, 1907, ştanţă pentru aversul
medaliei masonice „Loja Sapienţia" Bucureşti, 1911, ştanţă pentru aversul medaliei
Moartea Regelui Carol I, 1914, ştanţă pentru Mărturia de botez pentru principele Mihai,
naş Regimentul Vânători de munte, 1921) XII-XIII,493-99, 501-505.
XIII. Gliptică
„Cameea Orghidan" VIII, 433-59.
XIV. Sigilografie
• (sigiliul personal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza) I, 109-12.
• (Sigiliul Mare domnesc al lui Grigore Dimitrie Ghica, Sigiliul Mare domnesc al lui
Alexandru Dimitrie Ghica, Sigiliul Sfatului Ocârmuitor al Principatului Moldovei, Sigiliul
oval pentru ceară al Domnitorului Gheorghe Bibescu, Sigiliul Guvernului Vremelnicesc al
Ţării Româneşti, Sigiliul domnitorului Barbu Ştirbei, Sigiliul Adunării ad-hoc a României,
Sigiliul Comisiunii Centrale a Principatelor Unite, Sigiliul Comitetului pentru subscriere
la petiţia din 11 iunie 1861, Sigiliul Adunării Generale Elective a României, Sigiliul din
cristal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Sigiliul domnitorului Alexandru Ioan Cuza -
cu efigia domnitorului înconjurată de stemele judeţelor Principatelor Unite, Sigiliul
Eforiei Şcolilor Naţionale din Ţara Românească, Sigiliul Academiei Mihăilene din laşi,
Sigiliul Societăţii Academice Române, Sigiliul lui August Treboniu Laurian, Sigiliul lui
Cristian Tell, Sigiliul lui Alexandru G. Golescu-Arăpilă, Sigiliul generalului Gheorghe
Magheru, Sigiliul lui Nicolae Bălcescu) I, 113-129.
• (inel sigilar - păstrat fragmentar - din secolul al III î. e. n. pe al cărui şaton este
reprezentată una dintre muncile lui Heracles) II, 155-9.
• (sigiliile aparţinând Consiliului de Miniştri al Principatelor Unite, Serviciului iluminatului
capitalei, cel al culorii de negru din Bucureşti) III, 122.
• (sigiliul lui Ion Sturdza, sigiliul statului înapoiat de la Expoziţiune-1868- şi sigilii vechi şi
sigilii comunale) III, 158-164, 167.
135
• (sigiliul lui Petru Rareş din colecţia lui V. A. Urechia) III, 173.
• (inel sigilar datând din secclul al XIV-lea, inele cu sigilii anepigrafice, inelul sigilar al
jupânesei Chiajna, inelul sigilar al doamnei Neaga - soţia lui Mihnea al Ii-lea Turcitul-,
inelele sigilare al lui Vâlcu, al lui Cazan spătar, al vornicului Luca, al lui Preda stolnicul, al
logofătului Gligorcea, al lui Stoian, al doamnei Maria Amiras -soţia lui Petru Şchiopul -,
inele sigilare cu pietre preţioase ale domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin
Brâncoveanu, inelul sigilar al lui Samuel von Brukenthal, inele sigilare din secolul al
XVIII-lea, inelul familiei Benkner) III, 205-13.
• (sigilii săteşti din fostul Comitat Arad) III, 215-227.
• (sigilii bizantine donate de profesorul universitar şi bizantinologul N. Bănescu Muzeului
Naţional de Istorie - sigiliul lui Antiochos, patriciu, datând din secolul al VI-lea, sigiliul
lui Theophilactos Dalassenos, protospătar şi strateg, datând din secolul al Xi-lea, sigiliul
lui Nikita, protospătar al Chrysotriclinului, datând din secolele XI-XII, sigiliul unui
protospătar al Chrysotriclinului şi judecător al Thraciei şi Macedoniei, datând din secolele
XI-XII, sigiliul lui Theodor, strator imperial, datând din secolele XI-XII, sigiliul lui Mihail
Melkomilos, datând din secolele X-XI, sigiliul lui Constantin Kholides, din secolul al XII-
lea, sigiliu anonim din secolul al Xi-lea, sigiliu anonim din secolul al Xii-lea- şi tipar de
argint pentru sigilii al Varvarei, soţie de spătar din secolul al Xii-lea din colecţia
Papahagi) IV, 169-76.
• (cunoaşterea sigiliilor de tip iconografic din secolul al XV-lea: sigiliul lui Mircea cel
Bătrân, sigiliul lui Mihail, inelul sigilar al lui Petru cel Tânăr, sigiliul lui Dan pretendent
transilvănean la scaunul lui Vlad Ţepeş) IV, 177-82.
• (matrice sigilare legate de evenimentul Unirii Principatelor: sigiliul Comitetului Central al
Unirii din Ţara Românească, sigiliul Ministerului din lăuntru al Ţării Româneşti şi sigiliul
Ministerului Afacerilor Străine şi de Stat) IV, 183-9.
• (sigilii duble folosite la închiderea baloturilor de postav din secolele XIV-XV fabricate la
Tournai) V, 197-211.
• (inel din argint cu inscripţie gravată pe suprafaţa şatonului, inel de argint lucrat prin
turnare, decorul central al şatonului reprezentându-l pe Sf. Gheorghe omorând balaurul,
ambele inele datând din secolul al XVII-lea) VII, 233-5.
• (inel sigilar de argint din secolul al XIV-lea, inel sigilar de argint din secolul al XV-lea şi
inel sigilar cu pasăre de argint turnat datând, probabil, din secolul al XVII-lea, inele
sigilare cu pasăre, unul din aur şi altul din plumb aurit) VII, 237-239.
• (sigiliul lui Prokopios, Patriarh al Constantinopolului) VII, 241-3.
• (sigiliul Adunării Deputaţilor Basarabiei, sigiliul Judecătoriei de zemstvă din Soroca,
Sigiliul Upravei zemstvei judeţului Soroca, Sigiliul Upravei zemstvei volostei Văscăuţi,
jud. Soroca) VII, 261.
• (inel medieval de bronz descoperit la Târgşorul Vechi) VIII, 461-466.
• (sigiliul patriarhului Constantinopolului Gavril al IV-lea) VIII, 467-471.
• (sigiliu de plumb din secolul al Xi-lea, sigilii mici din bronz datând din secolele X-XI) IX-
XI, 171.
• (2 sigilii ale episcopului Constantin al Vidinului datând din secolul al Xi-lea, sigiliu al
episcopului Ioan al Vidinului datând din secolul al Xi-lea, sigiliul lui Simeon, episcop de
NiS din secolul al Xi-lea, sigiliul lui Constantin, mitropolit de Philippopolis din secolul al
Xi-lea, sigiliu aparţinând arhiepiscopului Theophylaktos al Bulgariei) IX-XI, 527-35.
• (sigiliul marelui vornic Radu Văcărescu şi sigiliul Veneţianei Văcărescu) IX-XI, 546-7.
(sigilii ale lui Alexandru Suţu şi amprentele sigilare ale acestora pe diferite documente
emanând din cancelaria domnească, sigiliul doamnei Eufrosina Suţu) IX-XI, 562-78.
(sigilii bizantine din secolele X-XI păstrate în colecţia Dr. Vasil Haralanov: sigiliul lui
Konstantino Syropoulos, spatharokandidat şi kommerkiar de la Debeltos, sigiliul lui
Pankratios, candidat imperial şi kommerkiar al Occidentului, sigiliul lui Sisinios,
chartular al Thraciei, sigiliul lui Leon, spatharokandidat imperial şi turmarch al
Mesopotamiei, sigiliul lui Grigorios, episkop al Severiadei şi sigiliul lui Pharaxmanes,
protospătar şi strateg al Stroumitzei) XII-XIII, 519-525.
(sigliu cu stema familei Cantacuzino) XII-XIII, 567-568.
XV. Heraldică
România
• (contribuţia lui V. A. Urechia la fixarea definitivă a stemei României şi a stemelor
judeţelor) III, 177.
• (despre originea stemei Ţării Româneşti) V, 183-95.
• (stemele lui Antim Ivireanu, a lui Matei Basarab şi a lui Constantin Brâncoveanu explicate în
stihuri, tipărituri religioase care au la început „stihuri asupra stemei" Principatelor sau
domnitorilor: ,,ANTHOLOGHION - ADECĂ FLOAREA CUVINTELOR" tipărită în 1700,
„Evanghelia" tipărită în 1746, „TRIODION" tipărită în 1747, „PRAVOSLAVNICA
ÎNVĂŢĂTURĂ" tipărită în 1794, „SCRISOAREA MOLDOVEI" de Dimitrie Cantemir tipărită
în 1825 şi ,,NOMOTHESIA" tipărită în 1818 la Viena) VII, 245-51.
• (obelisc purtând însemnele heraldice ale Valahiei: acvila situată pe globul din vârf,
stemele judeţelor muntene: Argeş, Brăila, Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Ialomiţa, Ilfov,
Mehedinţi, Muscel, Olt, Prahova, Romanaţi, Săcuieni, Slam-Râmnic, Teleorman, Vâlcea
şi Vlaşca; obeliscul - simbol masonic) VII, 253-5, 7-9.
• (elaborare heraldicii Basarabiei în Imperiul rus: stema regiunii Basarbia şi modificările
suferite de-a lungul timpului, blazoanele ţinuturilor Hotin, Iaşi, Bender, Ismail, Akkerman,
Orhei, reformarea principalei instituţii de heraldică din Imperiul Rus, proiectele unor noi
blazoane pentru oraşele reşedinţă de judeţ: Bălţi, Orhei, Hotin, Soroca, Bender, Akkerman,
Chişinău; heraldica Transnistriei până la 1917: stemele oraşelor Grigoriopol, Tiraspol,
Ananiev, Balta şi modificările suferite de acestea) VII, 261-74.
• (heraldica oraşului şi judeţului Bălţi) VIII, 487-494.
• (stema inedită a familiei Canano) VIII, 495-503.
• (stema lui Nicolae Titulescu) VIII, 505-509.
• (stema familiei Văcărescu) IX-XI, 547-8.
• (stema - cu simboluri din stemele Ţării Româneşti şi Moldovei - utilizată de Alexandru
N. Suţu şi de către doamna Eufrosina) IX-XI, 564-6.
• (Mytilene) XII-XIII, 258-259.
• (heraldica oraşului Craiova - proiectul nerealizat din 1864) XII-XIII, 527-534.
• (herburi cantacuzine) XII-XIII, 535-565.
XVI. Genealogie
• (Familia Capşa) VII, 277.

• (Familia Prunkul) VIII, 473-486.
• (Familia Canano) VIII, 495-503.
137
• (Familia Romanescu) IX-XI, 405-12.

• (Familia Văcărescu) IX-XI, 537-46.
• (Familia Suţu) IX-XI,555-66.
• (Familai lui Dima Chiurciubaşa) XII-XIII, 445-450.
• (Familia Cantacuzino) XII-XIII, 535-565.
XVII. Phaleristică
Ordine şi decoraţii
1) România
• ,,Alma Mater" VIII, 524.
• „Bărbăţie şi credinţă" VIII, 525.
• „Coroana României" IX-XI, 615, 620, 623-4.
• „Carol I" VIII, 519; IX-XI, 615, 617.
• „Joliot Curie" - medalia de aur pentru pace- conferită lui Nicolae Ceauşescu IV, 149-5.
• „Membru de onoare al corpului didactic" (medalie) VIII, 524.
• „Meritul Agricol" VIII, 525.
• „Meritul Cultural" VIII, 525.
• „Meritul Industrial şi Comercial" VIII, 525.
• „Meritul Justiţiei" VIII, 524.
• „Meritul Militar" (vezi semnul onorific „În serviciul Armatei") VIII, 523, 528.
• „Meritul pentru Învăţământ" VIII, 525.
• „Meritul Sanitar" VIII, 525.
• „Meritul Sportiv" VIII, 522, 5.
• „Mihai Viteazul'', ordin militar pe timp de război VIII, 519, 525; IX-XI, 619.
• „Ordinul Unirii" IX-XI, 618-9.
• „Pentru Merit" VIII, 522, 525, 528, 532.
• „Serviciul Credincios" VIII, 522, 525, 528, 530.
• „Spiru Haret" VIII, 524.
• „Steaua României" VIII, 519, 522, 525-28, 531; IX-XI, 615, 618, 622-4.
• „Virtutea Aeronautică", ordin militar de pace VIII, 525.
• „Virtutea Marină", ordin militar de pace VIII, 525.
• „Virtutea Maritimă", ordin militar de pace VIII, 525.
2) Rusia
• „Sfântul Andrei", Rusia I, 102-3.
3) Germania
• „Pour le Merite'', ordin militar instituit de Frederic al Ii-lea al Prusiei I, 104-5.
4) Franţa
• „Ordre des Palmes Academique" III, 192-3
Medalii
România
• ,,Apărătorii Independenţei" IX-XI, 617.
• ,,Avântul Ţării", medalie comemorativă IX-XI, 618.
• „Bărbăţie şi credinţă" IX-XI, 619-20.
• „Bene Mereti" IX-XI, 618, 621-2.
• „Carol I", medalie jubiliară IX-XI, 618-19.
• "Pro Virtute Militari" IX-XI, 621.
• „Răsplata muncii pentru învăţământ" IX-XI, 620.
• „Răsplata Serviciului Militar" IX-XI, 617.
• „Serviciul Credincios" IX-XI, 618, 620.
• „Virtutea Militară'', medalie numită la început „Medalia Militară" IX-XI, 616-21.
Semne Onorifice
• 120 insigne militare de război din colecţia Ştefan Capşa VII, 278.
• „Vulturul României" VIII, 525.
• „Răsplata Muncii în Serviciul Public" VIII, 525.
• Jn Serviciul Armatei" (vezi ordinul şi medalia „Meritul Militar") VIII, 528.
Cruci
• „Crucea Regina Maria" VIII, 519.
• „Crucea Serviciul Credincios" VIII, 52s; IX-XI, 618.
• Crucea comemorativă a „Rezistenţei Anticomuniste" VIII, 525.
• Crucea comemorativă a „Revoluţiei Anticomuniste din Decembrie 1989" VIII, 525, 527.
• „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea Război Mondial 1941-1945" VIII, 525.
• „Crucea Elisabeta" IX-XI, 618.
• „Meritul Sanitar" IX-XI, 620.
• „Crucea Trecerii Dunării" IX-XI, 617-8.
XVI. Metrologie metrologia emisiunilor monetare princiare moldoveneşti din timpul lui
Ştefan al Iii-lea; metrologia emisiunilor reformate - groşi şi If2 groşi - ale lui Petru Aron şi ale
ernisunilor lui Ştefan al Iii-lea IX-XI, 315-34, 363-7.
• exagion imperial bizantin timpuriu folosit pentru verificarea monedelor de 2 nomismata
(solidi) datând din secolele IV-V IX-XI, 579-83.
XVII. Tehnică, tehnologie monetară şi analize (imitaţie după un ţechin veneţian bătut în
numele dogelui Dominica Conarini) II, 149-151; VII, 169.
• (proiectele pieselor de 20 „români", s „români" şi 10 centime, probe de bronz des parale
şi des sutimi) III, 123.
• (imitaţii după o tetradrahmă de tip thasian şi după o tetradrahmă a lui Philippos al Ii-lea
al Macedoniei) III, 131-2.
• (falsuri după sfanţi şi jumătăţi) III, 159.
• (fals după un stater emis de Alexandros al Iii-lea) III, 181-2.
• (determinarea compoziţiei unor monede medievale româneşti prin metode atomice şi
nucleare) IV, 41-56.
139
• (studierea emisiunilor monetare ale Ţării Româneşti de la Vladislav I, Vladislav I şi Radu

I, Dan I, Mircea cel Bătrân) IV, 57-93.
• (analiza nucleara a ak<;ele-lor emise de Mehmed al Ii-lea din tezaurul descoperit la Piua
Petrii) V, 90-1.
• (problema imitaţiilor şi falsurilor după taleri în Ţara Românească) VI, 171-4.
• (imitaţii după monede poloneze cu stema Moldovei - troiaci - bătute în vremea lui Ştefan
Răzvan; problema realizării unor imitaţii după monede străine - şilingi lituanieni,
brandenburghezi şi polonezi - la monetăria din Suceava în vremea lui Eustratie Dabija-
Vodă) VI, 194-5, 197-207.
• (analiza metrologică, a valorii şi circulaţiei ak<;elelor otomane din tezaurul descoperit la
Arsura) VII, 173-5.
• (analize atomice şi nucleare ale monedelor romane de aur emise de Gallienus, de
Aurelianus, de Tetricus, de Tacitus, de Probus, de Carus, de Carinus, de Numerianus, de
Diocletianus, de Maximianus Herculius, de Constatius I Chlorus, de Galerius, de
Maximinus Daia, de Constantinus I, de Licinius I, de Constantinus al Ii-lea, de Crispus,
de Constatius al Ii-lea, de Constans, de Magnentius, de Decentius, de Constatius Gallus,
de Julianus al Ii-lea şi de Jovianus) VII, 49-73.
• (proiecte legionare de bancnote de 100 de lei, soo de lei, 1000 de lei şi sooo de lei) VIII,
387-92.
• (etaloanele de titlu ale monedelor de aur ungureşti în perioada dinastiei Angevine) IX-
XI, 199-207.
• (metrologia emisiunilor princiare moldoveneşti în timpul lui Ştefan al Iii-lea) IX-XI,
315-34, 363-68.
• (tipuri de analize compoziţionale utilizate în cercetarea numismatică: Flourescenţa de
Raze X, Analiza prin Activare cu Protoni, Analiza prin emisie de raze X induse de protoni,
Analiza prin Activare cu Neutroni, Transmisie gama; practici de falsificare a monedelor în
Roma antică, în Imperiul Bizantin şi în Occidentul medieval) IX-XI, 398-404.
• (analizarea unui fals după o bancnotă de so de euro) IX-XI, 516-7.
• (studii de caz pentru baterea de monede „al marco": Imperiul de Niceea -emisiuni ale lui
Theodor I Lascaris, Veneţia - emisiuni ale dogelui Antonio Venier, Moldova - emisiuni
ale lui Ştefan al Iii-lea, Bulgaria - groşi bătuţi de Ivan Stracimir, Imperiul de Trapezunt -
emisiuni ale lui Alexios al IV-lea Comnenul) XII-XIII, 293-310.
• (studiul grafic al poansoanelor utilizate pentru producerea ştanţelor folosite pentru
baterea monedelor de tip I emise de Ştefan al Iii-lea) XII-XIII, 321-367.
• (proiecte pentru bancnotele de 1, 2, s, so şi 100 de lei realizate de American Bank Note
Company) XII-XIII, 451-463.
• (ştanţe de medalii şi monede, miniaturi după monede româneşti moderne) XII-XIII,
493-506.
• XVIII. Practici şi tehnici legate de folosirea monedelor şi mijloacelor de plată

(falsul după un dinar emis de Maximilian al Ii-lea) III, 93, 111;
• (falsificarea ak<;ele-lor în perioadă lui Mehmed al Ii-lea) V, 91-3;
• (activitatea monetară a meşterului aurar Wolfgang Mydwescher în Moldova) V, 98-106.
• (pătrunderea talerilor şi circulaţia acestora în secolele XVI-XVII în Ţara Românească)
VI, 162-188;
• (pătrunderea şi circulaţia emisiunilor suedeze şi lituaniene - şilingi emişi de Riga - în
Moldova) VI, 189-91;
140
• (cazul falsificatorului francez A. Saget care a activat în secolul al XIX-iea pe teritoriul

Ţării Româneşti) VII, 253-60;
(bilete de croazieră „Navrom") VIII, 401-408;
• (natura economiei în Dacia şi funcţiile monedei locale) IX-XI, 99-103;
(locul monedei moldoveneşti în cadrul circulaţiei locale în perioada 1457-1504) IX-XI,
242-53;
• (surse ale bogăţiei familiilor boiereşti din Ţara Românească în secolele XVI-XVIII:
zestrea adusă de soţii, morile, livezile, viile şi ţiganii) IX-XI, 405-412;
• (pătrunderea talerilor-leu şi activitatea comercială în Galaţi în secolele XVII-XIX) IX-XI,
440-42;
(monede aflate în circulaţie în Ţara Românească în prima jumătate a secolului al XVIII-
lea: ughiul, talerul-leu, piastrul, realii, florinului, tultul, kreuzerul, şuştacul, polturacul,
paraua, banul, dinarul, pitacul, costanda, grosul, rubla şi copeica şi puterea lor de
cumpărare pe piaţa autohtonă) IX-XI, 455-68;
• (circulaţia monedelor muntene şi moldoveneşti în Bulgaria) XII-XII, 237- 247;
• (circulaţia monedei moldoveneşti vechi în secolele XV-XVII) XII-XII, 281-91; (Dima
Chiurciubaşa - un cămătar din a doua jumătate a secolului al XVII-iea) XII-XIII, 445-
450;
• (obiectele din metal preţios folosite ca mijloace de plată în secolele XVI-XVII) XII-XIII,
323-234;
(imitaţii şi falsuri după şilingi după modelul celor emişi de Riga şi Livonia executate la
Suceava - din colecţia Corneliu Secăşanu) XII-XII, 387-8, 397-401;
• (falsuri după monede moderne şi contemporane din colecţia Ecaterina Şovăială) XII-
XIII, 500, 506-9.
XIX. Colecţii şi instituţii muzeale
1.România
Muzeul Naţional de Antichităţi (obiecte aflate în patrimoniul muzeului între anii 1864-
1880:
• 1864: medalii comemorative Cuza, obiecte din colecţia Papazoglu
• 1865: monede otomane de argint, caftan boieresc, monede romane imperiale 1866: pistol
lucrat de un condamnat la Târgul Ocnei, monede medievale emise de Moldova, sigiliul lui
Ion Sturdza, condeiul cu care s-a semnat Constituţia, obiecte donate de groful Rosetti,
pinten de fier roman, un lacăt mare dat de egumenul monastic Comana, eşantion de
piatră găsit la Slănic
• 1867: templu de lemn sculptat ce se află în curtea bisericii Şerban Vodă, monumentul de
la Rusăneşti şi un obiect de aramă?, medalie, două suliţe, un toc, o cataramă şi un fier de
cal rupt, farfurii de aramă din timpul Ecaterinei a II-a, monede false de plumb (sfanţ şi
jumătăţi), medalii comemorative ale zilei de 2 mai 1864, coroană de tuci poleită, cruci şi
bani de aramă, bucată de stejar împietrită, o sculptură de bronz reprezentându-i pe Adam
şi pe Eva
• 1868: colecţie de monede "Traiane'', denari emişi de Traianus, mahmudele jumătăţi, 3
sferturi de mahmudea, două rubiele, doi „constantinaţi", o casetă în miniatură, monedă
romană de aramă, pietre antice mari de la Moara Domnească, raport asupra
monumentului de piatră de la Turnu Severin, manuscrise otomane - jurnal încheiat de
141
domnii Sturdza şi Laurian, sigiliul statului înapoiat de la expoziţie, monedă antică de

bronz şi o medalie comems;c.tivă a Revoluţiei Franceze, piese de argint, piatră sculptată -
omul fără cap, omul în picioare îmbrăcat în haine bogate, ţinând mâna pe sabie,
descoperită în corn. Manu, districtul Vlaşca -, monede de argint şi de bronz, piatră mare
de la Matei Basarab găsită în curtea Episcopiei Buzăului, bucăţi de argint şi de aramă,
sarcofage, două pietre mari cu inscripţii, statuie de femeie, doi pilaştri, piese de sculptură
aflate în curtea lui Iorgu Ghica, monede din care două găsite la Sarmizegetusa, icoană
zugrăvită cu smalţ, tabloul „Dacia" lucrat de D-na Paraschiva Crainic, planuri ale bisericii
Trei Ierarhi
• 1869: monede cyzicene de aur, piatră cu inscripţie de la Mihai Viteazul, tetradrahme
emise de Macedonia, tetradrahme Thasos, monede bizantine de bronz, monede de argint
de la Valens, Valentin, Constantinus, Gratian, Julian, Jovian, şi alte monede neprecizate,
sigilii comunale, monede de bronz emise de Prima Republică Franceză - anul IV -,
monedă de bronz emisă de Ecaterina a II-a, sigilii comunale, basorelief asirian (cap de
rege) de piatră şi o inscripţie cuneiformă (Ninive), sigilii comunale, un sarcofag de lemn
zugrăvit şi o mumie egipteană, sigilii comunale, obiectele din excursia lui C. Bolliac după
lista ce se află în dosarul Muzeului, bucăţi de fier şi de oţel compuse din frânturi de săbii
vechi, un frâu de cal şi o cască găsite pe şoseaua Caracal-Râmnicu Vâlcea, sigilii vechi
comunale, pietre mineralogice, bust de marmură atribuit lui Canava (1816), sigilii vechi
comunale, trei ibişi îmbălsămaţi oferiţi de N. Cretzulescu, sigilii.
• 1870: s bucăţi arme vechi - ţevi de fier - găsite în movila Sendrarului, corn. Buimăceni
(Botoşani), sig. corn., inel de argint şi un ban otoman de argint descoperit în corn. Rasa,
jud. Ialomiţa, sigiliu vechi, piesă de argint găsită pe câmpul judeţului Olt?, sigilii vechi,
vase de bronz pompeian cumpărate de la D. Poganini (false), sigilii, monede vechi de
argint şi aramă găsite în corn. Caragaciu lângă lacul Cahul, sigilii, câteva pietre din curtea
Prefecturii de Ilfov, sigilii vechi
• 1871: sigiliu vechi, prosoape de pânză dăruite de D-na Macovin, sig. corn. vechi, monede
daco-romane cumpărate de la C. Bolliac, banderolă de stindarde române de la
stabilimentul de artilerie, sigilii, monede de aramă şi o para de argint găsite la Hârleu
(Botoşani), monede de aramă găsite la Orbeni (Putna), medalii comemorative de la Ştefan
al Iii-lea la Putna, sigilii, monede vechi otomane
• 1872: sigilii, colecţia de arme Ceacarovic, sigilii, planşe litografiate (Bolliac), sigiliu,
catarame, verigă, bucăţi de metal, măsele sfărâmate, sarcofag de la Devesel (Romanaţi),
vase având reprezentate două busturi: Bachus cu Ampelus şi un satir provenit din
excursia lui Bolliac din 1869, sigilii, vas de bronz cu 10 monede găsite la Romanaţi, pinten
descoperit la Bolbocata (Vlaşca), sigilii vechi, un topor de piatră intact, un ciocan de
piatră rupt, piatră rotundă găurită, jumătate de sigiliu, alt sigiliu, monede de argint şi
bronz găsite la Islaz (Romanaţi), fotografii cumpărate ale planşelor Evangheliei din
Neamţ (1502) ale Evangheliei din Miinchen, portrete în ulei ale membrilor familiei lui
Ştefan al Iii-lea din biserica de la Rădăuţi
• 1873: piatră mare cu inscripţie descoperită la Hârlău, sigilii vechi, desene executate de
Trenk, monede de bronz (fruste), silexuri, mătci, pisălogi de frecat, suluri de lut găurite,
obiecte de lut găurite rotunde - pentru ţesături -, glob de lut ars, coarne de animale, sule
de os, dinţi ce au servit drept podoabe, sigilii, monede de argint otomane găsite la
Mărgărit (Buzău), ladă cu obiecte găsită la capul podului lui Traianus, sigiliu cu toc al
împăratului Maximilan, bucată de fier, vas conic de piatră, oale de pământ, diverse
142
obiecte ovoide de lut găsite la săpăturile prilejuite de construcţia căii feratela Milcov, linia
Piteşti-Slatina
• 1874: bucăţi de aur găsite la săparea unui drum, Baba Nicola, plasa Codru - jud. Iaşi,
pietre din dărâmarea bisericii Sfântul Sava, carabină veche părăsită la Giurgiu de un
muntenegrean, statuetă de lut reprezentând o divinitate găsită la Constanţa, Noul
Testament în limba greacă tipărit în Saxonia legat cu catifea, monede antice descoperite
la Foleşti, plasa Horezu jud. Vâlcea, piese de sticlărie de Boemia trimise de Fogel şi
Schreiber (Viena) în schimbul unei decoraţiuni, monedă descoperită lângă Deva,
eşantioane de cuarţ şi chihlimbar, obiecte cumpărate de Iosef Mendelbaum
• 1875: obiecte moderne de bronz şi altele trimise de dl Fogel din Viena, reproduceri de
piese gravate în gips, cruci de piatră şi găvan găsite la Muşcel, captivi daci de gips şi
bucăţi de gips reprezentând obiecte după columna Traiană, monumente oferite de D.
Bolliac, un monument din timpul Commodus, marmura de la podul lui Constantin (lângă
Celei), un altar din piatră de la Septimius Sever găsit la Reşca, olane de apeducte de la
Zimnicea şi Celei, bust mare de piatră de la Zimnicea, fragmente de brăţări de aur găsite
la Turnu Severin, monede de argint vechi de la Govora, plasa Ocolu (jud. Vâlcea), vase lut
donate de dl. Bolliac, un işlic oferit de dl. Rădulescu, obiecte oferite de dl. Posianu
• 1876: haine ţărăneşti de femei brodate şi ornate, piese de argint otomane, sfanţi austriaci,
desene de costume ale lui Adam, piese de argint din lecturile 1694-1706 găsite la Ghinda
plasa Siretului jud. Roman, monede otomane, cap de rege dac de gips, monede găsite în
jud. Gorj, medalii comemorative a secularizării mănăstirilor şi diplome oferite de dl.
Negri, trimise Societăţii Academice
• 1877: captiv dac de gips, monedă veche otomană, monede de bronz descoperite la Bogaţi,
jud. Dâmboviţa, monede de argint descoperite la Drumul de la Vulcani
• 1878: pietre din nişte băi găsite la Belogradcik, fluiere din Vrancea, cadru sculptat de
Pantazescu în închisoare, monede de argint, alte piese moderne cumpărate de la Ed.
Petersberg din Râmnicu Sărat, inel de aur cu iniţialele G. Z. găsit la Giurgiu, psaltire din
manuscrise slavone şi romane (triodul slavon) aduse de Grigore Tocilescu de la Schitul
Vărbilău, jud. Prahova, inele de argint cu pietre mari gravate cu cap de zimbru,
instrumente de muzică Burada, brâu de argint suflat cu aur din secolul al XVIII-lea,
monede de argint Antoninus Pius, Claudius, monedă de bronz de la Vespasianus,
Evanghelia din Chilia cu portretele lui Matei Basarab şi al soţiei lui, cărţi germane despre
antichităţi, dulama de catifea neagră lucrată cu fir, diferite instrumente de muzică
Burada, costume din Macedonia trimise de dl. Mărgărit
• 1879: table de plumb din învelişul bisericii Curtea de Argeş cu inscripţie, monede de
argint şi bronz descoperite la Mangalia, sabie otomană cu mâner de fildeş, teacă legată
din argint, una identică cu mâner poleit, iatagan cu mâner de fildeş oferită de dl. San
Marin, coafură femeiască de anexat la costumul nr. 4, o pereche de paftale de argint,
monede de argint descoperite la Focşani, fotografia Chinoviei române de la Athos şi a
unui document patriarhal, monede de aur bizantine trimise de prefectul de Constanţa,
tambură veche oferită de domnul Burada, instrument de muzică din Dobrogea, costume
macedonene, monede de argint descoperite la podul moşiei Perşani, jud. Dolj, tablouri pe
pânză şi pe hârtie făcute de dl. Verussi
• 1880: cărţi de numismatică, cărţi de informatică, tun mic de fier şi o cealma de piatră
găsită la Giurgiu, sigilii vechi, brăţări de aur, un mic tub ornat, o brăţară de electrum, un
tipar de piatră, sabia lui Tudor Vladimirescu dăruită de C. Rosetti, cruci montate cu
filigran de argint, statuete egiptene şi câteva monede egipto-romane, monede romane de
143
argint cumpărate de la Iacob Schonberger, monede de argint barbare - imitaţii după

Philippus găsite la Bicaz Uud. Neamţ), clavire vechi trimise de dl. Burada, monede
moderne de argint olandeze, piese de aur de la Constant al Ii-lea, cruce de lemn
îmbrăcată cu argint,monedă de aur emisă Athena, un stater emis de Philippus al Ii-lea?,
un stater de tip Alexandros al Iii-lea, o hecte cysika şi un fals după Achanthus, o
nomisma de la Teodora, un tipar de lut oferit de Popovici, cap de împărăteasă romană şi o
statuetă fără cap, o monedă de aur emisă de Pulcheria, o monedă de aur emisă de
Tiberius al Ii-lea, o monedă de aur emisă de Constantin al Xii-lea, colecţia preistorică
Bullner din Copenhaga, un asignat Republica Franceză din 1792 de 25 de sols, o piesă de
5 franci emisă în anul al X-lea în Galia Cisalpină, un dolar mexican, un tesac, o verigă de
tesac şi un cuţit de bronz găsit la Rucăr (Muşcel) IV, 158-68.
Colecţia lui V. A. Urechia III, 173

Colecţia Cezar Bolliac (monede „Traiane") V, 25-31.
Colecţia Ştefan Capşa (medalii româneşti) VII, 277-9.
Colecţia Corneliu Secăşeanu (monede moldoveneşti) XII-XIII, 375-422.
2. Germania (fosta RDG)

Muzeul din Dresda (monede şi medalii emise pe teritoriul României aflate în patrimoniul
muzeului: monede emise de Histria, Callatis, Tomis, monede ale Ţării Româneşti de la Mircea
cel Bătrân, Mihnea al Iii-lea, medalii emise de Constantin Brâncoveanu, serie aproape completă
a monedelor emise de principatul Transilvaniei, monede moldoveneşti de la Iliaş, Ştefan al IIl-
lea, Dabija, de la Sadagura, monede ale României moderne) IV, 77.
Muzeul din Berlin (monede ale Ţării Româneşti de la Vadislav I şi Dan I, mai multe serii de
ducaţi şi bani de la Mircea cel Bătrân, piese de la Mihail I şi Vladislav al Ii-lea, precum şi
monede rare de la Mihnea al Iii-lea, între care şi singurul exemplar de argint emis de acest
domnitor, monede de aur şi argint emise de principatul din Transilvania, monede moldoveneşti
dintr-un tezar de la Petru I, mai multe serii de la Alexandru I, o monedă de la Iliaş şi Ştefan,
groşi şi jumătăţi de groşi de la Ştefan al Iii-lea, monede de la Bogdan al Iii-lea şi Ştefăniţă, taler
emis de Despot Vodă în 1563) IV, 77-85.
Muzeul din Gotha (monede emise de Histria, Callatis şi Tomis, diferite tipuri de monede
geto-dacice, precum şi monede medievale, moderne şi contemporane emise pe teritoriul
României sau descoperite pe teritoriul României) IV, 77.
3. Austria
Kunsthistorische Museum din Viena - colecţia Cabinetului Numismatic - (sigiliu al

arhiepiscopului Thephylaktos al Bulgariei) IX-XI, 530.
4. Rusia
Colecţia Muzeului Ermitaj (două sigilii ale arhiepiscopului Thephylaktos al Bulgariei) IX-
XI, 530.
5.SUA
144
Colecţia de la Dumbarton Oaks (sigiliu al arhiepiscopului Thephylaktos al Bulgariei) IX-

XI, 530.
XX. Recenzii
***, Greek numismatics and archeology. Essays - in Honor of Margaret Thompson, edited by
Otto M0rkholm and Nancy M. Waggoner, Wetteren, Belgia, 1979 (Bucur Mitrea) III, 234-6.
***, Hamburger Beitrăge zur Numismatik, Heft 24/26, 1970/72, Herausgegeben von Walter
Havemick und Gert Hatz, Museum fur hamburgische Geschichte, Aht. Miinzkabinett, Verlag
Liitcke und Wulff, Hamburg, 1977 (Robert Păiuşan) III, 245-8.
***, Medailles, Organe de Federation International de la medaille - F. I. D. E. M., 1975
(Octavian Iliescu) II, 168.
***, Monnaies byzantines du Musee Puig, Musee Numismatique Juseph Puig, Ville de
Perpignan, 1991 (Dobre, Manuela) VII, 282-283.
***, Numizmatikai kăzlăny, LXXVI-LXXVII, 1977-1978, editat de A Magyar Numizmatikai
Tărsulat Budapest, 1978 (Iudita Winkler) III, 248-50.
***, Tresors monetaires, Tome I, Bibliotheque Nationale, Paris, 1979 (Bucur Mitrea) III, 237-
239.
Bendall, S., Donald, P. J., The Billion Trachea of Michelle VIII Paleologos 1258-1282, A. H.
BALDWIN et SONS LTD., Londra, 1974 (Bucur Mitrea) III, 241.
Chirilă, Eugen şi Lucăcel, Vasile., Tezaurul de la Petrindu. (Contribuţii la cronologia
tetradrahmelor thasiene de tip Dionysos Herakles), în Acta Musei Porolissensis, 3, 1979 (Bucur
Mitrea) III, 234.
Delmonte, A., Le Benelux d'Argent, Jacques Schulman, N. V., Amsterdam, 1967 (Florin
Şerbănescu) III, 243-5.
Dreher, Eduard, Kanein, Wener., Der gesetzliche Schiitz der Miinzen und Medaillen,
Miinzgesetz mit den Einschlăgigen Bestimmungen, Edit. Egon Beckenbauer, Miinchen, 1975
(Octavian Iliescu) III, 252-3.
Elvira, E., Clain-Ştefanelli, Vladimir., Monnaies europeennes et monnaies coloniales
americaines antre 1450 et 1789, Bibliotheque des Arts, Paris, Imprimeria Herting+Co. AG,
Bienne, Elveţia, 1978 (Constanţa Ştirbu) III, 242-243.
Hahn, Wolfgang., Die Fundmiinze der rămischen Zeit in ăsterreich. Abteilung III.
Niederosterreich. Band I. Carnuntum, Verlag der osterreichischen Akademie der Wissenschaft,
Viena, 1976 (Mitrea Bucur) II, 163-4.
Jenkins, G. K., Monnaies grecques, Paris, 1972 (Carmen Maria Petolescu) III, 231-233.
Lordkipanidze, Margarita„ Kolhidskie perstni-peciati V-III vv. don. e. (Vopros vzaimootnoşeni
s greceskimi masterskimi), Editura "Meţniereva", Tbilisi, 1975 (George Trohani) II, 168-9.
Mihăilescu-Bîrliba, V., Mitrea, I., Tezaurul de la Măgura (Bacău), 1977, în seria Bibliotheca
Carpicae, I, publicat de Muzeul Judeţean de Istorie şi de Artă Bacău (Iudita Winkler) III, 236-
7.
a
Morrisson, Cecille., Monnaie etfinances Byzance: analyses, techniques, Variorum Collected
Studies Series, London, 1994 (Dobre, Manuela) VII, 284-286;
Nudelman, A. A„ Topografi.ia kladou i nahodok edinicinîh monet, (Arheologhiceskaia karta
Moldavskoi SSR, vîpusk 8), Edit. Ştiinţa, Chişinău, 1976 (Octavian Iliescu) III, 250-2.
145
Schon, Giinter., Weltmiinzkatalog XX. Jahrhundert, 7- und 8. revidierte und erweiterte

Auflage, Edit. Battenberg, Miinchen, 1976 II, 167;
Nohejlovâ-Prâtovâ, Emanuela., Zâklady numismatiky, Praga, Academia, 1975 (Octavian
Iliescu) II, 167.
Seibt, Werner., Die Skleroi. Eine prosopographisch-sigillographiche Studie, în colecţia
"Byzantina Vindobonensia", herausgegeben von den osterreichischen Akademie der
Wissenshaften und vom Institut fur Byzantinistik der Universitii.t Wien, Band IX, Verlag der
osterreichischen Akademie der Wissenshaften, Viena, 1976 (Bucur Mitrea) II, 169-70.
Seyrig, Henry., Tresors du Levant anciens et nouveaux. Institut Frarn;ais d'archeologie de
Beyrouth. Bibliotheque archeologique et historique, t. XCIV, Librairie Orientaliste Paul
Geuthner, Paris, 1973 (Bucur Mitrea) III, 233-4.
Tommaso Bertele., Moneta veneziana e moneta bizantina (secoli XII-XV). Venezia e ii Levante
fino al secolo XV, ediţia îngrijtă de Agostino Pertusi, I, Storia - dritto - economia, prima parte,
Leo Olschki, Florenţa, 1973 (Octavian Iliescu) II, 164-6.
Wirth, Peter (Miinchen), Das Ende der rămisch-byzantinischen Goldwahrung, în "Jahrbuch
fur Numismatik und Geldgeschichte'', 25, 1975 (Octavian Iliescu) III, 239-41.
XXI. Prezentări de evenimente ştiinţifice

Al şaselea Simpozion de Studii Genealogice, Iaşi, 10-13 mai 1995 VII, 287 (Andrieş-Tabac,
Silviu).
Al VII-iea Simpozion de Studii Genealogice, Iaşi, 9-12 mai 1996 VII, 288-289 (Bogdan,
Radu).
XXII. Generalităţi
(Cercetarea numismatică în slujba istoriei patriei) IV, 9-23.
(Noi perspective în cercetarea numismatică antică) IV, 23-8.
(Participări româneşti la activitatea numismatică internaţională) IV, 29-39.
XXIII. Personalia et obituaria

(Preocupări de numismatică cu privire la activitatea lui V. A. Urechia) III, 173-9.
(Octavian Iliescu - 65 de ani de activitate ştiinţifică) VIII, 9-16.
IN WHICH TOWNS WERE COUNTERMARKED THE CO INS OF

LYSIMACHUS WITH "OWL UPON A LINE, TURNED TO THE LEFI"
AND "OWL, TURNED TO THE RIGHT""
Igor Lazarenko
In bis book "The Ancient coins on the Balkan Peninsula and the coins of the Bulgarian
tsars", N. Musmov describes a coin of Bysanthe, countermarked with the representation of an owl 1 •
By reason of the book's character, the author does nat give bis opinion as to which town the coin was
countermarked in. In 1946, T. Gerasimov published two bronze coins, countermarked with an owl.
One of them belongs to the issues of Lysimachus, with the type "Head of Athena turned to the right/
leaping lion, to the right'', with a countermark "Owl upon a line, to the lefi" 2 • The second coin is
attributed to Bysanthe and it is countermarked with "Owl turned to the right"3. According to T.
Gerasimov's point of view, both coins were countermarked with the countermark of Bysanthe - "an
ow["4.
It is nat certain whether N. Musmov and T. Gerasimov have used one and the same
countermarked coin of Bysanthium or it is a matter of two separate specimens. The second
conjecture appears more likely since without citing N. Musmov's book, T. Gerasimov writes that
we can distinguish both local and foreign coins, countermarked in the mint of Bysanthe. So far
this supposition bas been lefi undoubted and beyond suspicions. In 1998, W. Stancomb
published two more Lysimachus coins with the countermark "Owl upon a line, to the lefi". His
standpoint is that this countermark was stamped in Agathopolis (present-day Black Sea town of
Achtopolis, in south-east Bulgaria) and nat in Bysanthe 6 • A year later, S. Topalov published
another bronze coin of Lysimachus, countermarked with "Owl upon a line, to the lefi"?. He
adduces bis own arguments to contest T. Gerasimov's judgement that it is a countermark of
Bysanthe and assumes it was nat used in the town where were struck bronze coins of the type
"Male juvenile head, bound with a fillet (taenia) / owl upon a spear head, to the right"B. Despite
the common aspects of bis hypothesis with that of W. Stancomb, he does nat state explicitly and
emphasised with afirm stand that the countermarking was implemented in Agathopolis. Yet he
· This article was published in a slightly modified form in Annotazioni Numismatiche, Milano, 2002, Serie
IV, pp. 1066-1072.
' N. Musmov, Anticnite moneti na Balkanskija poluostrov i monetite na bulgarskite care, Sofia, 1912, p.
177, no 3198.
2
T. Gerasimov, Les monnaies antiques contermarquees de la Moesia Inferieure et de la Thrace (in
Bulgarian with summary in French), - IBAI, 15, 1946, p. 58, fig. 28, no 13, p. 70.
J Ibidem, p. 58, fig. 28, no 12, p. 70.
4 Ibidem, p. 70.
s E. Schonert-Geiss, Griechisches Miinzwerk. Die miinzprăgung von Bisanthe, Dikaia, Selymbria, Berlin,
1977, p. 5; J. Jouroukova, Monetite na trakijskite plemena i vladeteli, Sofia, 1992, p. 145.
6 W. Stancomb, Agathopolis: a Mint an the Black Sea Coast, - In: Studies in Greek Numismatic in
Memory of Martin Jesop Price, London, 1998, pp. 337, PI. 69, no 5-6; SNG XI. The William Stancomb
Col/ection of Coins of the Black Sea Region, The British Academy, Oxford, 2000, PI. II, no 19-2i.
7 S. Topalov, Coins with the Legend ATABO, ArAe, ATA, Monogram Based an the Letters AT, as Well as
a Coin with Countermark "Owlet an the tip of a Spear" from a Private Collection (in Bulgarian with
surnrnary in English), - Annali, voi. 1-4, Sofia, 1999, pp. 63-64, fig. 1-2.
8 Ibidem, pp. 65-68.
Igor Lazarenko
takes the view that the mint which used the countermark with an owl-image has tobe looked for
in the region of the Black Sea coast9.
I consider it necessary to make some specifications before expressing my personal
standpoint regarding the location of the coins' countermarking. According to me there are two
separate countermarks with an owl-image, used at one and the same period of time but at two
different mints. The first one is "Owl upon a line, turned to the lefi" and the second is "Owl,
turn ed to the right". The two countermarks will be discussed separately with respect to their
peculiarities and the towns where they were stamped. First, I will dwell upon the countermark
"Owl upon a line, to the lefi'', since it is used for countermarking the majorizy - five of all seven
- coins, bearing the image of an owl and published till now.
I do not think it will be of any use to repeat the arguments used by W. Stancomb and S.
Topalov to confute T. Gerasimov's opinion that the countermark "Owl upon a line, to the lefi" was
stamped in Bysanthe. They are explained convincingly enough and I endorse them completely. On
the other hand, I find a number of reasons to disagree with W. Stancomb's notion that that this
counterrnark was used in Agathopolis. The supposition that this countermark is Agathopolian is
based on the presumption that it was stamped in the same town where coins of the zype "Male
juvenile head were struck, bound with a fillet / owl upon a spear head, to the right" 10 • The view that
their striking was implemented precisely in the Black Sea town of Agathopolis, which has recently
gained ground 11 , leads to the conclusion that all "owl countermarks" had been stamped in the mint
of the very same town12 • So far, however, this assumption remains unverified. There even exists no
tangible evidence that in the Hellenistic age Agathopolis had a mint. As far as I am informed not a
single coin of the zype "Male juvenile head, bound with a fillet / owl upon a spear head, to the right"
was found either on location of the town or in its vicinil)'13. This fact casts suspicion on the
presupposed striking of the coins in the Agathopolis mint; moreover it is a matter of common
knowledge that the civic bronze coins had primarily local significance. Another disturbing fact that I
feel obliged to mention, is that the town was not referred to as Agathopolis earlier than the 10th
century AD 14. It is not established when it gol its name and the only thing we can be certain about is
that at the beginning of 2nd century the settlement was recorded as Auleuteichos by Flavius
Arrianus 1s. My doubts that the countermarking of coins with the image of an "Owl upon a line, to the
lefi" was done in Agathopolis or rather in the Hellenistic settlement, located beneath the mediaeval
town known by that name, arouse mostly from the fact that for the time being we are not familiar
with any Lysimachus coins, stamped with this countermark, to be found in the region of the town of
Achtopol. S. Topalov thinks that the Lysimachus coin published by T. Gerasimov, countermarked
9 Ibidem, pp. 67-68.

10
W. Stancomb, op. cit„ p. 337; S. Topalov, op. cit„ p. 63.
11
E. Vapheus, 'H iawpia r 11 s 'Aya9ounriA.ai,ţ" Kat Bop&toaroÂ1KT]s 8pUKT/s, New York, 1948, pp. 64-66; Sv.
Ganeva, A. Koicev, B. Azmanov, V. Mutafov, Achtopol (in Bulgarian), Sofia, 1990, pp. 9-10; J. Jouroukova,
Agathopolis - d'apres Ies donnees epigraphiques et numismatiques, - In: 3rd International Symposium
"Cabyle'', Studies on Settlement Life in Ancient Thrace, Jambo], 1994, p. 262; J. Jouroukova, Une nouvelle
monnaie d'Agathopolis, - SCN, 11, 1995 (1997), p. 23-27; B. Azmanov, Historical and Archaeologica/
Data on Ancient Achtopol (in Bulgarian with summary in English), - Annali, voi. 1-4, Sofia, 1997, pp. 27-
29, fig. 5; W. Stancomb, op. cit„ p. 336-337; SNG XI, PI. II, no18.
12
W. Stancomb, op. cit„ p. 337.
1
3 L. Robert, Les inscriptions grecques de Bulgarie, - Revue de philologie, 33, 1959, p. 176; L. Lazarov,
Encore une hypothese sur Ies monnaies avec legende ArAeO (in Bulgarian with summary in French), -
Studia Numismatica, 2, 1996, p. 21, foot-note no 25; B. Azmanov, op. cit„ p. 29; S. Topalov, op. cit., p. 61.
14 L. Robert, op. cit„ p. 172; I. Yordanov, A. Koicev, V. Mutafov, The Mediaeval Ahtopol (6th_12thc.)
According to Numismatics and Sigillography Data (in Bulgarian), - Numismatica et Sphraguistica, 5,

1998, 2, p. 68.
1
s L. Robert, op. cit„ p. 175, not. 7; L. Lazarov, Sur le monnayage D'Adaeos (in Bulgarian with summary in
French), - Studia Numismatica, 2, 1996, p. 57; B. Azmanov, op. cit„ p. 26.
150
ln which towns were countermarked the coins of Lysimachus
with "Owl upon a line, to the left" and that of Bysanthe, countermarked with "Owl, to the right",
were discovered in Aquae Calidae 16 • Even if it is really so, their incidental falling into the catchments
area of today's Burgas mineral baths cannot be used as an argument that the town (or towns), which
had the owl-image countermark was/were situated near the big mineral spring. Hundreds of coins,
struck in great quantities in the civic mints of Lower Moesia, Thrace, Macedonia and Asia Minor, as
well as coins of Thracian, Macedonian and Scythian rulers were found side by side in the same
reservoir17.
It is surprising that not all Lysimachus coins countermarked with "Owl upon a line, to
the left" originate from south-east Thrace as it should be expected if they were countermarked
in Agathopolis, but from the lands of the Getae. W. Stancomb points out that two of the coins
published by him were found in Dobrudja 18 , while the coin from S. Topalov's personal collection
was found somewhere in the Vama district 19. Yet another Lysimachus coin countermarked with
"Owl upon a line, to the lefi", which is kept in the numismatic collection of the Vama museum,
and detailed further on in this study, comes from south Dobrudja, too.
In spite of all arguments against the defining of the countermark "Owl upon a line, to
the left" as Bysanthine or Agathopolian, until recently we couldn't propose a substantiated
attitude as to which Black Sea town the countermarking might be done in. One of the two
Lysirnachus coins, which recently joined the collection of the Vama Museum, may to a large
extent contribute to the clarification of the matter.
It can be described as follows:
Obverse side: Head of Athena (?), to the right. Only part of the face and some locks of
hair hanging out of the helmet, are visible. An elliptical countermark of the type "n:TPI Eagle
upon a dolphin" is stamped over the head. The countermark belongs to Istrus - an antique town,
situated near the Danube estuary (present-day village of Istrus, Romania). A second
countermark - "Owl upon a line, to the lefi" - is stamped above the first one. The owl-image
countermark is slightly overlapping the Istrum countermark.
Reverse side: The image and the inscription are erased. Only one hind leg of the lion is
discernable.
Weight: 4,26 g; diameter: 23,5/22 mm; inv. NI 4684. (Fig. 1)
The coin was unearthed in the south-west part of Dobric district, south Dobrudja
(north-east Bulgaria).
This coin provides very interesting information about the countermark "Owl upon a
line, to the left". So far it is the only coin which has a second easily definable countermark
besides the owl-image one. The overlapping of the two countermarks is a certain proof that the
"owl countermark" was stamped after the coin had already been countermarked in Istrus. Its
discovery in south Dobrudja indicates the ultimate point reached by the coin in its transitional
movernent from the north to the south. It is preposterous to assume that after it had been
countermarked in Istrus, travelled almost 400 km southwards and got incidentally into
Agathopolis, it was countermarked again and taken back to the north once more. Such long-
distance migrations are difficult to prove even for gold or silver coins, while for bronze ones,
which are strongly worn-out and countermarked again - as is the case - they are simply
unverifiable. I am therefore inclined to think that the coin got the countermark with an owl-
16 S. Topalov, op. cit., p. 65.

17
B. Filov, Archăologische Funde. Bulgarien. 1910, - Archăologischer Anzeiger, 26, 1911, pp. 350-356; T.
Gerasimov, op. cit., p. 52; I. Karajotov, P. Kiackina, K. Gospodinov, Bourgas. Vecnoto pristaniste, Burgas,
2000, pp. 29-32.
18 W. Stancomb, op. cit., p. 337, PI. 69, 5-6.
19 S. Topalov, op. cit„ p.64.
151
Igor Lazarenko
image, turned to the lefi, in the mint of one of the Greek poleis, situated on the Black Sea
Dobrudja coast between the towns uf istrus and Odessos (present-day Vama, Bulgaria).
Between lstrus and Odessos were situated three towns, which used to strike coins in the
Hellenistic period. These are namely Tomis (present-day Constantza in Romania), Callatis
(present-day Mangalia in Romania) and Dionysopolis (present-day Balcik in Bulgaria). Of all
three only one - Tomis - shows evidence of striking bronze coins with an owl-image on the
reverse 20 • As a matter of fact, Tomis is the only West-Pontic town which had a monetary issue
with an owl-image 21 • The supplement of this fact to the already discussed evidence coming from
the Lysimachus coin with a double countermarking and the whereabouts of the countermarked
coins from W. Stancomb and S. Topalov's collections, gives a well-grounded reason to maintain
that it is precisely the civic mint of Tomis that used the countermark "Owl upon a line, to the
lefi".
The Vama Archaeological museum is in possession of one more Lysimachus coin with
an owl countermark. What follows is its description.
Obverse side: Head of Athena, to the right; with a round countermark of an owl, also to
the right, stamped above the head.
Reverse side: Leaping lion, to the right, with a spear head beneath.
Weight: 5.19 g; diameter: 20 mm; inv. NI 4683. (Fig. 2)
Although we have no available data about its exact location, according to its last owner's
testimony, the coin was acquired in Burgas and it is rather likely to have originated from the same
region.
This coin is actually the third specimen that came to my knowledge, countermarked
with a turned to the right owl. It arise certain questions but none can be answered
unambiguously at present. If we assume that the Bysanthe coins described by N. Musmov and T.
Gerasimov and the presently published coin of Lysimachus were countermarked at one and the
same place and time, it could turn out that the right-turned owl-image countermark is a later
invention than the lefi-turned-owl countermark. All familiar coins countermarked with "Owl
upon a line, to the lefi" belong to Lysimachus, so it is logica} to conclude that the
countermarking was done immediately afier Lysimachus' death.
The countermarks with "Owl, turned to the right" differ in this respect. Two of the three
familiar coins bearing this countermark are of Bysanthe and belong to a type about which E.
Schi::inert-Geiss presumes to have been struck afier Lysimachus' death 22 • This. calls forth the
inference that these coins should have been countermarked a few years later as compared to the
Lysimachus coins, countermarked with "Owl upon a line, to the lefi". On the other hand, if the
right-turned-owl countermark was stamped immediately afier Lysimachus death, which is
prompted by the Lysimachus coin of the Vama Museum, we ought to assume that part of the
bronze coins of Bysanthe falling into the type "Head of Athena / owl with gathered wings, to the
right" were struck at the time when Lysimachus was still alive.
20
B. Pick, K. Regling, Die Antiken Miinzen von Dacien und Moesien, Berlin, 1910, p. 645, no 2458, PI. V,
no 16.
21
According to W. Stancomb, the coins of the type "Head of Athena, to the right / owl to the right, with a
facing head, letter abbreviation - TO - and a monogram" next to it, which B. Pick and N. Mousmov define
as Tomitan, could be struck in Agathopolis. About his standpoint see W. Stancomb, op. cit., p. 337, foot-
note no 9. This supposition is hardly possible because of the existing coins defined positively as struck in
Tomis, which bear the same letter abbreviation and the same monogram. For them see B. Pick, K. Regling,
op. cit., p. 644, no 2453.
2 2 E. Schonert-Geiss, op. cit., p. 4-5.
152
In which towns were countermarked the coins of Lysimachus
Another disputable aspect is the place where the right-turned-owl countennarks were
stamped. From my point of view, we do nat currently have at aur disposal any substantial
arguments that can allow for the defining of the coin as originating from Tomis. There are alsa no
certain data that it was stamped in Agathopolis, since the assertion that this town had a mint in the
Hellenistic period appears rather dubious and questionable. Despite the long years of purposeful
quest for countermarked coins, until the present moment I am nat acquainted with any compact
finds of regal or civic coins with the countermark "Owl, turned to the right" an the territory of
present-day Bulgaria. Although without the fullest degree of certainty, so far only the coin of the
Vama Museum can to be regarded some extent as originating frorn south-east Thrace. This part of
Thrace was the intersecting point of all roads connecting the towns of Pontus Euxinus, Propontis
and Aegean and therefore it is nat a rare and surprising occasion to find coins struck in Thracian
Chersonese and Asia Minor in this region.
Due to the lack of more reliable evidence about coins counterrnarked with "Owl, turned
to the right", I will refrain frorn any conclusive remarks about the mint where this countermark
was stamped, although I am inclined to think that it has to be searched for either in Thracian
Chersonese or somewhere in Asia Minor. We can an no account ignore the fact that the familiar
civic coins, countermarked with "Owl, turned to the right" are of Bysanthe. This is a significant
indication that it was probably this very town which used the right-turned-owl countermark.
According to me it seems mast logica} to assume that this countermark was stamped either in
Bysanthe or in Ealeus 2 3, though we cannot disregard the possibility that it might be of Sygeon,
Adramyteum, Miletopolis or Antiochia of the Carrians 2 4. The well-known countermarks with an
owl-image, used in Roman tirnes by the towns of Parium, Illium and Priene 2 s can be pointed aut
in support of the possibility that the discussed countermark was starnped in some of the Asia
Minor towns. So far, however, I consider mast plausible T. Gerasimov's viewpoint that the
countermark "Owl, turned to the right" was stamped in the mint of Bysanthe.
2
J There were two towns in Thracian Chersonese which struck coins with an owl-image. For them see J.
Jouroukova, Agathopolis ... , p. 262, not. 12; L. Lazarov, Encore une hypothese ... , p. 27, 33, foot-note no 63.
24 These were the towns in Asia Minor, which struck coins with an owl-image. For them see L. Robert, op.
cit., p. 178.
2
s C. Howgego, Greek Imperial Countermarks. Studies in the Provincial Coinage of the Roman Empire,
London, 1985, pp. 170-171, no 345-349, Pl. 14, no 345-348.
153
Igor Lazarenko
Fig. t Fig. t
Fig. 2
154
DESPRE CONTRAMARCAREA MONEDELOR ORAŞELOR VEST-

PONTICE DOBROGENE ÎN EPOCĂ AUTONOMĂ
Gabriel Talmaţchi
Abstract
The author brings new data, together with the already known ones, concerning
the tabs of the West-Pontic Dobrodjan currencies, the ones from Histria, Tomis and
Callatis in autonomous epoch. Having a new consistent group of currencies discovered
in different occasions in Dobrudja the author identifies new information of real interest
for the discussed domain. The author wished to capitalize the endeavours and
contributions not only of some researchers, but also the extremely valuable information,
sometimes with unique pieces in discoveries, of certain passionate amateurs, various
collectors in the country, offered with great generosity, who we thank this way for the
significant aid they have provided. Ali three cities have known, within their monetary
workshops, the use of the process of countermarking. While Histria has a more timid
presence in this respect, Callatis and Tomis possess a genuine variety of countermarks.
In the case of the earliest colony and also the main monetary workshop, Histria,
countermarking was used on the bronze coins but much less than we would have
expected. The ones that exist have been applied, mostly, on coins oflarge dimensions, of
the types Apollo, Demeter and Apollo on omphalos, but also on the small ones, of the
type Istros. To these, we add the presence of the countermarks "from Histria", on
emissions from other emitter centres. Callatis, in its turn, has got countermarks applied
on autonomous bronze emissions, considered to be some of the most beautiful of Greek
numismatics, through its remarkable artistic quality, on its own monetary types
Demeter, Dionysus, Heracles and Apollo, but also on emissions from other centres.
Tomis fits into the category of the most prolific Greek cities from the Pontic basin, in
what concerns the countermarking process. Tomis' issuing of a representative number
of coins of large dimensions allowed for their countermarked utilization, frequently,
during the 2nd_1st centuries BC. In terms of monetary types subject to the process of
countermarking, we can mention the ones of the types Apollo, the Great God, the
Dioscuri, Demeter and Zeus. The heads of numerous divinities from the Greek pantheon
are represented in an overwhelming proportion, from the profile, oriented towards the
right, adapted to the circular shape ofthe coin, and the detail is handled, especially in its
first part, with great care (the same deities also appear on coins issued by the three west-
Pontic colonies from Dobrudja during the autonomous period and not only), and to
them we can add a lyre, or the emblem of the city of Histria. These divinities are Apoli o,
Helios, Demeter, Hermes, Athena, Artemis, etc. For each and every workshop, the most
common countermarks are: in Histria, the ones with Helios, Hermes and Demeter. ln
Callatis, the ones with Hermes, Artemis, Demeter and Athena. In Tomis, the ones with
Hermes, Athena, Apollo, Demeter and the four-spoked wheel. What can be observed, in
general, is the tendency of countermarking the pieces of large dimensions, the
destruction of the reverse in some pieces-a fact which is due, as a rule, to the technical
procedure, etc. It would be possible to identify two periods of countermarking, for which
the enunciation of the different chronological sequences is difficult to make. We notice a
first category of countermarks with a large diameter, almost as large as the entire pill of
the coin and a second one, with countermarks of average and small size, one or more on
one single face, sometimes overlapping. In general, the types of countermarks of the
three workshops are limited, as their applying. We must also point out the possibility of
Gabriel Talmaţchi
countermarking some pieces (outside the local coinage), only to be accepted on the
internai market. Nonetheless, the use of this procedure, probably during the 2nd_1st
centuries BC, reveals the fact that the cities were not capable any longer to procure,
locally or from imports, metal resources for the striking of other coins, necessary in the
economic and commercial process, and this constituted a very important stake for the
continuation in a positive sense of the respective process. In this respect, it is difficult to
say if we are talking of a general crisis in the Greek world or only of a local-zonal one.
Countermarks appear singularly, sometimes in groups of two, three or even four,
offering the possibility of formulating some hypotheses regarding the repetition of this
procedure severa! times in a row, in our case, on the same coins, or on the same side.
Also, it has been suggested, for a long time, at the hypothetical levei, that some
successive financial reforms might have existed in the case of this workshop. But, may a
time, the same countermark on the same type of coin has not been placed on the same
spot, and this varied rather often. Also, the same model of countermark can have
variable dimensions. The differences in diameter of the same type of countermark could
also indicate a chronological distance of imprinting. We are certain of the fact that a
type of countermark can be imprinted severa] times, from a chronological point of view,
within the same city. It is likely these time differences are not very great, but they can
stretch even on a decade. We also do not believe in the concordance between a certain
monetary magistrate present on a coin and a certain countermark. The eventual
situations can be unquestionably considered exceptions and anomalies in the general
process of countermarking on the three colonies' own coins. Perhaps we should talk, in
general, even of a monotony of the types, depending on the characteristic and the origin
of each city, although there are details of rendering, especially iconographic ones, which
have variations and significant differentiations, probably also owing to slight occasional
modifications. The portraits on the countermarks have been made by engravers or
skilled artists who, nevertheless, will remain forever unknown.
At the same time, we must state that the iconographic and, implicitly, the die
differences, sometimes just pertaining to detail, present from one countermark of the
same type to another, makes us think ofthe partitioning ofthe issuer's origin. Naturally,
where a certain monetary type is issued by one city only, the countermarks with the face
of the same deity surely belong, first and foremost, to the respective monetary centre. It
is also true that certain countermarks, as a type, belong to severa! centres, since they
appear on coins of a different issuer. In other words, we would attribute some
countermarks on the basis of monetary tradition, but we believe it is still too little in
order to obtain certainties, lacking diversified arguments. From our point of view, this
problem continues to be subject to investigation, depending also on the enriching of the
data base, of the existing information. We must also identify, on the coins issued by the
three west-Pontic colonies from Dobrudja, the presence of some countermarks which
belonged to other centres.
The use of the tabbing probably in the 2nd_1st centuries B. C. reveals that the
discussed fortresses weren't capable no more of securing, locally or from imports, metal
resources for another issues, necessary for the economic and commercial process. It is
difficult to specify if this was about a general crisis in the Greek world, or just a local
one. It is certain that there has been a mechanical procedure for these issues, and as
evidence we have the presence of the numismatic document.
The Romanian (and not only) numismatic research was appealing, owing to the
problems and complexity that characterize it, to the multitude of aspects that have still
not been elucidated in an acceptable manner, more so as it refers to an extremely
important period for the evolution of the monetary process in Dobrudja and beyond its
"frontiers", north of the Danube, through monetary circulation. The problems of the
numismatics of the west-Pontic colonies from Dobrudja remain just as interesting, now
more than ever before, and it is still capable of offering us pleasant and fascinating
surprises.
Despre contramarcarea monedelor oraşelor vest-pontice dobrogene în epocă autonomă
De puţin timp, un articol al nostru privind contramarcarea monedelor oraşelor vest-

pontice dobrogene în epocă autonomă, a văzut lumina tiparului (Talmaţchi 2006a 807-813).
Cantitatea impresionantă de informaţii oferite de noile lucrări apărute, datorate monedelor
rezultate din săpăturile arheologice, respectiv din descoperiri întâmplătoare şi a numeroaselor
cataloage de licitaţii, la care am avut între timp acces, ne-a prilejuit posibilitatea de a reface
informaţia apărută în articolul menţionat anterior (scris, de fapt, în urmă cu aproximativ trei ani
în raport cu data publicării), completând-o în mod semnificativ, concluziile finale fiind, în mod
evident, mult mai diversificate şi mai consistente.
Contramarcarea unei monede era realizată de către o instituţie emitentă a unui oraş
grec, care dispunea de un atelier monetar şi de posibilităţile tehnice de realizare a sa. Astfel, prin
intermediul unei autorităţi politice, o monedă, care de cele mai multe ori era scoasă din uz, prin
primirea uneia sau a mai multor contramărci oficiale succesive căpăta din nou valoare de piaţă
în interiorul oraşului respectiv sau a imediatului teritoriu de influenţă (Callatay 2000 119).
Aceasta sau acestea devin mărci cu origine, identificabile (Price 1983 7). În concluzie
contramarca era un semn de control pus pe o monedă deja bătută, cu ajutorul unui poanson (G.
le Rider 1975 30).
Acest procedeu putea fi aplicat asupra monedelor locale sau a celor venite din afară,
aparţinând altor centre greceşti emitente de monedă. Prin astfel de măsuri se producea o
dezavantajare a unor emisiuni monetare în raport cu altele (Seyring 1966 1-11), acordându-li-se
preferenţial o valoare convenţională, favorabilă pieţei locale. Era unul din procedeele comode
prin care se obţinea rapid un beneficiu financiar substanţial, solicitând în schimb cheltuieli
minime (Seyring 1968 185-192). Acţiunea era necesară atunci când statul sau oraşul respectiv,
din cauze diverse (puteau fi şi cauze pur ocazionale sau accidentale (G. le Rider 1975 38) dar cu
precădere din necesităţi economice, avea o nevoie imediată de numerar (Callatay 1999 110). Cu
alte cuvinte, o monedă demonetizată putea fi din nou acceptată dacă primea una sau mai multe
contramărci. De asemenea, procedeul, în anumite condiţii, asigura o supraevaluare a unor
emisiuni locale în raport cu monedele altor centre concurente (M0rkholm 1982 298-300).
De la bun început ţinem să subliniem faptul că procedeul contramarcării a apărut în
perioada elenistică, atunci când situaţia economică a multor oraşe greceşti era în declin, fiind
stringentă nevoie în ceea ce priveşte supravegherea administrativ-financiară a operaţiunilor
monetare (Lenorrnant 1897 45), situaţie valabilă şi pentru cele trei colonii vest-pontice dobrogene.
Pe coasta de vest a bazinului pontic, contramarcarea a fost preferată pe monedele de
bronz (pentru monetăria de la Odessos găsim informaţii la Topalov 2004 52-67, pentru cele de
la Mesambria şi Apollonia Pontica la Lazarenko 2004-2005 143-163), deşi în restul lumii
greceşti s-a practicat şi pe cele din argint (Rebuffat 1996 120). Însă, contramarcarea monedelor
de argint nu a fost făcută în acelaşi timp cu cea petrecută pe monedele de bronz, fiind mai
timpurie (Poenaru Bordea 1968 113). Interesant este că acest procedeu a continuat pe monedele
de bronz şi în perioada timpurie a dominaţiei romane, în oraşele din Dobrogea şi din Thracia.
Numărul mare al contramărcilor şi diversitatea modelelor alese de către respectivele ateliere
monetare a permis realizarea unor grupe tipologice, pentru perioada romană, pentru o
contramarcă (cu mai multe variante), pentru două contramărci, etc. (Draganov 1991 504 şi 506;
Martini 2002 215-226; Martini, Paunov 2004 159-173).
Din punct de vedere tehnologic procedeul contramarcării era realizat „la cald", prin
imprimare, de obicei (dar nu în mod absolut), în poziţiile marginale ale câmpului monedei
(Pedroni 1995 19, 23) - acest fapt permitea de la început crearea unor zone libere care ar fi putut
servi imprimării unor viitoare contramărci-.
157
Gabriel Talmaţchi
Începem discuţia pnVltoare la contramarcarea monedelor oraşelor vest-pontice

dobrogene în epocă autonomă cu cea mai timpurie colonie şi totodată principalul atelier
monetar, Histria. Procedeul contramarcării a fost folosit, pe monedele din bronz, dar, mult mai
puţin decât ne-am fi aşteptat. Contramărcile au fost aplicate, preponderent, pe monede de
dimensiuni mai mari, din tipurile Apollo, Demetra şi Apollo pe omphalos. Ar mai fi de adăugat
faptul că pe o singură piesă din tipul Istros se semnalează prezenţa unei contramărci, din păcate
fără a fi oferite din punct de vedere iconografic şi alte detalii referitoare la poziţia şi personajul
prezent (Poenaru Bordea, Mitrea 1993 307, 313, nr. 42).
Pe emisiunile de modul mare din tipul Apollo întâlnim mai multe contramărci ca de
exemplu: cea cu capul zeiţei Atena cu coif (SNG IX pi. IX nr. 262; SNG Stancomb Appendix pi.
VI nr. 106; Donoiu 1997b 79, nr. 127; SNG XI pi. IX nr. 188; Grămăticu 2007 112, nr. 4), cu
capul Gorgonei văzută din faţă (Donoiu, Ioniţă 2001, 3), o liră (?) (Moisil 1912 2, nr. 17; Sutzu
1912-1913 367, nr. 30), capul zeului Apollo (Mihăilescu-Bîrliba, Poenaru Bordea 2000 314, nr. 3
?) 1, cel al lui Hermes acoperit cu petasos (Gerasimov 1946 56, nr. 8; SNG Stancomb Appendix
pi. VI, nr. 107; SNG XI pi. IX, nr. 190; Talmaţchi 2002-2003 375, nr. 170), cel al zeului Helios,
radiat, văzut din faţă (Bucovală 1967 51, nr. 8; Donoiu 1997b 75, nr. 113; Grămăticu 2007 111, nr.
1), apoi capul unui personaj în vârstă, cu barbă, cu o pălărie alungită şi cu bor accentuat (credem
că, totuşi, nu Hermes) (Stambuliu 2004 67, nr. 296) şi nu în ultimul rând un alt personaj
masculin, foarte distrus ca reprezentare (aproape că au rămas doar detalii minuscule globulate),
greu de identificat şi corelat cu o anumită divinitate 2 • Toate aceste zeităţi sunt orientate spre
dreapta. Contramărcile sunt aproximativ circulare, dispuse pe avers, cu diametre de 6/9/ sau 9
x 10 mm şi sunt aplicate în zona central-stângă a câmpului monetar, în partea central superioară
sau doar centrală a exemplarelor. În cadrul acestui tip monetar nu avem doar piese
contramarcate cu o singură impresiune, ci şi cu două. În acest sens amintim prezenţa pe avers a
contramărcilor cu capul zeului Helios, radiat, văzut din faţă (circulară, 5 sau 5-6 mm, aşezată, în
general, în zona centrală a câmpului monetar, uşor deviată spre stânga sau spre dreapta,
respectiv spre partea superioară sau spre cea inferioară) şi apoi cu capul zeului Hermes, văzut
din profil, orientat spre dreapta (circulară, 6 sau 6,5 mm, dispusă, în general, în jumătatea
inferioară a câmpului monetar în stânga jos sau central jos, respectiv central-stângă a monedei)
(Iuga 1987 296-297; Grămăticu, Oberlănder-Târnoveanu 2003-2005 25, nr. 1, pi. 1, cat. 1, 26,
nr. 2-3, pi. I, cat. 2-3, 27, nr. 4-7, pl. 1, cat. 4-7, 28-29, nr. 8, pl. 1, cat. 8, 29, nr. 9-10, pl. I, cat. 9-
10). Uneori, contramarca cu capul lui Hermes este bătută peste cea cu Helios oferindu-ne o
eventuală diferenţă cronologică de imprimare între cele două. Amintim şi o altă situaţie, cu
capul cu petasos al lui Hermes (circulară, 6 mm), respectiv parasemonul acvilă pe delfin (ovală,
6 x 5 mm)3. Tot două contramărci, dar de data aceasta una pe avers şi cea de a doua pe revers,
prezintă două exemplare, prima cu capul zeului Helios, radiat, văzut din faţă, iar pe revers capul
Athenei, văzut din profil, orientat spre dreapta (Regling 1910 637, nr. 2406, 3 var. şi 4). Dincolo
de aceste contramărci prezente pe piesele de modul mare, pe o singură piesă din tipul Apollo, de
modul mai mic (14 mm), apare pe avers, spre stânga jos, în câmpul monetar, o contramarcă
circulară (5,8-6 mm), cu reprezentarea unei stele cu 8 raze4.
1
monedă se află în colecţia numismatică a MINAC la nr. de inv. 65565; o altă piesă, cu o
O astfel de
contramarcă de dimensiuni mari (circulară - 12,5 mm) se află într-o colecţie numismatică particulară din
România (pi. I, nr. 17).
2
Moneda se află într-o colecţie privată din Constanţa.
3 Piesa monetară face parte dintr-o colecţie particulară din România.
4 Moneda se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de
inv. 64540.
Pe monedele din tipul Demetra, apare fie doar câte o contramarcă, fie avem două astfel
de imprimări (pl. I, nr. 1-9) . În primul caz enumerăm capetele lui Apollo (SNG Stancomb
Appendix pl. VI, nr. 103)s, Ares (Moisil 1912 3, nr. 28), Helios (Macrea 1936 150, nr. 11, 152, nr.
17), Hermes - circulare, 5,5/5,6 mm - (Moisil 1936 29, nr. 260; Macrea 1936 150, nr. 10;
Poenaru Bordea 1971, 330, nr. 6; Preda, Nubar 1973 121, nr. 513, 122, nr. 517; Stambuliu 2004
71, nr. 314; Petac 2005 8, nr. 17; Jean Elsen 86 nr. 100; SNG Deutschland 1985 tafel 10, nr.
241)6, al Demetrei (Moisil 1912 3, nr. 27; Ruzicka 1928 230, nr. 474 b; Preda, Nubar 1973 121, nr.
503-504), al Atenei acoperit cu coif şi panaş, fie circulară de 6,5 mm, fie ovale de 8,7 x 9,6
(Gerasimov 1946 60, nr. 10, pl. 26, nr. 12; SNG IX pl. IX, nr. 262; SNG Stancomb Appendix pl.
VI, nr. 101-102; SNG XI pl. IX, nr. 199) şi al unui personaj masculin cu cască (Stambuliu 2004
67, nr. 297), fiind poziţionate pe avers, de obicei, în jumătatea inferioară a câmpului monetar,
circulare, oscilând spre stânga, dreapta sau centru, cu dimensiunile de 7-7,5 mm. Remarcăm şi o
altă situaţie cu o contramarcă circulară ce redă emblema cetăţii, acvilă pe delfin, orientaţi spre
stânga (9 mm)7. Atragem atenţia asupra prezenţei unor contramărci de modul mare, mai întâi o
contramarcă cu capul lui Helios, văzut din faţă, de formă circulară - 12 mm - (Stambuliu 2004
68, nr. 300), apoi, cea cu capul lui Hermes, tot circulară - 10 mm - (Stambuliu 2004 68, nr.
302)8. De asemenea, mai amintim şi câteva contramărci cu capul zeiţei Atena acoperit cu coif,
fie de dimensiune mare (12 mm), circulară9, fie medie, tot circulară (de 8,7 mm, dispusă în
partea superioară a câmpului monetar) 10, sau ovală (8,7 x 9,6 mm) 11 • Toate aceste contramărci
sunt imprimate în zona centrală a monedei, ocupând o mare parte din suprafaţa ei.
În al doilea caz, apar, tot pe avers, pe de o parte, Demetra (cap orientat spre dreapta, 11-
12 mm) şi emblema cetăţii, acvila pe delfin (orientată spre stânga, 9 mm) 12 , pe de altă parte,
Helios (cap văzut din faţă, 7 mm) şi Demetra (cap orientat spre dreapta, 7 mm) 13, dar şi Atena
(cap văzut din profil, acoperit cu un coif, 7 mm) şi emblema cetăţii - acvilă pe delfin de 7 mm -
(Stambuliu 2004 53, nr. 224) sau Helios (cap văzut din faţă, circulară, 6 mm) şi Hermes cu
capul orientat spre dreapta, în profil, circulară, de 5,5 sau 6 mm (Gerasimov 1946 53, n. 3;
Macrea 1936 148-149, nr. 2, 149, nr. 3, 5, 7, 150, nr. 8-9, 151, nr. 14-15; Preda, Nubar 1973 121,
nr. 500; Talmaţchi 2003 190, nr. 138) 14. În sfârşit, fie un cap masculin radiat (orientat spre
dreapta, 7 mm, aşezată în zona central stângă a câmpului) alături de capul lui Hermes (orientat
spre dreapta, 7 mm, dispus în stângajos) 1s, fie capul lui Helios, văzut din faţă cu coroană de raze
alături de un „cap bărbătesc (?)" orientat spre dreapta (Macrea 1936 149, nr. 6, 151, nr. 13, 16).
De asemenea, putem aminti şi prezenţa capului Demetrei, cu văl, orientat spre dreapta (dispusă
5 O astfel de monedă se află şi într-o colecţie particulară.

6 Trei astfel de monede cu aceeaşi contramarcă se află şi în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie
Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de inv. 7838, 13684 şi 58626; o altă piesă se află într-o colecţie
numismatică particulară din România.
7 Piesa monetară face parte dintr-o colecţie particulară din România.
s O astfel de monedă, cu aceeaşi contramarcă, se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională
şi Arheologie Constanţa la nr. de inv. 65564.
9 O astfel de monedă, cu aceeaşi contramarcă, se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională
şi Arheologie Constanţa la nr. de inv. 57777.
10
Piesa face parte dintr-o colecţie particulară din România.
11 Piesa face parte dintr-o colecţie particulară din România.
12
Un astfel de exemplar se află în colecţia numismatică a ICEMT la nr. de inv. 39830; două astfel de
exemplare se află şi în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de
inv. 14871 şi 68467.
1J Două monede cu aceste contramărci se află într-o colecţie privată din România.
1
4 Menţionăm totuşi faptul că autorii pun sub semnul întrebării identificarea celor două personaje pe
monedă); adăugăm şi o altă piesă aflată într-o colecţie particulară.
1
s Moneda se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de
inv. 64705.
159
Gabriel Talmaţchi
în partea central superioară a aversului), plus capul Atenei cu cască, circulare (8,7 mm)
(adăugăm un alt exemplar, probabil cu aceleaşi contramărci, la Poenaru Bordea, Ocheşeanu,
Popescu 1998 87, nr. 72) 16 • În sfârşit, adăugăm prezenţa a două contramărci ilizibile, pe aversul
unui exemplar din tipul analizat, care ar putea sau nu să facă parte din perechile de contramărci
enumerate anterior (Mihăilescu-Bîrliba, Poenaru Bordea 2000 315, nr. 6). Corelarea a două
astfel de contramărci ne oferă şi sugestii despre anterioritatea unei contramărci faţă de cealaltă,
ca spre exemplu: contramarca cu emblema cetăţii o suprapune pe cea cu Demetra, respectiv cea
cu Demetra o suprapune parţial pe cea cu Helios. Sau în alt caz, cea cu Atena o suprapune pe cea
cu emblema cetăţii.
De asemenea, pe cel de al treilea tip monetar analizat, Apollo pe omphalos, putem găsi
una sau două contramărci (pl. I, nr. 15). Când este o singură contramarcă, apare capul Atenei cu
coif, orientat spre dreapta, poziţionat în jumătatea superioară-stângă a aversului monetar, fiind
circulară, de 6,4/6,5 mm (Talmaţchi 2000 207, nr. 244; Grămăticu, OberHi.nder-Târnoveanu
2003-2005 29-30, nr. 11) 1 7, apoi un spic de grâu (Preda, Nubar 1973 125, nr. 571, poate şi nr. 541;
Grămăticu, Ioniţă 2006-2007 66), un caduceu înaripat (Preda, Nubar 1973 125, nr. 558 şi 569;
Grămăticu, Ioniţă 2006-2007 66), un cap orientat spre dreapta, văzut din profil, a zeului Apollo
(circulară, 7 mm), dispus în partea stângă superioară a câmpului monetar (Talmaţchi 2000 207,
nr. 243) şi într-un ultim caz, capul unui personaj probabil feminin, cu păr cârlionţat, orientat spre
dreapta (6 mm), contramarca fiind dispusă în zona superioară stângă a câmpului monetar
(Stambuliu 2004 70, nr. 311)18 • Atunci când apar două contramărci, deşi întotdeauna una este
indescifrabilă, cea de a doua este cu capul lui Hermes (Preda, Nubar 1973 125, nr. 558, 569).
În continuare prezentăm o serie de contramărci apărute pe monede asupra cărora nu
avem certitudinea că sunt emise de către cetatea milesiană, dar care par a fi, după părerea
noastră, atribuite respectivei monetării. Pentru început ţinem să precizăm apariţia unei
contramărci cu capul Atenei acoperit cu un coif corintian, orientat spre dreapta, imagine care,
din punct de vedere iconografic, se apropie foarte mult de cea prezentă, în general, pe monedele
de bronz emise de Histria în epoca autonomă (Talmaţchi 2000 193, 208, nr. 248-263) 19. Ea
apare imprimată pe un număr de 19 piese, care se prezintă sub forma unor pastile de bronz,
folosite intens în circulaţie, probabil distruse pe avers şi revers şi datorită procesului
contramarcării (pl. I, nr. 10-14). Precizând că această contramarcă ar putea fi realizată în acest
atelier, menţionăm că ea nu are o formă circulară (ca marea majoritate a contramărcilor
prezente pe monedele histriene), ci mai degrabă ovală, cu dimensiunile de 9 x 11 mm. Pe o
monedă de "tip scitic", bătută pentru Kanites, identificăm pe avers o contramarcă interesantă,
cu atât mai mult cu cât se poate face o asociere cu magistratul monetar prezent pe reversul
exemplarului monetar. Pe avers întâlnim, în partea stângă jos a câmpului monetar, o
contramarcă cu imaginea roţii cu patru spiţe (circulară, 7 mm). Pe revers, la baza câmpului
monetar apare prescurtarea numelui magistratului APIX. Aşa cum am arătat într-un material
proaspăt publicat de către noi (Talmaţchi, Sandor 2006-2007 49), din punct de vedere
cronologic, este foarte dificil de stabilit o corelaţie între magistratul Aristagoras, fiul lui
Apaturios de la Histria şi prescurtarea APIX de pe moneda analizată. Respectivul magistrat
monetar este menţionat la o diferenţă de timp de aproximativ 100-150 de ani faţă de perioada
lui Kanites (prezent probabil pe emisiunile histriene autonome târzii din tipul Apollo pe
16 Un astfel de exemplar este păstrat într-o colecţie privată.

17 O altă piesă se află într-o colecţie numismatică particulară din România.
18 Un astfel de exemplar se află şi în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie
Constanţa la nr. de inv. 65563.

19 Alte trei exemplare sunt încă inedite şi se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi
Arheologie Constanţa la nr. de inv. 58563, 58568 şi 64699.
160
omphalos). Regele Kanites a fost cunoscut, nu numai din documentele numismatice, ci şi din
cele epigrafice. Astfel, lângă Odessos, a fost descoperită o inscripţie în care este menţionat
"regele Kanites, regele Sciţilor" (Knechtel 1919 28), protector statornic al centrului grecesc
amintit, fapt petrecut cândva în secolul al Ii-lea a. Chr. (Pippidi, Berciu 1965 233). Această
inscripţie îl onora şi îi acorda o serie de privilegii comerciale grecului Chermeois din Antiohia,
fiu al lui Asclepiodoros, consilier al regelui scit (Taceva 1995 8). Indirect, am ezita să considerăm
şi Histria ca un centru emitent al monedelor de „tip scitic" Dar, totodată, prezenţa contramărcii
cu simbolul roţii ne permite susţinerea eventualei sale contramarcări de către autorităţile locale
de la Histria, la un moment dat, atunci când piesa era prezentă în masa monetară circulantă de
pe piaţa locală.
Apoi, pe un exemplar de dimensiuni şi de o greutate apreciabilă (5,40 g), apare o
contramarcă cu emblema oraşului, acvilă pe delfin (pl. I, nr. 16), cu orientarea spre stânga
(Gerhard Hirsch 183 16, nr. 131, tafel 8, nr. 131)20 • Această contramarcă are dimensiuni mari, de
16 mm, acoperind întreaga suprafaţă, probabil a aversului. Reversul este şters în totalitate,
probabil, după cum bănuim noi, ca şi în alte cazuri, datorită procesului de imprimare a
contramărcii. Şi această contramarcă o considerăm ca fiind realizată în cadrul atelierului
monetar histrian. Pe piesele de bronz bătute pentru Lysimach, emise în varii ateliere
"macedonene", se întâlnesc pe revers, în mod frecvent, contramărci de mari dimensiuni (acestea
acoperă aproape integral pastila piesei), circulare, cu emblema cetăţii milesiene, acvila pe delfin,
întreg ansamblul fiind orientat spre stânga, deasupra scenei apărând numele cetăţii, IITPI
(Knechtel 1904 12, nr. 2; Ruzicka 1917 105, nr. 457z; Gerasimov 1946 53, pl. 27, 3). Pe o altă
piesă ce nu poate fi încadrată unui anumit tip monetar de la Histria (din punctul nostru de
vedere), apare aceeaşi contramarcă de mari dimensiuni (ovală, 12 x 14 mm), cu întreaga
emblemă, imaginea fiind redată spre stânga (Miinz Zentrum Rheinald 77 10, nr. 107). Pe o
emisiune a lui Cassandru întâlnim aceeaşi contramarcă, cu numele cetăţii prescurtat IIT, plus o
a doua contramarcă, se pare că „un cap nedesluşit" (Sutzu 1912-1913 368, nr. 36). Pe o monedă
ce prezintă pe avers capul Atenei orientat spre dreapta, este imprimată o contramarcă ce
reprezintă o acvilă pe delfin orientaţi spre stânga, iar în partea de sus legenda IITPI. A doua
contramarcă, mai mică, circulară, este imprimată uşor peste prima şi reprezintă o bufniţă, la
rândul ei orientată spre stânga (Lazarenko 2002 1069)21 • Dacă prima contramarcă pare a
aparţine Histriei, nu acelaşi lucru îl putem afirma şi în cazul celei de a doua, imprimată probabil
la Agathopolis (Lazarenko 2002 1069). Un aspect important ce rezultă din analiza piesei
monetare este distanţa apreciabilă parcursă de aproximativ 400 de km. între cele două
contramarcări, măsurată între Histria şi Agathopolis (Lazarenko 2002 1069), şi apoi din nou
spre nord, fapt posibil de demonstrat prin intermediul contramărcilor, pentru emisiunile
monetare de bronz (Lazarenko 2002 1069-1070).
'"Unde se face referirea că piesa ar fi făcută din plumb!

" Respectiva monedă a fost descoperită în sud-vestul districtului Dobrici, în sudul Dobrogei (nord-estul
Bulgariei).
Gabriel Talmaţchi
Tabelul I. Situaţia contramărcilor prezente pe diverse tipuri monetare emise de

Histria în epocă autonomă
Nr. Tip monetar Nr. Contramărci

crt. contramărci
1 Apollo (modul mare) 1 Atena
2. Apollo (modul mare) 1 Gorgonă
3. Apollo (modul mare) 1 Liră
4. Apollo (modul mare) 1 Apoli o

5. Apollo (modul mare) 1 Hermes
6. Apollo (modul mare) 1 Helios
7. Apollo (modul mare) 1 Personaj masculin cu barbă şi pălărie alungită,
cu trăsături fizice ale unei persoane în etate
8. Apollo (modul mare) 1 Personaj masculin
9. Apollo (modul mare) 1 Stea
10. Apollo (modul mare) 2 Helios/Hermes
11. Apollo (modul mare) 2 Hermes/acvilă şi delfin
12. Apollo (modul mare) 2 Helios/ Atena
13. Demetra 1 Apollo
14. Demetra 1 Ares
15. Demetra 1 Helios
16. Demetra 1 Hermes
17. De metra 1 De metra
18. Demetra 1 Atena
19. De metra 1 Personaj masculin cu cască?
20. De metra 1 Acvilă şi delfin
21. Demetra 2 Demetra/acvilă pe delfin
22. Demetra 2 Helios/Demetra
23. Demetra 2 Atena/acvilă pe delfin
24. Demetra 2 Helios/Hermes
25. Demetra 2 Cap radiat (Helios)/Hermes
26. Demetra 2 Capul unui personaj masculin/Helios
27. Demetra 2 Demetra/ Atena
28. Apollo pe omphalos 1 Atena
29. Apollo pe omphalos 1 Spic de grâu
30. Apollo pe omphalos 1 Caduceu înaripat
31. Apollo pe omphalos 1 Apoli o
32. Apollo pe omphalos 1 Capul unui personaj feminin
33. Apollo pe omphalos 2 Capul unui personaj/Hermes
Kanites 1 APU:
34. ? 1 Atena
35. ? 1 Acvilă şi delfin
36. Atena (dar nu de la 2 Acvilă şi delfin/bufniţă
Histria)
Callatisul, de asemenea, contramarchează piesele monetare autonome de bronz. Aceste

contramărci sunt considerate ca fiind unele din cele mai frumoase din toată numismatica
greacă, impunându-se prin calitatea artistică deosebită (Gramatopol 1982 75).
Din punct de vedere al procesului contramarcării, la Callatis, ne vom opri asupra a patru
tipuri monetare, şi anume Demetra, Dionysos, Herakles şi Apollo.
162
Pe monedele din tipul Demetra întâlnim cea mai mare parte a contramărcilor
considerate ca aparţinând acestei cetăţi, ele fiind dispuse pe avers (pi. II, nr. 1-5, pi. II, nr. 10-
11). Putem menţiona contramărci apărute în mod individual cu capul lui Hermes acoperit cu
petasos, circulare, de 5/6,7/6,8 x 6,9 mm în diametru, dispuse în partea stângă sau centrală jos
a câmpului monetar (Talmaţchi 2003-2005a 10, nr. 6; Grămăticu, Ioniţă 2006-2007 60, nr. 3-
4)22, respectiv o rozetă (stea?) cu 8 petale/raze? - circulară, 5 sau 7 mm în diametru, dispusă fie
în partea stângă jos a câmpului monetar, fie uşor centru-stânga - Moisil 1912 11, nr. 15; Sutzu
1912-1913 362, nr. 4; Ruzicka 1917 tafel XXVII, nr. 225; SNG XI 2000 pi. V, nr. 89; Talmaţchi
2002-2003 365, nr. 2; Talmaţchi 2003 192, nr. 170, 171, 173; Talmaţchi 2003-2005a 10, nr. 5) 2 3.
Mai cunoaştem şi prezenţa, într-un singur caz, a unei contramărci cu „un cap bărbos" (Knechtel
1908 35, nr. 21). Avem şi situaţii când apar câte două contramărci pe avers, spre exemplu capul
sau bustul zeiţei Artemis (circulară, 5 mm) şi o rozetă cu 8 petale - circulară, de 8 mm -
(Gerasimov 1946 55, nr. 4, pi. 12, nr. 18; Rogalski 1956 121-123, nr. 1; SNG XI pi. V, nr. 90) 24 ,
ambele fiind dispuse în partea central stângă a câmpului monetar, cea cu Artemis suprapunând-
o pe cea de a doua sau dispuse în partea stângă superioară şi inferioară a câmpului monetar,
fără nici o suprapunere. Mai putem adăuga situaţiile pe avers cu contramarca ce reprezintă
capul zeiţei Demetra (circulară, 5 mm), dispusă în zona centrală a aversului şi o a doua cu rozeta
cu 8 petale (circulară, 5 mm), dispusă în partea centrală a jumătăţii inferioare a câmpului
monetar (Moisil 1912 11, nr. 14; Sutzu 1912-1913 363, nr. 5; Ruzicka 1917 tafel XXVII, nr. 225 a;
Pauker 1938 109, nr. 22; Donoiu 1975 53-54, pi. I, nr. 2), respectiv o contramarcă cu capul zeului
Apollo, văzut din profil, orientat spre dreapta (aşezată în zona centrală inferioară a câmpului
monetar, circulară, 7 mm) şi o alta cu rozeta cu 8 petale (circulară, 5 mm), poziţionată în
jumătatea superioară, uşor central dreaptă 2 s.
De asemenea, mai adăugăm apariţia a două contramărci, ambele cu reprezentarea
capului lui Hermes cu petasos - circulare, de 5 mm - (SNG XI pi. V, nr. 92), respectiv în alt caz
un personaj probabil masculin, tânăr (circulară, 5 mm), şi o stea cu 8 raze - circulară, de 5 mm -
(Stancomb 1996 155, nr. 1) 26 • În sfârşit, s-ar mai putea aminti alte două combinaţii şi anume
prezenţa pe avers a altor două contramărci, din care una este cu capul Demetrei spre dreapta
(circulară, de 5 mm), iar cea de a doua este o rozetă sau o stea, cu 8 petale sau raze - circulară,
de 4 mm - (Sutzu 1912-1913 363, nr. 5; probabil şi SNG XI pi. V, nr. 91). Pe unul din exemplarele
corespunzătoare ultimului context, contramarca cu Demetra suprapune pe cea cu rozeta/steaua
cu 8 petale/8 raze 2 7. Ultima situaţie pe care o prezentăm cuprinde pe avers contramarca cu
capul zeului Hermes, orientat spre dreapta (circulară, 5 mm, aşezată în partea inferioară a
câmpului monedei, spre stânga jos) şi cea cu capul zeiţei Demetra, orientată spre dreapta
(circulară, 8 mm, redată în partea superioară a câmpului monetar spre dreapta sus) 28 •
Tipul monetar ce prezintă pe avers capul zeului Dionysos (cu o cunună pe revers) poate
avea, pe avers, contramărci (pi. II, nr. 6-14, pi. III, nr. 1-7) fie cu reprezentarea capului zeiţei
Demetra (ovală, 6 x 8 mm, dispusă în partea dreaptă, jos, a câmpului monetar) (SNG XI pi. V,
nr. 86), fie cu capul lui Apollo (H. D. Rauch 9 nr. 142), circulară, văzut din profil şi orientat spre
"Alte trei exemplare se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
la nr. de inv. 832, 46102 şi 59404.
2
:i Adăugăm două exemplare aflate în colecţia numismatică a MINAC la nr. de inv. 54904 şi 54905.
2 • O astfel de monedă, cu aceeaşi contramarcă, se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie
Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de inv. 58529.

2
s O astfel de monedă se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
la nr. de inv. 66950.
26 O astfel de monedă inedită se află în colecţia numismatică a MINAC la nr. de inv. 77296.
' 7 Moneda se află în colecţia numismatică a MINAC la nr. de inv. 59389.

' 8 Moneda se află în colecţia numismatică a MINAC la nr. de inv. 66954.
Gabriel Talmaţchi
dreapta, într-o reprezentare iconografică ce se aproprie foarte mult de redarea capului lui Apollo
pe monedele de modul mic emise de Histria, fie cu capul Artemidei - cele mai numeroase,
circulare, de 5-6 mm, dispuse în partea de jos a câmpului monetar, spre stânga, dreapta sau pe
partea centrală - (Pick 1898 103, nr. 224; Ruzicka 1913 8, nr. 222 a, 9, nr. 222 b, 224 c; Ruzicka
1917 tafel XXVII, nr. 222 c; Moisil 1944 11, nr. 100, 14, nr. 129-131; SNG Danish 1982 pi. 4, nr.
178; Stancomb 1996 155, nr. 8; SNG XI pi. IV, nr. 77; Talmaţchi 2002-2003 365, nr. 4; Petac
2005 14, nr. 54, 15, nr. 57; Fritz Rudolf Klinker 94 nr. 513; Gorny 134, nr. 1160)29, fie cu capul
zeiţei Atena acoperit de un coif (Knechtel 1904 10-14; Knechtel 1908 30, nr. 1; Rogalski 1956
121-123, nr. 2), tot atât de probabil cu capul lui Hermes - circulară, de 5 mm, dispusă în partea
stângă jos a câmpului monetar - Moisil 1936 31, nr. 283; SNG XI pi. IV, nr. 78; Talmaţchi 2003
191, nr. 162)3° şi în sfârşit, fie un alt personaj (masculin sau feminin) cu o coroană mai mult
punctată pe cap - ovală, 7 x 10 mm, dispusă în partea centrală-inferioară a câmpului monetar -
(Auction Zlirich 29 nr. 145). În trei cazuri cunoaştem prezenţa a două contramărci pe acelaşi
avers, pe de o parte capul zeului Apollo, văzut din profil, orientat spre dreapta (circulară, 8 mm),
dispus în partea centrală a jumătăţii superioare a câmpului monetar şi capul zeiţei Artemis,
văzut tot din profil şi orientat spre dreapta (circulară, 6 mm)3 1 , poziţionată în partea centrală a
jumătăţii inferioare a câmpului monetar, pe de altă parte una reprezentând roata cu 6 spiţe
(circulară, 5 mm), cea de a doua fiind, din păcate, ilizibilă (Iliescu, lsăcescu, Gramatopol,
Popescu 1967 6, nr. 10 unde rozeta s-ar putea să aibă şase şi nu şapte spiţe); Talmaţchi 2003
192, nr. 169). Pe o altă piesă, este posibil la contramarca ilizibilă să fie redat capul zeiţei Artemis,
văzut din profil şi orientat spre dreapta3 2 • Amintim apoi prezenţa primei contramărci (circulară,
poziţionată în partea central stângă a câmpului monetar) cu reprezentarea capului lui Apollo
(masiv, puternic reliefat), iar a doua cu capul zeiţei Atena, împodobit cu coif şi panaş (circulară,
poziţionată în partea central inferioară a câmpului monetar), orientat spre dreapta, ambele
imagini fiind redate tot din profil (Gorny 142, nr. 1220). Ultima situaţie prezintă capul Demetrei
cu văl, văzut din profil, orientat spre dreapta, contramarca fiind aşezată pe partea centrală a
câmpului monetar (circulară), iar a doua cu capul lui Hermes, acoperit cu petasos, văzut din
profil, orientat spre dreapta, în partea inferioară a câmpului monetar, circulară33. Într-un singur
caz contramarca cu Hermes o suprapune pe cea cu Demetra34. Apoi adăugăm asocierea dintre
contramărcile cu capul Demetrei şi capul zeiţei Atena acoperit cu un coif, ambele văzute din
profil, orientate spre dreapta (Fritz Rudolf Klinker 89 nr. 1128).
Pe următorul tip monetar analizat, cel cu Herakles, pe monedele de bronz (pe revers cu
spicul de grâu, măciucă şi tolba cu săgeţi) cunoaştem în mai multe cazuri (a pieselor ce aparţin
magistratului &I) prezenţa pe avers a unei contramărci circulare ce redă o stea cu opt raze (5,2
mm; 5,4 mm; 5,8 mm) (Grămăticu, Ioniţă 2004 5; Grămăticu, Ioniţă 2007 20-22, no. 2a, 4d, 5a-
5b, pi. III, no. 49, 55, 58).
În sfârşit, pe emisiunile monetare ce au pe avers capul zeului Apollo, apar atât
contramărci singulare, dar şi asociate câte două (pi. III, nr. 8-9). Contramărcile respective sunt
dispuse pe avers, în partea centrală a figurii divinităţii, la baza gâtului sau mai mult spre ceafă
(Teodor, Nicu, Ţau 1987 134). Pentru cazul contramărcilor individuale, amintim rozeta cu şase
29 O astfel de monedă, cu aceeaşi contramarcă, încă inedită, se află în colecţia numismatică a Muzeul de
Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de inv. 58575.
3o Două exemplare se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la
nr.deinv.77299,77300.
3' O astfel de monedă se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr.
de inv. 49644.
3 2 Un astfel de exemplar este păstrat într-o colecţie privată.
petale în relief - circulară, dispusă în partea centrală a câmpului monetar - Teodor, Nicu, Ţau
1987 136, nr. 1; Oberlănder-Târnoveanu 1978 78-79, nr. 33), probabil capul lui Hermes acoperit
cu petasos - circulară, 5 mm, dispusă la baza gâtului lui Apollo-(CNG 57 38, nr. 253), un cap
masculin, văzut din profil, orientat spre dreapta (circulară, 5 mm), probabil Apollo (Teodor,
Nicu, Ţau 1987137, nr. 19, fig. 3/2; Talmaţchi 2003-2005a 10, nr. 10), apoi capul lui Apollo pe o
contramarcă mare (12,5 mm), circulară (imprimată în partea centrală a câmpului monetar):is,
dar şi altul deţinând barbă, orientat tot spre dreapta (Talmaţchi 2003-2005a 10, nr. 4), şi în
sfârşit, capul zeiţei Artemis- circulară, în partea centrală, respectiv inferioară a câmpului
monetar - (Sîrbu 1996 102, nr. 5; Dima, Popescu 2003 367, nr. 2). În cel de al doilea caz
enumerăm „perechile" rozetă (circulară)/capul Atenei acoperit cu coif şi penaj (circulară)
(Teodor, Nicu, Ţau 1987 134), apoi capul zeiţei Demetra (circulară)/capul zeiţei Atena
(circulară) (Teodor, Nicu, Ţau 1987 137, nr. 16), respectiv capul zeului Apollo (ovală, 6,5
mm)/capul zeiţei Atena - circulară, de 6 mm - (Teodor, Nicu, Ţau 1987 137, nr. 30, fig. 3/8;
Talmaţchi 2001128, nr. 66)36.
Ultima categorie de monede ale Callatis-ului pe care o analizăm este cea de argint, mai
exact tetradrahme şi drahme. Astfel, pe tetradrahme de tip Alexandru cel Mare, pe avers, apar
două contramărci. Ele redau, pe de o parte, capul zeiţei Demetra, orientat spre dreapta, cu
cunună de spice de grâu şi litera K (Pick 1898 99, nr. 209), respectiv alteori literele KA
(Gerasimov 1946 59, nr. 6). De asemenea, pot apare şi capul Demetrei cu cunună de spice şi
litera K, respectiv un spic de grâu şi legenda KAA (Pick 1898 99, nr. 210). Pe drahmele de tip
Alexandru III apar câte două contramărci - cea cu capul Demetrei cu cunună de spice orientat
spre dreapta şi litera K (Pick 1898 100, nr. 212), sau cea cu spicul de grâu şi etnicul KAA (Pick
1898 100, nr. 214; Gerasimov 1946 60, nr. 8) -, fie capul zeiţei Demetra, orientat spre dreapta,
cu cunună de spice de grâu orientat spre dreapta şi literele KA (Pick 1898 100, nr. 213;
Gerasimov 1946 60, nr. 7; Briidor Egger 1908 12, nr. 127), apoi altele, diferite de cele anterioare.
Spre exemplu, avem, una cu capul zeiţei Atena acoperit cu coif, orientat spre dreapta şi o a doua
cu literele KAA (Pick 1898 100, nr. 216; Gerasimov 1946 60, nr. 9). Următoarea piesă de argint
amintită este o tetradrahmă de tip Lysimach pe care apar două contramărci, ce redau, pe de o
parte, capul zeiţei Demetra, orientat spre dreapta, cu cunună de spice de grâu şi literele KA
(Gerasimov 1946 59, nr. 5). Pe o drahmă din acelaşi tip apare din nou capul zeiţei Demetra,
orientat spre dreapta, cu cunună de spice de grâu şi, pe de altă parte, litera K (Pick 1898 100, nr.
215). Două din contramărcile de mai sus, cea cu capul Demetrei cu cunună de spice, orientat
spre dreapta şi litera K, respectiv spicul de grâu şi etnicul KAA, apar pe o tetradrahmă de tip
Seleukos (Pick 1898 100, nr. 211), aceasta fiind o piesă rară pentru situaţia descoperirilor din
teritoriul dobrogean (Talmaţchi 2006b 52; Talmaţchi 2006c 65). De asemenea, a fost remarcată
prezenţa unei contramărci cu bustul zeiţei Artemis, destul de frecventă pe emisiunile de pseudo-
alexandri, care ar putea oferi un argument în favoarea recunoaşterii unei situaţii dificile a
oraşului în jurul anului 180 a. Chr. (Poenaru Bordea 1978 16).
În finalul prezentării contramărcilor imprimate de monetăria locală am adăuga şi o
contramarcă, redată într-un cartuş dreptunghiular, în care apar literele l:!l (Netzhammer 1912
87; Moisil 1957 245, nr. 28), probabil numele prescurtat al unui magistrat monetar. Imprimarea
a avut loc pe un pond callatian datat în epocă autonomă.
La o primă vedere, credem că se întâmplă aceeaşi situaţie ca şi la Histria, adică, pe de o
parte, contramărcile apar pe avers, pe de altă parte ele şi-au găsit locul pe monede de
dimensiuni mijlocii şi mari, fapt determinat probabil de procedeul în sine care putea necesita o
1s Piesa face parte dintr-o colecţie particulară din Constanţa.

:10 O astfel de monedă se află în colecţia numismatică a MINAC la nr. de inv. 62691.
Gabriel Talmaţchi
atare stare de lucruri. Mai mult, probabil din cauza presiunilor exercitate asupra monedelor la
contramarcare, reversul, de cele mai multe ori, este total distrus sau doar estompat, aşa cum s-a
mai observat şi cu altă ocazie (Donoiu 1997a 4). Acest fapt nu credem că are vreo legătură cu
circulaţia pieselor respective, întrucât aversul arată destul de bine şi nu ne referim doar la câteva
exemplare.
Tabelul II. Situaţia contramărcilor prezente pe diverse tipuri monetare emise de

Callatis în epocă autonomă
Nr. Tip monetar Nr. Contramărci

crt. contramărci
1. Demetra 1 Hermes
2. Demetra 1 Stea cu 8 raze
3. Demetra 1 Capul unui personaj masculin, cu barbă
proeminantă.
4. De metra 2 Artemis/stea cu 8 raze

5. Demetra 2 Demetra/stea cu 8 raze
6. Demetra 2 Apollo/stea cu 8 raze
7. Demetra 2 Hermes/Hermes
8. Demetra 2 Personaj masculin cu trăsături tinere/stea cu 8
raze
9. Demetra 2 Hermes/Demetra
10. Dionysos 1 Demetra
11. Dionysos 1 Apo li o
12. Dionysos 1 Artemis
13. Dionysos 1 Atena
14. Dionysos 1 Hermes
15. Dionysos 1 Capul unui personaj feminin sau masculin cu
coroană
16. Dionysos 2 Apollo/ Artemis

17. Dionysos 2 Stea (roată) cu 6 raze/ilizibilă
18. Dionysos 2 Artemis/roată cu 6 spiţe
19. Dionysos 2 Apollo/ Atena
20. Dionysos 2 Demetra/Hermes
21. Dionysos 2 Demetra/Atena
22. Apoli o 1 Roata cu 6 spiţe
23. Apoli o 1 Hermes
24. Apoli o 1 Apoli o
25. Apo li o 1 Capul unui personaj cu barbă
26. Apolio 1 Artemis
27. Apoli o 2 Rozetă/ Atena
28. Apoli o 2 Demetra/Atena
29. Apoli o 2 Apollo/ Atena
ŞiTomisul, alături de Histria şi Callatis, se înscrie în categoria celor mai prolifice cetăţi
greceşti din bazinul pontic în ceea ce priveşte procesul de contramarcare. Emiterea de către
cetate a unui număr reprezentativ de monede cu modul mare a permis utilizarea contramarcării
acestora, în mod frecvent, în secolele 11-1 a. Chr. Tipuri monetare supuse procesului
contramarcării sunt cele cu Apollo, Marele Zeu, Dioscurii, Demetra şi Zeus.
Kurt Regling a fost primul care a atras atenţia asupra contramărcilor prezente pe
monedele emise de atelierul tomitan, considerând acest procedeu ca o modalitate comodă de
166
creare a unui nou nominal, respectiv îndeplinirea unor anumite obiective financiare pe care le-a
avut la un moment dat cetatea (Regling 1910 604).
Tipul monetar cu Apollo pe avers şi trepied pe revers prezintă două grupe (pi. IV, nr. 2).
Prima este formată din câte o contramarcă şi anume: capul zeiţei Atena acoperit cu un coif,
orientat spre dreapta, cealaltă capul zeului Helios văzut din faţă (Pick 1898 637, nr. 2406) sau
capul Demetrei cu văl orientat spre dreapta (circulară, 8 mm)37. Cea de a doua grupă prezintă
câte două contramărci, pe de o parte este redat capul zeului Helios, contramarca fiind
poziţionată pe ceafa lui Apollo, pe de altă parte un cap spre dreapta, aplicat în zona gâtului
zeităţii de pe avers (Poenaru Bordea, Ocheşeanu, Popescu 1998 86, nr. 71) (pare a fi un personaj
masculin, împodobit în capătul frunţii cu trei raze sau poate fi o coroană?) (Auction Ziirich 29
nr. 184). Apoi enumerăm o contramarcă cu capul lui Helios, văzut din faţă, şi o a doua cu un cap
uman (probabil feminin), împodobit cu un coif (probabil Atena), orientat spre dreapta
(Gerasimov 1946 53, nr. 2).
Tipul monetar cu Marele Zeu este cel mai bogat dintre toate cele cunoscute ale cetăţii,
din punct de vedere al numărului de contramărci, ce pot fi grupate în patru categorii: cu una, cu
două, cu trei şi cu patru contramărci (pi. IV, nr. 1, 3-12, pi. V, nr. 1-6, 9-10). Ele apar, cvasi-
majoritar, pe aversul emisiunilor din acest tip, fiind dispuse în variate locuri din câmpul
monetar.
În prima grupă avem următoarele contramărci individuale: probabil capul zeului Apollo
orientat spre dreapta - oval, 7 x 9 mm, aşezată în partea inferioară stângă a câmpului monetar,
alteori circulară - (Moisil 1936 61, nr. 519)38 , capul lui Hermes acoperit cu petasos, orientat spre
dreapta - ovale şi circulare, de 7/8/9 şi 12 mm, dispuse cu precădere în partea centrală a
câmpului monetar - (Regling 1910 637, nr. 2407, 638, nr. 2410, 639, nr. 2420; Moisil 1912 22,
nr. 3; Gerasimov 1946 57, nr. 13-14; Donoiu 1997b 79, nr. 127; Talmaţchi 2002-2003 368, nr.
39; Talmaţchi 2003-2005b 15, nr. 14)39, capul zeiţei Demetra cu văl, orientat spre dreapta -
circulară, de 8 sau 9 mm, dispusă în partea central-stângă a câmpului monetar - Talmaţchi
2002-2003 366, nr. 8)4°, capul zeului Helios, văzut din faţă, cu cunună de raze - ovală, 7 x 10
mm, dispusă în partea central-stângă a câmpului monetar - (Moisil 1944 29, nr. 250 (dar fără
dimensiuni); Bucovală 1967 131, fig. 91, c)4 1 , capul zeiţei Atena acoperit cu coif, orientat spre
dreapta (ovală, 7 x 8 mm), dispusă fie spre partea inferioară stângă a câmpului monetar (SNG
IX pi. XI, nr. 304; probabil şi la Moisil 1944 29, nr. 249), fie în zona centrală, uşor deplasată
spre partea inferioară (Moisil 1912 23, nr. 13, 15; Conovici 1983 40, nr. 4; Talmaţchi 2003 193,
nr. 217; Stambuliu 2004 82, nr. 367; Talmaţchi 2003-2005b 15, nr. 15), fie într-un loc
neprecizat (Pick 1898 639, nr. 2418-2419, 640, nr. 2424; Moisil 1944 29, nr. 249), o roată cu opt
spiţe (circulară, 6 mm) imprimată în jumătatea inferioară a câmpului monetar, stânga jos4 2 ,
respectiv o roată cu patru spiţe (Moisil 1936 62, nr. 534) sau o contramarcă circulară pe gât sub
forma unei roţi cu 5 spiţe (Iliescu, Isăcescu, Gramatopol, Popescu 1967 12, nr. 54-55). Nu în
:17 Piesa se află într-o colecţie particulară.

:is O monedă se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de
inv. 21942.
:i9 Monede cu această contramarcă se află şi în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi
Arheologie Constanţa la următoarele nr. de inv.: 67, 9788, 13049, 13939, 13948, 65319 şi 69511.
4° O astfel de monedă se află şi în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie
Constanţa la nr. de inv. 21652; adăugăm o a treia păstrată într-o colecţie privată.
4 1 O astfel de monedă se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
inv. 20984.
Gabriel Talmaţchi
ultimul rând, adăugăm un cap, văzut din profil, radiat (circulară, 8 mm) şi imprimat în partea
centrală a câmpului monetar (Petac 2005 26, nr. 113)43.
În a doua grupă amintim prezenţa pe avers a două contramărci după cum urmează:
capul zeului Hermes (circulare, 7 mm, dispuse fie în partea centrală, fie în cea inferioară a
câmpului monetar) şi capul zeiţei Atena, acoperit cu un coif - circulare, 7 mm, apar în zona
centrală, central-dreaptă sau din stânga jos a câmpului monetar-(Conovici 1983 39-40, nr. 3;
SNG IX pi. XI, nr. 304)44. Continuăm cu apariţia de două ori în două contramărci, pe avers, a
capului zeului Hermes, cu diferenţe iconografice de stil semnificative (circulare, 6 mm în fiecare
caz)4s.
Apoi avem capul zeului Helios, văzut din faţă, radiat (circulare, 7 sau 9,5 mm, apar în
partea stângă, superioară şi inferioară a câmpului monetar) şi capul zeiţei Atena, acoperit cu un
coif, orientat spre dreapta (circulare, 6 sau 7 mm, în partea inferioară a câmpului monetar, pe
partea stângă, respectiv pe cea dreaptă)4 6 • Aceleaşi contramărci apar pe o monedă descoperită
într-un mormânt de incineraţie, în Constanţa, în anul 1961. Aceasta prezintă pe avers
contramarca cu capul lui Helios, iar cea cu capul zeiţei Atena nu apare (ca mai sus) tot pe avers
ci pe revers, fapt inedit până în acest moment, conform descoperirilor publicate (Bucovală 1967
51, nr. 8). Revenind la contramărcile prezente doar pe avers, continuăm cu capul zeiţei Demetra
cu văl, orientat spre dreapta (circulare, 7 sau 8 mm, dispuse în partea centrală, uşor inferioară, a
câmpului monetar) şi al zeului Hermes cu petasos, orientat spre dreapta - circulare, 7 sau 8 mm,
în partea inferioară a câmpului monetar - (Talmaţchi 2003 193, nr. 218)47. Menţionăm faptul că,
în unul din cazuri, contramarca cu Demetra o suprapune pe cea cu Hermes. În continuare,
enumerăm şi perechile: capul zeiţei Demetra, cu văl, orientat spre dreapta (circulară, apare în
partea centrală a monedei) şi capul zeului Helios - circulară, în partea central superioară a
câmpului - (Forni 1963, 54, nr. 2)48 , apoi capul zeiţei Demetra, cu văl, orientat spre dreapta
(circulară, 7 mm, ce apare în partea centrală a monedei) şi capul zeiţei Atena (circulară, 6 mm,
în partea central superioară acâmpului)49. Menţionăm faptul că, contramarca cu Demetra o
suprapune pe cea cu Atena. De asemenea, mai apar pe avers contramarca cu capul unui personaj
masculin radiat (Acelaşi personaj, probabil şi o contramarcă cu acelaşi poanson, imprimată pe
partea centrală a aversului, apare pe monede de bronz de la Olbia din tipul Bl:E, respectivul cap
masculin fiind identificat cu cel al lui Helios, conform Bouzek 2003, 27, plate III, a-c)s 0 , orientat
spre dreapta (circulară, 10 mm), aşezată central uşor stânga şi cea cu capul zeiţei Atena, orientat
spre dreapta (circulară, 7 mm), redată în partea inferioară stângă a câmpului monetars 1 • În
43 Acelaşi personaj, probabil şi o contramarcă cu acelaşi poanson, imprimată pe partea centrală a aversului,
apare pe monede de bronz de la Olbia din tipul BIE, respectivul cap masculin fiind identificat cu cel al lui
Helios, conform Bouzek 2003, 27, plate III, a-c.
44 Astfel de exemplare se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie
Constanţa la nr. de inv. 107, 65319, 69506 şi 69512.
inv. 69505.
6
Constanţa la nr. de inv. 83 şi 64737.

Constanţa la nr. de inv. 82 şi 14874.
4 8 Moneda se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. inv.
91.
49 O astfel de monedă se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
so Acelaşi personaj, probabil şi o contramarcă cu acelaşi poanson, imprimată pe partea centrală a aversului,
apare pe monede de bronz de la Olbia din tipul BIE, respectivul cap masculin fiind identificat cu cel al lui
s1 Moneda se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de
inv. 64737.
168
sfârşit, amintim alte două posibilităţi, pe de o parte apariţia pe avers a unei contramărci cu capul
zeului Apollo (circulară, 7 mm), orientat spre dreapta şi cea dea doua cu capul zeiţei Atena,
împodobit cu un coif, orientat spre dreapta (circulară, 7 mm)s 2 , iar pe de altă parte apariţia unei
contramărci cu capul zeului Helios văzut din faţă (circulară, 7 mm) şi unei a doua cu capul zeului
Hermes, orientat spre dreapta - ovală, de 8 x 6 mm - (Poole 1963, 54, nr. 2)s3. Subliniem faptul
că, contramarca cu Hermes o suprapune pe cea cu Helios pe aproape întreaga sa suprafaţă
(2/3).
În al treilea caz, cunoaştem opt grupe de câte trei contramărci, astfel: capul zeiţei
Demetra cu văl, orientat spre dreapta (circulare, 7 sau 8 mm, dispuse în zona centrală a
câmpului monetar), apoi capul zeiţei Atena acoperit cu un coif, orientat spre dreapta (circulare,
6 sau 7 mm, dispuse în partea inferioară stângă a câmpului monetar) şi capul zeului Hermes cu
petasos, orientat spre dreapta - circulare, de 6 mm, aşezate în partea inferioară dreaptă a
câmpului monetar - (SNG XI pl. XIII, nr. 275)s4 sau cu dispuneri uşor modificate (Ruzicka 1917
tafel XXX, nr. 242; Ocheşeanu, Papuc 1976 216, nr. 509; Talmaţchi 2002-2003 366, nr. 9;
Talmaţchi 2003-2005b 15, nr. 17). Facem precizarea că, contramarca cu Demetra le acoperă
parţial pe cele cu Atena şi Hermes. A doua grupă prezintă contramarca cu capul Demetrei cu văl
orientat spre dreapta (poziţionată în partea centrală a câmpului monetar, circulară, 9 mm), apoi
una cu capul zeului Hermes acoperit cu petaos orientat spre dreapta (ovală, poziţionată în
stângă inferioară a câmpului monetar, 6 x 7 mm) şi în sfârşit, un cap orientat spre dreapta,
probabil masculin (ovală, poziţionată în partea central-superioară a câmpului monetar, 5 x 6
mm) (Netzhammer 1912 489). A treia grupă prezintă capul zeului Hermes acoperit cu petasos,
orientat spre dreapta (circulară, 7 mm, aşezată în partea centrală a câmpului monetar), capul
zeului Apollo (circulară, 7 mm, aşezată în partea centrală a câmpului monetar) şi capul zeiţei
Atena, acoperit cu un coif, orientat spre dreapta - circulară, de 6 mm, dispusă în partea
inferioară a câmpului monetar - (Talmaţchi, Cliante 2006-2007 14, nr. 8.)ss. Amintim faptul că,
capul lui Apollo este imprimat peste cel al lui Hermes, iar al Atenei este imprimat peste cel al lui
Apollo. A patra variantă prezintă capul zeului Helios (circulară, 7 mm, aflată în partea central-
stângă a câmpului monetar), după care urmează o contramarcă ilizibilă şi cea cu o stea şi 8 raze
(circulară, 7 mm, în partea central-inferioară a câmpului monetar)s6. De evidenţiat
suprapunerea uşoară a contramărcii greu lizibile de către cea cu stea, dar mai ales de cea cu
Helios. În a cincia variantă cunoaştem pe avers contramărci cu capul zeiţei Atena (circulară, 7
mm), cu capul zeului Hermes (circulară, 7 mm) şi cu capul lui Helios (circulară, 7 mm) (Pick
1898 640, nr. 2424 (nu ştim dacă dimensiunea contramărcilor este aceeaşi); Moisil 1912 23, nr.
17, 19, 24, nr. 20 (nu ştim dacă dimensiunea contramărcilor este aceeaşi); Talmaţchi 2002-2003
368, nr. 43, 377, nr. 181). În acest ultim caz, pentru o trimitere bibliografică, asistăm la o
combinaţie de surfrapări: contramarca cu capul lui Hermes este bătută peste cea cu capul lui
Helios, iar cea cu capul Atenei o suprapune pe cea cu capul lui Hermes (Moisil 1912 23, nr. 19).
52 Două monede se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la
nr. de inv. 9756 şi 69506.
inv. 21940.
">4 O monedă de acest tip se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie
Constanţa la nr. inv. 81.
ss Moneda se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de
inv. 69510; un al doilea exemplar a apărut în săpăturile arheologice desfăşurate în anticul Tomis, dar nu se
văd clar decât contramărcile cu Apollo şi Atena, a treia fiind ilizibilă.
56 Moneda se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. inv.
21941; s-ar putea ca pe reversul acestei monede să avem o contramarcă, dar din cauza stării proaste de
conservare a monedei să nu fim siguri în acest sens, oricum aceasta fiind ilizibilă.
Gabriel Talmaţchi
În a şasea variantă apar pe avers contramărcile cu capul lui Helios (circulară, cap văzut din faţă,
radiat, 7 mm), Ares (circulară, cap văzut din profil, 7 mm) şi Demetra (circulară, cap văzut tot
din profil, 7 mm) (Moisil 1912 23, nr. 18 (nu ştim dacă dimensiunea contramărcilor este
aceeaşi); Talmaţchi 2002-2003 368, nr. 41). În a şaptea grupă apar pe avers alte contramărci, cu
capul unui personaj probabil masculin (circulară, de 6,26 mm), orientat spre dreapta, văzut din
profil, pe cap cu o serie de „creste'', imprimată în partea centrală a câmpului monetar (Acelaşi
personaj, probabil şi o contramarcă cu acelaşi poanson, imprimată tot pe partea centrală a
aversului. apare pe monede de bronz de la Olbia din tipul BIE, respectivul cap masculin fiind
identificat cu cel al lui Helios, conform Bouzek 2003, 27, plate III, a-c)s7. A doua (circulară, 7
mm) redă capul acoperit cu petasos al lui Hermes, văzut din profil, orientat spre dreapta,
imprimată în partea inferioară stângă a câmpului monetar. Următoarea şi ultima (circulară, 8,5
mm), redă capul unui personaj probabil feminin, văzut din profil, orientat spre dreapta, cu un
nas ascuţit şi proeminent, cu un rest de cască(?!), (probabil Atena?)s8 • În ultima grupă apar pe
avers următoarele contramărci circulare: capul lui Apollo orientat spre dreapta (9,7 mm), capul
lui Hermes acoperit cu petasos şi orientat spre dreapta (6,8 mm) şi din nou, capul aceleaşi
zeităţi, orientat tot spre dreapta (6,5 mm)s9.
În sfârşit, în ultimul caz, constatăm existenţa a patru grupe în care intră monedele din
acest tip monetar, cu patru contramărci pe avers. O dată amintim capul zeiţei Demetra cu văl,
orientat spre dreapta (circulară, 8 mm, apare în partea centrală a câmpului monetar), capul
zeului Apollo (circulară, 7 mm, poziţionată în partea centrală a câmpului monetar), o alta
indescifrabilă şi a patra cu capul zeului Hermes (circulară, 7 mm, apare în partea central-stângă
a câmpului monetar)6°. Aceleaşi contramărci, doar că în locul celei indescifrabile apare capul
zeiţei Atena se constituie poate în aceeaşi grupă sau poate în una diferită (Moisil 1912 24, nr.
23). Menţionăm suprapunerea contramărcii cu Demetra peste cea cu Apollo şi cea ilizibilă. În al
doilea caz enumerăm capul zeului Hermes (orientat spre dreapta, circulară), capul zeului Helios
(văzut din faţă, circulară) capul zeiţei Demetra, văzut din profil, (orientată spre dreapta,
circulară) şi capul Atenei - orientat spre dreapta, circulară - (Pick 1898 640, nr. 2424 (am
introdus şi această trimitere întrucât se relatează despre prezenţa a trei contramărci - Helios,
Hermes şi Atena -, a patra fiind ilizibilă, putând fi eventual capul Demetrei, cu atât mai mult cu
cât mai există un asemenea exemplar unde autorul vede în contramarca greu de identificat capul
Demetrei (?); Moisil 1912 24, nr. 21, 22; Ocheşeanu, Papuc 1976 216, nr. 509; Talmaţchi 2002-
2003 380-381, nr. 213; Grămăticu 2007 122-123). Subliniem faptul că într-o situaţie,
contramarca cu capul Demetrei este aşezată parţial peste cea cu capul lui Helios, într-un al
doilea caz contramarca cu capul lui Hermes este poziţionată peste cea cu capul lui Helios. În
sfârşit, avem situaţia în care contramărcile cu Demetra şi Atena sunt imprimate peste cea cu
Helios. În al treilea caz, tot pe avers, apar alte patru contramărci după cum urmează: capul lui
Apollo, capul lui Ares, capul lui Hermes şi ultima ilizibilă (Sutzu 1912-1913 372, nr. 53). În al
patrulea caz, pe avers apare o primă contramarcă mare (circulară) ce redă capul unui personaj
probabil masculin, cu o serie de „creste" sau raze (Acelaşi personaj, probabil şi o contramarcă cu
acelaşi poanson, imprimată pe partea centrală a aversului, apare pe monede de bronz de la Olbia
din tipul B~E, respectivul cap masculin fiind identificat cu cel al lui Helios, conform Bouzek
57 Acelaşi personaj, probabil şi o contramarcă cu acelaşi poanson, imprimată tot pe partea centrală a
aversului. apare pe monede de bronz de la Olbia din tipul BIE, respectivul cap masculin fiind identificat
cu cel al lui Helios, conform Bouzek 2003, 27, plate III, a-c.
sa Un astfel de exemplar este păstrat într-o colecţie privată.
59 Piesa se păstrează într-o colecţie particulară.
60 Moneda se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. inv.
i3940.
170
2003, 27, plate III, a-c.) 61 , peste care a fost imprimată o a doua, circulară, ce prezintă capul
zeiţei Demetra, cu văl, orientat spre dreapta. Această contramarcă suprapune uşor o a treia
contramarcă, tot circulară, ce redă capul Artemidei, din profil, orientat spre dreapta. Ultima
contramarcă, circulară, cuprinde capul zeiţei Atena acoperit cu un coif corintian orientat spre
dreapta, văzut din profil (SNG XI pl. XIII, nr. 275).
În finalul acestei prezentări a contramărcilor prezente pe tipul cu Marele Zeu
menţionăm existenţa a două exemplare ce prezintă pe avers o contramarcă iar pe revers o altă
contramarcă, respectiv o situaţie cu două contramărci pe avers şi una pe revers. Ar fi singurule
cazuri de contramarcare atât a aversului cât şi a reversului în cadrul acestui tip monetar. În
prima situaţie, pe avers se pare că avem de a face cu o rozetă sau o stea cu 12 petale sau raze, ce
apare în partea central-dreaptă a câmpului monetar (circulară, 7 mm). Pe revers avem capul
zeului Hermes, orientat spre dreapta, contramarca fiind dispusă în partea superioară a câmpului
monetar, spre stânga (circulară, 7 mm) 62 • În a doua situaţie, pe avers se pare că avem de a face
cu capul zeului Apollo, văzut din profil, orientat spre dreapta, ce apare în partea inferioară
stângă a câmpului monetar. Pe revers avem capul aceluiaşi zeu, orientat tot spre dreapta, tot din
profil, dar parcă cu detalii iconografice ce-i oferă personajului prezent o vârstă înaintată.
Contramarca este dispusă aproximativ în partea centrală a câmpului monetar6:i. În sfârşit, cele
două contramărci de pe avers redau, pe de o parte capul zeiţei Demetra cu văl, orientat spre
dreapta (circulară, 6 mm), respectiv capul din profil, orientat spre dreapta, al lui Apollo
(circulară, 9 mm). Contramarca de pe revers prezintă capul din profil, orientat spre dreapta al
lui Apollo (circulară, personajul trădând prin detaliile iconografice de redare o vârstă
înaintată) 6 4. Pe o piesă de modul mijlociu, aflată într-o colecţie particulară din Bulgaria, din
tipul Marele Zeu, pe revers cu două protome de cai orientaţi spre dreapta şi legenda jos TOMI,
apare pe revers o contramarcă semicirculară, aproximativ în partea centrală a câmpului
monetar, cu reprezentarea unei bufniţe, în picioare, cu capul întors spre partea centrală a
câmpului monetar (Topalov 2001 254). Tomisul este singurul oraş vest-pontic cu emisiuni
monetare cu imaginea bufniţei şi ar putea să folosească respectiva contramarca cu reprezentarea
unei bufniţe întoarsă spre stânga (Gerasimov 1946 70; Lazarenko 2002 14, 1070). Deşi s-a
specificat posibilitatea apartenenţei sale monetăriei Byzanţului (Lazarenko 2002 14, 1072), este
propusă şi posibilitatea imprimării sale la Agathopolis (în prezent Achtopol, în sud-estul
Bulgariei) (Stancomb 1998 337, pl. 69, nr. 5-6; SNG XI pl. II, nr. 19-21).
Continuând cu emisiunile din tipul Dioscurii acolaţi, semnalăm prezenţa fie a unei
contramărci, fie a mai multor contramărci (două şi trei), dispuse pe aversul pieselor (pl. V, nr. 7-
8). În primul caz, avem fie o contramarcă cu capul Demetrei cu văl, orientat spre dreapta - ovală,
7 x 8 mm, sau circulară, 8 mm, apare în partea centrală a câmpului monetar - (Pick 1898 646,
nr. 2460; Moisil 1936 62, nr. 531; Moisil 1912 27, nr. 54; Talmaţchi 2003 194, nr. 251- nr. inv.
58506; Petac 2005 29, nr. 147; Talmaţchi 2003-2005b 14, nr. 5) 6 s, fie o contramarcă cu capul lui
Hermes acoperit cu petasos, orientat spre dreapta - ovală, de 8 x 10 mm, apare în partea
centrală a câmpului monetar, alteori circulară - (Pick 1898 646, nr. 2460; Moisil 1912 27, nr. 55;
Moisil 1936 62, nr. 532; Petac 2005 29, nr. 148), fie o contramarcă cu capul unui personaj
61
Acelaşi personaj, probabil şi o contramarcă cu acelaşi poanson, imprimată pe partea centrală a aversului,
apare pe monede de bronz de la Olbia din tipul BI:E, respectivul cap masculin fiind identificat cu cel al lui
62
Moneda se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de
inv. 69509.
os O monedă se păstrează în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la

nr. de inv. 9794.
171
Gabriel Talmaţchi
feminin, greu de identificat cu exactitate - ovală, 6 x 7 mm, apare în partea centrală a câmpului
monetar, uşor spre stânga jos-(Stambuliu 2004 84, nr. 376). În al doilea caz avem trei grupe de
câte două contramărci şi anume: pe de o parte, două contramărci cu Demetra cu văl, orientată
spre dreapta (circulare, 6, respectiv 7 mm, dispuse în partea centrală a câmpului monetar, în
care cea de diametru mai mare o suprapune pe cea de diametru mai mic) 66 , şi pe de altă parte,
cu capul zeului Hermes, orientat spre dreapta (circulară, 8 mm, apare în partea central-stângă a
câmpului monetar) şi, probabil, cu capul zeiţei Atena, orientat spre dreapta - circulară, de 7 mm,
apare în partea de jos a câmpului monetar - (Moisil 1912 27, nr. 58) 6 7. A treia grupă prezintă
contramărcile cu capul zeului Hermes şi cu capul zeiţei Demetra, ambele capete fiind orientate
spre dreapta (Gerhard Hirsch 192 13, nr. 60, tafel 2, nr. 60), (într-un caz contramarca cu
Demetra o suprapunea pe cea cu Hermes) (Pick 1898 646, nr. 2460; Moisil 1912 27, nr. 56, 57;
Sutzu 1912-1913 373, nr. 63). În a patra grupă amintim contramarca cu capul zeiţei Demetra şi
contramarca cu capul zeiţei Atena acoperit cu un coif (Popescu, Ionescu 1996 323, nr. 2, cu
explicaţia de la 324, pi. I, nr. 2). În al treilea caz avem o grupă formată din următoarele
contramărci prezente pe avers: capul zeului Hermes, capul zeiţei Demetra şi capul zeiţei Atena,
toate din profil şi orientate spre dreapta (Pick 1898 646, nr. 2460; Moisil 1912 27, nr. 59).
Următorul tip monetar pe care îl prezentăm ca având contramărci, din cele emise de
Tomis, este cel cu Zeus pe avers, din a doua serie autonomă (pi. VI, nr. 1-8). Este vorba, de fapt,
doar de o singură contramarcă, probabil o roată cu patru, alteori cu cinci sau chiar şase spiţe
(circulare sau ovale, de 5/6/7,6 x 8/8/8,3 x 8,5 mm, care apare repetat, în mod dezordonat, pe
aversul acestor monede central dreapta, central stânga, sau direct pe centru, de cele mai multe
ori totuşi în partea stângă inferioară a câmpului monetar, în spatele sau pe ceafa personajului)
(Pick 1898 646, nr. 2461; Netzhammer 1912 494; Moisil 1912 28, nr. 61, 63; Preda, Nubar 197,
135, nr. 768; Ocheşeanu, Papuc 1976 216, nr. 510; SNG XI pi. XIII, nr. 280; Talmaţchi 2003 195,
nr. 256; Stambuliu 2004 83, nr. 371; Petac 2005 29, nr. 151-154, 156; Talmaţchi, Cliante 2006-
2007 14, nr. 11) 68 , deşi nu suntem pe deplin siguri că nu ar putea, de fapt, să reprezinte şi altceva
(eventual o monogramă, în interiorul ei, uneori, în două din cele patru spaţii literele A şi I?). Pe
exemplarele foarte bine păstrate, extremităţile celor şase spiţe de la roată depăşesc marginea
acesteia şi sunt îndreptate spre dreapta, într-un sens eventual de rotaţie.
Un alt tip monetar este cel cu Hermes, ce beneficiază pe avers fie de o contramarcă, fie
de două contramărci, deşi modulul pieselor nu este impresionant. În prima situaţie, pe avers
apare în partea centrală-stângă a câmpului monetar, o contramarcă circulară ce reprezintă o o
stea cu opt (?) raze (SNG Fitzwilliam Museum pi. XXVII, nr. 1597). În cel de al doilea caz, prima
este o contramarcă cu capul Demetrei, văzut din profil şi orientat spre dreapta (circulară, 5
mm), pe când a doua s-ar putea să reprezinte o liră (?) 6 9. La un exemplar, contramarca cu
Demetra apare în partea stângă din jumătatea superioară a câmpului monetar, iar lira apare în
parte stângă din jumătatea inferioară. La un al doilea exemplar poziţiile lor sunt inversate.
În ultimul rând, un alt tip monetar ce ne reţine atenţia este cel cu Demetra. Pe aversul
unui exemplar apare o contramarcă circulară (8 mm), în partea stângă-inferioară a câmpului
monetar, cu capul lui Hermes acoperit cu petasos, orientat spre dreapta (Talmaţchi, Cliante
66 Moneda se păstrează în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la

nr. de inv. 7882.
6 7 O astfel de monedă se păstrează în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie
Constanţa la nr. de inv. 7839.

68 Patru monede cu această contramarcă sunt deţinute în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie
Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de inv. 95, 9484, 9483 şi 14207; se mai adaugă una aflată în
colecţia numismatică a ICEMT la nr. inv. 40068.
6 9 Două astfel de monede cu aceleaşi contramărci se află, pe de o parte, în colecţia numismatică a Muzeul
de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa la nr. de inv. 1703 şi într-o colecţie privată din Tulcea.
172
2006-2007 15, nr. 20). Pe reversul unui alt exemplar (cu spic şi stele) apare o contramarcă cu
capul Atenei împodobit cu coif, văzut din profil, orientat spre dreapta (circulară, de 7 mm)7°.
Aşa cum am mai menţionat şi în unele cazuri anterioare, identificarea pe reversul unor
exemplare monetare a unei contramărci constituie o o raritate în cadrul procesului de
contramarcare în general şi în coloniile vest-pontice în special. Tot pe acelaşi tip monetar
amintim şi prezenţa mereu pe avers, pe de o parte, a unei contramărci ce ar reprezenta un
ciorchine de strugure (?)(Regling 1910 654, nr. 2491), iar pe de altă parte, a unei stele cu şase
raze (Gerasimov 1946 57, nr. 15).
Deşi nu avem certitudinea apartenenţei tipului monetar la atelierul de la Tomis, pe o
piesă extrem de uzată, amintim pe avers două contramărci, una cu capul zeului Hermes orientat
spre dreapta, iar a doua cu capul lui Helios văzut din faţă. Pe revers pare o contramarcă cu capul
zeiţei Atena acoperit cu un coif, orientat spre dreapta (Pauker 1938 23). Pe un pond al cetăţii
Tomis amintim prezenţa unei contramărci, o roată cu patru spiţe, care era posibil să fie
imprimată totuşi de Histria (Sutzu 1915 158; Ruzicka 1917 78, nr. 11; Moisil 1957 280, nr. 39). Pe
o piesă emisă probabil tot la Tomis, pe avers apar două contramărci circulare, dintre care una
prezintă punga lui Hermes (?), iar a doua un cap cu un coif crestat, orientat spre dreapta
(probabil Atena), reversul fiind distrus (Iliescu, lsăcescu, Gramatopol, Popescu 1967 14, nr. 79).
Tabelul III. Situaţia contramărcilor prezente pe diverse tipuri monetare emise de Tomis în
epocă autonomă
Nr. Tip monetar Nr. contramărci Contramărci

crt.
1. Apoli o 1 Atena
2. Apoli o 1 Demetra
3. Apoli o 1 Helios
4. Apoli o 2 Helios/capul radiat al unui personaj masculin
cu o coroană?
5. Apo II o 2 Helios/Atena
6. Marele Zeu (modul mare) 1 Apo II o
7. Marele Zeu (modul mare) 1 Hermes
8. Marele Zeu (modul mare) 1 Demetra
9. Marele Zeu (modul mare) 1 Helios
10. Marele Zeu (modul mare) 1 Atena
11. Marele Zeu (modul mare) 1 Roată cu 4 spiţe
14. Marele Zeu (modul mare) 1 Cap masculin sau feminin radiat
15. Marele Zeu (modul mare) 2 Hermes şi Hermes
16. Marele Zeu (modul mare) 2 Hermes şi Atena
17. Marele Zeu (modul mare) 2 Hermes/Demetra
18. Marele Zeu (modul mare) 2 Stea cu 12 raze/Hermes
19. Marele Zeu (modul mare) 2 Helios (avers)/ Atena (revers)
20. Marele Zeu (modul mare) 2 Helios (av.)/ Atena (rv.)
21. Marele Zeu (modul mare) 2 Demetra/ Atena
22. Marele Zeu (modul mare) 2 Capul unui personaj masculin radiat/ Atena
23. Marele Zeu (modul mare) 2 Demetra/Helios
24. Marele Zeu (modul mare) 2 Helios/Hermes
7° O astfel de monedă cu contramarcă se află în colecţia numismatică a Muzeul de Istorie Naţională şi

Arheologie Constanţa la nr. de inv. 58185.
173
Gabriel Talmaţchi
25. Marele Zeu (modul mare) 2 Apollo/ Apollo

26. Marele Zeu (modul mare) 2 Apollo/Atena
27. Marele Zeu (modul mare) 3 Demetra/ Atena/Hermes
28. Marele Zeu (modul mare) 3 Apollo/Hermes/ Atena
29. Marele Zeu (modul mare) 3 Helios/stea cu 8 raze/ilizibilă
30. Marele Zeu (modul mare) 3 Helios/Hermes/ Atena
31. Marele Zeu (modul mare) 3 Helios/ Ares/Demetra
32. Marele Zeu (modul mare) 3 Demetra/ Apollo (avers)/ Apollo
33. Marele Zeu (modul mare) 4 Demetra/ Apollo/Hermes/ indescifrabilă
34. Marele Zeu (modul mare) 4 Demetra/ Apollo/ Atena/Hermes
35. Marele Zeu (modul mare) 4 Hermes/Helios/Demetra/Atena
36. Marele Zeu (modul mare) 4 Apollo/ Ares/Hermes/ilizibilă
37. Marele Zeu (modul mare) 4 Personaj masculin
radiat/Demetra/ Artemis/ Atena
38. Marele Zeu (modul mic) 1 Bufniţă
39. Dioscurii acolaţi 1 Demetra
40. Dioscurii acolaţi 1 Hermes
41. Dioscurii acolaţi 1 Capul unui personaj feminin
42. Dioscurii acolaţi 2 Demetra/Demetra
43. Dioscurii acolaţi 2 Hermes/Demetra
44. Dioscurii acolaţi 2 Demetra/Atena
45. Dioscurii acolaţi 2 Hermes/Atena
46. Dioscurii acolaţi 3 Hermes/ Demetra/ Atena
47. Zeus 1 O roată (?) cu 4 sau 6 spiţe
48. Hermes 1 Stea cu 8 raze
49. Hermes 2 Demetra/liră
50. Demetra 1 Hermes
51. Demetra 1 Atena
52. Demetra 1 Ciorchine de strugure
53. Pseudo/Alexandru 1 Artemis
54. Lysimach 1 Acvilă şi delfin plus legenda U:TPI
55. Cassandru 2 Acvilă şi delfin plus legenda n:T/un cap ilizibil
56. ? 2 Punga lui Hermes/Atena
57. ? 3 Hermes/Helios (av.)/Atena
Ce se poate observa şi în cazul procesului contramarcării la Tomis este prezenţa cu

predilecţie, din punct de vedere iconografic, a capetelor de zeităţi, de obicei cam aceleaşi ca şi în
cazul celorlalte două ateliere studiate de către noi.
Uneori apare doar una, alteori sunt două, trei sau chiar patru, oferindu-ne posibilitatea
formulării unor ipoteze privind repetarea acestui procedeu de mai multe ori în timp, în cazurile
noastre pe aceleaşi monede, respectiv pe aceeaşi parte a acestora. De altfel, de mult timp s-a
sugerat, la stadiul ipotetic, posibilitatea existenţei unor reforme financiare succesive în cadrul
acestui atelier (Regling 1910 604). Dar, de multe ori, aceeaşi contramarcă pe acelaşi tip de
monedă nu a fost amplasată în acelaşi loc, acesta variind destul de des. De asemenea, acelaşi
model de contramarcă poate avea dimensiuni variabile, ele oscilând între 5 şi 8 mm. În general,
credem că a existat, din punct de vedere al dimensiunilor contramărcilor, cel puţin două etape
distincte: prima ar fi cea a unor contramărci de mari dimensiuni, ce ar acoperi aproape întregul
câmp monetar de pe aversul piesei, a doua cu contramărci cu dimensiuni „standard'', de 6-7
mm. Din punct de vedere cronologic este destul de greu de stabilit succesiunea lor exactă.
Interesantă este apariţia uneori a contramărcii cu capul zeiţei Demetra suprapusă peste cele cu
capul zeului Hermes sau al zeiţei Atena, ceea ce ne-ar oferi unele sugestii privind un anumit
174
raport de anterioritate (Hermes, Atena), respectiv posterioritate (Demetra) în imprimarea lor.

Din nou se observă distrugerea de cele mai multe ori a reversurilor monedelor contramarcate,
cu precădere a celor din tipul Marele Zeu, supus la acest procedeu uneori şi de patru ori
consecutiv.
În final ne permitem să subliniem câteva aspecte de interes privitoare la contramarcarea
monedelor polisurilor vest-pontice dobrogene în epocă autonomă. Toate cele trei oraşe au
cunoscut, în cadrul monetăriilor, utilizarea procesului contramarcării, începând cu perioada
autonomă. Dacă Histria are o prezenţă mai timidă în acest sens, Callatisul şi Tomisul deţin o
adevărată varietate de contramărci (Talmaţchi 2006a 813). Aceste apar, în cazul analizat de
către noi, pe monedele catalogate ca autonome, adică pe cele emise de către cele trei polisuri,
guvernate probabil după legi proprii, în regim de independenţă politică şi economică (Ricci 1917
28; Capelli 1965 21; Ferri 1983 28). Ce se poate observa, ca şi în cazul altor monetării de epocă
greacă (Hill 1927 12, 15; Topalov 2004 52-67), în general, este tendinţa de contramarcare a
pieselor de modul mare, distrugerea reversului la unele piese (fapt datorat de regulă procedeului
tehnic), „plesnirea" pastilei monedei, nerespectarea unei anumite simetrii de execuţie şi
poziţionare etc. Alteori, procedeul contramarcării ducea chiar la pierderea unei părţi din pastila
monetară (Moisil 1912 27, nr. 54-56, nr. 58-59 etc.). Sunt reprezentate într-un procent zdrobitor
capetele a numeroase divinităţi prezente în Pantheon-ul grec, din profil, adaptate formei
circulare a monedei, tratându-se, mai ales în prima sa parte, cu foarte mare atenţie, detaliul şi
orientate spre dreapta - după toate probabilităţile, aceleaşi zeităţi apar şi pe monedele emise de
către cele trei colonii vest-pontice dobrogene în epocă autonomă şi nu numai-(Iacob 2000-2001
355-371; Iacob 2002-2003 409-422; Iacob 2003 288-293; Iacob 2004 218-221), lor adăugându
li-se fie o liră, fie emblema cetăţii Histria. Aceste divinităţi sunt Apollo, Helios, Demetra,
Hermes, Atena, Artemis etc.
Poate ar trebui să considerăm, în general, chiar monotonă alegerea tipurilor prezente, în
funcţie de specificul şi de originea fiecărei cetăţi în parte, existând totuşi detalii de execuţie, mai
ales iconografice, ce cunosc variaţii şi diferenţieri semnificative, probabil şi datorită unor lejeri
modificări ocazionale. Portretele de pe contramărci au fost executate de meşteri gravori sau
artişti bine calificaţi care, însă, vor rămâne, pentru totdeauna necunoscuţi (Sutherland 1992 72).
Ar fi posibil să identificăm două perioade de contramarcare, la care cronologica este
însă dificil de realizat. Constatăm o primă categorie de contramărci de diametru mare, aproape
cât toată pastila monedei şi o a doua, cu contramărci de mărimi medii şi mici, una sau mai multe
pe o singură faţă, uneori suprapunându-se. Această suprapunere a unor contramărci ne-a
prilejuit, acolo unde s-a putut, stabilirea cronologiei lor. În acest stadiu al cercetării, ca ipoteză
de lucru, la Histria am putea identifica o succesiune cronologică a contramărcilor după cum
urmează: Helios, Demetra, Acvilă şi delfin, Hermes şi Atena.
175
Gabriel Talmaţchi
Tabelul IV. Combinaţii ale contramărcilor prezente pe monedele emise de Histria
Nr. Tip monetar Poziţionarea contramărcilor

crt.
I. Apollo (modul mare) Contramarca cu Hermes este imprimată peste cea cu Helios
2. Demetra Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu Helios
3. Demetra Contramarca cu Atena este imprimată peste cea cu acvilă pe delfin
4. Demetra Contramarca cu acvilă pe delfin este imprimată peste cea cu Demetra
În acest stadiu de cercetare, pe baza informaţiilor existente, la Callatis, am putea

identifica următoarea succesiune cronologică a contramărcilor: steaua cu opt raze, apoi Demetra
sau Artemis, respectiv, în final Hermes. Totuşi, puţinele situaţii sesizate, nu încurajează
stabilirea absolută a prezentei succesiuni.
Tabelul V. Combinaţii ale contramărcilor prezente pe monedele emise de Callatis

crt.
1. Demetra Contramarca cu Artemis este imprimată peste cea stea cu opt raze
2. Demetra Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu stea cu 8 raze
3. Dionysos Contramarca cu Hermes este imprimată peste cea cu Demetra
Datele furnizate de cercetările noastre relevă, pentru Tomis, posibilitatea existenţei unei
succesiuni cronologice a contramărcilor astfel: Helios, Hermes, Apollo, Atena, Demetra. La
această înşiruire ar trebui adăugată şi contramarca cu o stea cu opt raze, doar că unicitatea ei în
descoperiri la care se adaugă surfraparea ilizibilă me împiedică să avasăm vreo părere.
Specificăm faptul că această enumerare, într-o succesiune relativă, este oricând perfectibilă, şi
aceasta doar dacă luăm în considerare faptul că există contramărci cu poansoane diferite
reprezentând aceeaşi divinitate. În acest sens sunt de amintit cele cu Demetra sau cu Hermes.
Tabelul VI. Combinaţii ale contramărcilor prezente pe monedele emise de Tomis

crt.
1. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu Hermes
2. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu Atena
3. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Hermes este imprimată peste cea cu Helios
4. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Apollo este imprimată peste cea cu Hermes
5. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Atena este imprimată peste cea cu Apollo
6. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu stea cu opt raze este imprimată peste una ilizibilă
7. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Helios este imprimată peste una ilizibilă
8. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Atena este imprimată peste cea cu Hermes
9. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu Helios
10. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Atena este imprimată peste cea cu Helios
11. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu un cap
masculin radiat
12. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu Artemis
13. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Demetra este imprimată peste alte două cu Atena şi
Hermes
14. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Demetra este imprimată peste alte două cu Atena şi
ilizibilă
15. Marele Zeu (modul mare) Contramarca cu Demetra este imprimată peste alte două cu Apollo şi
ilizibilă
16. Dioscurii Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu Demetra
17. Dioscurii Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu Hermes
18. ? Contramarca cu Demetra este imprimată peste cea cu Artemis
Apariţia uneori a unei singure contramărci, sau a două-trei, respectiv chiar patru poate
fi explicată şi prin imprimarea monedelor în mod variat, adică nu este absolut nevoie ca
aproximativ aceeaşi masă monetară să fie supusă repetat acestui proces. Adică o monedă
nemarcată până la un moment dat putea fi imprimată abia într-o a doua sau a treia etapă de
contramarcare desfăşurată în respectivul oraş. Nu mai discutăm dacă totuşi avem pe o monedă
contramarcată de mai multe ori măcar una din contramărci aparţinătoare altui centru monetar.
În general, tipurile contramărcilor specifice celor trei ateliere sunt limitate, ca şi aplicarea lor.
Pentru fiecare atelier în parte, cele mai comune contramărci sunt: la Histria cele cu
Helios, Hermes şi Demetra. La Callatis cele cu Hermes, Artemis, Demetra şi Atena. La Tomis
cele cu Hermes, Atena, Apollo şi Demetra. Totuşi, folosirea acestui procedeu, probabil în
secolele 11-1 a. Chr., ne relevă şi faptul că cetăţile nu mai erau capabile de a-şi mai procura, local
sau din import, resurse de metal pentru baterea altor monede, necesare în procesul economic şi
comercial. De aceea, apelau la mijloace excepţionale (Moisil 1915 298), la discurile de metal deja
ornamentate pe avers şi revers pentru a le contramarca, oferindu-le alte „informaţii necesare"
pentru a câştiga noi valori ca mijloace de schimb, în funcţie de necesităţile existente. Dacă era
vorba, în acest sens, de o criză generală în lumea greacă sau doar de una locală-zonală este dificil
de specificat, oricum monetăriile locale se adaptaseră noilor circumstanţe.
Nu în ultimul rând am dori să spunem câteva cuvinte privitoare la originea unor
contramărci. S-a afirmat de-a lungul timpului că anumite contramărci pot fi identificate ca
aparţinând, în mod special, unor ateliere. Astfel contramarca circulară cu capul lui Hermes
acoperit de petasos ar aparţine Tomisului (inclusiv pe piese de la Histria (Gerasimov 1946 56,
nr. 8; Poenaru Bordea 1992-1993 357; Grămăticu, Oberlănder-Târnoveanu 2003-2005 33), „de
tip scitic" emise pentru Kanites (Gerasimov 1946 57, nr. 11, pl. 28, nr. 3) şi Tanusa (Gerasimov
1946 57, nr. 12), la fel şi cea cu steaua cu opt raze sau rozetă cu opt braţe prezentă şi pe unele
monede de bronz emise pentru Lysimach (Gerasimov 1946 55, nr. 1, pl. 26, nr. 15), apoi de la
Abdera (Gerasimov 1946 55, nr. 7, pl. 26, nr. 21), Apollonia Pontica (Gerasimov 1946 55, nr. 2,
pi. 26, nr. 16), Callatis (Gerasimov 1946 55, nr. 4, pl. 26, nr. 18), Lysimachia (Gerasimov 1946
55, nr. 6, pl. 26, nr. 20), tracice (Gerasimov 1946 55, nr. 3, 5, pl. 26, nr. 17, 19), ca şi cu capul
Marelui Zeu (şi pe monede „de tip scitic"emise pentru Charaspes (Gerasimov 1946 57, nr. 9, pl.
28, n. 1 şi Kanites), cea cu capul zeiţei Atena ar aparţine Callatisului (apărută pe aversul
monedelor cu Apollo pe omphalos (Gerasimov 1946 60, nr. 10-11) şi Demetra (Gerasimov 1946
60, nr. 10, pl. 26, nr. 12) de la Histria, pe monedele de la Dionysopolis (Gerasimov 1946 60, nr.
11), alături de cele cu capul Demetrei asociat cu monograma KA, respectiv etnicul KAA
prezente pe câte o tetradrahmă şi o drahmă de tip Alexandru al Iii-lea (Gerasimov 1946 59, nr.
1-2, pi. 28, nr. 6), apoi pe o tetradrahmă de la Seleukos (Gerasimov 1946 59, nr. 3), pe o drahmă
de la Lysimach (Gerasimov 1946 59, nr. 4), cea cu capul zeului Helios ar aparţine Histriei
(Grămăticu, Oberlănder-Târnoveanu 2003-2005 33) (ce pare a fi fost folosită şi pe tipul
,,Apollo/trepied de la sfârşitul secolului al Iii-lea şi începutul secolului al Ii-lea a. Chr.) (Regling
1910 637, nr. 2406, nr. 3-4; Grămăticu, Oberlănder-Târnoveanu 2003-2005 33) etc. Tot ce este
posibil. În acelaşi timp, trebuie spus că diferenţele iconografice şi implicit de poanson, uneori
doar de detaliu, prezente de la o contramarcă la alta, de acelaşi tip, ne face să ne gândim la
177
Gabriel Talmaţchi
posibilitatea disocierii originii emitentului. Sigur că acolo unde un anumit tip monetar este emis
doar de o singură cetate, contramărcile cu chipul aceleiaşi zeităţi pot aparţine, înainte de toate,
respectivului centru monetar. Tot atât de adevărat este şi faptul că, unele tipuri de contramărci,
pot să aparţină mai multor centre, ele regăsindu-se pe monede diferite din punct de vedere al
emitentului.
Cu alte cuvinte, am putea atribui unele contramărci, în virtutea tradiţiei monetare, dar
credem noi, încă este prea puţin pentru a obţine certitudini în lipsa unor argumente
diversificate. Credem că există încă posibilitatea ca acelaşi tip de contramarcă, ca divinitate, să
poată aparţine tuturor celor trei centre analizate, ca să nu mai amintim şi de contribuţia
centrelor aflate la nord sau la sud de Dobrogea. Din punctul nostru de vedere, această problemă
rămâne pe mai departe supusă cercetării, în funcţie şi de îmbogăţirea bazei de date, a
informaţiilor existente. Trebuie, de asemenea, să identificăm pe monedele emise de cele trei
colonii vest-pontice dobrogene prezenţa unor contramărci aparţinătoare altor centre. Amintim
doar în acest sens prezenţa celei imprimate pe monedele din tipul Zeus (Gerasimov 1946 63, nr.
1, pl. 26, nr. 13).
Ca observaţie de ordin general, diferenţele în diametru a aceluiaşi tip de contramarcă ar
putea indica şi o diferenţă cronologică de imprimare. Suntem convinşi de faptul că un tip de
contramarcă poate fi imprimat de mai multe ori, din punct de vedere cronologic, în cadrul
aceleaşi cetăţii. Probabil că aceste diferenţe de timp nu sunt foarte mari, dar se pot întinde,
eventual, chiar pe o decadă. Nu credem, de asemenea, în concordanţa dintre un anumit
magistrat monetar prezent pe o monedă şi o anumită contramarcă. Eventualele situaţii prezente
le putem considera doar excepţii şi chiar anomalii în procesul general de contramarcare a
monedelor proprii din cele trei colonii.
Cercetarea activităţii monetare a oraşelor vest-pontice dobrogene în epocă autonomă
poate beneficia de noi direcţii şi sugestii puse la dispoziţie de importantul număr de monede
aflate fie în colecţii muzeale, fie în colecţii particulare. Din acest punct de vedere, cercetarea a
ceea ce înseamnă procesul de contramarcare şi contramarca însăşi, aflată pe emisiunile
monetare ale cetăţilor vest-pontice greceşti dobrogene, poate căpăta noi valenţe, fiind unul din
aspectele destul de rar atacate în studiile de specialitate din ţară până în acest moment.
Bibliografie
Auction Ziirich 29 - Auctiones AG, Auction 29, June 12th, Ziirich, 2003
Bouzek 2003 - J. Bouzek, Nieznana maneta Olbii pontyjskiej?, Prece i materially Muzeum
Archeologicznego I Etnograficznego w Lodzi, Seria Numizmatyczna i Konserwatorska, Lodz, 12, 2003, pp.
15-27
Bucovală 1967 - M. Bucovală, Necropole elenistice la Tomis, Constanţa, 1967
Fr. de Callatay 1999 - Fr. de Callatay, Fiscalite et monnayage dans l' oeuvre de Georges Le Rider, în
Travmix de Numismatique Grecque offerts a Georges Le Rider, edites par Michel Amandry et Silvia
Hurter avec la collaboration de Denyse Berend, London, 1999, pp. 109-121
Fr. de Callatay 2000 - Fr. de Callatay, Les monnayages ciliciens du premier quart du Jve s. au. J.-C, în
Varia Anatolica XII. Mecanismes et innovations monetarires dans l' Anatolie Achemenide. Numismatique
et histoire. Actes de la Table Ronde Internationale d' Istambul, 22/23 mai 1997, edites par Olivier
Casabonne, Institut Franc;ais d' Etudes Anatoliennes d' Istambul, Paris, 2000, pp. 93-127
Capelli 1965 - R. Capelli, Manuale di Numismatica, Milano, 1965
CNG 57 -Auctions 57. A Mail Bid Sale, closing April 4, 2001, Classical Numismatic Group, Inc, Lancaster-
London
Conovici 1983 - N. Conovici, Noi descoperiri monetare în perimetrul davei getice de la Piscul Crăsani,
CN, 5, 1983, pp. 39-50
Dima, Popescu 2003 - M. Dima, A. Popescu, Monede antice descoperite în Dobrogea, BSNR, 92-97, 1998-
2003, 146-151, 2003, pp. 367-374
Donoiu 1975 - I. Donoiu, Patru monede ale oraşului Callatis, BSNR, 67-69, 1973-1975, 121-123, 1975, pp.
53-55
Donoiu 1997a - I. Donoiu, Câteva monede kallatiene contramarcate, în Al XIV-lea Simpozion Naţional de
Numismatică, Rezumatele Comunicărilor, Tulcea, 16-18 Mai 1997, 1997, pp. 4
Donoiu 1997 b - I. Donoiu, Lumea antică pe monede, Bucureşti, 1997
Donoiu, Ioniţă 2001 - I. Donoiu, V. Ioniţă, Monede pontice rare sau inedite, în Al XVII-Zea Simpozion
Naţional de Numismatică, Rezumate, Constanţa, 18-19 Mai 2001, 2001, pp. 3
Draganov 1991 - D. Draganov, The Contermarks of Moesia Inferior and Thrace, Klio, 73, 1991, 2, pp. 495-
509
Briidor Egger 1908 - Auktions-Katalog, Griechische Miinzen, Wien, 1908, Briidor Egger Versteigerung in
Wien am 7. Jiinner 1908
Jean Elsen 86 - Vente Publique Veiling-Auction-Auktion 86, 10 Decembre 2005, Jean Elsen & ses Fils s.a,
Bruxelles
Ferri 1983 - L. Ferri, La Numismatica oggi. Guida al collezionismo, Milano, 1983
Fomi 1963 - A. Forni, A Catalogue of the Greek coins in the British Museum. The Tauric Chersonese,
Sannatia, Dacia, Moesia, Thrace, &., edited by Reginald Stuart Poale, Bologna, 1963
Gerasimov 1946 - T. Gerasimov, Anticni moneti s kontramarki ot Doina Misija i Trakija, Izvestija Sofia,
15, 1946, pp. 51-81
Gomy 134 - Gorny & Mosch Giessener Miinzhandlung, Auction 134, October nth, 2004
Gomy 142 - Gorny & Mosch, Giessener Miinzhandlung, Auktion Hochwertige Miinzen Antike, 10.
Oktober 2005, 141/142, Miinchen
Gramatopol 1982 - M. Gramatopol, Artă şi Arheologie Dacică şi Romană, Bucureşti, 1982
Grămăticu 2007 - S. Grămăticu, Însemnări despre un depozit monetar funerar descoperit la Tomis, în
Simpozion de Numismatică organizat cu ocazia comemorării Sfântului Ştefan cel Mare, domn al
Moldovei (1504-2004), Chişinău, 29 septembrie-2 octombrie 2004, Comunicări, Studii şi note, Bucureşti,
2007, pp. 109-126
Grămăticu, Oberliinder-Târnoveanu 2003-2005 - S. Grămăticu, E. Oberliinder-Târnoveanu, Un depozit de
monede autonome histriene descoperit la Călan,jud. Hunedoara, CN, 9-11, 2003-2005, pp. 25-36
Grămăticu, Ioniţă 2004 - S. Grămăticu, V. Ioniţă, Monede autonome de bronz de la Callatis, în Al XXI-lea
Simpozion Naţional de Numismatică, Rezumatele comunicărilor, Caransebeş, 3-5 iunie 2004, 2004, pp.
5-6
Grămăticu, Ioniţă 2006-2007 - S. Grămăticu, V. Ioniţă, Monede de bronz inedite de la Callatis din
secolele I a. Chr. - Ip. Chr., CN, 12-13, 2006-2007, pp. 59-73
Hill 1927 - G. F. Hill, E Art dans Ies monnaies grecques, Pieces choisies reproduites en agrandissement et
decrites, Paris-Bruxelles, 1927
Gerhard Hirsch 183 - Miinzen und Medaillen, Auktion 183 am 20., 21., 22., 23., und 24. September 1994,
Gerhard Hirsch Nachfolger, Miinchen
Gerhard Hirsch 192 - Miinzen und Medaillen, Auktion 192 am 27., 28. und 29. November 1996, Gerhard
Hirsch Nachfolger, Miinchen
Iacob 2000-2001 - M. Iacob, Culte şi zeităţi în Moesia inferior. Demetra-evidenţa numismatică, Pontica,
33-34, 2000-2001, pp. 355-371
Iacob 2002-2003 - M. Iacob, Culte şi zeităţi în Moesia inferior. 2. Hermes-evidenţa numismatică,
Pontica, 35-36, 2002-2003, pp. 409-422
Iacob 2003 - M. Iacob, Noi descoperiri de monede tomitane în Dobrogea. Atelierul monetar tomitan în
epoca romană, Peuce, I (XIV), 2003, pp. 288-293
Iacob 2004 - M. Iacob, Aspecte privind activitatea atelierului monetar callatian în epoca romană, Peuce,
li (XV), 2004, pp. 218-221.
Iliescu, Isăcescu, Gramatopol, Popescu 1967 - O. Iliescu, E. Isăcescu, M. Gramatopol, C. Popescu,
Cabinetul Numismatic. Creşterea colecţiilor. Caiet selectiv de informare, 19, ianuarie-martie, 1967
luga 1987- G. M. luga, O monedă histriană descoperită la Oarţa de Sus,judeţul Maramureş, SCIVA, 38,
1987, 3, pp. 296-297
Knechtel 1904 - W. Knechtel, Câteva monede antice din Dacia şi Moesia, BSNR, 1, 1904, 3-4, pp. 10-14
179
Gabriel Talmaţchi
Knechtel 1908 - W. Knechtel, Monete inedite din urbele antice Kallatis, Istros şi Dionysopolis, BSNR, 5,
1908, 9, 30-39
Knechtel 1919 - W. Knechtel, O nouă monetă a regelui scit Kanites, BSNR, 14, 1919, pp. 25-34
Lazarenko 2002 - I. Lazarenko, In which towns are countermarked coins of Lysimachus with „owl upon
a line, turned to the left" and „owl, turned to the right", Annotazioni Numismatiche, 46, 12, 2002, 14, pp.
1066-1072
Lazarenko 2004-2005 - I. Lazarenko, About the dating and the site of strinking of some hellenistic
countermarks, Bulletin des Musees de la Bulgarie du Sud-Est, 21, 2004-2005, pp. 143-163
Lenormant 1897 - F. Lenormant, La Monnaie dans l'antiquite, Paris, 1897
Macrea 1936 - M. Macrea, M. 1936, Manetele din cetatea dacă de la Costeşti, AISC, voi. II (1933-1935),
1936, Cluj Napoca, pp. 147-163
Martini 2002 - R. Martini, Monete romane imperiali contromarcate di bronzo dall 'area delie province
delia Moesia de delia Thracia di I secolo d. C. Volume I; Parte 1. Tipologia delie contromarche; Parte 2.
Cataloga De/ materiale (Censimento delie monete dalia Moesia e dalia Thracia e delie contromarche
dall 'area pannonica); Parte 3. Monete ausiliarie e falsificazioni. ( = Collezione numismatiche 2-Civiche
raccolte numismatiche). Milano, 2002, pp. 215-226.
Martini, Paunov 2004 - R. Martini, E. Paunov, Early Roman Imperial Countermarked Coins from
Moesia: First Cristical Obseruation (Tipology, Frequency, Chronology and Analysis of Distribution, Acta
Musei Varnensis II, Numismatic and sphragistic contributions to history of the Western Black Sea Coast,
International Conference, Varna, septembre 12th_15th, 2001, 2004, pp. 159-173
Mihăilescu-Bîrliba, Poenaru Bordea 2000 - V. Mihăilescu-Bîrliba, Gh. Poenaru Bordea, Quelques
monnaies recemment decouvertes a Istros, în Civilisations grecque et cultures antiques peripheriques,
hommage a Petre Alexandrescu a son 7oe anniversaire, edites par A. Avram et M. Babeş, Bucarest, 2000,
pp. 303-319
Moisil 1912 - C. Moisil, Creşterea colecţiilor, Analele Academiei Române, 21, octombrie-decembrie, 1912,
pp. 235-337
Moisil C. 1915 - Moisil, Cele mai vechi ateliere monetare de la noi; atelierele oraşelor pontice, Convorbiri
Literare, 49, 1915, 3, pp. 293-306
Moisil 1936 - C. Moisil, Academia Română, Creşterea Colecţiilor Cabinetului Numismatic, 31-34, 1920-
1933, Bucureşti, 1936
Moisil 1944 - C. Moisil, Creşterea colecţiilor cabinetului numismatic, Creşterea Colecţiunilor în anii
1938-1942. Stampe, Manuscrise, Documente, Numismatică, Bucureşti, 1944, pp. 1-125
Moisil 1957 - C. Moisil, Ponduri inedite sau puţin cunoscute din Histria, Callatia şi Torni, SCN, 1, 1957,
pp. 247-295
Morkholm 1982 - O. Morkholm, Some reflections on the production and use of coinage in Ancient Greece,
Historia, 21, 1982, pp. 290-305
Miinz Zentrum Rheinland 77 - Miinz Zentrum Rheinland, Auktion 77, vom 13.-15. April 1994, Miinzen
und Medaillen, Antike-Neuzeit-Literatur, Koln
Netzhammer 1912 - R. Netzhammer, Ce-mi povestesc manetele mele din Tomis?, Revista Catolică, 1, 1912,
pp. 487-503
Oberlănder-Târnoveanu 1978 - E. Oberlănder-Târnoveanu, Aspecte ale circulaţiei monedei greceşti în
Dobrogea de Nord (sec. VI î. e. n.-I e. n.), Pontica, 11, 1978, pp. 59-87
Ocheşeanu, Papuc 1976 - R. Ocheşeanu, Gh. Papuc, Monede greceşti, romane şi bizantine descoperite în
Dobrogea (V), Pontica, 9, 1976, pp. 215-236
Pauker 1938 - M. Pauker, Monete pontice inedite sau puţin cunoscute, CNA, 13, 1938, 109, pp. 22-23
Pedroni 1995 - L. Pedroni, Le contramarche di Akragas, Liguori editare, Napoli, 1995
Petac 2005 - E. Petac, La Collection M. C. Sutzu (Bibliotheque de /'Academie Roumaine, Bucarest). I.
Istros, Kallatis, Tomis, Wetteren, 2005
Pick 1898 - B. Pick, Die Antiken Miinzen Nord-Griechelands, Die antiken Miinzen von Dacien und
Moesien, 1, Berlin,1898
Pippidi, Berciu 1965 - D. M. Pippidi, D. Berciu, Din istoria Dobrogei. Geţi şi greci la Dunărea de Jos din
cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană, Bucureşti, 1965
Poenaru Bordea 1968 - Gh. Poenaru Bordea, Un tezaur de monede callatiene din perioada autonomiei,
SCN, 4, 1968, pp. 103-125
180
Poenaru Bordea 1971 - Gh. Poenaru Bordea, Monede l'ecent descoperite la Histria şi unele probleme de
circulaţie monetară în Dobrogea antică, Pontica, 4, 1971, pp. 319-337
Poenaru Bordea 1978 - Gh. Poenaru Bordea, Viaţa economică în Pontul Stâng în epoca elenistică în
lumina izvoarelor arheologice şi numismatice, rezumatul tezei de doctorat, Bucureşti, 1978
Poenaru Bordea 1992-1993 - Gh. Poenaru Bordea, Recenzie la Sylloge Nummorum Greacorum, voi. IX,
The British Museum, part 1, The Black Sea, London, 1993, 69 pi., BSNR, 86-87, 1992-1993, 140-141, 1996,
pp. 353-360
Poenaru Bordea, Mitrea 1993 - Gh. Poenaru Bordea, B. Mitrea, Decouvertes monetaires en Roumanie-
1992 (XXXVI), Dacia, N. S., 37, 1-2, 1993, pp. 307-320
Poenaru Bordea, Ocheşeanu, Popescu 1998 - Gh. Poenaru Bordea, R. Ocheşeanu, A. Popescu, Monede
greceşti, romane şi bizantine din Dobrogea în colecţia Muzeului din Brăila, SCN, 12, 1998, pp. 83-117
Poole 1963 - Stuart Poale, R. 1963, Catalogue of Greek Coi ns. The Tauric Chersonese, Sarmatia, Dacia,
Moesia, Thrace, &., Bologna, 1963
Popescu, Ionescu 1996 - A. Popescu, M. Ionescu, Monede greceşti, romane şi bizantine descoperite în
Dobrogea, BSNR, 86-87, 1992-1993, 140-141, 1996, pp. 323-328
Preda, Nubar 1973 - C. Preda, H. Nubar, Histria III. Descoperiri monetare 1914-1970, Bucureşti, 1973
Price 1983 .- M. J. Price, Thoughts on the beginnings of coinage, în Studies in Numismatic Method, edit.
by C. N. L. Brooke, B. H. I. H. Stewart, J. G. Pollard şi T.R. Volk, Cambridge, London, New York,
Melboume, Sydney, 1983, pp. 1-10
H. D. Rauch 9 - Auktionshaus H. D. Rauch GmbH, Mail Bid Sale 9, September 23rd, 2005
Rebuffat 1996 - F. Rebuffat, La monnaie dans l 'Antiquite, Paris, 1996
Regling 1910 - K. Regling, Die Antiken Miinzen Nord-Griechelands, Die antiken Miinzen von Dacien und
Moesien, 2.1., Die Miinzen von Odessos und Tomis, Berlin, 1910
Ricci 1917 - S. Ricci, Manete greche, Milano, 1917
G. le Rider 1975 - G. le Rider, Contramarques et surfrappes dans l 'Antiquite grecque, în Etudes
d 'archeologie classique IV. Numismatique Antique. Problemes et Methodes, Actes du colloque organise a
Nancy du 27 septembre au 2 octobre 1971 par l'Universite de Nancy et l'Universite Catholique de
Louuain, edites par J. M. Dentzer, Ph. Gauthier et T. Hackens, Nancy-Louvain, 1975, pp. 27-56
Rogalski 1956 - A. Rogalski, E effigie d'.Artemis sur des monnaies de Callatis, Izvestija Vama, 10, 1956, pp.
119-123
Fritz Rudolf Kiinker 89 - Fritz Rudolf Kiinker Miinzhandlung, Auction 89, March 8th, 2004
Fritz Rudolf Kiinker 94 - Fritz Rudolf Kiinker Miinzenhandltmg, Auction 94, September 2?th, 2004
Ruzicka 1913 - L. Ruzicka, Unedierte Miinzen von Kallatis aus meinel' Sammlung, ZfB, 1913, pp. 4-14
Ruzicka 1917 - L. Ruzicka, Inedita aus Moesia Inferiol', NZ, 50, 1917, pp. 73-173
Ruzicka 1928 - L. Ruzicka, Inedita aus Moesia Inferior, Vjesnik Hrvatskoga Arheoloskoga Drustva, 15,
7.agreb, 1928, pp. 225-248
Seyring 1966 - H. Seyring, Monnaies contremarquee en Syrie, Antiquites Syriennes, 6, 1966, pp. 1-11
Seyring 1968 - H. Seyring, Monnaie hellenistique de Byzance et de Calcedoine, în Essays in Greek coinage
presented to Stanley Robinson, ed. C. M. Kraay and G. K. Jenkins, Oxford, 1968, pp. 185-192
Sîrbu 1996 - V. Sîrbu, Dava getică de la Grădiştea, judeţul Brăila, (I), Brăila, 1996
SNG Danish 1982 - Sylloge Nummorum Graecorum, The Roya[ Collection of Coins and Meda[ Danish
National Museum, Thrace, New Jersey, 1982
SNG Deutschland 1985 - Sylloge Nummorum Graecorum Deutschland, Staatliche Miinzsammlwig
Miinchen, 7. Heft, Taurische Chersones-Sarmatien-Dacia-Moesia Superior-Moesia Inferior, Kommission
fiir Alte Geschichte und Epigraphik des Deutschen Archăologischen Instituts, Berlin, 1985
SNG Fitzwilliam Museum 1972 - Sylloge Nummorum Graecorum, voi. IV, Fitzwilliam Museum: Leake
and general collections, part. II, Sicily-Thrace, London, 1972
SNG IX - M. J. Price, Sylloge Nummroum Graecorum. Voi. IX. The British Museum, part. 1: The Black
Sea, London, 1993
SNG Stancomb Appendix - W. Stancomb, The History and Coinage of the Greek cities on the coast of the
Black Sea from the time of the Gl'eek colonization to the period of Roman domination with particular
reference to the mint of Olbia, volume II, Appendix, Sylloge Nummol'um Graecorum, University of
Warwick, 1994
SNG XI - Sylloge Nummorum Graecorum, Voi. XI, The Wiliams Stancomb collection of coins of the Black
Sea region, Oxford, 2000
181
Gabriel Talmaţchi
Stambuliu 2004 - La Galerie Numismatique Bogdan Stambuliu, Vente Aux Encheres IV, Laussane,
Dimanche, 28 Novembre 2004
Stancomb 1996 - W. M. Stancomb, Some coins minted at Callatis, SCN, 10, 1996, pp. 155-157
Stancomb 1998 - W. M. Stancomb, Agathopolis: a mint on the Black Sea coast, în Studies in Greek
Numismatics in Memory of Martin Jessop Price, eds. R. Ashton, S. Hurter, London, 1998, pp. 335-338
Sutherland 1992 - C. H. V. Sutherland, Arte nella maneta. Estetica nelle manete dalia Grecia Antica ai
giorni nostri, Circulo Numismatico Ligure „Corrado Astengo", Genova, 1992
Sutzu 1912-1913 - M. C. Sutzu, Manete inedite din oraşele noastre pontice (Tomis, Kallatis, Istros),
AARMSI, 35, 1912-1913, pp. 362-385
Sutzu 1915 - M. C. Sutzu, Ponduri şi monede inedite din oraşele noastre pontice, BSNR, 12, 1915, 26, pp.
157-171
Taceva 1995 - M. Taceva, M. 1995, About the so-called scythian kings and their coinage in the greek cities
ofThracia Pontica (the end of the 3rd-2nd century B. C.), în Numismatic and Sphragistic contributions to
ancient and medieval history of Dobroudja, international Symposium, Dobrich, 1993, Dobroudja, 12,
1995, pp. 7-17
Talmaţchi 2000 - G. Talmaţchi, Descoperiri monetare autonome în Dobrogea (sec. IV-I a. Chr.), Istros,
10, 2000, pp. 191-209
Talmaţchi 2001 - G. Talmaţchi, Contribuţii privind circulaţia monetară dobrogeană în secolele VI-I a.
Chr., AUDC, 4, 2001, pp. 120-145
Talmaţchi 2002-2003 - G. Talmaţchi, Descoperiri premonetare şi monetare în Dobrogea (sec. VI-I a.
Chr.), Pontica, 35-36, 2002-2003, pp. 357-394
Talmaţchi 2003 - G. Talmaţchi, Monede autonome histriene, tomitane şi callatiene descoperite în
Dobrogea, ArhMold, 23-24, 2000-2001, 2003, pp. 183-197
Talmaţchi 2003-2005a - G. Talmaţchi, Monede callatiene din perioada autonomiei descoperite în
Dobrogea, CN, 9-11, 2003-2005, pp. 9-11
Talmaţchi 2003-2005b - G. Talmaţchi, Noi precizări privind descoperirile monetare rezultate în urma
săpăturilor arheologice de la "Parcul Catedralei-Constanţa", din anii 1971-1974, CN, 9-11, 2003-2005, pp.
13-17
Talmaţchi 2006a - G. Talmaţchi, On the countermarking of the coins belonging to the West-Pontic
Dobrudjan cities during the autonomous period, în Fontes Historiae. Studia in Honorem Demetrii
Protase, Cluj Napoca, 2006, pp. 807-813
Talmaţchi 2006b - G. Talmaţchi, Les monnaies autonomes d'Istros, Callatis et Tomis, Circulation et
contexte, Wetteren, 2006
Talmaţchi 2006c - G. Talmaţchi, Monedele de tip macedonean în Dobrogea, Sfântu Gheorghe, 2006
G. Talmaţchi, I. Sandor, Rarităţi numismatice histriene, Pontica, 37-38, 2004-2005, pp. 477-481
Talmaţchi, Cliante, 2006-2007 - G. Talmaţchi, T. Cliante, Descoperiri de semen monetare, monede
greceşti autonome şi macedonene în Tomis, apărute în urma săpăturilor arheologice, CN, 12-13, 2006-
2007, pp. 13-26
Teodor, Nicu, Ţau 1987 - S. Teodor, M. Nicu, S. Ţau, Tezaurul de monede callatiene descoperit la Poiana,
judeţul Galaţi, Thraco-Dacica, 8, 1987, pp. 133-138
Topalov 2001 - S. Topalov, Contributions to the study of the coinage and history in the lands of Eastern
Thracefrom the end of the 4 1h c. B.C. to the end of the 3rd c. B.C., Sofia, 2001
Topalov 2004 - S. Topalov, Countermarking and overstriking of coins in the mint of Odessos during 3rd-
151 C. BC, Acta Musei Varnensis II, Numismatic and sphragistic contributions to history of the Western
Black Sea Coast, International Conference, Varna, septembre 121h-151h, 2001, 2004, pp. 52-67
Despre cont1·m1w1·cm·ea m onedelor o m şe / 0 1 · vest-pontice dobroge ne in epocă a uto n o m ă
15
3rm
Planşa I
Gab rie l Ta l rn aţchi
:'lansa li
Desp1·e contra mal"ca „ea monedelor o ra şe/o „ vest-pontice dobrog ene în epocă a utonomă
3 4
5 6
8 9
10 li
185
Gabriel Talm aţchi
1 2
3 4
5 6
7 8
9 10
!"'-.z'9!....:., ......,,.
11 12
- ..•
,-
J CITI
Planşa IV
186
Despre contra marcarea monedelor oraşe lo r vest-pontice dobrogene în epocă auto n omă
3 4
5 6
7 8
9 IO
11
3 ctn
Plan şa V
Gabriel Talmaţchi
3 4
5 6
7 8
J c:11
Planşa VI
188
DATE ARHEOLOGICE ŞI NUMISMATICE PRIVITOARE LA

MONUMENTELE PUBLICE ALE ORAŞULUI ODESSOS DIN
PERIOADA ELENISTICĂ (SECOLELE IV-I a.C.) 1
Aleksandăr Mincev
Abstract
The author described and discussed some archaelogical finds and two bronze
coins of Hellenistic period, found or issued at Odessos (Vama, Bulgaria), all already
edited. However, the author offers a new interpretation of some of them.
L A rectangular and quite large marble base of a sophisticated late 4 th c. BC
sculpture, representing, at least, two figures. Now-a-days, only the footprints of the
bronze statues and of another unidentified object can be seen on the base. There is a
Greek inscription on the long rear side of the base: „Hekatodoros, son of Zopyros made
[this sculpture)" (figs. 1-4). Based on some analogies given by other ancient sculptures
and Hellenistic agora plans (figs. 5-7), the author suggested that the sculptured group of
figures had a mythological background and it was on show at an open air space of
Odessos, most probably at the agora or another plaza. No other sculptures of the ancient
artist Hekatodoros can be traced so far.
2. A bronze coin of Odessos issued ca 115/105-72/71 BC. On the reverse, is
represented a column with a large Corinthian capital with a galloping equestrian statue
over it, next to the recii ning figure of the Great God of Odessos (figs. 8-10). The author's
suggestion is that the statue was of the mighty Pontic King Mithradates VI Eupathor,
who at certain time, during the late 2ed_ early ist c BC, became very close to the
authorities of Odessos, a sort of patron of the ancient town against the Romans. Another
bronze coin issue of the same time, maybe renders the image only of the king's
equestrian statue (fig. 11). This statue was erected by no means at the town agora.
3. A marble grave relief (4th - 3<l c. BC) showing a male figure of a poet or a
rhetorician at a public space, next to a rectangular column with a sundial on the top (fig.
12). The sundial column was also a part of the city decoration, probably of the agora too.
Ali these monuments speak in favor of a sophisticated and up-to date open air
public air environment of Odessos during the Hellenistic period (late 4 th - 1st s. BC).
Informaţiile istorice despre Odessos în timpul perioadei hellenistice, care s-au păstrat,
în general, de la autorii antici sunt destul de sărace şi nu ne oferă nici un fel de detalii despre
arhitectura acestui oraş antic. Cercetările arheologice din ultimii şaizeci de ani, au complectat,
într-o oarecare măsură, această lacună. Cu toate că cele mai importante descoperiri, din acest
domeniu, sunt încă nepublicate în detaliu, cu excepţia rezumatelor rezultatelor săpăturilor
arheologice prezentate în cadrul unor rapoarte anuale 2 , din acest motiv şi încercările de a le
sintetiza în cadrul unor articole sunt incomplete3. Deoarece, până în momentul de faţă, nu s-au
1Traducerea din limba bulgară: Izabela Bârzoagă şi Ernest Oberliinder-Târnoveanu.

2 M. Lazarov, Arheologiceski razkopki na obekt BTS, în AOR, 1978, Sliven, 1988, p. 140; M. Lazarov şi Iv.
Vasilcin, Razkopki na ulica Car Ivan Sisman văv Varna prez 1988 g„ în AOR-1988, Kărdfali, 1989, p. 88;
M. Lazarov şi Iv. VasilCin, Razkopki na ulica Car Ivan Sisman văv Varna prez 1989 g„ în AOR- 1989,
Kjiustendil, 1990, pp. 120-121.
3 Al. Mincev, Odessos prez elinisticeski period (kraj na N v. p. Hr. - naealoto na I v. s. Hr.), în 10 knighi
za Vama, nr. 4, Vama, 2004, pp. 42-50.
Aleksandăr Mincev
descoperit nici Agora oraşului antic şi, nici măcar vreun alt spaţiu mai mare, care să aibă clădiri
publice caracteristice, nu există nici un fel de date sigure despre aspectul lor, sau despre
eventuala lor decorare cu sculpturi. Însă unele monumente arheologice şi numismatice,
descoperite în acest oraş şi publicate mai demult, conţin anumite informaţii despre această
problemă. În acest studiu voi încerca să le analizez şi să le interpretez din nou.
1. POSTAMENT PENTRU UN GRUP STATUAR.
Acesta este de formă dreptunghiulară şi este lucrat din marmură de culoare gri, cu unne
acum abia vizibile de vine mai închise la culoare. Este vorba, probabil, de o marmură de tip
proconesian. (Fig.1). Dimensiunile lui sunt: lungime 1,85 de m., lăţime 0,90 m (cu bordura - 1
metru) şi înălţime de 0,29 m. În părţi se conturează o margine profilată, cu o lăţime de 5 cm şi o
înălţime de 11 cm, care se desparte în două părţi inegale: partea superioară are o lăţime de 11
cm, iar cea inferioară de 8 cm. Această margine înconjoară pe cele două părţi lungi şi pe o parte
(cea din dreapta) a postamentului, iar pe partea stângă care este mai îngustă şi se păstrează
numai în jumătatea din faţă - pe o lungime de 25 cm. O astfel de prelucrare denotă faptul că
partea care a mai rămas din postament (cu o lungime de 65 cm), nu era vizibilă privitorilor.
Piedestalul este foarte bine finisat pe toate părţile, inclusiv şi în partea fără bordură, cu toate că
acolo prelucrarea marmurei a fost un pic mai grosolană. Pe suprafaţa lui superioară s-au
conservat două perechi de amprente de tălpi, ale unei statui, care a fost confecţionată, după cum
se observă, din bronz. În partea stângă a postamentului, se află o pereche de urme de tălpi puţin
mai mari, provenind de la o figurină în mărime naturală sau ceva mai mare. (Fig. 2). Personajul
era întors frontal, în timp ce piciorul lui stâng este în repaos şi, probabil, uşor îndoit sau
jumătate ghemuit, deoarece adâncitura amprentei e mai mică şi rotunjită în partea din faţă, iar
în spate e dreptunghiulară şi mai extinsă. Dimensiunile tălpilor sunt respectiv: 36x15 cm. şi
26x18cm. În partea stângă există o altă grupă, formată din patru adâncituri (Fig.3). Două dintre
ele sunt similare şi, fără îndoială, reprezintă amprentele unei figurine mai mici (aparţinând unui
copil, femei tinere sau al unei persoane de dimensiuni mai mici), dar întoarsă în direcţia opusă
faţă de primul personaj de dimensiuni mai mari, aşezată în partea din spate a postamentului. În
spatele adânciturile tălpilor, există încă două amprente, care au o formă neregulată, de
dreptunghi şi trapezoid, provenind poate de la o banchetă, sau un gard sau poate de la altă
formă (detalii) sculpturală, care, în cadrul compoziţiei, permite figurinei mai mici să fie
reprezentată în poziţie şezândă, sau aplecată, sau într-un fel sprijinită. Dimensiunile
amprentelor sunt de 21x12 cm (pentru tălpi), iar pentru adânciturile din spate, respectiv 35x30
şi 23x17 cm. Distanţa dintre cele două grupuri este de 0,75 de metri. În marginea din dreapta a
laturei lungi (din partea lungă) situate în spatele postamentului, este gravată o inscripţie pe
două rânduri, în limba greacă, având litere egale şi trasate excepţional de bine, cu o înălţime de
1,4 cm: ,,EKaToliop°'; Zo;rriJpov brotqotv" - adică ,J[ekatodoros, fiul lui Zopyros a făcut
[această sculptură]" (Fig. 4). Pe baza formei literelor din inscripţie, monumentul a fost datat de
către G. Mihajlov în secolul al IV-lea a.C.4.
Adânciturile şi, într-o oarecare măsură, inscripţia de pe postament, nu lasă nici un fel de
îndoială că, în cazul de faţă, este vorba de o sculptură ce reprezintă un grup statuar, datând de la
sfârşitul epocii clasice sau din epoca hellenistică a oraşului Odessos. Din păcate, sculptura nu a
ajuns până la noi. Adânciturile urmelor săpate în postament, ne arată în mod clar că această
sculptură a fost realizată din bronz, şi nu din marmură. După toate probabilităţile, figurile
4G. Mihailov, Inscriptiones grecae in Bulgaria repertae, I/2, Serdicae, 1970 ( =IGB, 1970), pp. 134-135,
No. 74.
190
Date arheologice şi numismatice despre monumentele publice ale oraşului Odessos din perioada elenistică
separate din bronz ale grupului statuar au fost fixate cu ajutorul plumbului de baza de marmură.
Faptul că Hekatodoros şi-a pus numele sub această sculptură, ne indică două lucruri. În primul
rând, că el a fost un autor cunoscut şi renumit pentru vremea sa, care se mândrea cu operele sale
şi care s-a bucurat de o apreciere destul de ridicată, astfel încât îşi semna lucrările. Iar din acest
aspect decurge al doilea indiciu - înseamnă că operele sale erau destul de scumpe şi, nu credem
că vreun locuitor al oraşului Odessos, fie el chiar şi un cetăţean bogat, şi-ar fi putut permite să-i
comande o opera de a sa pentru nevoi personale, şi una de asemenea dimensiuni. Ba chiar mai
mult, dimensiunile grupului statuar sunt mult prea mari pentru a servi la decorarea unei
locuinţe particulare, sau chiar a unei curţi aparţinând unei clădiri din secolul al IV-lea a. C.
Datele despre asemenea clădiri elenistice, furnizate de săpăturile arheologice desfăşurate în oraş
până în momentul de faţă, arată că între secolele IV-I a. C. dimensiunile lor nu erau prea maris.
În acest caz, ne rămâne varianta că postamentul din Odessos aparţine unei sculpturi care se afla
într-un loc public. Dimensiunile postamentului din marmură, peste doi metri pătraţi, arată de
asemenea acest fapt. O mărturie suplimentară despre caracterul public al acestui grup social
destul de complicat este şi faptul că cele două figuri de bază sunt dispuse una în faţa celeilalte,
sau că, măcar, au fost întoarse cu partea superioară una spre cealaltă. Acest fapt înseamnă că,
întreaga compoziţie a fost creată special cu scopul ca, din oricare unghi ar fi văzute, personajele
să se privească. Din această cauză, singura posibilitate (în opinia mea) a fost aceea ca acest grup
statuar să fie amplasat într-un loc deschis, adică să fi înfrumuseţat un loc public mare, sau
relativ mare. Cel mai probabil acest loc ar fi fost Agora, sau o altă piaţă publică din Odessos. În
acelaşi timp, partea ei care nu era prea bine finisată, precum şi lipsa unei borduri în partea ei
stângă, care mai era şi îngustă, ne sugerează că monumentul a fost asamblat din bucăţi şi
rezemat de o clădire, sau de o altă structură arhitectonică. Postamentul din marmură a fost
descoperit în partea de sud a bisericii „Sf Bogorodica Panagja". Ea se află la o distanţă foarte
mică de terasa înaltă şi aproximativ mare ca suprafaţă ce se înalţă deasupra ţărmului mării din
oraşul antic. De foarte mult timp a fost emisă ipoteza că, în apropierea locului în care au fost
descoperite, pe strada învecinată, „Odessos" şi, nu departe de biserică, s-a aflat unul dintre cele
mai importante şi timpurii temple (probabil hellenistice) din anticul Odessos, acela al Marelui
Zeu 6 • În acelaşi timp, locul se află în imediata apropiere a Termelor Romane, care au fost
construite mult mai târziu (la sfârşitul secolului al Ii-lea p. C.), şi se întindeau pe o suprafaţă
mare, şi pe terasa următoare, care era un pic mai înaltă, mai dreaptă şi mult mai extinsă. Aici, şi
înainte de venirea romanilor, se afla unul dintre centrele principale ale vieţii urbane din
Odessos. Acest fapt arată prezenţa (sau măcar posibilitatea), unei suprafeţe publice deschise
mult mai mari, în jurul locului unde a fost descoperit postamentul, sau într-o imediată
apropiere. Dimensiunile lui mari şi greutatea respectivă, nu presupune că el ar fi fost transportat
în acest sector, dintr-o parte mai îndepărtată a oraşului antic, cu toate că acest fapt, în principiu,
este un lucru imposibil. Mult mai verosimilă pare ipoteza, că grupul statuar a fost ridicat, într-
adevăr, undeva în apropierea unei pieţe, sau undeva lângă o clădire publică.
Nu se poate spune, dacă autorul grupului statuar a fost un locuitor local, sau este vorba
de o comandă făcută unuia dintre sculptorii renumiţi ai vremii din Grecia continentală sau din
Asia Mică. Se ştie că un alt oraş antic renumit, de pe coasta de vest a Mării Negre, Apollonia,
avea posibilităţi financiare destul de mari, încât să poată comanda o statuie de bronz de şapte
metri pentru templul zeului lor suprem, Apollon, încă din secolul al V-lea a. C., la renumitul
s Al. Mincev, Odessos ... op.cit., pp -49-SO.

6 M. Mircev, Za antiCinite hramove na Odessos, în INMV, 3 (18), 1967, pp. 25-26.
191
Aleksandăr Mincev
autor din aceea epocă, Kallamys7. Din această cauză, este foarte posibil ca şi administraţia
oraşului Odessos 8 , care la sfârşitul secolului al IV-iea a. C. era foarte înstărit, să fi comandat de
asemenea în străinătate acest monument urban destul de important atât din punct de vedere al
dimensiunilor, dar şi, desigur, din punct de vedere al preţului. Până în momentul de faţă, nu am
descoperit alte lucrări aparţinând unui sculptor cu numele de Hekatodoros, fiul lui Zopyros, şi
nici numele lui nu este amintit în izvoarele scrise antice, la care am avut acces. Bineînţeles,
aceste raţionamente nu exclud posibilitatea ca el să fi trăit şi muncit în Odessos, sau să fi avut un
atelier în alt oraş mai mare, de pe ţărmul Mării Negre. Sculptarea modelelor şi turnarea câtorva
figuri de bronz în mărime naturală, sau într-o mărime mai mare decât mărimea naturală, chiar
şi pe bucăţi, nu este o treabă uşoară, chiar şi în ziua de azi. Acest fapt presupune, că sculptorul
trebuia să aibă într-adevăr nişte talente deosebite, precum şi existenţa unor anumite posibilităţi
tehnice pentru realizarea lor - o clădire spaţioasă pentru turnarea figurilor, nişte cuptoare destul
de mari, pentru topirea metalelor şi lucrători calificaţi. Din păcate, nu putem să apreciem doar
după amprentele picioarelor păstrate, ca şi după celelalte detalii existente pe postament, care a
fost, chiar şi în linii mari, schema acestei compoziţii destul de complicate, a complexului
sculptural. Faptul că amprentele tălpilor celor două figuri umane sunt întoarse în direcţii opuse
sugerează că, măcar unul dintre corpuri a fost întors spre celălalt, dacă nu au fost chiar
amândouă întoarse unul spre celălalt. Este foarte posibil ca acest complex statuar să reprezinte o
scenă mitologică, sau legendară, în care participă zei sau semizei, deoarece nu credem că o
compoziţie sculpturală care să reprezinte oameni obişnuiţi ar fi fost expusă într-un loc public.
Acesta era destinat pentru statui de-sine-stătătoare, care aparţineau unor oameni de vază locali,
sau unor străini care au avut contribuţii deosebite pentru bunăstarea oraşului, dar, în cadrul
acestei epoci, nu şi pentru un grup de persoane oarecare. Dacă ar fi să judecăm după
dimensiunile tălpilor şi a adâncimii urmelor lor, figura cea mare era solidă şi masivă, adică ea a
aparţinut cu siguranţă unui bărbat. Una dintre posibilităţile de apartenenţă a figurii de
dimensiuni mai mici este ca aceasta să fi aparţinut lui Eros, unui satir foarte tânăr, sau unei
bacante. Astfel că, ultimele ipoteze ne fac să credem că, în principiu, era vorba de o scenă
dionysiacă. Bineînţeles că, sunt posibile cele mai diferite variante despre interpretarea acestui
grup statuar antic din bronz şi, mai avem destul de mult de presupus în legătură cu subiectul ei,
dar, totul se află în sfera unor supoziţii nesigure. În Antichitate au existat cu siguranţă asemenea
compoziţii multifigurale şi complicate. Monumente de acest gen sunt cunoscute din epoca
hellenistică şi romană. Drept exemplu prezint o sculptură foarte bine conservată (dar din
marmură), a unui grup sculptural din cadrul Muzeului de Arte Frumoase din Boston, Statele
Unite ale Americii. Această sculptură reprezintă un satir tânăr, în poziţie şezândă, cu picioarele
atârnând deasupra unei buturugi, şi care îmbrăţişează o bacantă dansând, care era rezemată şi
întoarsă cu faţa spre el, şi care stă cu spatele la privitor. Pe laturi, la o oarecare distanţă şi întors
spre ei, este reprezentant un Eros zâmbitor şi aflat în mişcare. (Fig. 5). Acest grup a fost datat
spre începutul secolului al Iii-lea şi, este, cel mai probabil, o copie romană al unui model mai
timpuriu grecesc antic9. Acest fapt oferă în linii mari o oarecare imagine despre cum ar putea să
fie conturată o astfel de schemă compoziţională, alcătuită din câteva figuri, întoarse în poziţii
diferite. În muzeul oraşului Santa Barbara, din California, SUA, se păstrează un grup statuar din
marmură, care se numeşte ,,Satir şi nimfă.". Personajele sunt foarte strâns îmbrăţişate, satirul
7
I. Frel, Kallamis i skulph1rata na Apofonia, Sofia, 1966, tot acolo şi bibliografia; D. Nedev şi Kr.
Panayotova, Apo/fonia Ponctica (end of th 1" 1 cenhlries BC), în D V.Grammenos şi E. K. Petropoulos. (ed.),
Ancient Creek Colonies in the Black Sea, Thessaloniki, voi. I, 2003, p. 101.
8 Al. Mincev, Odessos ... op. cit.; în D· V.Grammenos, E. K. Petropoulos. (ed.), Ancinet Creek Colonies in the
Black Sea, Thessaloniki, voi. I, 2003, pp. 249-250.

·"omstock şi C. C. Vermeule, Sculphlre in Stane, Boston, 1976, p. 125, no. 197.
192
fiind reprezentat cu picioarele în aer (Fig. 6), ceea ce ne sugerează o ipoteză despre dispunerea
figurilor în partea dreaptă a postamentului din Odessos. Acest grup este de asemenea o copie
romană din marmură al unui original mai timpuriu. Indiferent de faptul că sunt lucrate din
marmură, aceste exemple arată foarte bine îndemânarea sculpturilor antici de a uni mai multe
figuri într-un grup comun de compoziţie, sau de scenă 10 • După cum bine se ştie, sculptorii
hellenistici s-au folosit de toate cuceririle, avantajele, progresele oferite de înaintaşii lor, din
cadrul epocii clasice. Însă, spre deosebire de ei, aceştia au avut o libertate mai mare, fiind
eliberaţi de canoane, ei cunoştea în profunzime şi au folosit în operele lor teoria perspectivei,
deseori jucându-se cu aceasta. Lor le făcea o deosebită plăcere să prezinte nişte compoziţii
destul de complicate. În acelaşi timp, aceşti maeştrii ai dălţii şi ai cearei, cunoşteau la
perfecţiune anatomia corpului uman şi, operele lor deseori surprind publicul prin contorsionări
din~re cele mai variate şi grele, precum şi prin întinderea torsului şi a membrelor. Acest fapt
oferea posibilitatea de a se crea nişte scene figurative destul de expresive şi grupuri sculpturale.
Cu toate că este destul de dificil, aceste tendinţe se pot studia parţial şi prin intermediul
denivelărilor, care au rămas să fie reprezentate doar de către grupul statuar de pe postament. În
orice caz, statuile, alături de inscripţie şi, desigur, întregul grup statuar complex din Odessos,
sunt o mărturie importantă, atât despre posibilităţile financiare ale oraşului (sau ale vreunui
locuitor bogat, care a plătit pentru această lucrare în locul administraţiei locale). Acest gest este
de fapt şi o dovadă a gustului estetic, deja format, al locuitorilor săi în amenajarea mediului
urban. După cum s-a amintit deja, inscripţia este datată în secolul al IV-iea a. C., dar este posibil
ca turnarea compoziţiei de bronz să fie mutată spre sfârşitul acestui secol (sau chiar spre
începutul secolului al Iii-lea a. C.), când s-a înregistrat perioada primei mari înfloriri a
oraşului 11 • În vremea clasicismul târziu şi în timpul epocii helenistice, în marile oraşe greceşti
antice deseori s-a ridicat în Agora un număr însemnat de monumente, care aparţineau atât unor
persoane importante ale oraşului, sau unor oameni care s-au aflat în slujba sa. Aşa ar fi unele
compoziţii mitologice, care s-au ridicat de-a lungul a decenii şi chiar secole. Aşa de exemplu, în
marea piaţa a oraşului Priene, au fost descoperite postamentele unor astfel de sculpturi, care
aveau forme diferite, variate, şase dintre ele având de asemenea o formă dreptunghiulară şi
dimensiuni mari (Fig. 7). Ele sunt dispuse atât în partea centrală a Agorei, dar aşezate şi în jurul
unor clădiri (după cum se pare că este şi cazul postamentului din Odessos). Întregul
conglomerat al pieţei orăşeneşti din Priene, care a fost descoperit în cadrul săpăturilor, se referă
la secolele IV-III a. C. 12 • Probabil că, într-o oarecare măsură, tot aşa arăta şi Agora oraşului
Odessos, din această perioadă. Este destul de plauzibil, ca postamentul găsit, aparţinând lui
Hekatodoros, fiul lui Zopyros să fi fost o parte din decoraţia ei estetică şi, un detaliu important
informarea unui mediu arhitectural de uz comun.
2. STATUIA UNUI CĂIĂREŢ PE O COLOANĂ.
Una dintre cele mai rare monede de bronz din Odessos, bătute în perioada helenistică
târzie (secolele II-I a. C), oferă o informaţie foarte importantă despre un alt monument, care
înfrumuseţa odinioară oraşul. Pe aversul ei sunt reprezentate, în profil spre dreapta, rezemate
unul de celălalt, un cap de femeie şi un cap de bărbat (Fig. 8) iar pe revers, Marele Zeu (poate fi
cumva vorba de Zeus), culcat pe partea stângă şi ţinând în mâna stânga cornul abundenţei. La
"' C. C. Vermeule, Greek and Roman Sculpture in America, Berckley-Londra, 1981, p. 164, No. 131.
"Al. Mincev, Odessos ... op.cit., pp. 17-18, împreună cu bibliografia temei.
12
E. Kjelberg, G. Salfund, Greek and Roman Art, New York, 1970, p. 143, fig. 33.
193
Aleksandăr Mincev
picioarele lui, dar într-un plan mai îndepărtat, ca un fundal al figurii sale şi comparativ mult mai
mică, este redată o coloană canelată, care are un capitel corintic mare, pe care a fost ridicată
statuia unui cal în mişcare, spre dreapta (Fig. 9). Din ceea ce se poate vedea, pe imaginea
realizată în miniatură, calul s-a ridicat pe picioarele din spate, iar cele din faţă sunt ridicate, ca şi
cum ar face o săritură. Călăreţul poartă o hlamidă răsfirată în vânt. Sub Marele Zeu se află un
postament care poartă o inscripţie într-un câmp dreptunghiular OL1Hl:.ITilN şi, între cornul
abundenţei şi capul zeului se află un spic de grâu 1J. Când a fost publicată prima fotografie a unei
monede de acest tip, imaginea coloanei cu monumentul era destul de ştearsă şi, autorul nu a
înţeles prea bine ce este, din această cauză a presupus că este vorba despre un far 14. Circa
treizeci de ani mai târziu, au fost descoperite şi introduse în literatura de specialitate alte câteva
monede, care erau mult mai bine conservate, care făceau parte din cadrul aceleiaşi emisiuni
monetare, pe care autorul publicaţiei le-a datat între 115/105 şi 72/71 a. C. 1s. Acest fapt a făcut
posibil ca imaginea să se vadă relativ destul de clar şi să poată fi identificată astfel ca un
monument dedicat unui cal ridicat pe o coloană. După imaginea realizată în miniatură nu se
observă detalii (Fig. 10). Autorul care a publicat monedele, consideră că şi în desen,
monumentul îl reprezintă pe Marele Zeu al oraşului, în postura de cavaler 16 , iar emisiunea
monetară a fost, poate, realizată în cinstea împlinirii unei sume rotunde de ani de la întemeierea
oraşului Odessos (n. a.), sau punerea bazelor finalizării templului Marelui Zeu din oraş 1 7. Data
exactă a întemeierii oraşului Odessos nu se cunoaşte: oraşul a fost întemeiat în cursul celui de al
doilea sfert al secolului al VI-lea a. C., în timpul domniei regelui Mediei Astyagos (ca. 585-558 a.
C.) 18 şi baterea unei monede jubiliare în cadrul epocii hellenistice târzii, pare destul de
îndoielnică. Destul de neconvingător sună şi cealaltă ipoteză oferită de autorul publicaţiei, în
care leagă emisiunea monetară de construirea templului Marelui Zeu.
Această reprezentare destul de interesantă, nu credem că ar fi aparţinut protectorului
oraşului, Marele Zeu, a cărui imagine se întâlneşte într-adevăr pe aproape toate emisiunile
monetare de bronz şi una de argint, bătute de către monetăria oraşului•9. A fost acceptată ideea
că două dintre ele îl reprezintă pe zeu în postura de călăreţ, dar, în două variante diferite,
ambele diferenţiindu-se de ea. În primul caz, este vorba de o emisiune monetară de bronz de la
sfârşitul secolului al Ii-lea şi începutul secolului I a. C. (115/105-72/71 a. C). Calul se află în
buiestru, orientat spre dreapta, iar călăreţul este reprezentat ţinând cornul abundenţei 20 • Pe cel
de al doilea tip, calul se află în galop, iar călăreţul aruncă o suliţă. Este o emisiune de bronz din
aceeaşi perioadă (mai jos voi oferi mai multe detalii despre această imagine) 21 • Aceste
reprezentări se deosebesc destul de clar de statuia reprezentată pe coloană, deoarece calul este
reprezentat, în prima variantă, după cum se vede în galop, iar în cea de a doua, numai cu
piciorul stâng din faţă ridicat, în timp ce pe monedă, se pare că el are ridicate ambele picioare
din faţă. Acest fapt sugerează, că această statuie nu-l reprezintă pe Marele Zeu. În afară de
diferenţele care se văd în reprezentări, mai avem alte câteva argumente ca să respingem această
ipoteză.
1
3 S. Topalov, Odessos. Prinosi kam proucivane na monetosecenieto na grada IV-Iv. p. Hr., Sofia, 1999,
pp. 308-309, nr. 44.
1
4 T. Gherasimov, Prinos kăm numismatikata na Odessos, în W, 11, 1960, p. 63 şi 69, tab!. lh
1
5 S. Topalov, Odessos. Prinosi„.op.cit., pp. 249-253, nr. 1-4 şi pp. 308-309, nr. 44.
16 Ibidem, p. 251. (vezi şi nota 18).
1
7 Ibidem, p. 253.
18
Pseudo Scymnos. 748-750.
1
9 K. Regling, Die antiken Miinzen von Dacien und Mosien, voi. I/2, Berlin, 1910, S. 522-525, nr. 2177-
2215; S. Topalov, Odessos. Prinosi„.op.cit., pp. 53-55; 56-57; 64-65.
20
S. Topalov, Odessos. Prinosi ... op.cit., p. 233-236; p. 310-313; nr. 46-51.
21
Ibidem, p. 229-330, nr. 300-301, nr. 33.
194
I. Este destul de improbabil ca într-un oraş să existe două statui oficiale aparţinând
aceluiaşi zeu, iar statuia hellenistică din templul Marelui Zeu din Odessos este destul de bine
cunoscută şi destul de diferită. Ea îl reprezintă ca pe un bărbat bărbos, care are mâna dreaptă o
pateră şi cu un corn al abundenţei, în mâna stângă, pe care-l ţine lângă corp. Această statuie a
zeului este cunoscută din câteva reprezentări, diferite ca formă şi material, şi care sunt datate
între sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al Ii-lea a.C: 22 • El apare şi pe unele
monede de argint 2 3, pe replici mărunte de teracotă 2 4, ca şi pe o reprezentare miniaturală din
plumb 2 s. Ele au fost descoperite în Odessos şi în zonele învecinate oraşului.
2. Reprezentările, de cult aparţinând divinităţilor oraşului, în principiu au fost
ridicate în templele lor, şi nu în locuri publice şi niciodată pe coloane, ci pe postamente care
aveau forme şi dimensiuni diferite.
3. În numismatică nu se cunoaşte nici un caz în care pe o faţă a monedei să fie redate
două reprezentări diferite ale unuia şi aceluiaşi zeu 26 •
Aceste câteva argumente în opinia mea sunt suficient de convingătoare, pentru a se
respinge presupunerile de reprezentare a unei statui ecvestre şi a Marelui Zeu pe această
monedă. Rămâne însă problema cine era cavalerul zugrăvit
Cel mai repede ne vine în minte supoziţia că ar reprezenta vreo personalitate renumită,
care este legată în mod direct de Odessos şi care are o influenţă puternică la un moment dat din
istoria oraşului. După mărturiile autorilor antici care au ajuns până la noi, despre epoca
hellenistică se desprind clar două personalităţi politice, care sunt strâns legate de soarta şi
populaţia apoikiei antice. Primul este moştenitorul din Thracia al lui Alexandru cel Mare,
Lysimachos (323-281 a.C.) 2 7, care într-un anumit moment al epocii hellenistice timpurii (undeva
în jurul anilor 310/309 şi 302/301 a. C.) a acţionat foarte activ în această parte a ţărmului vestic
al Mării Negre 2 B. El a fost rezident chiar, pentru o anumită perioadă de timp, la Tirizis
(Kaliakra), şi poate chiar în Odessos 2 9, unde au fost bătute unele dintre emisiunile monetare de
bronz3°. Diferenţa rezultată între vremea domniei lui Lysimachos şi perioadă de timp când au
fost bătute monedele de bronz din Odessos cu statuia calului este cam în jur de două sute de ani,
dar trebuie să luăm în considerare şi faptul că, oraşul (alături de alţi vecini pontici), a încercat,
de câteva ori, să scuture stăpânirea macedoneană, ceea ce s-a întâmplat, definitiv, după moartea
lui Lysimachos din anul 281 a. C. Chiar dacă s-ar fi ridicat aici o asemenea statuie la sfârşitul
secolului al IV-iea sau începutul secolului al Iii-lea a. C., nu credeam că ea a rămas neatinsă,
după restabilirea independenţei oraşului Odessos şi unele acţiuni militare furtunoase din
următoarele două secolele. Nu avem nici un motiv să credem, că această statuie, chiar dacă s-a
"T. Gerasimov, Kultova statuja na velikja bag v Odessos.

2
1 S. Topalov, Odessos. Prinosi ... op.cit., pp. 296-297, nr. 26.
24 G. Tonceva, Prinos kăm ikonografiata ... , p. 83.
2
s Al. Mincev, Olovna statlletka na Velikja Bog ... , pp. 138-144, fig. 1.
26 Despre această informaţie, ţin să mulţumesc din suflet colegului numismat de la Muzeul arheologic din
Vama, I. Lazarenko.
2- Prima meu comentariu şi care nu este foarte bine cumpănit, asupra imaginii imprimate pe această
monedă este că este vorba eveutual despre un monument dedicat lui Lysimach - Al. Mincev,
Odessos ... op.cit, pp. 64-65. Mai târziu raţionamente suplimentare în legătură cu această problemă pe baza
datei emisiunii monetare, mă îndreaptă spre o altă interpretare, pe care o expun aici. Când am discutat
această problemă cu colegul I. Lazarenko s-a dovedit că şi el a ajuns la aceiaşi concluzie, independent de
mine.
28 Diodor din Sicilia, 19, 73, 1-10; 20, 15; Strabon 7, 3, 8; 7,3, 14; K. Jordanov, Politiceskite otnosenja
meZdu Makedonja i trakijskite dăriavi, Sofia, 2000, pp. 181, 188-189.

2
9 Al. Mincev, Odessos ... op.cit., p. 17, împreună cu bibliografia.
:io I. Lazarenko, Monede de bronz aparţinând unor suverani, bătute în Dionysopolis şi Odessos în secolele
IV- III a. C., (sub tipar) [în bulgară].
195
Aleksandăr Mincev
conservat până la sfârşitul secolului al II-iea şi începutul secolului I a. C., să fie zugrăvită tocmai
atunci pe monedele oraşului.
Cea de a doua personalitate istorică importantă, a cărei activitate coincide şi ca timp
cu această perioadă, este regele pontic Mithridates al VI-lea Eupator (121/120-63 a. C.). Se
presupune că în jurul anilor 106-104 a. C., oraşele de pe ţărmul vestic al Mării Negre au căzut
pradă influenţei sale puternice şi au devenit unii dintre principalii aliaţi ai acestui conducător în
cadrul îndelungatelor războaie împotriva cuceririi romane, în jumătatea estică a Balcanilor31•
Acest fapt este valabil mai ales pentru Odessos, care a exprimat credinţa sa către Mithridates al
VI-lea în jurul anilor 89-85 a. C. printr-o emisiune monetară specială de tetradrahmelor din
argint de tip alexandrin, în care pe aversul monedelor capul lui Heracles, poartă trăsăturile de
portret ale regelui pontic3 2 - o apariţie destul de rară în cadrul numismaticii antice. Acum o sută
de ani a fost formulată şi o ipoteză destul de hazardată, după care se susţinea că fragmentul de
statuie descoperit la Roma, şi care aparţinea lui Mithridates al VI-lea, şi care acum este
conservată la Louvre, la Paris, a fost adusă între anii 72-71 a. C. de la Odessos, drept pradă de
război de către cuceritorul oraşelor vest-pontice, conducătorul roman de oşti Marcus Lucullus33,
(alături de imensa statuie din bronz aparţiI_lând lui Apollon al lui Kalamys, adusă de la Apollonia
Pontica). Este foarte posibil ca tocmai această legătură strânsă a oraşului cu Mithridates şi, nu în
ultimul rând, posibila dependenţă financiară de el, (deoarece tocmai în timpul domniei sale
atelierul monetar local reia baterea emisiunilor monetare orăşeneşti din tetradrahme de argint
postume de tip Alexandru cel Mare), să fi fost materializată printr-o statuie ecvestră a lui,
expusă în agora sau în alt loc vizibil, public. În timpul epocii hellenistice târzii, practica, de a se
ridica statui comemorative sau statui triumfale ecvestre nu era o apariţie izolată. AstfeJ, de
exemplu, la Delphi a existat o statuie ecvestră a regelui Bythiniei, Prusias al Ii-lea (182-149 a.
C.), ridicată pe un postament înalt de zece metri. De asemenea, tot acolo, s-a descoperit un
piedestal înalt de zece metri care avea o înfăţişare asemănătoare statuii triumfale a
conducătorului roman de oşti Lucius Aemilius Paulus, şi care a fost ridicată, probabil, în anul
168 a. C., în onoarea victoriei sale asupra regelui macedonean Perseus (179-168 a. C.)34. După
toate probabilităţile, o eventuală statuie a lui Mithridates a fost confecţionată din bronz şi este
măcar în mărime naturală. Călăreţul era ridicat pe o coloană înaltă din marmură care avea un
diametru mare, pe un capiteliu imens, care a permis ancorarea lui mai strânsă. Această este o
reuşită tehnică destul de mare pentru perioada aceea (şi chiar şi pentru vremea de azi), avându-
se în vedere faptul că statuia era susţinută doar din picioarele din spate ale călăreţului (dacă
judecăm după imaginea destul de mică reprezentată pe monedă) şi aceasta necesita o echilibrare
foarte bună a întregii compoziţii sculpturale. Poate tocmai cu ocazia ridicării statuii în Odessos,
autorităţile orăşeneşti au pus în circulaţie respectiva emisiune monetară de monede de bronz,
aflată în discuţie. Ea se pare că a fost emisă într-un număr limitat şi din această cauză numărul
monedelor descoperite până în momentul de faţă este destul de mic, numai patru monede.
Baterea lor s-a produs cel mai probabil în timpul primului război mithridatic (în jurul anilor 89-
85 a. C), când regele pontic a reuşit să producă câteva înfrângeri romanilor, în principal în Asia
Mică şi în Grecia continentală. Statuia a rămas ca unul dintre simbolurile oraşului Odessos,
probabil aproape două decenii, şi a fost dărâmată cel mai probabil, atunci când legiunile romane
:i•S. I. Saprikin, Pontijskoe carstvo, Moscova, 1996, pp. 186-187, împreună cu bibliografia.
32 M. J. Price, The Coinage in the Name of Alexander the Great and Phillip Arhidaeus. A British Museum
Catalogue, Ziirich-Londra, 1991, pp. 180-195; St. Topalov, Odessos. Prinosi ... op.cit., p. 211 şi pp. 211-229.
:n G. Tonceva, Sculptura în Odessos dintre secolele V-I î. e.n., în INMV, 5 (20), 1967, pp. 25-26, împreună
cu bibliografia.
34 A. Lawrence, GreekArchitecture, voi. I, New Haven-Londra, 1983, p. 280.
196
în frunte cu Lucullus, au intrat în oraş între anii 72-71 a. C.3s. Prezenţa acestei statui pe monedă
este unul dintre cazurile fericite, care permit să se restabilească, măcar şi parţial ceva din
înfăţişare oraşului din timpul epocii hellenistice târzii. Îmi voi permite încă o ipoteză, care estul
destul de greu de dovedit. Dacă într-adevăr statuia nu a prezentat un călăreţ în galop, cu
hlamidă fluturând în vânt (după cum apare pe moneda monumentului) şi care aruncă o suliţă
aducătoare de victorie? Putea figurina miniaturală de pe monument să ţină în realitate o suliţă?
În acest caz, este posibil că cealaltă emisiune monetară specială de bronz a oraşului Odessos, cu
reprezentarea pe revers a unui călăreţ în galop, ţinând o suliţă şi, cu inscripţia O~H[~ITflN] şi
capul unui bărbat cu barbă (Marele Zeu), pe avers, care să reprezinte în realitate statuia ecvestră
aparţinând regelui Mithridates, de pe monument. Din cadrul acestei emisiuni monetare este
cunoscută până în momentul de faţă numai această monedă (!), datată în aceiaşi perioadă
(115/105-72/71 a. C.)36 • Ea se diferenţiază, după cum am văzut, de toate celelalte emisiuni
monetare din Odessos care au reprezentări de călăreţi şi care poartă cornul abundenţei (Fig. 11).
Compararea figurii de pe monument şi de pe cea de a doua monedă la prima vedere par destul
de apropiate, astfel şi în cadrul celeia de a doua picioarele din faţă ale calului sunt ridicate, la fel
ca imaginea reprezentată de statuie. Imaginea corespunde perfect activităţii militare continue,
datorate războiului regelui pontic cu Roma şi este caracteristică şi pentru reprezentarea
persoanelor de rang regal. Mi se pare că este posibil ridicare acestui monument să fie dedicată
de administraţia oraşului şi cu o altă emisiune monetară, dar care a fost de volum redus, arătând
astfel mult mai mare consideraţie puternicului rege pontic.
4(3). CEASUL SOLAR DE PE COLOANĂ
În urmă cu patruzeci de ani Gorana Tonceva a publicat un monument curios,

aparţinând unui mormânt din Odessos, lucrat în marmură37. El se păstrează astăzi fragmentar
şi, prezintă un poet sau un orator, care susţine un recital într-un spaţiu deschis, probabil în piaţa
centrală a oraşului. În spatele lui ca fond, probabil pentru stabilirea locului manifestării, a fost
zugrăvită o coloană înaltă tăiată într-o formă dreptunghiulară sau pătrată, pe care a fost montat
un ceas solar (Fig. 12). Partea de jos din stânga este spartă, iar acolo au fost zugrăviţi probabil
alţi oameni sau vreo altă clădire învecinată, şi care acum din păcate lipsesc. Inscripţia a fost
datată de către ea la începutul secolului al Iii-lea şi al Ii-lea a.C.3 8 , iar mai târziu în secolele al
IV-iea şi al Iii-lea a. C., datarea din urmă fiind şi cea mai corectă39. Corelaţia dintre
reprezentarea figurii oratorului şi dispunerea probabil la o oarecare distanţă de ea a coloanei cu
ceasul e aproape de 1:2. Dacă acceptăm că ele sunt reprezentate în mod proporţional şi că
reprezintă statura medie umană care era în perioada aceea în jur de 1,65-1,70 de metri,
calculând raportând diferenţa din reprezentarea în perspectivă a coloanei, atunci înălţimea ei se
poate calcula aproximativ în jur de 3-4 metri. Aceasta este o înălţime normală, pe care
diviziunea ceasului ar fi putut să se vadă de către locuitorii oraşului care treceau prin piaţă, cu
toate că uneori era destul de dificil. Nu trebuie să se uite şi faptul că cele mai multe dintre
ceasurile solare descoperite pe teritoriul Bulgariei, în practică nu corespund acestor lăţimi şi
35 I. Lazarenko, Obstestvena arhitectura na Odessos vărhu moneti, (sub tipar).

:io St.Topalov, Odessos. Prinosi ... op.cit., pp. 229-230; pp. 300-301, nr. 33.
r G. Tonceva, Dva nadgrobni pametnika ot elenisticinata epoha v Odessos, în Sbornik v pament na Karel
Skorpi/, Sofia, 1961, pp. 233-234, fig. 1.
38 /beadem, p. 234.
39 G. Tonceva, Skulpturata v Odesos ... , p. 16.
197
Aleksandăr Mincev
automat nu erau destul de exacte4°. Dacă comparăm presupusa înălţime a coloanei şi a ceasului
care a fost montat pe ea, atunci dimensiunile sale se pot socoti cu aproximaţie. El a avut o
înălţime de 40-45 cm şi o lăţime de aproximativ 50-60 cm. Ceasul şi coloane este posibil ca cel
mai probabil să fie construite din marmură. Probabil au fost dispuse în partea sudică a agorei
sau respectiv într-un alt loc public descoperit, ca astfel în vreme însorită ceasul să poată să fie
luminat pe parcursul întregii zile. Cel mai posibil nu a fost lucrat în Odessos, şi nu credem că a
fost fabricat nici în hotarele Thraciei antice. O asemenea coloană cu ceas (probabil aceiaşi) a fost
zugrăvită şi pe un alt monument sepulcral, funerar din oraş, care a fost atribuit secolului I a.
C.4', s-ar putea să fie vorba şi de o perioadă ceva mai târzie de secolul Ip. C. Pe acest monument
de asemenea a fost zugrăvit chipul unui bărbat lângă o coloană cu ceas solar. Acest fapt
demonstrează că ceasul a existat şi în cursul secolelor mai târzii, când aspectul acestei pieţe s-a
completat cu un alt detaliu. În partea dreaptă faţă de această figură şi în faţa coloanei cu
ceasornic a fost întruchipat o hermă, care probabil că indică începutul unei dintre străzile
principale ale oraşului. Independent de faptul că ceasul nu a fost fabricat în Odessos, ridicarea
sa demonstrează, că încă din epoca hellenistică timpurie locuitorii săi au avut grijă să-şi
diversifice mediul arhitectonic din oraşul lor şi nu au precupeţit nici un efort financiar pentru
îndeplinirea acestui scop.
Monumentele arheologice şi numismatice din Odessos propun o oarecare preocupare faţă
de împodobirea societăţii oraşului în epoca hellenistică. Este foarte clar că autorităţile locale au
încercat să fie în pas cu tendinţele arhitectonice ale timpului lor şi au depus eforturi şi au alocat nu
foarte puţine resurse pentru ridicarea unor sculpturi diferite ca înfăţişare şi mărime în piaţa centrală,
sau poate chiar şi în alte pieţe şi locuri deschise. În acelaşi timp, câteodată, activitatea lor în această
direcţie a fost determinată şi de conjunctura evenimentelor politice. În toate cazurile însă scopul a
fost de a se crea un oraş frumos, cu o imagine arhitectonică modernă pentru epoca sa şi plăcută
ochiului locuitorilor săi şi vizitatorilor oraşului, şi un mediu de viaţă agreabil.
Abrevieri:
AOP= Descoperiri arheologice şi săpături (Sofia şi alte oraşe)
lAl = Izvestija na Arheologiceski Institut, Sofia
IBAD = Izvestija na Bălgarskoto Arheologiceskoto Druzestvo (Vama)
INMB = Izvestija na Narodnija Muzej Vama (Vama)
Explicaţia figurilor
Fig. 1.Postament de marmură pentru grupul statuar, secolul al IV-iea a. C.
Fig. 2. Detaliu de pe postament - adâncitura urmelor de tălpi aparţinând unei statui ce reprezintă un
bărbat.
Fig. 3. Detaliu de postament - adâncitura urmelor de tălpi unei figurine mici şi a unui suport.
Fig. 4. O inscripţie în greaca veche a sculptorului făcută pe postament.
Fig. 5. un grup statuar din marmură întruchipând un satir şi o menadă de lângă un trunchi de copac - o
copie romană a unui model hellenistic (după Comstock and Vermeule, 1976).
Fig. 6. Un satir şi o menada dansând - o copie romană a unui model hellenistic (după Vermeule, 1981).
Fig. 7. Planul unei agore eleniste din Priene (după Kjelberg and Sălfund, 1971).
4° An. Angelov şi Iv. Ivanov, Slăncev ceasovnic ot Marcianopol, în Interdisciplinami isledvanja, 10, 1983,
pp. 111-115, împreună cu bibliografia.
4• G. Tonceva, Dva nadgrobni pametnika ... op.cit„ pp. 234-236, fig. 2.
Fig. 8. O monedă de bronz de la Odessos, din perioada hellenistică (avers şi revers) cu un zeu în poziţie
şezând şi o coloană cu un monument (după Topalov, 1999).
Fig. 9. Detaliu din desen - monumentul cu statuia călăreţului.
Fig. 10. O monedă de bronz de la Odessos, din perioada hellenistică (avers şi revers) cavaler aruncând o
suliţă (după Topalov, 1999).
Fig.11. Un monument funerar din Odessos secolele IV- III a.C.) cu o reprezentare a unei coloane cu un ceas
solar.
199
Aleksandăr Mincev
Fig. t
Fig. 2
t<'ig. 3
Planşa I
200
.·•
Fig. 4
Fig. 6
Fig. 5
Fig. 7
Pl an şa II
201
AJ e ksand ă r Mincev
Fig. 8 Fig. 10
l'ig. 9
Fig. 11
Plan ş a III
202
QUESTIONS OF COIN USE IN THE LATE CELTIC TRANSDANUBIA
Melinda Torbâgyi
The late Celtic coinage can be characterised in general by the appearance of the small
change (small silver and bronze coins), which already shows an advanced form of coin use. It
has long been recognised that the development of coin using economy is connected with the
protourban settlements of the Celts during the time of the so called oppida civilisation 1 • The
recent research in the oppida in northern and north-eastern Gaul proved clearly this
connection 2 •
This development began in the eastern Celtic region, as well. A vast number of new
finds, adding severa! previously unknown types came to light due to the use of metal detectors
(e. g. Roseldorf types in Lower Austria)3, and they are dated to even earlier time - in the first
half of the first century BC. The former assumption is proved to be true that small silver coins
are joined to the Norican and Tauriscan tetradrachm series4. There are coinages in the region
neighbouring Pannonia, which can be connected to oppida, like Magdalensberg, Karlstein,
Oberleiserberg and the Boier in Bratislava. During the intensive excavations in the territory of
Bratislava numerous coins were recovered, sometimes from well-dated archaeological contextss.
1
NASH, D.: The growth of urban society in France. In: Oppida: the Beginnings of Urbanisation in
Barabarian Europe. BAR Suppl. Ser. 11. 1976, p. 95-133, especially p. 122-125; NASH, D.: Plus <;a change
„.currency in Central Gaul from Julius Caesar to Nero. In: Scripta Nummaria Romana. Ed.: R.A.G.Carson-
C.M. Kraay, London 1978, p. 12-31; WIGG, D.: Die Stimme der Gegenseite? In: Kontinuitiit und
Diskontinuitiit. RGA-E Band 35. Berlin-New York 2002, p. 218-241.
'GILLES, K.-J.: Neue Funde und Beobachtungen zu den Anfangen Triers, in Trierer Zeitschr. 55, 1992, p.
193-232; GILLES, K.-J.: Keltische Fundmiinzen im ostlichen Treverergebiet, in Trierer Zeitschr. 56, 1993, p.
35-66; METZLER, J.: Das treverische Oppidum mif dem Titelberg. Luxemburg 1995; KRAUSSE, D.: Der
.Kasselt" bei Wallendorf (Kreis Bitburg-Priim), in Trierer Zeitschr. 59, 1996, p. 17-78; GILLES, K.-J.: Ăltere
Fundrniinzen vom „Kasselt" bei Wallendorf, in Trierer Zeitschr. 59, 1996, p. 79-82; WIGG, D.: Das Ende der
keltischen Miinzgeldwirtschaft am Mittelrhein, in Germania 74, 1996, p. 377-397; WIGG, D-RIEDERER, J.:
Die Chronologie der keltischen Miinzprăgung am Mittelrhein. In: stephanos numismatikos Edith Schanert-
Geiss zum 65. Geburtstag, Hrsg. U. Peter, Berlin 1998, p. 660-674; LOSCHEIDER, R.: Untersuchungen zum
spiitlatenezeitlichen Miinzwesen des Trevererlandes, in ArchMosellana 3, 1998, p. 63-225; WIGG, D.: Der
Beitrag des Martbergs zur eisenzeitlichen Numismatik. In: Kelten, Germanen, Ramer im Mittelgebirgsraum
zwischen Luxemburg und Thiiringen. Akten des Int. Kolloquiums zum DFG_Schwerpimktprogramm
.Romanisierung" in Trier 1998. Hrsg. A. Haffner-S.von Schnurbein, Bonn 2000, p. 485-496; HASELGROVE,
C.: Archaeological dating of Iran Age coinage in northern France. In: XII. Int.Num.Kongr. Berlin 1997. Akten
I. Hrsg. B. Kluge-B.Weisser, Berlin 2000, p. 409-417; WIGG, D.:Thr Martberg on the Lower Mose) and the
development of the coin-using economy in North Gaul in the late Latene and early Roman period. In: XII.
lnt.Num.Kongr. Berlin 1997. Akten I. Hrsg. B. Kluge-B. Weisser, Berlin 2000, p. 447-452.
J DEMBSKY, G.: Neue Keltenmiinzen aus Niederosterreich, in MONG 31, 1991, p. 5-10; DEMBSKY, G.:
Keltische Miinzen in Noricum, in Carinthia I, 189, 1999, p. 625-636; DEMBSKY, G.: Die Fundmiinzen vom
Mallnitzer Tauern - norische und tauriskische Obole, in NZ 10-109, 2001, p. 35-54; DEMBSKY, G.: Neues
zu Keltenmiinzen aus Osterreich. In: A numizmatika es a tarstudom{myok VI. Konferenz in
Szekesfehervar 2004. Hrsg.: M. Torbâgyi. Szekesfehervar 2007, p. 7-12
4 GOBL, R.: Typologie und Chronologie der keltischen Miinzprăgung in Noricum. Wien 1973, p. 45-46.
s ZACHAR, L.-REXA, D.: Beitrag zur Problematik der spătlatenezeitlichen Siedlungshorizont innerhalb des
Bratislavaer Oppidums, in Zbornik Slovenskeho Narodneho Muzea 82, 1988, p. 27-70; KOLNÎKOVĂ, E.:
Miinzfunde und die historischen Ereignisse im nordlichen Mitteldonauraum um die Zeitwende. In: Kelten,
Germanen, Ramer im Mitteldonaugebiet vom Ausklang der latene Zivilisation bis zum 2. Jahrhundert. Hrsg.:
J.Tejral, KPieta, J.Rajtar, Bmo-Nitra 1995. P. 103-119.; KOLNÎKOVĂ, E.: Norische Miinzen im Oppidum
Bratislava und in seinem Hinterland, in SlovNum 14, 1996, p. 9-57; PIETA, K.-PLACHA, V.: Die ersten Romer
im nordlichen Mitteldonauraum im Lichte neuen Grabungen in Devin. In: Germanen beiderseits des
spătantiken Limes. Spisy Arch. Ostavu AV CR Bmo 14, 1999, p. 179-205.
Melinda Torbagyi
What is the situation in Transdanubia, west of the river Danube? The territory under
consideration is more or less the northern part of the later province Pannonia, between the river
Drav and Danube. There are some coin types, which are dated to the late La Tene period 6 • But
the chronology of the types in question is exclusively based on typology, metrology and
sometimes on overstrikes. They have not been known from stratified deposits in controlled
excavations, so far.
There are some oppida or oppidum-like settlements dated to the La Tene D period in
this area (Map 1.), but the few recent excavations concentrated, first of all on the dating of the
fortifications, and no real evidences of the urbanisation have been discovered, yet. 7
Velemszentvid8 was systematically excavated in the frame of the common French-Hungarian
project in 1988-1994 but new numismatic material was not discovered. Even at the beginning of
the 2oth century the excavation by Miske produced about two dozen coins apart from the coin
hoard of the Velem-type (Fig. 1)9, but the exact circumstances are unknown. There are sorne
small silver coins among them (Fig. 2). They are probably local types on the base of the
distribution (Map 2), but we do not have definite evidences to minting activity in the site. The
dating of the tetradrachms of Velem type to the first part of the first century BC is based on the
Tauriscan overstrikes. Some imported coins came to light in the territory of Velem, as well
which can also be dated to the early first century BC (Boii gold fractions and Norican
„Kugelreiter"B2) 10 • Even the Kapos-type bronze coin discovered here may be dated to this period
because it belongs to the older serie of the Kapos-type coinage 11 • The end ofthe oppidum may be
indicated by a La Tene D2 pot, unfortunately it did not come from clearly stratified context 12 • On
the small silvers, ca. 0.45 g, we do not have any information, at all.
Similar small silver coins (ca. 0.75 and 0-45 g) are known even from Komarom and 6-
Sz6ny13 (the Roman Brigetio), the sites are very close to each other (Fig. 3-5). To their dating the
only information available is a VelkY Bysterec-type tetradrachm which is dated to the first part
of the first century BC by Eva Kolnikova 14. They may be connected to the Boii or to an unknown
6 TORBĂGYI, M.: Late Celtic coinage in Hungary, in NumKăzlăny 100-101, 2001-2002, p. 243-247.
7 PETHO, M.: A Gellerthegyi oppidum Mii oldalâ.n vegzett kutatasok 1993-1997 kozott, in Budapest
Regisegei 35, 2002, p. 125-129.
8 BUCHSENSCHUTZ,0.-CSERMENYI, V.-GUILLAUMET, J.-P. -SZABO, M.: La campagne franco-
hongroise de fouilles des 1988 aVelem-Szentvid, in AAH 42, 1990, p. 45-54; SZABO, M.- GUILLAUMET,
J.-P. - CSERMENYI, V.: Fouilles franco-hongroise a Velem-Szentvid: recherches sur la fortification
latenienne, in AAH 46, 1994, p. 107-126; GUILLAUMET, J.-P. - SZABO, M.-CZAJLIK, Z.: Bilan des
recherches franco-hongroise aVelem-Szentvid 1988-1994, in Savaria 24/3, 1998-1999, p. 383-408.
9 TORBĂGYI, M.: Zwei keltischen Miinzschatzfunde im Ungarischen Nationalmuseum (Velemszentvid und
Ostffyasszonyfa), in Folia Archaeologica 49-50, 2001-2002, p. 143-160.
10
GOBL, R.: Typologie und Chronologie ... p. 23-24; GOBL, R.: Miinzprăgung und Geldverkehr der Kelten
in Osterreich, in Verăffentlichungen der Num. Kommission Bd. 28 Wien 1992, p. 9-10; The coin hoard in
Enemonzo 1998 considerably overturned the traditional chronology of the Norican and Tauriscan
coinages. As a consequence the chronology of all the coinages in connection with them must be revised.
GORINI, G.: II ripostiglio di Enemonzo e la monetazione de! Norico. Padova 2005. DEMBSKI, G.: Beginn
und Ende der Mi.inzprăgung in Noricum. In: stephanos numismatikos Edith Schonert-Geiss zum 65.
Geburtstag, Hrsg. U. Peter, Berlin 1998, p. 199-205; DEMBSKI, G.: Keltische Miinzen in Noricum.; KOS,
P.: The beginnings of the coinage of Celtic tribes in the southeastern Alps, in SlovNwn 18, 2007, p. 59-68.
11
TORBĂGYI, M.: Bemerkungen zur Chronologie der keltischen Mi.inzen vom Kapostaler Typ. In:
stephanos nomismatikos Edith Schănert-Geiss zum 65. Geburtstag, Hrsg. U. Peter, Berlin 1998, p. 631-
642.
'" SZABO, M.- GUILLAUMET, J.-P. - CSERMENYI, V.: Fouilles franco-hongroise a Velem-Szentvid:
recherches sur la fortification latenienne, p. 124.
•:1 CASTELIN, K.: Keltische KJeinsilbermiinzen von Brigetio, in NumKăzlăny 68-69, 1969-1970, p. 3-12.
14 KOLNÎKOVĂ, E.: Severoslovenske keltske mince hrbol'om na avarze, in SlovNum 17, 2004, p. 11-49.
204
tribe which becarne independent after the collapse of the Boian power owing to the Boii-Dacian
war in ca. 45-40 BC 1s.
Another rnysterious coinage of this period is the drachrns of T6tfalu-type. Apart frorn
the almost 1000 coins of the T6tfalu hoard - the site situated in the Danube island called
Szentendre - hardly any pieces are known frorn sites. Their relative chronology is also based
only on numismatica} evidences. T6thfalu-type has certain typological relation - first of all its
reverse - to the Sirnrnering-type attributed to the Boii 16 • T6tfalu-type has, however, a larger
type-repertoire (Fig. 6-8) than Sirnrnering and their weight is heavier, and so the T6tfalu
drachms rnay have been rninted earlier. The prototypes of the obverses of T6tfalu reveal far-
reaching contacts towards Noricurn, Gaul and Rornen.
Two large oppidurn-like settlernents can be found in the southern part of the territory
under consideration - south of the Lake Balaton - Szalacska and Regăly. Neither Szalacska nor
Regoly have been systernatically excavated recently. New coin finds are nat known frorn either
sites, but severa} Kapos-type coins - rnainly bronzes - were discovered by private collectors on
many sites, unfortunately, without exact find place (Fig. 9-11). Recently, a die for Kapos-type
came to light, but it is only known on photo to rne (Fig. 12). Dies for Kapos-type srnall silver
and/or bronze coins with equiprnent of a rnetal-workshop were discovered at the begining of the
201h century18 , but the whole ensernble was destroyed during the World War II. A Tauriscan
tetradrachrn (Gjurgjevac-type) gives sorne support to the dating of the mint to the rniddle third
of the first century BC. Coin finds of Kapos-type were rnentioned in the territory of the oppidurn
in Regoly by the old excavation reports, unfortunately they gave inforrnation neither on the
amount of the coins nor the exact archaeological context. It is, however a fact that the Kapos-
type appears to be the rnost cornrnon type arnong the late Celtic coin types in Pannonia. It has
severa! well-separated phases of development, beginning frorn the good quality silver
tetradrachrns (weighing 11-12 g) and drachrns until the extrernly poor quality bronze coins, the
so-called Dunaszekcsă-type (Fig.13). The Kapos-type coinage has a relatively large distribution
area, but they - even the bronze exernplars - are distributed far frorn their place of origin, as
well (Map 3). A very poor quality bronze specimen of Kapos-type is the only coin find in the
oppidum at Gellert-hill (Budapest). It was forrnerly assurned that the rninting of the bronze
coins or at least their circulation was still lasting in the early Roman period 19, though we do nat
have any indication of their survival. So far they have been corning to light neither with Roman
coins together nor in Roman rnillieu. In addition the region, which seerns to be the mast
developed area with regard to the coin use in the late Celtic period in Pannonia, produced only
very few early Roman coin finds 20 • In the light of the research in the Middle-Rheinland21 a
similar process rnay have taken place in the Kapos valley. The coin using econorny carne to an
1
5 The exact time of the war is hardly discussed still today. DOBESCH, G.: Zur Chronologie des
Dakerki:inigs Burebista. In: Găbl, R.: Die Hexadrachmenprăgung der Gross-Boier. Wien 1994, p. 51-68.;
DOBESCH, G.: Die Boier und Burebista. In: Kelten, Germanen, Ramer im Mitteldonaugebiet vom
Ausklang der Latene - Zivilisation bis zum 2. Jahrhundert. Brno - Nitra 1995, p. 15-19.
16
PAULSEN, R.: Die Miinzprăgungen der Boier. Leipzig und Wien 1933, p. 98-99.
"TORBĂGYI, M.: Late Celtic coinage „.; TORBĂGYI, M.: Manete celtiche in Ungheria. Milano 2000. p.
53-58.
18
GOHL, 0.: A szalacskai kelta penzvero es bronzi:intO miihely, in NumKăzlăny 6, 1907, p. 47-64.
1
9 BÎRO SEY, K.: The Questions of the Chronology of the Transdanubian Celtic Bronze Coins, in AAH 24,
1972, p. 359-363.
'"GABLER, D.: Aspects of the development of late Iron Age settlements in Transdanubia into the Roman
period. (Evidence based upon the excavations at Szakăly.) In: Studies in the Iran Age of Hungary. BAR
lnt. Series 144. Oxford 1982, p. 94.
"WJGG, D.: Die Stimme der Gegenseite? 231 ff.
205
Melinda Torbâgyi
end with the end of the oppida civilisation ca. in the middle of the first century BC and then for a
long time there has been no such millieu which demanded to use money in daily life.
Ali the coin types mentioned above belong to the group of the Philippeus imitations. The
first signs of the Roman influence appeared already in the coinage of T6tfalu (a Memrnius
denarius was the prototype of an obverse design), which connects them to the Boii even more
who also used some Roman prototypes and Latin letters on their coin legend 22 •
Indisputably the latest Celtic coinage in Pannonia belongs to the Eraviscan tribe 2 3. It is
the only coinage, which was minted exclusively on Roman prototypes and on denarius standard.
The legend - IRAVISCI, RAVIS (Fig. 14-15) - unambiguously connects them to the tribe, which
lived in north-eastern Pannonia according the Roman historical and epigraphical sources2 4. One
of its centres was the oppidum on the Gellert-hill (Budapest) 2 s. The minting on the base of the
prototypes issued in the 8o-6os BC could be supposed in the middle of the first century BC, but
there are not any literary or archaeological data to the Roman contact at that time. The first
evidences of the Roman contacts are the Republican coins - severa} coin hoards can be found in
the Eraviscan territory - but they were even in circulation in large amount during the reign of
Augustus either in the Empire or outside its borders 26 • The earliest Roman import can be dated
also to the Augustan period 21. Rome's interest in the Middle-Danubian area began after the
capture of Siscia in 35 BC2 B.
The recently arisen Dacian theory connects the arrival of the Roman Republican denarii to
Burebista's campaign. The Eraviscan coinage might have been inducated by the Dacians, and the
Eraviscan coins without legend might even have been Dacian products2 9. Apart from the different
style of the Dacian and Eraviscan imitations there are hardly any trace of the Dacian presence or
influence in the Eraviscan territory3°. I assume, however, that a Roman-type coinage can be
imagined rather in an „economica} or politica} sphere" influenced by the Romans.
Unfortunately, only a very few literary information on the Roman presence and on the
Roman contact is available, at all from the time preceding the organisation of the province. The
recent excavations have discovered numerous early Roman finds in the Eraviscan territory, e.g.
Aquincum:i 1 and its neighbouring, Pâty3 2 and Budaărs33, and even some Republican denarii and
22
ONDRUCH, V.: Keltske mince typu Biatec z Bratislavy. Bratislava 1958; KOLNÎKOVĂ, E.: Bratislavske
keltske mince. Bratislava 1991; GOBL, R.: Die Hexadrachmenprăgung der Gross-Boier. Wien 1994.
2
:1 TORBĂGYI, M.: Die Miinzprăgung der Eravisker, in AAH 36, 1984, p. 161-196.
2
4 KOVĂCS, P. : Civitas Eraviscorum. In: Pannonia and beyond Studies in honour of Laszlo Bark6czi.
Hrsg. A. Vaday, Antaeus 24, 1999, p. 278.
" BONIS, E.: Die spătkeltische Siedlung in Gellerthegy-Taban. Budapest 1969; MARĂZ, B.: A Budapest-
2
Gellertheţ;_Y es komyekenek kes6 La Tene kori telepiilestortenete, I, in Budapest Regisegei 39, 2005, p. 39-49.
26 TORBAGYI, M.: Die Miinzprăgung der Eravisker, pp. 180-186; and on the problem of the dating value of
the Augustus' coins REECE, R.: Roman monetary impact in the Celtic world - thoughts and problems. In:
Coinage and society in Britain and Gaul. CBA Research Report. No. 38, 1981, p. 24-25.
27 GABLER, D.: Pannonia megszâllâsânak nehâny kerdese a terra sigillâtăk tiikreben, in ArchErt 106, 1979,
p. 199-217.
28 MOCSY, A.: Pannonia and Upper Moesia. London-Boston 1974, 31ff.
2 9 HAUPT, P. -NICK,M.: Ein neuer Miinzschatz mit Denaren der Eravisker aus Gegend von Gyor (Ungaro),
in NZ 104-105, 1997, p. 41-81; KOLNIKOVA, E.: Miinzen der Eravisker, Azaler und andere Nachahmungen
der Republikanische Denare im Nordkarpatischen Raum. In: In memoriam Ludovici Huszar, Hrsg. K.
Bir6 Sey, J. Buza, M. Csoma, I.Gedai, Budapest 2005, p. 85.
3° TORBĂGYI, M.: Neue Beitrăge zur eraviskischen Miinzprăgung. In: Pannonica provincia/ia et
Archaeologia. Studia sollemnia auctorum hungarorum Eugenio Fitz octogenario dedicata. Budapest
2003, p. 47-56.
:i• HABLE, T.: Preliminary report on the excavations at a celtic (Eraviscus) settlement and a Roman period
cemetery soith of the Roman military fort in the Vizivâros. In: Aquincum. Excavations and rescue works
at the Aquincum Museum in 1997. Budapest 1998, p. 34-35.
:i 2 OTTOMĂNYI, K. et alia: A pâtyi r6mai telep ujabb kutatâsi eredmenyei, in Studia Comitatensia 30, 2007.
206
bronze coins of lulio-Claudian dynasty came to light. (6 Republican denarii in a LTD house in
Pâty.) The excavations and field survey prove the unbroken survival of severa} LTD settlements
in the Roman period34. As the result of the long discussion on the conquest of Pannonia the
research today agreed that the organisation of Province Pannonia was a gradual process:is.
With regard to the Roman type Eraviscan coinage it may be worth to take into consideration
the possibility of a kind of foedus in the Augustan period. Giving Roman right of citizenship to
certain local leaders of tribes living on Eraviscan territory may alsa refer to federal relationship
between them and the Romans (CIL lll 3377, 10552). The tribes ofTransdanubia were not organised
into tribal cohorses, their regular recruitment into certain Pannonian army corps can be traced only
from the Flavian period3 6 • lt is, however, surprising that no Eraviscan coin has come to light in the
Eraviscan settlements, either Gellert-hill or Taban and other small settlements around the Gellert-
hill or Pâty and Budaors, so far. There are only the coin hoards and some single finds with uncertain
origin37. On the other hand we know some quinar-sized coins which probably belong to the
Eraviscan coinage3 8 (Fig. 16-17). Recently, two new coin hoards (Devin, Gyor)39 came to light out of
the Eraviscan territory. These finds show a definite distribution to north and north-west (Map 4). lt
is assumed that Devin may have been Tiberius' winter camp during the campaign against
Marobodus in 6 AD4o.
These new hoards gave me the idea that the Eraviscan denarii may have served for
certain purposes of the Roman army4 1 • This may be indicated by the RAVIS denar in a hoard of
Roman denarii in Lutterkrug4 2 •
There are some single finds of Eraviscan coins in Slowakia but a part of them is undoubtedly
imitation, their style is quite different and their weight is much lightef43. An Eraviscan imitation
:n OITOMĂNYI, K.: Die Grabungen in der spătlatenezeitlich-romischen Siedlung von Budaors, in AAH 56,
2005, p. 67-132.; TORBĂGYI, M.: Ujabb adatok Pannonia romanizâci6jâhoz. ln: A numizmatika es a
tarstudomanyok VI. Konferencia Szekesfehervaron 2004. Szekesfehervâr 2007, p. 17-24.
:1-1 GABLER, D.: The survival of late la Tene settlements in the Roman period. ln: Roman Frontier Studies
1989. Ed.: V.A.Maxfield-M.J.Dobson, Exeter 1991, p. 424-431; GABLER, D.: The shaping of the life of the
late La Time settlements in the Roman period, in Antaeus 19-20, 1990-1991, p. 51-70.
:1; KOVACS, P.: The conquest of Pannonia and its organisation as a province. In: Early Geographers - the
period of the Roman conquest. Ed.: B. Feher-P. Kovacs, /Fontes Pannoniae Antiquae 1./ Budapest 2005, p.
198-225. with the complex literature of the problem.
16 Idem p. 224-225.
rTQRBĂGYI, M.: Die Miinzprăgung der Eravisker.
18 TORBĂGYI, M.: „Eraviszkusz" quinar. In: In memoriam Ludovici Huszar. Hrsg. K. Bir6 Sey, J. Buza, M.
Csoma, l.Gedai, Budapest 2005, p. 90-95.

39 HAUPT, P. -NICK,M.: Ein neuer Miinzschatz mit Denaren der Eravisker aus Gegend von Gyor; FIALA,
A.-PLACHĂ, V.: Hromadny nâ.lez keltsk)rch minei na hrade Devin, in SlovNum 15, 1998, p. 201-210.
~ 0 PIETA, K.-PLACHĂ, V.: Die ersten Romer im nordlichen Mitteldonauraum im Lichte neuen Grabungen
in Devin. In: Germanen beiderseits des spătantiken Limes. Spisy Arch. Ustavu AV CR Brno 14, 1999, p.
179-205.
~' On the possible military purposes of the local coinages in Gallia and Germania, NASH, D.: Plus r;a change
„. p. 21; WIGHTMAN, E. M.: Le Gaule Chevelue entre Caesar et Auguste. ln: Actes du 9°1 Congres
Intemationa/d'etudes sur Ies frontieres romaines. Mamaia 1972. Koln - Bukarest - Wien 1974, p. 480-
481.; FURGER-GUNTI, A.: Friihe Auxilien am Rhein - keltische Mi.inzen in romischen Militărstationen, in
ArchKorrbl 11, 1981, p. 231-246; WOLTERS, R.: Keltische Miinzen in romischen Militărstationen. Und die
Besoldung rămischer Hilfstruppen in spătrepublikanischer und fri.ihaugusteischer Zeit, in Tyche 3, 1988,
p. 261-272; WIGG, D.: Die Stimme der Gegenseite? 226ff;
42 BERGER, F.: Untersuchungen zu romerzeitlichen Munzfunden in Nordwestdeutschland. SFMA 9.
Berlin 1992, p. 88-89.
43 TOMĂSOVA, B.-KOLNÎKOVĂ, E.: Keltske a rimske mince z Hradiska v Hrabusiciach, in SlovNum 15,
1998, p. 196-200, pi. 2, 4-5.
207
Melinda Torbăgyi
came to light in West-Ukraine, as well in a Dacian "dava" dated to the period between 60 BC and 106
Al)44.
On the base of the above mentioned three different coinage centres seem to emerge in
Transdanubia: one in North-Western part of Pannonia which seems to he a kind of periphery of
the Boii-Tauriscan coinage. Another in the Kapos-valley which may have been the most
advanced region in Pannonia in the aspect of the coin use during the Late Celtic period, but the
development stopped in the Roman period. The third region is the Eraviscan territory in North-
Eastern Pannonia where a Roman-type coinage emerged in the Augustan period, perhaps with
Roman impetus. The Eraviscan coins must have survived to the late Tiberian-early Claudian
period, as one of the Bia hoards contains a Caligula's denarius4s. This hoard in Bia contains even
some special type of Eraviscan denarii (Fig. 18-20). They may have been minted in a later phase
of the Eraviscan coinage, and perhaps in another mint.
Based on the above mentioned, I would risk the assumption that the Celts in
Transdanubia took the first steps to the coin using economy in connection with the oppida.
There are some indications, which refer to the collapse of the oppida civilisation, involving at the
same time the end of the late Celtic coinages about the middle of the first century BC in this
region, as well (North-west Pannonia, Kapos-valley). It seems, the latest Celtic coinage, the
Eraviscan can he definitely interpreted in Roman context.
It is not so simple to clarify the historical background. The Boii-Dacian war under
Burebista4 6 , seems to he plausible, but the connection between the destruction of the oppida and
the war can he proved only in the case of Bratislava47, at present.
To discuss the very difficult history of this period go far beyond the scope of this short
survey, but the Pannonian numismatic material in lack of a reliable chronology is unsuitable at
present to clarify historical problems.
44 KOLNÎKOVĂ, E.-KOTIGOROSKO, V. G.: Der dakische Burgwall Malaja Kopanja am Oberen

Theissgebiet im Lichte der Miinzfunde. In: Miscellanea Numismatica Antiquitatis. In honorem
septagenarii magistri Virgilii Mihailescu-Bîrliba oblata. Iaşi 2008, p. 130, fig.2, 4.
45 GOHL, O.: A budapesti eraviszkusz eremlelet, in NumKăzlăny 1, 1902, p. 3i.
4 6 DOBESCH, G.: Zur Chronologie des Dakerkănigs Burebista.
47 PIETA, K.- ZACHAR, L.: Mladsia doba zeleznâ (latenska). In: Najstarsie dejiny Bratislav, ed .. T.
Stefanovieovâ, Bratislava 1993, 143 ff.
208
Questions of coin use in the late Celtic Tmnsdanubia
Fig.4
Fig. 8
Fig.10
Fig. 11
209
Melinda Torbagyi
Fig. 12
Fig. q
Fig. 13
Fig. 15 Fi g. 16
Fig. 17
Fig. 20
Fig. 19
210
Str-Mtonrc,..
• CELTIC OPPIDA
eHru~ny
Eill:.Som
BUd.l~l-Clf'llPrthtx"
Map I
DTSTRTBUTJO OFTH COI OF VELEM-TYPE

fli llo.rd ol TITRADRAOIMS
e Singl•TDR
O C.,lngle !>mail ~ilvrr
.9
en
eLD
4
•
Oll
13
~~4 1111
•s 3
III
.6
e;
•
Map2
211
Melinda Torbâgyi
Ol OFTHE srLVER DRACHM j

ZE COINS OF KAPOS-TYPE
® H°"rd ol <lr.!chm>
e ~ingle drxttm
I! Ho.ml ol bronu coina

O in~e bronxc cuan
11•
:2 u
o
·~
140
015
Olo
·~ ţ 1-
Hf~2
20 ei
O ••O
21111
Map3
DISTRIBUTIO OF THE COI S OF THE ERA 1 CI

@ Ho•rd
e SIJl!ll• coln
6. "'lmib:bon„
e''
1•
? 1
12@ •• ~J '
• 11
10
Map4
212
CULT OF MITHRAS AND THE MITHRAS DESCRIPTIONS ON

TRAPEZOUS CllY COINS
Vedat Keleş*
Mithras cult is one of the most mysterious cults of the ancient period. In the present
article, general information about Mithras cult is given and then observations relating the
Mithras Descriptions found on Trapezous City Coins are provided.
Mithras descriptions on the coins of Trapezous ( =Trabzon), one of the most important
harbour cities of the Pontus region during the antique period, are official documents which
depict the fact that cult of Mithras was an important cult both in the Roman Empire and in
Trebizond (Map 1).
A considerable literature exists on the colonization of Trapezous, a small city which was
located in the skirt of the Boztepe Hill, surrounded by city ramparts (Ozsait 2000 38). While
Xenophon (Xenophon 140 VII 22), who lived in the fifth century BC, describes Trapezous as a
colony of Sinope, Strabon (Strabon VII 7) claims it is a colony of Miletos and moreover, some
researchers point out that Eusebius, who lived in the fourth century AD, dated the foundation of
Trebizond as 756 BC. (Robinson 1906 14; Myres 1907128-129; Dunham, 1915 50; Cook 1946 78-
79;Hind 1988 207; Tsetskhladze 1994 115; Freely 2002 125), Roebuck (Roebuck,1959 121-124)
and Bouzek(Bouzek 1990 174 - 175) as contemporary researchers argue that Trapezous was
founded in the eighth century BC (Sulmirski 1973 n;Koshelenko- V. D. Kuznetsov 1996 17;
Lloyd 1997 82;Tekin 2001 51) during the Greek colonization of the Black Sea (Graves 2003 139)
as a place of fishery and commerce, and was called 'Emporio' 1 ). Drews (Grews 12976 18),
however, brings the foundation date ofTrapezous back to the seventh century BC.
Founded as a colony, Trapezous remained a harbour of major significance in the
transport of iron and copper from the mines in Transcaucasia C<;igdem 2007 1-3) to other places
in the west. Moreover, Trapezous was situated at the end of the two important commercial
routeways extending from the south and the east (Ozsait 2000 38). The southern cities of the
Black Sea region, including Trapezous, were independent during the reign of the Persian in the
related region since they were hard to reach without fleet and far away from the centres under
the control of the Persian. During the East campaign, the king of Macedonia, Alexander the
Great, excluded the shores from his campaign. After Alexander's death, the control of Trapezous
and the surrounding places was obtained by king Eumenes (Ozsait 2000 39).
Founded at the beginning of the third century in Kimiata in the skirts of Olgassys
(=Ilgaz) by I. Mithridates, the Kingdom of Pontus, expanded in a short period of time. The
kingdom, whose first capital city was Amaseia, made Sinope the capital city after having
captured it (Strabon XII 3 1). The last king of the Kingdom of Pontus, Mithridates Eupator VI,
who extended his power over the east, handled the control of Black Sea shore in which
Trapezous had taken place (Strabon XII 3 38).
Trapezous functioned as the draft base of the Roman army during the campaign against
the king of Parth, Tridates, in the reign of Emperor Nero (Ozsait 2000 39-40). The commander
'Assist. Prof. Vedat KELEŞ, Atatiirk University Department of Archaeology, Erzurum - TURKEY, E -
mail: vkelesus@atauni. edu. tr
''Emporio' means "Exchange". Tekin 2001 51.
Vedat Keleş
of the navy of Polemon II, Anicetus, occupied Trapezous after a rebellion and burnt some of the
ships. However, the crisis was neutralized by Virdius Geminus, who was sent by emperor
Vespasianus (69-79 A. D. ) (Tacitus III 147). The city, which became the naval base of Rome
again after these events, was given the status of Liberium Oppidum ( = Indepented city) (Starr
1943 62). Started by Vespasianus, the reconstruction of the city was maintained by Hadrian,
who visited the city for the second time in 129 AD (Macdonald 1926 2; ăzsait 2000 39 -40;
Freely 2002 125).
Before analyzing the effects of Mithras' cult on coin types from Trapezous, brief mention
should be made of Mithras and his cult.
Although there are archeaological findings relatig Mithras' cult in Anatolia, almost no
Turkish researchers dealt with this issue except a few 2 • However, in archaeological excavations
conducted in Europe, especially in Germany, Italy, France, Spain, England, and also in the
Balkans, a number of findings related to the temples of Mithras ('Mithraeum') and Mithras
himself were discovered and severa! publications about them appeared (Arslan 1999 425-426).
Particularly, the Belgian scientist Cumont(Cumont 1896 1899; Cumont 1956) contributed highly
with his writings to a better understanding and introduction of the Mithras' cult. The most
recent view about the origin and the main characteristics of the Mithras' cult was presented în
Ulansey's work3.
Mithras, whose name means "an agreement based on contract" etymologically, îs called
"Mitra" in Sanskrit, "Mithra" in Pahlavi languages, and "Mithras" in Greek and Latin (Arslan
1999 426). Although the name of Mithra firstly appears in the inscriptions of Artaxerxes II,
along with Ahura Mazda (DA "Mithras" 1944), there is a different narration in the god's birth
myths. Accordingly, Mithra was born by a river with a Phrygian bonnet on his head, and the
shepherds around hid him somewhere on the mountain (Şahin 2001 105). Vermaseren and
Ulansey, however, argue that the mentioned god is mostly described as having been born frorn
rocks as far as the existing iconographies of Mithras are concerned (Vermaseren 1963 75;
Ulansey 1998 47; Arslan 1999 431).
The origin of the Mithras cult's has led to various debates and arguments in recent
years. The main question bere is whether the Mithras' cult is originally an Iranian religion or
one created by the western world. While such researches as Cumont (Cumont Mithra I),
Laeuchli (Laeuchli 1968) and Ghirshman (Ghirshman 1963) claim that Mithras' religion is an
Iran-originated religion, Ulansey (Ulansey 1998) has put forward that Mithras' cult is a secret
religion which was created in the west, an idea that has recetly come to the fore.
Whatever its origin, the Mithras' cult is certainly considered to be one of the most
mystical cults of ancient times that spread over a vast geographical area. This cult played so
major a role especially during the rule of the Roman Empire that the greatest Roman emperors
purely depended on this cult, which then became the most important rival of Christianity. E.
Renan, who has carried out studies in this field, stated that "if Christianity had been stopped by
a fatal disease when it first appeared, the entire world would have been Mitraic" (Renan, 1923).
Ceremonies assocaited with this mysterious cult took place in temples called
'Mithraeum', which were generally built in caves or underground (Fig. no 1). Entrance to these
temples was through a staircase of seven steps4. The interior part of the temples consisted of a
vaulted living room which syrnbolized the sky and there were seats along the two sides of the
2
M.Arslan, S. Şahin and i..Kizgut have clone different researches about Mithras.
:1Ulansey believes that Mithras is a type of Persian cult, and that it is a secret religion which had changed
its name, Ulansey 1998.
~ These seven stairs should have symbolized sky seven layer.
214
Vedat Keleş
respectful cults in Tarsos (Fig. no 4). Moreover, Ramsay (Ramsay 1907) put forward that when
the Greek came to the Cilicia region, they associated Perseus with the Sandan, the local god of
the region.
Vermaseren (Vermaseren 1963) expressed that Mithras was worshipped in Tarsos, the
capital city of Cilicia, and that it was revealed from the scenes of killing the huli on the coins
belonging to the reign of Gordianus III (Fig. no 5).
Ali these examples indicate that both Perseus and Mithras were important in Cilicia
region and especially in Tarsos. Furthermore, the studies · revealed significant connections
between Perseus and Mithras, which can be explained as follows:
I. The astronomica] fact showing that Perseus constellation occupies the same place as
it does in the Mithras touroctoni.
2. The striking mythological and iconographic similarities between two figures. (Both
of them wear Phrygian bonnet, reminiscent of the mythology in which Perseus cuts
the head of Gorgo Medusa, and Mithras as looking at different directions while
killing the buii. )
3. The historical and geographical evidence that depicts the Cilicia, Perseus cult
center, as the source of Mithraism (Ulansey 1998 56).
If the Perseus cult forms the Mithras cult's origin and if the Mithras cult is related to the
sky, it would not be incorrect to mention directly or indirectly the existence of a Mithras cult in
Pontus region, where star descriptions, Perseus, Gorgo, Helios and Apollon were frequently
encountered. Therefore, as far as the Black Sea coins are concerned, the fact that all the
descriptions we have so far mentioned exist on them receives attention.
It is realised that Cilician pirates and also Pontus king Mithridates played an important
role in the spread of Mithras cult over Pontus region and Rome. It is alleged that Pontus King
Mithridates6 allied with Cilician pirates in the struggle against the Roman; and that this military
alliance was at a higher levei than it should have been (App. Mith 14 92). In relation with the
mentioned military alliance, Ormerod expressed in his book in which he examines the situation
of piracy in ancient era that Cilician pirates had a clase relationship with the great king
Mithridates known as Mithras, the Persian God (Ormerod 12978 210-211). In addition, it can be
seen that the king Mithridates, who believed to have descended from the family of Perseus,
showed himself as Perseus on some coins minted in Pontus region. On the coins, Perseus is
described as having different figures and there are some figures related to Perseus like Gorgo.
Having done researches on the coins of the region, Wroth stated in his study in the
British Museum named "Greek Coins Catalogue" that all the descriptions on Pontus coins have
emphasized a point, which is the fact that Mithridates' origin was Persian through the
mythological hero Perseus (Wroth 1889 PI. XXV) (Fig. no 6). Furthermore; Nock claimed that
Perseus on Amisos coins is the ancestor of Mithridates (Nock 1928 33 fn. 59). Thus, it can be
said that this cult was transferred to Mithridates by Cilician pirates, and that Mithridates was
transferred to the Roman Empire during the struggles between himself and the Roman legions.
As far as the use of Mithras descriptions before the rule of the Roman Empire in Black
Sea region is concerned, it is observed that the earliest Mithras description was worked up on a
series of silver Amastris coins dated 300-285 B. C. (Fig. no 7) (SNGvAulPontus no. 152 6798-
6 Mithridates VI Eupator, who ruled over Anatolia for a short time in the ist century B.C„ was the last and
most powerful King of the Pontos Dynasty, which was founded by Mithridates II of Sus, a Persian noble
man. Having captured a large part of Anatolia in 88 B.C. , Mithridates VI fought against the Romans in
long-term struggles called 'Mithridates Wars' and after having gained various victories, he was defeated by
the Roman general Pompeus Magnus in 66 B.C., following which he !ost his power. Mansel 1995 488-489;
Ulansey 1998 107. See Arslan 2007 for detailed information about Mithridates VI Eupator.
216
Cult of Mzthras and the Mzthras Descriptwns on Trapezous City Coms
6800). On a silver coin belonging to Pharnaceia city, there is a figure with a Phrygian hat on the
obverse side and a star description on reverse (SNG XI William Stancomb Collection no. 722)
(Fig. no 8). It has highly probable that the description on observe side is Mithras. On the reverse
side of one of the coins belonging to the reign of the Pontus king Pharnakes I (185-169 B. C. ) is
another description of Mithras as he is standing with a Phrygian bonnet on his head, together
with a star description (Rec. Gen„ 12, Pl. I, Fig. no 7- 9; SNG vAulPontus no. 2- 3) (Fig. no 9).
Whereas Perseus is described with Gorgo head and harpa in his hand in the coins of Mitridates
IV (Rec. Gen. 12, Pl. 1, Fig. no 11-12; SNG vAulPontus no. 6674), it is realised that grazing
Pegasus and star descriptions take place on reverse sides of golden and silver coins belonging to
the reign of Mithridates VI Eupator (Rec. Gen. 13 - 20, Pl. II, Fig. no 1-12; SNG vAulPontus no.
6-10; Arslan, 2007, 151; Tekin, 2007, 164) (Fig. no 10). Besides these examples, such
descriptions as head of Perseus, head of Gorgo, grazing Pegasus, stars on the Dioscurides pilei
and Perseus types with head of Gorgo Medusa and harpa in their hands, all of which are related
to Mithras cult, appear as common type on the bronze coins minted in Amastris, Sinope,
Amisos, Komana and Khabakta cities belonging to the period of Mithridates VI Eupator and
reflecting the king's unitary coinage policy, (Tekin 2007 166) (Fig. no 11). Ali these examples
prove that in Black Sea region before the rule of the Roman Empire, there was a deeply-rooted
Mithras tradition. Apart from the coins on which Mithras was worked up directly, for which
Trebizond can be shown as the main example, such descriptions as Dioscurides, Helios and Men
on Neocaesareia coins, Ahura Mazda on Ameseia coins, goddess on Comana coins, and Anahita
or Anaitis temple on Ma and Zeia coins demonstrate that Mithras tradition had continued to
exist in Roman Period (Arslan 1999 440).
It is alsa suggested that there was a Mithras temple in the north foot of Minthrion,
known as Boztepe today, in Trapezous in ancient period, that it was therefore called Minthrion
Hill, and that a tomb on this hill belonging to Aleksios IV was built inside a cave where there
was a holy source and there had previously been a Mithras temple there before (Bryer and
Winfield 1985 223; Umar 2000 127; Freely 2004 132). Moreover, it is claimed that the
protective saint of Trapezous, Eugenios, threw the Mithras statue there from the cliff and
because of that he was executed and buried in this place (Umar 2000 127). This information and
the existence of Mithras descriptions on the city coins of Roman period minted in Trapezous
clearly depict that there was a type of worship related to Mithras in the city.
Mithras descriptions take place on nine of the Trebizond city coins of Roman period in the
Trabzon Museum. Amang these, two coins belong to the reign of Commodus (117- 192 A. D.) (Fig.
nos 14-15), two others to the reign of Caracalla (193-217 A. D. ) (Fig. nas 16-17), two coins to the
reign of Geta (209-212 A. D. ) (Fig. nas 18-19), one to the period of Alexander Severus (222-235 A.
D.) (Fig. no 20), one to the period of Tranquilina (Gordianus III' wives) (241-244 A. D. ) (Fig. no
21) and one coin belongs to the reign of Octacilia Severa (Philippus I'wifes) (244-249) (Fig. no 22).
On these coins, Mithras is described as having two different figures: While it is
described with a radiate drape, Phrygian bonnet and horse proteome on the coins numbered 1-2
as belonging to the period of Commodus; on the ones numbered 3-4 as belonging to the period
of Caracalla and on the coin numbered 5 as belonging to the period of Greta, it is described on a
horse with Phrygian bonnet on his head, together with a tree behind him and an altar in front of
him on the coins numbered 6 as belonging to the period of Geta, numbered 7 as belonging to the
period of Alexander Severus, numbered 8 as belonging to the period of Octasilia and numbered
9 as belonging to the period of Tranquillina (Fig. no 22).
The radiate drape and Phrygian bonnet on Mithras' head in Fig. no 14, 15, 16, 17, 18 in
which Mithras' bust is shown remind us of Mithras' relation with the god Helios. While in some
217
Vedat Keleş
descriptions Mithras is shown more powerful than Helios (Ulansey 1998 122 Fig. no 7,9,10) in
some other ones he is reflected as equal with him (Ulansey 1998 126). Andin some inscriptions
Mithras is named as 'unconquered sun' (=sol invicto); which is a title found on many coins of
the Roman period as a legion like the coins of Gallienus (253-268 A. D. ), (RIC V 1 189 no. 658)
Aurelianus (270-275 A. D.) (RIC V 1 309 no. 390) and Constantinus I (307-337 A. D.) (RIC VII
124 no. 33)
The fact that there is a ray crown besides Phrygian bonnet on the head of Mithras on the
city coins in the Trabzon museum as depicted in Fig. no 19, 20, 21 and 22 implies that Mithras
and Helios are equal. The horse proteome near Mithras is an interesting description. By
examining the horse proteome in other examples, we can explain better the description of horse
proteome in Fig. no 14-18: Mithras is described as a cavalry man on a trotting horse in the
descriptions of Fig. no 19-22. The same description was exactly copied in a sample belonging to
Seleukia and Kalykadnos (Fig. no 12) (SNG Levante no. 721, 754, 757-758, 782, 784; Arslan 1999
pl. 149 no. 20. 21) and in another sample belonging to Septimius Severus (Fig. no 13)
(Moushmov, 168) in Istros city in the west of the Black Sea.
The descriptions of Mithras as he is on horse are encountered in the eastem regions of
Germany and the Roman Empire (Johnston 1992 310. See Merkelbach for the descriptions of
Mithras on horse 1982 7-8;Hinnells 1971 2: 424- 445, Lev. 24; Vermaseren 1956 and 1960 1137,
1247, 1289 and 1292). AE we have mentioned earlier, Mithras was popular among men and it had an
encouraging character in 2nd and 3rd centuries AD. (Johnston 1992 310-311) Moreover, Mithras had
a belligerent personality (Rostovtzeff 1930-1932 111) Thus, we can say that the Mithras description
on horse is depicted to encourage the soldiers and to lead the Roman army to success.
Mithras cult had seven degrees named as Koraks, Kryphios, Stratoies, Leon, Perses,
Helidromos and Pater. One of these, 'Stratios', is a military degree (Şahin 2001 108-109), which
reminds us of 'Zeus Strait', a common cult in Pontus region. Zeus Stratios ( = God of Armies)
(Şahin 2001 179) is a cult founded by the Pontus kings in the Pontus region in Anatolia?. The
fact that Zeus Stratios is a military cult and that the Stratios degree in Mithras cult is a military
degree show that there was a clase relationship between two cults. Such kind of a relationship is
quite logica] as far as the fact that Zeus Stratios cult was founded in the Pontus region by the
Pontus kings who were very much interested in the Mithras cult is concerned.
When Amesia city coins of the Roman period are examined in relation with Zeus
Stratios cult, it is realised that Zeus Stratios cult is depicted together with a tree figure and an
altar figure in front of it (SNGvAulPontus, 43). And as far as the descriptions of Mithras on
horse found on Trebizond city coins are concerned, it is observed that there is a tree on the
reverse and an altar on obverse side reminiscent of the same figure as that on Amesia coins,
which proves the relationship we have just mentioned ichonographically 8 .
In the light of that information, the reason why Mithras is described as he is on horse or
together with horse protome on the Trebizond city coins is revealed. Accordingly, the origin of
Mithras cult dates back to the Pontus kings in the Pontus region. It was maintained by Roman
emperors in the region, was combined with the Zeus Stratios, whose origin alsa dates back to the
Pontus kings and which was maintained by the Roman, and described in the mentioned forms
in order to encourage the soldiers as the "defender of armies".
" In relation with the reason for the foundation of the cult, it was alleged that the Pontos Dynasty could
have founded this cult in Amaseia, their new capital city, in honour of Zeus Stratios, who protected and led
the armies ofthe related dynasty to success. Şahin 2001179.
8 The only difference on Trebizond coins is that the horsed Mithras is between the tree and atlar.
218
Cult of M1thras and the M1thras Descrzptwns an Trapezous City Coms
81bhography
App. Mith. - (Mithridates) Appian's Roman History <;ev. S. G. Frazer I. II. 1963.
Arslan 1999 - M. Arslan, "Roma Dănemi Kilikya Şehir Sikkelerinde Mithras Kiiltii" Olba II, 1999, 425-
445.
Arslan 2007 - M. Arslan, Romanm Biiyiik Diişmam Mithridates Eupator VI Odin Yaymc1hk istanbul.
Bonnefoy 2000 - Y. Bonnefoy, Antik Diinyada ve Geleneksel Toplumda Din/er ve Mitoloji Săzliigii, II.
Cilt.
Bouzek 1990 - J. Bouzek Studies of the Greek Pottery in the Black Sea A rea, Prague.
Boyce and Grenat, 1994 - M. Boyce - F. Grenat, A History of Zoroastrianism voi. 3 "Zoroastrianism
Under Macedonian Under Roman Rule" Bulletin of the School of Oriental and African Studies, vol. 57 no.
2, 1994, 388-391.
Bryer and Winfield, 1985 - A. Bryer and D. Winfield, The Byzantine Monuments and Topoghraphy of the
Pontos,Harvard University, Washington.
Chapmon and Rietsch, 1999 - Chapmon and Reitsch, P. A. L, "Astronomica/ Couceptious in Mithraic
lconography" Journal ofthe Roya] Astronomica] Society of Canada, 1999,133-134.
Cook 1946 - R. M. Cook, "fonia and Greece in the Eight and Seventh Centuries B. C' JHS 61, 1946, 67-98.
Cumont 1896 - F. Cumont, Textes et Monumment Figures Relatifs aux Mysteres de Mithra 2. vols.
Brussels 1896 - 1899.
Cumont 1956 - F. Cumont, The Mysteries of Mithras New York, Dover.
Gigdem 2007- S. <;igdem,"Eski<;ag'da Trabzon Limam: Askeri ve Ekonomik Yănden Gelişimi ve Dogu-Bat!
iilişkilerindeki Rolii", Atatiirk Universitesi Sosyal Bilimler Enstitiisii Dergisi, 2007.
Drews 1976 - R. Drews, "The Earliest Greek Settlements on the Black Sea Area" JHS 96, 1976, 18-31.
Dunham 1915 - P. Dunham, The History of Wiletus Down to the Anabasis ofAlexander.
Forthmingan 1918 - A. L. Forthmingan,"The Cosmopolitan Religion ofTarsus and the Origin of Mithras"
AJArch, 22, 1918, 63-64.
Freely 2002 - J. Freely, Tiirkiye Uygarlzklar Rehberi II, istanbul
Graves 2003 -A. M. Graves, Mi/etos Bir Tarih, istanbul.
Grishmann 1963 R. Girshmann, Perse Proto-Iraniens Medes Achemenides.
Hind 1988 - J. G. F. Hind, "The Colonization of Sinope and the South East Black Sea Area Losal Ltho -
Politica/ Entites of the Black Sea Area in the 7f:h - 4th Centuries B. C'. 207-223.
Hinnels 1971- J. R. Hinnels, "On Mithras in Duro Europus" Mithraic Studies 1, 1971, 151-214.
lmhoof- Blumer, 1998 - F. Imhoof -Blumer, "Coin Types of Some Cilician Coins" JHS 18, 1998, 161-181.
.Johnstone 1992 - S. I. Johnstone, "Riders in the Sky: "Cavalier Gods and Theurgic Salvation in the
Second Century A. D. "Classical Philology voi. 87, no. 4, 1992, 303 - 321.
Koshelenko, Kuznetsov 1996 - G. A. Koshelenkoand V. D. Kuznetsov, "Colchis and Bosphorus: Two
Models of Colonization" CQ XCVI, 1996, 17-30.
Lequenne 1979 - F. Lequenne, Galatlar (Les Galates) Trans. S. Albek.
Lincoln 1972 - B. Lincoln, "Review: Mithra, Mithras Problems of a Multi Form Daity" History of
Religious voi. 17 no. 2, 1972, 200-208.
Lloyd,1997 - S. L. Lloyd, Tiirkiye'nin Tarihi, Trans. E. Varinlioglu, Ankara.
Luechli 1968 - S. Luechli, "Urban Mithraism" The Biblica! Archaelogist vol 31. No. 3, 1968, 73-99.
Macdonald 1926 - G. Macdonald, "Note an Some Fragments of Imperial Statuette and Victory" JRS, voi.
16, 1926, 1- 26.
Mansel 1995 - A. M. Mansel, Ege ve Yunan Tarihi, Ankara.
Mattingly 1962 - H. Mattingly, Roman Coins, London.
Merkelbach 1982 - R. Merkelbach, Weihegrade und Seelenlehre der Mithrasmysterien.
Merkelbach 1986 - R Merkelbach, "The Origin ofMithras" History of Religious, voi. 26, no. 1, 1986, 87-89.
Moushmov 1912 - N. Moushmov, Ancient Coins of the Balkan Peninsula and the Coins of Bulgarian
Monarch, Sofia, 1913 (in Bulgarian).
Myres 1907- J. C. Myres, "List ofThalassocracies in Eusebius; 17 Rep/y" JHS 27, 1907, 123-130.
Nock 1928 -A. D. Nock, "Notes and Ruler - Cult" JHS 48, 1928, 21-43.
Ormerod 1978 - H. A. Ormerod, Piracy in the Ancient World, Liverpool University Press.
219
Vedat Keleş
Ozsait 2000 - M. Ozsait, "Îlk<;ag Tarihinde Trabzon ve <;evresi" Trabzon Tarihi Sempozyumu Bildirileri
2000, 35-46.
Plutarch - Plutarch 's Lives. Trans. B. Perrin, Voi. 11 (1968) Cilt 5.
Ramsay, 1907- M. W. Ramsay, The Cities of St. Pauls, London, Hodder and Stoughton.
Rec. Gen. - W. H. Waddington-E. Babelon-Th. Reinach, Recueil genera/des monnaies grecques d'Asie
Mineure, Paris, 1904-1925.
Renan 1923 - E. Renan, Marc-Aurele et la.fin du monde antique, Paris.
RIC - Roman Imperial Coinage, 1923-1967 Voi. VIII, 1981.
Robert 1977 - L. Robert, "Documents d'Asie Mineure" BCH 101, 1977, 43-136.
Robert - Broughton 1946 - T. Robert-S. Broughton, "Notes an the Roman Magistrates I. The Command of
Clicia II. Lucullus' Commission and Pompey's Acta" Transactions and Proceedings of the American
Philological Association, voi. 77, 1946, 35, 43.
Robinson 1906 - D. M. Robinson,"Ancient Sinope" American Journal of Philology 27, 123-130.
Roebuck 1959 - C. Roebuck, Ionian Trade and Colonization, New York.
Rostovtzeff 1930 - M. Rostovtzeff, "The Great Hero Middle Asia and His Exploits" Artibus Asiae voi. 4 no.
2/3, 1930-32, 99-117.
Sear, 2000 - D. R. Sear, Roman Coins and Their Values, London.
SNGvAulPontus. - Sylloge Nummorum Graecorum Deutschland Sammlung v. Aulock. Pontus-
Paphlagonien - Bithynien 2. Heft, Berlin.
Deutschland Sammlungv. Aulock. Pontus-Paphlagonien- Bithynien, 15. Heft. 1959.
SNG Levante Cilicia - Sylloge Nummorum Graecorum.
Switzerland I. Levante-Cilicia, Credit Suiss Berne 1986.
Starr 1943 - C. G. Starr, "Coasta/ Defense int he Roman World" AJP 64 No. 1, 1943, 56-70.
Sulmirski 1973 - T. Sulmirski, "Greek Colonization and Early Iran Ages East of Volga" Bulletin of the
Institute of Archeology, 11, 1973, 1-40.
Şahin 2001 - N. Şahin, Zeus'un Anadolu Kiiltleri, izmir.
Tacitus - Historia III.
Tekin 1999 - O. Tekin, Bizans Sikkeleri, istanbul.
Tekin 2001 - O. Tekin, Antik Yunan Tarihi, istanbul.
Tekin 2007 - O. Tekin, Eski Anadolu ve Trakya, istanbul.
Tsetskhladze 1994 - G. R. Testskhladze, "Greek Penetration of the Black Sea" The Archeology of
Colonization 40, 1994, 111-135.
Ulansey 1998 - D. Ulansey, Mihtras Dinlerinin Kokeni. Antik Diinyada Kozmoloji ve Din. Trans. H.
Ovac1k, istanbul.
Omar 2000 - B. Omar, Karadeniz Kapadokias1 (Pontos) istanbul.
Vermaseren 1956 - M. J. Vermaseren, Corpus Inscriptionum et Monumentorum Religionis Mithriacae,
The Hague: MartinusNijhoff.
Vermaseren 1963 - M. J. Vermaseren, Mithras the Secret God, New York.
Wroth 1889 - W. Wroth, A Catalogue of Greek Coins in the British Museum: Pontos, Paphlagonia,
Bithynia and Kingdom of Bosphorus, 1889.
Caption of the figures
Map 1: Black Sea Region and Trebizond.

Fig. no 1: Italy Capua Vetere: Mithtraeum.
Fig. no 2 Tauroctoni. Museo Nazionale Romana (Roma).
Fig.no 3: Zodiac. Ostia.
Fig. no 4: Tarsus, Trajan Decius Perseus , Apollon Lykeios and Demeter.
Fig. no 5: Gordianus III, coin ofTarsus.
Fig. no 6: Head of Perseus. Coin of Arnisos.
Fig. no 7: Coin of Arnastris.
Fig. no 8: Coin of Pharnaceia.
Fig. no 9: Pharnakes I , Star of Pontos and Mithridates.
220
Cult of M1thras and the M1thras Descnptwns on Trapezous City Coms
Fig. no 10: Mithridates VI Eupator, Pegasos and star of Pontos.

Fig. no 11: Issues of Arnisos, Sinope and Sinope and Komana.
Fig. no 12 : Seleukia ad Kalkykandos Gordianus III.
Fig. no 13. Istros , Septimimus Severus.
Fig. no14. Trebizond city coins of Roman period - Commodus.
Fig. no15 Trebizond city coins of Roman period - Commodus.
Fig. no16 Trebizond city coins of Roman period - Caracalla.
Fig. no17 Trebizond city coins of Roman period - Caracalla.
Fig. no18 Trebizond city coins of Roman period - Geta.
Fig. no19 Trebizond city coi ns of Roman period - Geta.
Fig. no 20 Trebizond city coins of Roman period - Severus Alexander.
Fig. no 21 Trebizond city coins of Roman period - Tranquilina.
Fig. no 22 Trebizond city coins of Roman period - Otacilia Severa.
221
Vedat Keleş
I
~
.„
l,
)
!'OXTUS l:l'Xl~!NUS
Map 1: Black Sea Region and Trebizond
1:ig. 1: ltuly Cupuu VdcrL': Milhlrucum
Fig. 2 Tauroctoni. Museo Nazionale Romana (Roma)
222
Cult ofM1thras and the M1thras Descr1phons on Trapezous City Coms
Fig. 3= Zodiac. Ostia Fig. 5: Gordianus III, coin ofTarsus
Fig. 4: Tarsus, Trajan Decius Perseus, Apollon Lykeios and Demeter
Fig. 6: Head of Perseus. Coin of Amisos Fig. 7: Coin of Amastris
Fig. 8: Coin of Pharnaceia Fig.9: Pharnakes I, Star of Pontos

and Mithridates
223
Vedat Keleş
Fig. 10: Mithridates VI Eupator, Pegasos and star of Pontos
Amisos Sinope
Sinope Komana
Fig. 11
Fig. 12: Seleukia ad Kalkykandos Gordianus III
Fig. 13. !stras. Septimimus Se,·erus
224
Cu lt of M 1thras and the M zthras Descrzptwns on Trapezous City Coins
Fig. 14: Trcbizo nd cily c• •ins u f I{. >ma n Fig. 15: Trebizond cit) coi ns of Roman
period - CommoJus pe1iod - Com modus
Fig. 16: Trebizond city coi ns of Roman Fig. 17: Trebizond cit.' coi ns of Roman
period - Caracalla periocl - Caracalla
Fig. 18: Tre bizoncl city coi ns of Roman Fig. 19: Trebizond cil> coi ns of Roman
period - Geta period - Geta
Fig. 20: Trebizond city coi ns of Ro man Fig. 21: Trebizond city coi ns of Roman
period - se,·erus Alexand er periocl -Tranquilina
Fig. 22 : Treb izond cit:-· coi ns of Roman period - Otacili a Se, e ra
2 25
TEMPLES OF ZEUS, ARTEMIS AND APOLLO ON ROMAN

COINS FROM ASIA MINOR. SOME REMARKS
Katarzyna Lach
Asia Minor had gradually got under the Roman protectorate since the end of 2nd century
B.C. At the end of 151 century A.D. the whole peninsula was divided into provinces dependent on
the Roman ernperor. Traditionally, Asia Minor was influenced by ancient Hellenistic and
Oriental kingdorns in which, for example, rnethods of collecting taxes, measuring and weight
system and also local minting were based (Muller and alii 1978 310-311). As a resuit of the
reforms brought about by Augustus issuing coins made of precious metals was centralized and
controlled by the emperor. However, that did not mean the centralized minting of gold coins,
because gold and silver were periodically minted in different provincial mints. The imperial
administration did not object to maintaining local Greek traditions in peripheral areas, yet it
imposed a specific canon of inscriptions and motives used that expressed current propaganda
tendencies of national policy. The right to issue the so called Greek imperial coins was granted
for a given period of time. They were issued in the name of the ernperor, whose effigy and narne
was placed on the obverse. The reverse was reserved for the town, showing its narne and
S)mbols. In spite of such restrictions, local minting became more and more common. The
bronze coin had not only an economic function, in satisfying the needs of local market, but, at
the same tirne, rnainly symbolized the autonomy and pride of the inhabitants (Trell 1976 13).
Thus it was used to spread the information about the town's characteristics, new titles acquired,
the emperor's visit, local cult or important building. Placing on the local coins the
representations of buildings and architectural elements had multiple functions. Especially
placing the irnages of temples, characteristic for a given centre was an excellent mark of the city.
lt constituted also a specific way of showing the citizens piety, but also their wealth thanks to
which they had been able to erect various buildings.
In the following article some remarks about the temples devoted to Zeus, Artemis and
Apollo on the coins from Roman period are presented.
Zeus, identified in Rome with Jove, was the greatest deity of the Hellenic pantheon.
Both in Greek and Roman world Zeus was the most important god, the source of all might, the
universal power personifying the Univers. In addition to the thunderbolt, also the eagle, oak and
a figure of Nike held on hand (Roscher 1884-1937 748) were counted among his symbols. A
representation of the Zeus Nikephoros temple is depicted on a Decius coin (fig. 1) from the
Phrygian town Metropolis (SNG von Aulock IV 8424). This is a tetrastylos with a Syrian
frontage. A decorative wreath is outlined in the pediment, lower drums of columns are
decorated. In the central intercolumnium a statue of enthroned Zeus is depicted. In the town
itself there are, however, no sign proving the existence of such a temple.
During the Roman period erecting Capitols in provincial town was a common practice,
on them ternples or altars devoted to Jove were customary built. It was done to symbolize a
politica! connection between the capital - Rome, and the provinces. An image of this type of a
building is probably represented on an Antoninus Pius' coin from Prusias ad Hypium (fig. 2)
(SNG von Aulock. I 888). A tetrastyle facade representation is so badly persevered that it is
impossible to find whose statue is placed in the central intercolumnium.
Katarzyna Lach
In Phrygian Aizanoi / Aizanis/ existed a Zeus' temple that, till 70' of 2oth century, when
it was destroyed by an earthquake, was the best preserved sacral building in Asia Minor
(Akurgal 2007 268). It was an Ionic pseudodipteros with eight columns in the facade and fifteen
on the sides. The naos was a prostylos having two columns in the antis with the capitals in
composite order. The temple was built on 2.80 m high podium with eleven steps. Thanks to the
inscriptions preserved on the walls of the cella, we know that the building was erected between
128 and 158 A.D. (Weber 1969 187-190). In spite of being built in the Roman period it has lots of
features characteristic for Greek temples (Akurgal 2007 268). The image of a Zeus' temple is a
frequent motive on coins issued by local mints until the times of emperor Gallienus. On an
Antoninus Pius coin (fig. 3) there is an image of the building facade (SNG von Aulock II 3355).
The roof is decorated with antefixes, and in a somewhat wider central intercolumnium there is a
spot. The appearance of the temple facade is in accordance with modern reconstructions. On a
Marcus Aurelius coin (fig. 4) the building facade was treated as an additional element
(tetrastylos with syrian pediment), and the temple itself is identified by a statue of Zeus between
the columns (SNG von Aulock II 3357).
The temple of Zeus Karios dated to 1st century B.C. can be found in Mylasa (RE 8 591). A
coin dated to the lifetime of Geta with the image of temple (fig. 5) (SNG Cop. 437) comes from
the town mint. This is a facade of a tetrastylos building with the clipeus hanged at the pediment.
In the central intercolumnium there is a statue of godin polos, holding in one hand a labrys and
in the other a spear. From Mylasa lead a holy road to the sanctuary of Zeus Stratios
(Labrandeus) in Labranda (Herodotus V 119), which was one of the most important places of
worship in this region. The attribute of Zeus Labrandeus was a double axe - labrys. So most
probably, on the coin of Geta there was depicted the building from Labranda - the greatest Zeus
sanctuary in this region.
In the nearby Keramos a platform is preserved, on which stood the temple of Zeus
Chrysaoreus. A stane block with an image of a double axe was found clase to the remains of the
building (MacDonald and alii 1976 448). This can be a proof of the influences of the Zeus
Stratios sanctuary on the local cult.
In the Hellenic period, the Seleucid dynasty introduced in Cilicia the cult of Zeus, which
seems to have absorbed the cult of local deity (Williams 1974 405). In Diocesarea (Hellenic
Olba), a Corinthian temple devoted to Zeus Olbios was built. It was a peripteros with six
columns in the facade and twelve on the sides (Akurgal 2007 342). On the coins from the period
of Septimus Severus (fig. 6), the facade of a hexastylos by which there is an altar with a growing
tree is depicted (Price and Trell 1977 200 ). Most probably it is an oak - the holy tree of Zeus, the
swoosh of its leaves was a means of prophesying. Between the columns there is thunderbolt -
one of the Zeus symbols. In the pediment the bukranion is hanged. On the roof there is a statue
of Nike with palm branch and a wreath.
In Anazarbos Zeus Olybris was worshipped (Roscher 1884-1937 681). The main
decorative element of coins, both Claudius (fig. 7) (RPC I, 406), and Trajan (SNG von Aulock,
vol. III, 5475) is a bust of god against the background of town buildings. The acropolis was
situated on the hill depicted on coins (MacDonald and alii 1976 71). By the higher edge of the
coins two towers and the temple in the side view can be seen, probably devoted to Zeus.
The main Pontic god was Zeus Stratios, and his sanctuary is supposed have been
situated east from Amaseia. From town mint comes the coin minted during the reign of Trajan
with the image of a temple comes from the town coin (fig. 8) (SNG von Aulock I 18). This is a
Ionic tetrastyle on a high podium. On an Alexander Severus coin (fig. 9) a bird's eye view of the
Amaseia buildings can be seen (SNG von Aulock I 44). They are erected on the hillside, with the
228
Temples of Zeus, Artemis and Apollo on Roman Coi ns From Asia Minor. Some Remarks
Zeus Stratios temple being the highest point of the town. ln was represented on the coin to mark
its importance, in spite of the fact that it was actually situated outside the city walls. The second
temple is placed next to the coin's lower edge and, despite the fact that it cannot be identified
with certainty, it is considered to be a temple of the emperor cult from 2 11 d AD (Price and Trell
1977 92).
The Eastern culture and religions had a big impact on the inhabitants of Neocesareia.
The Persian deity of nature - Ma, identified with the Phrygian Cybele (SNG von Aulock IV
6760) was worshipped there. As a resuit of hellenisation of the inhabitants, the Greek cult of
Zeus as a master of heavens and the Eastern cult of Ma - Magna Mater were combined (Roscher
1884-1937 2212). On a Caracallas coin (fig. 10) a tetrastyle temple with Corinthian capitals is
shown (fig. 10). ln the central intercolumnium is situated a statue of a man with a spear
standing on a half-column. According to the researchers, it is an image of a god with dualistic
features of Zeus and Ma (Price and Trell 1977 97). The temple itself could have been some kind
of a gateway to the sanctuary (Burrel 2004 310).
The goddess Artemis, worshipped in Greek world in the form of a young huntress armed
with bow and arrows, taking care of plants and animals, gained in Asia Minor the features of
Persian Anaitis and Phrygian Cybele (Roscher 1884-1937 559-565). She became not only the
goddess of flora and fauna, but first of all the personification of Moon and Magna Mater, whose
power extended to the whole nature. While in Greece proper Artemis was one of the secondary
goddess, in Asia Minor she became the dominant deity, on which all the aspects of life
depended. The Eastern variant of Artemis cult, probably developed in the Hetic period, but it
had been confirmed only since the Hellenic period (Popko 1995 170). The cult of Cybele was alsa
accepted in Rome, which was confirmed by bringing to Rome in 204 B.C. the "black stane"
(baitylos), the symbol of the goddess from her sanctuary in Pessinunt (Cary and Scullard 2001
388}
The best known sanctuary of Artemis in Asia Minor was in Ephesus. During the colonisation
of Ionia, since about 10th century B.C. the Greeks met in this region the local cult of Cybele. To ease a
potential conflict with indigenous inhabitants , they identified the Greek Artemis with Ionian Cybele,
attributing to her the same symbols. The oldest cult site comes from 8th century B.C. Rebuilt severa!
times, the temple became one of the seven wonders of the world. According to Pliny the Elder (27-39
A.O.) the Artemision was 17 meters high (NH XXXVI 95-97). lt was a Ionian dipteros, standing on a
13-steps crepidoma. Probably, in the pediment of the eastern facade there were 3 cult niches, on the
sides of the middle one the statues were standing, while on each side of the side niches there were
sitting figures. ln the cella a statue of the goddess was placed. Until now only parts of foundations
and remains of the tloor have remained. The importance of the Artemis cult is certified, alongside to
the written sources, by the variety and amount of coins employing the image of the goddess. Deer -
one of the syrnbols of Artemis cult appears on the staters from the turn of '71" and 6th century B.C.
(Mielczarek 2006 44). The image of Artemis' face had been one of the mast frequent motifs since
about 3rc1 century B.C.
During the Roman Emipre the temple of Artemis Ephesia was the mast popular motif
on coins, becoming its best recognizable building. The earliest images of the temple come from
silver cythopors of Claudius (41-54 A.D.) (RIC I Claudius 118). The temple was shown in a front
view with the cult statue in the central intercolumnium. The gabie roof was sometimes
decorated with acroterion, furthermore on the pediment relief decoration was marked. ln the
temple facade there are usually 4-8 columns (SNG Cop V 379; 397). At the beginning of the
Roman Empire alsa images of the temple in a side view can be found, as for instance on the
229
Katarzyna Lach
coins from Nero's reign (54-68 A.D.) with four columns in the facade and five on the side (fig.
11) (SNG von Aulock IV 7863).
The temple of Artemis Ephesia was often portrayed on coins coming from mints of
nearby provinces. For instance Phrygian and lidian towns (for example Aizanoi (SNG von
Aulock II 3354), Eumeneia (SNG von Aulock II 3598), Tiberiopolis (SNG von Aulock II 4031),
Philadelphia (fig. 12 ) (SNG von Aulock II 3077) minted for one and a half century almost
identical images of tetrastylos with Syrian pediment on 2 stepped crepidoma .
In the 2n<l century B.C. the sanctuary of Artemis Leukophryne in Magnesia on the
Meander was built. This cult comes probably from the City of Magneton in Crete, from where it
was adopted in the Asia Minor region (Roscher 1884-1937 594). The nickname Leukophryne
comes from the name of village Leukophrys, to which Spartan leader Thibron transferred the
city at the beginning of 4th century B.C.
Hermogenes undertook the building of the temple creating Ionic pseudodipteros with 8
columns in the facade. The plan of the building is not typical, because of the placing of internal
columns: 2 in antis in pronaos and 2 inside, 6 in cella, and 2 in opistodomos in antis. The
pediment is decorated with 3 niches. The cult statue of the goddess, placed in the cell, is almost
identical to the statue of Ephesian Artemis. The most important elements, allowing to
distinguish their images on coins are the figures of Nike situated beside the Artemis
Leukophryne statue (Schultz 1975 36) (SNG Cop. V 861). The temple in most cases is presented
in a front view, with the cult statue in the central intercolumnium with the marked decoration of
the pediment (SNG von Aulock, I 2048). Occasionally we see the representations of distylos with
the statue of Artemis, with the female figures standing in the bases beside it (fig. 13 - SNG von
Aulock, V 860). They are touching the architrave with their heads and are most probably the
caryatides or representations of Tyche Magnesia (SNG Cop. V 492). On a Geta coin (209-212 r.)
can he found a representation of a temple with a Syrian facade similar to the Phrygian
representations of the Ephesian temple of Artemis (fig. 14).
Dated to the beginning of III BC temple in Sardes had been built near the already
existing since 51h century BC Artemis altar. One can suppose that because of the fact that it was
built in the period of Persian domination in the city, the goddess that was worshipped had a
syncretic traits of Greek Artemis and Eastern Cybele. The images of the goddess can he already
found on cystopfora coming from the turn of the 2 11 <l and 151 century BC. (SNG von Aulock II
3131). The building was reconstructed three times, and gained its final aspect around the middle
of 2 11 d century AD. In was a Ionic pseudodipteros amfiprostylos with 8 columns in the facade.
The temple was granted the privilege of neokoria during the reign of Antoninus Pius
(138-161 r.), this fact was since then marked on the coins (Burrel 2004 310). During the reign of
Septimius Severus (193-211 r.) the coins with a representation of two identical imperial cult
temples were minted (fig. 15) (SNG von Aulock II 3155). They are hexastylos in a side view on a
4 step crepidoma. The inscription on the coin tells about a double neokori, so one of them must
have been a temple of Artemis, and the second was erected in the middle of I century (Ratte and
alii 1986 59). Other representations of buildings are schematic, and show a front view of a
facade with a decorated pediment (SNG von Aulock II 3148).
The most famous building of the city of Perge was a temple of Artemis Pergaia. Most
probably it was a big Ionic temple placed beyond the city walls (MacDonald et alii 1976 59). As
late as in III and in the beginnings of 2nd century BC the representations of Artemis the
Huntress prevailed on coins (SNG von Aulock II 4653). Placed on the coins since 2nd century BC
statue of the goddess with the domineering lunar characteristics differs from panhellenic
imageries. On the majority of them one can see a conical stane, richly ornamented with metal
230
Temples of Zeus, Artemis and Apo lio 011 Roman Coi ns Fmm Asia Minor. Some Remarks
plaques (fig. 16) (SNG von Aulock II 4669). Additional elements are stars above the figure,
characteristic for Artemis as a personification of the Moon (SNG von Aulock II 4677) and two
figures of Sphinx (SNG BN Paris 416) on both sides (Roscher 1884-1937 59). The building itself
was represented schematically - a front view with 2 or 4 columns in the facade. They usually
had Ionic or Corinthian beaming, sometimes also with marked fluted shafts. Most often an eagle
with its wings spread or a letter A was placed on the pediment (SNG von Aulock II 4752) (in the
later period, about the middle of the 3rd century AD appears interchangeably a letter ~ (fig. 17)
(SNG von Aulock II 4758). Coins with the representation of the temple were minted almost till
the end of 3rd century AD.
The representations of temples are also found on coins coming from the cities of the
Pisidia province. Andeda was known only from its representations on coins. No sooner then at
the end of XIX century were the inscriptions certifying the existence of the city found (Ramsay
1885 335-339). On the coin minted during the reign of Maximinus Thrax (235-238 r.) (fig. 18)
(SNG von Aulock III 4911) there is a representation of the temple of Atemis Pergaia with a cult
statue representing a kind of a stane cylinder topped with a half moon. It is somehow different
from other representations on coins minted in Perge. The facade of the temple had a form of a
distylos, because the coin is badly preserved, the representation on the pediment cannot be
deciphered.
The next temple of Artemis was situated in the area of Roman colony Cremna. It was
mentioned in 19 1h century by Karol Lanckoronski, when he described the town, but till now only
few architectural elements have been preserved (Lanckoronski 1896 168). On the Gordianus III
coin (238-241 r.) (fig. 19) (SNG von Aulock III 5106) there is a representation of the temple
facade with two spirally decorated columns. On the pediment there is the head of the goddess
Luna and a half moon. Between the columns a kind of an altar is represented in the form of a
distil temple crowned with a pediment. It is then a kind of a "temple within a temple", in which
was placed a round vessel on a base, and above it a half moon and two crossed staffs. It fs
difficult to judge if we deal bere with a temple of Luna (significant bere is the inscription
LUNAE COL CREMNENSIUM), or with an altar. The goddess possessed7 according to
researchers, three aspects, corresponding to three lunar phases (Graves 1974 30,116). They were
Diana, Luna and Persephone. But still it was one goddess in three forms, to which different
traits were attributed. It is possible, that the building on a coin mentioned by Lanckoronski is
the temple of Diana and the moment of sacrifice 1 •
In Lycian Myra there is supposed to have survived a place of worship of Artemis
Eleuthera, indentified with the Roman Libertas, but the place has not been found yet either. On
the Gordian III coin (238-241 r.) a goddess standing inside the temple with a vei] on her head is
represented. The ways of representing the temple itself might have differed substantially.
Sometimes it is a Ionic tetrastylos with smooth columns and with no decoration on the
pediment (fig. 20) (SNG Cop VI 110). On other coins the temple is a with spirally decorated
columns, with a pediment marked with a letter A, and the roof crowned with a decorative antefix
(SNG von Aulock II 4370)
In the Lydian territories, the cult of Artemis crisscrossed with coming from Persia cult of
the goddess of waters and harvest - Anăhită, called Anaitis by the Greeks (Bartels and Huber
2001 150). The sanctuary of the goddess was supposed to he situated in Hypaepa. There are,
however, no indications as to its localisation (Robert 1976 31). The temple on coins was
represented as a hexastylos (SNG Cop V 194) or tetrastylos (SNG von Aulock II 2963). The
1
The incarnation of Luna - Selene responded to the Spring it the yearly cycle of the Sun, so we may deal
bere with a kind of a springtime celebration .
231
Katarzyna Lach
representation of the cult statue is every time almost identica} - the goddess dressed in a chiton,
with a kalatos on her head, from which flows a wide veil enclosing the whole body. In the period
of the reign of emperor Decius (249-251 r.) both the coins with the representation of the facade
of the Ionic hexastylos (SNG von Aulock II 2970) and the fa cade of Syrian tetrastylos (SNG von
Aulock II 2971) were minted. On one of the Caracalla coins (198-217 r.) (fig. 21) (MuM 2002 84)
in the central intercolumnium instead of the statue of Artemis there is a burning sacrificial pyre.
F.W. Imhoof-Blumer noticed that the unusual form of the hearth or the altar allows one to
suppose that it refers to the fire cult (Imhoof-Blumer and Gardiner 1964).
Apollo in the pre-Roman Greece was worshipped as a guardian of inspiration and
fortune~telling, connected to the nature and the vegetation. In addition to many other functions,
he was also the god of colonisation, people believed him to be the leader in city building. In
Rome, the cult of Apollo was initiated by Tarquinius Superbus (Roscher 1884-1937 440).
The main religious centre of Milet was Delphinion, the place of worship of Apollo the
guardian of sailors and ships. From the archaic period come the remains of temenos, which in
the Hellenistic period was surrounded on three sides by stoai. The entrance to the measuring 50
x 60 m. temenos lead from the west through three gates erected in the Doric style. In Roman
times this was the function of a Corinthian propylon. During this period, the centre of the
complex was a round temple (or a monopteros) (Kleiner 1968 34). Twelve kilometres to the east
from Milet is situated Didyma, with the oracle and the Apollo sanctuary. Both cities were
connected with a holy road. The archaic temple was destroyed in 494 BC by the Persians, and
the bronze statue of Apollo catching a doe (Apollo Philesios) by Kanachos from Sykion was
taken to Ekbatana. The rebuilding of temple was undertaken at the beginning of 4th century BC.
Around 300 BC Seleukos I, the king of Syria, gave back the statue of Apollo. The architects of the
new building were Paionios from Ephesos and Daphnis from Milet (Bernhardt 1974 101). The
temple was a Ionic dipteros with 21 columns on the longer sides and 10 on the shorter sides
(stylobate of the dimensions 109 x 51 m). Its dimensions almost matched those of Artemision in
Ephesos. It consisted of three parts - a deep pronaos with 12 columns, naos with 2 Corinthian
columns and sekos without a roof (hypetral building) surrounded by a wall with Corinthian
pilasters. The cult statue of the god was placed in a separate Ionic temple, located near the back
wall of the sekos. Because of the fact that the sekos was situated lower than other parts of the
temple, from naos it could be reached by the stairs with 24 steps. Suetonius writes that Caligula
was the first who intended to complete the building (Swetonius, Caligula 21). Despite the fact
that the works continued for the next six centuries, they had never been finished.
The building represented on a Caligula coin (fig. 22) (SNG Cop V 1007) has six columns
in the facade, and is placed on a three step crepidoma. Most probably it is the Milet temple,
dedicated to the ruler, whose cult was later transferred to Didymaion (Burrel 2002 306). It is
also worth considering, if it could have been the temple of Apollon Delphinios (in this case it
would have been the representation of a monopteros), or Didymaion (lack of the cult statue
could be explained by the fact that it was placed in naiskos, and thus invisible from the outside).
In turn the temple on the coin from the period of the reign of Balbinus (fig. 23) (SNG Cop. V
1021), could be identified only thanks to the statue of Apollo placed in the middle
intercolumnium. The remaining elements - the tetrastyle facade and the Syrian pediment
should be treated as a convention adopted by the engraver.
Situated in Mysia Apollonia ad Rhyndacum was located in 2nd century B.C. by settlers
from Miletos, but it was populated mainly by Pergamenians. The city was named in honour of
Attalus II' mother - Apollonia (Der Neue Pauly 1996-2003 871). The imperial minting
comprises the period from Domician to Gallen. On the coins Apollo, or the places of worship
232
Temples of Zeus, Artemis and Apoi/o on Roman Coi ns From Asia Minor. Some Remarks
connected with him were mainly represented (Head 1911 521). A coin from the period of
Gallienus' reign (fig. 24) (SNG von Aulock I 1066) represents the facade of the tetrastye temple
with a two stepped crepidoma. In the wide, central intercolumnium is situated a statue of a
naked Apollo looking to his right. His left arm is resting on a low column standing next to him,
the right is raised in an oratorica} gesture. Probably it is a representation of the temple of Apollo
in Didyrna, but the convention of representing the god (cf. Miletos) is not typical.
On the coins minted in Apollonia Salbake in Caria one can see a tetrastyle temple with a
Syrian pediment. The most details were preserved in the Lucius Verus specimen (fig. 25). In the
central intercolumnium is situated a statue of Apollo holding a branch and a raven. In side
intercolumnia there are statues of Artemis and a goddess with a sceptre, probably Aphrodite
(SNG von Aulock II 2491). The Septimius Severus (SNG Cop. 155) and Gallienus (SNG von
Aulock II 2494) coins are worse preserved, but despite a certain schematisation of the
representation, we can discern the same type of imagery. In Apollonia no remains of the
building were preserved, which could be identified with the temple represented on the coins. It
is possible that there was an oracle in the town, such a conclusion seems tobe supported by the
presence of the raven and the laurel branch in the hands of Apollo - the symbols of the god
prophesying abilities.
In Phrygian Hierapolis there was a temple of Apollo dated to 3rd century AD but
probably built on the plan of a late Hellenistic temple (Akurgal 2007 177). According to
researchers, the temple consisted of a pronaos and cella and was equalled in a row of columns
only in the facade. From the same period comes the representation on the Philip the Arab coin
(fig. 26) (SNG von Aulock II 3659). It is a building with a Syrian pediment with six columns. In
the central intercolumnium a statue of Apollo holding a lyre and a cither îs represented.
From situated în Troada Myrina comes a Septimius Severus coin (fig. 27) (SNG von
Aulock I 1668) with a representation of a six column facade of a temple. The decorative
architectural details of the building were carefully represented, such as Corinthian capitals,
clipeus in the pediment or a trigliph-metope frieze (in this case it is possible that marking the
Corinthian capitals flows only from the invention of the artist, and not from the factual data). In
the central intercolumnium a statue of Apollo holding a bowl and a laurel branch in his hands is
represented. Mast probably it îs an image of the Apollo temple în located nearby town of
Gryneion. It was active only în the Classical period, although some researchers claim that it was
popular as late as in 2nd century AD (Bean 1954 85). Except for the embankment, on which the
temple was situated, there are now no other traces of an ancient building (MacDonald and alii
1976 604).
On the coins coming from Alexandria Troas a temple în a side view îs represented with
two columns on the facade. It could be a prostylos, because a side wall îs shown instead of the
columns. On a Commodus coin (SNG von Aulock I 1470) between the columns îs situated a
statue of Apollo, standing în front of a tripod. On a better preserved Alexander Severus coin (fig.
28) (MuM 2002 64) it can be seen that such attributes if the god as bow and quiver were
marked. It îs mast probably the Apollo Smintheus temple situated in Chrysa (Strabo 13. 1. 48). It
was an Ionic pseudodipteros with eight coulumns int he facade build around 200 B.C.
In the southern part of located în Pamphylia Side there are two temples standing on one
platform and facing the bay. They are dedicated to Athena and Apollo, two main gods of the city
and come probably from the end of 2nd century AD (MacDonald and alii 1976 835). Both are
Corinthian peripteros with six columns in the facade 2 • The Apollo temple is represented on the
2
In Akurgal the number of columns on the sides of the temple is in case of the Athena temple 13, but the
Apollo 11, in Princeton Encyclopedia of Classical Sites in both cases the number is 11
233
Katarzyna Lach
coin coming from the period of Gallienus reign (fig. 29) (MuM 2002 108). At that time it had
been adopted to the needs of the cult of the ruler, and the town thanks to it became neokoria for
the first time (Burrel 2002 399). The foreground figure is Apollo Sidetes, holding a pedum and a
bowl in his hands. He is standing at the sacrificial altar. On the left can be seen a somewhat
smaller temple in the side view with five columns on the side. On another coin of this ruler (fig.
30) (SNG von Aulock II 4840) there are represented three temples, two in a side view, and the
third, situated above them in a front view. The middle temple has a letter A marked on the
pediment, and a statue of a horseman facing left between the columns. Only thanks to this
inscription one can suppose that it is an Apollo temple, but the statue of the ruler, the second
god, is the most important. The remaining two buildings have no characteristic traits allowing to
identify them.
The Asia Minor deities in the Hellenistic period had been assimilated with the cult of
Greek gods that partially adopted their traits. In the Imperial period the way of representing
temples was the result of combining Greek traditions with the imposed by imperial
administration compulsory canon of legends and motifs, illustrating contemporary propaganda
tendencies ofthe national policy.
The researchers dealing with the reconstruction of antique buildings claim that the more
not strictly conventional elements represented on the coin, the higher becomes the chance that
the representation is based on the real image of the building (Burrel 2004 8). Most often we
meet on coins a front view of the building, relatively easier to represent, allowing moreover for
placing the image of the cult statue in the central intercolumnium. This statue in reality was
placed in the adyton inside the temple, so the coins represented both the facade and the inside
of the building. Placing the statue in the central part of the temple caused the number of
columns on the coin to be in disagreement with reality.
One must notice that the representation of gods together with the attributes
characteristic for temples on coins had undergone practically no changes. For example, on coins
representing the temple of Ephesian Artemis, minted in Ephesos and in other towns, there was
placed the same statue. The differences can be seen in the way of representing buildings, witch
does not influence the identification of the building. As for example on the coins devoted to
Artemis Anaitis minted under the reign of Decius (249-251) where the temple facade with a
classical pediment (SNG von Aulock II 2970) and arched linte} (SNG von Aulock II 2971). It is
commonly accepted that it was the way in which the engravers represented the canopy over the
statue or the niche surrounding it (Price and Trell 1977 19). Images of this kind appeared on
coins since the beginning of 2 11 <l century AD.
The issues of coins with representations of temples can be helpful in an attempt to
reconstruct the area subject to the influence of a given cult, and the imagery is significant in
recognizing the influence of different minting traditions.
234
Temples of Zeus, Artemis and Apollo on Roman Co ins From Asia Minor. Some Remarks
Bibliography
AkurgaJ 2007 -Akurgal E., Ancient Civilizations and Ruins ofTurkey, 101h ed. 2007.
Bean 1954 - Bean, G.E., Notes and Inscriptionsfrom Caunus, Journal of Hellenistic Studies 74, 1954, 85-
111.
Burrel 2004 - Burrel, B., Neokoroi. Greek Cities and Roman Empire, Boston 2004.
Cary and Scullard 2001 - Cary M., Scullard H.H., A History of Rome down to the Regin of Constantine,
(Polish ed.), Warszawa 2001.
Der Neue Pauly 1996-2003 - Der Neue Pauly. Enzyklopădie der Antike; (ed.) H. Cancik, H. Schneider,
Stuttgart 1996-2003
Graves 1974 - Graves R., The Creek Myths, (Polish ed.), Warszawa 1974
Head 1911 - Head, B.; Historia Numorum; Oxford 1911
Herodotus - Herodotus, Dzieje (Historiae), (transl. S. Hammer), Warszawa 1954
Imhoof-Blumer and Gardiner 1964 - Imhoof- Blumer F.W.; Gardiner P.; Ancient Coins Illustrating Lost
Masterpieces of Creek Art. A Numismatic Commentary to Pausanias; Chicago 1964
Kleiner 1968 - Kleiner G., Die Ruinen von Milet, Berlin 1968
Miiller 1978 - Kulturgeschichte der Antike Rom, Band II, (ed.) R. Miiller, Berlin 1978
Lanckoroitski 1896 - Lanckoroitski K., Miasta Pamfilii i Pizydii, T. II, Krak6w 1896
Bartels and Huber 2001 - Lexikon der Alten Welt, (ed.) Bartels K, Huber L., Diisseldorl 2001
Mielczarek 2006 - Mielczarek M., Mennictwo staroiytnej Crecji. Mennictwo okres6w archaicznego i
k/asycznego, Warszawa-Krak6w 2006
MuM 2002 - Miinzen und Medaillen. AG Auktion 11, Stuttgart 2002
RE 1894-1924 - Paulys Real-Encyclopădie der Classischen Altertumswissenschaft, Stuttgart 1894- 1924
Pliny the Elder - Pliny the Elder, Historia Naturalna (Historia naturalis), (transl. I.,T. Zawadzcy),
Wroclaw 2004
Popko 1995 - Popko, M.; Religions ofAsia Minor; Warszawa 1995
Price and Trell 1977 - Price, M.J.; Trell, B.L.; Coins and their Cities. Architecture on the Ancient Coins of
Greece, Rome and Palestine; London 1977
MacDonald and alii - 1976 Princeton Encyclopedia of Classical Sites, (ed.) Stillwell R., MacDonald W.L.,
McAllister, M.H., Princeton 1976
Ramsay 1885 - Ramsay, W.M., Notes and Inscriptions from Asia Minor, Mitteilungen des Deutschen
Archăologischen Instituts Athenische Abteilung 10 (1885), 334-380
Ratte and alii 1896 - Ratte, C.; Howe, T. N.; Foss, C.; An Early Imperial Pseudodipteral Temple at Sardis;
American Journal of Archaeology 90, 1986, 45-68
Robert 1976 - Robert, L., Monnaies grecques de l'epoque imperiale, Revue Numismatique 6, 1976,
RIC - Roman Imperial Coinage, (ed.) Mattingly, H., Sydenham, E.A., London 1923- 1994
RPC - Roman Provincial Coinage, voi. I, A. Burnnett, M.Amandry, P.P. Ripolles, London 1992
Roscher 1884-1937 - Roscher, W.H., Ausfiihrliches Lexicon der Criechischen und Romischen Mythologie,
Leipzig 1884- 1937
Schultz 1975 - Schultz, S.; Die Miinzpragung von Magnesia am Maander, Berlin 1975
Strabo - Strabo, Ceography (Ceographica), (transl. H.L. Jones), Harvard 2004
Swetonius - Zywoty Cezar6w (De vita Caesarum), (transl. J. Niemirska- Pliszczyitska), Wroclaw 1987
SNG von Aulock - Sylloge Nummorum Graecorum, The Royal Collection of Coins and Medals, Danish
National Museum, Kopenhagen, New York 1982
SNG- Cop. Sylloge Nummorum Graecorum Deutschland: Sammlung von Aulock, New Jersey 1987
Trell 1964 -Trell, B.L.; The Cult Image on Temple Type Coins; Numismatic Chronicle 1964, 241-245
Trell 1976 -Trell, B.L.; Architecture on Ancient Coins, Archaeology 29, 1976, 6-13
Weber 1969 - Weber, H.; Der Zeus- Tempel von Aezani- ein Panhellenisches Heiligtum der Kaiserzeit;
Mitteilungen des Deutschen Archăologischen Instituts Athenische Abteilung 84, 1969, 182-201
Williams 1974 - Williams C., The Corinthian Temple of Zeus Olbios at Uzuncaburi;: A Reconsideration of
the Date, American Journal of Archaeology 78, 1974, 405-414
235
Katarl\113 Lac h
11 13 14
17
~ i1!HI
29
REINTERPRETING THE NUMISMATIC EVIDENCE.

AMETHODOLOGICAL CASE STUDY: THE AUXILIARY FORT FROM
GHERIA (CLUJ COUNTY, ROMANIA)
Cristian Găzdac and Radu Zăgreanu
The recent analyse of the numismatic material from some of the Roman forts -
Porolissum (Găzdac and Gudea 2006), Ilişua (Protase and Gaiu 1997) (see Map no 1) - in the
former province of Dacia has revealed that the plated silver coins were quite an important part
of the coin circulation at a certain moment. This chronological segment is usually AD 193-218 -
the reigns of Septimius Severus and Caracalla.
Unlike the civilian sites, the military ones seem to have been the target of a supply with
this counterfeited coinage (Găzdac 2007).
In the case of the auxiliary fort on the Pomet Hill and the customhouse 1 at Porolissum
from 64 silver coin finds bearing the portraits of the emperors of the period AD 193-218, 40 are
plated (see Fig. no 1).
60 O Genuine
•Plated
40
40
20
o
98-117 117-138 138-161 161-180 180-192 193-218 218-238 238-244 244-249 249-253 253-268
Fig. no 1. Graph ofthe silver coin finds from Porolissum (the fort on "Pomet Hill" and the customhouse)
(after Găzdac 2007)
At Ilişua, a Roman cavalry fort, for the same chronological sequence 15 out of 22 denarii
are plated (see Fig. no 2).
1
The customhouse from Porolissum is also taken into account as many military personnel were on duty at
this place (Gudea 1997 76).
20 O Genuine
Fig. no 2. Graph of
•Plaled
the silver coin
15 finds from Ilişua -
15
cavalry fort (after
Găzdac 2007)
10
o
98-117 117- 138- 161- 180- 193- 218- 238- 244-
138 161 180 192 218 238 244 249
On the other hand, none of the urban sites of the province that provided us with
relevant numismatic evidence shows such a similar situation for any of the chronological frames
of the Roman administration in Dacia (Găzdac 2007).
At this point, we would like to bring to your attention the situation of numismatic
evidence from the site of today city of Gherla (Cluj County).
During the last 40 years, a number of Roman coin finds were recorded as coming from
the area of the city of Gherla. As it is known, here was located the Roman auxiliary fort of the
cavalry unit ala II Gallorum et Pannoniorum, together with its adjacent settlement - vicus (see
Mapno2).
Until now, it has been presumed that there was no possibility to separate the coin finds
according to their findspot. Therefore, the numismatic material has been published so far like a
picture at glance. At the same time, no detail and accurate analyses of these coins have been
carried aut. As a resuit, the coin statistics for the site of Gherla showed till this study that the
inhabitants of this Roman site, soldiers and civilians, received mainly genuine silver coin (see
Fig. no 3).
40 O Genuine
•Plated
32
30
Fig. no 3.
Graph ofthe
20 silver coin
20
17 finds from
13
Gherla -
situation at
glance
(after Găzdac
2007,
including
98-117 117- 138- 161- 180- 193- 218- 238- 244- 253-
138 161 180 192 218 238 244 249 268 previous
bibliography)
Reinterpreting the Numismatic Evidence. A Methodological Case Study: The Auxiliary Fort From Gherla
Therefore, one may ask: it was the Roman site of Gherla a subject of a particular
monetary phenomenon compares to other auxiliary forts from Roman Dacia or it is just a matter
of a methodological approach?
To solve this matter we followed two steps.
The first one was to identify on the field the topographical findspots in order to see if the
coins were found within the area of the auxiliary fort or very close to it, or on the area of the
Roman civilian settlement - the vicus.
The second step was to re-analyse the coins in detail and properly identify them.
Then what we got was a new graph (see Fig. no 4) of the silver coin finds retrieved only
from the area of the cavalry fort and its close vicinity. As one can see this graph is entirely
different from what we knew before about the Roman coin finds from the site of Gherla.
20 O Genuine
mPlated
17
11
10
8
o o
o
98-117 117-138 138-161 161-180 180-192 193-218 218-238 238-244 244-249 253-268
Fig. no 4. Graph ofthe silver coin finds from Gherla - the cavalry fort
It can be seen that the picture of silver coin finds from the auxiliary fort from Gherla is
similar now with those from the other auxiliary forts of Dacia already mentioned bere -
Porolissum and Ilişua. The number of plated coins overwhelmed the genuine pieces for the
period of AD 193-218. Even more, the situation applies also for the next period of AD 218-238.
On conclusion, it can be affirmed that the fact that until now there were mentioned
mainly genuine silver coins coming from the site of Gherla was a matter of the methodological
approach of the topic. In fact, the real situation proves that also the cavalry fort from Gherla was
part of an epidemic phenomenon of counterfeiting the silver coin - more or less officially -
characteristic not only for the auxiliary forts from Dacia, but also for military sites from other
provinces of the Roman Empire.
It is clear now that we must return to many collections of coins coming from Roman
sites and re-analyse them. We will have some surprises, for certain! Only in this way, we can get
closer to a more accurate image on what kind of coin circulated in the time of a crisis and its
backstage policy of counterfeiting.
239
Abbreviations and bibliography
C-:· .-.. de 2007 - C. Găzdac, The distribution of silver counterfeited coins in the forts from Roman Dacia.
aud or monetary policy?, in Proceedings of the 201h Congress on Roman Frontiers (Leon, 4-11
.:>eptember 2006), 2007 (forthcoming).
Găzdac and Gudea 2006 - C. Găzdac and N. Gudea, Porolissum, Cluj-Napoca, 2006.
Gudea 1997 - N. Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a Imperiului Roman.
II. Vama romană. Monografie arheologică. Contribuţii la cunoaşterea sistemului vamal din provinciile
dacice, Zalău, 1997.
Protase and Gaiu 2007 - D. Protase and C. Gaiu, Castrul roman de la Ilişua, Bistriţa, 2007.
240
Reinterpreting the Numismatic Evidence. A Methodological Case Study: The Auxiliary Fort From Gherla
ROMAN DACIA
., .
.f I
lllJt.Sll /\t'f.RllJN
\bp I. Roman llJci.1
.
...
...
.
·~'#
...
„....:/
..._ ,,'
c
J
(ii ll .l{I .i\ lldl
1'111.• ,111.·.111flhl· l-11\ 111"l llh_·1la \\1111 lhl' lo1.·;i11t•ll „, lht· l~t1111.111 !oul
. 1.1hi.:r ' <.1111..lc;i 1
241
MONEDELE DESCOPERITE ÎN COMPLEXUL ARHEOLOGIC

ROMAN DIN SECOLELE II-III, DE LA GÂRLA MARE (COM. GÂRLA
MARE, JUD. MEHEDINŢI) - UN STUDIU DE CAZ ASUPRA
ECONOMIEI MONETARE ÎN SPAŢIUL RURAL AL PROVINCIEI
DACIA•
Abstract
The author presents a sample of 110 Roman coins found in a Roman settlement
at Gârla Mare (comm. of Gârla Mare, Mehedinţi County), during the archaeological
researches undertaken since 1992 until 2003. Most of these coins were already briefly
published by Stîngă 2005.
The real function of the settlement of Gârla Mare was debated by the
archaeologists. Stîngă had asserted that it was a vil/a rustica, meanwhile Benea 2006b
assumed that it was a mansio. Based on the numismatic evidence, the author of these
lines supposes that it was a vil/a rustica indeed.
The coin sample found at Gârla Mare during the excavations since 1992-2003,
consists of:
1. Marcus Antonius (no. 1) - 1 (AR); 2. Tiberius I (no 2) - 1 (AE); 3. Claudius I
(no 3) - 1 (AE); 4. Vespasianus (no. 4) - 1 (AE); 5. Domitianus (nos 5-8) - 4 (AE); 6.
Traianus (nos 9-17) - 9 (2 AR+7 AE); 7. Hadrianus (nos 18-28) - 11 (3 AR+8 AE); 8.
Antonius Pius (nos 29-40) - 11 (3 AR+8 AE); 9. Marcus Aurelius (nos 41-44) - 4 (4 AE);
10. Commodus (no 45) - 1 (AE); 11. Septimius Severus (nos 46-52) - 7 (7 AR); 12.
Caracalla (nos 53-55) - 3 (1 AR+2 AE); 13. Severus Alexander (nos 56-88) - 33 (5 AR+28
AE); 14. Maximinus Thrax (no 89) - 1 (1 AR); 15. Gordianus III (no 90-93) - 4 (4 AE); 16.
Unprecised (nos 94-110) - 17 (4 AR+13 AE).
The author proposed to measure the main trends of the monetary influxes in
the area of the Roman settlement of Gârla Mare not, with the traditional coefficient
coin/regnal year (c/ry), but sesterces/regnal year or ases/regnal, using the current
account-money of the Roman society during the 2n<l_3rd century. This coefficient - s/ry,
gave a more flexible mean to measure the real extent of the monetary economy in the
every-day life of a certain settlement, emphasising the place played by the silver and
copper alloys denominations on the local currency market.
The author discussed also the position of the cast issues (both denarii and
sestertii and ases), as well as the large scale use of the plated and silvered denarii by the
old inhabitants of the villa rustica of Gârla Mare. A special place is allowed for the
discussions regarding the role of the Greek imperial issues in the coin spupplies of the
area during the late 2nd and early 3rd century, as well as for the existence of a local mint
in southern Dacia, during the Severan period, producing cast, plated denarii and cast
dupondii and sertertii based on the prototypes ofthe Antoninian issues.
'Studiul de faţă reprezintă o versiune foarte uşor modificată a textului iniţial, trimis spre publicare la data
de 23 august 2005, la cererea colegului Ion Stîngă. El urma să apară ca un capitol aparte în micro-
monografia dedicată complexului arheologic roman de la Gârla Mare. După apariţia volumului (noiembrie
2005) am constatat că descoperirile monetare au fost publicate numai sub semnătura lui Stîngă, chiar dacă
in introducere se menţiona faptul că autorul acestor rânduri a identificat „majoritatea monedelor
descoperite în fermă" (Stîngă 2005 7). În realiate, eu nu numai că am identificat majoritatea covârşitoare a
pieselor, dar am revizuit şi identificările anterioare, am făcut trimiterile la cataloagele de referinţă şi am
cântărit şi măsurat toate monedele.
Ernest Oberliinder-Târnoveanu
The coins found at Gârla Mare gave a rather good opportunity to scrutinise the
main trends ofthe monetary circulation in rural Dacia during the 2mL3rd century.
a) Precizări metodologice:
Cele 110 monede antice care constituie obiectul analizei mele au fost descoperite în
cursul cercetărilor arheologice întreprinse de dr. Ion Stîngă, de la Muzeului Regiunii Porţilor de
Fier din Drobeta-Turnu Severin, în perioada 1992-2003, în complexul de epocă romană
imperială de la Gârla Mare (corn. Gârla Mare, jud. Mehedinţi) (vezi figurile nr. 1-3).
Funcţionalitatea acestui complex arheologic reprezintă încă un subiect aflat în disputa
arheologilor. Autorul săpăturii, Ion Stîngă, consideră că era vorba de o „villa rustica" (Stingă
2005 passim), în timp ce Doina Benea (Benea 2006b 279-282) era de părere că avem de a face
cu un „mansio".
Autorul acestor rânduri, bazându-se, mai ales, pe analiza volumului şi compoziţiei
cronologice a materialului numismatic scos la lumină prin săpături, înclină să vadă în complexul
arheologic de la Gârla Mare o structură economico-socială de tip rural, deci mai degrabă o
exploataţie de tip villa rustica şi nu o staţie pe un drum roman.
Monedele pe care le pun în discuţie nu mai sunt inedite. Cinci dintre ele fuseseră deja
publicate de Ion Stîngă în 1998 (Stîngă 1998 196-197). Acestea, împreună cu celelalte 103
exemplare „inedite", urmau să fie publicate de mine împreună cu Ion Stîngă în anul 2005.
Contrar înţelegerii dintre noi şi fără să mă avertizeze asupra intenţiilor sale, colegul meu
severinean a procedat la publicarea lor sub nume propriu (Stîngă 2005 79-85 nr. 1-108),
promiţând o editare ulterioară a întregului manuscris. Cum acest lucru nu s-a produs de atunci,
după trecerea a patru ani, am decis prezentarea analizei istorice asupra datelor privind circulaţia
monetară în zona complexului arheologic de perioadă romană de la Gârla Mare.
Cele 110 monede romane republicane, imperiale şi greceşti alcătuiesc un eşantion
extrem de important nu numai pentru reconstituirea etapelor cronologice ale vieţuirii în
complexul arheologic roman de la Gârla Mare, a conectării sale la viaţa economică a provinciei,
dar şi pentru cunoaşterea circulaţiei monetare în spaţiul rural al Daciei romane, în general.
Pentru o informare rapidă asupra structurii lotului monetar, dăm mai jos, tabelul
emitenţilor şi numărul de piese pentru fiecare domnie.
Nume emitent Număr exemplare

Marcus Antonius (nr. 1) 1 (AR)
Tiberius I (nr. 2) 1 (AE)
Claudius I (nr. 3) 1 (AE)
Vespasianus (nr. 4) 1 (AE)
Domitianus (nr. 5-8) 4(AE)
Traianus (nr. 9-17) 9 (2AR+7 AE)
Hadrianus (nr. 18-28) 11 (3 AR+8 AE)
Antonius Pius (nr. 29-40) 11 (3 AR+8 AE)
Marcus Aurelius (nr. 41-44) 4 (4 AE)

Commodus (nr. 45) 1 (AE)
Septimius Severus (nr. 46-52) 7 (7 AR)
Caracalla (nr. 53-55) 3 (1AR+2AE)
SeverusAlexander(nr.56-88) 33 (5 AR+28 AE)
244
Monedele descoperite în complexul arheologic roman din secolele II-III, de la Gârla Mare,jud. Mehedinţi
Maximinus Thrax (nr. 89) 1 (1 AR)

Gordianus al III-iea (nr. 90-93) 4 (4AE)
Neprecizate (nr. 94-110) 17 (4 AR+13 AE)
Total: 110
Am considerat ca fiind monede „de argint" nu numai denarii „autentici", dar şi

numeroasele exemplare argintate (subaerate) sau turnate dintr-un aliaj incert, care erau şi ele,
în epocă, acoperite de o peliculă de argint. Cercetările din ultimele decenii întreprinse pe loturi
importante provenite din aşezări de pe întinsul Imperiului tind să dovedească tot mai mult
faptul că aceste emisiuni nu erau „falsuri" produse de particulari, ci opera unor officinae
provinciale oficiale, a căror producţie era destinată să suplinească necesarul crescând de
numerar necesar armatei (asupra literaturii privind aceste emisiuni vezi Peter 1990 şi Găzdac
2002 84-85, chiar dacă nu împărtăşim punctul de vedere al ultimului autor şi asupra funcţiei
reale jucate de către aceste piese. Cea mai temeinică analiză a problemei a făcut-o Pîslaru 2005
264-295. Vezi de asemenea Pîslaru 2002 86-92). Prin canalele economice normale monedele
turnate sau subaerate au pătruns şi în circulaţia monetară „civilă", fiind utilizate şi, adesea,
tezaurizate la fel ca şi denarii „normali".
Valoarea monedelor descoperite în complexul arheologic roman de la Gârla Mare,
exprimată în aşi de calcul, unitatea de cont de bază utilizată de romani şi în cursul secolelor 11-
III, totalizează 574 aşi (vezi fig. 4) (sau 143 112 sesterţi, dintre care):
Nume emitent Număraşi Număr aşi/argint Număr aşi/bronz

Marcus Antonius 16 16 -
Tiberius I 1 - 1
Claudius I 1 - 1
Vespasianus 1 - 1
Domitianus 5 - 5
Traianus 44 32 12
Hadrianus 72 48 24
Antonius Pius 57 48 9
Marcus Aurelius 7 - 7
Commodus 2 - 2
Septimius Severus 112 112 -
Caracali a 21 16 5
Severus Alexander 108 80 28
Maximinus Thrax 16 16 -
Gordianus al III-iea 5 - 5
Neprecizate 86 64 22
Total: 574 aşi
Am optat pentru exprimarea în monedă

de calcul (în aşi) a valorii eşantioanelor pe
domnii sau cronologice a lotului monetar, deoarece aceasta permite punerea în evidenţă de o
manieră mult mai obiectivă a dinamicii volumului pătrunderilor de numerar nou, în cifre
absolute constante, în aria complexului arheologic roman de la Gârla Mare. În acelaşi timp, am
considerat util să prezentăm în rubrici separate şi valoarea exprimată în aşi a monedelor de
argint şi de bronz din fiecare eşantion cronologic, pentru a putea ilustra ponderea specifică a
acestor nominaluri în constituirea masei monetare locale.
245
Pe această cale, se poate urmări mai clar amploarea circulaţiei monetare cotidiene,
cunoscut fiind faptul că frecvenţa prezenţei monedelor de bronz reflectă mai fidel existenţa unei
circulaţii monetare reale şi intense, caracterizată prin schimburi cotidiene sau cvasi-cotidiene de
bunuri şi servicii de mică valoare. În ciuda devalorizării sale din secolul al Ii-lea şi din primele
trei decenii ale secolului al Iii-lea, denarul rămânea în continuare un nominal suficient de
valoros, a cărui putere de cumpărare să depăşească necesităţile cotidiene ale unei familii
modeste.
Viteza de reînnoire a numerarului este reflectată de valoarea raportului aşi/ani domnie
(abreviat a/d) (fig. 2). Şi în acest caz, spre deosebire de alţi autori (Chiţescu şi Poenaru Bordea
1982; Poenaru Bordea 1998), am preferat o cuantificare a valorii în monedă de cont a
eşantionului şi nu numai adunarea, pur şi simplu a numărului de exemplare, indiferent de
nominal. În paranteze sunt date şi echivalenţele în sesterţi. La Gârla Mare situaţia se prezintă
astfel:
Perioada Nr. aşi/a/d Nr. aşi/AR/a/d Nr. aşi/AE/a/d

107-117 6,8 (1,7) 4,8 (1,2) 2 (0,5)
117-138 3,42 (0,855) 2,28 (0,57) 1,14 (0,285)
138-161 2,47 (0,61) 2,08 (0,52) 0,30 (0,75)
161-180 0,36 (0,09) - 0,36 (0,09)
180-192 0,16 (0,04) o 0,16 (0,04)
192-194 o o o
194-211 5,65 (1,41) 5,65 (1,41) o
211-217 3,5 (0,875) 2,66 (0,665) 0,83 (0,208)
217-222 o o o
222-235 8,30 (2,07) 6,15 (1,53) 2,15 (0,538)
235-238 5,33 (1,33) 5,33 (1,33) o
238-244 0,83 (0,208) o 0,83 (0,208)
Aceste valori oferă date asupra ritmicităţii aprovizionării pieţei monetare regionale şi
locale şi, în acelaşi timp, pot scoate în evidenţă consecinţele evenimentelor politice şi militare
asupra circulaţiei monetare. Ponderarea valorii eşantioanelor cronologice printr-o unitate de
măsură temporară constantă, prezintă încă un avantaj metodologic, acela de a pune în evidenţă
foarte clar măsura în care procesele inflaţioniste care au afectat sistemul economic şi financiar al
Imperiului Roman în cursul secolelor II-III au avut un impact şi pe plan local.
Cifrele expuse mai sus, de multe ori şocante la prima vedere, ar trebui să se constituie şi
într-un avertisment împotriva interpretărilor „impresioniste" a situaţilor brute oferite
"prelucrarea statistică" a loturilor monetare la care recurg, adesea, unii numismaţi, arheologi
sau istorici (vezi în acest sens Winkler şi Bălai 1971 şi Winkler şi Bălai 1973). Compararea
numărului de piese descoperite indiferent de valoarea lor nominală şi în afara factorului
temporar nu reprezintă numai o gravă greşeală metodologică, dar conduce la concluzii istorice
lipsite de orice credibilitate.
b) Comentariu:
Monedele descoperite la Gârla Mare constituie un lot unitar, prezenţa lor fiind legată de
întemeierea şi funcţionarea structurii economice-sociale rurale romane în zonă. Deşi lotul
cuprinde o emisiune romană republicană târzie, mai exact, un denar pentru legiuni bătut de
către Marcus Antonius, în cursul luptelor din Orient contra lui Augustus, precum şi şapte
.\Jonedele descoperite în comple:n1l arheologic roman din secolele II-III, de la Gârla Mare,jud. Mehedinţi
emisiuni imperiale databile din perioada anterioară cuceririi Daciei de către romani, fără
îndoială, aceste piese au ajuns pe teritoriul complexului arheologic roman de la Gârla Mare
numai în perioada de după crearea Provinciei Dacia şi aşezarea coloniştilor în regiune. Chiar
dacă denarii pentru legiuni au pătruns şi au fost tezaurizaţi în Oltenia, ca şi pe întreg teritoriul
Daciei, încă deja la sfârşitul secolului I î. e. n., şi vor fi în mod constant reprezentaţi în
majoritatea tezaurelor îngropate până la războaiele daco-romane (Moisil şi Depeyrot 2003 126-
201, nr. 126-208), ei au rămas multă vreme în circulaţie şi după anul 106. Utilizarea lor
ulterioară a fost mult favorizată de reducerea titlului denarilor care a avut loc în timpul domniei
lui Traianus (post 107), ceea ce a făcut ca vechii denari devalorizaţi ai lui Marcus Antonius să se
apropie de standardul metrologic al emisiunilor de argint ale acestui împărat. Extraordinara
rată de supravieţuire a denarilor pentru legiuni ai lui Marcus Antonius este bine ilustrată de
prezenţa lor în compoziţia tezaurului de la Gârla Mare, a cărui ascundere s-a petrecut la sfârşitul
secolului al Ii-lea, în timpul domniei lui Commodus (Preda 1974 90) sau a celui şi mai târziu,
descoperit la Gruia (corn. Gruia, jud. Mehedinţi), o localitate situată la cinci km depărtare de
Gârla Mare (Popilian şi Davidescu 2000 69-104).
În aceiaşi situaţie se află şi monedele de bronz de la Tiberius I, Claudius I, Vespasianus
şi Domitianus descoperite în aria complexului arheologic roman de la Gârla Mare. Ele nu pot fi
legate în nici un caz de o, eventuală, locuire dacică în zonă, anterioară instalării complexului
arheologic roman. Descoperirile monetare din complexe arheologice cercetate cu grijă sau
închise dovedesc clar faptul că o bună parte din numerarul de bronz aflat în circulaţie în vremea
domniei lui Traianus (98-117) consta încă din vechi emisiuni din timpul dinastiilor Julia-Claudia
sau a Flaviilor (Oberlănder-Tâmoveanu 1980 248-284; Găzdac şi Cociş 2004 passim). O dovadă
suplimentară a faptului că monedele din perioadele anterioare cuceririi Daciei descoperite în
cursul cercetărilor de la Gârla Mare reprezentau doar o componentă reziduală a numerarului
aflat în uz după 106 o constituie starea extrem de accentuată de uzură a acestora. În cele mai
multe cazuri, identificarea emitentului este posibilă numai prin recunoaşterea portretelor
imperiale. Este posibil ca pe lângă moneda de la nr. 94 din catalog, între numeroasele piese
ilizibile (catalog nr. 95-107) să se mai afle şi alte monede imperiale timpurii. O asemenea uzură
accentuată, cum este cea prezentată de piesele în discuţie, ne îndeamnă să credem că nu trebuie
exclusă total ideea potrivit căreia aceste monede ar fi circulat şi în cursul secolului al Ii-lea şi în
primele decenii ale secolului al Iii-lea, mai ales în contextul unor crize de numerar mărunt.
Dintre monedele imperiale timpurii de la Gârla Mare am dori să atragem atenţia asupra
unei apariţii excepţionale. Este vorba despre asului de la Tiberius I (catalog nr. 2), care poartă
pe avers o contramarcă rectangulară cu legenda: TI·CA = TI(berius) CA(esar). Aceasta a fost
aplicată pe flanul foarte uzat, practic complet obliterat al unui as de la Augustus. Procesul de
contramarcare a vechiului numerar de bronz emis în timpul domniei lui Augustus a avut loc
imediat după urcarea pe tron a lui Tiberius I (14 e. n.). Distribuţia marii mase a descoperirilor
de monede contramarcate în castrele militare de pe Rhin, Dunărea superioară sau Rhetia,
Noricum şi Pannonia (Gruenwald 1946 122-125; Kraay 1959 128-129; Idem 1962, 49; Chantraine
i968; Rant 1994, 7-10; Kos şi Semrov 1995 passim) ne conduce la concluzia că prin operaţiunea
de contramarcare s-a vizat asigurarea cu numerar mărunt a armatei staţionate pe frontiera
rhenano-danubiană. După cum o arată exemplarele de acest fel descoperite la Pofarevac
(Serbia) (Mihajlovic 1998 7-10), Romula (Petac şi Blasko 1997 9) 2 , Silistra, Dinogetia şi Isaccea
(Noviodunum) (exemplare inedite păstrate în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a
României, Muzeului Judeţean de Istorie Galaţi şi Institutului de Cercetări Eco-Muzeale din
2 Autorii au publicat un as de la Augustus, contramarcat sub Tiberius, cu patru contramărci: AVG VIII X
şi una ilizibilă, descoperit la Reşca (corn. Dobrosloveni, jud. Olt).
247
Tulcea), monedele s-au răspândit spre sud-est, odată cu extinderea controlului militar imperial
spre Dunărea de Jos, chiar în anii de creare a provinciilor Thracia şi Moesia.
Moneda contramarcată de la Tiberius I descoperită la Gârla Mare este singurul
exemplar cu legenda Tl·CA semnalat, până în prezent, la nord de Dunăre. Un exemplar din
aceiaşi perioadă, cu contramarca C.A = C(aesar) A(ugustus), a fost descoperit la Ulpia
Traiana Sarmizegetusa (Găzdac şi Cociş 2004, 86 nr. 64 pl. III, nr. 64), iar un altul contramarcat
de legiunile a VIII-a şi a X-a fost semnalat la Romula.
Foarte probabil, pătrunderea lor în Dacia s-a produs odată cu deplasarea trupelor şi
civililor din Moesia Superior sau Inferior spre noile teritorii imperiale din Dacia, în primii ani
după crearea provinciei.
Lotul de monede emise în perioada post-cucerire debutează cu nouă piese de la
Traianus. Toate exemplarele mai bine păstrate, care permit stabilirea identificării tipului şi deci,
implicit datarea lor mai precisă indică faptul că avem de a face cu emisiuni bătute în cursul
mijlocului şi a celei de a doua părţi a domniei, în anii 103-117, cele mai multe datând însă după
107. Probabil că în acest interval trebuie căutat şi momentul fondării complexului arheologic
roman.
Impactul economic şi social al acestui eveniment pe plan monetar este evident. Valoarea
lotului monetar emis în vremea lui Traianus se ridică la de 44 de aşi. Cu toate acestea, în
termeni absoluţi ea este sensibil mai mare. Cum am arătat deja, monedelor emise sub acest
împărat trebuie să le adăugăm şi cele opt piese emise anterior anului 106, care au ajuns la nord
de Dunăre, în zona Gârla Mare după cucerirea Daciei. Valoarea acestora reprezintă echivalentul
a 24 de aşi, ceea ce conduce la suma totală de 68 de aşi. Cu o asemenea valoare, eşantionul
monetar din vremea domniei lui Traianus ocupă a doua poziţie între cele din secolul al Ii-lea.
Dacă însă avem în vedere şi faptul că pătrunderea unei mase monetare relativ
importante, mai ales a numerarului de bronz care s-a desfăşurat într-un interval de timp foarte
scurt, de circa un deceniu, putem afirma că perioada imediat următoare înfiinţării exploatării
agricole de la Gârla Mare a fost o etapă de maxim dinamism economic şi monetar. De altfel
indicele aşi/an domnie de 6,8 pentru epoca lui Traianus la Gârla Mare este cel mai înalt pentru
întregul lot analizat.
Raportul de circa 1/4 între contribuţia monedelor de bronz şi cele de argint la
constituirea valorii totale a lotului pătruns în vremea lui Traianus indică instalarea rapidă a unei
circulaţii monetare în regiune, chiar dacă în primele două decenii ale secolului al Ii-lea ea nu
cuprindea decât un segment relativ modest al economiei şi populaţiei locale.
Perioada următoare, cea a domniei lui Hadrianus (117-138) este marcată în cadrul
descoperirilor de la Gârla Mare de un salt cantitativ şi calitativ notabil. Cu o valoare de 72 de aşi,
lotul monetar din anii 117-138 ocupă poziţia I pentru tot secolul al Ii-lea. Probabil că în termeni
absoluţi situaţia trebuie să fi fost chiar mai bună, căci nimic nu ne împiedică să credem că multe
dintre monedele anterioare au rămas în uz. Cu toate acestea, având în vedere intervalul mult
mai mare de timp acoperit de domnia lui Hadrianus, de circa 20 de ani, pe ansamblu epocii,
dinamica afluxului monetar a fost sensibil mai redusă decât înainte de 117.
Ponderea valorii monedelor de bronz în eşantionul din vremea lui Hadrianus este mai
mare decât în anii anteriori lui 117, ea cifrându-se la 30 %. Creşterea se datorează prezenţei
importante a nominalului de bronz (orichalchum) cu valoarea cea mai mare - sestertius.
Perioadele următoare, corespunzând domniilor lui Antoninus Pius (138-161) şi Marcus
Aurelius (161-180) se caracterizează prin reducerea dramatică a valorii eşantioanelor monetare
provenite din complexul arheologic roman de la Gârla Mare. Ele se cifrează la numai 57 aşi în
vremea lui Antoninus Pius, pentru a coborî la 7 de aşi, sub Marcus Aurelius. Aceste cifre vorbesc
Monedele descoperite în complexul arheologic roman din secolele II-III, de la Gârla Mare, jud. Mehedinţi
foarte elocvent despre reducerile accentuate ale volumului de numerar nou care au avut loc în
epocă: circa - 21 %, sub Antoninus Pius şi - 99,90 % sub Marcus Aurelius, faţă de vremea lui
Hadrianus. Discontinuitatea difuziunii monedelor spre zona unde se afla complexul arheologic
roman de la Gârla Mare este pregnant pusă· în lumină de faptul că emisiunile bine datate din
nemea domniei lui Marcus Aurelius sunt despărţite de hiatu-uri de mai bine de un deceniu
(153-163 şi 176-177).
Desigur, lipsa numerarului nou putea fi parţial compensată prin repunerea în circulaţie
a unei părţi din vechea masă monetară tezaurizată (în cazul argintului), sau prin utilizarea pe
scară largă a vechilor emisiuni de bronz, în ciuda uzurii lor accentuate, care implica nu numai
pierderea celei mai mari părţi din legende şi reprezentări, dar şi a unei cantităţi însemnate din
metalul conţinut iniţial. După părerea mea, numai folosirea excesiv de lungă a monedelor aflate
la Gârla Mare explică gradul extrem de uzură în care ne-au parvenit cele mai multe dintre
acestea. Adesea, ca urmare a circulaţiei îndelungate, monedele de bronz descoperite au pierdut
circa 25 %-50 % din greutatea lor legală.
În lipsa unor studii aprofundate asupra dinamicii descoperirilor din alte aşezări de
epocă romană din Dacia, în acest moment este dificil de dat un răspuns sigur la întrebarea dacă
reducerea volumului masei monetare noi în epoca lui Antoninus Pius este numai consecinţa
unui fenomen local, manifestat în zona învecinată complexului arheologic roman de la Gârla
Mare, sau ţine de o evoluţie generală care a afectat cea mai mare parte a provinciei, dacă nu
chiar ansamblul ei (vezi în acest sens şi remarcile lui Poenaru Bordea 1998 59). În schimb,
scăderea drastică a afluxurilor monetare spre teritoriul învecinat complexului arheologic roman
care are loc în vremea lui Marcus Aurelius poate fi pusă destul de sigur în conexiune cu criza
politică şi militară care a afectat Dacia şi provinciile dunărene învecinate în timpul acestei
domnii. După cum o arată structura lotului monetar descoperit în zona complexului arheologic
roman de la Gârla Mare, deşi, aparent aceasta era situată destul de departe de frontierele
nordice şi răsăritene ale provinciei, totuşi regiunea învecinată Dunării a fost şi ea destul de
puternic afectată de efectele războaielor marcomanice.
În ciuda reducerii accentuate a cantităţii de numerar, ponderea valorii monedelor de
bronz în eşantioanele din vremea lui Antoninus Pius şi Marcus Aurelius se menţine la cote
destul de înalte. Creşterea se datorează mai puţin prezenţei nominalurilor de bronz cu valoarea
mare - sesterţiul sau dupondius-ul, cât mai ales reducerii ponderii monedelor de argint în
structura loturilor. Cifrele menţionate mai sus indică menţinerea economiei monetarizate şi a
circulaţiei monetare la un nivel ridicat în aria învecinată complexului arheologic roman de la
Gârla Mare chiar şi în condiţiile de criză din anii 138-180. Este de presupus că fenomenul era
favorizat de funcţionarea, în continuare, în parametri suficient de înalţi a structurilor politico-
sociale şi economice instalate după cucerirea Daciei, dar şi de existenţa unui stoc de monedă
veche suficient de consistent, care a putut fi activat în momentele critice. Toate observaţiile
asupra structurii loturilor monetare din anii 138-180 converg spre concluzia că la două-trei
generaţii după începutul instalării administraţiei romane şi a colonizării, economia monetară
era nu numai înrădăcinată, ci şi definitiv consolidată în teritoriile din jurul complexului
arheologic roman de la Gârla Mare.
Declinul aprovizionării cu monedă a zonei Gârla Mare remarcat în timpul domniilor lui
i\ntoninus Pius şi Marcus Aurelius prefaţa, însă, evenimente cu mult mai dramatice care urmau
>ă aibă loc în regiunea învecinată, în vremea lui Commodus (180-192). Cu o valoare de numai
maximum doi aşi, lotul monetar din vremea acestui împărat dovedeşte prăbuşirea de facto a
:irculaţiei monetare în complexul arheologic roman de la Gârla Mare, dacă nu chiar
'!bandonarea exploataţiei, pentru o vreme. Derularea unor evoluţii grave în zonă pare să fie
249
confirmată şi de ascunderea aici a unui tezaur în cursul primilor ani ai domniei lui Commodus
(Preda 1974 67-92).
Eşantionul monetar din vremea domniei lui Septimius Severus (194-211) se ridică la un
total de 112 de aşi. În cifre absolute, el este cel mai important din cadrul descoperirilor de la
Gârla Mare studiate până în prezent. Pe lângă valoarea foarte ridicată a volumului masei
monetare, care rămâne un element definitoriu pentru eşantioanele majorităţii Severilor
reprezentaţi în cadrul descoperirilor de la Gârla Mare, structura lotului monetar din anii 194-211
provenit din zona complexului arheologic roman este marcat de o serie de alte particularităţi,
care-l disting de seriile precedente. El constă numai din monedă de „argint'', respectiv din
denari, chiar dacă 83 % dintre aceştia sunt piese subaerate (cat. nr. 47-49, 51-52). Majoritatea
monedelor, a căror stare de conservare permite datarea mai precisă, indică emiterea lor în
primul deceniu al secolului al Iii-lea.
Lipsa monedelor de bronz imperiale contemporane din lotul de la Gârla Mare reflectă
destul de fidel reducerea drastică a emisiunilor officinelor de la Roma care se produce sub
Severi, dar ea se datorează, probabil, tot unui accident local sau regional. Din motive care,
pentru moment rămân fără explicaţie, în zonă nu se cunosc monede greceşti imperiale cert
databile în vremea domniei lui Septimius Severus, deşi atelierele din Moesia şi Thracia, ca şi cele
micro-asiatice erau deja foarte active în această perioadă. Avem toate motivele să credem că şi în
cursul anilor 194-211, cea mai mare parte a monedelor de bronz aflate în circulaţie în aria
exploataţiei romane de la Gârla Mare o constituiau tot vechile emisiuni din secolele I-II e. n.
rămase în uz.
Indicele aşi/ani domnie pentru epoca lui Septimius Severus este şi el foarte înalt, el
cifrându-se la 6,58 (al treilea ca mărime pe ansamblul lotului şi cel de al doilea, între
eşantioanele din secolul al Iii-lea). Acest fapt indică un proces masiv de aprovizionare cu
monedă a zonei, după recesiunea din ultimele decenii ale secolului al Ii-lea şi întreruperea
virtuală a afluxurilor de numerar nou sub Commodus. Sporirea cantităţii de monedă nouă şi
regularizarea distribuţiei se datorează în mare măsură creşterii interesului autorităţilor centrale
pentru apărarea zonei dunărene, ca şi creşterii generale a cuantumului soldelor şi alocaţiilor.
Restabilirea controlului asupra situaţiei militare şi asupra funcţionării administraţiei au permis
asigurarea aprovizionării constante cu monedă nouă destinată plăţilor oficiale (King 1996
passim).
În acelaşi timp, masa mare de monedă disponibilă pe plan local şi regional reflectă şi
efectul proceselor inflaţioniste care se manifestă cu putere în Imperiul Roman. Asigurarea
necesarului de monedă nu mai este lăsată numai în sarcina atelierelor de la Roma (sau a
officinelor mobile ale acestora, care îl însoţeau pe împărat în cursul campaniilor sau călătoriilor
sale de-a lungul Imperiului), ci se deschid noi officine în provincii. Ateliere care produc denarii
turnaţi sau subaeraţi sunt puse în funcţiune în centrele militare şi de urbane majore, mai ales în
cele plasate în puncte cheie ale sistemului de comunicaţii, multe situate în apropierea limesului
garnisit de trupe. Acestor ateliere le-a revenit sarcina de a contribui la rezolvarea parţială a
nevoii de numerar, în condiţii de eficienţă economică sporită (reducerea costurilor de producţie,
prin tehnica turnării şi subaerare, economisirea unor cantităţi de metal, prin nerespectarea
standardelor metrologice legale şi, nu în cele din urmă, prin reducerea cheltuielilor de transport
şi distribuţie). Cantitatea mai mare de numerar, chiar devalorizat, aflată la dispoziţia soldaţilor
şi funcţionarilor a generat o sporire a consumului de bunuri şi servicii, ale cărei ecouri sunt
perceptibile nu numai în descoperirile monetare din centrele urbane şi fortificaţii sau în
imediata lor apropiere, dar se reflectă şi pe plan local prin creşterea cantităţii de monedă din
descoperirile din complexul arheologic roman de la Gârla Mare.
250
Procesele declanşate de politica lui Septimius Severus se vor manifesta cu intensităţi

diferite şi sub urmaşii săi. Astfel, în vremea lui Caracalla (211-217) afluxul de monedă din cadrul
complexului arheologic roman de la Gârla Mare este marcat de un regres. Indicele aşi/ani
domnie se ridică numai la 3,5 aşi/an. Din nou, datorită lipsei de informaţii detailate asupra
circulaţiei monetare din alte aşezări romane din Oltenia nu putem să ne pronunţăm dacă avem
de a face cu un fenomen strict local, sau dimpotrivă, cu urmările unor evenimente care au
afectat provincia Dacia. Cu toate acestea, având în vedere posibilitatea ca o parte dintre denarii
emişi sub Septimius Severus să fi rămas în continuare în uz, la nivelul circulaţiei cotidiene
regresul putea să fie mai puţin dramatic, decât ar părea la prima vedere.
Între dezvoltările noi care încep se observe în cadrul circulaţiei monetare de la Gârla
Mare în vremea domniei lui Caracalla este şi preluarea totală a sarcinilor privind aprovizionarea
cu monedă de bronz a pieţei locale de către atelierele greceşti imperiale. Toate noile emisiuni de
bronz descoperite în complexul arheologic roman de la Gârla Mare după 211 sunt de origine
provincială (Stobi şi atelier neprecizat din Moesia Inferior sau Thracia).
Ultimul moment de aflux monetar intens spre teritoriul complexului arheologic roman
de la Gârla Mare a avut loc în timpul domniei lui Severus Alexander (222-235). Eşantionul
monetar din această perioadă însumează 108 aşi, dintre care 80 aşi reprezintă echivalentul a
cinci denari, iar restul de 28 de aşi constituie valoarea subsumată a monedelor de bronz.
Indicele aşi/ani domnie pentru domnia lui Severus Alexander este cel mai ridicat pentru
întregul lot monetar provenit de la Gârla Mare, el cifrându-se la 8,30. Acest indice este uşor mai
înalt decât cel din timpul domniei lui Traianus sau Septimius Severus.
Sporirea masei monetare, ca şi a vitezei de penetrare a numerarului în perioada 222-235
se explică atât prin politica imperială de a alimenta armata şi administraţia cu sumele necesare,
cât şi a restabilirii comunicaţiilor dintre Dacia, provinciile balcanice şi cele din Asia Mică şi
Orient. În acelaşi timp, creşterea masei monetare din complexul arheologic roman de la Gârla
Mare, ca şi din cele mai multe aşezări contemporane din Oltenia şi restul Daciei, este şi
consecinţa ratei înalte a inflaţiei care afecta economia imperială în cursul ultimului deceniu al
secolului al Ii-lea şi prima jumătate a secolului al Iii-lea.
În vremea domniei lui Severus Alexander avem din nou date cuantificabile asupra
nivelului monetarizării economiei locale şi a nivelului circulaţiei cotidiene în cadrul complexului
arheologic roman de la Gârla Mare. Raportul dintre cuantumul valorii calculate în monedă de
cont a pieselor de argint şi bronz este de circa 65/35 aşi (ceea ce indică faptul că numerarul de
bronz reprezenta 53,84% din masa monetară disponibilă), cea mai ridicată cifră pentru întreg
secolul al Iii-lea. Ea era superioară valorilor măsurate pentru lotul din timpul domniilor lui
Traianus, Hadrianus, Antoninus Pius şi Caracalla (~ 30 %, dar < 40 %), fiind depăşită doar de
cifra indicată de eşantionul din vremea lui Marcus Aurelius. Valoarea raportului între
numerarul de argint şi bronz în cadrul descoperirilor de la Gârla Mare indică faptul că, în ciuda
dificultăţilor prin care a trecut provincia nord-dunăreană, în cursul primei jumătăţi a secolului
al III-iea, circulaţia monetară continua cu intensitate chiar şi în zona rurală.
Cu toate acestea, după cum o arată evoluţiile eşantionului databil după anul 235 situaţia
excepţională din timpul domniei lui Severus Alexander nu a putut să reziste pe termen lung.
Lotul din timpul domniei lui Maximinus Thrax (235-238) nu conţine decât o monedă - un denar
-, ceea ce reprezintă echivalentul a 16 aşi. Indicele aşi/ani domnie acestui împărat - 5,33 - este
relativ ridicat numai datorită scurtimii domnie şi valorii denarului convertit în monede de
calcul. După toate aparenţele, cea mai mare parte a numerarului care continua să circule în
cadrul complexului arheologic roman de la Gârla Mare, în primul rând cel de bronz, era
acoperită de emisiunile predecesorului său.
251
Ultimele monede descoperite în cursul cercetărilor arheologice de la Gârla Mare datează

din timpul lui Gordianus al Iii-lea (238-244). Toate sunt monede de bronz emise la Niceea şi
a
Viminacium, valoarea lor subsumată reprezintă doar echivalentul patru aşi. Indicele aşi/an
domnie este de numai o,66. Încetarea pătrunderii numerarului spre complexul arheologic de la
Gârla Mare se leagă de problema finalului ocupării sitului respectiv. În acest stadiu al
cercetărilor nu putem stabili momentul exact al abandonării complexului arheologic roman în
cursul perioadei 238-244. Datarea unei monede în anul al 5-lea al erei de la Viminacium (ceea
ce ar corespunde cu anul 243/ 4) nu este certă. Singurul element de sprijin în lămurirea acestei
chestiuni este oferit de datarea momentului ascunderii tezaurului de la Gruia, aşezare situată la
5 km de Gârla Mare. Cele mai recente emisiuni din componenţa acestei descoperiri datează din
anii 240-242 (Petac 1998 28 şi Popilian şi Davidescu 2000). După părerea lui E. Petac tezaurul
a fost ascuns cu prilejul atacului din 242. Este foarte plauzibil ca şi funcţionarea complexului
arheologic roman de la Gârla Mare să fi fost iremediabil afectată cu prilejul acestor evenimente.
Chiar dacă ulterior s-ar fi putut înjgheba o locuire, la un nivel foarte modest, între
ruinele fostei ferme romane, eventualii ocupanţi nu au mai beneficiat de noi afluxuri monetare,
semn că structurile economice şi sociale tipice societăţii romane de tip clasic nu mai funcţionau
în zona Gârla Mare după domnia lui Gordianus al Iii-lea.
Pe lângă monedele menţionate mai sus, au mai fost publicate şi alte emisiuni romane
din secolele I-III e. n. provenite de pe teritoriul satului actual Gârla Mare, fără a dispune de
detalii topografice mai precise privind locul exact al descoperirii (Stîngă 1998 186-187). Este
vorba de doi denari de la Domitianus, un dupondius şi un sestertius de la Hadrianus, un denar
de la Sabina, doi sesterţi de la Antoninus Pius, un denar de la Faustina I, un denar de la
Pertinax, un denar de la Septimius Severus, un denar de la Elagabalus, un denar de la Julia
Maesa, un denar şi un dupondius de la Severus Alexander.
Aceste descoperiri îmbogăţesc tabloul prezenţei monetare în perioada imperială pe
teritoriul actual al satului, dar, din păcate, ele nu aduc date noi esenţiale privind evoluţia
generală a circulaţiei în zonă, dacă facem abstracţie de umplerea unor goluri cronologice
existente în lotul provenit din cercetările arheologice din complexul arheologic roman
(monedele lui Pertinax sau Elagabalus).
Moneda de argint:
Din totalul de 110 monede descoperite în complexul arheologic roman de la Gârla Mare,
un număr de 27 sunt de "argint". Dintre nominalurile de argint ale sistemului monetar roman
din secolele I-III nu sunt reprezentaţi decât denarii. Deşi minoritare (24,57 % din totalul
pieselor), valoarea lor socotită în monede de calcul este consistentă - 432 aşi, adică 75,26 % din
valoarea masei monetare descoperite aici. Această situaţie se explică prin faptul că moneda de
argint avea o putere de cumpărare mare. După toate probabilităţile, denarii „de argint",
respectând standardele metrologice legale, nu erau folosiţi în mod cotidian de către locuitorii
exploataţiei, deci şansa de a fi pierduţi era redusă. Atunci când nu erau destinaţi plăţilor
efectuate în afară, cei mai mulţi denari autentici disponibili pentru ocupanţii complexului
roman de la Gârla Mare erau tezaurizaţi sau transformaţi în bijuterii, accesorii vestimentare sau
veselă de lux.
În cazul complexului arheologic roman de la Gârla Mare, ca şi în multe alte situaţii
constatate pe loturile monetare rezultate din cercetări arheologice efectuate în fortificaţii sau
aşezări urbane romane, rata sporită de pierdere a denarilor priveşte, în special, piesele subaerate
sau turnate, deci a exemplarelor cu un conţinut de metal preţios mai mic sau nul, care evident,
aveau o putere de cumpărare reală mai redusă.
252
Monedele descoperite în complexul arheologic roman din secolele II-III, de la Gârla Mm·e,jud. Mehedinţi
O pondere neobişnuit de mare între denarii descoperiţi la Gârla Mare o constituie

exemplarele subaerate sau turnate. Monedele subaerate sunt în număr de 12 (46,1s % din totalul
denarilor), lor adăugându-li-se două piese turnate (7,6 %), ceea ce ridică ponderea totală a
emisiunilor care nu corespundeau standardelor legale la s1,8s % din totalul numerarului de
„argint".
Deşi existenţa monedelor subaerate în cadrul descoperirilor din Oltenia a fost remarcată
în urmă de peste 60 de ani de către D. Tudor (Tudor 1942 119-124), până în prezent ele nu au
constituit obiectul vreunei cercetări speciale.
Placarea unei pastile de metal comun sau cu un conţinut redus de argint cu ajutorul
unei folii de argint a fost considerată de specialişti ca fiind tehnica predilectă folosită de romani
pentru a produce astfel de piese (Metcalf şi Merrick 1967 167-181; Lins 197S 36s-373; Oddy,
Padley şi Meecks 1978 230-242; Stas-Fertner 197s 207-224; Stas-Fertner 1980 109-113; La
Niece 1993 227-236). Unii cercetători au presupus că s-a folosit şi imersia în argint lichid.
Fără a respinge total ipotezele expuse anterior, personal cred că toate monedele placate
erau iniţial acoperite cu un înveliş de metal uşor fuzibil, staniu sau plumb, care avea rolul să
asigure aderarea temeinică a foliei de argint la nucleul de cupru sau bilion, la temperaturi
rezonabile.
Sunt, însă, complet sceptic asupra posibilităţii obţinerii în Antichitate sau în Evul Mediu
de monede argintate prin imersia flanului de cupru, deja bătut, într-o baie de argint lichid.
Consider că piesele erau argintate la "rece" prin imersie într-o soluţie conţinând săruri de argint.
În majoritatea cazurilor monedele subaerate sunt şi piese hibride sau cu greşeli evidente
în ortografia legendelor, ceea ce nu este cazul în cadrul descoperirilor de la Gârla Mare.
Existenţa unei cantităţi uriaşe de monede de acest fel, ca şi distribuţia lor de-a lungul
întregului Imperiu Roman duc la concluzia că monedele placate, hibride sau turnate nu puteau
fi opera unor falsificatori particulari, cum s-a afirmat anterior. Mai mult ca sigur, ele erau
emisiuni oficioase, dacă nu oficiale, cele mai multe produse pe plan local, pentru a suplini
nevoia de numerar destinat plăţii armatei şi administraţiei. Extinderea producţiei sub Severi
poate fi legată de dificultăţile aprovizionării cu numerar a trupelor de pe limes (în condiţiile
sporirii volumului soldelor şi, adesea, a nesiguranţei comunicaţiilor cu Roma).
Cele mai timpurii subaerate provenite de la Gârla Mare poartă numele lui Hadrianus,
dar trebuie să atragem atenţia asupra faptului că simpla prezenţă a efigiei şi legendei nu asigură
în mod automat şi o datare certă a piesei. Monedele hibride dovedesc că ştanţe aparent
autentice erau folosite pentru a produce denari chiar şi la câteva decenii după moartea unuia din
presupuşii emitenţi.
Problema cronologiei emisiunilor subaerate sau turnate nu este încă rezolvată, însă
existenţa unor combinaţii de ştanţe din epoca Antoninilor cu cele din epoca Severilor ar putea
constitui deja un reper cronologic util.
În cazul a două piese din această grupă (nr. 96-97 din catalog), avem indicii clare de
refolosire a monedelor subaerate sau turnate, prin perforare şi transformare a lor în pandantive
sau aplici vestimentare.
Moneda de bronz:
83 dintre monedele descoperite în complexul arheologic roman de la Gârla Mare sunt
emisiuni de bronz sau orichalchum (?SAS% din totalul pieselor), dar valoarea lor subsumată nu
reprezintă decât echivalentul a 142 aşi (sau 3S 112 sesterţi), adică numai 24,73 % din masa
monetară locală.
2S3
45 dintre acestea provin din ceea ce se consideră a fi fost officinele imperiale de la

Roma. Valoarea lor, exprimată în monede de calcul este 81 aşi (14,11 % din totalul masei
monetare).
Între acestea, se remarcă două piese foarte interesante (nr. 36 şi 43 din catalog), care
deşi reproduc tipurile „romane" normale, sunt produse prin turnare - o tehnică neutilizată de
atelierele centrale. Foarte probabil, aceste piese au fost emise într-un atelier provincial din zona
dunăreană, controlat de administraţia imperială.
Restul monedelor de bronz, în număr de 37 de exemplare, aparent, provine din ateliere
aflate în oraşele greceşti din Balcani şi Anatolia, sau de la Viminacium, în provincia Moesia
Inferior. În realitate, şi între aceste monede au apărut exemplare produse prin turnare. Trei
exemplare (cat. nr. 78, 92-93) poartă o inscripţie care reproduce numele oraşului Niceea, iar un
exemplar (nr. 91) pe cel al Viminacium-ului. Moneda nr. 78 poartă numele lui Severus
Alexander, iar celelalte pe cel al lui Gordianus al Iii-lea. Ca şi în cazul monedelor de bronz de
inspiraţie romană şi pentru cele greceşti imperiale descoperite la Gârla Mare putem presupune
că ele au fost produse în officine locale din zona dunăreană a Imperiului (Dima şi Talmaţchi
2002 63-78).
Valoarea calculată în monedă de cont a emisiunilor greceşti imperiale bătute sau
turnate, descoperite la Gârla Mare totalizează echivalentul a 44 aşi (sau 11 sesterţi), cea ce
reprezintă numai 7,66 % din masa monetară locală. Deşi diferenţa cantitativă între cele două
categorii de emisiuni de bronz este minimă, 17,78 %, cuantumul exprimat în monedă de calcul
este de 54,32 % datorită faptului că multe dintre monedele imperiale au o valoare nominală mai
mare, în timp ce majoritatea emisiunilor imperiale greceşti sunt piese corespunzând valorii
nominale de un assarion.
Descoperirile din complexul arheologic roman de la Gârla Mare permit realizarea unor
observaţii interesante asupra distribuţiei nominalurilor mărunte în cadrul circulaţiei într-o
comunitate romană de mici dimensiuni, situată în cursul secolelor II-III, la marginea
Imperiului.
Cel mai frecvent par să fi fost utilizaţi aşi. Un număr de 62 piese de bronz aparţin
acestui nominal. Dintre acestea 23 au fost emise în atelierul "roman", restul fiind furnizate de
atelierele provinciale. În acest ultim caz, cele mai frecvente sunt assariile niceene, dar lotul
conţine şi câte o monedă de acest fel bătută la Stobi, Viminacium, Alexandria în Troas sau un
atelier anatolian neprecizat.
Lotul conţine şi 16 dupondii, subsumând echivalentul a 32 de aşi. Numai într-un singur
caz, dupondii descoperiţi la Gârla Mare provin dintr-un atelier provincial (Viminacium). Nouă
monede sunt sesterţi, sau echivalentul lor oriental - tetrassaria, cu o valoare totală de 36 de aşi.
Şi în acest caz, cel mai important furnizor de sesterţi a fost monetăria din capitală. Două piese
echivalente ca valoare cu dupondii provin din atelierele provinciale - una de la Niceea, iar
cealaltă dintr-o cetate balcanică.
Structura pe nominaluri ale numerarului de bronz a eşantionului de la Gârla Mare
dovedeşte încă o dată profunzimea şi dimensiunea dezvoltării economiei monetare care pulsa în
interiorul complexului arheologic roman. Preponderenţa aşilor indică faptul că majoritatea
schimburilor de bunuri şi servicii care aveau loc aici se rezumau la valori foarte modeste, iar
acest nominal era cel mai bine adaptat să medieze astfel de tranzacţii cotidiene ori cvasi-
cotidiene. Dominaţia monedelor de bronz în cadrul lotului monetar de la Gârla Mare este
firească, în condiţiile integrării puternice a complexului arheologic roman în economia
monetarizată a provinciei Dacia, chiar dacă nivelul general al tuturor descoperirilor arheologice
provenite din aria satului Gârla Mare este unul destul de modest (Tudor 1968 306).
254
Monedele descoperite în complexul al'heologic roman din secolele II-III, de la Gârla Mare, jud. Mehedinţi
Ateliere:
În timp, rolul atelierelor imperiale şi a celor municipale sau provinciale a suferit
modificări importante şi rapide. Până în anii '60 ai secolului al Ii-lea întreg numerarul mărunt
provenea din officinele centrale. După domnia lui Commodus, practic, emisiunile de bronz de la
Roma nu mai apar în cadrul descoperirilor de la Gârla Mare.
Monedele greceşti imperiale încep să pătrundă în zona complexului arheologic roman
încă în vremea lui Marcus Aurelius, dar numai după domnia lui Caracalla rolul lor devine
preponderent în circulaţia monetară locală. Monedele greceşti imperiale, la care trebuie să le
adăugăm şi contrapartida lor locală, monedele de la Viminacium, au jucat un rol foarte
important în circulaţia de la din complexul arheologic roman de la Gârla Mare în prima
jumătate a secolului al Iii-lea. Practic în vremea lui Gordianus al Iii-lea singurele monede noi
care mai ajung în zonă par să provină numai din atelierele greceşti sau de la Viminacium.
Răspândirea monedelor greceşti imperiale şi de la Viminacium în provincia Dacia şi
implicit şi la Gârla Mare trebuie pusă mai ales pe seama deplasărilor de trupe. Atât Viminacium,
cât şi Niceea fiind noduri de comunicaţie importante pe drumurile militare care uneau frontiera
dunăreană cu cea a Eufratului. În secolul al Iii-lea, reprezentările legate de armată (stindardele)
sunt foarte frecvent redate pe reversul monedelor niceene şi sunt singurele care apar pe cele de
la Viminacium, alături de personificarea provinciei Moesia Superior prin legiunile staţionate aici
(Mitrea 1940; Robert 1977 1-39; Rebuffat 1997; Benea 2006a 693-698), chiar dacă la acest
proces au participat, într-o oarecare măsură şi civilii (Winkler 1968 361-371).
În cazul atelierului niceean ar fi de avut în vedere şi importul/exportul deliberat de
numerar către alte provincii balcanice, având în vedere faptul că atelierul acestui mare oraş era
unul din puţinele care era capabil să emită mari cantităţi de monedă măruntă, echivalentă cu
asarion-ul sau chiar 1/2 assarion. Cum, de obicei, aceste nominaluri nu erau emise de atelierele
greceşti situate în provinciile mai apropiate de Dacia sau Moesia Inferior, necesarul de astfel de
monede era procurat şi prin achiziţionarea de către anumiţi întreprinzători a unor mari cantităţi
de numerar mărunt pentru a fi redistribuit acolo unde era cerut (Oberlander-Târnoveanu şi
Oberlander-Târnoveanu 2000 ).
Cele mai multe monede folosite în cadrul complexului arheologic roman de la Gârla
Mare, provin din atelierul imperial, desemnat de cercetările moderne, ca fiind "Roma'', dar
alături de acestea sunt prezente şi emisiuni ale unor ateliere imperiale provinciale - Laodiceea
ad Mare (nr. 49 din catalog) sau un atelier oriental neprecizat (nr. 53 din catalog).
Între emisiunile atelierelor greceşti imperiale, primul loc este ocupat de monedele de la
Niceea (32 exemplare). Deşi până în prezent lipsesc studii detaliate privind răspândirea
monedelor greceşti imperiale în Oltenia romană şi în particular asupra emisiunilor niceene,
ansamblul descoperirilor publicate sau inedite pe care le-am putut studia confirmă poziţia
privilegiată a acestora în regiune (Mitrea 1940; Iliescu 1957 462; Poenaru Bordea 1998 42, 54-
55; Stingă 1998 156 nr. 293-301, 158 nr. 27-51, 187, 188-189, 191; Găzdac 1998 88).
Fără a avea pretenţia de a fi realizat un repertoriu exhaustiv al descoperirilor niceene
din aria de sud a Olteniei, pot afirma că asemenea emisiuni au fost semnalate până în prezent la:
Drobeta, Gogoşu, Balta Verde (corn. Gogoşu), Izvoarele, Rogova, Livezile, Izâmşa, Obârşia de
Câmp, Rogova (toate în jud. Mehedinţi) (Stîngă 1998 155 nr. 278-292; 157-158 nr. 6-26, 188,
189-190; Poenaru Bordea şi Nicolae 1996-1997 29 nr 13-14 şi 32-34), sau cele de la Cioroiul Nou
(corn. Cioroiaşi), Ghidiciu (corn. Piscu), Maglavit, Orodel (corn. Orodel), (toate în jud. Dolj),
Romula (Reşca), Celeiu-Orlea, Acidava (corn. Enoşeşti), Slăveni, Hotărani (corn. Fărcaşele), Balş
255
şi Caracal (toate în jud. Olt) (Iliescu 1957 462; Poenaru Bordea 1975 82 nota nr. 7; Poenaru
Bordea 1998 42 nr. 13-22 şi 54-55; Poenaru Bordea şi Nicolae 1996-1997 33).
Pe locul al doilea între descoperirile de monede greceşti imperiale şi coloniale se
situează cele de la Viminacium, dar cele două piese de acest fel nu reprezintă decât o fracţiune
insignifiantă a valorii celor de la Niceea. În aria învecinată, alte descoperiri similare se cunosc la:
Drobeta, Hinova, Izvoarele, Livezile şi Obârşia de Câmp (toate în jud. Mehedinţi) (Stîngă 1998
1.55 nr. 278-292; 157-158 nr. 6-26, 188, 189-190).
Emisiunile municipiului Stobi, din provincia Macedonia, sunt reprezentate doar printr-
un singur exemplar în lotul de la Gârla Mare. În apropierea complexului arheologic roman de la
Gârla Mare, alte descoperiri sunt menţionate la Drobeta, Izâmşa (corn. Obârşia de Câmp) şi
Vrata (corn. Gârla Mare) (toate în jud. Mehedinţi) (Stîngă 1998 156 nr. 302, 159 nr. 55; Poenaru
Bordea şi Nicolae 1996-1997 32).
Lotul publicat mai cuprinde două monede al căror atelier nu poate fi stabilit cu precizie.
Una provine din Moesia Inferior sau Thracia (nr. 50 din catalog), iar cealaltă din Asia Mică,
posibil din Bithynia (nr. 105 din catalog).
Pe lângă cele două grupuri de emisiuni de bronz discutate mai sus, cercetările din
ultima vreme conduc la concluzia că pe teritoriul Daciei a circulat şi un alt grup de emisiuni, cele
turnate, care provin dintr-un atelier sau ateliere provinciale. Contrar ideii acreditate până în
prezent, descoperirile de la Gârla Mare dovedesc faptul că reproducerea prin turnare nu a privit
numai denarii, dar şi emisiunile imperiale şi provinciale de bronz. Cele mai timpurii monede
turnate descoperite în cursul cercetărilor din complexul arheologic roman sunt doi aşi de la
Marcus Aurelius (nr. 36 şi 43 din catalog). Credem că este simptomatic faptul că primele
emisiuni turnate apar în momentul în care afluxul monetar spre teritoriile provinciilor
frontaliere danubiene începe să dea semne de reducere marcată. Cu toate acestea, în ciuda
faptului că avem de a face cu reproduceri ale unor monede din perioada Antoninilor, nu putem
exclude total nici posibilitatea ca atelierul care a produs piesele turnate să fi fost deschis ulterior,
în cursul secolului al Iii-lea, după cum o arată exemplarele turnate de monede "niceene" sau de
la "Viminacium" descoperite la Gârla Mare (nr. 78, 91-93).
Monedele „niceene" sau de la „Viminacium" turnate scoase la lumină în cursul
săpăturilor de la Gârla Mare sunt primele de acest fel puse în evidenţă nu numai în Oltenia, dar
şi în restul provinciei Dacia. Ele vin să completeze seria de piese turnate reproducând diferite
emisiuni greceşti imperiale bătute de ateliere din Thracia şi Moesia Inferior puse recent în
evidenţă, cu ocazia publicării unui lot inedit din tezaurul de la Canlia Uud. Constanţa) (Dima şi
Talmaţchi 2002 71-76).
Frecvenţa mare a monedelor turnate, atât denari, cât şi emisiuni de bronz, în cadrul
descoperirilor de la Gârla Mare ne permite să întrevedem posibilitatea ca ele să provină dintr-o
monetărie militară care să fi funcţionat în sudul Daciei, pe teritoriul Olteniei, poate chiar la
Drobeta, având în vedere rolul major jucat de oraş în sistemul de comunicaţii militare dintre
Dacia şi provinciile balcanice şi orientale.
Durata circulaţiei:
Caracteristicile sitului arheologic reprezentat de complexul arheologic roman de la
Gârla Mare, dimensiunile sale relativ limitate, caracterul său „închis" favorizează efectuarea
unor observaţii interesante privind durata rămânerii în circulaţie a monedelor romane. S-au pus
în evidenţă situaţii în care monede din prima jumătate a secolului al Ii-lea şi prima parte a
secolului al Iii-lea apar în acelaşi context arheologic (nr. 15 şi 61, 29 şi 63 din catalog), iar cele
de la sfârşitul secolului al Ii-lea apar împreună cu piese din deceniul al doilea sau al treilea al
aceluiaşi secol (nr. 46 şi 62 din catalog). În alte cazuri, monede din timpul aceleiaşi domnii au
fost descoperite în acelaşi context (nr. 58 şi 87).
O altă dovadă a menţinerii vreme de decenii în circulaţie a numerarului aflat în spaţiul
complexului arheologic roman o indică gradul lor de conservare. Astfel, aproape toate
monedele, inclusiv cele de argint, prezintă urme de uzură notabile. Majoritatea pieselor de bronz
fiind atât de tocite, încât de abia mai pot fi identificate. O asemenea stare nu se poate fi
rezultatul decât a faptului că moneda a fost utilizată intens, în cursul mai multor decenii.
Folosirea vreme îndelungată în circulaţie a monedelor în cadrul complexului arheologic
roman se datorează dificultăţilor periodice în aprovizionarea cu monedă nouă, mai ales cu cea
de bronz, pe care le-a cunoscut Oltenia romană în cursul secolelor 11-111. Pe de altă parte,
păstrarea în uz a numerarului vechi era favorizată şi de legislaţia şi practicile monetare romane,
care nu făceau deosebire între monedele vechi şi cele contemporane, dacă ele corespundeau
standardelor metrologice legale.
Concluzii:
Până acum circulaţia monetară din spaţiul rural al Daciei a constituit numai în mod
excepţional obiectul unor rare şi parţiale publicaţii. Pentru zona de sud-vest a Olteniei avem
repertoriul (incomplet) al lui I. Stângă (Stîngă 1998 185-193), iar pentru Dacia intra-carpatică
au fost editate descoperirile de la Micăsasa (Mitrofan şi Ardevan 1997 119-134). Pentru spaţiul
rural al Moesiei Inferior, mai ales pentru teritoriul Dobrogei, se pot cita repertoriile publicate de
Bărbulescu şi Ocheşeanu (Bărbulescu şi Ocheşeanu 1975 175-213 şi Bărbulescu şi Ocheşeanu
1990 225-265), sau descoperirile din villele din zona Gurilor Dunării (Baumann 1975 109-123;
Baumann 1995). Dintre descoperirile destul de numeroase din zona rurală a Bulgariei de Nord
nu putem menţiona decât publicarea destul de neglijentă a monedelor scoase la lumină la
Diskoduratera (Gerasimov 1968 25-40). Evident, faţă de mulţimea descoperirilor monetare din
aria rurală aceste publicaţii, în ciuda meritelor lor incontestabile, reprezintă foarte puţin.
În cazul descoperirilor monetare de la Gârla Mare s-a putut efectua pentru prima oară o
analiză a fenomenelor monetare, financiare dintr-o mică comunitate aflată în conexiune strânsă
cu dezvoltărilor politice, economice şi sociale care aveau loc atât în provincia Dacia, cât şi în cele
învecinate în cursul secolelor 11-111. Discuţiile detaliate din acest capitol pot fi foarte importante
nu numai pentru numismaţi, dar şi pentru arheologi şi istorici, prin informaţia de natură
economică, socială, politică şi culturală inedită pe care o oferă cercetarea consecinţelor cuceririi
şi colonizării romane într-o zonă rurală de la marginea Imperiului.
Am dori să subliniem şi importanţa inovaţiei metodologice propuse cu acest prilej,
privind cuantificarea dimensiunii fenomenelor monetare. Este vorba despre calculul în aşi sau
sesterţii a valorii eşantioanelor monetare pentru fiecare domnie, ca şi a indicilor monedă/an
utilizat. După părerea noastră este un câştig metodologic care trebuie să fie extins, căci astfel
calculat, indicele reflectă mai obiectiv evoluţiile monetare ale perioadelor analizate, deoarece el
se raportează la o practică financiară curentă a lumii romane.
De asemenea trebuiesc semnalate observaţiile interesante pe care le-a permis lotul din
complexul arheologic roman de la Gârla Mare privind ritmul difuziunii numerarului, precum şi
durata folosirii monedelor, mai ales a celor de bronz multă vreme după emitere.
Rezultatele acestei analize constituie o lucidă evaluare a potenţialului suport pe care
monedele îl pot oferi cercetării arheologice. Cred că aceste rânduri ar trebui citite cu toată
atenţia atât de către arheologi, cât şi de numismaţi sau istorici.
257
Publicarea monedelor descoperite în cursul săpăturilor în complexul arheologic roman

de la Gârla Mare contribuie de o manieră majoră la cunoaşterea vieţii economice şi sociale din
spaţiul rural nu numai al Daciei, dar şi al provinciilor romane de la Dunărea de Jos.
CATALOGUL MONEDELOR
Marcus Antonius, pentru Legiunea a VI-a As

Denar
6. AE. 12,46 g î 26,5 mm
1. AR. 3,25 g 17 mm Robertson, I, p. 302, nr. 102 sau p. 305, nr. 113-
Av. contramarca: P 114
Crawford,p.50,nr. 19 Roma, a: 84-85
Atelier militar oriental itinerant, a: 32-31. Passim
S. 21 - 0,20 m, strat vegetal Inv. I 6783
Inv. I 6779 = Stîngă 2005 79 nr. 5, dar dupondius.
= Stîngă 2005 79 nr. 1 7. AE. 5,14 g 23 mm
Passim
Tiberius I Inv. I 6785
As = Stîngă 2005 79 nr. 7
8. AE. 5,78 g î 26,5 mm
2. AE. 4,02 g 23 mm Passim
Av. Contramarca rectangulară: TI. CA Inv. -
Foarte uzat = Stîngă 2005 79 nr. 8
Passim
Inv. I 6780 Traianus
= Stîngă 2005 79 nr. 2 Denar
Claudius I 9. AR. 2,09 g l 19 mm

As RIC, II, 128; BMC , II, 328-334
Roma, a: 107-111
3. AE. 7,92 g 27 mm Foarte uzat
Passim Passim
Inv. I 6781 Inv. I 6787
= Stîngă 2005 79 nr. 3 = Stîngă 2005 79 nr. 9
10. AR 2,23 g l 19 mm
Vespasianus Tip OPTIMO PRINCIPI
As Roma, a: 107-111
Passim
4. AE. 7,87 g l 28 mm Inv. I 6788
Passim = Stîngă 2005 79 nr. 12
Inv. I 6782
= Stîngă 2005 79 nr. 4 Sestertius
Domitianus 11. AE. 18,20 g î 33 mm

Dupondius Passim
Inv. I 6795
5. AE. 10,00 g 28 mm = Stîngă 2005 80 nr. 17
S. 18, C. 16 - 0,80 m
Stîngă 1998 186 Dupondius
Inv. I 6784
= Stîngă 2005 79 nr. 6, dar as. 12.AE. 10,35 g 28 mm
RIC, II, 563; BMC, II, 887
Monedele descoperite în complexul arheologic roman din secolele //-III, de la Gârla Mare, jud. Mehedinţi
Roma, a: 103-111 Uzată

S. 25, strat vegetal Passim
lnv. I 6786 lnv. I 6797
=Stingă 2005 79 nr. 10 = Stîngă 2005 80 nr. 19, dar dupondius.
13. AE. 11,35 g ! 29 mm 22. AE. 25,10 g ! 33 mm
Passim S. 21, C. 11 - 0,30 mm
Inv. I 6791 Inv. I 6799
23. AE. 24,60 g ! 32,5 mm
As Passim
Stîngă 1998 186
14. AE. 10,17 g ! 26 mm Inv. I 6800
RJC, II, 614; BMC, II, 974 = Stîngă 2005 80 nr. 22
Roma, a: 112-117 24. AE. 22,00 g 33 mm
S. 19, C. 14 - 0,35 m Passim
lnv. I 6789 Inv. I 6801
=Stingă 2005 79 nr. 12, dar dupondius. = Stîngă 2005 80 nr. 23
15. AE. 9,55 g 27 mm 25. AE. 22,35 g 'I. 30 mm
S. 17, C. 5 - 0,55 m Passim
16. AE. 8,60 g 27 mm Inv. I 6806
lnv. I 6790
=Stîngă 2005 80 nr. 14, dar dupondius. Dupondius
17. AE. 11,82 g ~ 26 mm
Passim 26. AE. 10,16 g ! 25 mm
lnv. I 6794 Passim
=Stingă 2005 80 nr. 16, dar dupondius. Inv. I 6802
= Stîngă 2005 80 nr. 24, dar as.
Hadrianus
Denar As
18. AE. 2,77 g ! 18 mm Subaerat 27. AE. 7,30 g ! 24 mm

RJC, II, 13a, dar var. leg. Passim
Av: HADRIANVS. AVGVS1VS; BMC, II, 30, Inv. I 6803
var. leg. av. şi rv. = Stîngă 2005 80 nr. 25
Roma, a: 117-118 28. AE. 4,82 g 27 mm
S. 18, C. 8 - 0,65 m Passim
lnv. I 6796 Inv. I 6804
19. AR 3,30 g ! 20 mm
RIC, II, 130; BMC , II, 356-358 Antoninus Pius
Roma, a: 119-138 Denar
S. 18, strat vegetal
Inv. I 6798 29. AR 3,20 g 20 mm
=Stingă 2005 80 nr. 20 RIC, III, 98 a; BMC, III, 246
20. AE. 1,17 g 19 mm Subaerat Roma, a: 140-144
Passim S. 15, C. 10 - 0,60 m
lnv. I 6805 Inv. I 6807
30. AR 2,63 g 16 mm
Sestertius Av: ANTONINUS. AVG ...
Rv: COS. III. ••
21. AE. 13,62 g 27 mm Passim
RIC II, 757; BMC , II, 1142 Inv. I 6809
Roma, a: 118 = Stîngă 2005 80-81 nr. 31
259
Faustina a II-a (ca soţie a lui Marcus

Dupondius Aurelius caesar)
Denar
31. AE 6,50 g ! 32 mm
S. 5, C. 4-0,70 m 38. AR 3,30 g î 18 mm
Stîngă 1998 187 RIC, III, 512a; BMC, III, 1086-1087, dar var. leg.
Inv. - rv: CONCORDIA
= Stîngă 2005 - Roma, a: 147-171
S. 18, C. 10 - 0,60 m
As Inv. I 6815
=Stingă 2005 81 nr. 37
32. AE. 5,04 g 27 mm
RIC, III, 679; BMC , III, 1363-1364 As
Rv: FELICITAS. AVG.
Roma, a: 140-144 39. AE. 13,50 g î 26,5 mm
Passim RIC, III, 1647; BMC, III, 983
Inv. I 6808 Roma, a: 147-161
= Stîngă 2005 80 nr. 30 Passim
33. AE. 6,80 g ( 26 mm Inv. I 6816
Rv. S-C = Stîngă 2005 81 nr. 38
Passim 40. AE. 12,12 g ! 25,5 mm
Inv. I 6810 Roma, a: 147-161
34. AE. 10.45 g î 28 mm Inv. I 6885
S. 19, C. 15 - 0,40 m = Stingă 2005 84 nr. 108.
Inv. I 6811
=Stingă 2005 81 nr. 33 Faustina a II-a (ca soţie a lui Marcus
Aurelius august)
Marcus Aurelius As
Caesar
As 41. AE. 10,30 g ! 24 mm
RIC, III, 1682
35· 11,76 g î 27 mm Roma, a: 161-176
RIC, III, 1293a; BMC, III, 1850 Passim
Roma, a. 147-148. Inv. I 6818
Passim = Stingă 2005 81 nr. 39
Inv. I 6812 42. AE. 11.45 g ! 25 mm
= Stingă 2005 81 nr. 34 S. 15, C. 16 - 0,75 m
36. AE. 7,75 g î 24 mm Turnată Inv. I 6817
RIC, III, 857; BMC, III, 1083-1084 = Stingă 2005 81 nr. 40
Roma, a: 163-164 43. AE. 6,70 g ! 23 mm Turnată
S. 21, C. 17 - 0,25 m Passim
lnv. I 6813 Inv. I 6821
= Stingă 2005 81 nr. 35 = Stîngă 2005 81 nr. 41, dar dupondius.
37. AE. 7,12 g î 25 mm
RIC, III, 1193; BMC, III, 1615 Niceea
Roma, a: 176-177 Tetrassarion
Passim
Inv. I 6814 44· AE. î 27 mm
= Stingă 2005 81 nr. 36 Av: --TEIN„. C--T
Rv: Templu tetrastyl, cu statuia unei zeiţe în
cella
Av. contramarcă ovală
Passim
SNG von Aulock, 561.
260
Inv. I 6819 = Stîngă 2005 82 nr. 51

= Stîngă 2005 81 nr. 42
JuliaDomna
Crispina Denar
Dupondius sau as
52. AE. 2,14 g ! 18 mm Subaerat
45. AE. 6,78 g î 23 mm Rv. Personaj feminin în picioare, spre st., ţine în
Roma, a: 180-183 sau post 183. mâna dr. ?, în st. sceptru înclinat.
Passim S. 19, C. 6 - 0,60 m, sub dărâmătură
Inv. I 6820 Laodicea ad Mare, a: 196-202
= Stîngă 2005 81 nr. 43 Inv. I 6826
= Stîngă 2005 82 nr. 48
Septimius Severus
Denar Caracali a
Atelier grecesc imperial neprecizat din
46. AR 2,32 g î 17 mm Moesia sau Thracia
RJC, IV, 1, 101 Tetrassarion
Roma, a: 197
S. 15, C. 11 - 0,60 m 53. AE. 6,22 g 26 mm Fragmentară
Inv. I 6823 S. 15, C. 6 - 0,40 m
= Stîngă 2005 81 nr. 44 Inv. I 6830
47. AE. 2,48 g ! 17,5 mm Subaerat = Stîngă 2005 82 nr. 52
RJC, IV, 1, 156
Roma, a: 200-201 Julia Domna
Passim Denar
Inv. I 6822
= Stîngă 2005 81 nr. 45 54. AE. 3,10 g ! 18 mm Turnată
48. AR. 2,29 g î 18 mm Tip: DIANAAVGVSTA
RJC, IV, 1, 266 Atelier provincial, a: 211-217
Roma, a: 202-210 Passim
S. 27, C. 18 - 0,60 m Inv. I 6827
Inv. I 6824 = Stîngă 2005 82 nr. 49
= Stîngă 2005 81 nr. 46
49. AE. 1,90 g î 16 mm Subaerat Stobi
Av: [„.]PART. MAX Assarion
S. 22, C. 9- 0,70 m
Inv. I 6825 55· AE. 4,84 g ! 22 mm
= Stîngă 2005 82 nr. 47 Av: IVLIAAVGVSTA
Rv: MVN. STOB, Victoria
Caracalla Caesar spre st.
Denar SNG Copenhaga, 323, 334
Passim
50. AR 2,60 g ! 17 mm Inv. I 6828
RIC, IV, 1, 127 = Stîngă 2005 82 nr. 50
Roma, a. 201-206
S. 13, C. 3 - 0,30 m Severus Alexander
Stîngă 1998 187 Denar
Inv. -
= Stîngă 2005 - 56. AE. 2,80 g ! 18 mm Subaerat
51. AE. 3,00 g ! 19 mm Turnată BMC, VI, 1061, var.
Rv. PMTRP VIII COS. IIII Monetărie orientală, a: 223
RJC, IV, 1, Bob, dar var. COS. III S. 20, C. 1 - 0,25 m
Roma, a: 209-210 Inv. I 6831
S. 21, C. 10 - 0,60 m = Stîngă 2005 82 nr. 53
Inv. I 6829 57. AR 2,80 g 19 mm Incusă
Roma, a: 222-227 cms

Passim Inv. I 6842
lnv. I 6832 = Stîngă 2005 83 nr. 64
= Stîngă 2005 82 nr. 54 69. AE. 4,34 g t 20 mm
58. AE. 2,24 g ! 19 mm Subaerat cms
S. 22, C. 15 - 0,70 m, nivel pietriş Inv. I 6843
Inv. I 6833 = Stîngă 2005 83 nr. 65
= Stîngă 2005 82 nr. 55 70. AE. 4,37 g î 19 mm
59. AR 2,44 g t 19 mm Fragmentară cms
Rv: COS. III PP Inv. I 6844
Trecută prin foc = Stîngă 2005 83 nr. 66
S. 22, C. 7 - 0,70 m, nivel pietriş 71. AE. 3,60 g t 21 mm
Inv. I 6834 cms
= Stîngă 2005 82 nr. 56 Inv. I 6845
60. AE 2,42 g 20 mm Subaerat = Stîngă 2005 83 nr. 67
S. 22, C. 13 - 0,50 m 72. AE. 4,50 g ? 21 mm
Inv. I 6884 cms
= Stîngă 2005 84 nr. 107 Inv. I 6846
= Stîngă 2005 83 nr. 68
Niceea 73. AE. 4,98 g "' 22 mm
Assarion cms
Inv. I 6847
61. AE. 4,96 g ! 20 mm = Stîngă 2005 83 nr. 69
SNG von Aulock, 623, tip general 74· AE. 3,64 g "' 20 mm
S. 17, C. 5 - 0,30 m cms
Inv. I 6835 Inv. I 6848
62. AE. 5,03 g "' 19 mm 75· AE. 3,16 g t 21 mm
cms cms
S. 15, C. 11 - 0,40 m Inv. I 6849
Inv. I 6836 = Stîngă 2005 83 nr. 71
= Stîngă 2005 82 nr. 58 76. AE. ! 22 mm 5,37 g
63. AE. 4,27 g ! 20 mm cms
cms Inv. I 6850
S. 15, C. 10 - 0,20 m = Stîngă 2005 83 nr. 72
Inv. I 6837 77. AE. 2,25 g ! 18 mm
= Stîngă 2005 82 nr. 59 cms
64. AE. 4,88 g t 21 mm Inv. I 6860
cms = Stîngă 2005 83 nr. 73
Passim 78. AE. 3,19 g ! 18 mm
Inv. I 6838 cms, dar turnată.
= Stîngă 2005 82 nr. 60 Inv. I 6851
65. AE. 4,67 g "' 19mm = Stîngă 2005 83 nr. 74
cms 79· AE. 4,37 g --. 20 mm
Inv. I 6839 cms
= Stîngă 2005 82 nr. 61 Inv. I 6852
66. AE. 2,70 g t 18 mm = Stîngă 2005 83 nr. 75
cms So. AE. 3.44 g ! 18 mm
Inv. I 6840 cms
= Stîngă 2005 82 nr. 62 Inv. I 6853
67. AE. 2,82 g"' 19 mm = Stîngă 2005 83 nr. 76
cms 81. AE. 3,10 g ! 18,5 mm
Inv. I 6841 cms
= Stîngă 2005 82 nr. 63 Inv. I 6854
68. AE. 4,60 g ! 20 mm = Stîngă 2005 83 nr. 77
Monedele descoperite în complexul arheologic roman din secolele //-III, de la Gârla Mare,jud. Mehedinţi
82. AE. 5,07 g ! 19 mm Passim

cms Inv. I 6865
Inv. I 6855 = Stingă 2005 83 nr. 87
= Stîngă 2005 83 nr. 78
83. AE. 4,00 g ţ 20 mm Niceea
cms Assarion
Inv. I 6856
= Stingă 2005 83 nr. 79 92. AE. l 20 mm 3,65 g Turnată
84. AE. 4,20 g 20 mm Passim
cms lnv. I 6865a
lnv. I 6858 = Stingă 2005 83 nr. 88
=Stingă 2005 83 nr. 81 93. AE. 2,32 g 18 mm Turnată
85. AE. 4,20 g T 20 mm Passim
Bătută, în rest cms. Inv. I 6866
Inv. I 6859 = Stingă 2005 84 nr. 89
=Stingă 2005 83 nr. 82
86. AE. 4,80 g ţ 20 mm Emitenţi neprecizaţi
Bătută, în rest cms. A) Emisiuni imperiale
lnv. I 6858 a) Dinastia Julio-Claudia
=Stingă 2005 83 nr. 81 As
87. AE. 3,94 g ţ 20 mm
cms 94. AE. 4,92 g ţ 25,5 mm
S. 22, C. 15 - 0,70 m Rv: S. -C.
lnv. I 6861 S. 27, C. 2 - 0,60 m
= Stîngă 2005 83 nr. 83 Inv. I 6868
88. AE. 3,94 g ţ 21 mm = Stingă 2005 84 nr. 91
Rv: NIKAE!lN, în cerc perlat,
Athena în picioare, spre st. b) Secolele 11-111
Passim Denari
Inv. I 6862
= Stingă 2005 83 nr. 84 95. AE. 2,35 g 18 mm Subaerată
S. 15, C. 19 - 0,60 m
MAXIMINUS THRAX Inv. I 6871
Denar = Stingă 2005 84 nr. 94
96. AE. 3,85 g 20 mm Subaerată şi perforată
89. AR 2,00 g ţ 21 mm S. 15, C. 19 - 0,35 m
BMC, VI, 58-61 Inv. I 6872
Roma, a: 236 = Stingă 2005 84 nr. 95
Passim 97. AE. 2,68 g 19 mm Subaerată şi perforată
Inv. I 6863 S. 22, C. 6 - 0,60 m
= Stingă 2005 83 nr. 85 Inv. I 6873
= Stingă 2005 84 nr. 96
Gordianus al III-iea 98. AE. 1,89 g 19 mm Subaerată
Viminacium Passim
Dupondius Inv. I 6878
= Stingă 2005 84 nr. 101
90. AE. 5,80 g /' 22,5 mm
Rv: An V ? = 244 ? Dupondii sau aşi
S. 32, C. 3 - 0,20 m, strat vegetal
lnv. I 6864 99. AE. 8,60 g ţ 25 mm
=Stingă 2005 83 nr. 86 S. 22, C. 6 - 0,60 m
Inv. I 6869
As = Stingă 2005 84 nr. 92
ioo. AE. 6,90 g 28 mm Fragmentară
91. AE. 4,73 g ţ 19 mm Turnată S. 18, C. 22 - 0,30 m
Inv. I 6870 = Stîngă 2005 84 nr. 104

= Stîngă 2005 84 nr. 93
101. AE. 9,77 g 30 mm c) Niceea
Passim Assarion
Inv. I 6874
= Stîngă 2005 84 nr. 97 108. AE. 2,98 g ! 21 mm
102. AE. 10,47 g 27 mm Passim
Passim Inv. I 6882
Inv. I 6875 = Stîngă 2005 84 nr. 105
= Stîngă 2005 84 nr. 98
103. AE. 8,oo g 27 mm d)Alexandria in Troas
Passim Assarion
Inv. I 6876
= Stîngă 2005 84 nr. 99 109. AE. 3,47 g ! 20 mm
104. AE. 5,15 g 23 mm Cal păscând, spre dr.
Passim S. 18, în vegetal
Inv. I 6877 lnv. I 6883
105. AE. 5, 75 g 23 mm
Passim Atelier grecesc imperial anatolian
Inv. I 6879 neprecizat
= Stîngă 2005 84 nr. 102 Assarion
106. AE. 8,05 g 29 mm
Passim 110. AE. 3,90 g 20 mm
Inv. I 6880 Av: trei contramărci A VT; KA; ??? .
107. AE. 7,80 g 23 mm Inv. I 6867
Inv. I 6881
Bibliografie
Baumann 1975 - V. H. Baumann, Observaţii arheologice asupra poziţiei şi cronologiei aşezărilor romane
din zona de nord a Niculiţelului, în Peuce, 4, 1975, 109-123
Baumann 1995 - V. H. Baumann, Aşezările rurale antice în zona Gurilor Dunării Contribuţii arheologice
la cunoaşterea habitatului rural (sec. I-IV p. Chr.), [Biblioteca Istro-Pontica, seria Arheologie, 1],
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea, 1995
Bărbulescu şi Ocheşeanu 1975 - Maria Bărbulescu şi R. Ocheşeanu, Descoperiri monetare în satele
Dobrogei romane, în Pontica, 8, 1975, 175-213
Bărbulescu şi Ocheşeanu 1990 - Maria Bărbulescu şi R. Ocheşeanu, Descoperiri monetare în aşezările
rurale din Dobrogea romană (14 a. Cr. - 270 d. Cr.), în Pontica, 23, 1990, 225-265
Benea 2006a - Doina Benea, Dakien im Orientfeldzug des Severus Alexander. Die in Nicăa gepriigten
Miinzen, în Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase, Cluj-Napoca, 2006 693-698
Benea 2006b - Doina Benea, Mansio sau villa rustica romană la Gârla Mare?, în Apulum, 43.1, 2006,
279-282
Chantraine 1968 - H. Chantraine, Die antiken Fundmiinzen der Ausgrabungen in Neuss, Berlin, 1968
Chiţescu şi Poenaru Bordea 1982 - Maria Chiţescu şi Gh. Poenaru Bordea, Contribuţii la istoria Diernei în
lumina descoperirilor monetare din săpăturile arheologice din 1967, în BSNR, 75-76, 1981-1982, 129-130,
169-208
Dima şi Talmaţchi 2002 - M. Dima, G. Talmaţchi, Monede de bronz din tezaurul de la Canlia, com.
Lipniţa, jud. Constanţa, în Simpozion de numismatică organizat în memoria martirilor căzuţi la Valea
Albă, la împlinirea a 525 de ani (1476-2001), Chişinău, 13-15 mai 2001 Comunicări şi Studii, Bucureşti,
2002, 63-78
Găzdac 2002 - C. Găzdac, Circulaţia monetară în Dacia şi provinciile învecinate de la Traian la

Constantin I, Cluj-Napoca, 2002
Găzdac şi Cociş 2004 - C. Găzdac şi S. Cociş, Coins from Roman Sites and Collections of Roman Coins
from Romania, voi. I, Vipia Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca, 2004
Gerasimov 1968 - T. Gerasimov, PariCinijat pazar v tărzisteto Diskoduratera, Izvestija na Okrăfoijat
Muzej Veliko Tărnovo, 4, 1968, 25-40.
Gruenwald 1946 - M. Gruenwald, Die Romischen Bronze-und Kupfermiinzen mit Schlamarken zm
Legionslager Vindonissa, Basel, 1946
Iliescu 1957- O. Iliescu, Însemnări privitoare la descoperiri monetare, în SCN, 1, 1957, p. 461-466
King 1996 - Cathy King, Roman Copies, în Cathy King şi D. Wigg ed., Coin Finds and coin use in the
Roman world, în Studien zu Fundmiinzen der Antike, 10, 1996
Kos şi Semrov 1995 - P. Kos şi A. Semrov, Rimski novei in kontramarke iz 1. stoletja, Ljublijana, 1995
Kraay 1956 - C. Mc Kraay, The Behaviour of early Imperial countermarks, în Essays in Roman coinage
presented to Harold Mattingly, Oxford, 1956, 128-129
Kraay 1962 - C. Mc Kraay, Die Miinzfunden von Vindonissa, Base), 1962
Lins 1975 - P. A. Lins, W. A. Oddy, The origins of mercury gilding, în Journal of Archaeological Science 2,
1975 365-373
Metcalf şi Merrick 1967 - D. M. Metcalf and J. M. Merrick, Studies in the composition of early Medieval
coins, în NC, 7, 1967 167-181
Mihajlovic 1998 - V. Mihajlovic, A Roman as with severa/ early imperial countermarks, în Numizmatiear,
21, 1998 7-10
Mitrea 1940 - B. Mitrea, Le monede urbiche e coloniali ne/la Dacia, în Atti del V Congresso di Studi
Romani, Roma, 1940 (extras) 1-11
Mitrofan şi Ardevan 1997 - I. Mitrofan şi R. Ardevan, Decouvertes monetaires dans l'etablissement
romain de Micăsasa, în SCN, 11, 1997 119-134
a
Moisil şi Depeyrot 2003 - Delia Moisil şi G. Depeyrot, Les tresors de deniers anterieurs Trajan en
Roumanie, Wetteren
La Niece 1993 - S. La Niece, technology of silver-plated coinforgeries, în Metallurgy in numismatics, voi.
III, ed. M. M. Archibald and M. R. Cowell, Londra, 1993 227-236
Oberlănder-Târnoveanu 1980 - E. Oberlănder-Târnoveanu, Monede antice şi bizantine descoperite la
Troesmis (Turcoaia,jud. Tulcea), în Peuce, 8, 1980, 248-284
Oberfander-Târnoveanu şi Oberlănder-Târnoveanu 2000 - E. Oberlănder-Târnoveanu şi Irina
Oberlănder-Târnoveanu, Quelques remarques sur Ies mecanismes de la circulation des monnaies greques
du /"-III• siecles apres J.C. en Dodroudja romaine, în Istro-Pontica Muzeul tulcean la a 50-a aniversare
1950-2000 Omagiu lui Simion Gavrilă la 45 de ani de activitate, Tulcea, 2000, 405-419
Oddy, Padley şi Meecks 1978 - W. A. Oddy, T. G. Padley and N. D. Meecks, Some unusual techniques of
gilding in Antiquity, în Archae-Physika, 10, 1978, 230-242
Petac 1998 - E. Petac, Consideraţii cu privire la data.finală a tezaurelor monetare îngropate la mijlocul
sec. III p. Chr. În Dacia romană de la sud de Carpaţi, în SCN, 12, 1998, 27-40
Pîslaru 2002 - Mariana Pîslaru, Monedele din termele castrului de la Potaissa (campaniile 1993 şi 1995-
2001), în Simpozion de numismatică organizat în memoria martirilor căzuţi la Valea Albă, la împlinirea
a525 de ani (1476-2001), Chişinău, 13-15 mai 2001 Comunicări şi Studii, Bucureşti, 2002, 79-94
Pîslaru 2005 - Mariana Pîslaru, Circulaţia monetară la Potaissa, teză susţinută în cadrul Facultăţii de
Istorie şi Filosofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, 2005
Petac şi Blasko 1997 - E. Petac şi Mihaela Blasko, Un lot de monede romane imperiale şi greceşti coloniale
provenind de la Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt, în Al XIV-iea Simpozion Naţional de Numismatică,
Tulcea 16-18 mai 1997, Tulcea, 1997, 8-10
Peter 1990 - M. Peter, Eine Werkstatte zur Herstellung von subaeraten Denaren in Augusta Rauriaca, în
Studien zu Fundmiinzen der Antike, 7, 1990
Poenaru Bordea 1975 - Gh. Poenaru Bordea, Descoperirile monetare din cetăţuia romano-bizantină de la
Sucidava, cu privire specială asupra perioadei 260-328 - Campaniile 1966-1971 -, în SCN, 6, 1975 69-
106
Poenaru Bordea 1998 - Gh. Poenaru Bordea, Monede din vremea Imperiului roman din colecţia şcolii din
cartierul Celeiu al oraşului Corabia, jud. Olt, în SCN, 12, 1998 ,41-81
Popilian şi Davidescu 2000 - Gh. Popilian şi M. Davidescu, Tezaurul de monede romane imperiale
descoperit la Gruia (jud. Mehedinţi), în Drobeta, 10, 2000, 69-104.
Preda 1974 - C. Preda, Tezaurul de epocă romană descoperit la Gârla Mare (jud. Mehedinţi), în Historica,
3, 1974. 67-92
Poenaru Bordea şi Nicolae 1996-1997 - Gh. Poenaru Bordea şi E. Nicolae, Monede greceşti şi coloniale din
colecţia Emil Sachelarie, în BSNR, 90-91, 144-145, 1996-1997, 27-37
Rebuffat 1997 - Fr. Rebuffat, Les enseignes sur Ies monnaies d'Asie Mineure. Des origines Severe a
Alexander, în Supplement du Bulletin de Correspondance Hellenique, Athenes-Paris, 1997
Robert 1977 - L. Robert „La rivalite de Nicee et de Nicomedie: la Gloire et la Haine", HSCP, 81, 1977. 1-39
Stas-Fertner 1975 - Z. Stas-Fertner, Zastosowanie radiozotopowej analizy jluorescencyjnej do
oznaczania zamieczyszczen cieikimi metalami srebra dirhem6v arabskich, în WN, 19, 1975, 4 207-224
Stas-Fertner 1980 - Z. Stas-Fertner, Some remarks on the imitations of Arabic dirhams the grh to 1dh
century based on examination of coin metal (Part 2), în Proceedings of the International Numismatic
Symposium, ed. I. Gedai and K. Bir6-Sey, Budapesta, 1980, 109-113
Stîngă 1998 - I. Stîngă, Viaţa economică la Drobeta în secolele II-VI p. Ch., Bucureşti, 1998
Stângă 2005 - I. Stângă, Villa rustica de la Gârla Mare,judetul Mehedinţi, Craiova 2005
Tudor 1942 - D. Tudor, Monede romane din Sucidava, în Arhivele Olteniei, 20-21, 1942, 119-124
Tudor 1968 - D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate din Dacia romană, Bucureşti, 1968
Winkler şi Băloi 1971 - Iudita Winkler şi C. Băloi, Circulaţia monetară în aşezările antice de pe teritoriul
comunei Orlea, în AMN, 8, 1971, 161-172
Winkler şi Băloi 1973 - Iudita Winkler şi C. Băloi, Circulaţia monetară în aşezările antice de pe teritoriul
comunei Orlea, în AMN, 10, 1973, 181-212
Winkler 1968 - Iudita Winkler, Zur Problematik der Handelsbeziehungen Daziens mit den griechisch-
orientalischen Stădten, în Studien zur Geschichte und Philosophie des Altertums (her. Von J. Harmatta),
Budapest, 1968, 361-371
Abrevieri
BMC, II - H. Mattingly, Co ins of the Roman Empire in the British Museum voi. II, Vespasian to Domitian,
Londra, 1923 (reprint 1966)
BMC, III - H. Mattingly, Coins of the Roman Empire in the British Museum voi. III, Nerva to Hadrian,
Londra, 1936 (reprint 1966)
BMC, N - H. Mattingly, Coins of the Roman Empire in the British Museum voi. N, Antoninus Pius to
Commodus, Londra, 1940 (reprint 1968)
BMC, VI - R. A. G. Carson, Coi ns of the Roman Empire in the British Museum voi. VI, Severus Alexander
to Balbinus and Pupienus, Londra, 1962 (reprint 1976)
Crawford - M. H. Crawford, Roman Republican Coinage, voi. I-II, Cambridge, 1974
RIC, II - H. Mattingly şi E. A. Sydenham The Roman Imperial Coinage, voi. II, Vespasian to Hadrian,
Londra, 1926 (ediţie anastatică 1972)
RIC, III - H. Mattingly şi E. A. Sydenham The Roman Imperial Coinage, voi. III, Antoninus Pius to
Commodus, Londra, 1930 (ediţie anastatică 1972)
RIC, N, 1 - H. Mattingly şi E. A. Sydenham The Roman Imperial Coinage, voi. N, partea 1, Pertinax to
Geta, Londra, 1936 (ediţie anastatică 1972)
RIC, N, 2 - H. Mattingly şi E. A. Sydenham The Roman Imperial Coinage, voi. N, partea 2, Macrinus to
Pupienus, Londra, 1938 (ediţie anastatică 1972)
RIC, N, 3 - H. Mattingly şi E. A. Sydenham The Roman Imperial Coinage, voi. IV, partea 3, Gordian III-
Uranius Saturninus, Londra, 1949 (ediţie anastatică 1972)
Robertson - Anne S. Robertson, Roman Imperial Coins in the Hunterian Coin Cabinet University of
Glasgow, voi. II, Trajan to Commodus, Oxford-Londra-Glasgow-New York, 1971
SNG Copenhaga - Sylloge Nummorum Grecorum, The Royal Collection of Coins and Medals Danish
National Museum, Bosporus - Bithynia, Copenhaga, 1944
SNG von Aulock - Sylloge Nummorum Grecorum Deutschland, Sammlung v. Aulock, Pontus.
Paphlagonien. Bithynien, Berlin, 1957 (reprint Sunraise Publications, Inc., West Milford, New Jersey,
1987)
266
Monedele descoperite în complexul arheologic roman din secolele II-III, de la Gâ rla Mare, jud. Mehedinţi
•
!(,,..µ.a.o
•
I,.„ •• ~
OĂR LA NARE
l l l /....
..................
c.IHlrM
•1-.A. .......
O 5 () f5 20m
Figura I.
Ernest Oberfander-Târnoveanu
Pl ?'-:AMP! .1\, ARh Sl:Cllli 'I <11\RL-\ MARE KM . 840
c:=:::::> •
ŞASŢ IRIGA nr.
! J::
0-MI
1.
I
... --
Figura 2
268
~l:>(A MA« >""-".lo.21.2:'1 _ . _ _„
S .J/6• - - - __) - ----.
-==------
' )
====!===t;===+--r~,,~
----L..J....._ _ _ _ _ _
---
li--
..
Figura 3
Ernest Oberl ă nd e r-Tâ rnovea nu
120
100
11~12
J
80
I
72
60
8
44 43
40J.-----I
20
ante 98 98-117 117- 138- 161- 180- 194- 211- 222- 235- 238-
138 161 180 192 211 217 235 238 244
ID aşi/domnie •denari/aşi Dbronz/aşi

Figura 4
Nominal uri
QDl'.n:m
O DuponJ11
0 ..\:;-1
• DuponJ11 '-<IU
<l~I
Figura 5
Dena ri - 2 7 (din ca re s uba era ţi - i2 ; turn aţ i - 2). Seste11i - 6. Dupondii - 10 (din care municipali - 1
[Viminaci um]). Aş i - 26 (din care, Turnaţi - 3; municipali - 1 [Viminacium]). Dupondii sa u aş i - 10.
Tetrassaria - 2. Assa ria - 34 (din care turn aţi - 8)
270
Ateliere O Atelier milit::sr itinerant dm Asia Mică
• Atelier militar it111crn nt de pe frontiera rhcmmo-

danubi a nă
O ·'Roma„
O „Roma AR turnate"'
• ··Roma - AR 'ubacrate„
O „Laodice:i ad Marc AR subaeratc„
• „Monc t ănc imperială orienta l ă - AR - turnate„
O „Roma - AL - turnate„
• Niceea
11„Nicce:i - turnate'·
O Viminacium
O ··viminacium - turnate"'
• Stobi
• Alcxandna dm Tr<xb
• Atelier ncprc'C11at 1-loe>ia inferior sau Thracia
• Atelier neprecizat Asia Mică
Figura 6.
Atelier militar itinerant din Asia Mică- 1. Atelier militar itinerant de pe frontiera rhenano-danubiană - 1
. Roma" - 53+. ,,AR Roma turnate" - 1. ,,AR Roma subaerate" -10+. „AR Laodiceea ad Mare subaerate" -1+
.Monetărie imperială orientală turnate" - 1. ,,AE Roma turnate" - 2. ,,Atelier imperial provincial turnate" - I
Niceea - 19+. „Niceea turnate" - 9. Viminaciurn - 1. „Viminacium turnate"- 1. Stobi - I
Alexandria din Troas - 1. Moesia sau Thracia atelier neprecizat - 1. Asia Mică atelier neprecizat - 1
271
FOURTH CENTURY A.D. COINAGE FROM SOUTHERN BANAT*
Nicoleta Toma-Demian
The numismatic collection of the Museum of Banat in Timişoara includes 20 Roman

bronze coins dated to the 4th century A.D. and registered under severa! inventory numbers. They
represent casual finds made in five locations from Caraş-Severin County, in southern part of
Banat. Although data regarding the finding conditions and the way they reached the museum's
collections is lacking for half of them, we consider that dealing with these coins is important, as
they are unpublished.
Under inventory no. 252, 253 and 254 are registered three coins dated to the 4th century
A.D. found at Coronini (former Pescari), one of which had been issued by Constantius II (FfR-
FH 3 type) and donated in September 1929 by Caracoane (no. 1 in the catalogue of finds). One
can assume that the other two coins (no. 2 and 3 from the catalogue) had also been donated by
the same persan at the same date.
Four Late Roman coins (no. 4, 6, 8 and 9 from the catalogue) had been purchased by the
Museum of Banat from A. Reier and G. Papistaş from Dalboşeţ, most likely between the two
world wars (inventory no. 260/1-4). Two other coins (no. 5 and 7 from the catalogue) had
reached the numismatic collection in March 1977 through the agency of M. Păun from Dalboşeţ
(inventory no. 394/1-2; according to P.V. 1718/5 March 1977, N.C. 16/31March1977).
Under inventory no. 375 are registered other three coins dated to the 4th century A.D.
(no. 10-12 in the catalogue), issued by Constantius II (FfR-FH 3 type), accidentally found
somewhere between Moldova Nouă and Coronini (former Pescari), clase to a location known as
.Flotaţii". These coins have been donated to the museum by I. Scobercea, but no mention of the
year is recorded.
Three Late Roman coins are recorded as discovered in Plugova (no. 13-15 in the
catalogue) but no further details are mentioned, regarding the conditions of finding or their
"journey" to the museum (inventory no. 262/6-8). Such details also lack in the case of the five
coins dated to the 4th century A.D. found at Pojejena (inventory no. 223; no. 16-20 in the
catalogue).
Ali the twenty coins are presented in the catalogue of finds, as it follows: issuing
authority, denomination, reverse axis as referred to the obverse, weight (g - grams), diameter
(mm - millimeters), catalogue number (RIC and LRBC), mint, officina, issuing period,
preservation status, inventory number and observations. The photographs of the coins (Plates I-
v1 are made by M. Şepeţan and the map of the monetary findings is drawn by S. Saftu. I thank
them once again.
• This paper continues the series of studies published by Dana Bălănescu between 1981 and 1995,
concerning monetary findings from southern Banat (Bălănescu 1981 147-51; Bălănescu 1983 235-37;
Bălănescu 1984 129-36; Bălănescu 1985 173-86; Bălănescu 1990 187-204; Bălănescu 1993 321-38;
Bălănescu and Chirilă 1994-1995 275-84) and especially the study dealing with the 4th century A.D. Roman
coinagefrom this area (Bălănescu 1987 271-80).
English translation by Valentin Cedică.
CORONINI, commune of Coronini (former Pescari)
Constantius II
1. AE 3; .J.-; 2,39 g; 16,8 x 16,7 mm.
RIC, VIII, p. 458, no. 121, Constantinopolis, off. f: (5) or 0 (9) 15 March 351 - 6 Nov. 354; LRBC, II, no.
2043, years 351-354.
Quite well preserved.
MBT, no. 252. CONS0
Constantius II (?)
2. AE; 1,59 g; 15,6 x 15,7 mm.
Worn-out; illegible.
MBT, no. 253.
Valentinianus I(?)
3. AE; 1,07 g; 16,8 x 14 mm.
Type: GLORIA ROMANORVM.
Broken; reverse illegible.
MBT, no. 254.
The obverse seems to be overstruck.
DALBOŞEŢ, commune of Dalboşeţ
Diocletianus
4. AE; 1'; 2,45 g; 20 x 19,6 mm.
RIC, VI, p. 667, no. 47, Alexandria, off. B, years 296-297 or RIC, VI, p. 621, no. 60 a or 62, Antiochia, off.
B, year 296 or 297.
Worn-out; hardly legible. [*] [ U]
MBT, no. 260/i. Bor B B
Image on the reverse is decentered. A[LE] A[NT] A[NT]
Constantinus I
5. AE; .J.-; 2,13 g; 24,5 x 21,4 mm.
RIC, VI, p. 519, no. 58 or 61 b, Thessalonica, off. f:, years 312-313.
Worn-out.
MBT, no. 394/i. [ • ]TS[ • ]f:[ •]
Thin oval plane, slight patina.
Constantinus I
6. AE; 1'; 2,01 g; 18, 4 x 17,5 mm.
RIC, VII, p. 381, no. 167, Ticinum, off. P, years 322-325; LRBC, I. 479, 1s1 period, years 324-327.
Well preserved. U
MBT, no. 260/2. PT
Urbs Roma
7. AE; .J.-; 2,15 g; 18 x 17,3 mm.
RIC, VII, p. 456, no. 240, Siscia, off. r, years 334-335; LRBC, I, no. 750, 2°<1 period, years 330-335.
Medium preservation. . rs1s •

MBT, no. 394/2.
274
Fourth Centwy A.D. Coinage From Southern Banat
Constantius II
8. AE 3; "; 2,82 g; 16,3 x 16,4 mm.
RIC, VIII, p. 419, no. 189, gr. III, Thessalonica, off. B, 25 Dec. 350 - 6 Nov. 355; LRBC, II, no. 1681, years
351-354.
Quite well preserved. BI
MBT, no. 260/3. SMTS
Smaller blank than the die.
Valentinianus I
9.AE; .J..; 1,65 g; 16,9 x 17,2 mm.
Type: SECVRITAS REIPVBLICAE.
Poor preservation; reverse almost illegible.
MBT, no. 260/4.
MOLDOVA NOUĂ - CORONINI
Constantius II
10. AE 2; 1'; 3,62 g; 19,6 x 18,5 mm.
RIC, VIII, p. 375, no. 344, Siscia, off. ?, 28 Sept. 351 - 6 Nov. 355.
LRBC, II, no. 1214, years 351-354.
Well preserved; obverse slightly worn-out. II I
MBT, no. 375/2. [•?]SIS•
Constantius II
11. AE 2; 71; 5,57 g; 17,6 x 17,8 mm.
RJC, VIII, p. 498, no. 102, Cyzicus, off. A or '1, years 351-354; LRBC, II, no. 2494, years 351-354.
Quite well preserved; slightly worn-out. •S• I
MBT, no. 375/i. [S]MKd
The inscription is missing as the blanck is smaller than the die (IE 3 blanck).
Constantius II (?)
12. AE 3; 1'; 1,57 g; 15 x 13,8 mm.
RJC, VIII, p. 528, no. 191, Antiochia, off. A, 6 Nov. 355 - 3 Nov. 361; LRBC, II, no. 2637, years 355-361.
Medium preservation; worn-out obverse, silver traces can be noticed. Ml
MBT, no. 375/3. ANA
Oval shape; missing inscription; the blanck is smaller that the die (a very small blanck).
PLUGOVA, commune of Mehadia
Constantius II
13- AE 3; ~; 2,16 g; 16,4 x 15.4 mm.
Type: FEL TEMP REPARATIO, FH 3, years 355-361.
Quite well preserved; missing exergue. Ml
MBT, no. 262/8. [?]
Oval shape; blanck smaller than the die.
Constantius Gallus
14. AE 3; 1'; 2,16 g; 14,6 x 13.4 mm.
Type: FEL TEMP REPARATIO, FH 3, years 351-354.
275
Missing exergue; worn-out obverse; better preserved reverse.

MBT, no. 262/7.
Blanck smaller than the die.
Valentinianus I f
15. AE 3; ..J-; 2,19 g; 17,6 X I.
RIC, IX, p. 147, no. 14 a, 2 1" M I;
it-mark XIX, Siscia, oft. B, 24 Aug. 367- 17 Nov. 375.
Well preserved, but broken ~
MBT, no. 262/6.
BSISC
POJEJENA, commune of Pojejena

Unidentified issuer
16. AE; ..J-; 1,32 g; 17,4 x 16,4 mm.
Type: GLORIA EXERCI1VS (2 std.), years 330-335.
Poor preservation; worn-out.
MBT, no. 223/16.
Constantius II
17. AE 3; ~; 2,87 g; 15,4 x 15,3 mm.
RIC, VIII, p. 334, no. 202, Aquileia (?),oft. S, Sept. 352 - 6 Nov. 355; LRBC, II, no. 934, years 352-354.
Average preservation; worn-out obverse.
MBT, no. 223/19. [•]AQS•
Constantius II
18. AE 3; ~; 2,32 g; 17,6 x 16,8 mm.
RIC, VIII, p. 375, no. 350, Siscia, oft. B, 28 Sept. 351 - 6 Nov. 355; LRBC, II, no. 1218, years 351-354.
Average preservation; hardly legible reverse.
MBT, no. 223/18. BSIS
Constantius II
19. AE 3; 71; 1,97 g; 18,7 x 17,3 mm.
RIC, VIII, p. 498, no. 104, Cyzicus, oft. A or â, years 351-354; LRBC, II, no. 2496, years 351-354.
Well preserved. SMKâ

MBT, no. 223/17.
Julianus
20. AE 3; ..J-; 1,90 g; 15,8 x 15,3 mm.
RIC, VIII, p. 390, no. 76, Sirmium, oft. A, 6 Nov. 355 - summer of 361; LRBC --.
Worn-out reverse; observe better kept. M I
MBT, no. 223/20. •ASIR[M•]
Fourth Centzffy A .D. Coinage From Southem Banat
""" ·-.... -
Okm 40
Figure 1. Map of monetary findings as described în this pa per ( A hoards; • isolated coins).
The twenty Late Roman coins described above represent bronze coinage dated between
296 and 375 A.D. and can be classified according to the issuing authority as it follows: 1 AE
Diocletianus, 2 AE Constantinus I, 1 AE Urbs Roma, 10 AE Constantius II (2?), 1 AE
Constantius Gallus, 1 AE Julianus, 3 AE Valentinianus I (1?) and 1 AE unidentifiable issuer.
Arnong them there are pieces coined in both the mints from the western and central
part of the Roman Empire (Ticinum 1, Aquileia (?) 1, Siscia 4, Sirmium 1) and those from the
Balkans and the oriental part of the Empire (Thessalonica 2, Constantinopolis 1, Cyzicus 2 and
Antioch 1). As for the worn-out coin listed 4th in the catalogue the mint is uncertain: either
Alexandria or Antioch. For six of the coins the mint could not be identified because of the
illegible reverse or the missing exergue.
The monetary types are those well known for the Late Roman coinage: CONCORDIA
MILTIVM - 1; IOVI CONSERVATORI AVGG NN - 1; DN CONSTANTINI MAX
AVG/VOT XX - 1; GLORIA EXERCITVS (2 std.) - 1; She-wolf and the twins - 1; FfR-FH (3)
- 10; FI'R-FH (4) - 1; GLORIA ROMANORVM - 2; SECVRITAS REIPVBLICAE - i. A
single coin could not be defined because of the poor preservation.
The fact that mast of the coins above described were issued by Constantius II and that
Siscia is the best represented mint coincides with the general projection of the isolated findings
of coins dated to the 4th century A.D. from Banat, which shows that most of the coins were
minted in Siscia and Thessalonica under Constantius II. Furthermore, keeping in mind that
FEL TEMP REPARATIO, FH is the mast frequent monetary type among the findings from
the Danube area and the mountainous Banat (hoards or chance findings), there is no surprise
that half of the coins above described belong to the FfR-FH 3 type.
The presentation of these 20 coins claims no major numismatic problems. According to

the numismatic literature in use, they represent common coinage, except for the coin under no.
20 in the catalogue, which is rarer, according to RIC VIII and is nat to be found at LRBC. The
obverse of the broken coin registered under no. 3, issued by Valentinianus I (?) displays traces of
over stamping. Seven of the coins had the blanck smaller than the die and partly or wholly
missing inscription (no. 8, 11-14, 17 and 20 from the catalogue). Unstableness of the diarneter
dimensions, pointing to an increasing inflation, is a frequent phenomenon specific of the Late
Roman coin findings from Banat and nat only.
The three coins from Coronini (no. 1-3 from the catalogue) are tobe connected with the
other seven known coins dated to the 4th century A.D., representing chance findings: 1 AE
Diocletianus, 1 AE Galerius Maximianus, 1 AE Urbs Roma, 1 AE Constantius II, 1 AE
Constantius Gallus, 1 AE Valentinianus I and 1 AE indefinable (Chirilă and Gudea 1972 716 no.
1-5; Bălănescu 1984 131 no. 15; Bălănescu and Chirilă 1994-1995 275 no. 3).
The six coins found at Dalboşeţ (no. 4-9 from the catalogue) are so far the first isolated
findings assigned to the end of the 3rd c. and to the 4 1h c. A.D. known tobe made in this area.
Until today, the numismatic literature had only mentioned a hoard comprising 4 1" century A.D.
bronze coins, found around 1927-1928 in a location known as "Moara pitulată" (some 7 km SE
of the village, on the Bârzului Valley), as a forest road was built. Recovered and brought to the
museum (MBT no. 208 and 266) the 74 coins had been published by N. Gudea in 1972 (Gudea
1972 53-60).
Nevertheless, the numismatic collection of the museum (MBT no. 264) includes
another, still unpublished, 46 Late Roman coins from Dalboşeţ, probably acquired in 1930 or
1931. Although no mention is recorded as of the conditions of finding, one should not exclude
the possibility that they were part of the above mentioned hoard, since mast of the coins are of
FrR-FH type.
The area around Moldova Nouă - Moldova Veche and Coronini is well known especially
for the numerous monetary hoards dated to the 4th century A.D. found bere, but there are also
mentions of isolated findings. Four Late Roman coins are recorded as found at Moldova Nouă: 2
AE Constantius II, 1 AE Constantius Gallus and 1 AE Iulianus (Mitrea 1966 423). Twenty five 4lh
c. A.D. coins incidentally found around Moldova Veche had been published: 5 AE Constantinus
I, 1 AE Constantinus II, 1 AE Constans, 9 AE Constantius II, 1 AE Constantius Gallus, 1 AE
lulianus and 7 AE indefinable (Berkeszi 1907 28; Bălănescu 1981147-48 no. 2 b; Bălănescu 1984
131 no. 12; Bălănescu 1985 173-74 no. II.2; Bozu and El Susi 1987 248, 250, 253, 256; Bălănescu
1990 188-89 no. 2-7).
Nonetheless, the numismatic literature dealing with Late Roman monetary findings
from Moldova Veche and Moldova Nouă comprises numerous errors and confusions in regard of
the location of the monetary findings. The situation is even more complicated when the
literature deals with the large number of 4th century A.D. hoards found at the area. Dana
Bălănescu had twice attempted to settle the number of these hoards and their finding conditions
(Bălănescu 1982 381-82 and bibliography; Bălănescu et alii 2000 252-53), but we deem that an
update of the list is now necessary. According to the mast recent researches, there are three Late
Roman monetary hoards found at Moldova Nouă (of which one is uncertain), while five such
hoards, along with a deposit and a monetary lot were found at Moldova Veche.
The following briefly presents the main published information on these hoards we know
of, with the mention that numbering of the hoards belongs to us and we had mentioned only the
main bibliographic sources.
Fourth Century A.D. Coinage From Southem Banat
• Moldova Nouă I - hoard (?): 360 AE; MBT, no. 251; donated in September 1929
by dr. Iclozan from Sasca (384 AE); uncertain finding place; unpublished (Miloia
1929 63-64, 71, 75);
• Moldova Nouă II - hoard: 750 AE; MBT, no. inv. 373; found at the 6o's within
the boundary of Moldova Nouă; no mentions about the finding conditions;
published (Gudea et alii 1997 83-112); it could he the hoard comprising more than
900 AE found at July 1965 (Mitrea 1966 423 no. 36);
• Moldova Nouă III - hoard: 740 AE (673 AE in the collection of MBMR, 67 AE in
the collection of MJERGC); recovered in several stages; found at July 1996 at
Moldova Nouă, Tisa-Potoc Valley, on the „Curcubăta" Hill; partly published
(Bălănescu et alii 2000 251-259); also published 7 AE in a private collection
(Şeptilici 2002-2003 299-300 no. 1/1-7);
• Moldova Veche I - hoard: 963 AE (or 966); JAB, no. 1187; recovered in 1961 by
D. Tudor from a local, during a field collection; found at Moldova Veche by Sava
Racoţi some years before, in the collapsed bank of the Danube, fluvial km 1047;
unpublished (Mitrea 1962 221 no. 34; Tudor et alii 1965 401);
• Moldova Veche II - hoard: 712 AE and a fragment of a bronze chain; collections
of MOC; recovered by E. Bujor in two stages; found at 1964 in a sand exploitation
along the Danube bank, fluvial km 1047,350; unpublished (Bălteanu and Rădulescu
1998 28-29);
• Moldova Veche III - hoard: about 700 AE; initially at IAB, subsequently
transferred at the Numismatic Cabinet of MNIRB; found at the autumn of 1965 by
a schoolboy, Iova Jurj from Moldova Veche; unpublished (Mitrea 1968 178 no. 64;
Bălănescu 1982 381 no. II note 25);
• Moldova Veche IV - hoard: about 4200 AE and a mining bronze pickaxe;
collection of MBMR; over 4000 AE acquired betweem968 and 1969 from N.
Marişescu and I. Ţundrea from Pescari (nowadays Coronini); found at the summer
of 1965 in a place known as "Flotaţii", within the administrative boundaries of
Moldova Veche (Mitrea 1971 130 no. 83: he refers to Moldova Nouă; Bălănescu
1982 381 no. III); 5 AE published (Gudea 1971140 no. III) and 22 AE subsequently
recovered (Chirilă and Gudea 1972 714);
• Moldova Veche V - hoard: 116 AE; col. MBMR; recovered in 1981 from a private
collection; found around 1971-1972 on the Danube bank, in a place called
"Vinograda" by Şt. Simici from Moldova Veche (Bălănescu 1981 147 no. 2 a);
published (Bălănescu 1982 375-85);
• Moldova Veche VI - deposit: 6 AE and a string of four blue beads set in a small
vessel; collection of professor Folea from Moldova Veche; found by him on the
Danube bank, near a place called "Observator" (Bălănescu 1987 275 note 6);
• Moldova Veche VII - monetary lot: 17 AE; collection of MBMR, no. 1151-1167;
donated in 1986 by V. Drăghia from Moldova Veche; found by his grandson on the
Danube bank, fluvial km 1047-1048, in the area "Vlaskicrai"; published (Bălănescu
1987 275-77 no. 1-17).
Resuming the monetary findings described above it should be noticed that the three
coins found at Plugova (no. 13-15 in the catalogue) are the first known Late Roman coins found
at this area, in the vicinity of Mehadia (Demian 2004 9).
On the other hand, in the numismatic literature Pojejena is cited for the numerous
isolated findings. Except for the five coins described above (no. 16-20 in the catalogue), there
279
are other 92 coins dated to the 4 1h century A.D. mentioned in the literature: 1 AE Constantinus I,
4 AE Constantine age, 1 AE Crispus, 3 AE Constans, 68 AE Constantius II, 2 AE Constantius
Gallus, 6 AE Iulianus and 7 AE indefinable (Berkeszi 1907 35; Berkeszi 1908 143 no. 4; Borza
1943 82; Gudea 1971 142 no. 4-8; Chirilă and Gudea 1972 716 no. 1and10; Mitrea 1972 145 no.
80; Gudea 1975; Bălănescu 1984 132 no. 16 b).
Another 4 1h century A.D. Roman monetary hoard, weighting 7 kilograms, from Pojejena
is mentioned as found at August 1883 in a place called "Tifun" and subsequently lost (Berkeszi
1907 35; TRET, SN, 24, 1908, 1-2, 159). Nevertheless, the numismatic collection of the Museum
of Banat in Timişoara comprises a group of 21 Late Roman coins from Pojejena (no. 225),
identified as part of the hoard found at 1883 (Toma-Demian 1999-2000 473-89).
Amang the five locations where the 4th century A.D. coins presented bere were found,
only for Moldova Nouă and Pojejena archaeological findings tobe dated to Late Roman period
are recorded. Roman vestiges had been identified at Coronini: a settlement dated to the 2nd - 4t1i
century A.D., Roman traces in the mine from Vărad (Luca 2006 80 no. 162/5 a and 7 a) and a
(Late?) Roman observation tower in a place known as "Culă'', that had not been investigated
(Gudea 2003 173, 177).
At Dalboşeţ and Plugova, except for the mentioned coins, there are no Late Roman
vestiges recorded, although Plugova is located on the significant road between Dierna (Orşova)
and Tibiscum (Jupa), clase to Mehadia, where Late Roman archaeological material had been
unearthed in a settlement and the fortress which had been reused in the 4th century A.D. The
archaeological inventory comprised lamps, fibulae, ceramics (including glazed one), stamped
bricks, paleo-Christian artifacts and coins (Macrea et alii 1993 27-31; Benea 1996 270-71 no.
108).
As for the Moldova Nouă - Moldova Veche area, it abounds not only in findings of Late
Roman coins but alsa in traces of civilian or military settlements and alsa mining exploitations.
In the vicinity of Moldova Nouă, in severa! locations, vestiges assigned to the Late Roman period
had been found: grey ceramics, broken tiles and bricks, blooms etc. (Iaroslavschi and Lazarovici
1978 255), and alsa traces of mining in the locations known as „Ogaşul Băieşului" and
„Cânepişte" (Luca 2006 172 no. 381/8 a). At Moldova Veche, during the researches of the
settlement from „Vinograda", an abundant archaeological material assigned to the Late Roman
period had been unearthed: fibulae, glazed ceramics, grey and red ceramics, different tools and
traces of iron processing (Bozu and El Susi 1987 239-70). Besides, the hoard listed as Moldova
Veche V had been unearthed nearby this settlement (Bălănescu 1982 375, 380; Bozu and El Susi
1987 268). Supposedly, alsa in Moldova Veche, in the port area, a Late Roman fortification,
uninvestigated and destroyed by modern activities, had existed (Gudea 1982 107 no. 19).
Al Pojejena, traces of a settlement dated to the 3rd - 4th century A.D. and of a Roman
fortress had been identified. It is considered that the fortress had been rebuilt in the Late
Roman period. The archaeological material unearthed comprises: fibulae, lamps, ceramics and
stamped bricks of Legio VII Claudia (Gudea 1982 p. 107 no. 17; Benea 1996 279 no. 137).
The publication of these twenty Late Roman coins from the numismatic collection of the
Museum of Banat enriches the list of the monetary findings dated to the 4th century A.D. from
the Caraş-Severin County and from Banat with an unknown location: Plugova. As for the other
faur localities from southern Banat it completes the knowledge on such findings.
Besides, mast of the Late Roman monetary findings (both hoards and isolated ones)
were made in the southern Banat and especially along the Danube course. They are obviously
connected to the existence of the fortifications from this area, built or reused during the 4th
280
Fourth Century A.D. Coinage From Southem Banat
centucy A.O., of the settlements neighboring them and generally to the belonging of this area to
the Empire, all implication considered.
Abbreviations (institutions)
lAB - Institutul de Arheologie Bucureşti (Archaeological Institute Bucharest)

MBMR- Muzeul Banatului Montan Reşiţa (Museum of Mountainous Banat Reşiţa)
MBT- Muzeul Banatului Timişoara (Museum of Banat Timişoara)
MJERGC - Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş (County
Ethnographical and Border Regiment Museum Caransebeş)
MNIRB - Muzeul Naţional de Istorie a României Bucureşti (National History Museum of Romania
Bucharest)
MOC - Muzeul Olteniei Craiova (Museum of Oltenia Craiova)
SNR- Societatea Numismatică Română (Romanian Numismatic Society)
Abbreviations
AE- bronze
FH - Falling Horseman
FfR - FEL TEMP REPARATIO
g- gram(s)
km - kilometer(s)
mm - millimeter(s)
N. C. - accounting note
no. -number
off. - officina
p. - page
pp. - pages
P. V. - memorandum
SE - south-east
SN - New Series
std. - standard
Other abbreviations (publications)
AnB -Analele Banatului, SN, Arheologie-Istorie, Timişoara

TRET-Tortenelmi es Regeszeti Ertesito (Temesvârott), Timişoara
List of plates
PI. I. Roman coins dated to the 4th century A.O. found at: Coronini (no. 1-3), Oalboşeţ (no. 4); the numbers
correspond to those in the catalogue of finds.
PI. II. Roman coins dated to the 4th centul'}' A.O. found at: Oalboşeţ (no. 5-8).
PI. III. Roman coins dated to the 4th century A.O. found at: Oalboşeţ (no. 9), Moldova Nouă - Coronini (no.
10-12).
PI. IV. Roman coins dated to the 4th century A.O. found at: Plugova (no. 13-15), Pojejena (no. 16).
PI. V. Roman coins dated to the 4th century A.O. found at: Pojejena (no. 17-20).
281
Bibliography
Bălănescu 1981 - D. Bălănescu, Descoperiri monetare din sudul Banatului (II), in Banatica, 6, 1981, pp.
147-51.
Bălănescu 1982 - D. Bălănescu, Un nou tezaur cu mo11ede romane imperiale din sec. IV descoperit la
Moldova Veche (jud. Caraş-Severin), in ActaMN, 19, 1982, pp. 375-85.
Bălănescu 1983 - D. Bălănescu, Descoperiri monetare di11 sudul Banatului (III), în Banatica, 7, 1983, pp.
235-37.
Bălănescu 1984 - D. Bălănescu, Descoperiri monetare din sudul Ba11atului (I), in SCN, 8, 1984, pp. 129-36.
Bălănescu 1985 - D. Bălănescu, Descoperiri mo11etare din sudul Banatului (IV), in Banatica, 8, 1985, pp.
173-86.
Bălănescu 1987 - D. Bălănescu, Monede romane din secolul IV descoperite în sudul Banatului (I), in
Banatica, 9, 1987, pp. 271-80.
Bălănescu 1990 - D. Bălănescu, Descoperiri numismatice din sudul Banatului (V), in Banatica, 10, 1990,
pp. 187-204.
Bălănescu 1993 - D. Bălănescu, Descoperiri monetare din sudul Banatului (VI), in Banatica, 12, 1993, pp.
321-38.
Bălănescu and Chirilă 1994-1995 - D. Bălănescu and E. Chirilă, Descoperiri monetare di11 sudul
Ba11atului (VII), in BSNR, 142-143, 1994-1995, pp. 275-84.
Bălănescu et a/ii 2000 - D. Bălănescu, E. Voia and O. Popescu, Notă asupra tezaurului monetar roman
târziu de la Moldova Nouă - Valea Tisa Potoc, in Banatica, 15/1, 2000, pp. 251-59.
Bălteanu and Rădulescu 1998 - D. Bălteanu and T. Rădulescu, Un tezaur de monede romane din bronz
din secolul al IV-iea descoperit la Moldova Veche, Al XV-lea Simpozion Naţional de Numismatică al SNR,
Alexandria, 12-14 mai 1998, în Rezumatele comunicărilor, pp. 28-29.
Benea 1996 - D. Benea, Dacia sud-vestică în sec. III-IV, Timişoara, 1996.
Berkeszi 1907 - Berkeszi I., Delmagyarorszag eremleletei, în TRET, SN, 23, 1907, 1-2, pp. 1-49.
Berkeszi 1908 - Berkeszi I., Ujabb leleteink repertoriuma, în TRET, SN, 24, 1908, 1-2, pp. 139-43.
Borza 1943 - Al. Borza, Ba11atul în timpul roma11ilor, Timişoara, 1943.
Bozu and El Susi 1987 - O. Bozu and G. El Susi, Aşezarea roma11ă târzie de la Moldova Veche di11 pu11ctul
"Vi11ograda-Vlaşkicrai" (judeţul Caraş-Severin), in Banatica, 9, 1987, pp. 239-70.
Chirilă and Gudea 1972 - E. Chirilă and N. Gudea, Descoperiri monetare antice în Ba11at, în Apulum, 10,
1972, pp. 713-17.
Demian 2004 - N. Demian, Descoperiri monetare di11 sec. IV p.Chr. din sudul Banatului, Al XXI-lea
Simpozion Naţional de Numismatică al SNR, Caransebeş, 3-5 iunie 2004, in Rezumatele comunicărilor, p. 9.
Gudea 1971 - N. Gudea, Descoperiri mo11etare antice şi bizantine în Banat, in Banatica, 1, 1971, pp. 139-43.
Gudea 1972 - N. Gudea, Tezaurul monetar de la Dalboşeţ, secolul IV, în Tibiscus, 2, 1972, pp. 53-60.
Gudea 1975 - N. Gudea, Lista mo11edelor cu loc de descoperire din inventarele vechi ale MBT (piese din
sec. IV şi sfârşitul sec. III), manuscript, Archive MBT.
Gudea 1982 - N. Gudea, Despre graniţa de nord a provinciei Moesia I şi sectorul vestic al fro11tierei de
11ord a provinciei Dacia Ripensis de la 275 /a 378 p.Chr„ in Drobeta, 5, 1982, pp. 93-113.
Gudea et alii 1997 - N. Gudea, R. Ardevan and N. Toma, Tezaurul monetar de la Moldova Nouă (sec. IV
p.Chr.), in AnB, SN, Arheologie-Istorie, 5, 1997, pp. 83-112.
Gudea 2003 - N. Gudea, Graniţa romană şi romană târzie în zona Porţilor de Fier. Câteva note critice şi
statistice, in Banatica, 16/1, 2003, pp. 171-94.
Iaroslavschi and Lazarovici 1978 - E. Iaroslavschi and Gh. Lazarovici, Aşezări de sec. IV în sudul
Banatului, in ActaMN, 15, 1978, pp. 255-61.
LRBC - Late Roman Bronze Coinage. A.D. 324-498; Part I, P. V. Hill, J. P. C. Kent, The Bronze Coinage
ofthe House of Constantine. A.D. 324-346; Part II, R. A. G. Carson, J. P. C. Kent, Bronze Roman Imperial
Coinage of the Later Empire. A.D. 346-498, London, 1965.
Luca 2006 - S. A. Luca, Descoperiri arheologice din Banatul româ11esc - Repertoriu, Bibliotheca
Septemcastre11sis, 18, Sibiu, 2006.
Macrea et a/ii 1993 - M. Macrea, N. Gudea and I. Moţu, Praetorium. Castrul şi aşezarea romană de la
Mehadia, Bucureşti, 1993·
Miluia 1929 - I. Miloia, Din activitatea Muzeului Bănăţean. Dare de seamă pe 1929, in AnB, 2, iul.-dec.
1929, 3, pp. 58-75.
282
Fourth Century A.D. Coinage From Southern Banat
Mitrea 1962 - B. Mitrea, Descoperiri recente şi mai vechi de monede antice şi bizantine în R.P.R.
(cronică), in SCIV, 13, 1962, 1, pp. 215-23.
Mitrea 1966 - B. Mitrea, Descoperiri recente şi mai vechi de monede antice şi bizantine în R.S.R.
Mitrea 1972 - B. Mitrea, Descoperiri de monede antice şi bizantine în R.S.R. (cronică), in SCIV, 23, 1972,
I, pp. 133-47.
RIC VI - The Roman Imperial Coinage (eds. C. H. V. Sutherland and R. A. G. Carson), VI, C. H. V.
Sutherland, From Diocletian's reform (A.D. 294) to the death of Maximinus (A.D. 313), London, 1967.
RIC VII - The Roman Imperial Coinage (eds. C. H. V. Sutherland and R. A. G. Carson), VII, P. M. Bruun,
Constantine and Licinius. A.D. 313-337, London, 1966.
RIC VIII - The Roman Imperial Coinage (eds. C. H. V. Sutherland and R. A. G. Carson), VIII, J. P. C.
Kent, The Family of Constantine I. A.D. 337-364, London, 1981.
RIC IX- The Roman Imperial Coinage (eds. H. Mattingly, C. H. V. Sutherland and R. A. G. Carson), IX, J.
W. E. Pearce, Valentinian I - Theodosius I, London, ed. II, 1968.
Toma-Demian 1999-2000 - N. Toma-Demian, Un lot de monede romane târzii de la Pojejena,jud. Caraş
Severin, in AnB, SN, Arheologie-Istorie, 7-8, 1999-2000, pp. 473-89.
Tudor et alii 1965 - D. Tudor, E. Comşa, S. Morintz, E. Bujor, P. Diaconu and N. Constantinescu,
Cercetări arheologice în zona viitorului lac de acumulare al hidrocentralei "Porţile de Fier", in SCIV, 16,
1965, 2, pp. 395-406.
PI. I . Ro llla11 coi ns datPd to tliP 4"' cp 11t11r~ A.D. fo 111l(i at: Coron ini (no. 1-3).
Da l boşr t ( 11 0 . _ţ ): th c nu mbcrs cor rcs pond to thosr i n th c ca tal ogue of fin ds
PI. II. Roman coi ns dated to the 4'" century A.D. found at: Dalboşet (no. 5-8)
285
;.: ....._· '·.

''··
„,~. ',, ·"
ţ . i,
' '. „'.
,„ -t°~.
.'-,~·,-,
I ' ' ~
\ -.·:~~
\- \
. „ t..
'
10 „..
11
12
PI. 111. Roman coins dated to the 4'" centurY A.O. found at:
Dalboşet (no. 9), Moldm·a Nouă - Coronfni (no. 10-12)
286
13
14
15
·.
' ,, .,
.. \
·" ., '
~
·" I ,t I
< ~ ,,.
'
t.. ,'I ff~;)
·1' •"l')
.ţ
-·
16
PI. IV. Roman coi ns dated to the 4'" century A. D. found at:
Plugo'a (no. 13-15), Pojejena (no. 16)
17
18
19
20
Pl. V. Roman coi ns dated to the 4' cenlur~ A.O. found at: Pojrjena (no. 17-20)
JO'
288
A COLLECTION OF BYZANTINE COINS FROM SCYTHIA
Andrei Gândilă
Recently I had the opportunity to study a collection of 108 Byzantine coins brought to
the National History Museum of Romania by a collector claiming that the coins were found in
Dobrudja, the Late Roman province of Scythia. The structure of the collection fits the pattern
observed in the numerous fortresses of the province where a significant number of early
Byzantine coins were found during archaeological excavations and surveys (Gândilă 2008;
Gândilă 2003-2005; Custurea 2004-2005). It will be shown below that the chronological
sequence of dated copper issues, as well as the proportion of mints and denominations, are
characteristic to the Lower Danubian milieu. Therefore, it will be possible to conclude that the
coins described in the catalogue were found mostly if nat all on the territory of the former
province of Scythia.
Mast of the coins appear to be stray finds except for a number of small denominations,
which seem to be part of a hoard and will be discussed separately. The collection itself is
unevenly divided into early, 6 1h-7th century (95 coins) and later Byzantine issues, 9 1iL11th century
(13 coins), and therefore the central analysis will focus on the early issues covering the period
Anastasius - Heraclius. However, one should nat overlook the presence of a rare Michael I follis
as sole ruler (cat. 96) the first specimen of this sort found in Scythia to my knowledge (Custurea
2000 90, tablei; Oberlănder-Târnoveanu 1996 107). Beside the 108 coins, the collection
includes a bronze weight of faur solidi, a scarce artifact in the Lower Danube area (cat 109)
(Minchev 2008; Torbatov 2002 146-7; Torbatov 2001 46-8; Vladimirova 1985; Ocheşeanu
1984).
The lack of precise information concerning the finding place can be compensated by an
internai analysis and by means of comparison with the numismatic material available from the
region. A number of arguments presented below lead to the hypothesis that mast of the coins
can be localized to a place or a number of places clase to the sea coast. The classification based
on the presence of different mints in the collection ranks Thessalonica below Nicomedia, which
is characteristic to the settlements clase to the seacoast. Except for Tomis (Isvoranu, Poenaru
Bordea 2003 155-8), other important centers clase to the sea shore, such as Argamum (Iacob,
Poenaru Bordea 2000 791), Callatis (Poenaru Bordea and Alii 1998 102), Accres Castellum
(Parusev 1991 32-6), Mesembria (Theoklieva-Stoytcheva 2001), Ahtopol (Iordanov and Alii 1998
71-4), as well as the collection of the Museum in Constantza (Poenaru Bordea and Alii 2004)
provide more coins from Nicomedia than Thessalonica. Conversely, as one moves away to the
west, the mint ofThessalonica becomes more and more present among finds. The difference can
be noted even within the province of Scythia; some of the mast important fortresses on the
Danube such as Noviodunum, Carsium, and Sacidava (Gândilă 2003-2005 130-144) provide an
important number of coins minted in Thessalonica. However, one notable exception in this
respect is Capidava (Gândilă 2006-2007 110).
Another factor pointing to the same hypothesis regarding the finding place is tl · ·
structure of denominations. There is an unusual number of pentanummia and decan1 1 ~
present in the collection, a situation found almost exclusively in the major urban f' ,
Black Sea coast, as testified by coin finds from Tomis (Isvoranu, Poenaru Bordea ·
Andrei Gândită
Ahtopol (Iordanov and Alii 1998 75). In the center of the province and along the Danube mast of
the finds are comprised of folles and half-folles, with the notable exception of Ibida, which is
also the largest inland town of the province (Iacob 2009 70, table IV)
The third argument would be the large number of late sixth - early seventh century
issues. The only parallel can be found, again, on the sea coast, in towns such as Tomis, Callatis,
Accres and even southward, at Mesembria and Ahtopol. In the rest of the province the coin flow
decreased during the reign of Maurice and Phocas, while issues dated to the reign of Heraclius
are quite scarce (Gândilă 2008 310). There is convincing evidence that, while the Danube sector
was abandoned by the Byzantine administration, a number of settlements situated along the
Black Sea coast continued to be under Byzantine control well into the seventh century (Damian
2004).
When first brought to my attention and before they were cleaned by the owner I noticed
that some of the coins had a similar patina and, more importantly, all of them were small
denominations spanning the reigns of Justin II to Heraclius. Below is a brief description of the
co ins involved, with the numbers taken from the catalogue assembled at the end of this paper:
38. Justin II, 1/s follis, Constantinople, off. A, 565-578.

39. Justin II, 1/s follis, Constantinople, off. A, 565-578.
41. Justin II, 1/s follis, Constantinople, off. L\, 565-578.
42. Justin II, l/s follis, Constantinople, off. L\, 565-578.
44. Justin II, 1/s follis, Constantinople, off. L\, 565-578.
45. Justin II, 1/s follis, Constantinople, off. +, 565-578.
47. Justin II, 1/s follis, Nicomedia, 565-578.
48. Justin II, 1/s follis, Nicomedia, 565-578.
59. Tiberius II, 1/s follis, Constantinople, 578-582.
80. Phocas, 1/4 follis, Constantinople, 602-610.
83. Phocas, l/s follis, Constantinople, 602-610.
82. Phocas, l/s follis, Constantinople, 602-610.
85. Phocas, 112 follis, Cyzic, off. A, 602-603.
92. Heraclius, 112 follis, Constantinople, off. L\, 611-612.
Eight coins are pentanummia issued in the name of Justin II, most of them from
Constantinople. Their presence is not uncommon in the Lower Danubian provinces and they are
found particularly in urban centers (Gândilă 2008 322). However, the later specimens from this
potential hoard are very rare among single finds in Scythia. Only three decanummia and one
pentanummium from Phocas have been found so far in the entire province (out of c. 3000 early
Byzantine coins), clase to the sea shore, at Tomis (Isvoranu and Poenaru Bordea 2003 158) and
Tufani (Vertan and Alii 1999 357), andin the southern part of the province, at Odartsi (Torbatov
2002 129). In comparison, this assemblage alone contains four decanummia and one
pentanummium (out of 95 coins), which is certainly an anomaly. To push the comparison even
further, such coins are rare across the Empire: Sagalassos (Scheers 1995 314), Pisidian Antioch 1,
and Sardis (Bates 1971 88-89) in Anatolia, and Salamis in Cyprus (Callot 2004:52-3) are among
the few centers which continued to receive lower denominations, 1/4 folles and even l/s folles.
1
I wish to thank Dr. Zeliha Demirel Găkalp from Anadolu University for allowing me to consult the
unpublished catalogue of finds from Pisidian Antioch.
290
A Col/ection of Byzantine Coins From Scythia
It should be accepted that the frontier region had an urban market less developed than the
major centers of the empire in Greece, Anatolia, and the Syria-Palestine - most importantly Athens
(Thompson 1954 67-76), Corinth (Edwards 1937 241-56), Sardis (Bell 1916 76-95; Bates 1971;
Buttrey 1981204-27), Antioch (Waage 1952 148-64), Berytus (Butcher 2001-2002 102-12), Caesarea
Maritima (de Rose Evans 2006 180-203), and Constantinople (Hendy 1986 278-313). However, this
is not a general rule applicable to all major centers; Gerasa (Bellinger 1938; Marot 1998) and Pella
(Sheedy 2001129-45) are two examples where very few lower denominations have been found so far
during archaeological excavations and surveys. Arnong other aspects, a less developed market în
Scythia means a lesser quantity of petty currency used in frequent daily transactions. The presence of
many specimens of this type in the collection favors the hypothesis that we are în fact dealing with a
hoard or at least part of a hoard. The assumption that what we have bere îs not the entire hoard can
be substantiated by the fact that not even one specimen from Maurice Tiberius îs included in the list,
although we might have expected at least a few specimens to fill the time gap between Tiberius II and
Phocas. There îs, however, an analogy among the hoards from the Balkans. The hoard found at
Politika Psachna în Greece has a gap corresponding to the reign of Maurice (Morrisson and Alii 2006
n.180).
Like the rest of the collection, the hoard itself îs probably originating from one of the
major urban centers of the province situated on the sea coast. The large number of issues from
Phocas and even Heraclius îs characteristic to this area still kept under control by the Empire
after the chain of fortifications along the Danube was abandoned în the first decades of the
seventh century. Such a hoard of small denominations îs a sign of a still functional monetary
economy în the area where it was found. All coins were issued în Constantinople, Nicomedia,
and Cyzic - the most common mints among early Byzantine coin finds în Scythia (Gândilă 2008
321). Consequently, there is a high chance that the coins were circulating în the region and were
not brought as a group by a merchant or traveler from a more distant province of the Empire, as
seems tobe the case for the hoards found at Topalu (Dimian 1957 191-2) and Adamclisi (Bogdan
Cătăniciu, Poenaru Bordea 1996-1997 85-95). However, given its structure, an origin în Anatolia
cannot be completely eliminated as a hypothesis, although the proportion of mints îs slightly
different în the case of some major Turkish sites and public collections such as Sardis (Bates
1971 5), Amaseia (Ireland 2000 101-109), Arnasra (Ireland, Atesogullari 1996 132-35), and Side
(Atlan 1976 77-93). Most significantly, the oriental mint of Antioch îs generally more present
among finds from Anatolia compared to the Balkans. Moreover, the lack of any coins minted în
Antioch în the small hoard discussed here eliminates the possibility of an origin in the Middle
East. By way of comparison, a similar hoard of smaller denominations closing în the early
seventh found în the region of Aleppo în Syria contains a large number of issues from Antioch,
over 50 percent of the total (Mansfield 2003). If sought outside Scythia, an origin from the
circulating medium of Constantinople seems the most probable, given the structure of coin finds
resulted from the excavations of Sara<;hane and Kalenderhane în Istanbul (Hendy 1986; Hendy
2007) most of them being small denominations, both în single finds and hoards. In such a
potential scenario a Constantinopolitan merchant or a traveller visiting one of the large centers
on the Black Sea coast might have accidentally or purposefully lefi behind this small sum of
money.
It îs impossible to make any fully substantiated proposition regarding the moment when
the coins were concealed and the reason behind its definitive loss by the owner. However, it
should be noted that this îs the second known hoard in the Balkans containing small
denominations from the reign of Phocas, the other being a similar hoard found in
Constantinople during the excavations at Kalenderhane (Hendy 2007 274, hoard T). Judging by
291
Andrei Gândilă
its closing date, at the beginning of Heraclius' reign, the small accumulation found in Scythia
can be associated chronologically with other hoards in the Balkans ending during the sarne
years, such as the ones found at CariCin Grad (613), Vama (614) (Lazarenko 1998-1999), Sofia
(615), Politika-Psachna (616), and Solomos (620) (Morrisson and Alii 2006). The preserice of
such hoards has been primarily ascribed to the military operations initiated by the Slavs and the
Avars in the second decade of the seventh century (Morrisson and Alii 2006). It would he
tempting to follow the same explanation for our small deposit, but the rather insignificant total
value of the coins involved, representing 165 nummia (i.e. a little over three folles) prevents us
from making any assumptions in that direction. Indeed, more significant is the very presence of
such a unique hoard of small denominations in a peripheral region and at a time when they were
becoming extremely scarce throughout the empire.
CATALOGUE
1. Anastasius I lf2 follis, Constantinople, off. €

AE .J, 14.14g, 34.9x33mm MIBE 19, 522-527.
Follis, Constantinople, off. ~
MIBE 27, y. 512-517. 9. Justin I
AE .J, 2.29g, 13mm
2. Anastasius I 1/s follis, Nicomedia
AE .J.. 16.78g, 32x3i.2mm MIBE 46, y. 522-527.
Follis, Constantinople, off. B
MIBE 27, y. 512-517. 10. Justin I/ Justinian I
AE .J, i.67g, 12mm
3. Anastasius I l/s follis, Constantinople
AE .J, 16.24g, 32.7X31.2mm MIBE 32 or 93, y. 522-538.
Follis, Constantinople, off. €
MIBE 27, y. 512-517. 11.Justinian I
AE ~ 13.8og, 3ox29mm
4. Anastasius I Follis, Constantinople, off. ~
AE .J.. 7.33g, 26.3x25.8mm MIBE 84, y. 527-537.
lf2 follis, Constantinople, off. A
MIBE 33, y. 512-517. 12. Justinian I
AE .J, 7.76g, 22.15x20.75mm
5. Justin I 1
12 follis, Constantinople, off. ~
AE .J.. 17.63g, 3L7X30.7mm MIBE 90, y. 527-537.
AE !.:'.'. 8.74g, 26.5x22.8mm
6. Justin I lf2 follis, Constantinople, off. ~
AE .J, 14-43g, 3i.5x28.5mm MIBE 90, y. 527-537.
Follis, Constantinople, off. A
AE !'\: 6A2g, 21.1X20.lmm
7. Justin I 112 follis, Constantinople
AE ~ 16.24g, 30.2mm MIBE 90, y. 527-537.
AE 1' 22.6?g, 40.3x39. 7mm
8. Justin I Follis, Constantinople, off. €
AE .J, 7.24g, 26.3x25mm MIBE 95a, y. 541-542.
292
A Collection of Byzantine Coins From Scythia
16. Justinian I 27. Justinian I

AE .J.. 3.88g, 20.5mm AE '1- 2i.52g, 40.6x39.8mm
1/4 follis, Constantinople Follis, Cyzic, off. A
MJBE 99, y. 542-543. MIBE 12oa, y. 539-540.

AE ii'. 18.06g, 3i.2x30. 7mm AE '1- 8.63g, 25.1x24.5mm
Follis, Constantinople, off. A 1/2 follis, Cyzic
MIBE 95a, y. 544-545. MIBE 121a, 546-547.

AE .J.. 17.18g, 35.5x34.8mm AE 1' 7.82g, 25.1x22.75mm
Follis, Constantinople, off. € 112 follis, Antioch, off. Ll
MJBE 95a, y. 544-545. MIBE 134, y. 529-531/2.

AE .J.. 12.83g, 33.2x32.2mm AE '1- 18.12g, 34.6x33.6mm
Follis, Constantinople, off. Ll Follis, Antioch, off. Ll
MIBE 95a, y. 549-550. MIBE 146, y. 553-554.
20. Justinian I
AE .J.. 3.33g, 2ux19.6mm 31. Justinian I
1/4 follis, Constantinople AE '1- 5.72g, 24.5x22.6mm
MIBE 99, y. 549-550. 1/2 follis, Thessalonica
MIBE 180, y. 563-564.
21. Justinian I
AE 1' 3.24g, 16.?X15.2mm 32. Justin II
1/4 follis, Constantinople AE '1- 15.5g, 3ox28mm
MIBE 99, y. 558-559. Follis, Constantinople, off. A
MIB II 43a, y. 566-567.
22. Justinian I
AE ~ 12.86g, 32.2x29. 75mm 33. Justin II
Follis, Constantinople, off. B AE ~ 13.6og, 28.5x26.5mm
MIBE 95a, y. 559-560. Follis, Constantinople, off. B
MIB II 43a, y. 567-568.
23. Justinian I
AE 1' 3.09g, 14.5x13. 75mm 34. Justin II
MIBE 99, y. 559-560. lf2 follis, Constantinople, off. Ll
MIB II 44a, y. 567-568(?).
24. Justinian I
AE ~ i.38g, 13.2x12.2mm 35. Justin II
MIBE 99, after 556. Follis, Constantinople, off. A
MIB II 43c, y. 570-571.
25. Justinian I
AE ~ i.57g, 13.5mm 36. Justin II
1/4 follis, Constantinople AE '1- 14.77g, 3ox27.8mm
MIBE 99, y. 561-562 Follis, Constantinople, off. Ll
Barbarous style. MIB II 43d, y. 570-57i.
26. Justinian I 37. Justin II

AE 1' 3.95g, 18mm AE 71 14-45g, 29x26mm
1/4 follis, Nicomedia Follis, Constantinople, off. E
MIBE u8a, y. 558-559. MIB II 43a, y. 570-571.
293
Andrei Gândilă
38. Justin II AE 1' 7.33g, 20.3x19Amm

AE ..J... I.6lg, 16.25x12.25mm 112 follis, Cyzic
1/s follis, Constantinople, off. A MIB II 51b, y. 573-574.
MIB II 45, y. 565-578.
50. Justin II
39. Justin II AE 1' 6.19g, 22.5mm
AE ..J... I.44g, 17.5x14.1mm 112 follis, Cyzic
t/s follis, Constantinople, off. A MIB II 51b, y. 573-574.
MIB II 45, y. 565-578.
51. Justin II
40. Justin II AE ..J... 5.28g, 25.5x17.85mm
AE 1' I.79g, 14mm 112 follis, Thessalonica
1/s follis, Constantinople, off. B MIB II 68, y. 568-569.
MIB II 45, y. 565-578.
52. Justin II
AE 1' o.82g, 15x13.2mm 112 follis, Thessalonica
I/s follis, Constantinople, off. Ll MIB II 68a, y. 569-570.
MIB II 45, y. 565-578.
53. Justin II
42. Justin II AE ..J, 5.72g, 20.7Xl7.7ffiID
AE ..J, 1.54g, 13.25Xl2-45ffiffi 112 follis, Thessalonica
1/s follis, Constantinople, off. Ll MIB II 68a, y. 569-570.
MIB II 45, y. 565-578.
54. Justin II
43. Justin II AE ..J... 5-4lg, 23.2x20Amm
AE 1' 1.49g, 14.6x13.8mm 112 follis, ?
1/s follis, Constantinople, off. Ll MIB II, y. 569-570.
MIB II 45, y. 565-578.
55. Justin II
AE ..J... i.57g, i5x13.65mm 112 follis, Thessalonica, 8+C
I/s follis, Constantinople, off. Ll MIB II 7oe, y. 574-575.
MIB II 45, y. 565-578
56. Justin II
45. Justin II AE ..J... 5.16g, 22x19.7mm
AE 1' i.83g, 15.71x14.2mm 112 follis, Thessalonica, M
I/s follis, Constantinople, off. + MIB II 7ob, y. 569-578.
MIB II 45, y. 565-578
57. Tiberius II Constantine
46. Justin II AE ..J... 16.ng, 36.5x34.6mm
AE ..J... 9.84g, 3I.45x26.7mm Follis, Constantinople, off. B
Follis, Nicomedia, off. A MIB II 25, y. 578-579
MIB II 46b, y. 570-571.
58. Tiberius II Constantine
47. Justin II AE 1' 7.68g, 32.2x29.75mm
AE 1' 1.84g, 13.85x12mm Follis, Constantinople
I/s follis, Nicomedia MIB II 25, y. 579-580.
MIB II 49, y. 565-578.
59. Tiberius II
48. Justin II AE 1' i.22g, 15.2x13.8mm
AE 1' 1.34g, 12mm l/s follis, Constantinople
l/s follis, Nicomedia MIB II 33, y. 578-582.
MIB II 49, y. 565-578.
49. Justin II
294
60. Maurice Tiberius 71. Maurice Tiberius

AE 1' 10.16g, 30.5x28.9mm AE I<:'. 4.96g, 23.9x18.33mm
Follis, Constantinople, off. B 1/2 follis, Nicomedia, off. B
MIB II 67d, y. 585-586. MIB II 8od, 596-597.
6i. Maurice Tiberius 72. Maurice Tiberius

AE .J.- 1i.73g, 31x29mm AE -.J, 5.34g, 23.1x19.5mm
Follis, Constantinople, off. 8 1/2 follis, Thessalonica
MIB II 67d, y. 586-587. MIB II 113d, y. 586-587.

AE .J.- 5.58g, 2i.6x20.8mm AE -.J, 5.2og, 20.?X19.6mm
lf2 follis, Constantinople, off. A lf2 follis, Thessalonica
MIB II 7od, y. 586-587. MIB II 113d, y. 587-588.

AE ll 4.74g, 23-4X19.75mm AE -.J, 5.09g, 23.5x19.5mm
1/2 follis, Constantinople, off. B 112 follis,?
MIB II 7od, y. 588-589. MIB II, y. 588-589.

Overstruck.
64. Maurice Tiberius
AE 7l 3.32g, 21x19mm 75. Maurice Tiberius
lf2 follis, Constantinople, off. B AE -.J, 5.7og, 22Ax19mm
MIB II, 7od, y. 590-591. lf2 follis, Thessalonica
MIB II 113d, y. 601-602.
AE ll 4.8?g, 2ox18mm 76. Maurice Tiberius
112 follis, Constantinople, off. ~ AE -.J, 11.15g, 29.5mm
MIB II 70, after 591. Follis, Antioch
MIB II 95b, y. 587-588.
AE .J.- 1u6g, 29.6x26.75mm 77. Maurice Tiberius
Follis, Constantinople, off. B AE -.J, 3.96g, 23.5x20.9mm
112 follis,?
MIB II 67d , y. 593-594.
MIB II, 584-585.
AE 1' 4.91g, 23.5x2i.15mm 78. Phocas
lf2 follis, Constantinople, off. 8 AE I<:'. 9-46g, 29.3x26.3mm
MIB II 7od, y. 599-600. Follis, Constantinople, off. f
MIB II 61, y. 603-604 (?).
AE .J.- 9.75g, 32.6x31.6mm 79. Phocas
Follis, Nicomedia, off. A AE -.J, 10.09g, 29.3x23.8mm
MIB II 75d, y. 588-589. Follis, Constantinople
MIB II 61, y. 606-607
69. Maurice Tiberius Overstruck on a follis of Maurice Tiberius,
AE .J.- 4.2og, 22.9x2i.2mm Antioch, after 589.
1/2 follis, Nicomedia, off. B
MIB II 8od, y. 591-592. 80. Phocas
AE -.J, 3-45g, 19.6x16.1mm
70. Maurice Tiberius 1/4 follis, Constantinople
AE .J.- 4.13g, 21x2omm MIB II 66, y. 602-610.
1/2 follis, Nicomedia, off. B
MIB II Bod, y. 591-592. 81. Phocas
AE -.J, 4.01g, 20.9x16.8mm
295
Andrei Gândilă
1/4 follis, Constantinople 92. Heraclius

MIB II 66, y. 602-610. AE .,J, 5.5og, 22.75x20.9mm
112 follis, Constantinople, off. .1
82. Phocas MIB III 169, y. 611-612.
AE .,J, 2.89g, 20.5x17.25mm
1/4 follis, Nicomedia (?) 93. Heraclius
MIB II 74b, y. 602-610 AE .,J, 12.oog, 3i.1x29.6mm
Overstruck on an earlier 112 follis Follis, Nicomedia, off. B
The flan was cropped to meet the weight MIB III 174, y. 610-613.
standard of the 1/4 follis.
94. Heraclius
83. Phocas AE .,J, 11.85g, 31x27.5mm
AE 1' i.54g, 16.3x14.9mm Follis, Nicomedia, off. A
l/s follis, Constantinople MIB III 174, y. 612-613
MIB II 67, y. 602-610. Overstruck.
84. Phocas 95. Heraclius

AE 1' i.88g, 13.8x12mm AE .,J, 9.89g, 29.6x28.2mm
l/s follis, Constantinople Follis, Nicomedia, off. A
MIB II 67, y. 602-610. MIB III 175a, y. 613-616
Overstruck on a previous follis from Nicomedia.
85. Phocas
AE .,J, 4.5og, 25x23mm 96. Michael I
112 follis , Cyzic, off. A AE .,J, 5.67g, 22mm
MIB II 78, y. 602-603. Follis, Constantinople
DOC IIl/1, p. 369, y. 811.
86. Phocas
AE .,J, 10.71g, 30.8x28.9mm 97. Leon VI
Follis, Cyzic, off. A AE .,J, 6.96g, 24.5mm
MIB II 76, y. 607-608. Follis, Constantinople
DOC III/2, p. 516, y. 886-912.
87. Phocas
AE .,J, 9.62g, 32-4X28.3mm 98. Nikephor II
Follis, Cyzic, off. B AE .,J, 8.8og, 24.5x24mm
MIB II 87, 607-608. Follis, Constantinople
DOC III/2, p. 586, y. 963-969.
88. Phocas
AE 1' 4.6og, 20-4x19.8mm 99. Basile II and Constantine VIII
112 follis, Cyzic, off. B AE ::,i 10.7g, 30.1x26-4mm
MIB II 8ob, 606-610. Anonyrnous follis, class A2
DOC IIl/2, p. 671, n. A2.47, y. 976-1030/35.
89. Phocas
AE .,J, 8.75g, 26.10x27.5mm 100. Roman III
Follis, Antioch AE .,J, 12.01g, 29.1x26.3mm
MIB II 83a, y. 609-610. Anonyrnous follis, class B
DOC III/2, p. 677, y. 1030/35-1042.
90. Heraclius
AE .,J, 9.68g, 30.?X28.5mm 101. Roman III
Follis, Constantinople, off. B AE .,J, 9.78g, 29.8x26.8mm
MIB III 158, y. 610-611. Anonyrnous follis, class B
DOC III/2, p. 679, y. 1030/35-1042.
91. Heraclius
AE .,J, 8-4?g, 27X25.3mm 102. Roman III
Follis, Constantinople, off. A AE .,J, 7.96g, 29x28.2mm
MIB III 159b, y. 612-613. Anonyrnous follis, class B
DOC III/2, p. 679, y. 1030/35-1042. 106. Michael IV

AE '1- 7.25g, 28x27.5mm
103. Roman III Anonymous follis, class C
AE '1t 5.98g, 28x24mm DOC III/2, p. 683, y. 1042-1050.
Anonymous follis, class B
DOC III/2, p. 679, y. 1030/35-1042. 107. Constantine X
AE '1- 8.12g, 25.?X24.3mm
104. Roman III Follis, class 2
AE '1t 9.32g, 26mm DOC III/2, p. 777, y. 1059-10n
Anonymous follis, class B
DOC III/2, p. 679, y. 1030/35-1042. 108. Alexius I
AE"' 5.14g, 24mm
105. Michael IV Anonymous follis, class K
AE '1t 8.19g, 29x26.3mm DOC III/2, p. 702, y. 1085-1092.
Anonymous follis, class C 109. Coin weight
DOC IIl/2, p. 683, y. 1042-1050. AE, 16.79g
N + ~. four solidi
Bendall, 144 var.APPENDIX
Table 1. The chronological sequence of dated coppers.
NUMBER OF COINS/ NUMMIA/ MINT

YEAR
CON THE NIC CYZ ANT ? TOTAL
498-507 - - - - - - o
507-512 - - - - - - o
512-518 4/140 - - - - - 4/140
518-527 4/140 - 1/5 - - - 5/145
527-532 4/100 - - - 1/20 - 5/120
538-539 - - - - - - o
539-540 - - - 1/40 - - 1/40
540-541 - - - - - - o
541-542 1/40 - - - - - 1/40
542-543 1/10 - - - - - 1/10
543-544 - - - - - - o
544-545 2/80 - - - - - 2/80
545-546 - - - - - - o
546-547 - - - 1/20 - - 1/20
547-548 - - - - - o
548-549 - - - - - - o
549-550 2/50 - - - - - 2/50
550-551 - - - - - - o
551-552 - - - - - - o
552-553 - - - - - - o
553-554 - - - 1/40 - - 1/40
554-555 - - - - - - o
555-556 - - - - - - o
556-557 - - - - - - o
557-558 - - - - - - o
558-559 1/10 - 1/10 - - - 2/20
559-560 1/40 - - - - - 1/40
297
Andrei Gândilă
560-561 - - - - - - o
561-562 1/10 - - - - - 1/10
562-563 - - - - - - o
563-564 - 1/20 - - - - 1/20
564-565 - - - - - - o
565-566 - - - - - - o
566-567 1/40 - - - - - 1/40
567-568 2/60 - - - - - 2/60
568-569 - 1/20 - - - - 1/20
569-570 - 3/60 - - - - 3/60
570-571 3/120 - 1/40 - - - 4/160
571-572 - - - - - - o
572-573 - - - - - - o
573-574 - - - 2/40 - - 2/40
574-575 - 1/20 - - - - 1/20
575-576 - - - - - - o
576-577 - - - - - - o
577-578 - - - - - - o
578-579 1/40 - - - - - 1/40
579-580 1/40 - - - - - 1/40
580-581 - - - - - - o
581-582 - - - - - - o
582-583 - - - - - - o
583-584 - - - - - - o
584-585 - - - - - 1/20 1/20
585-586 1/40 - - - - - 1/40
586-587 2/60 1/20 - - - - 3/80
587-588 - 1/20 - - 1/40 - 3/60
588-589 1/20 1/20 1/40 - - - 3/80
589-590 - - - - - - o
590-591 1/20 - - - - - 1/20
591-592 - - 2/40 - - - 2/40
592-593 - - - - - - o
593-594 1/40 - - - - - 1/40
594-595 - - - - - - o
595-596 - - - - - - o
596-597 - - 1/20 - - - 1/20
597-598 - - - - - - o
598-599 1/20 - - - - - 1/20
599-600 1/20 - - - - - 1/20
600-601 - - - - - - o
601-602 - 1/20 - - - - 1/20
602-603 - - - 1/20 - - 1/20
603-604 1/40 - - - - - 1/40
604-605 - - - - - - o
605-606 - - - - - - o
606-607 1/40 - - - - - 1/40
607-608 - - - 2/80 - - 1/40
608-609 - - - - - - o
609-610 - - - - 1/40 - 1/40

610-611 1/40 - - - - - 1/40
611-612 1/20 - - - - - 1/20
612-613 1/40 - 1/40 - - - 2/80
Table 2. Mints. 2
MINT
EMPEROR
CON THE NIC CYZ ANT
Anastasius I 4/100% - - - -
Justin I 4/80% - 1/20% - -
Justinian I 15/7i.43% 1/4.76% 1/4.76% 3/14.29% 1/4.76%
Justin II 14/56% 6/24% 3/12% 2/8% -
Tiberius II 3/100% - - - -
Maurice 8/47.06% 3/23.53% 4/23.53% - 1/5.88%
Phocas 6/50% - l/e.33% 4/33.33% 1/e.33%
Heraclius 3/50% - 3/50% - -

TOTAL 57/69.31% 11/6.53% 13/14.83% 9/6.95% 3/2.37%
SCYTHIA 60.89% 13.50% 15.60% 5.35% 3.62%
Table 3. Denominations.
DENOMINATIONS
EMPEROR
M K I E
Anastasius I 3/75% 1/25% - -
Justin I 3/60% 1/20% - 1/20%
Justinian I 8/38.10% 6/28.57% 7/33.33% -
Justin II 6/35.29% 9/52.94% - 2/1t.77%
Tiberius II 2/100% - - -
Maurice 5/27.78% 13/72.22% - -
Phocas 5/7i.43 2/28.57% - -
Heraclius 5/100% - - -
? - - - 1
TOTAL 37/46.84% 32/40.50% 7/8.86% 3/3.80%
SCYTHIA 43.82% 38.46% 10.63% 6.64%
Table 4. Coins/Nummia per year of reign.
Coins/ Nummia/
Emperor Co ins % %
year year
Anastasius 4 0.2 3.58 7 3.98
Justin I 5 0.55 9.86 16.11 9.16
Justinian I 21 0.55 9.86 13.42 7.63
Justin II 17 1.30 23.30 33.07 18.80
Tiberius II 2 0.50 8.96 20 11.37
2 The coins from the hoard are excluded from the statistica! analysis, to avoid distorting the comparison
with the single and stray finds from the entire province of Scythia. The results for Scythia are taken from
Gândilă 2008 tables 3 and 5.
299
Andrei Gândilă
Maurice 18 0.9 16.13 23 13.07

Phocas 6 0.75 13-44 30 17.05
Heraclius 33.33 18.94
5 0.83 14.87
(610-616)
TOTAL 78 5.58 100 175.93 100
Bibliography
Atlan 1976 - S. Atlan, 1947-1967 yillari Side kazilari sirasinda elde edilen sikkeler, Ankara, 1976
Bates 1971 - G. E. Bates, Byzantine Coins, Cambridge MA, 1971
Bell 1916 - H. W. Bell, Sardis, voi. XI, part I, 1910-1914: Coins, Leiden, 1916, pp. 76-95
Bellinger 1938 - A. R. Bellinger, Coinsfrom Jerash, 1928-1934, New York, 1938
Bogdan Cătăniciu and Poenaru Bordea Ioana Bogdan Cătăniciu and Gh. Poenaru Bordea, Un mic tezaur de
monede bizantine descoperit la Tropaeum Traiani, in BSNR, 90-91, 1996-1997, pp. 85-95
Butcher 2001-2002 - K. Butcher, Archaeology of the Beirut Souks 1. Small Change in Ancient Beirut: the
coinfindsfrom BEY 006 and BEY 045: Iran Age, Hellenistic Roman and Byzantine periods, Berytus, 45-
46, 2001-2002, pp. 102-112
Buttrey 1981 - T. V. Buttrey, Byzantine, Medieval, and Modern Coins and Tokens, in T. V. Buttrey, Ann
Johnson, K. M. MacKenzie and M. L. Bates, Greek, Roman, and Islamic Coins from Sardis, Cambridge
MA, 1981, pp. 204-227
Callot 2004 - O. Callot, Salamine de Chypre. XVI Les monnaies. Fouilles de la viile 1964-1974, Paris.
Custurea 2004-2005 - G. Custurea, Date noi privind circulaţia monedei bizantine în Dobrogea (sec. V-
VII), in Pontica, 37-38, 2004-2005, pp. 491-536
Custurea 2000 - G. Custurea, Circulaţia monedei bizantine în Dobrogea (sec. IX-XI), Constanţa, 2000
Damian 2004 - Oana Damian, Despre prezenţa politică bizantină la Dunărea de Jos în secolele VII-X, in
Prinos lui Petre Diaconu la Bo de ani, eds. I. Cândea, V. Sîrbu and M. Neagu, Brăila, 2004, pp. 283-318
De Rose Evans 2006 - Jane de Rose Evans, Caesarea Maritima VI: The Coins and the Hellenistic, Roman
and Byzantine Economy of Palestine, Boston, 2006, pp. 180-203
Dimian 1957 - I. Dimian, Câteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul RPR, in SCN, I, 1957, pp.
189-216
Edwards 1937 - K. M. Edwards, Report on the coinsfound in the excavations at Corinth during the years
1930-1935, in Hesperia, 6, 1937, 2, pp. 241-256
Gândilă 2003-2005 - A. Gândilă, Sixth-to-Seventh Century Coin Circulation in Dobrudja, in CN, 9-11,
2003-2005, pp. 109-166
Gândilă 2006-2007 - A. Gândilă, Early Byzantine Capidava - the Numismatic Evidence, in CN, 12-13,
2006-2007, pp. 97-122.
Gândilă 2008 - A. Gândilă, Some Aspects of the Monetary Circulation in the Byzantine Province of
Scythia during the 6 1" and 1'' century, in Acta Musei Varnaensis, VII/1, Numismatic, Sphragistic and
Epigraphic Contributions to the History of the Black Sea Coast, voi. I, ed. I. Lazarenko, Vama, 2008, pp.
305-334
Hendy 2007 - M. F. Hendy, Roman, Byzantine and Latin Coins, in Kalenderhane in Istanbul. The
excavations, ed. Cecil L. Striker and Y. Dogan Kuban, Mainz, 2007, pp. 175-276
Hendy 1986 - M. F. Hendy, The Coins, in R. M Harrison, M.V. Gill, M. Hendy, S. J. Hill and D. Brothwell,
Excavations at Sarac;hane in Istanbul, voi I, Princeton, 1986, pp. 278-313
Iacob 2009 - Mihaela Iacob, La circulation monetaire a (L)Ibida (Scythie Mineure) du ve siecle au debut
du VII" siecle, In Byzantine Coins in Central Europe between the 5 1" and 101" Century, ed. Marcin
Woloszyn, Cracow, 2009, pp. 61-79.
Iacob and Poenaru Bordea 2000 - Mihaela Iacob and Gh. Poenaru Bordea, Les monnaies des N•-VI/'
siecles decouvertes aArganwm (Scythie Mineure), XII. Internationaler Numismatischer Kongress Berlin
1997, Akten-Proceedings-Actes II, Berlin, 2000, p. 780-792
Iordanov and Alii 1998 - I. lordanov, A. Koicev and V. Mutafov, Srednovekovijat Ahtopol VI-XIII v.
spored dannite nwnizmatikata i sfragistikata, in Numizmatika i Sfragistika, 5, 1998, 2, pp. 67-89.
300
A Collection of Byzantine Coi ns From Scythia
Ireland 1996 - S. Ireland and S. Atesogullari, The Ancient Coins in Amasra Museum, in R. Ashton (ed.),
Studies inAncient Coinagefrom Turkey, London, 1996, pp. 115-137
Ireland 2000 - S. Ireland, Greek, Roman and Byzantine Coins in the Museum at Amasya, London, 2000
Isvoranu and Poenaru Bordea 2003 - Th. lsvoranu and Gh. Poenaru Bordea, Monede bizantine de la
Tomis şi împrejurimi în colecţia Institutului de Arheologie „ Vasile Pârvan': in Simpozion de
Numismatică, 2003, pp. 137-161
Lazarenko 1998-1999 - I. Lazarenko, Numizmati@ni danni za datirane opojariavaneto na Odesos po
vremeto na imperator Heracli, în INl\1\1, 34-35, 1998-1999, pp. 150-167
Mansfield 2003 - S. J. Mansfield, A hoard of twenty Byzantine copper coi ns, in Numismatic Chronicle,
163, 2003, pp. 354-355.
Marot 1998 - Teresa Marot, Las monedas de[ Macellum de Gerasa (Yaras, Jordania): aproximaci6n a la
circulaci6n monetaria en la provincia de Arabia, Madrid, 1998, pp. 461-493
Minchev 2008 - Alexander Minchev, Early Byzantine Weights Found in Northeastem Bulgaria and some
Notes on their Production, Di"stribution and Use, in Acta Musei Vamaensis, VII/1, Numismatic, Sphragistic and
Epigraphic Contributions to the History of the Black Sea Coast, voi. II, ed. I. Lazarenko, Vama, 2008, pp. 7-40
Morrisson and Alii 2006 - Cecile Morrisson, V. Popovic, V. Ivanisevic (ed.), in collaboration with M.
Oeconomides, P. Culerrier, B. Mitrea, Gh. Poenaru Bordea, I. Turatsoglou and Y. Youroukova, Les Tresors
monetaires byzantins des Balkans et d'Asie Mineure (491-713), Paris, 2006
Nubar 1973 - H. Nubar, in C. Preda and H. Nubar, Histria III, Descoperirile monetare, 1914-1970,
Bucharest, 1973, pp. 198-233
Oberlănder-Târnoveanu 1996 - E. Oberlănder-Târnoveanu, Monnaies byzantines des VII•-x• siecles
decouuertes a Silistra dans la collection de l'Academicien Pericle Papahagi consevees au Cabinet des
Medailles du Musee National d'Histoire de Roumanie, in CN, 7, 1996, pp. 97-127
Ocheşeanu 1984 - R. Ocheşeanu, Ponduri romano-bizantine în colecţiile din România, in SCN, 7, 1984,
pp. 89-93
Parusev 1991 - Veselin Parusev, Anticnite moneti ot Kaliakra, in INl\1\1, 27 (42), 1991, pp. 20-31
Poenaru Bordea and Alii 1998 - Gh. Poenaru Bordea, R. Ocheşeanu and A. Popescu, Monede greceşti,
ramam' şi bizantine din Dobrogea în colecţia muzeului din Brăila, in SCN, 12, 1998, p. 83-117
Poenaru Bordea and Alii 2004 - Gh. Poenaru Bordea, R. Ocheşeanu and Al. Popeea, Monnaies Byzantines
du Musee de Constanţa (Roumanie), Wetteren, 2004
Scheers 1995 - S. Scheers. Catalogue ofthe coins found in 1993. In M. Waelkens and J. Poblome,
Sagalassos III: Report on the fourth excavation campaign of 1993, Leuven 1995, pp. 307-326
Sheedy 2001 - K. A. Sheedy, in K. A. Sheedy, R. Carson, and A. Walmsley, Pe/la in Jordan, 1979-1990: The
Coins, Sydney, 2001, pp. 129-145
Theoklieva-Stoytcheva 2001 - Evtelpa Theoklieva-Stoytcheva, Medieval Coinsfrom Mesemvria, Sofia, 2001
Thompson 1954 - M. Thompson, Coinsfrom the Roman through the Venetian period, Athenian Agora, v.
2, Princeton, 1954, pp. 67-76
Torbatov 2001 - S. Torbatov, Rannovizantiiska teglilka za aureusi, in Numizmatika i Sfragistika, 8,2001,
1-2, pp. 46-48
Torbatov 2002 - S. Torbatov, Monetnata circulacija v gradisteto kraj Odartsi, Tărnovo, 2002.
Vladimirova 1985 - DochkaVladimirova, Ekzagii it Doina Miziia, in Numizmatika, 1/1985, 22-31
Vertan and Alii 1999 - Antoaneta Vertan, G. Custurea and G. Talmaţchi, Descoperiri monetare în
Dobrogea (XIII), în Pontica, 32, 1999, pp. 347-365
Waage 1952 - D. B. Waage, Antioch-on-the-Orontes, voi. IV, part 2: Greek, Roman, Byzantine and
Crusaders' Coins, Princeton, 1952, pp. 148-164.
301
And rei Gândi l ă
39
41 42 44
45 47
59 80
82
83
-·
··~ ~ „-:it
fi. I. ..:JiJ'·.
'·."\ -~l!.1/ ~
'1f! :.) ( "·)
~; -l. Jf: ~ · \j
' f, !..·t .• ~~··
1, . ".\'~
.,f" ••
.. t.
92
85
Plate 1
302
32
27
62
86
109
100
Plate 2
303
NUMISMATICĂ MEDIEVALĂ
M.EDIEVAL NUMISMATICS
A KEY TO THE TARTAR CURRENCY:

TOQTA, SARAY AL-MAKHRUSA, 710 H.
A. L. Ponomarev (Moscow State University)
Four years ago I have started to collect coins. It was a strange collection: the coins were
issued by one ruler, at one mint and in the same year. The interest, which I had in these coins,
grew from the preceding historiography. Since G. A. Fedorov-Davydov started his studies of the
Golden Horde currency, a huge amount of the material was accumulated in the scientific
literature. This material covered mostly the 14th and the early 15th century, but unlike coins of
the 131h century the particular issue of Toqta-Khan was frequently met in the hoards and in the
exavations. The said difference led scholars to the conclusion that the monetary system of the
Golden Horde survived in the beginning of the 14th c. a monetary reform, which established the
standard of Tartar coins for seventy years. This reform, according to Fedorov-Davydov, was
aimed at unification of the currency in different regions of the Mongolian state, and the Saray
coinage of 710 H. was exactly this reformed issue (Fedorov-Davydov 1960 100-111).
Coinage ofToqta-Khan has been mentioned already in the earliest catalogues of Djuchid
coins (Fraehn 1826 NQ19; Fraehn 1832 NQ28), although now scholars prefer the work of S.
Janina for references (Janina 1954 10). These coins' obverses and reverses kept no secrets. The
obverses contained the Arabic inscription, combined with the name of the khan, written in the
Uighur script: «All-mighty Sultan Gias ad-Dunia Toktogu the Just». The reverses were
also entirely standard: «Struck in Saray al-Makhrusa, in the year 710».
Fig. 1. The digitalized image of a coin and the transparent outline used as the overlay for comparison with
the images of other coins.
The medieval technologies used for engraving of dies are nat unfamiliar to the
numismatists. The set of tools designed for engraving has changed slightly till nowadays. But
one has to praise qualification of the engrobverse, who cut dies for the Tartar coins. At times
they are almost indistinguishable, and one has to wonder nat if the engraver had a firm hand,
but that he used some stencil to position the inscriptions. One can hardly attribute these dies by
A. L. Ponomarev
their fragments if nat to resort to the reconstruction of the die and capabilities of digitalization,
used in this study.
.~.
··~·~
Fig. 2. Sameness of the dies (reverse type 3, dies 20 and 28, engraver «Charlie»)
The first resuit of the die analysis was the discovery of the fact that the silver coins of Toqta·
Khan with the reverse inscription «Saray al-Makhrusa, 710» have been struck at several mints
during several years. Thus it was not only the capital mint of Saray, where these coins were issued
(and even not necessary the capital mint). The coin types and dies, detected in the research, are
linked in a single sequence. Thus the material makes it possible to reconstruct almost exact sequence
of these dies introduction at the mints (wear of dies was taken into account as well). Characteristic
lettering and style of the obverses imply that four engrobverse by turn designed dies for these coins.
Obv.,
type B,
engraver «Bravo»
Fig. 3. Coin type «Toqta, Saray al-Makhrusa, 710». Basic attributes ofthe obverse typology.
308
A Key to the Tartar Currency: Toqta, Saray Al-Makhrusa, 710 H.
This implies that the mint had no engraver among its stuff and simultaneously indicates
that the Tartar mint was a traveling one, obliged to engage craftsmen at fingertips. Consequently
the extremely uniformed coinage of Toqta khan can be subdivided into faur varieties, for
convenience called «types» below. These types differ by obverses, although they have numerous
common reverses.
The type, first by chronology, can be distinguished by the manner master «Alpha»
engraved the Uighur name ofToqta -Toktogu. Termination of the letters in this type (as well in
the second type) is sharp-pointed, not bisect. The second type is the mast easy to detect as
master «Bravo» made use of the naskh script together with the kufi script. «Bravo» obverses
must be the second type, because exactly «Bravo» reverses were used later with the third type of
obverses. Qualification of two engrobverse surpasses that of the craftsmen who made dies when
the Golden Horde mint resides in the early 14th c. in Ukek (near modern Saratov). However it is
hard to define this qualification as an extraordinary: the letters are not in proportion and even
the size of dots, forming the circular cartouche, varies significantly.
Although high skill, taste and predilections of the third and the fourth engraver
(«Charlie» and «Delta»), who made dies for the dangi of Toqta, were very similar, one clear-cut
distinction does exist. The type and the engraver is marked with the second letter «T» in the
name of the khan - if it is merged with the precedent letter «K» or not. One could neglect this
difference, if the implementation of the third and the fourth type was not determined with the
chronological and territorial boundaries, described below.
There are alsa faur variants of reverses tobe called «types». The first one was created by
«Alpha», the second - by «Bravo» (they can be traced by the form of the last letter in the word
«Makhrusa» ). We can date the use of these two types grace to the interleaving of the third and
the fourth type. It is not easy to say who, «Charlie» or «Delta», bas engraved a particular reverse
die. But it is not so important, because the difference between the third and the fourth type is
not of the decorative nature. Points appear or disappear above figures «one» or «zero» in the
date 710 (these specifying the type) according to the chronology of manufacturing.
Rev., type la, Rev., type 2, Rev., type 3, Rev., type 4,

engraver «Alpha» engraver «Bravo» engraver «Charlie» engraver «Charlie»
Fig. 4. Coin type «Toqta, Saray al-Makhrusa, 710». Reverse dies typology (central cartouche).
The die-linkage table, drawn below for the obverses and the reverses, demonstrates that
the mint masters made interlaces using dies of the third and the fourth type. The sequence of 32
reverses (not counting dies 33-37) splits into seven groups. We can state so that the reverse type
has changed six times. We have to remember alsa that, when Toqta-Khan died in the end of
summer 712 H., politica} unrest come to the Golden Horde. His nephew Uzbek, who seized the
throne, started to coin silver with his own name and the date 713 H. (Tizengauzen 1884 174, 197,
309
A. L. Ponomarev
322, 384, 437, 514; Tizengauzen 2003 324) 1 During those three complete years which they could
strike the dangi with the name of Toqta, autumn followed summer and spring followed winter
alsa six times. The time had one more dimension: six times the ordu of the khan together with
the mint had to move on migration from the summer pasture to the winter one and backwards.
Thus the chronological definitions of the reverse types are to be seasons «spring-summer» and
«autumn-winter». The third reverse type (the third to appear) has tobe called a «summer» type
and the fourth one - a «winter» type, because the beginning of the 710 year of Hijra coincided
with the beginning of summer 1310 AD.
autumn spring autumn spring autumn spri ng
710 711 711 712 712 713
25
ll ll
20
l!l
„~l!l
„ DO • l!l
Q) 15
'6 autumn
Q) 712
~
Q)
>
.o
o
~ Type A (Saray-1 )
Type B (Saray-1)
filill
5 •o Type C (Saray-2)
Type D (Saray-3)
o Imitation
o e " Winter" reverses
o 5 10 15 20 25 30 35 40
Reverse die
Fig. 5 . Coin type «Toqta, Saray al-Makhrusa, 710 » . Die linkage table and chronology of dies.
Typology, sequence of use and chronology of the types issued with the name of Toqta
khan together with recurrence of the obverse-reverse combinations, let us reconstruct an
important moment of the financial history of the nomad state. A;:, we can judge by the date,
placed on the dangi, the coinage had started not before 710 H., i.e. after 31s1 May 1310. The mint
was located in the ordu of the khan and there is no surprise that after migration in autumn it has
appeared in the place, where master «Charlie» lived. The first die engraved by «Charlie» had
time to work jointly with the «summer» die of «Alpha »; two more dies were in use together with
the «winter» dies, made in the workshop of «Bravo ». Mint masters stored up three more dies
engraved by «Charlie» and used them only after the spring migration at some new, the third
place. The service life of the «Charlie» dies was, naturally, limited, and the mint authorities had
to find a new engraver there where the khan moved late in summer 1311 AD. This engraver was
«Delta », who preferred to write the Uighur «T» together with «K ». The numismatic material Jet
us see that the horde remained at this site till spring 1312 AD, and eight obverses from «Delta»
served at the mint for a long.
There is no surprise that in spring 712 H. the Tartar ordu moved on migration again and
returned to the place, where it spend autumn 710 - spring 711 H. There is no surprise that the
1
The medieval Arabic authors were not always able to distinguish two dates: when Toqta died and when
Uzbek was enthroned. Consequently some of them teii us about Toqta deceased in January 1313 or 1314.
The exact date îs contained in the continuation of the Rashid ad-Din chronicle (the continuation was
written by an anonym author in times of Shahruh). Toqta died 4 Rabi II of 712 H. (9th August 1312).
310
mint arrived to the residence of «Charlie» equipped with the reverses of «Delta». They started
coinage with bis already worn «summer» dies and the obverses of the third type. At last, in
autumn 712 H., mint masters took from the chest «winter» dies survived from 711 H. 2 One can
notice one strange thing: the mint, moved with the khan, took with it the reverse dies engraved
by «Delta», but none of the obverses3. The mint and the ordu didn't move from this place after
Toqta-Khan was dead, and two more seasons «Charlie» engraved dies for coinage. At the same
time «Delta» re-engraved two obverses (nas 16-17), produced two new «summer» dies and
three more «winter» dies (nas 33-37) and the second mint till spring 712 H., Toqta-Khan
already deceased, struck dangi of the type «Toqta, Saray al-Makhrusa, 710».
autumn 710 H.
(autumn 712 H.)7

"Saray-1" "Saray-2"
Alpha, Bravo Charlie
? (spring 713 H.)?
spring 711 H.
autumn 711 H.
Fig. 6. Migrations ofthe horde and the mint «Saray al-Makhrusa» in 710-712 H.
The above schedule, making clear that the coins, bearing the date 710 H., were minted
in 710-712 H., explains why in the course of the Golden Horde coinage we can observe an
intensive production, for example, in the years of 682, 734, 773 or 796 H., and why there is a
«pause» in coinage after these years. Everything was simple: like European powers, issuing
some anachronic «type immobilise», the khans of the Golden Horde resorted in the 13th and in
the 14th c. to the «serial» coinage. Dies and types linked in a sole chain, their consecutive
replacement at the mint give usno chance to state that there was a reform in 710 H., the reform
which was a basis for the periodization of the Golden Horde currency. The reform would require
an instant expansion of the mint and synchronous employment of the whole of dies dated 710 H.
We, however, have instead a prolonged coinage of the unchangeable type up to the appearance
of coins with the name of Uzbek-Khan in 713 H.
The number, assigned bere to the different types and dies, determines their order of
employrnent at the mint. However one bas to find grounds to say that the type «A» dies were
first to appear and the type «D» ones were the last. Indeed, the reverse numbering will resuit
with the mirrored figure 5, looking as fine as the original.
One can establish the true sequence nat only with the wear of dies. The currency is
submitted to the chronological changes, caused by the outflow of coins abroad, into the hoards
or the melting pots. In the course of time the number of coins decreases while the number of
2
These dies were already worn-out significantly, evidently by this reason there are only two coins of the
third type struck with the «WÎnter» dies of 711 H.
J This is not improbable, however, that obverse no. 21, recorded as «Charlie», was the re-engraved die
made earlier by «Delta». The images were not perfect to state it for sure.
311
A. L. Ponomarev
dies cannot be changed. Accordingly for every issue the proportion «coins/dies» decreases. This
proportion is low for the oldest coins and is the highest for the currently struck coins. This
proportion for the year 710 H. is to be under the figure characteristic for the year of 712 H., if the
coins came from the same source. This source is the Golden Horde currency after 712 H. The
difference between the issues has been frozen in the subsequent currency, and the hoards,
buried after 712 H., brought it to us even if the coins were dispersed.
The said proportion «coins/dies» is 71:11=6,45 in the gathering of the obverse types A, B
and C (dies nos 1-11). The similar proportion for the obverse types D and C (dies nos 12-24) is much
more higher - 146:13=11,23 or (if we take into account two re-engraved dies) 146:15=9,n
Naturally, these confirm that the sequence of dies has been determined above correctly. The
significant difference between two proportions attests rapid changes of the currency during the last
years of Toqta-Khan; it supposes a high extraction rate. By the beginning of 713 H. those coins struck
with the obverse dies nos 1-11 circulated one year and a half more, than the coins produced with the
obverse dies nos 12-34. Because of it their number decreased stronger, one and a half time more
(9,73/6,75). This proportion means that during the said 1,5 years one third of the coins lefi the
circulation4. The extraction probability 0,27 (23,6% of coins per year) had to exist in the Golden
Horde to make it possibles. l've supposed earlier, when analyzing the contents of the hoards that
such a rapid flow of silver did exist in Tartar state in the 131os6 . The results of the dies analysis make
to look at this figure more closely. Besides all, it tells us that the amount of the monetary fund in the
Volga region was rather modest.
Roman Reva has published earlier a small hoard of coins minted in Azak (it contained at
least 23 coins when it was found). These coins, struck with 16 obverse dies, were anonymous, and he
suggested that the name of the khan was omitted because of the politica! ambiguity of 713 H. By this
reason he identified the coins as the issue of some unknown emir of Azak and dated the coinage of
these «aspri baricati» by those six months, which passed from the death of Toqta-Khan to the
moment Uzbek-Khan took power. We can guess now, who has issued these coins, for there are few
possibilities. A sample of 23 coins, struck with 16 dies, designates that there were 56 dies in the
whole. With this number the hypothesis of R. Reva suggests that the provincial mint in half a year
issued more coins, than the central one in three years. Obviously, we have to reject it. Instead we can
only choose who, Toqta or Uzbek, has considered the words «Commander of the Faithful» tobe
sufficient as designating his splendor7. One can also estimate, how much time did it take to issue
these coins. Weight of these coins tells us that they were exactly those aspri, mentioned by Pegolotti
(Pegolotti 1936 25) 8 , the coins issued by Uzbek-Khan, because it was he who reduced the weight of
the baricat9. The date of this reform is unclear, although the upper limit may be obtained from the
composition of «Pratica della mercatura», ignoring Venetian coins, issued in the reform of 1332AD.
4 The calculation of the extraction rate is explained in: Ponomarev 2007 1008-1026; Ponomarev 2009 30-34.
s Calculation of the extraction rate with help of the die study has an advantage in comparison with the
method, based on chronology of the issues. This advantage appears because we know the number of dies.
The extraction rate, calculated by chronology, combines in reality two parameters - one, measuring
replacement of coins in circulation, and another, measuring changes of the circulation value. The
extraction rate, found with help of dies' frequency, doesn't correlate with the latter.
6 The chronological structure of five hoards Jet me calculate earlier that the circulation had been refreshed
by 21-22% per year (Ponomarev 2009 52).

7 Recently there has appeared on the market similiar coins, dated 704 H.
8 The Florentine merchant tells us that the mint of Azak (Ta na) struck 202 coins from sommo. They were a
little bit under 1 g, for the standard sommo was 60 dirhams, weighting 3,2745 g each, i. e. 196,47 g.
9 (Reva 2005 18-23). Weight of the coins published by R. Reva (0,84, o,86, 0,91, 0,92, 0,93, 0,99, 1,00,
1,01, 1,02, 1,03, 1,04, 1,06, 1,06, 1,07, 1,11 g) is under the standard, equal to 1/4 mitkal. At the same time the
average weight ofthe coins, minted in the Crimea under Uzbek in 720 H., and exhibited at www.zeno.ru, is
above the figures from Reva's hoard: it reaches 1,076 g.
312
Obv.,
type B,
die4
~
fuQJfilD~o
Obv„
~
lJ/~~
typeC,
cfoe 7
8~~~
811J~o~Jn
-
Obv.,
type D,
dle 12
0o
type D,
dle 18
Fig. 7. Coin type «Toqta, Saray al-Makhrusa, 710». Reconstruction ofthe obverse dies
(distinctive defects ofthe dies are shown)
313
~~,~~I I r~~~ a,=ra (5'~
WJI 111
~o
~-)~ 'i~~ ~
li~
©
~
„.
~
~~~
~ Rev., type 4, dle 36 Rev., type 4, dle 26 Rev., type 3, dle 21 Rev., type 4, die 16 Rev., type 3, die 11 Rev., type 2, die 6
Rev., type 3, dle 31 Rev., type la, die 1
-·=
(') autumn·wlnter 712 H. autumn-wlnter 712 H. sprlng-summer 712 H. autumn·winter 711 H. sprtng-summer 711 H. autumn·wlnter 710 H.
o spring 713 H. summer 710 H.
,.....,
n
-~~oi"'
f3~
gp
g..
CD
o
= '<
,Q
tll
ei
I»
Rev., type 4, die 37
autumn-wlnter 712 H.
Rev, type 3, dle 32
sprtng 713 H.
ri:;I li :U
.
Rev., type 3, dle 27

sprtng 713 H.
sprlng-summer 712 H.
autumn·wlnter 711(2) H.
I,~
sprtng·summer 711 H.
Rev., type 2, die 7
Rev., type la, dle 2
summer 710 H.
-<
„. I»
j"'
!"'
~~ @~
9: ~ r:S~@5'.
g-. ~ O:OLQ r
•
~
·~~
o o
~- ~
c,.:i
.t
o o
=
~~I
CD !" o
o
c. -..:i • • 8I»
CD ~
n!" o
n •"'
Eil' Rev., type 3, dle 33 Rev., type 3, dle 28 Rev., type 3, die 23 Rev., type 4, die 18 Rev., type 4, die 13 Rev., type 2, die 8 Rev., type la, die 3 ~
spring-summer 712 H. sprlng 713 H. sprlng-summer 712 H. autumn-wlnter 711(2) H. autumn-wlnter 711 H. autumn-wlnter 710 H. summer 710 H.
s. o~
:r =
...+
CD
e:~ 2
~ ~
n
.., oc:t.
I»
CD
Cil
:r o
.....
Cil
=
sprtng-summer 712 H.
sprlng 713 H.
autumn·winter 712 H.
'Iii Rev., type 3, die 9
sprlng-summer 711 H.
Rev., type lb, dle 4
summer 710 H.
'-' Ci!
~
~
m-
1111"
-~-~~·m~~
Rliv., type 3, dle 30
SDrlna 713 H. •u=ii-~rm!' #~ ~ - · type 3, dle 20
~mer712H. •..=n~:ri~
li o
sprl~u~ #i"i i~ autu~-WfXI:

2
7:'J.
I have calculated the total number of dies, dated 710 H„ with the help of the formula,
linking the number of coins inspected and the number of dies found. These two parameters
happen to depend only from the total number of dies, used to issue the type in question.
Unfortunately the research, which explains the formula and its nature, as well the advantages in
comparision to the previous methods of estimation, hasn't been published prior to this article.
The most probable figures of the total happened to be 25 obverse dies and 40 reverse
dies • One can expect for a long time an unknown reverse to be found for we know already 37.
10
The last unrecorded obverse die may be that, which was used to strike the only known imitation
of the coin type «Toqta, Saray al-Makhrusa, 710», kept in the collection of K. Khromov. If
we take into account that two obverse «Delta» dies were re-engraved, it will become evident that
(25+2):3=9 dies per year were sufficient to refresh and maintain the currency. As we have
estimated also the extraction rate (24% per year) we are ready to estimate the amount of the
total currency. It seems to be the amount, corresponding to the number of coins struck with
9:0,24=38 dies. Any of these figures gives no chance to suppose that Toqta-Khan has tried to
perform some unification reform. With 27 obverse dies he was not able even to replace old
coins, circulating in the capital region, and was, of course, unable to refresh the currency of the
Crimea and the neighboring territories. He did in reality the only thing - he changed the eighth
rime in half a century the foot of coinage of the Mongol coins. His new coin was to be struck by a
half dirham, was reckoned as 1/6 of dinar, and by this reason could obtain the name of «dang»,
which means the same - «one sixth».
The history of the currency prior to 710 H. also tells us that Toqta-Khan has never mind
the reform of monetary system in the Black Sea region with the issue of coins similar to the dang
of 710 H. Although E. Oberlănder-Târnoveanu hasn't fulfilled the complete die study (it seemed
not obligatory in the 198os) of the coins issued by Toqta, Nogay and Chaka from the Uzum-Bair
hoard (Iliescu-Simon 1964 217-228) he composed extremely detailed classification of these
aspri baricati. I can serve as his lips to say that there are 369 typological subdivisions; hence one
can count only above 369 dies in the hoard. The hoard covers period 695-700 H. 11 and even
imprecise estimation pushes us to the conclusion that the Crimean and Danube mints supplied
the market with the amount of silver that took every year 60 dies for manufacturing. It was six
time above the needs of the capital region. It is not necessary that the amount of the currency
was also six times more, for the circulation could be refreshed with the speed above 24% per
year. The proportion of the Crimean coins ofToqta-Khan (minted before 696 H.) in the hoard is
equal to 10%. The circulation was renewed in 6 years by 90%, and this figure means that the
extraction probability was 0,43 as well that every year one third of the co ins left circulation 12 • So,
one can estimate the value of the Tartar currency around Black Sea by 180 dies' productivity,
almost five times more than around Saray. I believe this to be the principal reason, why they
never mind unification on the basis of the capital standards.
The unification of the currency could perform Djanibek-Khan in the years around 1343-
1347 AD. We are to come to this conclusion after comparing the chronological composition of
the Djuchid hoards with the data, contained in the acts of the Genoese colony of Caffa, covering
1343-1347. These documents, preserving the last known mention of aspri baricati, also mention
w The obverse dies represented with: 1 coin - 3 dies, with 2 coins - 1, 3 - 2, 4 - 2, 5 - 1, 7 - 1, 8 - 1, 9 -

2, 10 - 1, 11 - 1, 12 - 2, 13 - 1, 14 - 1, 15 - 1, 16 - 1, 18 - 1, 19 - 1, 20 - 1. The reverse dies are
represented as following: 1 - 6, 2 - 4, 3 - 2, 4 - 4, 5 - 7, 6 - 2, 7 - 3, 9 - 1, 10 - 2, 11 - 3, 13 - 1, 14 -
1, 22 - 1. The method of estimation, developed by W.W. Esty, shows identica! figures for the original
number of dies - 26 for obverses and 41 for reverses (Esty 2006 359-364).
u The encyclopedia of an-Nuvejri tells that Chaka died in 700 H. (Tizengauzen 1884 160).
12
The simplified method for calculation of this parameter see: Ponomarev 2007 1022.
315
A. L. Ponomarev
«aspri veteri» and «aspri nuovi» 13. One can easy guess that the scribe meant by «aspri nuovi»
the dangi of Djanibek, the money that started to extrude «aspri veteri» from the circulation. The
rate of «aspri veteri» to sommo doesn't differ from the rate of aspri baricati, just because they
were the same. However this rate practically coincides with the foot of coinage known from
«Pratica della mercatura»: instead of the rate 190 aspri for sommo there was a higher one -
200 «aspri veteri» for sommo. This has occurred because during the reform Djanibek-Khan
resorted to the financial trick, well-known in Europe alsa. He has got rid the baricat from the
overvaluation and the coin has started to circulate by its intrinsic value. The coins were not
banned, but as they had the tale no more, their value was identical to the value of raw silver, and
their near future was not the future of coins, but that of raw for coins.
Year of Hijra
735 740 745 750 755 760 765 770
-0,4 =- -
I
T
-o,8 _,_:--------~·--<> -r----i----------~

oJ?O ,
9 I
-1,2 o
,<I O Data of the hoards' composition !
o--cf Trend of the period 741-764 H. ,
(A=0,07829)
-1,6 -_-1'-_ - - - ,- /' - - - - Confidence intervals (t=2)
~ -·()<) _ _I
- -O-~- l ---~---~-
Fig. 9. Chronological composition of the Golden Horde currency in 764 H.
The production of «aspri nuovi» reached its peak in 747-748 H. (24.04.1346-

30.03.1348), and the circulation, based on the dang of the Saray type, was not only refreshed,
but increased its amount by 27% (fig. 9; for details see Ponomarev 2002 57-59). This increase
was stipulated by vanishing of the independent currency zone around the Black Sea and by the
end of baricat. The value of this increase specifies the proportion between the currency stocks in
the Volga region andin the said area, which existed around 1347 AD, - 4 to 1. These estimations
together with those, obtained grace to the die analysis, should be treated as the cardinal
characteristics of the economic development. They demonstrate that the proportion, conceming
amounts of the currency in two zones, has changed by 20 times from the beginning of the 14th c.
The phenomenon does not necessarily indicate the decrease of the Black Sea region economy: it
has to assert the rapid monetarization in the Volga region during the first half of the 14th c.
1
:i Balbi-Raiteri 1973 No. 14 (06.01.1344), 28 (13.03.1344), 78 (03.08.1344), 21 (21.03.1344). The year 745
of Hijra started 15 May 1344.
316
A Key to the Tartar Currency: Toqta, Saray Al-Maklmisa, 710 H.
The sarne process, once upon a time initiated by the European merchants at the Black
Sea, by the beginning of the century has reached the ]imit, determined by the needs of the
regional economy. This market could, of course, decrease when the trade crisis of the 132os
burst out. Opposite, the Volga region market has started its growth and expanded, merging the
peripheral areas of the state. One more sign of this expansion under Uzbek-Khan was the
coinage of copper puls, alien to the Volga region market during the previous period. Those, who
have to seek the grounds of this development, are nat the numismatists of the Golden Horde.
They are the historians, engaged in Russian medieval history. The said processes could hardly
happened without influence of some important events of those time - pacification of Rus' and
transition of the tribute collecting into the hands of the Moscow princes.
1
..c:
..... 1 I I 1-
"§
:::- jr------+---~---r- - 1- ------<-ff---+-tr-i.F--_,__-
'x
•..... O,Bt- ' ---1- -
..c:
Ol
·a:; --+----1--------ţ- -- [_ -----#Jr---->ff--•
~ \c
..c: • 0,6 1 --l-
..... ....,
·-III
~ tO
III~
c: .....
·5 tO 0,4:
u .....
...... ..c:
o Ol
..... ·a:;
~ ~
0,2:
E
:::J
c:
Q)
>
:.:::;
tO o~-
& I --·---·- I-~------

____
0,8 1,0 1,2 1,4 1,6

Weight, gram
Fig. 10. Distribution ofthe coins' weights approximated with the sum oftwo Gaussian laws
(Golden Horde, Toqta, Saray al-Makhrusa, 710 H.; 149 specimens from the Selitrennoe hoard of 1973).
Correlation index 0,9989;
1) Mo=1,392 g; a= 0,0558 g; µ= 0,0060 g; 85 spec.
2) Mo=1,205 g; a= 0,0699 g; µ= 0,0092 g; 56 clipped spec.
The type of the currency, chosen to support circulation in a medieval state, was nat the
only feature of the monetary policy. The amount of seigniorage, paid by those, who brought
silver to the mint, detennined competitive ability of the coins, their eligibility for the
international transactions, as well a degree, that protected specie from culling. Quite naturally to
expect, that these tasks in the unitary state were solved in a similar manner at the different
mints. To detect the minimum overvaluation, necessary for the dangi of 710 H., one can use
their metrology from the hoard, found in 1973 at the Selitrennoe site, ruins of the former capital
Saray (fig. to; Fedorov-Davydov 1980 58). These coins have circulated for many decades; many
of them have been clipped, but nevertheless the current distribution of weights preserved
standard deviation of the original distribution, submitted to the Gaussian law. In the fresh
coinage the value of the standard deviation corresponds to one third of remedy, so we can
estimate that the maximum of the latter was in 710 H. ±0,16 r (±10%). The Volga region coins
were protected from culling if the mint, called «Saray al-Makhrusa», took for coinage as many
317
A. L. Ponomarev
as the mint in Azak, about 6% of silver (Pegolotti 1936 25) 14. To determine the rate of the dang
coins to the baricat coins one should know their alloy. We haven't any documentary evidences of
the quality of the Toqta dangi. The answer could be obtained with the chemical analysis, but it
turned tobe a failure. The energy-dispersion analysis fulfilled 1s to determine the silver alloy in
35 dangi of 710 H. gave only the confirmation of the well-known phenomenon: the upper layer
of the ancient coins is enriched with silver (Beck and alii 2004 153-162). The resuit obtained -
983%0 is above the purity of any medieval silver. So it was the sequence of the enrichment one
can hardly avoid using methods of the surface analysis 16 •
The figure, presented by the measurement of the specific gravity, looks more realistic.
According to it the same dangi were struck from the alloy with the specific gravity, equal to 9,91
g per cubic cm. This figure corresponds to the alloy, composed from two parts of silver and one
part of copper. However, the alloy in the care of coins has to he somewhat better to compensate
low gravity in the upper layer, provoked by the holes and presence of the copper oxides.
However again, to expect figure above 730%0 would he difficult (Fedorov-Davydov 1980 133,
NQ19) 17. At the same time both figures give the explanation, why even the hoard coins of Toqta-
Khan have their surfaces covered with copper oxides, making it difficult to trace the contours of
the letters. As well they explain why Toqta-Khan has started coinage of the particular dangi.
1
....,
~ l
-~
::-- 'j
!< 0.8 i
>-
..Q ~
ro
~~
.._.,X
-~:..,
0.6 j
Vl
vi ro
·6u ..9:!...... 0.4 l
...... ro ~
o >-
..... ..Q
l'
Q) -
.o ro
E 0.2:'
::J
c
Q)
>
o.oi'
:.::;
ro
a:; o
a:'.
J
940 950 960 970 980 990 1000
Ag+Au, %o
Fig. 11. Silver alloy of dangi according to the XRF analyses 18
(Golden Horde, Toqta, Saray al-Makhrusa, 710 H.; 35 specimens).
'4 Pegolotti mentioned that the mint of Azak returned to the seller 190 coins from 202 minted from his
silver. So, the baricats were overvalues by 6,3%, as 202:190=1,063.
1s The analyses were fulfilled at the Faculty of Geology (Moscow State University) by R. A. Mitojan. The
description ofthe method see: Eniosova and alii 1997113-131.

16 Figure 9 gives the combined figure for gold and silver, as in the Middle ages they measured alloy of silver
coins similarly. Gold content of coins was the following: 12,6, 13,3, 8,4, 12, 15,4, 7,5, o, 6,6, 7, 3, 8, 16,4, o,
10,9, 17,3, 15,3, 23,4, 14,7, 4,1, 9,4, 9,3, 7,3, 18,6, 8,1, 13,6, O, O, 12, 3,2, 12,6, 8,4, 9,3, 10, O, 14,4%o (in
order of the figures for common alloy).
1
7 The hoard of 450 coins, found in 1893 in the village Tambovka (the coins of Uzbek, dated 726 H. being
the !atest) contained 113 dangi of Toqta-Khan and 125 unidentified coins (probably Crimean, because
common alloy of the re-melted hoard was measured as 730%0).
18 The graph gives the combined figure for gold and silver. Trend of the relation can be a linear one as well
a Gaussian.
318
Ali the previous argumentation, used to prove or reject the hypothesis conceming the
unification reform, fulfilled in 710 H., looses any significance after detecting alloy of the Toqta
coins. The khan did fulfill the reform, but this reform has no relationship with the hypothesis of
G. Fedorov-Davydov and his periodization of the Golden Horde currency, based on this reform.
We need just to compare information of Pegolotti, concerning character of the Azak coins
(Pegolotti 1936 25) 19, with the data obtained during the investigation of the real dangi «Toqta,
Saray al-Makhrusa, 710» to understand, why the previous argumentation doesn't matter.
In the beginning of the 14th c. the asper baricat of the Black Sea region contained 1,072 g
of pure silver as they struck four coins from one mitkal (4,6779 g) 20 of 916,7%0 silver (it was 11
ounces in the medieval terms). The standard weight of the dang was 1,572 g (the foot of coinage
was 300 coins from one ratl, equal to 144 dirhams of 3,2745 g). The figures of the specific
gravity, mentioned above, specify that it contained from 1,048 to 1,1 g of silver. The possible
difference is under 3% and even this estimation supposes that the financial authorities of the
state had intention to equalize two kinds of specie, which were to have, after all, an identica]
overvaluation. How could they do this easy? How could they produce the dang, containing as
much silver as the baricat? It was more, then simple to make proper silver alloy. They had to
take seven parts of silver with the standard alloy 976%0 (Pegolotti 1936 27) 21 and to add three
parts of copper. In the resuit the specie of the Volga region could be exchanged with silver in
sommo bars as easy as in Azak. In Azak they changed coins and silver in bars by weight. In Saray
they could change mitkal of coins for dirham of silver. In this case alloy of silver, necessary for
coinage in Saray, is to be determined as 683%0, neglecting possible inaccuracy of the specific
gravity method.
Two media of exchange, coins and bars, coexisted in the Tartar state. This made the
mint masters to invent coins, which could be exchanged with raw silver as easy as ABC.
Combining alloy and overvaluation of coins they solved this problem. Silver sommo, weighting
60 dirhams, cost 120 dangi under Djanibek when the dangi were minted by half dirham. They
estimated sommo at 140 dangi în 1370-138os, because the coin changed its standard weight to
the 3/10 of mitkal (Ponomarev 2009 595-612). And there were earlier, as we can see other
elegant solutions.
It is possible to state now that the purpose and the result of the financial innovations,
carried out by Toqta-Khan, was the introduction in the Volga region of the coin, identica! by the
purchasing power to the baricat, struck near the Black Sea from the times of Nogay and Chaka.
One bas to appreciate his desire to uniform currency by the standard, horn in the region of bis
empire, which had the most developed monetary system. As the documentary evidence of this
uniformity one can take the words from the Genoese-Trebizond treaty of 1314: «Împlicatus
fuerit in aliqua peccunia Imperii domini Imperatoris Usbech ad asperos baricatos» (Desimoni
1877-1884 525) 22 • The translation of the Latin word «aliqua» can be «some» or «any». The first
variant suggests that imprecise juridica! term had found place in the juridica} document, as well
1
9 Selling the silver sommo bars in Azak the merchants balanced their weight with coins. This practice
means that the price of silver in bars was equal to the price of silver in coins. The standard alloy of sommo,
according to Pegolotti, was 11oz17 den. (976%0), but silver in coins was overvalued by 6,3%. To achieve the
balance of values, coins had tobe produced from silver with lower alloy (about 97,6%-6,3%=91,3%). So I
should consider the simplest composition - alloy equal to 11 oz.
20
This fi.gure derives from the proportion 7 to 10 between dirham and mitkal. I take dirham as the generic
equivalent of 1/100 of the late Roman-Byzantine pound, equal to 327,45 g, so the weight of the mitkal is to
be 4,6779 g. If someone prefers the weight of mitkal, deducted from measuring of the medieval weights -
4,68 g, the Roman pound is tobe 327,6 g.
21 This alloy of silver was the standard not only in the Golden Horde. «La zecea torrisina da d'ariento di sua
lega, cioe di tenuta d'once 11edenari17 d'argeno fine per libra, aspri 190».
22 Archivio Storico di Genova. San Giorgio. Materie Politiche. Trattati e Negoziazioni. 2727, fol. 12v.
319
A. L. Ponomarev
that the Genoese mercantile diplomats were indifferent to the care of trade. In the second case
the expression «in any coin of the Uzbek Empire » means that the mast interested participants of
the Black Sea trade had the exact knowledge about parity of different Tartar coins.
Metrology of coins issued with data 710 H. and survived in the hoards was hard to
explain earlier. Now it confirms the equality of the dang and the baricat as well a desire to
equalize currency in both parts of the state. Weights of these dangi in the hoard from the
Selitrennoe site (fig. 10) makes evident that the sample breaks up into two groups with modal
weights differ by 0,187 g. This difference seems to justify a popular believe that there are «large»
and «small» dangi of Toqta. In reality this is the consequence of clipping affected many of the
Toqta's coins. When has this clipping happened and what was the cause? The coins of Djanibek-
Khan and Uzbek-Khan in the hoard have only one modal weight in distributions, so the clipping
has nothing common with their dangi. This means that clipping happened in times of Uzbek. It
was performed to equalize the value of the current dangi of Toqta with the nominal value of the
new baricat, weighting 0,975 g (202 from sommo, but more precisely - 48 from 10 mitkals).
The silver content of the new baricat was reduced by 1/6, and one could expect that dangi,
issued by weight 1,572 g, had tobe clipped alsa by 1/6, by 0,262 g. However, the current modal
weight of the unclipped issue is 0,18 g less than the standard weight 1,572 g due to wear of coins
and chemical cleaning. Thus, we are able to calculate, that the coins of 710 H. were clipped by a
little bit over 1,205+0,18=1,385 g, because these clipped coins have circulated less than
unclipped. I think that the standard of clipping was 1,403 g, only 0,169 g instead of 0,262 g were
clipped, because after the reform dangi of Toqta-Khan lost their overvaluation, equal to 6,3%,
and clipping took the fact into account.
The almost complete figures pertaining to the coinage of Toqta-Khan were obtained
grace to the stare study of 218 coins only. These figures let us to characterize the currency of the
Golden Horde in the absolute values. The relative amount of the currency (38 dies) will becorne
an absolute value, if we are able to detect minting capacity of a die. This capacity was
determined by the lifetime of the die and the average speed of coinage. We may divide those
three years 710-712 H. by the number of dies used, to get 39 days as the average lifetime of a
die. However this figure in mast cases is to be wrong. It would be correct just in case, if any
moment there was at the mint only one pair of dies in use. But what if there were two strikers
and two pairs? Or may he three? Should we prolong the lifetime of the dies by two or three? If it
is possible to determine the number of the workshops to estimate the lifetime? Surely.
The total number of the obverse and the reverse dies calculated above (27 and 40)
demonstrates that the reverse dies outwore 1.5 times faster than the obverse dies. This
proportion determines that during the gradual replacement of the outworn dies there would
appear at the mint with one workshop 270(1,5+1) = 67 combination of the reverses and
obverses 2 3. The number would double if there were two workshops. The real number of dies'
combinations for the coins of 710 H., present in the sample of 218 dangi, is equal to 88. This
number is above the needs of one workshop. Hence, the average number of workshops at the
«Saray al-Makhrusa» mint during 710-712 H. is tobe determined as 88:67=1.31. Now, using
this figure, we are able to estimate the lifetime of a Tartar die - 39D1,31 = 51 working days.
With a free day once a week (let us think of Friday) an average die outwore in 60 calendar days.
Another necessary parameter, speed of coinage, depended greatly on accuracy. To strike
good they had to strike twice, to strike the full die they had to position a blank precisely and to
This formula, linking the number of combinations with the proportion between the obverses and
2 :i
reverses, was found due to the computer model. Productivity of dies is submitted to a binomial law, thus
random extraction from the binomial distribution provides us with the model of the minting practice.
320
A Key to the Tartar Cim·ency: Toqta, Saray Al-Makhntsa, 710 H.
spend extra time. These peculiarities of coinage, however, have no relation to the Toqta coins.
While 7% of the Byzantine silver coins have traces of the double striking, only 2 dangi from 218
were struck twice by accident. Besides, the Tartar mint masters took little care to position the
blanks evenly. As a resuit almost every coin was struck with some half of the die. These are the
reasons, why we have to compare the productivity of the Tartar workshop with that known for
the European petty coinage. For example, at the mint of Venice a worker had to produce 3360
piccoli in a winter day, i. e. 7 coins per minute during 8 hours (Stahl 2000 174, 347) 2 4. The
irregular presence of the second workshop at the Tartar mint tells us that it was impossible to
increase production in other way. The Venetian mint regulations specified alsa the minimal
speed of coinage. During a year the man in the average had to strike 1740 grossi per day, or 3
coins per minute. Even if we take this minimal figure we have to come to conclusion that a
Tartar die was able to produce 90 thousands of coins. Even this minimal figure is three times
above the figure, which the numismatists are ready to accept as productivity of a European die.
The productivity of the Tartar die has doubled because they strike it only once; it grew more
because only half of a die suffered while striking.
Now it is possible to measure the shape of the Golden Horde currency in absolute
figures. Since the relative value for the Volga region was 38 dies, the market consisted of about
3-4 millions of coins. The average mint production reached 900 thousands of dangi per year and
took a little bit under one tonne of silver. These figures can be multiplied by 2.3 if we prefer the
speed of coinage, characteristic for the Venetian piccolo. However those dangi were nat the only
money in use on the territory of the Golden Horde. The circulation of silver bars (Italian
<<sommo», Tartar «sum», Russian «rubl'») is well-known thank to the notarial documents, the
hoard finds or writings of the travelers. It is hard to establish the balance between two
instruments of payment. We can wonder now if irregular coinage of the early 14th century means
that the dang played the secondary role in the circulation. The development of the financial
system of the Golden Horde in 1320-133os resulted in the increase of the monetary fund and
the introduction of the copper co ins stress and confirms this process.
The full-scale study of a single coin type put away the ideas of the past; it raises,
however, new questions, which can be solved with the implementation of the quantitative
methods and a scrupulous numismatic research.
Bibliography
Archivio Storico di Genova. San Giorgio. Materie Politiche. Trattati e Negoziazioni. 2727
Balbi-Raiteri 1973 - G. Balbi, S. Raiteri, Notai genovese in Oltre Mare li Atti rogati 6 Calfa e 6 Licostomo,
sec. XN, Genova, 1973
Beck and alii 2004 - L. Beck, S. Bosonnet, S. Reveillon, D. Eliot, F. Pilon, Silver swface enrichment of
silver-copper alloys: a limitationfor the analysis of ancient silver coins by surface techniques, in Nuclear
Instruments and Methods in Physics Research, B. 226, 2004, pp. 153-162
Desimoni 1877-1884 - C. Desimoni, Intorno alia impressa di Mega/la Lercari in Trebisonda, in Atti delia
Societâ Ligure di Storia Patria, 13, 1877-1884, pp. 495-536
Eniosova and alii 1997 - N. V. Eniosova, S. A. Koloskov, R. A. Mitojan, T. G. Saracheva, O primenenii
rentgeno-fljuorescentnogo energo-dispersionnogo analiza v arheologii, in Vestnik MGU, Serija 8,
"Istorija", 1, 1997, pp. 113-131. (Emrncosa H. B„ KoJIOCKOB C. A„ M11TORH P. A„ Capa'lesa T.f„ O
npu.MeHeHuu peHmzeHo-giJ11oopec4eHmH.020 3H.epzo-a11cnepcuoH.H.020 aH.aJIU3a B apxeoJ1ozu11, BecrHHK
MIY, CeplUI 8, l1crnp11H, 1, 1997, 1997, C. 113-131)
'4 A worker struck 2160 grossi in summer, 1440 - in winter, and 1680 - in spring, and evidently, in
autumn.
321
A. L. Ponomarev
Esty 2006 - W. W. Esty, How to Estimate the Original Number of Dies and the Couerage of a Sample, in
NC, 166, 2006, pp. 359-364
Fedorov-Davydov 1980 - G. A. Fedorov-Davydov, Klad serebrjanyh djuchidskih monet s Selitrennogo
goradischa, in Numizmatika i Epigrafika, 13, 1980, pp. 58-76 (<l>e.n;opos-.UaBhl,ll;OB r. A., Krzao cepe6pRHbtX
OJICY'IUOCKUX MOHem c CeflumpeHH020 20poouUJa, H3, 1980, 13, C. 58-76)
Fedorov-Davydov 1960 - G. A. Fedorov-Davydov, Klady djuchidskih monet, in Numizmatika i Epigrafika,
1, 1960, pp. 94-191 (<l>e.z:i;opos-.[{aBbl,IJ;OB r. A., KrzaObl OJICY'l.UOCKUX MOHem, H3, 1, 1960, c. 94-191)
Fraehn 1826 - Chr. Fraehn, Recensio nummorum Muhammedanorum Academiae Imperialis scientiarum
Petropolitanae, Sanct-Petersburg, 1826.
Fraehn 1832 - Chr. Fraehn, Monety hanou ulusa Djuchieua iii Zolotoj Ordy, Sanct-Petersburg, 1832
(<l>pett X. M., M0Hemb1 xaHoB yflyca J(J1Cyl./.ueea U/lU 3o!lomou Opobl, CI16, 1832)
Iliescu and Simon 1964 - O. Iliescu and G. Simon, Le grand tresar de monnaies et lingots des XIII• et XN'
siecles trouue en Dobraudja septentrionale. Note preliminaire, in Revue des Etudes Sud-est Europeens, 2,
1964, pp. 217-228
Janina 1954 - S. A. Janina, Djuchidskie monety iz raskopok i zborau Kujbysheuskoj ekspedicii v Bolgarah
u 1946-1952 gg, in Materialy i issledovanija po arheologii, 42, 1954, (Jlmrna C. A., /(JICY'IUOCKUe MOHembl
U3 pacKonoK u c6opoe Kyi16bl1ueecKoiî 3Kcneoul{UU B Eo!l2apax B 1946-1952 22., Ml1A, 42, 1954, C. 10, NQ
42.)
Pegolotti 1936 - F. B. Pegolotti, La Pratica delia mercatura, ed. by A. Evans, Cambridge (Mass), 1936
Ponomarev 2002 - A. L. Ponomarev, Dengi Zolotoj Ordy i Trapezundskoj imperii: Kuantitativnaja
numizmatika i processy sredneuekouoj ekonomiki, Moscow, 2002 (ITottoMapes A. JI., J(eHb2U 301wmoii
Opob1 u Tparie3yHocKou UMnepuu: KBaHmumamuBHWl HYMU3MamuKa u npol{eCCbl cpeoHeaeKoaoii
3KOHOMUKU, M., 2002)
Ponomarev 2007 - A. L. Ponomarev, Siluer in, siluer aut: Principles for calcu/ating outflow of a medieval
currency, in Istituto Internazionale di Storia Economica "F. Datini". Relazioni economiche tra Europa e
mondo islamico, sece. XIII-XVIII, Prato, 2007, pp. 1008-1026
Ponomarev 2009 - A. L. Ponomarev, Monetary markets of Byzantium and the Golden Horde: State of
Ajfairs According to the Account Books of the Genoese Treasurers of Caffa, 1374-1381, in Morei berega. K
60-ti letiju Sergeja Paulouicha Karpoua, Moscow, 2009, pp. 595-612 (Mape u 6epe2a. K 60-mu 11emwo
Cep2eR IlaB!lOBUl./.a Kapnoea, M., 2009. C. 595-612.)
Reva 2005 - R. Y. Reva, «Uzel schas(ja» u treugolnike: ob odnom tipe rannih monet Azaka, in Trudy
Mezhdunaradnyh numizmaticeskih konferenzij «Monety i denezhnoe obraschenie u mongolskih
gosudarstvah XIII-XVuu.» (I MNK - Saratou, 2001; II MNK -Muram, 2003), Moscow, 2005, pp. 18-23
(Pesa P. IO., «Y3efl Cl./.acmbR» B mpey2oflbHUKe: 06 ooHoM mune paHHUX MOHem A3aKa, TpyiJbl
MeJ1CoyHapOOHblX HYMU3Mamul./.eCKUX KOHţ/jepeHl{UU «MOHembl li OeHeJICHOe o6paUjeHUe B MOHZOllbCl(UX
20cyoapcmeax XIII-XV BB.», (I MHK - Capamoe, 2001; II MHK - MypoM, 2003), M., 2005. C. 18-23)
Stahl 2000 - A. M. Stahl, Zecea: The mint of Venice in the Middle Ages, Baltimore, London, 2000
Tizengauzen 1884 - V. G. Tizengauzen, Sbornik materia/ou, otnosjaschihsja k istorii Zolotoj Ordy, Sanct-
Petersburg, 1884, voi. I. (Tl-13ettray3eH B. r., C6opHUK MamepUQ/lOB, omHOCRUJUXCR K ucmopuu 3011omoii
Opobt, 1884. T. I.)
Tizengauzen 2003 - V. G. Tizengauzen, Sbornik materia/ou, otnosjaschihsja k istorii Zolotoj Ordy,
Moscow, 2003. (Tirnettray3eH B. r., C6opHuK MamepuQ/loB, omHoCRUJUXCR K ucmopuu 3o!lomou OpiJbl ... ,
M., 2003).
322
RUTENIA ROŞIE• ÎNTRE ITALIA, HOARDA DE AUR ŞI MAREA

BALTICĂ: ORIGINEA STANDARDELOR MONETARE DE LA LWOW
ÎN SECOLUL AL XIV-LEA (CU UN SUPLIMENT)
Borysz Paszkiewicz
Monetăria Ruteniei Roşii a început să fie cercetată de numismaţi încă de acum 150 de
ani. Cu toate acestea, ea păstrează în continuare multe secrete. Perioada târzie - de după 1387 -
a acestei monetării, din timpul regelui Vladislav JageHo, a fost cercetată amănunţit de
Stanislawa Kubiak2 (Kubiak 1970). Monedele mai timpurii au devenit doar recent obiectul
cercetărilor amănunţite ale lui Andrii KryfanivskyJ. Cu toate acestea, literatura actuală nu
prezintă, încă, puncte de vedere suficient de temeinice cu privire la data întemeierii şi
constituirea sistemului monetar, dar nici asupra denumirilor de monede, precum şi a modului
în care emisiunile monetare se leagă de izvoarele scrise. Articol de faţă îşi propune să rezolve
aceste probleme.
1. Contextul istoric
În 1340 cnezatul rusesc cel mai puternic şi cu cea mai largă autonomie din sfera de
influenţă a mongolilor, denumit, de regulă, Rusia Halician-Volhyniană sau Rusia Halician-
Volodimiriană4, s-a prăbuşit ca urmare a conflictelor interne şi a stingerii dinastiei
conducătoare. Statul, fiind vecinul răsăritean al Poloniei, cuprindea regiunea dintre cursul
1
[N. R.] În literatura istorică românească s-a încetăţenit folosirea termenilor de „Rusia Roşie" sau
.Rutenia", pentru a desemna întreaga regiune de sud-vest a Ukrainei situată îr.tre Prutul Superior la Est şi
Carpaţii Nordici la Vest. În ciuda acestei norme, la cererea expresă a autorului, redacţia revistei Cercetări
Numismatice a decis păstrarea toponimului de Rutenia Roşie. Autorul face, de asemenea, distincţie în
textul englezesc între termenii „Rus" şi „Russia". Din nou trebuie să menţionăm faptul că în limba română
denumirea încetăţenită a numelui acestei ţări este Rusia, cu varianta „Rusia Kieveană'', pentru perioada
secolelor XI-XIII. În acest caz, având în vedere faptul că în secolul al XIV-iea nu mai poate fi vorba de
.Rusia Kieveană'', redacţia a optat pentru utilizarea consecventă a denumirii de „Rusia". Vezi de asemenea
nota nr. 4. Traducerea în limba română: Andrei Gândilă, Alexandru Oberlander-Târnoveanu, Andra Alexiu
şi Ernest Oberlander-Târnoveanu.
2 Stanislawa Kubiak, Monety pierwszych Jagiellon6w (1386-1444), Wroclaw, 1970.
J A. KryZanivs'kyi, Do pytannia henezy rus'kikh monet Kazimira III, în A sie ieho sriebro: Zbirnyk prac'
na poshanu chlena-korespondenta NAN Ukrainy Mykoly Fedorovycha Kotliara z nahody ioho 70-
richchia, red. vezi: Smolii, Kiev, 2002, pp. 185-98; Idem, Lwows'kii monetnyi dvir u period "uhors'koho"
pidporiadkuvanniia Halychyny (1370-1386 rr.), în Ukraina v Tsentral'no-Skhidnii Ievropi (z
naidavnishykh chasiv do XVIII st., 2, Kiev, 2002, pp. 102-18; A. A. Kryianiwskij, în WN, 47, 2003, 2, pp.
145-62.
4 Termenul „Rus" este din ce în ce mai mult utilizat în literatura de limbă engleză, referitor la spaţiu şi la
structura politică medievală, în locul celui tradiţional de „Rusia". Acesta din urmă, deşi justificat din punct
de vedere istoric, a fost înlocuit cu unul dintre succesorii medievalului „Rus" şi învestit cu alt sens, pentru a
sugera că structura politică având centrul la Moscova de astăzi este continuarea structurilor care au luat
naştere în Evul Mediu timpuriu în jurul oraşelor Novgorod Velikii şi Kiev. Acest lucru pune sub semnul
întrebării caracterul separat al popoarelor ukrainean şi bielorus. Pe de altă parte, istoricii din afara Rusiei
nu au niciun motiv să participe la această manipulare. De fapt, statul moscovit a luat naştere tocmai
datorită distrugerii Kievului şi a anihilării Novgorodului. Prin urmare, Rusia de astăzi este continuatoarea
Ruteniei medievale în acelaşi mod în care Turcia continuă tradiţia Imperiului Bizantin. Termenul latinizat
de .Rutenia" este, în principiu, identic cu cel de „Rus", dar în secolul trecut a fost folosit în special pentru
regiunea şi poporul ce corespund în zilele noastre Ukrainei vestice şi de aceea este cu atât mai adecvată
pentru accepţiunea folosită în articolul de faţă. Termenul de „Rutenia Roşie" (Rus Czerwona) folosit în
literatura poloneză se referă cel mai adesea la districtele: Lwow, Halych, Sanok, and Przemysl.
Borysz Paszkiewicz
superior al râului Narew în nord până la Prutul superior în sud, ajungând, pentru o scurtă
perioadă de timp, chiar până la gurile Dunării în sud şi până la Kiev în est. În a doua jumătate a
secolului al Xiii-lea Lwow a devenit capitala sa. Deoarece unul dintre conducătorii săi, Daniel,
şi-a luat titlul de rege în 1254, succesorii săi au fost numiţi la rândul lor regi, iar statul lor -
Regatul Ruteniei. În 1340 erau prea mulţi pretendenţi la controlul acestei regiuni (Lituania,
Polonia, Ungaria şi Hoarda de Aur) pentru a nu se bloca reciproc. Deşi regele Poloniei, Cazirnir
al Iii-lea (cel Mare) (1333-70), invocând dreptul la succesiune al ultimului conducător al
Ruteniei, a cucerit Lwow-ul după un marş forţat în 1340, el nu a reuşit, totuşi, să îl păstreze.
Puterea în Lwow a fost preluată de Det'ko, un boier rus, iar mongolii şi ruşii au invadat în anul
următor Polonia, ca răspuns la precedentul atac. În urma expediţiei poloneze (şi probabil
ungureşti) din 1341 Det'ko s-a supus regilor Poloniei şi Ungariei ca starost (capitaneus) al Halic-
ului Rus. Partea nordică a statului, Volhynia şi oraşul Volodymyr, au fost apoi ocupate de prinţul
lituanian Liubartas-Demetrius. În acelaşi timp, unele părţi ale frontierei vestice cu Sanok au fost
încorporate Polonieis. Brest şi Drohiczyn, în nord, au fost cucerite de către prinţul lituanian
Kestutis. În 1349 regele Cazimir a cucerit Belz şi vestul Volhyniei, posibil şi Brest. În acest
context, probabil, că Det'ko a pierdut statutul de staroste semi-independent. Deşi unele dintre
cuceriri au fost pierdute în urma contraatacului lituanian din 1350, puterea lui Cazimir asupra
Lwow-ului şi Halic-ului a rămas indisputabilă. Regele Ungariei, Ludovic I (1342-82), cooperând
cu Cazimir, a renunţat la pretenţiile asupra teritoriului Regatului Ruteniei pe perioada vieţii
regelui polon, promiţând că o va cumpăra de la un viitor fiu al lui Cazimir pentru 100.000 de
florini. Armistiţiul dintre Polonia şi Lituania din 1352 a consfinţit suveranitatea lui Cazimir în
Lwow, Halic şi Przemysl şi a prinţilor Lituanieni în Volodymyr, Lutsk, Belz, Chelm şi Brest6. În
Cremenets s-a instaurat un condominiu polono-lituanian condus de prinţul lituanian Gheorghe
Narimuntaitis. În ciuda invaziei conduse de prinţul Liubartas în 1353, când Lwow-ul a fost
incendiat, şi a ocupării efemere a oraşului Volodymyr de către polonezi în 1355-6, echilibrul de
putere s-a menţinut o perioadă mai lungă. Într-un moment necunoscut, între 1352 şi 1359,
Sanok, care fusese încorporat temporar Poloniei, a fost din nou anexat Regatului Ruteniei7.
Aceasta indică faptul că noua formulă statală a fost stabilită în timpul domniei regelui Poloniei.
Totuşi, înainte de 1366, Regele Cazimir a fost recunoscut ca suzeran de către principii Podoliei,
Alexandru şi Gheorghe Karijotaitis. În 1366 regele Cazimir, iniţiind o campanie împotriva
Lituaniei, şi-a extins puterea şi a pus bazele unei noi formaţiuni administrativ-teritoriale în
ţinuturile fostei Rusii Haliciano-Volhyniene pentru o lungă perioadă. Centrul statului şi
frontiera de vest din jurul oraşelor Halic, Lwow, Sanok şi Przemysl formau districtul Rutenia
sau Rutenia Roşie, guvernată după legile locale ale „Ruteniei" pentru jumătate de secol, dar sub
autoritatea supremă a regilor Poloniei. Pe malul sudic al Nistrului, într-un gol lăsat de dispariţia
statului rutean şi ca urmare a declinul Hoardei de Aur, voievodatul Moldovei a pus stăpânire pe
principala rută comercială a Lwow-ului prin anexarea porturilor Mării Negre. Mici ducate
tampon: Podolia, Kremenets', Chelm, Belz, Volodymyr, Lutsk au apărut între Polonia şi Lituania
în nord şi est, pendulând între un suzeran sau altul, în funcţie de puterea acestora (vezi harta).
De cealaltă parte a lor, Marele Ducat al Lituaniei căpăta putere, îndepărtând prin forţă controlul
mongol. Cu toate acestea Cazimir al Iii-lea - probabil, în urma înţelegerii cu mongolii din 1353 -
a plătit Hoardei tribut pentru Rutenia, care a rămas (singurul teritoriu din Podolia păstrat) şi
după moartea luis.
s H. Paszkiewicz, Polityka ruska Kazimierza Wielkiego, Varşovia 1925, p. 106.

6 Jbidem, p. 161.
7 K. Przybos, Urz{!dnicy wojew6dzhva ruskiego XN -XVIII wieku. Spisy, Wroclaw, 1987, p. 291.
8 H. Paszkiewicz, op. cit., pp. 171-2 şi 195.
328
Rutenia Roşie între Italia, Hoarda de Aur şi Marea Baltică: originea standardelor monetare de la Lwow
Urmaşul lui Cazimir la tronul Poloniei, Regele Ludovic I al Ungariei, după ce a preluat
conducerea asupra Poloniei, a dat Rutenia lui Vladislav, ducele de Opeln (Opale), făcându-l duce
de Rutenia în 1371 (privilegiile fiind emise un an mai târziu). În 1378 regele a preluat Rutenia
sub conducere personală. Atât în timpul lui Cazimir, cât şi după moartea acestuia, Rutenia a fost
tratată ca posesiune privată a regelui - moştenirea lui derivând din regulile de succesiune
separate la Regatul Poloniei. Rutenia avea o administraţie fiscală deosebită şi autonomie
bisericească9. Deşi întreaga Polonia era subordonată bisericii metropolitane din Gniezno, regele
a urmărit să creeze o arhiepiscopie latină (catolică) independentă pentru Rutenia (lucru realizat,
în cele din urmă, după moartea sa) cu eparhii sufragante şi în acelaşi timp, s-a îngrijit de
structura existentă a Bisericii Ortodoxe. Pentru armeni a fot creată în jurul anului 1364 o
episcopie separată în Lwow. În 1356 regele a întemeiat un oraş pe baza dreptului de Magdeburg
în capitala Ruteniei, împărţind totuşi „privilegii speciale" locuitorilor non-catolici videlicet
Ormenis, ludeis, Saracenis, Ruthenis et aliis gentibus cuiuscumque condicionis vei status
existant10 • Alte oraşe au fost, de asemenea, fondate pe baza legii germane. Treptat cutumele
poloneze au fost legiferate, ca în cazul moştenirilor bunurilor imobiliare sau a serviciului militar.
Sistemul monetar, care nu existase în Rusia - exceptând secolul al Xi-lea - face parte, de
asemenea, dintre acestea.
2. Tipuri monetare
În prezent ne sunt cunoscute două tipuri de monede ale Ruteniei emise de regele
Cazimir: de argint şi de aramă. Cele de argint au pe avers litera K închisă într-un trifoi cu patru
foi sub o coroană, înconjurată de inscripţia Regis Polonie K, iar pe revers un leu rampant,
încoronat, cu inscripţia Moneta do'i Rucsie K (fig.1). Deşi numele regelui nu figurează pe
aceste monede, monograma caracteristică K, sub coroană, binecunoscută prin construcţiile
ridicate de Cazimir cel Mare, nu lasă nici o îndoială în ceea ce priveşte autoritatea emitentă.
Potrivit lui Zenon Piech, monograma lui Cazimir a avut ca model monograma regelui Ungariei,
Carol Robert şi, iniţial, nu era surmontată de coroană. Momentul în care emblema a fost onorată
de o coroană nu se poate stabili cu certitudine pe baza surselor existente 11 • Putem distinge o
monogramă similară, a împăratului Carol al IV-iea, pe denari piccoli (poppolini) ai oraşului
Lucea bătuţi începând cu anul 1369 12 • Cu toate acestea, modelul pentru aversul monedei lui
Cazimir cel Mare a fost cel al unei monede de argint a lui Ludovic al Ii-lea, Baronul de Vaud
(1302-1349/50) din dinastia de Savoia. Pe aceasta se poate observa litera L într-un trifoi cu
patru foi, înconjurată de patru rozete 1J. Pe moneda lui Cazimir în locul rozetei de sus figurează o
coroană, iar celelalte rozete sunt înlocuite cu inele şi grupuri de trei inele. Modelele dinastiei de
Savoia sunt destul de clare pe monedele emise de ordinul Teutonic din secolul al XIV-lea (Voi
încerca să abordez această temă, nestudiată, încă, într-un studiu separat al monetăriei Ordinului
Teutonic).
Tipul de revers al monedelor de argint este la fel de clar: este stema Ruteniei Roşii,
folosită deja pe sigiliile ultimilor duci ai Ruteniei - Andrei, Leon al Ii-lea şi Gheorghe al Ii-lea şi
9 J. Sieradzki, Polska wieku XN: Studium z czas6w Kazimierza Wielkiego, Varşovia 1959, pp. 102, 262.
10 M. Kapral', (ed.), Pryvilei mista L'vova (XN-XVIII st.), Lwow, 1998, nr. 1.
11
Z. Piech, Symbole wladcy i panstwa w monarchii Wladyslawa Lokietka i Kazimierza Wielkiego, în
Imagines Potestatis. Rytualy, symbole i konteksty fabularne wladzy zwierzchniej. Polska X-XV w. (z
przykladem czeskim i ruskim), red. J. Banaszkiewicz, Varşovia 1994, pp. 123-6.
12 CNI XI, pp. 84-5, nr. 8-15, tab. V: 22; fondată în baza privilegiului acordat de împăratul Carol oraşului
Lucea, în 1369, vezi G.-R. Carli-Rubbi, Delie monete e deli' instituzione delie zecche d'Italia dell'antico, e
presente sistema di esse: e del loro intrinseco valore, e rapporto con la presente maneta dalia decadenza
dell'impero sino al Secolo XVII, vol. I, Mantova, 1754, pp. 341[bis]-344.
1
3 CNI I, tab. XLII: 1.
329
Borysz Paszkiewicz
adoptată de Cazimir cel Mare în calitate de succesor la tronul Ruteniei, fiind ulterior supusă
unei restilizări şi de asemenea, Gi uată cu o coroană 1 4. Imaginea unui leu este stilizată heraldic,
într-o manieră tipică pentru secolul al XIV-iea (îndeosebi pentru prima jumătate a secolului şi
chiar pentru sfârşitul secolului precedent) şi are numeroase analogii pe monede şi sigilii1s din
întreaga Europă Occidentală. Ceea ce diferenţiază leul de pe monedele Ruteniei Roşii de
celelalte este folosirea unei trăsături în formă de semilună multiplicată în trei linii pentru a
forma coama. Aceasta trăsătură este copiată de la groşii 1 6 de Praga (fiind o dovadă a
dependenţei iconografice a monedelor Ruteniei de groşii de Praga), dar nu în mod direct, ci -
aşa cum sugerează Ryszard Kiersnowski şi Andrii l<ryzhanivs'kyi - prin intermediul groşilor de
Meiseen, ai lui Frederick al Ii-lea sau al Iii-lea din 1329-81 1?. Aversul groşilor de Meissen
cuprinde chiar şi tema trifoiului cu patru foi, pe care o putem observa pe monedele Ruteniei
(copiată după grossi gigliati napolitani). Cu toate acestea analogia mai sus menţionată cu
Savoia este mult mai apropiată de aversul Ruteniei.
Inscripţia Regis Polonie K[azimiri] / Moneta Do[min]i Rucsie K[azimi.ri]
arată influenţa monetăriei polone. Inscripţia Regis Polonie K[azimiri] poate fi întâlnită şi pe
kwartnicii polonezi, bătuţi în a doua jumătate a anilor '60 ai secolului al XIV-lea 18 , iar o legendă
similară Mon[eta] r[egis] Po[lonie] Wla[dislai] a apărut pe moneda măruntă cracoviană
emisă de tatăl lui Cazimir. Litera K, care în mod frecvent apare la finalul ambelor inscripţii, este
monograma regelui Cazimir. Atunci când monograma era folosită drept literă, reprezenta un
caracter grafic, în schimb, când era plasată într-o inscripţie, devenea un semn verbal al
conducătorului.
Titlul de „domn al Ruteniei" folosit pe monede şi în majoritatea documentelor regelui
Cazimir, precum şi forma rară Rvcsie s-au aflat în atenţia cercetătorilor vreme îndelungată 1 9. În
documentele ungare întâlnim formula Ruscia. Spre exemplu, documentul emis de regele
Ludovic I, prin care acesta renunţă la drepturile sale ereditare în favoarea Regatului Ruteniei,
sună astfel: Subsidium autem et auxilium contra cruciferos de Pruscia et alias quoslibet, super
factis dumtaxat predicti regni Ruscie... În ambele cazuri, grupul consonantic cz reprezintă
litera s (consoana palatală s) de vreme ce vechiul nume al Sanok-ului era, cel mai probabil,
Sianok. Aceeaşi consoană apare şi în numele rusesc şi polonez Rus' (Rus) 20 • Toate cele trei
variante: cs, cz şi se par să reliefeze o problemă de reprezentare a consoanei palatale slavone s
1
4 S. K. Kuczyilski, Polskie herby ziemskie: Geneza, tresei, funkcje, Varşovia 1993, p. 14 şi J. Kurtyka,
Odrodzone Kr6lestwo: Monarchia Wladyslawa Lokietka i Kazimierza Wielkiego w swietle nowszych
badafz, Cracovia, 2001, pp. 64-5.
1
s Cf. Sigiliul lui Ranieri di Mangiante da Capalbio datând de la începutul secolului al XIV-iea: A. Muzzi, B.
Tomasello şi A. Tori, (ed.), Sigilii ne[ Museo Nazionale del Bargello, Firenze, voi. II: Privati, fasc. 1,
Florenţa, 1988, nr. 1014; sterlingii de Brabant ai ducelui Ioan I din anii 1280: N. Mayhew, Sterling
Imitations of Edwardian Type, Londra, 1983, pl. I: 1-6.
16 Grossus este termenul generic al unei monede de argint mai mari folosit în sursele latine (grosz în
poloneză, hrosh în ruteană/ukraineană). Potrivit normelor acceptate în literatura numismatică engleză,

folosim termenul groschen pentru a desemna monedele bătute după modelul Bohemiei şi grosso pentru
monedele mai uşoare, de origine sudică.
1
7 G. Krug, Die meif3nisch-săchsischen Groschen 1338 bis 1500, Berlin, 1974, pl. 1-7; R. Kiersnowski,
Pradzieje grosza, Varşovia 1975, p. 285; A. A. Kryzaniwskij, în WN, 47, 2003, 2, p. 155.
is vezi: A. Ulianitskii, Monety, chekanennyia Pol'skimi koroliami dlia Galitskoi Rusi v" XIV i XV vv., în
TMO, 1, 1898, p. 126.
19 Ibidem., p. 126.
20
H. Paszkiewicz, op. cit., p. 139. Vezi şi diplomele reginei Maria din 1383 şi 1384: AGZ voi. VII, XIV şi XV.
Pe schillingii prusieni bătuţi între 1380-1382 de Marele Maestru Winrich, se poate citi Prvcie şi mai rar
Prvscie, vezi: voi. F. A. Vossberg, Zur Miinzgeschichte der Stadt Danzig, Berlin, 1843, pp. 96-7. Preotul
bisericii Sf. Maria din Lwow, Nicholas de Sanok, s-a autointitulat Ego Nicolaus Petri de Czanok: AGZ, II,
nr. XXXVIII, iar satul Sitesz (sau Sieciesz) de lângă Lancut a fost denumit Czetyes într-un privilegiu al
cardinalului Demetrius, administrator al arhidiocezei Esztergom: AGZ VIII, nr. XIV.
330
Rutenia Roşie între Italia, Hoarda de Aur şi Marea Balh"că: originea standardelor monetare de la Lwow
cu care se confruntau scriitorii şi gravorii. Este dificil de precizat dacă gravorii din Lwow erau
germani, unguri sau armeni, precum a presupus Kotliar 21 •
Monedele anepigrafe de aramă ale Ruteniei au simbolul trifoiului cu patru foi pe ambele
părţi, înconjurând K-ul încoronat de pe avers şi coroana de pe revers. Trei litere sunt puse pe o
parte sau pe alta - câteodată pe ambele părţi, altădată pe nici una dintre feţe - în jurul figurii
principale; acestea sunt, cel mai frecvent, literele R P K (fig.3), deşi pot să apară aranjate într-o
ordine diferită.
Încă un tip de monedă de aramă atribuită regelui Cazimir are câte o coroană pe ambele
părţi, fără nici o literă 22 • Acest tip anonim este foarte asemănător cu reversul monedelor regelui
Ludovic (1378-82) care aveau nomograma L gravată pe avers. Se cunosc câteva exemplare
bătute din greşeală cu două ştanţe de revers (ambele emisiuni ale lui Ludovic sau pe o parte a
regelui Ludovic, iar pe cealaltă a regelui Cazimir) - aici aveam de-a face în mod evident cu
folosirea, în acelaşi timp, a două ştanţe de revers. Astfel, aceasta este, cel mai probabil, moneda
regelui Ludovic din perioada 1379- 82.
În ciuda opiniei legate de diferenţierea tipologică a monedelor de aramă rutene ale
regelui Cazimir cel Mare, care ar presupune o mai lungă perioadă de emisiuni monetare 2 3, toate
variantele cunoscute reprezintă, în general, acelaşi tip de ştanţă. Aşadar, diferenţierea nu s-a
datorat dorinţei de a face o distincţie între diferitele tipuri ale emisiunii monetare, ci s-a produs
în urma neglijenţei sau a incompetenţei gravorilor (de exemplu, litera încoronată K de pe
revers), prin aranjarea diferită a celor trei litere sau prin înlocuirea lor cu ornamente. Astfel,
emisiunile atelierului erau, probabil, suficient de numeroase, dar nu se băteau neapărat într-un
ritm constant. Literele puse în jurul figurii sunt cel mai frecvent aranjate în ordinea KRP şi sunt
explicate prin Kazimirus rex Polonie. De asemenea, este uşor de observat că structura
aversului monedelor de aramă este aceeaşi cu cea a monedelor de argint, iar literele în
succesiunea R-P, situate pe ambele părţi şi deasupra literei K, repetă inscripţia Regis Polonie
Kazimiri. Diferenţa constă în faptul că ştanţele monedelor de aramă nu ne oferă informaţii în
legătură cu provenienţa lor ruteană. Ele nu includ nici un element legat de oraşul Lwow - spre
deosebire de monede de aramă din secolul al XV-lea, din Rusia Mare, care conţin foarte des
informaţii despre caracterul lor urban.
Aşa cum putem observa, monedele de aramă sunt dependente de cele de argint în
privinţa tipologiei. Cunoaştem un pfenning al împăratului Carol al IV-lea aproape identic pe
ambele feţe, bătut la Lauf, în Bohemia Palatină în 1373 2 4. Pfenning-ul a fost emis după moartea
Regelui Cazimir cel Mare şi nu putem să luăm în considerare decât surprinzătoarea posibilitate
ca acesta să fi fost bătută după modelul unei monede de aramă ruteană, şi nu invers. Mai există,
de asemenea, o monedă de aramă din Crimeea din 1281 cu reversul şi aversul bordate de trifoi
cu patru foi 2 s, dar nu pare să fie cazul introducerii unei noi tipologii.
21
N. F. Kotliar, Monety Chervonoi Rusi v deneinom obrashchenii Pol'skogo gosudarstva v kontse XIV i v
XV vezi:, în NE, 5, p. 97.
22
K. Stronczyiiski, Dawne monety polskie dynastyi Piast6w i Jagiellon6w, partea a III-a, Piotrk6w, 1885,
p.32.
2
3 A Kryfanivs'kyi, în A sie ieho sriebro: Zbirnyk prac' na poshanu chlena-korespondenta NAN Ukrainy
Mykoly Fedorovycha Kotliara z nahody ioho 70-richchia, p. 195
24 Z. Nechanic.kY, Mince Novych Cech (Ceske Fa/ce) za Karla I. a Vaclava N. v letech 1356-1400, Hradec
Krâlove, 1998, p. 19, nr. A/XI/18; D. Steinhilber, Die Pfennige des Wiirzburger Schlages, în JNG, 10, 1959-
1960, p. 126.
2
s vezi: P. Lebedev, Mednaia diuchidskaia krymskaia maneta goda zmei, în NE, 15, 1989, pp. 129-31.
331
Borysz Paszkiewicz
3. Ipoteze legate de cronologie si metrologie

Emisiunile monetare rutene ale lui Cazimir cel Mare, datate imediat după anul 1340 de
către numismaţii secolului al XIX-iea, sunt acum aduse în cea de-a doua jumătate a secolului al
XIV-iea de către cercetătorii polonezi 26 şi plasate în jurul anului 1353 de către numismaţii
ukrainieni 2 7. Unul dintre argumentele pentru datarea mai târzie este legat de politica monetară
a regelui în Polonia: unificare emisiunilor monetare ale Poloniei Mari cu cele ale Poloniei Mici,
şi crearea unui sistem divizionar, datat pe baza primei menţiuni legate de kwartnic-ul polonez
cu puţin timp înaintea anului 136728 • Se presupune că reforma monetară a regelui într-un
teritoriu cucerit recent nu putea să preceadă cu foarte mult timp opera reformatoare din ţara
mamă. Din contră, moneda ruteană de argint pare să fie subordonată kwartnic-ilor polonezi din
punct de vedere metrologic. Aşa cum putem observa, nu este un argument solid, din moment ce
în faţa lipsei unui control regal asupra emisiunilor monetare în teritoriul proaspăt cucerit,
baterea de monedă a devenit o problemă mai urgentă decât reforma sistemului monetar, deja
existent şi funcţional, în Polonia. În aceste condiţii, se poate imagina situaţia în care moneda
ruteană de argint, creată pentru a răspunde nevoilor locale, este urmată de introducerea unei
monede de argint analoage în Polonia, de exemplu, din dorinţa de a realiza o unificare a
emisiunii monetare.
Principalul motiv care a stat la baza emiterii unor monede de argint rutene în prima
jumătate a anilor '50 este un document din anul 1356, prin care Cazimir cel Mare conferă Lwow-
ului dreptul de Magdeburg, ordonând ca orăşenii: de quolibet manso pro censu nobis solvendo
viginti quatuor grossos computando Ruthenicales 2 9, adică "să ne plătească o taxă însumând 24
de groşi ruteni pentru fiecare manso [unitate de măsură a pământului]". Cu toate astea, groşii
ruteni cu care populaţia Lwow-ului trebuia să plătească taxa regelui, nu erau monede reale, ci
erau monede de calcul - având ca analogi grossi Polonicales folosiţi în acel moment în
Polonia3°. Această precizare ar fi fost în întregime izolată, dacă nu ar exista informaţii dintr-un
document referitor la o tranzacţie funciară încheiată în zona Przemysl în 1359. Aceasta se
referea la un preţ de 40 de mărci (sorok hryven), la care se adăuga mohorych (aldămaş) -
echivalându-l cu o kopa de groşi (kopu hroshei)3 1 • Aşadar, acolo unde noţiunea de o kopa
(sexagena) este explicată mai detaliat (deşi acest lucru nu se întâmplă înainte de anii 'So) ea
presupune plata în groşi ruteni. Astfel, putem presupune că situaţia era aceeaşi şi în cazul
prezentat, dar şi că, în acea perioadă ar fi putut exista unităţi de cont, nu monedă efectivă. Cel
din urmă caz - pe care îl discutăm în continuare - se regăseşte în documente abia începând cu
anul 1368. Mărturia descoperirilor indică acelaşi lucru: toate tezaurele care conţin monedă
ruteană emisă de către Cazimir cel Mare au fost ascunse după anul 1370, ceea ce presupune
emiterea acestor monede în ultimii ani ai vieţii regelui.
De curând, A. KryZanivs'kyi a adus un nou argument pentru a susţine o cronologie mai
timpurie pentru începutul monetăriei rutene. Mai întâi de toate, el a observat că în ciuda
tipologiei lor omogene, monedele de argint ale regelui Cazimir se împart potrivit standardelor
metrologice în două categorii: cele mai grele, emise pentru o scurtă perioadă de timp, cu o
greutate medie de 1,71 g, şi cele mai uşoare, în medie 1,28 g (fig. 1-2), care au fost emise până la
sfârşitul guvernării lui Vladislav de Opale, în 13783 2 • În continuare, KryZanivs'kyi a afirmat că
26 R. Kiersnowski, op. cit„ p. 279.

27 A. A. Kryzaniwskij, în WN, 47, 2003, 2, p. 153.
28 R. Kiersnowski, Grosze Kazimierza Wielkiego, în WN, 17, 1973, 4, pp. 214-16.
2
AGZ, vol. III, nr. V; p. 28, M. Kapral', op. cit„ nr. 1.
9
3° R. Kiersnowski, Datai ksztalt reform monetarnych Kazimierza Wielkiego, în WN, 12, 1968, pp. 173-6.
3 1 AGZ, vol. VIII, nr. III.
3 2 A. Kryfanivs'kyi, op. cit„ p. 148.
332
greutatea monedei de argint rutene era aliniată la cea a grosului de Praga, care predomina pe
pieţele monetare din Halic şi Volhynia, încă din prima parte a secolului al XIV-lea. După părerea
sa, moneda de argint ruteană era destinată să fie echivalentă cu o jumătate din grosul de Praga
(după cum era evident în ultimul sfert al secolului al XIV-lea). Moneda bătută după etalonul mai
greu era egală cu o jumătate din grosul de Praga, bătut între 1350 şi 1356 (adică 3,33-3,38 g) şi
cea bătută după un standard mai redus era echivalent cu o jumătate din grosul bătut în
Bohemia, după reforma monetară întreprinsă în 1356 sau în prima parte a anilor '60 (adică 3,0-
3,2 g).
Cu toate astea, etalonul grosului de Praga, fie că este vorba de cel utilizat înainte de
reformă sau după aceasta, nu ar trebui calculat pe baza tezaurul de la Ozork6w, aşa cum a făcut
Kryfanivskyi. Acest tezaur a fost îngropat după 1374, adică la două decenii după emiterea
grosului de Praga reformat. Greutatea monedelor din acest tezaur era considerabil mai redusă,
datorită circulaţiei intense şi a tăierii lor, precum şi a scoaterii din uz a exemplarelor cu greutate
mai mare.
4. Groşii de Praga în Rutenia Roşie şi tăierea lor

Se ştie că groşii de Praga, emişi începând cu 1300, au cunoscut de timpuriu o largă
răspândire în Rusia Haliciano-Volhyniană33. Cea mai veche atestare documentară a prezenţei lor
este privilegiul acordat în 1320 de către ducele Andrei de Volhynia comercianţilor din Cracovia:
Andreas dei gracia dux Ladomiriensis et dominus terre Russie; [„.] Consulibus ac universis
Civibus seu negociatoribus in Civitate Cracoviensi [„.]facimus, quod in Civitate Ladimiriensi,
ubi prius tres grossi solvebantur de quolibet animali, nune vero tantummodo unum grossum
statuimus persolvendum34, Aşadar, putem constata faptul că nu ducele Andrei foloseşte groşii,
ci negustorii din Cracovia. În Cracovia, înainte de 1320, grosul este deja folosit ca monedă
curentă în tranzacţii şi pentru plata taxelor. În documentul volhynian, groşii sunt menţionaţi
fără vreun calificativ anume, lăsând impresia că toată lumea ar ştii la care dintre ei se face
referire. Cu toate că o astfel de terminologie nu este neobişnuită pentru sursele cracoviene, ea
este folosită îndeosebi în registrele municipale3s, în timp ce în diplome se vorbeşte mai ales de
grossi denarii, grossi pragenses, grossi regales, grossi manete usualis)36, De asemenea, trebuie
să se ţină cont de faptul că mărturia cuprinsă în documentul din 1320 a fost interpolată sau
simplificată. Textul privilegiului nu ni s-a păstrat în original, ci doar într-o copie, cuprinsă la
începutul secolului al XVI-lea în codexul numit în epocă Donatus şi cunoscut astăzi drept
.Codexul lui Baltazar Behem". Franciszek Piekosinski scria în legătură cu credibilitatea sa:
"Oricum, nu este copiat cu aceeaşi rigoare impusă în zilele noastre unei persoane care se ocupă
cu transcrierea unor astfel de documente. Se pot găsi cu uşurinţă greşeli în copii şi omisiuni de
cuvinte"37,
Împotriva ideii că groşii de Praga ar fi fost un timp monetar larg folosit în Rutenia în
acea vreme, vorbeşte o diploma provenind de la fratele ducelui Andrei, ducele Leon al Ii-lea de
n Nina A. Soboleva, Nâlezy praiskych grosu na uzemi SSSR, în SNM-Praga, Seria A - Historie, 24, 1970,
3-4, pp. 189-243 şi Eadem, Khronologiia i oblasti rasprostraneniia praiskikh groshei na territorii
byushego SSSR, în Numizmaticeskii sbornik MNO, 4, pp. 48-61.
34 Ibeadem, p. 53. Pentru ediţia documentului vezi: F. Piekosinski, (ed.), Kodeks dyplomatyczny miasta
Krakowa, voi. I, Cracovia, 1879, nota nr. 12; pentru datare vezi: B. Wlodarski, Polska i Rus 1194-1340,
Varşovia 1966. p. 250.
35 marca grossorum, marc grossin- din 1308, vezi: F. Piekosinski şi J. Szujski, Najstarsze ksi~gi i
rachunki miasta Krakowa 1257-1506, voi. I, Cracovia, 1879, nr. 64 sqq.
36 R. Grodecki, Pojawienie si~ groszy czeskich w Polsce, în Wiadomosci Numizmatyczno-Archeologiczne,
18, 1936, pp. 78-9.
37 F. Piekosinski, (ed.), Kodeks dyplomatyczny miasta Krakowa, Cracovia, voi. I, p. XII.
333
Borysz Paszkiewicz
Halic. Data emiterii privilegiului este necunoscută, dar ea trebuie să fi fost emisă înainte de
moartea ducelui, în 1321/3. Prin aceasta Leon al II-lea vinde advocatia, adică 0 funcţie din
consiliu municipal din Przemysl, pro [ ... ] duas marcas auri et quadraginta stamina panni
flavei, alias szynych3 8 • Această tranzacţie a fost efectuată fără a se folosi groşi sau argint sub altă
formă.
Prima informaţie scrisă referitoare la prezenţa groşilor de Praga în Rutenia provine din
1352, din documentele de întemeiere a satelor în districtul Sanok. Acestea erau, cel mai adesea,
situate exact pe graniţa districtului Cracovia, lângă Dukla:i9, unde influenţa pieţei monetare poloneze
era deosebit de puternică. Trebuie, de asemenea, să reamintim faptul că în 1341 districtul Sanok a
fost încorporat temporar la teritoriul Coroanei polone şi, cu toate că în 1359 făcea din nou parte din
Rutenia4°, ar fi putut să păstreze sistemul monetar consolidat în perioada de dominaţie polonă.
Prima menţiune nu defineşte încă tipul acelor groşi, dar prin comparaţie cu taxele fixate la puţin
timp după aceasta, ne dăm seama că era vorba de grossi pragenses. Regulamentele oraşului Lwow
(Willkăr) din 1360 stabilesc amenzi: mediifertonis,fertonis integri4 1 • Acestea vorbesc pentru prima
dată de unitatea de calcul numităferto în Rutenia, ceea ce ar putea indica folosirea groşilor de Praga.
În afara graniţelor districtului Sanok prima informaţie explicită despre groşii de Praga apare mult
mai târziu, în renta feudală impusă oraşului Lwow în 1368 (de quolibet manso seu laneo solubili
duodecim grossos Pragenses infesta beati Martini singulis annis nobis et successoribus nostris pro
censu et decima so/vere tenebuntur}P şi apoi în rentele satelor şi oraşelor introduse de ducele
Vladislav de Opale în 13714:i. Abia în anul 1374 - cum se va vedea imediat- o monedă locală apare în
aceste documente şi este imediat echivalată în groşi de Praga, ceea ce le va asigura în continuare
supremaţia.
Merită să
ne oprim atenţia şi asupra unui document acordat Lwow-ului în 1368: aici.
unde cu 12 ani înainte taxele erau plătite în groşi ruteni, acum putem observa - că în situaţii
similare şi pentru acelaşi beneficiar - acestea erau fixate în groşi de Praga. Astfel, importanţa
groşilor de Praga a crescut - iar cea a groşilor ruteni a scăzut.
În cele ce urmează ne vom ocupa de tezaurele de groşi de Praga din cea de-a doua
jumătate a secolului al XIV-iea. Acestea sunt descoperiri din ducatul de Halic-Volodymir care nu
conţin emisiuni monetare care să depăşească perioada lui Ioan cel Orb(+ 1346) :
1. Demidovo, raionul Zhidachov, oblast' Lwow, Ukraina (1896). de la Venceslas al II-iea,

groşi tăiaţi (3), de la Ioan, groşi netăiaţi (21) şi groşi tăiaţi (38), groşi neatribuiţi (3);
podoabe de argint (15)44.
:1 8 şi S. Kuras, Zbior dokumentow malopolskich, partea a IV-a: Dokumenty z lat 1211-

I. Sulkowska-Kuras
1400, Wroclaw, 1969.
:19 1352: fertonem grossorum„„ decern scotos„„ duos scotos .. „ AGZ VIII, nr. I; 1359: decern scotos
grossorum Pragensium numeri nostri regni, AGZ VIII, nr. II; 1359: decem scotos grossorum Pragensium
numeri regni nostri, I. Sulkowska-Kuras şi S. Kuras, op. cit„ nr. 960; 1359: mediam marcam„., quatuor
scotos grossorum pragensium polonicalis numeri AGZ III, nr. IX.
4° K. Przybos, Urz<:dnicy wojewodztwa ruskiego XIV -XVJTT wieku. Spisy, Wroclaw, 1987, p. 291.
4' AGZ III, nr. X.
4 2 AGZ III, nr. XIX; M. Kapral', op. cit., p. 34, nr. 3.
4:1 În ordine cronologică: I. Sulkowska-Kuras şi S. Kuras, op. cit„ nr. 1012; AGZ III, nr. XXI; S. Kuras (ed.).
Zbior dokumentow malopolskich, partea I: Dokumenty z lat 1257-1420, Wroclaw, 1962, nr. 139; AGZ\11.
nr. IX; L. Rzyszczewski şi A. Muczkowski, (eds.), Codex diplomaticus Poloniae, voi. I, Varşovia, 1847. nr.
CXXXIII; AGZ V, nr. VIII; I. Sulkowska-Kuras and S. Kuras, op. cit„ nr. 1022; AGZ II, nos N-\1; L
Rzyszczewski şi A. Muczkowski, op. cit„ nr. CXXXIV; AGZ V, nr. V; AGZ VII, nr. XI; AGZ VIII, nr. IX; AGZ
Vili, nr. XII; AGZ V, nr. XI, etc, etc.
44 Nina A. Soboleva, în SNM-Praga, Series A - Historie, 24, 1970, 3-4, nr. 11; M. Kotlar, Znaleziska monet
z XIV-XVII w. na obszarze Ukraifrskiej SSR: Materialy, Wroclaw, 1975, nr. 38.
334
2. Jaroslaw, reşedinţa de comitat, voievodatul Podkarpackie, Polonia (1951). Venceslav

II, gros (1); Ioan, gros (1)4s.
3. Lutsk, reşedinţă de raion, oblast' Volhynian, Ukraina (1866). Venceslav al Ii-lea şi
Ioan, groşi (185); lingouri de argint (3)4 6 •
4. Lwow, reşedinţă de raion şi oblast', Ukraina (1912). Venceslav al Ii-lea, groşi tăiaţi la
greutatea de i.70-1.99 g; Ioan cel Orb, groşi tăiaţi la greutatea de i.4-3 g47.
5. Przemysl, reşedinţă de comitat, voievodatul Podkarpackie, Polonia (1958/9).
Venceslav II, gros (1)48.
6. Trepcza, comitatul Sanok, voievodatul Podkarpackie, Polonia (1993). Ioan, gros tip
Castelin 1 (1), gros tip Castelin 1 sau 28 (1), ambele tăiate la greutatea de 2,44 şi 2,48
g49,
Aşa cum putem observa, descoperirile din această zonă întinsă nu sunt numeroase şi
sunt de două feluri: groşii provenind din descoperiri izolate, în trei locuri din apropierea graniţei
cu Polonia. Toate cele trei locuri erau oraşe relativ mari în perioada cercetată (Trepcza este cel
mai important oraş din Sanok)s0 • Două tezaure provin din centre mari (reşedinţe de ducat), iar
cel de-al treilea dintr-o localitate mai mică. Aşadar, cu excepţia tezaurelor de la Lutsk şi Lwow,
avem de-a face cu o situaţie tipică pentru perioada de început a expansiunii groşilor de Pragasi,
aşa cum, de altfel, se întâmplă şi în Polonia: monedele încep să intre în circulaţie în oraşe şi, mai
mult chiar, devin obiect al procesului de tezaurizare. Tezaurul descoperit într-un oraş important
reprezintă, în orice caz, semnalul următoarei etape a răspândirii acelor monede - atunci când
devin un element în capitalul negustoresc. Descoperirile de groşi de la Trepcza pot fi datate
înainte de încorporarea temporară a Sanok-ului la Regatul Poloniei în 1341, pentru că în 1339
oraşul a fost transferat din vechea Trepcza în amplasamentul pe care îl ocupă şi astăzi. Aceasta
corespunde cu faptul că groşii regelui Ioan aparţin variantelor timpurii. O altă diferenţă care
trebuie observată, în raport cu materialul polonez, este aceea că în Trepcza - şi nu numai -
printre groşi apar monede tăiate, situaţie care nu poate fi remarcată şi în cazul celorlalte zone, în
acest stadiu timpuriu de circulaţie. Din păcate, această caracteristică este trecută cu vederea în
publicaţiile de descoperiri mai vechi sau în cele ale amatorilor.
Am putea emite o presupunere îndrăzneaţă, conform căreia groşii de Praga au apărut în
Rutenia Roşie în anii '30, cam în aceeaşi perioadă ca şi în Mazovias 2 • Cu toate acestea, ele apar
în număr mai semnificativ numai împreună cu monedele de la împăratul Carol al IV-lea, însă nu
înainte de jumătatea secolului. De asemenea, o mult mai vizibilă prezenţă a groşilor de Praga
poate fi semnalată în Moldovas3, ceea ce indică faptul că aceste monede au ajuns acolo nu prin
45 Stanislawa Kubiak, Znaleziska monet z lat 1146-1500 z terenu Polski. Inwentarz, Poznan, 1998, nr. 367.
46 Nina A. Soboleva, op. cit., nr. 5 ; M. Kotlar, op. cit., nr. 54.
4; M. Kotlar, op. cit„ nr. 41; S. Pyvovarov, Numizmatychni pam'iatky XIV st. na Bukovyni, in Hroshovyi
obih i bankivs'ka sprava v Ukrai'ni: mynule ta suchasnist', eds. R. Shust e. a„ Lwow, 2005 [2006], p. 139.
48 Stanislawa Kubiak, op. cit„ nr. 627/Il.
49 Jbeadem„ nr. 778; B. Paszkiewicz, Trepcza, gm. Sanok, woj. Krosno, în WN, 39, 1995, 3-4, pp. 159-160.
;o J. Ginalski, Fragmenty dw6ch stilus6w z grodziska "Horodyszcze" w Trepczy kolo Sanoka, in Polonia
Minor medii aevii: Studia ofiarowane Panu Profesorowi Andrzejowi iakiemu w osiemdziesiqtq rocznic~
urodzin, red. Z. Wofoiak şi J. Gancarski, Cracovia-Krosno, 2003, pp. 369-80.
51 B. Paszkiewicz, Pieniqdz g6rnoslqski w sredniowieczu, Lublin, 2000, pp. 45-7.
52 Idem, Reforma monetarna kr6la Waclawa II w Polsce, în WN, 45, 2001, 1, p. 25.
s.1 Numai în Basarabia şi Bucovina (în present Republica Moldova şi Bucovina de nord, în prezent parte din
Ukraina) au fost înregistrate 10 exemplare. Acestea sunt numai descoperiri izolate: Cernăuţi, Ioan I, groşi
(1); Mărcăuţi, rai. Briceni (1969): Venceslas al II-iea, groşi (1); Fuzovka, rai. Rezina (1967): Venceslas al 11-
lea, groşi (1), Ioan I, groşi (1); Orheiul Vechi, rai. Orbei (1947-55 şi înainte de 2002): Ioan, groşi tăiaţi până
la greutatea de 2,28 g şi 1,17 g (2); Costeşti-Gîrla, rai. Cotovschi (1946-59): Ioan, groşi (1); Zelena Lypa,
Bucovina (înainte de 2002): Ioan, groşi tăiaţi până la greutatea de 1,80 şi 1,18 g (2). A. A. Nudel'man,
Topografiia kladov i nakhodok edinichnykh monet, Chişinău 1976 (Arkheologicheskaia karta Moldavskoi
335
Borysz Paszkiewicz
Rutenia Roşie, ci prin Ungaria. În mod straniu, nici un gros de Praga nu a fost înregistrat (până
în 1975) în arealul Moldovei medievale în tezaurele datând înainte de mijlocul secolului al XIV-
leas4.
Tăierea groşilor este în mod cert întâlnită peste tot, ca o practică uzuală de a obţine un
profit ilicit de pe urma monedelor din metal preţios aflate în circulaţiess. Cu toate astea, în
Rutenia aceste îndeletniciri erau atât de larg răspândite, încât creează impresia unui fenomen
obişnuit: transformarea groşilor - mai ales a celor noi - în monede curente cu o greutate mai
mică decât cea originală. Datarea şi motivele acestui fenomen sunt în continuare controversate.
Wlodzimierz Bagienskis6 a presupus, astfel, că - nu numai în Rutenia - standardul emisiunilor
timpurii de groşi, care au rămas în circulaţie, a fost ajustat pentru a fi echivalaţi cu groşii
devalorizaţi ai lui Venceslas al IV-iea.
Jerzy Pininskis7 indică faptul că exemplarele tăiate - în opinia lui - datează încă din
prima jumătate a secolului al XIV-lea (ipoteză care nu a fost confirmată, cu toate astea, de
cronologia tezaurelor citate de el). Andrii Kryfanivs'kyis 8 emite opinia că fenomenul a cunoscut
în Rutenia o mult mai mare răspândire decât în celelalte părţi şi, în acelaşi timp, urmăreşte
modul în care se modifică standardele monedelor tăiate de-a lungul timpului. În vreme ce unele
monede emise de Ioan sunt tăiate până la jumătatea flanului (ca în cazul celor de la Trepcza,
cântărind în jur de 2,46 g şi al tezaurului de la Lwow descoperit în 2000 - despre care nu
dispunem de informaţii privind greutatea), alte monede au întregul flan tăiat şi cântăresc
aproximativ 1,51 g. La aceştia se adaugă şi groşii tăiaţi mai târziu ai lui Carol al IV-lea, cu o
greutate încă şi mai mică, dar care provin din descoperiri ulterioare domniei lui Cazimir cel
Mare. I urii Kozubovs'kyi (adeptul începuturilor timpurii ale monetăriei din Lwow) sugerează fie
că groşii tăiaţi au precedat emisiunile de monedă locală, fie că ar fi fost făcuţi în perioada unei
întreruperi a activităţii monetăriei din Lwows9. O cercetare detaliată a cronologiei procesului de
tăiere al monedelor ar necesita accesul la colecţiile din Lwow şi Kiev.
5. Un gros rutean sau un kwartnic rutean?

Din vreme ce dimensiunea groşilor de Praga a fost redusă în Rutenia încă din anii '30
(Trepcza- Sanok) şi '40 ai secolului al XIV-iea, înseamnă că standardul lor nu a răspuns nevoilor
locale. Fenomenul tăierii în masă a groşilor este un argument care infirmă ideea potrivit
căreia groşii de Praga au constituit baza sistemului monetar în Rutenia. Dimpotrivă, lucrurile
SSR, 8), p. 134, nr. 4, p. 138, nr. 27, p. 140, nr. 33/11, p. 148, nr. 67/3; Nina A. Soboleva, op. cit., nr. 13; G.
A. Kozubovskii, K voprosu ob obrezannykh prafakikh groshakh, în Dvenadtsataia vserossiiskaia
Numizmaticeskaia konferentsiia, Moscova, 2004, p. 113; S. N. Travkin, O dvukh monetakh iz Severo-
Zapadnogo Prichernomor'ia i nekotorykh Numizmaticeskikh siui.etakh, sviazannykh s nimi, în Desiataia
Vserossiiskaia Numizmaticeskaia konferentsiia. Tezisy dokladov i soObscenii, Moscova, 2002, pp. 115-17;
S. Pyvovarov, op. cit., pp. 137-8.
54 A. A. Nudei' man, K voprosu o sostave denefoogo obrashcheniia v Moldavii v XIV - nachale XVI vv., în
Karpato-dunaiskie zemii v srednie veka, Chişinău 1975, pp. 94-124.
55 Nemulţumirea Consiliului General al Comunei din Siena de la 3 iulie 1309 poate fi citată ca exemplu:
... quod cum maneta grossa de argento senensi, florentina et pisana que currit et expenditur in civitate
Senarum pro duobus so/dis sit valde corrupta, incisa et vitiata, ita quod quasi nullus grossus dictarum
monetarum reperitur legalis ponderis ad quod fuerunt primitus fabricati ... , vezi: A. De! Mancino,
Attribuzione di una singalare iminazione def bianco di Pisa, în RIN, ser. V, voi. 12, 1964, p. 147.
5 6 W. Bagienski, Obci~te grosze praskie na Rusi Czerwonej, în Biuletyn Numizmatyczny, 1983, pp. 47-50.
57 J. Pininski, Obci~te grosze czeskie Jana Luksemburskiego, în Nummus et historia: Pieniqdz Europy
5redniowiecznej, eds. S. K. Kuczynski e. a., Varşovia pp. 153-8.
s8 A. A. Kryzaniwskij, în WN, 47, 2003, 2, pp. 155-7.
59 G. A. Kozubovs'kyi, loc. cit.
Ruteniu Roşie între Italia, Hoarda de Aur şi Marea Baltică: originea standardelor monetare de la Lwow
stăteau cu totul altfel şi anume: groşii de Praga au fost modificaţi pentru a se potrivi unui alt
sistem6°. Cărui sistem atunci?
Nu era vorba despre sistemul căruia îi aparţineau monedele rutene de argint ale lui
Cazimir cel Mare. Nici prima greutate a groşilor tăiaţi (2,46 g?), nici următoarea (1,51 g) nu au
întrunit standardele monedelor rutene de argint - în comparaţie cu acestea standardul
monedelor de argint din Rutenia şi Bohemia fiind de 0,830-0,850 61 •
Greutatea de 1,51 g este specifică şi altei unităţi monetare, binecunoscută din numeroase
tezaure descoperite în estul Rusiei Haliciano-Volhyniană: dirhamului tătăresc care cântărea
1,52-1,56 g la sfârşitul domniei lui Ozbeg Khan şi în timpurile lui Gânî Beg (1342-57) 62 • Tot
apropierea de sistemul monetar tătăresc ar putea explica fixarea primului standard al groşilor
tăiaţi, din moment ce examinarea unui număr mai ridicat de exemplare indică faptul că
monedele de la Trepcza au determinat supraestimarea acestuia. Ar fi putut fi o jumătate de
mithkal, principala unitate de măsură din spaţiu arab şi tătăresc, echivalentă a 3 dirhami (o
jumătate din 4,56-4,68 g înseamnă 2,28-2,34 g). Această speculaţie rămâne să fie comparată cu
rezultate cercetării unui tezaur de groşi tăiaţi descoperit în anul 2000 la Lwow şi nepublicat
încă. Caracterul larg răspândit al groşilor tăiaţi după standardul unui dirham, avându-şi
rădăcina în schimburile monetare dintre Lwow şi teritoriile aflate sub stăpânire tătară, graţie
comerţului intens, ne permite să lansăm ipoteza conform căreia groşii ruteni din sursele scrise
au exact greutatea unui dirham şi că groşii de Praga sunt tăiaţi pentru a avea aceeaşi
greutate ca dirhamul.
Trebuie să considerăm groşii ruteni, în care s-a făcut calculul din 1356, ca fiind nişte
monede de calcul şi nu ca nişte monede reale, acestea din urmă apărând mult mai târziu în
izvoarele scrise. În anul 1368 regele Cazimir i-a acordat lui Jan din D~bica calitate de primar
(advocatia) în Sudova Vishnia lîngă Lwow. Acesta din urmă a fost recompensat, pe lângă alte
lucruri, cu: et specialiter una quarta seu medio grosso de quolibet iuramento 63. Termenul una
quarta face referire la o monedă cunoscută sub denumirea de kwartnic sau o jumătate de gros.
Regele Cazimir a emis astfel de monede în Polonia cu un an înainte 64. Cu toate astea, nu se
precizează dacă este vorba de monede poloneze - aşadar se referă la monedele locale. Expresia
quarta seu medio grosso face probabil trimitere la numele original şi la locul ocupat de
monedele Cazimir cel Mare pentru Rutenia în sistemul monetar (termenii quarta, quartensis,
lcwartnic, reflectă valoarea de 1/4 skojec (scotus), o unitate egală cu doi groşi de Praga.
Primele monede de argint rutene cântăresc 1,71 g. Greutatea lor dublată este 3.42 g. În
tezaurul lui Stare Jeseneany, în care varianta a 4-a a groşilor ai lui Carol al IV-iea - emişi la
începutul anilor '60 - este prezentă în cel mai recent şi cel mai numeros grup, greutatea medie a
unei monede este de aproximativ 3,586 g6 s, greutate care ar trebui să fie considerată standardul
de batere a acestor monede. Astfel, rata de schimb a kwartnic-ilor ruteni a fost supraestimată cu
cel puţin 5 procente. Un astfel de cuantum al cheltuielilor de batere şi a taxelor pentru dreptul
6o Pentru o abordare asemănătoare privind dirhamii Hoardei de Aur care circulau în regiunea Kama, vezi:
A. G. Mukhamadiev, Ob obrezannykh monetakh v Voliskoi Bolgarii v kontse XIV vezi: (Malo-Atriasinskii
klad), în NE, 8, 1970, pp. 53-66.
61 F. Piekosinski, O monecie i stopie menniczej w Polsce w XIV i XV wieku, Cracovia, 1878, p. 33 - din
păcate nu cunoşteam rezultatele cercetării moderne privind standardul metrologic mondelor rutene de
argint ale lui Cazimir cel Mare, dar vezi post scriptum de mai jos; S. Vesely, Praiske grose Karla IV., în NS,
10, 1967-1968, p. 125.
62 A. G. Mukhamadiev, Bulgaro-Tatarskaia monetnaia sistema XII-XV vv„ Moscova, 1983, p. 76; G. A.
Fedorov-Davydov, Denefooe delo Zolotoi Ordy, Moscova, 2003, p. 15.

6J F. Piekosinski, (ed.), Kodeks dyplomatyczny Malopolski, vol. III, 1333-1386, Cracovia, 1887, nr.
DCCCXII.
64 P. Kiersnowski, în WN, 17, 1973, 4, p. 215.
li5S. Vesely, în NS, 10, 1967-1968, p. 129.
337
Borysz Paszkiewicz
de a bate monedă impuse pe metalul monetizat este foarte frecventă pentru perioada
respectivă66. Oricum, standardul a unui kwartnic a fost scăzut rapid cu 1/4, de la 1,71gla1,28 g.
Cele două monede mai uşoare cântăresc 2,56 g, deci 15-20 procente mai puţin decât grosul de
Praga reformat după 1360 (3,0-2,0). Aşadar nu mai exista legătura cu modelul metrologic
bohemian şi, prin urmare, nici un motiv pentru a numi aceste monede kwartnic sau jumătate de
groşi. Greutatea de 1,28 g nu indică o legătură nici cu groşii de Praga tăiaţi, nici cu dirhamii
Hoardei de Aur. Dacă vrem să aflăm de unde a derivat standardul lor de greutate, trebuie să
începem prin a le stabili originea numelui acestor monede.
În 1374 Vladislav, duce de Opale şi Rutenia, acordă oraşelor Zabokruki şi Branice Oângă
Lwow) dreptul de a colecta taxele, prilej cu care a stabilind taxa pe vatră (fumăritul), după
modelul celei din 1371, duos grossos latos, dar adăugând de această dată vei quatuor parvos67.
Această menţiune confirmă raportul de schimb între un gros mic (rutean) şi unul mare (de
Praga), pe care o putem observa comparând rentele feudale stabilite pentru Lwow în 1356 (24 de
groşi ruteni) şi 1368 (12 groşi de Praga), acestea fiind cele mai vechi exemplare de monede
rutene şi cei mai timpurii groşi ai lui Carol. Există mai multe menţiuni similare, din 137468,
provenind tot din districtul Sanok, deşi actele fără această rată de conversie predomină.
Unitatea de calcul şi grosul Ruteniei apar în paralel cu grosul mai mare, iar termenul mic sau
diminutivul grosik se află în evidentă opoziţie cu grosul „mare" sau „lat/larg'', ceea ce ar putea
desemna o monedă bătută în Bohemia sau un gros de calcul polonez. În 1377 ducele Vladislav
aprobă vânzarea satului Malech6w de lângă Lwow pentru decern marcis grossorum consueti
numeri Rutinicalis69. Între 1384-5 găsim atestări ale groşilor Lemburgensis pagamenti, grossi
paroi, ale Rutenicalis pagamenti şi ale monedelor poloneze 1°. În 1392 şi 1399 apare expresia
grossi numeri ruthenicalis, iar mai târziu, în secolul al XV-iea putem întâlni deja grossi paroi,
grosziki male, grossuli, grossiculi, grosselles şi male groschin11 • Diferenţa de valoare dintre cele
două tipuri de groşi, clar subliniată în documente, ne putem permite să susţinem că avem de-a
face cu o unitate monetară de argint cu valoarea nominală de jumătate de gros praghez,
denumită de asemenea grosso şi echivalentă cu grosul rutean din 1356.
Dacă aceste monede mai uşoare erau denumite groşi ruteni, concluzia pe care o putem
trage este că standardul de batere a kwartnic-ilor a fost ajustat în conformitate cu unitatea de
calcul existentă în Rutenia - grosul. Un kwartnic rutean, având în continuare ca nominal o
jumătate de gros de Praga, a început să fie desemnat, în acelaşi timp, cu numele de gros rutean
- pierzându-l pe cel iniţial care era neobişnuit în Rutenia. Fenomenul de dezvoltare
independentă a standardelor monetare şi a unităţilor monetare, adică aducerea monedelor
aflate în circulaţie la standardele admise şi "uşurarea" lor, este vizibilă în special în Italia, din
66 La Ragusa în 1356, taxa pentru întregul proces de batere a monedelor s-a redus la 11 dinari pentru 192,
adică 5,7%, vezi: D. M. Metcalf, Coinage in South-Eastern Europe, Londra, 1979, p. 197. Conform
capitularului veneţian din 1278, taxa globală impusă pe argintul folosit pentru baterea monedelor era de
2,3 %, A. M. Stahl, Zecea: The Mint of Venice in the Middle Ages, Baltimore-Londra, 2000, p. 173· A.şa cum
evidenţiază Pegolotti, în monetăria tătărească din Azaq (Tana) pentru baterea a 202 dirhami se impunea o
taxă de 12 dirhami, adică 5,9% din argint monetizat; G. A. Fedorov-Davydov, op. cit., p. 35).
67 AGZ VII, nr. X.
68 1. Sulkowska-Kuras şi S. Kuras, op. cit., nr. 1026, 1035, 1037; AGZ III, nr. VII.
69 AGZ III, nr. XXIII.
7° F. Piekosinski, O monecie i stopie menniczej w Polsce w XIV i XV wieku, p. 188.
7' Stanislawa Kubiak, Monety pierwszych Jagiellon6w (1386-1444), Wroclaw, 1970, p. 244; F. Piekosinski,
op. cit., p. 199·
Rutenia Roşie între Italia, Hoarda de Aur şi Marea Baltică: originea standardelo„ monetare de la Lwow
cauza complexelor relaţii monetare locale7 2 din sistemul monetar local, deşi este un fenomen
larg răspândit în sistemele monetare din Evul Mediu târziu.
6. O kopa şi o marcă ruteană

O unitate monetară numită kopa în ruteană sau sexagena în latină este, de asemenea,
folosită împreună cu o marcă de groşi ruteni sau o marcă de calcul ruteană. Aşa cum putem
deduce din denumirea sa, este compusă din 60 de unităţi de valoare mai mică. În mod
surprinzător, această unitate a fost declarată ca echivalentă a mărcii în câteva rânduri. În 1359,
la încheierea unei tranzacţii funciare însumând un sorok hryvien (40 mărci)73. În 1382, o
datorie de acto sexagenis a fost plătită în două rate de câte IIII marcas74. În 1385, două rate au
fost plătite pentru cumpărarea de bunuri imobiliare: X sexagenas ... şi sequenti X marcas
sexagenarum?s. În 1386 o datorie semnalată într-o notă este interşanjabil desemnată nonaginta
sexagenis rutenicalis pagamenti şi XC marcis76 • În cele din urmă, în 1388, o datorie a fost
contractată în mărci de groşi şi însuma mai mult de 50 de bucăţi: X marcas grossorum cum L
grossis77.
Suntem informaţi despre valoare unei kopa dintr-un registru de datorii al anului 1386.
O femeie din Lwow, Malgorzata, văduva lui Fryczko din Smotrych, îi datorează lui Johann
Bobiraw din Torun 155 de mărci de calcul prusiene (centum quinquaginta quinque marcis
pruthenicalis numeri). Din această datorie, ea restituie în prezenţa consilierilor 48 de kopa
(XVLIII sexagenas). Restul, adică 50 de kopa (L sexagenas), urmează să fie plătit de Hensel
Gosel în contul bunurilor pe care Fryczko i le-a lăsat la un moment dat78 . Astfel, 155 de mărci
prusiene sunt echivalente cu 98 kopa. O marcă prusiană conţine aproximativ 38/60 dintr-o
kopa. Dacă calculăm greutatea mărcii prusiene luând ca reper greutatea standard a unui
schilling prusian (1,71 g x 60 schillingi ce compun o marcă de cont), ar rezulta 2,7 g (102,6 g:
38), adică 1/60 dintr-o kopa. 2,7 g pot reprezenta două unităţi, fiecare cântărind 1,35 g. Această
unitate ar putea să fie un gros rutean, care cântărea, de fapt, 1,28 g, cu o supraestimare greutăţii
standard de 5,5 % pe care am putea să o punem în legătură cu cheltuielile de batere şi taxele
pentru dreptul de a bate monedă (brassage şi seigniorage). Poate fi vorba de o preferinţă
pentru moneda locală, este vorba de puritatea ei uşor mai înaltă sau avem de-a face cu nişte
schillingi cu o greutate efectivă mai redusă? Aşadar, o kopa număra în aceea perioadă 120 de
groşi ruteni?
Pentru ceva vreme şi numai în documentele scrise în limba slavonă, de redacţie rusă din
Rutenia, această marcă-kopa de groşi ruteni este definită drept o marcă de greutate: în 1366,
tranzacţia care s-a ridicat la sta hryvien viesnych (o sută de mărci-greutate) a fost sărbătorită cu
un aldămaş, mohorych, în contul a două mărci de greutate: mied în valoare de o marcă şi bere
de cealaltă (o pit" mohorych [ ... ]za dvie hryvnie viesny: i miedu za hryvnu a piva za hryvnu)79.
În 1370, a fost încheiată o tranzacţie care s-a ridicat la şase kopa de groşi, de argint cântărit (6
.,., A. Saccocci, 1l quartarolo: Un nominale bizantino prodotto in Occidente (sece. XIII-XIV), în Inspecta
nummo: Scritti di numismatica, medaglistica e sfragistica o sqqerti dagli allievi a Giovanni Gorini, a
cura di A. Saccocci, Padova, 2001, p. 151
TJ AGZ III, nr. III.
74 A. Czolowski, (ed.), Najstarsza ksii:ga miejska 1382-1389, Lw6w, 1892, (Pomniki dziejowe Lwowa z
archiwum miasta, I), nr. 27.
75 Ibidem, nr. 239.
76 Ibidem, nr. 397.
71 Ibidem, nr. 679.
711 Ibidem, nr. 479.

7'J AGZ VUI, nr. vezi:
339
Borysz Paszkiewicz
kop hrosh viesnoho sriebra) 80 . Astfel, putem presupune că o kopa-marcă a fost iniţial un lingou
de argint. Tezaurul de la Lutsk (186~) 81 ilustrează asocierea a două lingouri cu groşi timpurii din
Bohemia. Acestea cântăresc 206,09 g şi respectiv 194,00 g82 , iar 1/60 din ele reprezintă 3,44 g
sau 3,24 g. Prima dintre aceste valori este identică cu greutatea unui gros de Bohemia
echivalentă cu un kwartnic, cea mai veche monedă ruteană de argint de la Cazimir cel Mare.
Vom demonstra în continuare faptul că tocmai această unitate venită din sud, cântărind un pic
peste 206 g, a jucat un rol important în circulaţia monetară a Ruteniei Roşii. Putem presupune
că această unitate a fost confruntată cu greutatea grosului de Praga pe la 1360 şi a fost
recunoscută ca echivalentă a 60 de groşi şi după introducerea kwartnic-ului - echivalentul a
120 de astfel de monede 8 3. Putem presupune că în jurul anului 1368 scăderea în greutate a
monedelor rutene de la 1,71gla1,28 g a rupt legătura dintre „o marcă de groşi în argint cântărit"
şi o kopa de groşi, fiecare gros fiind socotit 2 kwartnic-i. De aceea, menţiunile legate de mărcile
de greutate dispar după anul 1370. A rămas o unitate monetară de calcul kopa/hryvna care era
echivalentă cu 120 de groşi ruteni.
7. Etaloanele metrologice ale grosului rutean şi originea monedelor de aramă

De ce erau numiţi groşii ruteni, astfel şi ce model metrologic urmau? După cum ştim,
existau două "familii" de groşi. Gros tournois, gigliato de la Napoli şi groşi de Praga aparţin
grupului cu greutate ridicată; la început aveau în jur de 4 g, veneau de la RomaB4 şi fiecare
standard avea propria zonă de imitare acoperind Europa Centrală şi de Vest şi Răsăritul latin.
Cealaltă linie de groşi provine din nordul Italiei, unde la sfârşitul secolului al Xii-lea monedele
de argint au început să fie treptat mărite în greutate, începând de la aproximativ 1,46 g în
Genova la aproape 2,18 g în Veneţiei 8 s. Groşii de acest tip, pe de o parte - împreună cu influenţa
politică şi comercială a Veneţiei - au devenit curente în ţinuturile alpine şi în Răsăritul grecesc,
iar pe de altă parte, şi-au găsit echivalenţa în Lorena Inferioară şi în Frisia (mai târziu în Ţările
de Jos) la sfârşitul secolului al Xiii-lea, de unde acest standard - sub numele de wittens,
schillingi sau artigs - au dominat nordul Germaniei şi Ţările Baltice. În secolul al XIV-iea partea
de nord a Poloniei era inclusă în sfera de circulaţie a grosului uşor, în timp ce sudul Poloniei se
afla în sfera grosului greu, reprezentată aproape în exclusivitate de emisiunile monetare ale
Bohemiei. În mod evident, această diviziune era dinamică. În ciuda acestui context, grosul
rutean aparţine grupului de groşi mai mici. În cel de-al treilea sfert al secolului al XIV-iea, când
această monedă a fost produsă, importanţa groşilor mici era în creştere în comerţul Baltic
(Gotland gote, Hanseatic Witten), după cum a rămas în Balcani şi în bazinul Mării Negre (un
8o AGZ VII, nr. VIII.

81 M. Kotliar, op. cit., nr. 32.
82 N. Bauer, Die Silber- und Goldbarren des russischen Mittelalters: Eine archiiologische Studie, 2. Teil, în
NZ, (S. N.), 24, 1931, p. 70, nr. 137, include ambele lingouri novgorodiene, deşi el subliniază nesiguranţa în
ceea ce priveşte forma acestora. Lingourile, cântărind 206 g nu se găsesc de obicei printre cele
novgorodiene, în timp ce această greutate este frecvent întâlnită printre lingourile în formă de barcă
atribuite tătarilor (dar lingourile în formă de barcă cântăresc de obicei aproximativ 201 g). Ultimul tip de
lingou menţionat (211,24 g) a fost descoperit împreună cu groşi de Praga ai lui Ioan I şi Carol al IV-iea în
tezaurul de la Biskupiche Shliakhetskie (Sosnina) de lângă Volodymyr din Volhynia; Ibidem, p. 92, nr. 210.
8 3 Greutatea lingourilor din Lutsk poate avea legătură cu o marcă rusească, bazată pe un rubla
novgorodiană, vezi: vezi: L. Ianin, Berestianye gramoty i problema proiskhoideniia novgorodskoi

deneinoi sistemy XV vezi:, în Vspomagatel'nye istoricheskie distsipliny, III, Leningrad, 1970, p. 153; S. N.
Kisterev, "Grivenka rublevaia", în Numizmaticeskii sbornik GIM, 16, 2003, pp. 125-34.
8 4 P. Grierson, I grossi "senatoriali" di Roma (1253-1363). Parte I (dai 1253 al 1282), în RIN, ser. V, voi. 4
(58), 1956, pp. 36-69; R. Kiersnowski, Wielka Reforma Monetarna XIII-XIV w„ partea I, Varşovia, 1969,
pp. 101-2.
8 S P. Grierson, The Origins of the Grosso and of Gold Coinage in Italy, în NS, 12, 1973, pp. 33-44; R.
Kiersnowski, op. cit„ pp. 68-74.
340
Ruteniu Roşie între Italia, Hoarda de Aur şi Marea Baltică: originea standardelor monetare de la lwow
gros veneţian şi imitaţiile lui). Rutenia Roşie a păstrat strânse legături comerciale, atât cu coasta
Mării Negre şi cu baza sa balcanică, cât şi cu Prusia baltică. Astfel, existenţa unui gros uşor aici
este perfect explicabilă. În mod straniu, însă, aceste contacte nu sunt în general susţinute de
către descoperiri, deşi sunt bine cunoscute din documentes6.
A doua parte a emisiunilor monetare ale Lwow-ului din perioada lui Cazimir cel Mare şi
a succesorilor săi direcţi sunt monede de aramă. Deşi toţi cercetătorii sunt de acord că aceste
emisiuni reprezintă un fenomen unic, în foarte puţine rânduri ele au fost cercetate exhaustiv.
Probabil acest lucru este motivat şi de calitatea proastă de execuţie şi de starea precară de
conservare. Monedele de aramă sunt cunoscute aproape în întregime din descoperiri izolate, în
special din regiunea lwowiană a râului Poltava, aşadar, exemplarele din colecţii sunt foarte
corodate. Piesele de aramă conservate cel mai bine din colecţia Muzeului Naţional din Cracovia
cântăresc înjur de 1,2 g.
Numismaţii numesc aceste monede rutene „dinari de aramă" sau „pulo". Prima
denumire - aparent susţinută de surse - le plasează în tradiţia monetară vest-europeană, în
timp ce a doua le plasează în tradiţia ruso-mongolă (deşi pulo au fost emişi în Nizh-ul rusesc
mai târziu, după 1380).
Este dificil să găsim în sursele scrise informaţii care să susţină opinia legate de folosirea
monedelor de aramă rutene 87. Ar putea fi actul din 1386, prin care Ducele Vladislav I de Opeln
(Opole) şi Rutenia i-a acordat lui Denhard de Dunaj6w dreptul de a colecta taxele din acest sat,
situat în districtul Lwow. Documentul este cunoscut datorită unei copii din secolul al XVII-lea, a
cărei stare de conservare este precară, motiv pentru care tot ceea ce putem descifra privitor la
tarifele vamale este: ... et a quolibet bove tres denarios 88 . Interpretarea acestei surse, a cărei
autenticitate este pusă la îndoială de editor, devine foarte problematică. Cu atât mai mult, cu cât
- conform cercetărilor existente până în prezent despre monedele de aramă - baterea acestui
tip monetar se încheiase cu patru ani înaintea emiterea documentuluiB9. Dacă menţiunea
cuprinsă în izvor face referire la moneda ruteană de aramă, atunci înseamnă că taxa era extrem
de mică. Totuşi, este mult mai probabil ca acel denarius să fi fost o unitate de cont, incluzând un
număr mai mare de monede de aramă.
Monedele de aramă apar destul de des în descoperirile izolate, dar numai în arealul
oraşelor mari: cu precădere în Lwow şi, de asemenea, în Przemysl şi Halic, precum şi în
efemerul emporiu moldovenesc din Orheiul Vechi (districtul Orbei), unde moneda de aramă a
lui Cazimir Cel Mare a fost descoperită în timpul unei săpături arheologice din perioada 1947-
5590. Ne este cunoscut un singur tezaur cu asemenea monede, scos la lumină înainte de 1886,
probabil în apropierea Hotinului9 1 • Acesta conţinea, probabil, piese de aramă, de la toţi cei trei
conducători care le-au bătut: regele Cazimir (1349-70), ducele Vladislav (1371-8) şi regele
Ludovic (1378-82), precum şi un pul tătar anonim,_ uşor asemănător monedei emise la Saray al-
86 N. F. Kotliar, Problemy i osnovnye itogi issledovaniia monet Chervonoi Rusi, în NiS-Kiev, 2, 1965, pp.
91-112; Idem, Monety Chervonoi Rusi v deneinom obrashchenii Pol'skogo gosudarstva v kontse XIV i v
XV vezi:, în NE-Moscova, 5, 1965, pp. 172-8; Idem, levantiiskaia torgovlia l'vova XIV-XV vv. po
Numizmaticeskim dannym, în NE-Moscova, 6, 1966, pp. 135-48; Nina A. Soboloeva, K probleme
obrashcheniia praiskikh groshei v russkikh zemliakh v XIV-XV vv., în VMU, Seriia IX: Istoriia, nr. 2,
1967, p. 53; A. G. Emanov, Severi Jug v istorii kommertsii, Tiumen', 1995, pp. 10-11.
87 R. Kiersnowski, Pradzieje grosza, p. 281.
88 AGZ II, nr. XV.
89 A. A. Kryfanivs'kyi, in Ukraina v Tsentral'no-Skhidnii Ievropi (z naidavnishykh chasiv do XVIII st., 2,
Kiev, 2002, p. 116.

90 A. A. Nudel'man, Topografiia kladov i nakhodok edinichnykh monet, Chişinău 1976, p. 140, nr. 33/13.
91 M. Greim, Wykopaliska monet w okolicach Kamienca i sqsiedniego miasta Chocimia, în ZN, 3, 1886, 7,
p. 124 şi imaginile la p. 127.
341
Borysz Paszkiewicz
Jadid în 773 AH (1371-2 e. n.)9 2 • Din păcate, această descoperire unicat nu a fost descrisă, în aşa
fel încât să permită realizarea unei interpretări, însă contribuie la amplasarea monedelor rutene
în contextul tătar, presupus de toţi cercetătorii care au folosit denumirea de „pulo".
Singularitatea monedei de aramă în lumea catolică din acea perioadă a fost unanim
observată. Nu există o opinie certă privitoare la volumul emisiunilor de aramă în prima jumătate
a secolului al XIV-lea în Danemarca, dar este foarte exactă în ceea ce priveşte consideraţiile
asupra emisiunilor din Lwow. R. Kiersnowsk.i93 respinge interpretarea potrivit căreia emisiunile
de aramă rutene constituie efectul nevoilor circulaţiei locale94, considerând că este mai degrabă
un rezultat al influenţelor sferei bizantin-musulmane, care include Bizanţul, sudul Italiei şi estul
mongol şi din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Balcanii şi coasta Mării Adriatice. Dar
până şi în această regiune arama putea să funcţioneze ca monedă numai în raport cu argintul.
De aceea, plasarea cronologică a originii acelor monede de aramă ar trebui considerată identică
cu cea a jumătăţilor de groşi. De altfel, o monedă străină ar putea să satisfacă necesarul de
argint pentru a da valoare schimbului cu o monedă de aramă. Cu toate astea, dependenţa
iconografică, menţionată mai sus, a monedei de aramă faţă de monedele de argint rutene
confirmă strânsa legătură dintre ele şi lipsa simbolurilor municipale sau a numelor de oraşe pe
acest tip denotă legăturile monedelor de aramă cu oraşul Lwow. Ar trebui să amintim
observaţiile lui Janusz SztetyHo, care a subliniat importanţa afluxului maselor de oameni
dezrădăcinaţi către centrele urbane aflate în continuă creştere, ca fiind o posibilă explicaţie
pentru emiterea unor monede de o valoare extraordinar de mică pentru acea perioadă 95.
Înainte de a proceda la căutarea unor tipologii ale sistemului aramei rutean, trebuie
observat că nimeni - după cunoştinţa mea - nu a investigat folosind tehnici moderne dacă aceste
monede conţin în mod accidental o cantitate simbolică de argint. În lipsa unor investigaţii
amănunţite este imposibil de precizat dacă metalul acestor monede este quartarolo veneţian,
conceput ca fiind echivalentul unui sfert de denar - cu un conţinut de argint de 0,003% şi o
greutate iniţială de 1,6 g, mărită în timpul domniei lui Lorenzo Tiepole (1268-75) la de 2,5 g96 -
sau quartari genovez emis până în 1339, realizat dintr-un aliaj similar şi cântărind 0,80- o,88 g97.
Au existat, oare, la mijlocul secolului al XIV-lea sisteme monetare compuse din monede
de argint care să aparţină tradiţiei grosului mic şi a monedei de aramă? Găsim un asemenea
sistem în Bulgaria, unde au fost emise groshove de argint şi trachea de aramă având,
aproximativ, aceeaşi greutate: circa 1,65 g în timpul domniei lui Teodor Svetoslav Terter (1300-
22), diminuată treptat în timpul următoarelor domnii. Trachea bulgară, în ceea ce priveşte
tipologia şi dimensiunea, pare să se raporteze, mai degrabă, la assaria bizantină (de aproximativ
2 g) decât la trachea reală. Din 1360, suveranul bulgar Ivan Sracimir a devenit despot al
Vidinului, bătând deopotrivă groshove de argint şi monede de aramă, cu o greutate scăzută
treptat de la 1,15-1,20 g la o,6 g la sfârşitul secolului al XIV-lea9 8 . Emisiunile monetare bulgare
erau în această perioadă dependente de cele din Ragusa, unde de asemenea un grosso de argint
exista împreună cu o moneda de aramă, follaro, reprezentând 1/30 dintr-un gros. Foarte
răspânditul gros de Ragusa, ca urmare a creşterii rapide a preţurilor în argint (şi a scăderii
resurselor de argint), s-a confruntat cu o scădere a standardului în metal de la 1,95 g în 1337 la
92 G. A. Fedorov-Davydov, op. cit„ pl. XXXII: 454, 455.

93 R. Kiersnowski, Pradzieje grosza, pp. 280-3.
94 N. F. Kotliar, în NE-Moscova, 6, 1966, p. 139.
95 J. SztetyHo, [recenzia:] Petr Grigorievic Gajdukov, Mednye russkie monety kontsa XIV-XVI vekov, în
WN, 42, 1998, 1-2, pp. 106-7.
9 6 A. Saccocci, op. cit„ pp. 147-64.
97 G. Pesce şi G. Felloni, Genoese Coins: The artistic and economic history of Genoese coins between 1139
and 1814, Genova, 1976, pp. 26-7.
9 8 D. M. Metcalf, op. cit„ pp. 290-1, 314.
342
1,67 g în 1356, 1,52 g în 1370 şi la 1,43 g în 1372. Emisiunile monetare din Cattaro arătau
asemănător în al treilea sfert al secolului al XIV-lea99. Este cunoscut faptul că voievodul
Vladislav I, punând bazele monetăriei Ţării Româneşti în 1365-9, s-a orientat spre standardul
mult mai scăzut al grosso-ului de aproximativ 1,05 g100 • Toate aceste standarde s-au amestecat
în comerţul Mării Negre, cu predilecţie în coloniile genoveze din Caffa, Chilia şi Pera (Galata).
Descoperirile monedelor de aramă locale sunt caracteristice oraşelor mari din Balcani, dar şi
Moldovei şi Ţării Româneşti în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea 101 • Putem constata,
astfel, că aceste sisteme monetare care conţin groşi mici şi monedă de aramă sunt un rezultat al
întâlnirii dintre influenţele veneţiene şi bizantine.
În Hanatul Hoardei de Aur observăm un sistem monetar similar celor din Ragusa sau
din Bulgaria, fără a avea la bază pe tradiţia grossi-lor. Un dirham de argint cântărind 1,52-1.56 g
a fost schimbat în 32 de monede de aramă numite pul102 • Pulii tătari cântăreau 2,7-1,9 g şi
greutatea lor depindea de preţul aramei, deci nu erau numai monede de credit 103. În spaţiul tătar
monetăria denumită pe monede Shahr al-Jadid, Yanghi-Shahr sau Yanghi-Shahr al-Mahrusa,
care a emis dirhami şi puli, prezintă un interes special. Cercetătorii o plasează în fortăreaţa
Orheiul Vechi din Moldova şi o pun în legătură cu prezenţa în zonă a hanului Hoardei de Aur
Abdullah (1362-9) între anii AH 765-6 (AD 1363/4-1364/5). Această monetărie a funcţionat
numai 5 ani 104. Nu numai că era cea mai apropiată monetărie tătară de Lwow, dar era, de
asemenea, şi amplasată pe drumul comercial principal care lega Lwow-ul de Marea Neagră.
Moneda de aramă a lui Cazimir cel Mare emisă pentru Lwow a fost descoperită tocmai la
Orheiul Vechi 10s. Acest fapt indică similaritatea circulaţiei monetare în cele două oraşe, unde
monetăriile au apărut concomitent, bătând monede cu valori similare. Semnalăm, de asemenea,
prezenţa unei monede de aramă de la Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-54) în Lutsk (înainte de
1900)106 , ceea ce demonstrează afluxul de monede de aramă din sud spre Rutenia.
Relaţiile comerciale ale Lwow-ului cu spaţiul nordic aduc în atenţie, de asemenea,
posibile tipologii de standarde monetare, deşi lipsite de prezenţa aramei. Din 1365 moneda
principală a Hansei era un witten cu greutatea de aproximativ 1,30 g107 - apropiată de cea a
grosului rutean mai uşor. Predecesorul şi modelul standardului metrologic ai witten-ului a fost
un gote din Gotland cântărind 1,40 g108 • Lwow-ul este legat de Marea Baltică nu numai datorită
numărului mare de negustori din Torun prezenţi în oraş, dar şi graţie imitaţiilor executate după
99 Ibidem, pp. 196, 199-201.

100
Ibidem, p. 328.
101
Ibidem, p. 312 [N. R. În Ţara Românească şi Moldova nu s-au emis monede de aramă în secolul al XIV.
De fapt, Ţara Românească nu a emis niciodată monedă de aramă în secolele XIV-XV decât pentru
posesiunile din Dobrogea de Sud. Moldova a emis monede de aramă numai începând cu deceniul al
patrulea al secolului al XV-iea].
'°2 G. A. Fedorov-Davydov, op. cit., pp. 33-5.
'°3A. G. Mukhamadiev, în NE-Moscova, 8, 1970, pp. 53-66.
'"4 N. D. Russev, Vozniknovenie gorodov Podnestrov'ia XIV vezi: v svete Numizmaticeskikh materialov,
în Numizmaticeskie issledovaniia po istorii iugo-vostochnoi Evropy, red. vezi: L. Ianin, Chişinău 1990, p.
121; E. Nicolae, Monedele de cupru bătute în Oraşul Nou (Şehr al-<;ediă), în Simpozion de numismatică
dedicat împlinirii a 125 de ani de la proclamarea Indipendenţei României (Chişinău, 24-26 septembrie
2002), ed. E. Nicolae, Bucureşti, 2003, pp. 167-179.
ios Descoperiri ale monedelor de argint sunt destul de frecvente în Moldova, cf. Katiuşa Pârvan, Monede
medievale şi moderne descoperite în localitatea Pleşeşti,judeţul Suceava, în CN, 7, 1996, pp. 161-7.
106
M. Kotlar, op. cit., nr. 55.
io7 R. Kiersnowski, Wielka Reforma Monetarna XIII-XIV w., partea I, p. 168; P. Berghaus, Phănomene der
deutschen Miinzgeschichte des 14.f15. Jahrhunderts im Ostseegebiet, în Kultur und Politik im Ostseeraum
undim Norden 1350-1450: Visby-symposietfor historiska vetenskaper 1971, Visby, 1973 (Acta Visbyensia
4), p. 91.
'°8 K. Jonsson, The early gote, în Studia Numismatica: Festschrift Arkadi Molvogin 65, ed. I. Leimus,
Tallinn, 1995, pp. 76-82.
343
Borysz Paszkiewicz
grosul rutean: moneda de argint a ducelui Siemowit al Iii-lea de Mazovia (1341-81). Un astfel de
exemplar a fost găsit la Lwow 109. Mazovia secolului al XIV-lea se plasează în zona de acţiune a
circulaţiei monetare teutonice; aşadar împrumutul modelului de la Lwow a fost, fie o încercare
nereuşită de reorientare, sau dimpotrivă, o încercare de a construi o unitate monetară
superioară pfenning-ului teuton, dar asemănătoare cu cele învecinate.
8. O marcă ruteană şi o rublă italiană - originea emisiunilor monetare rutene

Influenţele sudice par să stea mai curând la baza genezei emisiunilor monetare din
Rutenia Roşie. În opinia mea, crucială pentru emisiunea monetară din Lwow este originea
monedei de argint. Cunoaştem acest aspect din surse mai târzii despre care putem presupune,
totuşi, că reflectă starea lucrurilor din perioada noastră de interes. Mykola Kotliar a semnalat,
pornind de la un document din 1407 al lui Alexandru I cel Bun către negustorii din Lwow, faptul
că voievodul Moldovei controla transportul argintului spre Lwow. Kotliar a presupus că în acest
fel argintul de provenienţă transilvană aproviziona, de asemenea şi monetăria din Lwow110 • Un
document mai timpuriu, care pune această problemă într-o cu totul altă lumină, nu a fost luat în
considerare. În 1388 regele Vladislav JageHo al Poloniei întăreşte prin jurământ în ruteană că
Petr'', voevoda moldavskii, pozychyl" nam" 4000 rubliifriaiskogo serebra („voievodul Petru al
Moldovei ne-a împrumutat 4000 de ruble de argint frânceşti ("Friagi"). La rândul său,
voievodul Petru scrie: 3000 friazhskogo serebra tym" viesom'', shto pochali davati u Lutsku, a
dodali esmy u Sochafy, usiekh stoit" na [v]sem" schetu 3000 rubliifriazhskogo serebra ("3000
de arginţi frânceşti în felul următor, aşa cum au început să dea la Lutsk şi apoi am adăugat la
Suceava, toate împreună 3000 de ruble frânceşti de argint"). Această informaţie a rămas
neobservată de către autorii polonezi, care au văzut în ea doar argintul de Praga 111 • Cercetătorii
ruşi nu au avut nici o îndoială în privinţa faptului căfriaiskoe serebro este argint italian 112 din
moment ce Friagi este un nume dat Italiei de către slavii răsăriteni (preluat din apelativul
medieval grecesc al francilor). „Rublele de argint italian" sunt perfect explicabile în acest
context: erau sommi, lingourile de argint de standard 800%0, cântărind, în mod normal, 206,5 g
(de fapt, cântăreau de obicei mai puţin, înjur de 200 g, iar diferenţa era compensată cu monede
- comparaţi, cu toate astea, greutatea unui astfel de lingou cu cele provenite din tezaurul de la
Lutsk!), produse şi folosite în coloniile genoveze de la Marea Neagră: Chilia, Caffa şi Tana11J.
Erau denumite ruble datorită similarităţii în greutate şi formă cu rublele-lingouri folosite în
Rusia.
Aşadar, în ciuda faptului că nu a fost descoperită nici o monedă provenită din acest
spaţiu în Rutenia Roşie, putem observa faptul că argintul de aici era de provenienţă sudică. În
acest caz putem indica grossi şi follari ca reprezentând modele pentru standardele de argint şi
aramă ale emisiunilor monetare din Lwow în anii '60 ai secolului al XIV-iea, groşii şifollari din
Balcani. Denumirile cele mai adecvate sunt: 'kwartnici' pentru monede de argint mai grele,
„grossi ruteni" pentru monede de argint mai uşoare (şi pentru grosul de Praga cu marginile
exterioare tăiate) şi probabil „pulo" pentru monedele de aramă. Cea din urmă menţionată - pe
baza faptului că ideea defollari dalmaţi sau assaria bizantini ar trebuit să treacă prin Basarabia,
10
9 E. Triller, Wykopaliska monet Karola Beyera, în WN, 35, 1991, 1-2, pp. 38-9. Ambele exemplare
înregistrate în literatură s-au pierdut, iar greutatea monedelor este necunoscută.
110 N. F. Kotliar, în NE-Moscova, 6, 1966, p. 141.
111
J. T~gowski, Powiqzania genealogiczne wojewod6w moldawskich Bogdanowicz6w z domem
Giedyminowicz6w w XIV-XV wieku, în Genealogia, 3, 1993, pp. 46-7.
112
I. I. Kaufman'', Serebranyi rubl' v" Rossii ot" ego vozniknoveniia do kontsa XX veka, în ZNOIRAO, 2,
1910, 1-2, p. 15 - sursa citată este de acolo.
11
3 D. M. Metcalf, op. cit„ p. 332.
344
unde se folosea standardul monetar al Hoardei. O monedă de aramă nu se potrivea sistemului

kwartnic-ului şi al grosului mare de Praga, aşa că, mai curând, a fost emis după devalorizarea
monedei de argint, între 1368 şi 1370. Relaţia dintre un gros şi un pulo putea să se reducă la 1:32
(model tătar) sau 1:30 (model balcanic). Aşa cum în Polonia un gros mare a fost divizat în 16
dinari (aşadar un kwartnic în 8), este posibil ca piaţa să fi forţat schema 1:32. Astfel, un dinar
cracovian ar fi convertit, în mod ipotetic, în 4 pulo ruteni.
9. Concluzii
• Groşii de Praga au început să pătrundă în Rutenia Roşie în anii '30 ai secolului al XIV-
lea. După cum la sfârşitul anilor '50 60 de piese erau egale, din punct de vedere al
greutăţii, cu o marcă-lingou de argint din coloniile genoveze pontice, denumite sommo
(c. 206 g), aşa o marcă a devenit egală cu o kopa de groşi. Groşii erau ajustaţi prin tăiere
pentru a corespunde standardului monetar tătar: un dirham (1,51 g) şi probabil If2
dintr-un mithkal (c 2.3 g).
• Groşii ajustaţi la greutatea unui dirham au stat la baza unui sistem monetar, probabil o
unitate de cont, care a primit denumirea de gros, folosită pentru monedele de aceeaşi
mărime care circulau în Balcani. În cele din urmă, un gros de Praga tăiat până la
greutatea de aproximativ 1,51 g a facilitat concretizarea primului gros rutean de cont.
• Autonomia monetară a Ruteniei Roşii sub conducerea regelui polon a fost o consecinţă
a autonomiei politice şi legislative, a caracterului separat al obiceiurilor şi a dezvoltării
economice. Acesta e motivul pentru care regele nu a extins circulaţia monedei
cracoviene aici, ci a creat o monetărie locală, cu toate că, în mod indubitabil, urmărea să
controleze piaţa economică.
• Cazimir cel Mare a introdus în Rutenia într-o perioada necunoscută, puţin înainte de
1368, o monedă denumită oficial kwartnic, cu rata de schimb de If2 dintr-un gros de
Praga (i.71 g). În aceeaşi perioadă, obligaţiile plătibile în groşi ruteni au fost convertite
în groşi de Praga la rata de 1 la 2, cel mai probabil ţintindu-se mărirea (cu 13%) pentru
echivalarea noii monede introduse. Modelul artistic al monedei, reunind mai multe
modele europene (inter alia cel de Savoia), este munca autentică a unui gravor din
Lwow. Încercarea de a introduce emisiunile monetare după modelul polonez în Rutenia
a fost sortită eşecului. O kopa a devenit echivalentă a 120 de kwartnicii.
• Între 1368 şi 1370, o monedă kwartnic a pierdut din greutat~ 1/4 - nu numai mai sub
greutatea unui gros de Praga, dar şi sub etalonul standard anterior al grosului rutean. A
determinat scăderea etalonului standard al grosului rutean, al cărui nume l-a adoptat.
De asemenea, monedele de aramă au intrat în circulaţie în acelaşi timp, probabil sub
denumirea de pulo şi reprezentând 1/32 dintr-un gros rutean. O marcă-kopa, care
însuma 120 de groşi ruteni noi atunci, şi-a pierdut valoarea, asemeni celei a kwartnic-
ului.
• Punctele slabe ale prezentelor ipoteze sunt: convergenţa relativ târzie a greutăţii unui
sommo cu cea a unei kopa de gros de Praga; în mod frecvent în surse nu se mai face
distincţie între o marcă-kopa de groşi ruteni şi o marcă de groşi de Praga; lipsa de noi
date legate de aliajul monedei 114.
u4 Această lucrare a luat naştere mulţumită bursei Carlo Maria Cipolla care mi-a fost acordată de Societâ
Italiana di Numismatica în 2003. Îmi exprim sincera recunoştinţă fondatorilor societăţii şi a mentorului
meu, profesorul Andrea Saccocci.
345
Borysz Paszkiewicz
Postscriptum
După ce acest studiu a fost ~iicheiat, au mai fost publicate alte trei articole 11s. Mai întâi,
Stanislaw Suchodolski a polemizat cu Kry:fanivs'kyi atât în legătură cu textul şi semnificaţia
inscripţiilor regelui Cazimir de pe monedele de argint, cât şi despre începutul emisiunilor
monetare 116. Ulterior Kry:fanivs'kyi a respins argumentele lui Suchodolski şi pe ale mele,
susţinându-şi opinia legată de începuturile timpurii ale monetăriei 11 7. Serhii Pyvovarov a
prezentat o scurtă listă de monede din secolul al XIV-iea descoperite în Bucovina şi a adăugat
câteva informaţii noi despre descoperirile monetare, dar şi date metrologice ale groşilor tăiaţi
118 • Pe aceştia din urmă el i-a împărţit în două grupe de greutate: cel mai greu cântărind 2,33 g,
iar cel mai uşor 1,23 g. Se poate observa că greutatea mai mare corespunde standardului
jumătăţii de mithkal de 2,28-2,34 g, pe care l-am identificat cu grupul groşilor tăiaţi mai grei.
Pyvovarov este de părere că aceste monede reflectă dublul greutăţii standard a grosului rutean
emis de Ludovic cel Mare (bătut între 1379-82). Această opinie nu poate fi acceptată din
moment ce monedele tăiate mai grele sunt cele ale lui Ioan cel Orb (1310-46) şi apar încă din
anii '30. Standardul grosului tăiat mai uşor, aşa cum a fost calculat de către Pyvovarov, este
apropiat de standardul monedei de argint rutene a lui Cazimir cel Mare (1,28g). Se poate
observa, cu toate acestea, că grupul mai greu descris de către Pyvovarov este în concordanţă cu
cel descris de către KryZanivs'kyi, în vreme ce grosul tăiat mai uşor a fost tratat de o manieră
prea generală de către Pyvovarov. De fapt, sunt împărţite în două grupuri mai mici identificate
de către KryZanivs'kyi: cel cu greutatea de 1,51 g şi altul de aproximativ 1,16 g în medie 11 9. Primul
a fost discutat mai sus, iar cel din urmă a fost probabil contemporan cu groşii ruteni ai regelui
Ludovic cel Mare.
Suchodolski a încercat, spre deosebire de mine, să explice forma Ruczie ca fiind o încercare
de scriere a numelui slav de către un german. De cealaltă parte, el consideră că sintaxa
inscripţiei îşi găseşte modelele pe monedele ungare: Regis Polonie Kazimiri / Moneta
domini Ruczie Kazimiri 120.
Aceste observaţii mai degrabă confirmă, decât să contrazică studiul meu. Situaţia este cu
totul alta în cazul studiului lui Kry:fanivs'kyi care rămâne credincios opiniei conform căreia
începutul emisiunilor monetare în Rutenia se situează în prima parte a anilor '50 121 • El nu numai
că subestimează prezenţa târzie a monedelor rutene ale lui Cazimir în tezaure, dar şi trece sub
tăcere alte argumente expuse mai sus. Argumentele pe care îşi bazează opinia sunt următoarele:
us Acest studiu a fost publicat de două ori: versiunea integrală, dar distorsionată în limba poloneză în
Ukraina (Grosz ruski, in Hroshovyi obih i bankivs'ka sprava v Ukrai'ni: mynule ta suchasnist', eds. R.
Shust e. a., Lwow, 2005 [2006], pp. 92-113) şi într-o ediţie prescurtată în limba engleză apărută în Italia
(Red Ruthenia amongst Italy, the Horde and the Baltic Sea: The origin of the Lwow mint standards in
thefourteenth century, în RIN, 106, 2005, pp. 273-300). O propunere de publicare pentru a treia oară, în
România, în CN, mi-a oferit un prilej unic de a potrivi limba cu ţara. Pentru a prezenta acest studiu în
România, am folosit versiunea integrală, însă unele mici subiecte de polemică depăşite au fost trecute cu
vederea. Pe de altă parte, am adăugat câteva informaţii legate de noi descoperiri monetare.
116 S. Suchodolski, Rugia czy Russia? O inscriptionach i chronologii p6lgroszk6w ruskich Kazimierza
Wielkiego, in Hroshovyi obih i bankivs'ka sprava v Ukrai'ni: mynule ta suchasnist', eds. R. Shust e. a.,
Lwow, 2005 [2006], pp. 86-91.
11 7 A. A. Kryi:aniwskij, Czy wojny w XIV-XV wieku odbijaly si~ na stopie monet Rusi Halickiej?, in
Pieniqdz i wojna. Bialorus - Litwa - Lotwa - Polska - Slowacja - Ukraina. Suprasl 9-11 wrzesnia 2004.
Materialy z VI Mi~dzynarodowej Konferencji Numizmatycznej, ed. K. Filipow, Varşovia, 2004 [2006], pp.
83-94.
118 S. Pyvovarov, op. cit., pp. 137-44.
11 9 A. A. Kryianiwskij, în WN, 47, 2003, 2, p. 156.
120 S. Suchodolski, loc. cit.
A. A. Kryi:aniwskij, în Pieniqdz i wojna. Bialorus - Litwa - Lotwa - Polska - Slowacja - Ukraina.
121
Suprasl 9-11 wrzesnia 2004. Materialy z VI Mi~dzynarodowej Konferencji Numizmatycznej, pp. 83-94.
I. Privilegiul acordat de regele Cazimir oraşului Lwow în 1356 conţine pasajul: de quolibet
manso pro censu nobis solvendo viginti quatuor grossos computando Ruthenicales. Un
cont monetar rutean nu putea să existe fără monede rutene.
2. Dacă sistemul monetar rutean şi cel din Cracovia s-ar fi format împreună şi dependente
unul de celălalt în jurul anului 1367, dinarul de aramă, care este total străin monetăriei
polone, nu ar fi fost nici el creat (Kry:fanivs'kyi numeşte monedele de aramă rutene
dinari).
3. Kry:fanivs'kyi citează o serie de teste moderne nepublicate realizate pe monede rutene
de argint care indică o puritate a argintului de 95% şi chiar mai mult. Pentru prima dată
dispunem de informaţii de încredere de acest fel. Standardul emisiunilor monetare ale
vechiului groszyki (denumire dată în mod greşit de K.ryZanivs'kyi monedei de argint
rutene, în loc de grosiki) diferă de cea a jumătăţii de gros polon (denumire dată de el
kwartnic-ilor poloni). Conţinutul de argint al celui din urmă era de 1,61 g (sau 1,54 g,
Kry:fanivs'kyi nu este consecvent în această privinţă), în timp ce piesele polone cu cea
mai mare puritate conţineau numai 1,22 g de argint pur, iar grosul întreg de Cracovia
conţinea 2,47 g de argint pur. Conţinutul de argint ridicat al monedelor vechi indică
faptul că au fost ajustate la standardul de argint al jumătăţii de gros de Praga de 3,58 g
greutate şi 94% puritate (adică, 3,36 g argint de calitate). Astfel de date despre
standardul grosului începând cu anii '50 ai secolului al XIV-lea au fost publicate de către
Castelin 122 • Aşadar, cele mai vechi piese rutene au fost emise în aceeaşi perioadă cu
valoroşii groşi de Bohemia, adică în anii '50.
4. Regele Cazimir cel Mare punea mare preţ pe noua sa provincie cucerită, Rutenia.
Confruntându-se cu lipsa completă de monedă de aici, ţelul său era să creeze condiţiile
monetare pe care comercianţii şi artizanii nou-veniţii le avuseseră peste graniţă. Aşadar,
regele a fost nevoit să bată monedă cât mai repede posibil, adică în anii '50.
Să comentăm aceste puncte pe rând:
1. Nu este necesar ca un gros rutean să fie bătut în Rutenia. Aşa cum a fost arătat mai
sus, ar fi putut foarte bine să fie o monedă străină, tăiată sau nu în Rutenia, adică grosul de
Praga şi dirhamul tătar. Până şi moneda de calcul ruteană aşa cum aceste viginti quatuor
grossos computando Ruthenicales ar trebui interpretate, nu au nevoie de monede a căror
origine să fie ruteană. Principalele unităţile monetare poloneze, florinul polonez şi grosul
polonez (zloty polski, grosz polski), nu au avut echivalente monetare până în 1663 şi respectiv
1526, emisiunile monetare efemere de florini de Cracovia c. 1330 şi grosul de Cracovia până în
1370 neavând nici o importanţă pentru sistemul monetar polon. Au existat multe astfel de
„emisiuni monetare-fantomă" în Evul Mediu şi la perioada premodernă în Europa. Este evident
faptul că regele Cazimir se aştepta ca cetăţenii Lwow-ului să îi plătească taxele cu monede
folosite în mod curent în Lwow. Explicaţia cea mai evidentă pentru termenul „gros rutean" în
1356, sunt emisiunile care pot fi observate în tezaurele rutene îngropate în această perioadă.
Aceste monede sunt groşii de Praga tăiaţi.
2. Monede de aramă rutene nu au fost denumite niciodată dinari în trecut şi nu există
nici o motivaţie ca acest lucru să se facă acum. Conform ipotezelor mele, pulii de aramă au fost
emişi mai târziu decât arginţii ruteni grei, dar, probabil, în acelaşi timp cu cei mai uşori. Aceştia
122
K. Castelin, Ceska drobna mince doby pfedhusitske a husitske (1300-1471), Praga, 1953.
347
Borysz Paszkiewicz
au fost introduşi pentru alinierea emisiunii monetare a Lwow-ului la obiceiurile monetare

rutene.
3. 95% este un nivel de puritate remarcabil de mare pentru o ţară lipsită de mine de
argint în această perioadă. Poate că se referă la tradiţia răsăriteană, care încă nu era dispusă să
accepte argintul de calitate proastă care a dominat Europa Occidentală în cea de-a doua
jumătate a secolului al XIV-iea.
Standardele de argint ale groşilor de Cracovia şi a kwartnic-ilor poloni nu ne sunt
cunoscute, în lipsa unui set satisfăcător de analize. Cei din urmă cântăreau probabil 1/62 din
marca de Cracovia (196,25 g), adică 3.272g şi erau apropiaţi de groşii bohemieni 12J
contemporani. Aşadar, este puţin probabil ca acesta să fi fost dublul standardului primei
monede de argint rutene emise. Trebuie amintit că grosul de Cracovia a fost emis în jurul anilor
1368-1370, fiind, în mod cert, mai noi decât primele monede de argint rutene. Astfel, nimeni nu
poate susţine că aceasta din urmă este derivată din prima.
Cu toate acestea, monedele de argint rutene mai grele s-au dovedit a fi independente de
grosul de Praga. Opinia lui Castelin în legătură cu puritatea de 94 % a grosului bătut în anii '50
ai secolului al XIV-iea se bazează pe scăderea preţului argintului între anii 1348 şi 1356124.
Testele pe metale nu susţin această părere, indicând doar un grup de monede a căror puritate a
crescut de la 85,4 la 87,5 procente, dar care au pierdut, în schimb, din greutate. V. Pinta datează
acest grup între anii 1348-55. Conţinutul lor real de argint de calitate nu a fost mai mare de 2,94
g, apropiat de cel al celorlalte tipuri de groşi din anii '50 12s. Kryfanivs'kyi cunoaşte acest aspect,
dar consideră vechea mărturie a lui Castelin mai credibilă. Are tot dreptul să gândească astfel,
dar pentru a putea fi de acord cu el trebuie sa ne întrebăm unde sunt aceste extraordinar de
valoroase monede ale lui Carol al IV-iea? De ce un standard absent din tezaure a servit drept
model pentru monedele rutene, în locul grosului bohemian de standard mai scăzut folosit în
mod obişnuit? Modificările preţului în cazul argintului nu au fost un efect al schimbărilor
standardelor de emitere, aşa cum a considerat Castelin, ci al crizei metalelor şi al Marii Ciume
de la jumătatea celui de-al XIV-iea secol 126.
Greutatea standard a kwartnic-ilor poloni (fig. 5-7) a fost modificată de-a lungul
emisiunilor monetare la fel ca şi cea a monedelor de argint rutene. Conform opiniei lui R.
Kiersnowski's, kwartnic-uI timpuriu ar fi putut fi bătut drept kwarta, cântărind a 1/96 parte
dintr-o marcă, adică 2,04 g de aliaj. Există exemplare care corespund acestui standard de
greutate127, din păcate, metalul lor nu a fost niciodată examinat cu ajutorul metodelor moderne.
Cu toate astea, identitatea iniţială dintre standardele de argint al kwartnic-uI polonez şi cel al
monedei de argint rutene mai grea (care, în opinia mea, erau, de asemenea, denumite oficial
kwartnici: vezi privilegiul pentru Sudova Vishnia din 1368) rămâne discutabilă. Perioada în care
au fost iniţiate cele două emisiuni monetare este dificil de precizat, probabil în jurul anului 1366,
însă, poate este mai corectă o dată mai generală precum mijlocul anilor '60 ai secolului al XIV-
lea.
Reforma monetară iniţiată în 1368 a schimbat standardul de argint rutean pentru a-l
alinia la sistemul monetar tradiţional al Ruteniei Roşii, bazat pe dirhamii tătari şi pe groşii tăiaţi
(groşii ruteni). De asemenea, deşi monedele îşi pierduseră din valoarea intrinsecă, erau
12
R. Kiersnowski, în WN, 17, 1973, 4, pp. 211-214; fig. 4.
3
12
K. Castelin, op. cit., p. 78.
4
12 s vezi: E. Pinta, Praiske grase Karla N. (1346-1378), Chomutov, 2005, p. 24.
126
P. Spufford, Money and its Use in Medieval Europe, Cambridge, 1988, pp. 283-8; A. Stahl, op. cit., pp.
48-60; compare also K. Castelin, Die Kurse băhmischer Groschen und Goldgulden in den J. 1300-1350, în
NS, 12, 1971-1972 [1973), pp. 145-15op. 150.
7 R. Kiersnowski, în WN, 17, 1973, 4, pp. 215-16.
12
declarate oficial jumătăţi de gros de Praga şi desemnate cu vechiul nume de groşi ruteni. Cu alte
cuvinte, monedele de argint rutene nu au reuşit să se ridice la un standard satisfăcător şi de
aceea, rolul lor a fost preluat de grosul de Praga. La fel ca şi kwartnic-ii poloni, groşii ruteni au
devenit emisiuni monetare cu o parte de valoare adăugată, fiind susţinuţi de către pulo de aramă
ca monedă măruntă.
4. Opinia care susţine o lipsă totală a emisiunilor monetare în Rutenia este complet
nejustificată. În zonă existau groşi tăiaţi de Praga în circulaţia şi nu era atât de necesară
emiterea a unei monede regale pentru comercianţi şi artizani. Regele bătea monedă numai dacă
sesiza oportunitatea de a obţine profit de pe urma acestei activităţi. Cazimir I a fost
conducătorul polonez cel mai orientat spre profit din perioada medievală 12B. Rapida devalorizare
a emisiunilor monetare polone şi rutene, a standardelor kwartnic-ului şi grosului, între
începutul emiterii, în 1366 şi moartea regelui, în 1370, susţine această teorie.
Ryszard Kiersnowski a fost cel care a observat că kwartnic-ul polonez (quartensis or
quartarius în latină) a fost un standard creat în mod independent de grosul polon 12 9. Cu toate
acestea, este puţin probabil ca regele Cazimir să fi creat la jumătatea anilor '60 această nouă
monedă poloneză după un etalon mai ridicat decât cel al jumătăţii din etalonul curent al
grosului de Praga. Cunoscut fiind faptul că părţile sudice şi cele occidentale ale Regatului
Poloniei, adică provinciile Poloniei Mari - Cracovia şi Sandomierz - erau dominate de grosul de
Praga, se poate presupune că aceste emisiuni monetare nu erau profitabile pentru rege. Deşi
acest lucru este evident pentru noi, nu a fost la fel pentru sfătuitorii regelui, sau poate problema
este mai complexă decât ne putem da noi seama. Existau două axe principale de negoţ în regat
în aceea perioadă: între Marea Neagră şi Germania meridională şi între zona Baltică şi
Ungaria13°. Grosul, adică standardul de argint greu, s-a extins din Bohemia. Dar, atât pe coasta
Baltică, cât şi pe cea a Mării Negre se foloseau standarde monetare mai uşoare precum grossi şi
sterlingi. Probabil în anul 1364 sau poate un pic mai devreme, Winrich Mare Maestru al Prusiei
a încercat să transfere Prusia din zona standardului uşor în cea a standardului greu şi a introdus
un gros mare numit halbscoter (fig. 8) împreună cu submultiplul lui (vierchen). Eforturile
marelui maestru au fost un eşec, dat fiind că într-un final - în anul 1380 -, cavalerii teutoni au
ales standardul mai uşor, denumit schilling în acea zonă.
Regele Cazimir a ales să procedeze exact invers: curând după reforma din Prusia, a ales
standardul mai uşor ca bază pentru a unifica numeroasele sisteme monetare regionale de pe
întinsul regatului său. Probabil, ducele Siemowit de Mazovia i-a urmat exemplul cu emisiunile
monetare de kwartnici, ca supus şi vasal al Coroanei polone (fig. 9-10). Regele a ales să
acţioneze astfel dorind, probabil, să facă din spaţiile baltic şi din cel pontic principalele direcţii
de orientare ale comerţului polon şi, ceea ce este încă şi mai important, pentru a obţine
independenţa sistemului monetar polon faţă de regele Bohemiei şi nevoile sale. Totuşi, din
cauza lipsei de mine de argint pe plan local această idee avea o şansă foarte mici de succes. După
câţiva ani regele a decis devalorizarea kwartnic-ilor, atât în Polonia, cât şi în Rutenia şi
subordonarea întregului sistem monetar din cele două ţări grosului de Praga. Noul plan era să
creeze grosul de Cracovia ca un echivalent al grosului de Praga, aşa cum se făcuse în Prusia,
pentru a înlocui monedele bohemiene din circulaţie. Probabil că moartea neaşteptată a regelui a
condus la întreruperea acestei reforme. În mod paradoxal, primul stadiu al reformei s-a dovedit
cel mai durabil: kwartnic-ul, numit mai târziu marele kwartnic sau jumătatea de gros, a rămas
128
J. Kurtyka, Odrodzone Kr6lestwo: Monarchia Wladyslawa Lokietka i Kazimierza Wielkiego w swietle
nowszych badan, Cracovia, 2001, pp. 200-9.
129 R. Kiersnowski, op. cit., p. 215.
i30 J. Kurtyka, op. cit., p. 204.
349
Borysz Paszkiewicz
standardul principal al Regatului Polon, incluzând Rutenia până în 1526. Acesta a stat la baza
grosului polonez, o monedă de calcul care a transformat emisiunile monetare poloneze într-o
combinaţie unică între tradiţia groşilor uşori şi cea a groşilor grei.
Bibliografie
Bagienski 1983 - W. Bagienski, Obcii;te grosze praskie na Rusi Czerwonej, în Biuletyn Numizmatyczny,
1983, 47-50.
Bauer 1931 - N. Bauer, Die Silber- und Goldbarren des russischen Mittelalters: Eine archaologische
Studie, 2. Teii, in NZ, (N. F.), 24, 1931, 61-100.
Berghaus 1973 - P. Berghaus, Phanomene der deutschen Miinzgeschichte des 14./15. Jahrhunderts im
Ostseegebiet, in Kultur und Politik im Ostseeraum und im Norden 1350-1450: Visby-symposiet for
historiska vetenskaper 1971, Visby, 1973 (Acta Visbyensia 4), 81-115.
Carli-Rubbi 1754 - G.-R. Carli-Rubbi, Delie monete e def/' instituzione delie zecche d'Jtalia dell'antico, e
presente sistema di esse: e def /oro intrinseco va/ore, e rapporto con la presente moneta dalia decadenza
dell'impero sino al Secolo XVII, voi. I, Mantova, 1754.
Castelin 1953 - Castelin K., Ceskâ drobnâ mince doby predhusitske a husitske (1300-1471), Prague, 1953.
Castelin 1973 - Castelin K., Die Kurse bohmischer Groschen und Goldgulden in den J. 1300-1350, in NS,
12, 1971-1972 [1973], 145-150.
CNI I= Corpus nummorum Italicorum: Primo tentativo di un Cataloga generale delie manete medievali
e moderne coniate in Italia o da Italiani in altri paesi, voi. I, Casa Savoia, Rome, 1910.
CNI XI = Corpus nummorum Italicorum, voi. XI, Toscana (Zecche minori), Rome, 1929.
Czolowski A. (ed.), Najstarsza ksii;ga miejska 1382-1389, Lw6w, 1892 (Pomniki dziejowe Lwowa z
archiwum miasta, I).
Del Mancino 1964 - A. Del Mancino, Attribuzione di una singalare iminazione def bianco di Pisa, in RIN,
ser. V, 12, 1964, 137-69.
Emanov 1995 - A. G. Emanov, Severi Jug v istorii kommertsii, Tiumen', 1995.
Fedorov-Davydov 2003 - G. A. Fedorov-Davydov, Deneinoe delo Zolotoi Ordy, Moscova, 2003.
Ginalski 2003 - J. Ginalski, Fragmenty dwoch stilusow z grodziska "Horodyszcze" w Trepczy kolo
Sanoka, in Polonia Minor medii aevii: Studia ojiarowane Panu Profesorowi Andrzejowi Zakiemu w
osiemdziesiqtq rocznici; urodzin, red. Z. Wofoiak, J. Gancarski, Krakow-Krosno, 2003, 369-80.
Greim 1886 - M. Greim, Wykopaliska monet w okolicach Kamiefrca i sqsiedniego miasta Chocimia, in
ZN, 3, 1886, 7, 123-7.
Grierson 1956 - P. Grierson, I grossi "senatoriali" di Roma (1253-1363). Parte I (dai 1253 al 1282), in
RIN, ser. V, 4 (58), 1956, 36-69.
Grierson 1973 - P. Grierson, The Origins of the Grosso and of Gold Coinage in Italy, in NS, 12, 1973, 33-
44.
Grodecki 1936 - R. Grodecki, Pojawienie sit; groszy czeskich w Polsce, in WNA, 18, 1936, 76-87.
Ianin 1970 - V. L. Ianin, Berestianye gramoty i problema proiskhozdeniia novgorodskoi denefooi
sistemy XV v., in Vspomagatel'nye istoricheskie distsipliny, III, Leningrad, 1970, 150-79.
Jonsson 1995 - K. Jonsson, The early gote, in Studia Numismatica: Festschrift Arkadi Molvogin 65, ed. I.
Leimus, Tallinn, 1995, 76-82.
Kapral' 1998 - M. Kapral' (ed.), Pryvilei mista L'vova (XIV-XVIII st.), Lwow, 1998.
Kaufman 1910 - I. I. Kaufman, Serebranyi rubl' v" Rossii ot" ego vozniknoveniia do kontsa XX veka, in
ZNOIRAO, 2, 1910, 1-2, 1-268.
Kiersnowski 1968 - R. Kiersnowski, Data i ksztalt reform monetarnych Kazimierza Wielkiego, in WN, 12,
1968, 153-89.
Kiersnowski 1969 - R. Kiersnowski, Wielka Reforma Monetarna XIII-XIVw., part I, Varşovia, 1969.
Kiersnowski 1973 - R. Kiersnowski, Grosze Kazimierza Wielkiego, in WN, 17, 1973, 4, 193-221.
Kiersnowski 1975 - R. Kiersnowski, Pradzieje grosza, Varşovia, 1975.
Kisterev 2003 - S. N. Kisterev, "Grivenka rublevaia", in Numizmaticeskii sbornik GIM, 16, 2003, 125-34.
Kotliar 1965 - N. F. Kotliar, Problemy i osnovnye itogi issledovaniia monet Chervonoi Rusi, in NiS-Kiev,
2, 1965, 91-112.
350
Kotliar 1965 - N. F. Kotliar, Monety Chervonoi Rusi v deneinom obrashchenii Pol'skogo gosudarstva v
kontse X/Vi v XV v., in NE-Moscova, 5, 1965, 172-8.
Kotliar 1966 - N. F. Kotliar, Levantiiskaia torgovlia L'vova XIV-XV vv. po Numizmaticeskim dannym, in
NE-Moscova, 6, 1966, 135-48.
Kotlar 1975 - M. Kotlar, Znaleziska monet z XIV-XVII w. na obszarze Ukrainskiej SSR: Materialy,
Wroclaw, 1975.
Kozubovs'kyi 2004 - G. A. Kozubovs'kyi, K voprosu ob obrezannykh praizkikh groshakh, in Dvenadtsataia
vserossiiskaia Numizmaticeskaia konferentsiia, Moscova, 2004, 113-14.
Krug 1974 - G. Krug, Die meij3nisch-săchsischen Groschen 1338 bis 1500, Berlin, 1974.
KryZanivs'kyi 2002 - A. A. Kryfanivs'kyi, Do pytannia henezy rus'kikh monet Kazimira III, in A sie ieho
sriebro: Zbirnyk prac' na poshanu chlena-korespondenta NAN Ukrainy Mykoly Fedorovycha Kotliara z
nahody ioho 70-richchia, red. V. Smolii, Kiev, 2002, 185-98.
KryZanivs'kyi 2002 - A. A. Kryfanivs'kyi, Lwows'kii monetnyi dvir u period "uhors'koho"
pidporiadkuvanniia Halychyny (1370-1386 rr.), in Ukraina v Tsentral'no-Skhidnii Ievropi (z
naidavnishykh chasiv do XVIII st., 2, Kiev, 2002, 102-18.
KryZanivs'kyi 2003 - A. A. Kryzaniwskij, Stopa mennicza groszyk6w mskich Kazimierza Wielkiego a
stopa groszy praskich, in WN, 47, 2003, 2, 145-62.
Kryfanivs'kyi 2004 - A. A. Kryzaniwskij, Czy wojny w XIV-XV wieku odbijaly si~ na stopie monet Rusi
Halickiej?, in Pieniqdz i wojna. Bialorus - Litwa - lotwa - Polska - Slowacja - Ukraina. Suprasl 9-11
wrzesnia 2004. Materialy z VI Mi~dzynarodowej Konferencji Numizmatycznej, ed. K. Filipow, Varşovia,
2004 [2006], 83-94.
Kubiak 1970 - S. Kubiak, Monety pierwszych Jagiellon6w (1386-1444), Wroclaw, 1970.
Kubiak 1998 - S. Kubiak, Znaleziska monet z lat 1146-1500 z terenu Polski. Inwentarz, Poznan, 1998.
Kuczyilski 1993 - S. K. Kuczynski, Polskie herby ziemskie: Geneza, tresci,funkcje, Varşovia, 1993.
Kura5 1962 - S. Kuras (ed.), Zbi6r dokument6w malopolskich, part 1: Dokumenty z lat 1257-1420,
Wroclaw, 1962.
Kurtyka 2001 - J. Kurtyka, Odrodzone Kr6lestwo: Monarchia Wladyslawa Lokietka i Kazimierza
Wielkiego w swietle nowszych badan, Krakow, 2001.
Lebedev 1989 - V. P. Lebedev, Mednaia diuchidskaia krymskaia maneta goda zmei, in NE-Moscova, 15,
1989, 129-31.
Mayhew 1983 - N. Mayhew, Sterling Imitations of Edwardian Type, Londra, 1983.
Metcalf1979 - D. M. Metcalf, Coinage in South-Eastern Europe, Londra, 1979.
Mukhamadiev 1970 - A. G. Mukhamadiev, Ob obrezannykh monetakh v Voliskoi Bolgarii v kontse XIV v.
(Malo-Atriasinskii klad), in NE-Moscova, 8, 1970, 53-66.
Mukhamadiev 1983 -A. G. Mukhamadiev, Bulgaro-Tartarskaia monetnaia sistemu XII-XVvv., Moscova,
1983.
Muzzi, Tomasello, Tori 1988 - A. Muzzi, B. Tomasello, A. Tori (ed.), Sigilii nel Museo Nazionale del
Bargello, Firenze, t. II: privati, fasc. 1, Florence, 1988.
NechanickY 1998 - Z. Nechanick)', Mince Nov[Jch Cech (Ceske Falce) za Karla I. a Vaclava IV. v letech
1356-1400, Hradec Kralove, 1998.
Nicolae 2003 - E. Nicolae, Monedele de aramă bătute în Oraşul Nou (Şehr al-<;edid), in Simpozion de
numismatică dedicat împlinirii a 125 de ani de la proclamarea Indipendenţei României (Chişinău, 24-26
septembrie 2002), ed. E. Nicolae, Bucharest, 2003, 167-179.
Nudel'man 1975 - A. A. Nudel'man, K voprosu o sostave deneinogo obrashcheniia v Moldavii v XIV -
nachale XVI vv., in Karpato-dunaiskie zemii v srednie veka, Kishinev, 1975, 94-124.
Nudel'man 1976 - A. A. Nudel'man, Topografiia kladov i nakhodok edinichnykh monet, Kishinev, 1976,
(Arkheologicheskaia karta Moldavskoi SSR, 8).
Pârvan 1996 - K. Pârvan, Monede medievale şi moderne descoperite în localitatea Pleşeşti, judeţul
Suceava, in CN, 7, 1996, 161-7.
Paszkiewicz 1995 - B. Paszkiewicz, Trepcza, gm. Sanok, woj. Krosno, in WN, 39, 1995, 3-4, 159-160.
Paszkiewicz 2000 - B. Paszkiewicz, Pieniqdz g6rnoslqski w sredniowieczu, Lublin, 2000.
Paszkiewicz 2001 - B. Paszkiewicz, Reforma monetarna kr6la Waclawa II w Polsce, in WN, 45, 2001, 1,
23-44.
Paszkiewicz 1925 - H. Paszkiewicz H., Polityka ruska Kazimierza Wielkiego, Varşovia, 1925.
351
Borysz Paszkiewicz
Pesce, Felloni 1976 - G. Pesce, G. Felloni, Genoese Coins: The artistic and economic history of Genoese
coins between 1139 and 1814, Genoa, 1976.
Piech 1994 - Z. Piech, Symbole wladcy i pafzstwa w monarchii Wladyslawa Lokietka i Kazimierza
Wielkiego, in Imagines Potestatis. Rytualy, symbole i konteksty fabularne wladzy zwierzchniej. Polska X-
XV w. (z przykladem czeskim i ruskim), red. J. Banaszkiewicz, Varşovia, 1994, 117-50.
Piekosinski 1878 - F. Piekosinski, O monecie i stopie menniczej w Polsce w XIV i XV wieku, Krakow, 1878.
Piekosinski 1879 - F. Piekosinski (ed.), Kodeks dyplomatyczny miasta Krakowa, t. I, Krakow, 1879.
Piekosinski 1887 - F. Piekosinski (ed.), Kodeks dyplomatyczny Malopolski, t. III, 1333-1386, Krakow, 1887.
Piekosinski, Szujski 1879 - F. Piekosinski, J. Szujski, Najstarsze ksi~gi i rachunki miasta Krakowa 1257-15o6, t.
I, Krakow, 1879.
AGZ II= Pietruski O. and Liske X. 1870 (ed.), Akta grodzkie i ziemskie z czas6w Rzeczypospolitej Polskiej
z Archiwum tak zwanego Bernardyfzskiego we Lwowie, t. II, Lw6w.
AGZ III= Pietruski O. and Liske X. 1872 (ed.), Akta grodzkie i ziemskie z czas6w Rzeczypospolitej Polskiej
z Archiwum tak zwanego Bernardyfzskiego we Lwowie, t. III, Lw6w.
AGZ V= Pietruski O. and Liske X. 1875 (ed.), Akta grodzkie i ziemskie z czas6w Rzeczypospolitej Polskiej z
Archiwum tak zwanego Bernardyfzskiego we Lwowie, t. V, Lw6w.
AGZ VII = Pietruski O. and Liske X. 1878 (ed.), Akta grodzkie i ziemskie z czas6w Rzeczypospolitej
Polskiej z Archiwum tak zwanego Bernardyfzskiego we Lwowie, t. VII, Lw6w.
AGZ VIII = Pietruski O. and Liske X. 1880 (ed.), Akta grodzkie i ziemskie z czas6w Rzeczypospolitej
Polskiej z Archiwum tak zwanego Bernardyfzskiego we Lwowie, t. VIII, Lw6w.
Pininski 1985 - J. Pininski, Obci~te grosze czeskie Jana Luksemburskiego, in Nummus et historia:
Pieniqdz Europy sredniowiecznej, eds. S. K. KuczyÎlski e.a., Varşovia, 1985, 153-8.
Pinta 2005 - V. Pinta, Prazske grase Karla IV. (1346-1378), Chomutov, 2005.
Pyvovarov 2006 - S. Pyvovarov, Numizmatychni pam'iatky XIV st. na Bukovyni, in Hroshovyi obih i
bankivs'ka sprava v Ukrai'ni: mynule ta suchasnist', eds. R. Shust e.a., Lwow 2005 [2006], 137-44.
Przybos 1987 - K. Przybos, Urz~dnicy wojew6dztwa ruskiego XIV -XVIII wieku. Spisy, Wroclaw, 1987.
Russev 1990 - N. D. Russev, Vozniknovenie gorodov Podnestrov'ja XIV v. v svete numizmaticeskikh
materia/ou, în Numizmaticeskie issledovanija pa istorij jugo-vostocnoi Evropy, red. V. L. Ianin, Chişinău,
1990, 118-39.
Rzyszczewski şi Muczkowski 1847 - L. Rzyszczewski şi A. Muczkowski (ed.), Codex diplomaticus Poloniae,
t. I, Varşovia, 1847.
Saccocci 2001 - A. Saccocci, II quartarolo: un nominale bizantino prodotto in Decidente (sece. XIII-XIV),
în Inspecta nummo: Scritti di numismatica, medaglistica e sfragistica offerti dagli allievi a Giovanni
Gorini, a cura di A. Saccocci, Padova, 2001, 147-64.
Sieradzki 1959 - J. Sieradzki, Polska wieku XIV: Studium z czas6w Kazimierza Wielkiego, Varşovia, 1959.
Soboleva 1967 - N. A. Soboleva, K probleme obrascenija praiskikh grasei v russkikh zemljakh v XIV-XV
vv., în VMU, Seriia IX: Istorija, no 2, 1967, 49-61.
Soboleva 1970 - N. A. Soboleva, Nalezy praisk(Jch grosu na lizemi SSSR, în SNM-Praga, Series A -
Historie, 24, 1970, 3-4, 189-243.
Soboleva 1996 - N. A. Soboleva, Khronologija i oblasti rasprostranenija praiskikh grasei na territorij
byvsego SSSR, în NS-MNO, 4, 1996, 48-61.
Spufford 1988 - P. Spufford, Money and its Use in Medieval Europe, Cambridge, 1988.
Stahl 2000 - A. M. Stahl, Zecea: The Mint ofVenice in the Middle Ages, Baltimore-Londra, 2000.
Steinhilber 1959-1960 - D. Steinhilber, Die Pfennige des Wiirzburger Schlages, în JNG, 10, 1959-1960,
165-237.
StronczyÎlski 1885 - K. StronczyÎlski, Dawne monety polskie dynastyi Piast6w i Jagiellon6w, partea a III·
a, Piotrk6w, 1885.
Suchodolski 2005 - S. Suchodolski, Rugia czy Russia? O inscriptionach i chronologii p6lgroszk6w
ruskich Kazimierza Wielkiego, în Hroshovyi obih i bankivs'ka sprava v Ukrai"ni: mynule ta suchasnist',
ed. R. Shust e.a., Lwow 2005 [2006], 86-91.
Sulkowska-Kuras, Kuras 1969 - I. Sulkowska-Kuras, S. Kuras, Zbi6r dokument6w malopolskich, part 4:
Dokumenty z lat 1211-1400, Wroclaw, 1969.
Sztetyllo 1998 - J. Sztetyllo, [recenzie:] Petr Grigorievic Gajdukov, Mednye russkie monety konca XIV-
XVI vekov, în WN, 42, 1998, 1-2, 106-7.
352
T~gowski 1993 - J. T~gowski, Powiqzania genealogiczne wojewod6w moldawskich Bogdanowicz6w z

domem Giedyminowicz6w w XIV-XV wieku, în Genealogia, 3, 1993, 45-66.
Travkin 2002 - S. N. Travkin, O dvukh monetakh iz Severo-Zapadnogo Pricernomor)a i nekotorykh
numizmaticeskikh sjuietakh, svjazannykh s nimi, în Desiataja Vserossijskaja Numizmaticeskaja
konferencija. Tezisy dokladov i soobscenij, Moscova, 2002, 115-17.
Triller 1991 - E. Triller, Wykopaliska monet Karola Beyera, în WN, 35, 1991, 1-2, 1-104.
Ulianitskii 1898 - V. A. Ulianitskii, Monety, cekanennyja Pol'skimi koroljami dlja Galickoi Rusi v' XIV i
XVvv., în TMO, 1, 1898, 119-53.
VoSSberg 1843 - F. A. VOSSBERG, Zur Miinzgeschichte der Stadt Danzig, Berlin, 1843.
Vesely 1967-1968 - S. Vesely, Prazske grose Karla IV., în NS, 10, 1967-1968, 123-38.
Wlodarski 1966 - B. Wlodarski, Polska i Rus 1194-1340, Varşovia, 1966.
Abbreviations / Abrevieri
CN = Cercetări Numismatice
JNG = Jahrbuch fiir Numismatik und Geldgeschichte
NE-Moscova = Numizmatika i Epigrafika (Moscova)
NiS-Kiev = Numizmatika i Sfragistika (Kiev)
NS-MNO = Numizmaticeskii Sbornik Moskovskago Numizmaticeskago Obscestva
NS= NumismatickY Sbornik
NZ = Numismatische Zeitschrift
RIN= Rivista Italiana di Numismatica e Scienze Affini
SNM-Prague = Sbornik Nârodniho Muzea v Praze
TMO =Trudy Moskovskago Numizmaticeskago Obscestva
VMU =Vestnik Moskovskogo Universiteta
WN =Wiadomosci Numizmatyczne
WNA = Wiadomosci Numizmatyczno-Archeologiczne
ZN = Zapiski Numizmatyczne
ZNOIRAO = Zapiski Numizmaticeskago Otdieleniia Imperatorskago Russkago Arkheologiceskago
ObScestva
Imagini
Hartă. Regatul Ruteniei în secolul al XIV-iea.
Fig. 1. Rutenia, Cazimir al III-iea cel Mare, monedă de argint (kwartnic), monetăria din Lwow, c. 1366-8;
20.4 mm; 1,76 g (Cracovia, Muzeul Naţional; Fondul T. Kalkowski).
Fig. 2. Rutenia, Cazimir al III-iea cel Mare, monedă de argint devalorizată (gros), monetăria din Lwow, c.
1368-70; 20,5 mm, 1,20 g (Varşovia, Muzeul Naţional, nr. inv. 7988 NPO).
Fig. 3. Rutenia, Cazimir al III-iea cel Mare, monedă de aramă (pulo), monetăria din Lwow, c. 1368-70; 16,8
mm, 1,23 g (Cracovia, Muzeul Naţional; foto A. Broz, Fondul T. Kalkowski).
Fig. 4. Polonia, Cazimir al III-iea cel Mare, gros de Cracovia, monetăria din Cracovia, c. 1368-70; 3,22 g
(colecţia Niewitecki, Poznanski Dom Aukcyjny - Podlaski Gabinet Numizmatyczny 9:121).
Fig. 5. Polonia, Cazimir al III-iea cel Mare, kwartnic, monetăria din Poznan sau din Kalisz, c. 1366-68; 1,76
g (Westfalische Auktionsgesellschaft 41:2534).
Fig. 6. Polonia, Cazimir al Iii-lea cel Mare, kwartnic, monetăria din Cracovia, c. 1366-68; 1,64 g
(Westfalische Auktionsgesellschaft 41:2535).
Fig. 7. Polonia, Cazimir al Iii-lea cel Mare, kwartnic devalorizat, monetăria din Cracovia, c. 1368-70; 1,28
g (Warszawskie Centrum Numizmatyczne, 3476).
Fig. 8. Prusia, Marele Maestru Winrich von Kniprode, halbscoter, c. 1364-79; 2,89 g (Warszawskie
Centrum Numizmatyczne, 34:138)
Fig. 9. Mazovia, Siemowit al III-iea, kwartnic de argint, monetărie neprecizată, exemplar 1847 din
tezaurul Lubosnia (desen de K. Beyer, piesa originală a ars în Varşovia în 1944).
Fig. 10. Mazovia, Siemowit al Iii-lea, kwartnic de argint, monetărie neprecizată, descoperire izolată în râul
Poltva de la Lwow, ante 1846 (desen de K. Beyer, moneda a fost pierdută).
353
Borysz Paszkiewicz
Captions
Map. The Kingdom of Ruthenia in the fourteenth century.
1. Ruthenia, Casimir III the Great, silver coin (kwartnik), Lviv mint, c. 1366-8; 20-4 mm, i.76g (Cracow,
National Museum; T. Kalkowski's files).
2. Ruthenia, Casimir III the Great, debased silver coin (grosso), Lviv mint, c. 1368-70; 20.5 mm, i.2og
(Warsaw, National Museum, no 7988 NPO).
3. Ruthenia, Casimir III the Great, copper coin (pulo), Lviv mint, c. 1368-70; 16.8 mm, i.23g (Cracow,
National Museum; photo A. Broz, T. Kalkowski's files).
4. Poland, Casimir III the Great, Cracow groschen, Cracow mint, c. 1368-70; 3.22g (Niewitecki collection,
Poznanski Dom Aukcyjny - Podlaski Gabinet Numizmatyczny 9:121).
5. Poland, Casimir III the Great, kwartnik, Poznan or Kalisz mint, c. 1366-68; i.76g (Westfalische
Auktionsgesellschaft 41:2534).
6. Poland, Casimir III the Great, kwartnik, Cracow mint, c. 1366-68; i.64g (Westfalische
Auktionsgesellschaft 41:2535).
7. Poland, Casimir III the Great, debased kwartnik, Cracow mint, c. 1368-70; i.28g (Warszawskie Centrum
Numizmatyczne, 34:76).
8. Prussia, Grand Master Winrich von Kniprode, halbscoter, c. 1364-79; 2.89g (Warszawskie Centrum
Numizmatyczne, 34:138).
9. Mazovia, Siemowit III, silver kwartnik, uncertain mint, ex 1847 Lubosnia hoard (drawing by K. Beyer,
coin was burnt in Warsaw in 1944).
10. Mazovia, Siemowit III, silver kwartnik, uncertain mint, found loosely in the Poltva river in Lviv before
1846 (drawing by K. Beyer, coin was lost).
354
Ruteniu Roşie între Italia, Hoarda de Aur şi Marea Ba.ltică: originea standardelor monetare de la Lwow
THE KINGDOM OF
Rt;THENIA
in thc 14'i. century
lllllVu,111111 thr range of the ...:ingdom of
·1 RulheniR in 13,iQ
I
~;t
~ -l
I
Voloaymyr
Hartă. Regatul Ruteniei în secolul al XIV-iea
355
Borysz Paszkiewicz
Fig. 1 Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 6
Fig. 7 Fig. 8
Fig. 9 Fig. 10
356
COLECŢIILE
NUMISMATICE ALE MUZEULUI NAŢIONAL DE
ISTORIE A ROMÂNIEI: MONEDE MOLDOVENEŞTI ŞI MUNTENE
DIN COLECŢIA R. ZĂVEANU
Katiuşa Pârvan
Abstract
The present article deals with the coins from the former R. Zăveanu Collection,
which was sold on 24th September 1924 to the Coin Room of the Academy's Library and
then transferred to the Coin Room of the National Museum in 1984. It contains
Moldavian and Wallachian issues.
Ali the specimens of this collection were submitted to alloy composition
analyses, by the X ray fluorescence method (XRF), which was performed at Horia
Hulubei National Institute of Physics and Nuclear Engineering.
The earliest coins of Zăveanu's collection are Wallachian ducats of traditional
type, minted by Radu I, type I c, with Latin inscriptions (no. 1-3). The mint-marks
combinations are 0/P - for two specimens (no. 1 - 2) - and C/P (no. 3), the last coin
bearing above the shield a mint-mark ( • ). The style and designs of eagle rendered on the
reverse of the coins is similar for no. 1 and 2, and slightly different for no. 3. This last
coin has also the highest silver content (954%0), which led me to suppose that the issues
bearing the mint-marks combination C/P are belonging to an earlier phase of the
coinage. The other elements founding of the coins are peculiar to the ducats minted by
Radu I. The presence of gold, în a content of 9-10%0 and that of the bismuth between
o.5-i.5%0 are specific features for the silver of South Danubian provenance. The three
specimens have circulated and show slight marks of overstriking.
The coin no. 4 opens the traditional type ducats series issued by Mircea the
Elder (type I a), bearing Latin inscriptions. Ali these ducats are very worn with obverse
and reverse overstrikes. Judging by style, the eagle on no. 4 and 5 (with mint-mark Oon
obverse) was done by the same engraver who produced the dies used to strike the ducats
with O mint-mark in the shield for Radu I. The ducats with w mint-mark on the obverse
have another type of shield (the upper barry is concave) and a different kind of eagle
(no. 6-7), being the work of a different engraver who had not worked for Radu I. Coin
no. 8 is overstruck on both sides; on obverse two shields are visible, in which the mint-
rnark A can be noticed, and on reverse an angle of the shield engraved over the helmet
can be observed.
The alloy's composition analysis has proven a decreasing silver content, higher
in no. 4 (316%0, for P/P mint-marks) and 5 (344%0, for 0/P mint-marks), which
dirninishes at no. 6 (288%0, for w/ w) and 7 (193%0 with w/-). Coin no. 8 has an
overstrike, which does not allow for accurately assigning its mint-marks, but the silver
standard is rather higher -356%0. Taking into consideration the specimens' precarious
state of preservation, it can only be asserted that the coins with mint-marks
combinations that contain P are simultaneous, and also that the P mint-mark is prior to
the w mint-mark, which is found on coins with a lower silver content. As for the piece
with the mint-mark A, the higher content of silver makes us believe that we are dealing
with an older issue. Regarding the gold content (a trace-element for the metallic source},
it varies within 6 - 1%0, two specimens (no. 5 and 8) having an identica! gold content
(4o/oo), but the first, in combination with bismuth, and the second with antimony. The
highest gold content (6%0) was found by analysing coin no. 4, with the mint-mark P/P,
and the lowest (1%0) was found în coin no. 7, bearing on the obverse the mint-mark w
and also containing tin and antimony.
Katiuşa Pârvan
The piece no. 9 in the collection is the only Wallachian traditional type ducat of
Mircea the Elder with Slavonic inscription. On the obverse can be observed three (four?)
shields - from the third the mint-mark n can be discerned. On the reverse an interesting
overstrike is found. An eagle can be noticed set above a tilted shield, a common reverse
is struck above - an eagle perched on a helmet. Before the eagle is placed an S , and an
X could stand for a mint-mark on the reverse. Regarding the silver content (589%0), it
allows us to presuppose that the issues with a Slavonic inscription may be prior to those
with a Latin inscription, their silver standard being higher. The gold content is 3.5%0,
and antimony traces can be found. It could be an unsuccessfully executed coin (or
another reject).
The other coins are Moldavian specimens (no. 10 - 33). Groats issued by Peter
I Muşat (no. 10 - 20), Alexander the Good (no. 21 - 25), Stephen II (no. 26), Stephen
the Great (no. 27 - 29), and Ştefăniţă (no. 30 - 33).
The issues by Peter I Muşat (cca. 1375 - 1392) are: a coin with seven lilies in
the shield placed on its reverse, two with six lilies, a coin with five and one with four
lilies, four coins with two lilies and a normal inscription on the obverse, and two with
two lilies and a retrograde inscription on the obverse.
The numismatic piece with seven lilies (no. 10) is an electrotype of a coin which
bears as attributes a crescent on the right side of the auroch's snout and a point-like
rosette on the left, and on the reverse, a barried shield with a right-tilted cross placed on
the upper bar. It contains 118%0 silver, 871%0 copper, 1%0 lead and 4%0 tin, an alloy
which characterizes a modern piece.
The two coins with seven lilies (no. 11 - 12) bear on the obverse identical
attributes with the same layout. Each inscription has a small mint-mark placed after the
issuer's name (a point-like rosette), the same as for the coin with seven lilies. The first
piece with six tlowers has at the end of the inscription on the reverse (a small lily), the
second is scraped out. The design of the auroch's head is identica] for both coin types -
with seven and six lilies - likewise the type of the small lilies in the shield. Even the
silver content is close for the two (753%0 and 729%0, respectively). The alloy seems
similar even by the content of gold which is 3.5%0 for the first, and 4%0 for the second
piece. The first piece contains a higher quantity of lead (15%0) compared to the second
(3%0) andin addition 1%0 antimony.
The coin with five lilies (no. 13), bears on the obverse as attributes acrescent
placed on the right side of the auroch's snout and a stalk carrying a lily tlower laid out on
the left. The inscription has a mint-mark placed after the issuer's name (a lily). The
reverse has a barried shield with five lilies, and at the end of the inscription a mint-mark
(:). The alloy is comprised of 715%0 silver, 263%0 copper, 4%0 lead, 5%0 gold, 1%0 tin,
leading to the conclusion that the coin could belong to the first issued series.
The piece with the four lilies (no. 14) bears on the obverse identica] attributes
with the one showing five lilies. The inscription on the obverse is the same too, ending
with an € (perhaps added to fi]] the unused space). On the reverse, the four tlowers are
place one below the other and the inscription is particular to this type
(RIMOLDAVENSIS). The silver content is relatively high (677%0), as well as that of
gold (7%0), antimony traces can also be found.
Hereinafter are studied four coins (no. 15 - 18) with two lilies and a normal
inscription on the obverse. The first one (no. 15) bears on the obverse an earless auroch
head and as attributes, a rosette of small petals on the right side of the snout and a
crescent on the left. On the reverse, the lilies are a slightly artless version of the
Florentine style. In the inscription's text, the letter L is upside-down. The next coin (no.
16) has on the obverse a rosette of six petals placed between the auroch's horns the same
to the one situated on the right side of the snout. The auroch's head is elongated, of a
different kind (another engraver). The inscription has also a rosette of six petals as a
mint-mark. On the reverse an overstrike is easily visible; the inscription, with beautiful
letters, is misspelled. The next two coins (no. 17-18) have on the obverse an elongated
auroch head, and the attributes are in reversed order - crescent (brimmed over) on the
358
Colecţiile numismatice ale M.N.I.R.: monede moldoveneşti şi muntene din colecţia R. Zăveanu
right, a rosette of petals on the lefi. The lilies are a much more artless version of the
Florentine style. The inscriptions do not show any mint-marks. Coin no. 18 is
fragmentacy.
The first two specimens are similar in silver content (385%0 and 265%0,
respectively) and copper (600%0 and 718%0, respectively), the same quantity of lead
(8%0) and gold (1%0). Traces of bismuth were found at the analysis of the second piece.
The same gold content (essential trace element) indicates the same source of ore and the
same lot. Starting from some typological elements - the auroch head similar to that
engraved on the issues with more lilies, as well as the same type of inscription - mint-
mark (a rosette resembling the one laid next to the snout) placed afier the issuer's name
(peculiarity which can be perceived on all the specimens suited with more flowers), but
also the negligent striking, the misspelled inscription on the reverse, some upside-down
letters, the conclusion can be reached that we are dealing with coins struck immediately
afier the monetacy reform of 1387. The gold content (of close value, but relatively high,
the traces of antimony and bismuth) point to a South Danubian source.
The following two coins, with two flowers, show a retrograde inscription on the
obverse (no. 19 - 20). The auroch head is similar to the one struck on the coins with
seven and six flowers bearing as attributes the crescent on the right side of the snout and
a stalk holding the same kind of flower on the lefi. The two lilies placed on the reverse
are smaller than those which characterize this type in general, but similar one to the
other (artless); same is true for the inscriptions. The coin no. 20 seams to bear a mint-
mark ( ·) at the end of the inscription on the reverse; both inscriptions of the coins start
with a rosette. The XRF analysis have detected an amount of silver equal to 580%0, for
the no. 19 coin, and 340%0 for coin no. 20 as well as the trace elements gold (5%0 and
3%o, respectively), and traces of antimony in no. 19. The gold content is identica! to that
measured in the coins no. 17 and 18, with a normal inscription on the obverse,
undoubtedly issued afier the monetacy reform; the gold content (and antimony traces)
prove that probably the same (South Danubian or local) source of ore was used;
probably, the issues with two flowers and a normal inscription on the obverse are
simultaneous with those bearing two flowers and a retrograde inscription on the obverse
(although we can assert that we are dealing with different engravers, probably
originating from different regions).
From Alexander the Good (1399 - 1432) come five specimens (no. 21 - 25).
The oldest is a double groat type I (no. 21). The inscription begins from the lefi side of
the shield. Although the coin is strongly decentred and fretted, the recurved horns
towards the inside along with the five-rayed star between them are visible; the attributes
are unreadable (possibly a crescent to the right and a rosette to the lefi of the snout).
The reverse is overstruck. The shield with the concave upper margin (only the first field
with three fascias) and two inscriptions can be seen; markedly decentred. The alloy's
analysis has shown 45%0 silver, 892%0 copper, 15%0 lead, 42%0 iron and 3%0 antimony;
meaning the piece is in fact a bronze coin did not even contain traces of gold) and was
probably silver coated, because the coin should have been made of silver. It is a pre-
reform piece issued before 1402 (1399-1400).
The following specimens are half groats (no.22 -25). The first one is a
divisional type III coin (no. 22). On its reverse is placed a barried shield, with three
different lilies in the second field, briefly speaking a rosette of petals on a circle; on the
shield at the right an unclear mint-mark (H ?) and on the lefi, a mint-mark, a siglum
(perhaps I). The coin contains 182%0 silver and 15%0 gold, which places the piece inside
the boundaries ofthis poor silver standard issue (1/4 Ag, 3/4 Cu). The next two issues are
type V half groats (no. 23 - 24) bearing a rosette on the right of the snout and ~ crescent
on the lefi. A barried shield is placed on the reverse, in the second field seven little knot-
like lilies can be seen and at its right the mint-mark H is laid out. The coins have
circulated as bronze specimens the copper content being almost 1000%0 (985%0 and
986%0, respectively), whereas silver (traces and 2%0, respectively) is found because it
was also present in the ore. The finding of antimony (4%0 and 2%0, respectively)
359
Katiuşa Pârvan
identifies the source - southern or local ore. The last issue from Alexander the Good is a
type VI half groat (no. 25). It bears on the obverse an auroch head with apetal rosette on
a circle on the right and a crescent on the left as attributes and on the reverse, a barried
shield, with seven small clamp like lilies in the second field and on the top of the shield a
hard to read crown (as well as the lilies). The alloy is bronze (silver completely absent) -
964%0, 1%0 lead, 35%0 antimony. The high antimony content makes us think that the
coin's coating must have been made of silver, with antimony giving the coin it's shiny
appearance, adding to the effect of the silver-coating (a technique specific to the Middle
Ages).
From one of Alexander's descendants, Stephen II (1433-1435, 1442-1447,
between 1436-1442 associated with Iliaş I, between 1444-1445 associated with Petru II
?) the collection preserves only a type II half groat (no. 26). On the obverse, an auroch
head is placed, having its horns recurved towards the inside and as attributes, a rosette
of petals on a circle, on the right and a crescent on the left. On the reverse, the coin
shows a barried shield and on the second field seven different types of lilies over which
the mark I (?) is struck; as mint-marks, a key can be seen placed on the right side of the
shield, and a not so clear mint-mark a(?) on the left. The two mint-marks are very large,
engraved over the pearled circle. Both sides of the piece are decentred and overstruck.
For this coin a 180%0 silver content was obtained by analysis, 850%0 copper, 5%0 lead
and 1,5%0 gold. The elements contents found in the alloy are almost identica) as those
observed in piece no. 22 (type III half groat); this fact proves that the specimens were
simultaneously issued, a common lot from the same ore or mixture.
From Stephen the Great (1457 - 1504) come three piece (no. 27 - 29); the
first is a type I b rosette 2 groat, bearing on the shield from the obverse a rosette of
petals on a circle with a cross being laid out above. The coin was analyzed and the
results showed the smallest content of silver - 815%0 (3/4 of the alloy), copper 150%0 (1/ 4
of the alloy), lead 15%0, gold 5%0, antimony 7.5%0 and traces of bismuth. The lead
content is normal for the silver alloy; antimony was added to increase the shininess of
the coin, and gold, in a rather high content, indicates the use of a southern source,
specific to the Moldavian mint (a 5%0 gold content was also observed in Peter I coins -
no. 17, 19 with two flowers, normal and retrograde obverse inscription, in summary,
coins struck after 1387). It can also be asserted that care was given to keeping the ratio
of 3 to 1 for silver and copper, respectively, proving that the minting process was precise
and controlled. Coins no. 28 and 29 are type II groats bearing as attributes on the
obverse a rosette on the right of the auroch's snout, a crescent on the left, and a
patriarchal cross in the shield on the reverse. Coin no. 28 bas an incuse obverse; in coin
no. 29 the inscription on the reverse begins at the middle of the left side of the shield. By
analyzing the alloy's composition the following results were obtained: in coin no. 28, a
composition similar to that found in type I coins: 875%0, silver, 106%o copper, 4.596a
lead, 5%0 gold, i.5%0 bismuth. The silver was found to be in normal limits for this
monetary type. The ratio is preserved, 3 to 1 for gold and copper, respectively and the
identica) content in gold points to the same source of ore being used; only that this time
was no need for tin, the silver being sufficient for this type of coin. For piece no. 29 the
silver content is much higher - 911%0, the gold representing 3%0, some traces ofbismuth
being also detected. 3%0 gold content was also found in the coins of Peter I -no. 18 and
20, both with two flowers and a normal and retrograde inscription, respectively,
therefore types issued by the mint of Moldavia after 1387.
The last coins belong to Ştefăniţă (1517-1527). These are type a grouts (no 30 -
32, bearing as attributes a rosette of petals on a circle on the right, crescent on the left),
with an auroch head in a stylized, asymmetrical shield and on the reverse, a patriarchal
cross in an identica) shield, stylized, asymmetrical, with a rosette on each side (no. 30 -
32) and type b grouts (no. 33, with a crescent on the right and a rosette on the left as
attributes).
By analysing the alloy the following values were obtained: 263%0 silver, 108%0
cooper and 3%0 lead, but invariably zinc (46%0, 41%0, 6%0), and mercury (57%o, 26%a,
Colecţiile numismatice ale M.N.J.R.: monede moldoveneşti şi muntene din colecţia R. Zăveanu
5.5%o). Specimens no. 30 - 31 are similar, analysis showing that the silver used for
coating was obtained by amalgamation (the process being particular to the medieval
mint, and reflects different engravers being involved in the making of the two). More
peculiar is coin no. 32, which is very poor in silver content, 3%0 (practically made of
bronze), with zinc and mercury present as well (6%0, 5,5%0, respectively, leading to the
conclusion that the same amalgamation process for extracting silver from ore was used).
The piece also contains tin (14%0), probably added to make up for the lack of silver and
to give the coin a shiny appearance. The same thing can be said about piece no. 33, the
only b type one. The silver content is as low as 13%0, cooper and lead are present in
normal contents, zinc in the largest amount (157%0), little mercury (2%0) and tin in
appreciable quantity (12%0). We are again dealing with amalgamation silver coating,
with a deliberate adding of tin to give a shiny aspect to an otherwise silver deficient coin.
In the case of this collection, there are important gaps among issuers, and the
coins which comprise it are issues who could have been simultaneously in circulation.
For the same hypothesis pleads also their very similar state of conservation, almost
everyone has striking defects or overstrikes, as well as a close resembling composition of
alloy. The specimens could be a small hoard gathered by a craftsman in order to use
them in the metal processing (all the fretted, overstruck or deteriorated coins seem to
have been minted after 1387).
ln the case of the coins issued by Stephen the Great, the possibility of them
having been discovered in the same geographical area cannot be excluded, that could
have been Moldavia, but also Walachia, an area where the Moldavian ruler had
undertaken different actions. Because the collector was from Bucharest we cannot set
aside the possibility that the specimens originated from around the capital city, the
neighbouring rural settlements or a nearby area, where such specimens have also been
found (Bucharest-Giuleşti, Bucharest city, Târgovişte, Piteşti, etc.).
However, the coins from Zăveanu Collection are interesting specimens, which
provide information about the succession of some issues, the metal sources used and the
technique employed by the medieval engravers, serving as an aid for those who study
the Romanian Principalities mints.
Monedele moldoveneşti ocupă un loc important în patrimoniul Muzeului Naţional de

Istorie; se regăsesc în tezaure, descoperiri izolate sau colecţii. Dintre acestea menţionăm colecţia
profesorului Rudolf Gassauer din Cernăuţi, publicată în 1980 de Constanţa Ştirbu (Ştirbu 1982);
colecţia Saint Georges; colecţia Constantin Alessandrescu; colecţia Corneliu Secăşanu (Pârvan,
Constantinescu 2006-2007, pp. 375-422), colecţii importante ca materiale acumulate şi
întindere. În afara acestora există şi colecţii de mai mici dimensiuni care păstrează piese
importante, cum sunt colecţiile R. Zăveanu, Octavian Luchian, Nicolae Stârci, Irimia Dimian,
Constantin Burchilă, etc. Ne-am propus punerea acestora în circuitul ştiinţific prin publicarea lor
sistematică; de data aceasta ne-am oprit la Colecţia R. Zăveanu, criteriul fiind faptul că o serie de
piese care îi aparţin au făcut deja obiectul unor studii mai ample privind monetăria ţărilor
române şi ni se pare oportun să le publicăm cu o descriere în amănunt.
Monedele au fost achiziţionate în 26 septembrie 1924 de la R. Zăveanu, din Bucureşti, de
către vechiul Cabinet Numismatic al Bibliotecii Academiei Române. Primele monede din catalog
sunt ducaţi de tip comun emişi de Radu I, tip I c cu legenda latină (nr. 1-3). Combinaţiile de
sigle sunt 0/P - două piese (nr. 1-2) şi C/P (nr. 3), la această ultimă monedă, pe scut aflându-se
un semn monetar(•). Acvila de pe avers este la fel la nr. 1 şi 2, uşor diferită la nr. 3 (diferenţele
sunt de stil). Această ultimă monedă are şi procentul cel mai ridicat de argint, 954%0, ceea ce ne
determină să o considerăm ca fiind dintr-o emisiune mai timpurie, caracterizată prin combinaţia
de sigle C/P. Celelalte elemente sunt caracteristice ducaţilor emişi de Radu I; prezenţa aurului în
Katiuşa Pârvan
procent de 9-10%0 şi a bismutului între 0,5-1,5%0 este specifică argintului de provenienţă sud
dunăreană (Ştirbu şi Stancu 198::, pp. 58-59). Cele trei piese sunt circulate, emise în grabă (sau
pur şi simplu erori), având o uşoară surfrapă.
Moneda cu nr. 4 deschide seria ducaţilor de tip comun emişi de Mircea cel Bătrân (tip
I a) cu legenda latină. Toţi aceşti ducaţi sunt fie nişte rebuturi, fie foarte uzaţi. Sunt monede
şterse, cu sigle neclare sau lipsă, surfrapă la reprezentări (de exemplu, la nr. 4 moneda este
ştearsă, nr. 5 este deteriorată şi ştearsă, ambele fiind şi descentrate). La nr. 4-5 (cu sigla 0 pe
avers), acvila este lucrată de acelaşi gravor care, după stil, este acelaşi cu cel care a bătut pentru
Radu I ducaţii cu aceeaşi siglă 0 în scut. Ducaţii cu sigla w pe avers au cu totul alt tip de scut (cu
bara de sus concavă) şi un alt tip de acvilă (nr. 6-7), fiind opera unui gravor care nu a lucrat
pentru principele dinainte (Radu I). Moneda nr. 8 este puternic surfrapată, pe ambele feţe;. pe
avers sunt vizibile două scuturi în care se observă sigla A, pe revers se vede un colţ din câmpul II
al scutului bătut peste coif.
Pentru acest tip de ducaţi s-au efectuat analize privind cantitatea de argint precum şi
elementele ce compun aliajul (Ştirbu şi Stancu 1982, pp. 57-62 şi 84-86, Beşliu, Cojocaru,
Constantinescu, Grecu, Ivaşcu, Marincu, Mateiciuc, Spiridon, Stancu, Ştirbu, 1982, pp. 41-56;
Pârvan 2003-2005, pp. 217-222). Astfel, deşi conţinutul de argint a fost analizat ulterior
întocmirii catalogului (pentru care s-a urmărit criteriul tipologic), el corespunde tipologiei
noastre. Cantitatea de argint din aliaj scade, fiind mai mare la nr. 4 (316%0 siglele P /P) şi 5
(344%0 siglele 0/P), diminuându-se la nr. 6 (288%0 siglele w/w) şi nr. 7 (193%0 siglele w/-).
Moneda nr. 8 prezintă o surfrapă care nu ne permite să stabilim cu exactitate despre ce sigle este
vorba; se vede, pe avers, un A, iar pe revers nimic clar. Dar titlul argintului este mai mare -
356%0. Ţinând cont de starea de conservare (precară) a pieselor, putem afirma cu mai multă
precizie doar faptul că monedele cu o combinaţie de sigle în care apare P, sunt simultane,
precum şi faptul că sigla P este anterioară siglei w, ce apare pe monede cu mai puţin argint. În
ceea ce priveşte piesa cu sigla A, conţinutul mai mare de metal preţios ne face să credem că este
vorba de o emisiune mai veche. În ceea ce priveşte conţinutul de aur (ce constituie amprenta
sursei), el este cuprins între 6 si 1%0, două piese (nr. 5 şi nr. 8) având acelaşi procent de 4%0, dar
bismut la prima şi stibiu la a doua. Procentul cel mai mare de aur (6%0) a fost depistat la moneda
nr. 4 cu siglele P/P, iar cel mai mic (1%0) la nr. 7, pe avers sigla w, cu staniu şi stibiu în conţinut.
Piesa nr. 9 din colecţie este singurul ducat comun cu legenda slavonă, emisiune Mircea
cel Bătrân. Pe avers se observă trei (patru ?) scuturi, din primele două se vede câmpul I cu câte
trei fascii, din al treilea se vede cartierul II cu sigla n. Pe revers este o surfrapă interesantă;
pornind de jos, se poate observa o acvilă care timbrează un scut înclinat de la care este vizibil
cartierul I, fasciat cu trei bare. Deasupra este bătut un revers obişnuit - coif (de la care se vede
clar viziera având o cruce) timbrat de acvilă. În faţa acvilei este un S, iar X (ce se vede clar) poate
fi sigla de pe revers. În ceea ce priveşte conţinutul de argint (589%0), el ne permite presupunerea
că emisiunile cu legenda slavonă pot fi anterioare, titlul lor fiind mai bun. Aurul este în procent
de 3,5%0, iar stibiul este detectat. Prin urmare, moneda era lucrată dintr-un aliaj mai bun, fiind
probabil o piesă nereuşită ca execuţie (sau tot un rebut).
Celelalte monede sunt piese moldoveneşti (nr. 10-33). Groşi Petru I Muşat (nr. 10-20),
Alexandru I cel Bun (nr. 21-25), Ştefan al Ii-lea (nr. 26), Ştefan cel Mare (nr. 27-29) şi Ştef'aniţă
(nr. 30-33).
De la Petru I Muşat (cca. 1375-1392) cu cinci şi una cu patru flori, patru monede cu
două flori de crin şi legendă normală pe avers şi două cu două flori de crin şi legendă retrogradă
pe avers.
Colecţiile numismatice ale M.N.l.R.: monede moldoveneşti şi muntene din colecţia R. Zăveanu
Piesa cu şapte flori de crin (nr. 10) este o galvanoplastie după o monedă având ca
atribute semilună în dreapta botului şi rozetă punctiformă în stânga, iar pe revers scut fasciat cu
o cruce înclinată dreapta plasată pe bara de sus. Conţine argint 118%0, cupru 871%0, plumb 1%0
şi staniu 4%0, aliaj ce caracterizează o piesă modernă (Pârvan 1998; Pârvan şi Constantinescu,
2000; Pârvan 2003; Pârvan, Constantinescu 2006-2007 278-279).
Cele două monede cu şase flori de crin (nr. 11-12) au pe avers atributele identice,
amplasate la fel, iar pe revers un scut fasciat în câmpul I (Pârvan 1998; Pârvan şi Constantinescu
2000; ;Pârvan 2003; Pârvan, Constantinescu 2006-2007 278-280). Legendele au câte un mic
semn monetar după numele emitentului (rozetă punctiformă), acelaşi ca la moneda cu şapte
flori. Prima piesă cu şase flori are la sfârşitul legendei de revers un semn monetar (o mică floare
de crin), iar următoarea este ştearsă chiar la sfârşit şi nu se vede dacă are sau nu semn monetar.
Legendele de pe avers au amplasată rozeta punctiformă după numele emitentului. Capul de bour
este identic la tipul cu şapte şi şase flori, la fel şi tipul micilor flori de crin din scut. Şi cantitatea
de argint este apropiată - 753%0 la prima monedă şi 729%0 la cea de a doua. Aliajul pare
asemănător şi din punct de vedere al procentului de aur (şi el apropiat) - 3,5%0, respectiv 4%0.
Prima piesă conţine ceva mai mult plumb (15%0 faţă de doar 3%0) şi în plus, stibiu (1%0).
Moneda cu cinci flori de crin (nr. 13) are ca atribute pe avers semilună la dreapta botului
şi lujer cu floare de crin la stânga (Pârvan 1998; Pârvan şi Constantinescu 2000; Pârvan 2003;
Pârvan, Constantinescu 2006-2007 279). Legenda are un semn monetar după numele
emitentului (floare de crin). Pe revers apare scutul fasciat cu cinci flori de crin, iar la sfârşitul
legendei, un semn monetar(:).
Colecţia cuprinde tot o singură piesă cu patru flori (nr. 14), pe avers cu atributele
identice cu cele de la tipul cu cinci flori (Pârvan 1998; Pârvan şi Constantinescu 2000; Pârvan
2003; Pârvan, Constantinescu 2006-2007 379-380). Şi legenda de avers este la fel, terminându-
se cu acel € la sfârşitul legendei (poate pentru a umple spaţiul). Pe revers cele patru flori sunt
dispuse una sub alta, iar legenda este caracteristică acestui tip. (RIMOLDAVIENSIS).
Procentul de argint este relativ ridicat (677%0), iar cel de aur la fel (7%0), fiind detectate şi urme
de stibiu.
Urmează cele 4 monede (nr. 15-18) cu două flori de crin şi legenda de avers normală (Pârvan
1998, Pârvan şi Constantinescu; Pârvan, Constantinescu 2006-2007 279). Prima dintre ele (nr. 15)
are pe avers capul de bour fără urechi, iar ca atribute rozeta din petale mici la dreapta botului şi
semiluna la stânga. Pe revers florile de crin sunt o variantă uşor rudimentară a tipului florentin (a
doua floare depăşeşte puţin bara scutului). La legenda de revers litera L este răsturnată. Următoarea
monedă (nr. 16) are pe avers rozetă din şase petale între coarnele bourului, la fel cu cea din dreapta
botului. Capul de bour este alungit, de alt tip (alt gravor). Legenda are ca semn monetar tot o rozetă
din şase petale. Pe revers este o surfrapă uşor vizibilă Oa scut, la care ultima fascie depăşeşte bara
scutului); legenda, cu literele frumoase, este eronată. Florile de crin sunt o variantă grosieră a tipului
florentin. Următoarele două monede (nr. 17-18) au pe avers capul de bour alungit, iar atributele sunt
inversate - semilună (revărsată) la dreapta, rozetă din petale la stânga. Florile de crin sunt variante
mult mai rudimentare ale tipului florentin. Legendele nu au semne de monetărie. Moneda nr. 18 este
fragmentară.
Primele două piese conţin o cantitate apropiată de argint (385%0 şi 265%0) şi cupru (600%0
şi 718%0), aceeaşi cantitate de plumb (8%0) şi aur (1%0); a doua piesă are detectate şi urme de bismut.
Acelaşi procent de aur (element urmă esenţial) indică o sursă comună de minereu şi aceeaşi tranşă.
Plecând de la un element tipologic - capul de bour, asemănător cu cel de pe emisiunile cu mai multe
flori de crin, precum şi de acelaşi tip de legendă - semn monetar (rozetă ca cea de lângă bot) după
numele emitentului (particularitate ce se întâlneşte tot la piesele cu mai multe flori), am considerat că
Katiuşa Pârvan
avem de-a face cu monede bătute imediat după reforma din 1387. Însă baterea neglijentă, legenda
eronată de revers, unele litere răsturnate, ne determină să datăm mai târziu piesele, încadrându-le
între acele rebateri/refolosiri ale unor ştanţe mai vechi, practică întâlnită şi în alte cazuri, la monede
cu şapte flori (Pârvan, Constantinescu 2006-2007 378). Referitor la ultimele două monede din
această categorie (nr. 17-18), procentul de argint este mai mare (408%0 şi 466%0), la fel cantitatea de
aur (5%0 şi 3%0); la prima piesă apar urme de stibiu, la a doua urme de bismut. Aceste urme precum
şi procentul mai ridicat de aur înclină spre o sursă din sudul Dunării (Pârvan 1996 164-165).
Tipologic vorbind avem sigur de a face cu piese bătute după reformă, capul de bour fiind
de alt tip, alungit, cu urechi mici, specific monedelor reformate emise după 1387. Din orice unghi
am privi monedele, ele par a fi emise la scurt timp după reforma din 1387 (sau de aceeaşi
gravori), deoarece tipul de floare de crin este, la toate patru piesele, o variantă apropiată a tipului
florentin, caracteristic primei perioade.
Următoarele două monede cu două flori au legendă retrogradă (nr. 19-20) pe avers
(Pârvan 1998, Pârvan, Constantinescu 2003-2005; Pârvan, Constantinescu 2006-2007 379).
Capul de bour este asemănător celui de pe monedele cu şapte şi şase flori, având ca atribute
semiluna la dreapta botului, lujer cu aceeaşi floare de crin la stânga. Pe revers, în scutul fasciat,
cele două flori de crin sunt mai mici decât cele specifice acestui tip şi asemănătoare (sunt
rudimentare); ca de altfel şi legendele. La moneda nr. 20 pare a fi un semn de monetărie(") la
sfârşitul legendei de revers; ambele legende încep cu rozetă. La aceste două monede s-a depistat
argint 580%0 (nr. 19) şi 340%0 (nr. 20), ca elemente urmă, aur 5%0 şi respectiv 3%0, precum şi
stibiu urme (la nr. 19). Procentul de aur este identic cu cel măsurat la monedele nr. 17 şi 18 cu
legenda normală pe avers, emise cert după reformă; cantitate de aur (şi urmele de stibiu) arată
că, probabil, s-a folosit aceeaşi sursă de minereu (din sudul Dunării sau locală); probabil
emisiunile cu două flori şi legendă normală pe avers sunt simultane cu monedele cu două flori şi
legendă retrogradă pe avers (putem totuşi afirma că avem de a face cu gravori diferiţi, probabil
veniţi din zone diferite).
De la Alexandru I cel Bun (1399-1432) sunt cinci piese (nr. 21-25). Cea mai veche este
un dublu gros tip I (nr. 21). Legenda începe din partea stângă a scutului. Moneda fiind foarte
descentrată şi uzată nu se vede decât jumătate din capul de bour, sunt vizibile coarnele recurbate
înăuntru şi steaua cu cinci raze dintre ele; atributele sunt ilizibile (poate fi semilună la dreapta şi
rozetă la stânga botului). Reversul este surfrapat. Se vede scutul cu partea de sus concavă (doar
câmpul I cu trei fascii) şi două legende; foarte descentrate. Analiza aliajului a detectat argint
45%0, cupru 892%0, plumb 15%0, fier 42%0 şi stibiu 3%0; practic piesa era din bronz (nici nu
conţine aur), probabil a fost argintată, pentru că moneda trebuia să fie din argint (Pârvan 2000;
Pârvan, Constantinescu 2006-2007 380-383). Deşi este descentrată şi surfrapată (probabil şi
aceasta un rebut), considerăm că este o piesă nereformată, emisă până în anul 1402 (1399-1400).
Următoarele piese sunt jumătăţi de gros (nr. 22-25). Prima este o monedă divizionară
tip III (nr. 22); pe revers este un scut fasciat, în câmpul II cu trei flori de crin diferite; pe scut este
o rozetă din petale pe cerc, iar la dreapta scutului un semn monetar neclar (.H ?), iar la stânga, o
siglă (poate I). Cantitatea de argint este 182%0, piesa conţine aur 1,5%0, prin urmare se
încadrează normelor cerute de acest tip de monede din argint slab (1/ 4 Ag, 3/4 Cu). Urmează
două jumătăţi de gros tip V (nr. 23-24), având rozetă la dreapta botului şi semilună la stânga. Pe
revers se află un scut fasciat, în câmpul II şapte flori de crin tip "fundiţă", la dreapta lui fiind
amplasată sigla .H (Pârvan, Constantinescu 2006-2007 380-381). Monedele au circulat ca piese
din bronz, cuprul fiind aproape de 100%0 (985%0 şi 986%0), iar argintul (urme şi 2%0), fiind
prezent fiindcă se afla în minereu. Prezenţa stibiului (4%0 şi 2%0) identifică sursa - din sud sau
minereu local. Ultima piesă de la Alexandru cel Bun este o jumătate de gros tip VI (nr. 25). Pe
avers este cap de bour cu atributele rozetă din petale pe cerc dreapta, semilună stânga, iar pe
revers scutul fasciat, în câmpul II şapte flori de crin tip "gheruţă'', deasupra scutului coroană
greu lizibilă (ca de altfel şi florile de crin). Aliajul este bronz (argintul nici nu apare) - 964%0
cupru, 1%0 plumb, 35%0 staniu. Prezenţa staniului în procent apreciabil arată că moneda trebuia
să fie din argint, staniul fiind cel care dădea aspectul strălucitor, adăugându-se efectului
argintării (procedee specifice evului mediu).
De la unul din urmaşii lui Alexandru, Ştefan al Ii-lea (1433-1435, 1442-1447, între
1436-1442 asociat cu Iliaş I, între 1444-1445 asociat cu Petru II?) este doar o piesă - o jumătate
de gros tip II (nr. 26). Pe avers este capul de bour cu coarnele recurbate înăuntru, ca atribute
rozetă din petale pe cerc la dreapta şi semilună la stânga, ambele tăind uşor cercul perlat. Pe
revers este scut fasciat, în câmpul II şapte flori de crin diferite între ele (ca tip), peste care este
bătută sigla I ?; ca semne monetare sunt o cheie mare spre dreapta la dreapta scutului, un semn
monetar neclar (A ?) la stânga. Cele două semne monetare sunt foarte mari, imprimate peste
cercul perlat. Ambele feţe ale piesei sunt descentrate si surfrapate; în partea de jos a scutului, dar
şi la steaua şi rozeta care apar pe avers. Şi pentru această monedă s-a analizat compoziţia
aliajului; s-a depistat argint în procent de 180%0, cupru 850%0, plumb 5%0 şi aur 1,5%0. Valorile
sunt aproape identice cu cele de la nr. 22 (1/2 de gros tip III); în acest caz emisiunile sunt fie
simultane (poate fi aceeaşi tranşă de metal şi aceeaşi sursă de minereu), fie avem un
rebut/exemplar pe care s-au încercat mai multe ştanţe (toate presupunerile fiind valabile).
Sigură este identitatea valorilor măsurate, care atestă o simultaneitate, o tranşă comună, din
acelaşi minereu sau amestec (Pârvan, Constantinescu 2006-2007 382-383).
De la Ştefan cel Mare (1457-1504) sunt trei piese (nr. 27-29); prima este un gros tip I b
rozeta 2, în scutul de pe revers fiind amplasată o rozetă din petale pe cerc având deasupra cruce.
Moneda a fost analizată şi s-a detectat cel mai mic procent de argint (815%0, 3/4 din aliaj), cupru
150%0 (1/4 din aliaj), plumb 15%0, aur 5%0, staniu 7,5%0 şi bismut urme. Cantitatea de plumb
este normală pentru aliajul de argint; staniu s-a adăugat pentru a creşte strălucirea monedei, iar
aurul, în procent destul de ridicat pentru piesele de argint româneşti, exprimă faptul că s-a
folosit o sursă din zona sudică, comună monetăriei Moldovei (aur 5%0 a mai apărut la monedele
lui Petru I - nr. 17, 19 cu două flori, legenda de avers normală şi retrogradă, deci la monedele de
după 1387). Totodată putem afirma că s-a urmărit păstrarea proporţiei de 3 la 1 pentru argint şi
cupru, deci procesul tehnologic era precis şi controlat (Oberlănder-Târnoveanu 2003-2005;
Pârvan, Constantinescu 2006-2007 383-384).
Monedele nr. 28 şi 29 sunt groşi tip II (Oberlănder-Târnoveanu 2006-2007; Pârvan,
Constantinescu 2006-2007 383-384), pe avers având ca atribute, rozetă la dreapta botului,
semilună la stânga, cu o cruce patriarhală în scut, pe revers. Moneda nr. 28 are aversul incus; la
piesa nr. 29 legenda de revers începe la mijlocul stâng al scutului. În urma analizării compoziţiei
aliajului s-au detectat, la moneda nr. 28, procente apropiate cu cele de la tipul I: argint 875%0,
cupru 106%0, plumb 4,5%0, aur 5%0, bismut 1,5%0. Metalul preţios este în limite normale pentru
acest tip monetar, proporţia este tot de 3 la 1 argint/cupru, iar cantitatea identică de aur indică
aceeaşi sursă de minereu; doar că de data aceasta nu mai era nevoie de staniu, argintul fiind
suficient pentru astfel de monedă. Pentru piesa nr. 29 cantitatea de argint este mult mai mare -
911o/oo, aurul fiind în procent de 3%0, iar ca element urmă detectându-se urme de bismut. Aur
3%o s-a mai găsit la monedele lui Petru I - nr. 18, 20, ambele cu două flori şi legende de avers
normală şi respectiv retrogradă, deci la tipuri emise de monetăria Moldovei după 1387.
Ultimele monede aparţin lui Ştefăniţă (1517-1527). Sunt groşi tip a (nr. 30-32, atribute
rozetă din petale pe cerc dreapta, semilună stânga), cu capul de bour într-un scut stilizat,
asimetric, iar pe revers, cruce patriarhală într-un scut la fel, stilizat, asimetric, cu câte o rozetă pe
Katiuşa Pârvan
laturi (nr. 30-32) şi tip b (nr. 33, atribute semilună dreapta şi rozetă stânga). Legendele sunt la
fel, terminate pe avers în ... rocno (nr. 30 şi 33) sau rocn (nr. 31-32), iar pe revers în ...
CKOH (nr. 30, 32-33) sau rOCIIO (nr. 31).
Pentru aceste monede s-a analizat compoziţia aliajului (Pârvan, Constantinescu 2006-
2007 385-386). S-a depistat argint 263%0, 108%0 şi 3%0, cupru şi plumb în cantitate
corespunzătoare, dar invariabil zinc (46%0, 41%0, 6%0) şi mercur (57%0, 26%0, 5,5%0). Piesele nr.
30-31 sunt asemănătoare, analiza arătând o argintare prin amalgamare (şi acest procedeu este
specific monetăriei medievale, dar reflectă un alt meşter care folosea acest procedeu). Mai aparte
este moneda nr. 32, care are argint extrem de puţin, 3%0 (practic este de bronz), are zinc şi
mercur (6%0 respectiv 5,5%0, deci avem de-a face tot cu o argintare prin amalgamare); piesa
conţine şi staniu 14%0, probabil adăugat pentru a suplini lipsa argintului şi a conferi monedei
strălucire. La piesa nr. 33, singura de tip b, întâlnim aceeaşi situaţie. Argintul este doar 13%0,
cuprul şi plumbul în procente normale, dar cel mai mult zinc (157%0), puţin mercur (2%0) şi
staniu în cantitate apreciabilă (12%0). Este tot o argintare prin amalgamare şi adăugare
intenţionată de staniu pentru a da strălucire unei monede cu argint deficitar.
Acestea fiind piesele colecţiei (cu multe rebuturi, bateri eronate, surfrapă) şi ne deţinând
informaţii privind zona din care provin, ele pot oferi informaţii interesante. Astfel, monedele lui
Radu I, Mircea cel Bătrân, Petru I Muşat, Alexandru I cel Bun şi chiar Ştefan al Ii-lea, pot
constitui un mic tezaur (dată fiind starea lor de conservare asemănătoare) şi, în acest caz, piesele
sunt cu atât mai importante. Comparând această colecţie de mici dimensiuni cu altele pe care le-
am menţionat la început, la care este vizibilă grija pentru achiziţionarea, cel puţin a unei
monede, de la fiecare emitent, pentru a avea imaginea tipurilor care s-au bătut în monetăriile
româneşti, aici sunt foarte mari goluri, iar piesele care există sunt emisiuni ce puteau foarte bine
să circule simultan. Spre aceeaşi ipoteză pledează şi starea lor de conservare asemănătoare,
precum şi faptul că aproape toate au erori de batere sau surfrapă. Puteau fi un mic/parţial tezaur
adunat de un meşter pentru prelucrarea metalului.
În cazul monedelor de la Ştefan cel Mare, nu ar fi exclusă ipoteza descoperirii lor în aceeaşi zonă
geografică ce putea fi Moldova dar şi Ţara Românească, zonă unde acesta a întreprins diverse acţiuni
(Oberlănder-Târnoveanu 2003-2005). Colecţionarul fiind din Bucureşti, nu excludem posibilitatea ca
piesele să provină din zona capitalei sau a satelor din jur, unde s-au găsit astfel de piese (Bucureşti
Giuleşti, Bucureşti (Mănucu-Adameşteanu, Velter, Pârvan, Vîlcu 2005), Târgovişte, etc.).
De altfel, se cunoaşte faptul că marile colecţii de monede medievale româneşti
(moldoveneşti în special), sunt constituite din piese descoperite în Moldova (Saint Georges,
Secăşanu, Gassauer, Docan, Luchian), mai precis monede din zona Sucevei, unde exista
monetărie cu mare activitate, a cărei intensitate rămâne să fie studiată.
În orice caz, monedele din colecţia Zăveanu sunt tipuri interesante, care oferă informaţii
despre succesiunea unor emisiuni, sursele de metal folosite, procedeele utilizate de gravorii
medievali, venind în sprijinul celor ce studiază monetăriile ţărilor române.
CATALOG
ŢARA ROMÂNEASCĂ MBR p. 15 nr. 58 tip general, dar pe scut, în faţa

Radu I (cca. 1375-1383) şi spatele acvilei •
Ducat de tip comun
Tip Ic Mircea cel Bătrân (1386-1418)
Legendă latină Ducat de tip comun
Tipi
1. Av. +lorlSAont.BOD<n>S între două c. p. a) Legendă latină
Scut despicat, câmpul I trei fascii, câmpul II sigla
8. 4. Av. +IOAn::Dl::mvnazri; între două c. p.
Rv. +IONSA_OOLBO<P> între două c. p. Scut cu trei fascii în câmpul I, în câmpul II sigla
Acvila valahica, aşezată pe scut închis, pe viziera <P>, greu lizibilă. Ştearsă.
lui o cruce (sigla <P) ? neclară datorită unei Rv. + IOAn::Dlal::mvn<aZ>; în faţa acvilei
surfrape. În faţa acvilei sigla P. Litera S din sigla P. Între două c. p.
legendă poziţionată invers. Acvila valahica, aşezată pe scut închis, nimic pe
AR, 0,60 g, 16,28x15,43 mm, f-, inv. MNIR vizieră. În faţa acvilei sigla P. Ştearsă.
203331/155/3881, Transfer CNBAR. Uzată. AR, 0,37 g, 15,39x14,21 mm, it, inv. MNIR
Ag 859%o, Cu 111%0, Sn 4%0, Au 9%0, Pb 2,5%0, 203336/155/3887, Transfer CNBAR. Uzată.
Bi 1,5%o Ag 316%0, Cu 664%0, Pb 7%0, Au 6%0
MBR p. 14 nr. 52 tip general MBR p. 20 nr. 121 tip general
2. Av. +1onsA6nLR6nu; între două c. p. 5. Av. +IWAn:Dl:munaBl; în câmpul II sigla

Scut despicat, câmpul I trei fascii, câmpul II sigla <0>. Între două c. p.
8. Al doilea n răsturnat. Punct în centrul Scut cu trei fascii în câmpul I, în câmpul II sigla ·
scutului. 0 0, greu lizibilă. Ştearsă.
Rv. +lorlSA6_mcm ?)R6nP între două c. p . Rv. +IVVAn: A:<-?>YnaL Între două c. p.
Ultimul n răsturnat. Acvila valahica, aşezată pe scut închis, pe vizieră
Acvila valahica, aşezată pe scut închis, pe viziera surfrapă ? . În faţa acvilei nu pare să fie nici o
lui o cruce. În faţa acvilei sigla P. siglă, pare a fi o surfrapă (barele unui scut ?). În
AR, 0,63 g, 16,12x15,90 mm, -J..., inv. MNIR faţa acvilei sigla P. Foarte uzat, deteriorat.
203333/155/3883, Transfer CNBAR. Conservare AR, 0,35 g, 14,37X13,79 mm, 71, descentrată, inv.
bună. MNIR 203334/155/3885, Transfer CNBAR
Ag 820%0, Cu 136%0, Sn 10%0, Au 10%0, Pb Ag 344%0, Cu 641%0, Pb 7%0, Au 4%0, Bi 0,5%0
12%o, Bi o,5o/oo MBR p. 23, nr. 165-166
MBR p. 14 nr. 53 tip general
6. Av. +[---]n: Dl[--Juna[-]. Între două c. p.
3. Av. + [--]nsA80UlAT1Al.10<- ?> între două Scut despicat, cu latura de sus concavă, câmpul I
c.p. trei fascii, câmpul II sigla w. Uzat, şters.
Scut despicat, câmpul I trei fascii, câmpul II sigla Rv. +IVVA-JlSl:ffi. Între două c. p. Pe viziera
C rudimentară, pe scut •. coifului nu se distinge nimic.
Rv. lon5AJL 801.nl între două c. p. Ultimul n Moneda este surfrapată pe revers. Sigla din faţa
răsturnat. În faţa şi spatele acvilei, •. Pe viziera acvilei este w.
coifului+, în spatele ei B? incus. AR, 0,33 g, 14,05x13,66 mm, r;:, inv. MNIR
Acvila valahica, aşezată pe scut închis, pe viziera 203337/155/3888, Transfer CNBAR
lui o cruce. În faţa acvilei sigla P. Conservare Ag 288%0, Cu 690%0, Pb 10o/oo, Au 2,5%0, Sb urme
bună. MBR Av p. 22 nr. 140-142, Rv p. 23 nr. 166-167.
AR, 0,61 g, 15,93x15,74 mm, -J..., ştearsă Av/Rv.,
inv. MNIR 203332/155/3882, Transfer CNBAR. 7. Av. IWAn [---]:rn..msn, între două c. p.
Uzată. Scut despicat, cu latura de sus concavă, câmpul I
Ag 954%o, Cu 16%0, Sn 4%0, Au 10%0, Pb 4%0, Bi trei fascii, câmpul II sigla w. Uzat, cu urme de
1%o coroziune, şters.
Rv. IWAn:_[----]S<-?>. Între două c. p.
Katiuşa Pârvan
Acvila valahica, aşezată pe scut închis, pe vizieră revărsată în dreapta, rozetă punctiformă în
+ ?. În faţa acvilei sigla este ilizibilă (sau stânga.
lipseşte). Uzat, deteriorat, urme de coroziune. Rv. [-- ]IT10LDAVl€n51S; între două c. p.
AR, 0,34 g, 14,23x13,51 mm, 1', descentrată, Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II
oxidată, inv. MNIR 203338/155/3889, Transfer şapte flori mici de crin; pe scut o cruce mică
CNBAR înclinată spre dreapta.
Ag 193%0, Cu 795%0, Pb 3%0, Au 1%0, Sb urme, AR, 1,23 g, 18,64x18,28 mm, :::.i, puţin
Sn 1%0 descentrată şi ştearsă Av/Rv, inv. MNIR
MBR p. 20 nr. 114-116 203346/155/3897, Transfer CNBAR
Ag 118%0, Cu 871%0, Pb 1%0, Sn 4o/oo
8. Av. +IOS(W)ATllH :D<?>:YnaS<I ?>. Între MBR p. 45, nr. 31
două c. p.
Surfrapate două scuturi, din primul se văd cele II. Şase flori de crin
trei bare din câmpul I, din al doilea se vede a)
câmpul II cu sigla a?. Uşor descentrat. 11. Av. + SlmP€TRl'.::wo1wo; între două c. p.
Rv. +IWATl:[Unl]InU. Între două c. p. Cap de bour cu bot subţire, coarne lungi
Surfrapat coiful închis cu vizieră peste scut, din recurbate în afară, stea între coarne, semilună
care se vede un câmp (II ?) cu trei bare. revărsată în dreapta, rozetă punctiformă în
AR, 0,29 g, 13,69x13,39 mm, .J,, inv. MNIR stânga. Urme de coro~iune. Descentrat.
203335/155/3886, Transfer CNBAR Rv. +sHOOLAVln51S rfJ; între două c. p.
Ag 356%0, Cu 619%0, Pb 12%0, Au 4%0, Sb urme Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II şase
MBR p. 19 nr. 98 flori mici de crin; pe scut ar putea fi un semn
monetar. Urme de coroziune. Descentrat.
AR, 0,80 g, 18,38x17,83 mm, 71, descentrată, inv.
Mircea cel Bătrân MNIR 203349/155/3900, Transfer CNBAR
b) Legendă slavonă Ag 753%0, Cu 221%0, Pb 15%0, Au 3,5%0, Sb 2%0
Ducat tip comun MBR p. 48, nr. 100-101
9. Av. IW6MP6[-]qaBQ: Între două c. p.
Trei scuturi surfrapate, vizibil câmpul I la scutul 12. C.m.s., globulă în centrul scutului.
unu şi doi, la scutul trei vizibil câmpul II în care Av. +s[-]mP[----]·.=:wo1w, între două c. p.
se află sigla n. Cap de bour cu bot subţire, coarne lungi
Rv. <M>X_rm>aBO; în faţa acvilei sigla S. recurbate în afară, stea între coarne, semilună
Surfrapă. Peste scutul inclinat din care se vede revărsată în dreapta, rozetă punctiformă în
câmpul I (trei fascii) timbrat de o acvilă, stânga. Uzat, şters.
surfrapat coiful închis cu viziera pe care este o +, Rv. [-]S[--]lllOLAVlnsl[--], între două c. p.
timbrat şi el de acvilă. X poate fi sigla de pe Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II şase
revers (MBR p. 24-25 nr. 184) flori mici de crin; globulă în centrul scutului.
AR, 0,33 g, 13,97X13,02 mm, ~' inv. MNIR Uzat, şters.
203339/155/3890, Transfer CNBAR. AR, 1,05 g, 17,85x17,79 mm, ~. inv. MNIR
Ag 589%0, Cu 371%0, Pb 29%0, Au 3,5%0, Sb 203348/155/3899, Transfer CNBAR
urme, Sn 1,5%. Ag 729%0, Cu 257%0, Pb 3%0, Au 4o/oo
MBR p. 24, nr. 179 tip general MBR p. 48, nr. 93
MOLDOVA III. Cinci flori de crin

Petru I Muşat (cca. 1375-1392) 13. Av. +s1PETR~VOIVOI€; între două c. p.
Gros Cap de bour fără urechi, semilună în dreapta şi
I. Şapte flori de crin lujer cu crin heraldic în stânga.
a) Rv. +s11TlOLDAVl€n51. ; între două c. p.
2) var Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II cinci
Galvanoplastie flori mici de crin dispuse 2/2/i. Surfrapă, la
10. Av. + SlmP€TRl'.::wo1wo; între două c. p. fascii.
Cap de bour cu bot subţire, "breton", coarne AR, o,86 g, 19,98x19,01 mm, 1', descentrată,
lungi recurbate în afară, stea din petale rombice uzată, execuţie rudimentară, inv. MNIR
între coarne, triunghi incus în frunte, semilună 203350/155/3901
Ag 715%o, Cu 263%0, Pb 4%0, Au 5%0, Sn 1%0 MBR p. 55, nr. 278 tip general, var legende
MBR p. 50, nr. 135-136
17. Av. +sl[--]€TRIWOIWOD [?]; între două c.
IV. Patru flori de crin p.
14. Av. +SIID[--]€TRl!VOIVOI€; între două c. p. Cap de bour alungit, semilună în dreapta botului,
Cap de bour cu bot subţire, coarne lungi rozetă din cinci petale în stânga, aceeaşi rozetă şi
recurbate în afară, stea între coarne, semilună în între coarne. Urme de coroziune.
dreapta, lujer cu floare de crin degenerată în Rv. +Slffi [--]DAV1€nSIS; între două c. p.
stânga. Mici urme de coroziune. Uzată, ştearsă. Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II două
Rv. +RlmoLDAVl€RIL; între două c. p. flori de crin de alt tip, tot o variantă de tip
Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II florentin, globulă în centrul scutului. Ştearsă,
patru flori de crin mici dispuse vertical, una sub uşor descentrată, urme de coroziune.
alta. Globulă în centrul scutului, ultima floare AR, 0,97 g, 20,63x19,71 mm, ~. descentrată şi
plasată pe c. p.i. Uzată, mici urme de coroziune. ştearsă Av/Rv, inv. MNIR 203344/155/3895,
AR, 0,94 g,19,78x19,50 mm, "· foarte ştearsă, Transfer CNBAR
pu~n ciupit din margine, Av/Rv, inv. MNIR Ag 408%0, Cu 574%0, Pb 5%0, Au 5%0, Sb urme
203347/155/3898, Transfer CNBAR MBR p. 53, nr. 210 tip general
Ag 677%0, Cu 298%0, Pb 8%0, Au 7%0, Sb urme
MBR p. 51, nr. 161 18. Fragmentară.
Av. [-----]€TRI WOIWO; între două c. p.
Ila. Două flori de crin şi ambele legende Cap de bour alungit, coarne mici recurbate în
normale afară, semilună în dreapta botului şi rozetă din
15. Av. [--]1111'€TRIWOW; între două c. p. cinci petale în stânga, la fel cu cea dintre coarne.
Cap de bour fără urechi, coarne recurbate în Dublă frapă şi descentrare accentuată.
afară, rozetă din petale mici în dreapta botului, Rv. [--]lffiOLDAVl€n[--]; între două c. p.
semilună în stânga. Foarte ştearsă, nu se vede Surfrapă (vizibile trei mici linii oblice spre
steaua dintre coarne. dreapta deasupra câmpului I); alt tip de flori de
Rv. [----]OLDAVl€11SIS; între două c. p. Litera L crin (tot variantă a tipului florentin), florile
răsturnată. diferite una faţă de alta. Ştearsă.
Scut despicat, câmpul I trei fascii, în câmpul II AR, 0,65 g, 21,65x20,15 mm, ..V, foarte
două flori de crin tip florentin uşor rudimentar descentrată, imprimare defectuoasă, rupt
executate, cea de jos depăşind puţin marginea fragment, inv. MNIR 203341/155/3892, Transfer
scutului şi globulă în centru scutului. Ştearsă. CNBAR
AR, 0,69 g, 18,67Xl8,07 mm, "· foarte ştearsă Ag 466%0, Cu 511%0, Pb 11%0, Au 3%0, Bi urme
Av/Rv, inv. MNIR 203345/155/3896, Transfer MBR p. 53, nr. 209 tip general
CNBAR
Ag38S%o, Cu 600%0, Ph 8%0, Au 1%0 Ilb. Două flori de crin, legendă retrogradă
MBR p. 54, nr. 249 tip general pe avers
a)
16. Av. +51111'€[-]l*WOIW; între două c. p. 19. Av. [-]OVIOVIR1€PmlS; între două c. p.
Cap de bour alungit, coarne mici recurbate în Cap de bour cu bot scurt şi subţire, coarne lungi
afară, stea cu şase raze între coarne, ca cea din recurbate în afară, "breton", nări marcate,
legendă şi cea din dreapta botului, semilună semilună în dreapta botului şi lujer înalt cu
revărsată în stânga. Uşoară descentrare, puţin floare de crin în stânga. Între coarne stea cu cinci
ştearsă. raze. Uzată uşor.
Rv. +slmlOPIDROtan; între două c. p. Rv. +[- ]SlffiO[-]AVl€ntS; între două c. p.
Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II două Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II două
flori de crin tip florentin executate grosier (o flori de crin de alt tip, uşor degenerate, globulă în
imitaţie a tipului florentin), globulă în centru, centrul scutului ale cărui margini sunt prost
surfrapă la fasciile scutului. Uşoară descentrare. imprimate. Uzată.
Ştearsă.
AR, 0,81 g, 19x18,43 mm, ~. foarte descentrată,
AR, 0,94 g, 19.47X18,6o mm, .J,, execuţie ştearsă Av/Rv, inv. MNIR 203342/155/3893,
grosieră, descentrată, ştearsă Av/Rv, inv. MNIR Transfer CNBAR
203340/155/3891, Transfer CNBAR Ag 580%0, Cu 397%0, Pb 11%0, Au 5%0, Sb urme
Ag265%o, Cu 718%0, Ph 8%0, Au 1%0, Bi urme MBR p. 55, nr. 284 tip general
Katiuşa Pârvan
Tip V
20. Av.@ [-]VIRL€PmlS·; între două c. p. l/2 Gros
Cap de bour cu bot scurt şi subţire, coarne lungi 23. Av. Cap de bour cu "breton", <rozetă la
recurbate în afară, semilună în dreapta botului şi dreapta>, semilună la stânga, coarne mari
lujer cu floare de crin în stânga. Între coarne stea recurbate înăuntru, urechi mari, rombice,
cu cinci raze. Uzată, mult descentrată, crăpată. frunziforme.
Rv.@ S[-]DAVl€nlS·; între două c. p. Rv. Scut fasciat dreapta, în câmpul I trei bare, în
Scut despicat, câmpul I fasciat, în câmpul II două câmpul II şapte flori de crin tip "fundiţă", .R la
flori de crin de acelaşi tip c.m.s., globulă în dreapta scutului. C. p. e.
centrul scutului ale cărui margini sunt prost AE, o,88 g, 14,36x13,93 mm, 7, inv. MNIR
imprimate. Uzată, foarte ştearsă. 203359/155/3910
AR, 0,94 g, 19,67X19,41 mm, -i-, foarte Ag urme, Cu 985%0, P 3%0, Sb 4%0
descentrată şi foarte ştearsă Av/Rv, inv. MNIR MBR p. 60 nr. 418 tip general
203343/155/3894, Transfer CNBAR
Ag 340%0, Cu 650%0, Pb 4%0, Au 3%0 24. Av. Cap de bour, rozetă la dreapta, semilună
MBR p. 56, nr. 315 tip general la stânga, coarne mari recurbate înăuntru, urechi
mari, rombice, frunziforme. C. p. e. Uzată,
ştearsă.
Alexandru I cel Bun (1399-1432) Rv. Scut fasciat dreapta, în câmpul I trei bare, în
Gros câmpul II şapte flori de crin tip "gheruţă", .R la
Tip I, <c) semilună/rozetă> dreapta scutului. C. p. e. Uzată, ştearsă.
21. Av. <?>L€XAfl [-];între două c. p. Legenda AE, 0,98 g, 15,4ox14,73 mm, ..J..., inv. MNIR
începe din partea stângă a scutului. Moneda fiind 203361/155/3912
foarte descentrată şi uzată nu se vede decât Ag 2%0, Cu 986%0, Pb 7%0, Sb 2%0
jumătate din capul de bour, coarnele recurbate MBR p. 60 nr. 418 tip general
înăuntru şi steaua cu cinci raze dintre ele,
atributele lizibile. Uşoară surfrapă la centru. Tip VI
Foarte descentrată. 112 Gros
Rv. Surfrapat. Scut cu partea de sus concavă, 25. Av. Cap de bour cu coarnele recurbate
vizibil doar câmpul I cu trei fascii. Vizibile două înăuntru, stea între coarne, rozetă din petale pe
legende; din cea exterioară se vede S[-]DAV[-]; cerc la dreapta, semilună revărsată la stânga,
între două c. p., din cea interioară, incompletă, [- urechi mari, rombice. Punct deasupra stelei şi alt
]nlS, între două c. p. Foarte descentrat. punct între braţele semilunii.
AE, 0,90 g, 18,92x17,22 mm, foarte descentrată, Rv. Scut fasciat dreapta, în câmpul I trei bare,
aproape ilizibilă, inv. MNIR 203363/155/3914 câmpul II şapte flori de crin (tip "gheruţă"),
Ag 45%0, Cu 892%0, Pb 15%0, Fe 42%0, Sb 3%0 punct la dreapta scutului, deasupra scutului
MBR p. 59 nr. 359 coroană; florile şi coroana greu lizibile. C. p. e.
uşoară surfrapă.
Tipii AE, 0,37 g, 13,14x12,70 mm, ..J..., uzată, inv. MNIR
112 Gros
203351/ 155/3902
22. Av. Cap de bour cu ochi exoftalmici, rozetă Cu 964%0, Pb 1%0, Sn 35%0
din petale pe cerc la dreapta, semilună revărsată MBR p. 65 nr. 470 i tip general
la stânga, urechi mari, rombice, stea între
coarnele recurbate înăuntru. C. p.e. Descentrată.
Rv. Scut fasciat dreapta, în câmpul II trei flori de
crin diferite, pe scut rozetă din petale pe cerc, la
dreapta scutului semn monetar neclar (.H), la
stânga, pe c. p. e., I?. C. p. e., descentrat.
AE, 0,46 g, 13,83x13,06 mm, 7, inv. MNIR Ştefan al II-iea (1433-1435, 1442-1447,
203360I155/ 3911 între 1436-1442 asociat cu Iliaş I, între
Ag 182%0, Cu 797o/oo, Pb 8%0, Au 1,5%0 1444-1445 asociat cu Petru II ? )
MBR p. 61 nr. 387 tip general, dar cu sigle lângă Tipii
scut. 112 Gros
26. Av. Cap de bour cu coarnele recurbate

înăuntru, rozetă din petale pe cerc la dreapta şi
370
semilună la stânga, ambele tăind uşor c. p. Legenda începe la mijlocul stâng al scutului în
Descentrată. Surfrapat. care se află cruce patriarhală. Surfrapă la legendă
Rv. Surfrapat. Central scut fasciat dreapta, în (mult vizibil c. p. i., perle mari).
câmpul I trei bare, câmpul II şapte flori de crin AR, 0,51 g, 15,83x14,84 mm, "', inv. MNIR
diferite între ele ca tip, peste ele bătută sigla I ?; 203354/155/3905 Transfer CNBAR
cheie spre dreapta, mare, la dreapta Ag 911%0, Cu 70%0, Pb 7%0, Au 3%0, Bi urme
scutului, semn monetar (A?) la stânga, ambele MBR p. 80, nr. 637 tip general
semne foarte mari, imprimate peste cercul
perlat. Surfrapate, în partea de jos a scutului,
steaua şi rozeta care apar pe avers. C. p. e. Uzat. Ştefăniţă (1517 - 1527)
AE, 0,50 g, 12,88x12,68 mm, 7, inv. MNIR Gros
203362/155/3913 Tip a (rozetă/semilună)
Ag 180%0, Cu 805%0, Pb 5%0, Au 1,5%0 30. Av. + IWCT€[-]rocno, între două c. p.
MBRinedit Scut stilizat, asimetric, în care se află cap de bour
robust, cu coarnele recurbate înăuntru, ochi şi
nări marcate, ca atribute rozetă punctiformă în
Ştefan cel Mare dreapta, semilună la stânga. Uzată.
Tip I h rozeta 2 Rv. +.[l;AP@3€MAHMOA,ZLAB@CKOH. Între
Gros două c. p.
27. Av. -HllOl1€TA[-]DAVI€; între două c. p. Cruce patriarhală în scut stilizat, asimetric, cu
(mult vizibil c. p. i., perle mari) câte o rozetă în dreapta şi stânga.
Cap de bour cu stea între coarnele recurbate AE, o,86 g, 18,66x18,23 mm, inv. MNIR
înăuntru, semilună la dreapta şi rozetă 203355/155/ 3906. Transfer CNBAR
punctiformă (tip 2) la stânga, urechi rombice, Ag 263%0, Cu 613%0, Pb 8%0, Zn 46%0, Hg 57%0
ochi şi nări marcate. Descentrată. (argintată prin amalgamare)
Rv. +sTEFAnllS VO€IVODA; între două c. p. MBR p. 86 nr. 762 tip general
Scut despicat, în câmpul I rozetă din petale pe
cerc (tip 1), deasupra cruce, câmpul II trei fascii 31. Av. + IWCT€cl»AHA80€BOM[-]rOCn.
(mult vizibil c. p. i., perle mari). Conservare Între două c. p.
bună. Scut stilizat, asimetric, în care se află cap de bour
AR, 0,74 g, 13,82x13,05 mm, 71, descentrată, inv. robust, cu coarnele recurbate înăuntru, ochi şi
MNIR 203352/ 155/3903 nări marcate, ca atribute rozetă din petale pe cerc
Ag 815%0, Cu 150%0, Pb 15%0, Au 5%0, Sn 7,5%0, în dreapta, semilună la stânga. Legenda neclară.
Bi urme Uzat, şters.
MBR p. 79 nr. 613 tip general Rv. +.D;AP@3€MAHMOA,ZLAB@rocno. Între
două c. p.
Tip II, rozeta 1 Cruce patriarhală în scut stilizat, asimetric, cu
Gros câte o rozetă în dreapta şi stânga. Uzat, şters.
28. Av. Incus AE, 0,94 g, 18,8ox18,47 mm, inv. MNIR
Rv.+sT€F[-]S VOl€V; între două c. p. 203356/155/3907 Transfer CNBAR
În scut cruce patriarhală (mult vizibil c. p. i., Ag 108%0, Cu 783%0, Pb 39%0, Zn 41%0, Hg
perle mari). 26%0 (argintată prin amalgamare)
AR, 0,53 g, 13,57X12,89 mm, inv. MNIR MBR p. 86 nr. 762 tip general
203353/155/3904
Ag 875%o, Cu 106%0, Pb 4,5%0, Au 5%0, Bi 1,5%0
MBR p. 80 nr. 637 tip general 32. Av. + IW[-].[l;A@rocn. Între două c. p.
Scut stilizat, asimetric, în care se află cap de bour
29. Av. -HllOl1€TA lll0€DAVI€. Între două c. p. robust, cu coarnele recurbate înăuntru, ca
Cap de bour cu stea între coarnele recurbate atribute rozetă (?) dreapta, semilună la stânga.
înăuntru, semilună la stânga şi rozetă din petale Uzată, ştearsă. Uşoare urme de coroziune.
pe cerc (tip 1) la dreapta, urechi rombice, Rv. +.D;AP@3[-]@CKOH. Între două c. p.
frunziforme, ochi şi nări marcate. Uşoară dublă Cruce patriarhală în scut stilizat, asimetric, cu
frapă. câte o rozetă în dreapta şi stânga. Foarte
Rv. +ST€FA<nUS >1€VO, între două c. p. descentrată, mari urme de coroziune. Uzată.
371
Katiuşa Pârvan
AE, 0,95 g, 18,05x17,52 mm, inv. MNIR stea, cu ochi şi nări marcate, ca atribute semilună
203358/155/3909 Transfer CNBAR dreapta, rozetă punctiformă stânga. Uzată,
Ag 3%0, Cu 970%0, Pb 4%0, Sn 14%0, Zn 6%0, Hg ştearsă.
5,5%0, Bi urme (argintată prin amalgamare) Rv. +LI.AP@3[-]AB@CKOH. Între două c. p.
MBR p. 86 nr. 762 tip general. Cruce patriarhală în scut stilizat, asimetric, cu
câte o rozetă în dreapta şi stânga. Uzată, ştearsă.
Tip b (semilună/rozetă) AE,0,91 g, 17,9ox17,28 mm, rupt din margine,
33. Fragmentară inv. MNIR 203357/155/3908 Transfer CNBAR
Av. + IWCT€[-]AHABO€BOM[-]rocno. Ag 13%0, Cu 756%0, Pb 46%0, Sn 12%0, Zn 157%o,
Între două c. p. Hg 2%0 (argintată prin amalgamare)
Scut stilizat, asimetric, în care se află cap de bour MBR p. 86 nr. 762 tip general.
robust, cu coarnele recurbate înăuntru, între ele
Explicaţia figurilor / Captions
ŢARA ROMÂNEASCĂ/ WALLACHIA
Radu I
Fig. 1-3. Ducat de tip comun, tip Ic, legendă latină; avers şi revers.
Fig. 1-3. Ducat traditional Wallachian type, type Ic, Latin inscription; obverse and reverse.
Mircea cel Bătrân / Mircea I the Elder

Fig. 4-8. Ducat de tip comun, tip I, legendă latină; avers şi revers.
Fig. 4-8. Ducat traditional Wallachian type, type I, Latin inscription; obverse and reverse.
Fig. 9. Ducat de tip comun, tip I, legendă slavonă; avers şi revers.

Fig. 9. Ducat traditional Wallachian type, type I, Cyrillic inscription; obverse and reverse.
MOLDOVA/ MOLDAVIA
Petru I / Peter I
Fig. 10. Galvanoplastie după gros tip a cu 7 flori de crin; avers şi revers.
Fig. 10. Electroplating of a groat with 7 lilies; obverse and reverse.
Fig. 11-12. Gros cu 6 flori de crin; avers şi revers.

Fig. 11-12. Groat with 6 lilies; obverse and reverse.
Fig. 13. Gros cu 5 flori de crin; avers şi revers.

Fig. 13. Groat with 5 lilies; obverse and reverse.
Fig. 14. Gros cu 4 flori de crin; avers şi revers.

Fig. 14. Groat with 4 lilies; obverse and reverse.
Fig. 15-18. Gros cu 2 flori de crin şi ambele legende normale; avers şi revers.
Fig. 15-18. Groat with 2 lilies and normal legend obverse and reverse; obverse and reverse.
Fig. 19-20. Gros cu 2 flori de crin şi legendă retrogradă pe avers; avers şi revers.
Fig. 19-20. Groat with 2 lilies and retrograde legend obverse; obverse and reverse.
Alexandru I cel Bun /Alexander I (the Good)
Fig. 21. Gros tip I <c>; avers şi revers.

Fig. 21. Groat type l<c>; obverse and reverse.
372
Fig. 22. 112 gros tip II; avers şi revers.

Fig. 21. 112 groat type II; obverse and reverse.
Fig. 23-24. 112 gros tip V; avers şi revers.

Fig. 23-24. 1/2 groat type V; obverse and reverse.
Fig. 25. 112 gros tip VI; avers şi revers.

Fig. 25. 112 groat type VI; obverse and reverse.
Ştefan al II-iea /Stephen II
Fig. 26. 112 gros tip II; avers şi revers.

Fig. 26. 112 groat type II; obverse and reverse.
Ştefan cel Mare / Stephen III (the Great)
Fig. 27. Gros tip I b; avers şi revers.

Fig. 27. Groat type I b; obverse and reverse.
Fig. 28-29. Gros tip II; avers şi revers.

Fig. 28-29. Groat type II; obverse and reverse.
Ştefăniţă / Stephen IV (Şteîaniţă)
Fig. 30-32. Gros tip a; avers şi revers.

Fig. 30-32. Groat type a; obverse and reverse.
Fig. 33. Gros tip b; avers şi revers.

Fig. 33. Groat type b; obverse and reverse.
Bibliografie
Beşliu, Cojocaru, Constantinescu, Grecu, Ivaşcu, Marincu, Mateiciuc, Spiridon, Stancu, Ştirbu 1982 - Prof.
cir. C. Beşliu,
dr. V. Cojocaru, M. Constantinescu, prof. dr. V. Grecu, dr. M. Ivaşcu, E. Marincu, dr. V.
Mateiciuc, dr. S. Spiridon, P. Stancu, C. Ştirbu, Determinarea compoziţiei unor monede medievale
româneşti prin metode nucleare, în CN, 4, 1982, 41-56.
Mănucu-Adameşteanu, Velter, Pârvan, Vîlcu 2005 - Gh. Mănucu-Adameşteanu, Ana-Maria Velter, Katiuşa
Pârvan, A. Vîlcu, Monede medievale şi moderne descoperite în Bucureşti şi împrejurimi (secolele XIV-XIX).
Monnaies medievales et modernes decouvertes a Bucarest et ses environs (XIV-XIX siecles), Bucureşti, 2005.
Oberlănder-Târnoveanu 2003-2005 - E. Oberlănder-Târnoveanu, Emisiunile monetare bătute pe
teritoriul Moldovei în vremea lui Ştefan cel Mare (1457-1504). O analiză critică, în CN, 9-11, 2003-2005,
299-388.
Pârvan 1996 - Pârvan, Katiuşa, Monede medievale şi moderne descoperite în localitatea Pleşeşti jud.
Suceava, în CN, 7, 1996, pp. 161-169.
Pârvan 1998 - Katiuşa Pârvan, Aspects of Moldavia's Coinage at the End of the Fourteenth Century, în i30
Years Since the Establishment of the Modern Roman ian Monetary System, Bucureşti, 1998, 204-240.
Pârvan 2000 - Katiuşa Pârvan, Monede moldoveneşti descoperite în Moldova, în Istro-pontica. Muzeul
tulcean la a 50-a aniversare, 1950-2000, Tulcea, 2000, 563-574.
Pârvan 2003 - Katiuşa Pârvan, Încă un lot de monede moldoveneşti din tezaurul de la Rachelu (com.
Luncaviţajud. Tulcea), în Peuce, S.N.,1 (14), 2003, 431-446.
Pârvan şi Constantinescu 2002 - Katiuşa Pârvan şi B. Constantinescu, Încă un lot inedit din tezaurul de la
(corn. Luncaviţajud. Tulcea), în Pontica, 33-34, 2003, 431-446.
Pârvan 2003-2005 - Katiuşa Pârvan, Ducaţi munteni descoperiţi la Mânăstirea Cucoş, judeţul Tulcea, în
CN, 9-11, 2005, 215-224.
373
Katiuşa Pârvan
Pârvan, Constantinescu 2003-2005 - Katiuşa Pârvan, B. Constantinescu, Tezaurul de groşi moldoveneşti de

secol XN descoperit la Mărmureni, corn. Onicenijud. Neamţ, în CN, 9-11, 2003-2005, 225-286.
Pârvan, Constantinescu 2006-2007 - Katiuşa Pârvan, B. Constantinescu, Monede moldoveneşti din
colecţia Corneliu Secăşanu, în CN, 12-13, 2006-2007, 375-422.
Ştirbu 1982 - Constanţa Ştirbu, Colecţia de monede medievale româneşti dr. Rudolf Gassauer, în BSNR,
75-76, 1981-1982, 315-349.
Ştirbu şi Stancu 1982 - Constanţa Ştirbu şi Paraschiva Stancu, Observaţii asupra emisiunilor monetare ale
Ţării Româneşti (1365-1418) pe baza analizelor prin metode nucleare, în CN, 4, 1982, 57-93.
374
Colecţiile numismatice ale M .N.I.R.: monede moldoveneşti ş i muntene din colecţia R. Zăv eanu
Fig. 3
Fig. 1 t
Plansa 1
375
Ka tiu şa Pârvan
Fig. 13 Fig. 14
Fig. 15
Fig. 17 Fig. 18
Fig. 19 Fig. 20
Fig. 2 1
Plansa 2
Colecţiile numismatice ale M. N. f.R.: monede moldo ve n eş ti ş i muntene din colecţia R. Zăueanu
Fig. 23 Fig. 24
Fi g. 25 Fi g. 26
Fig. 27
Fi g. 29
Fig. 31 Fig. 32
::·~~~· <:··~,„
~ -":'
::4~tilf~~··
Fig. 33
Pl ansa 3
377
MONETĂRIA TÂRZIE A LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN ÎN LUMINA

TEZAURULUI MONETAR DESCOPERIT ÎN 1867, ÎN ZONA TREVISO
(VENETO, ITALIA)
Abstract
The Romanian medieval numismatics as an autonomous field of the European

numismatics was established during the last quarter of 18th century and the first six
decades of 19th century, thanks to the contribution of severa! foreign collectors and
scholars (Hungarians, Austrians, Germans and Russians). They were strongly
influenced by the general European movement fuelled by the Romanticism, to find the
medieval roots of the nations of our continent.
After a slow development, during the 185os and early 186os, more than a
dozen of Wallachian and Moldavian issues were already edited, and mast of them
correctly attributed, in spite of the huge epigraphic and historical challenges posed by
the Romanian medieval coinage (including the monotony of the dynastic names).
Amang the pioneers of Romanian medieval numismatics, one could mention: Johann
Seivert, J6szef Weszerle, Franz Vincent von Eitl, Bernhard Karl von Koehne, Leopold
Welzl von Wellenheim, Jakob J. Reichel, Adolf Oberndorffer, Hermann Grote, Johann
Friedrich Weidhaus and Alexis Ouvaroff.
Since the early 186os, the interest shown by the Romanian collectors and
scholars for these important sources of the national history increased rapidly, and in
1872/ 4, Dimitrie A. Sturdza was able to present the first larger overview on the coinage
of Moldavia and Wallachia, in Numismatische Zeitschrift. Published in German, and
later in Romanian translation, Sturdza's work represented for more than two
generations the bas ic catalogue of the Romanian medieval coinage.
However, in spite of the progress made in finding and describing new
Wallachian and Moldavian issues, for long time almost nothing was known on the
circulation of the Romanian medieval coins. The first uncovering of a hoard containing
such issues is mentioned only in 1842, by B. von Kohne. Von Kohne presented a hoard
found in an unknown place located on the territory of the Duchy of Posen (Poland),
consisting of Polish, Teutonic Order and severa! other issues, including a groat of the
Moldavian prince Elias (1432-1442). Two decades later, two other coin hoards
containing Wallachian and Moldavian medieval coins were published by Arist A. Kunik
and Carlo Kunz. One of them represents the main topic of this study.
The author deals with a coin hoard containing Romanian medieval issues,
found during the 186os, in the area of the Northern Italian town of Treviso, in the
Venetian mainland. It was published in 1867 by Carlo Kunz. It consisted of 13th_early
15th century silver coins struck by Venice, Padua, Aquileia, Dalmatia and a Wallachian
silver issue.
This small silver coin, weighting, according to Kunz, 0.24 g, was struck by
Mircea the Elder (1386-1418). Following the current reference catalogue ofthe medieval
Romanian coinages, the Wallachian coin from the Treviso/1867 hoard belongs to MBR
no 205-205a-b type. According to my classification, the coin was a reformed ducat of
Mircea the Elder, IV issue, struck in the mint of Târgovişte.
Sturdza, Docan, as well as some contemporary Romanian scholars were aware
of Kunz's contribution, however, the real information on the Wallachian coin from the
Treviso hoard/1867 remained unnoticed so far.
Kunz was the first scholar to identify correctly the issuing ruler of this coin as
Mircea the Elder, because during the 183os-186os the common wisdom shared by the
numismatists was that such coins were struck by Mircea II (a fictive ruler, dated 1419-
1420, an obvious confusion with Mircea's the Elder son and successor, Michael I). Kunz
was also the first scholar, to draw the attention of the meaning of the letter t, depicted
on the parted shield on the reverse. According to him, it was a mint-mark, assertion
fully confirmed by the further researches.
Quite likely, the most interesting contribution of Kunz to the Wallachian
medieval coinage was his attempt to establish the date of the concealment of Treviso
hoard/1867 using the chronology of the coin of Mircea the Elder, presumed to be the
most recent issue in the hoard. According to Kunz, the hoard was lost about 1413-1414
or soon after, before the election of the Venetian doge Tommaso Mocenigo (1414-1423).
The hoard of Treviso provide an important chronological evidence for the
dating of the IVth issue of the reformed ducats of Mircea the Elder, which so far were
only generally dated - cca 1396-1418. The make-up of the hoard suggests that the IVth
type of the reformed ducats of this ruler were already issued during the period 1410-
1413/4. They represent the last and the most plentiful coinage of Mircea the Elder,
struck in two mints: Târgovişte and Severin, in severa! mint-mark variants.
Based on the chronology of the last coinage of Mircea the Elder suggested by
the Treviso hoard, as well as on the succession of the mint-marks on the ducats struck at
Severin, the author presumed that some of the issues of Michael I, bearing the
inscription +IW MIXAHA BOElBO were already struck before 31st January 1418, during
his joint rule with Mircea the Elder.
Thank to the contributions of A. A. Kunik, C. Kunz, Ju. B. Iversen and V. N.
Jurgevic, the Romanian medieval numismatics entered in a new stage of its
development. It became modern, because for the first time since the establishment of
this topic as an autonomous field of the medieval European numismatics, the
identification and the attribution of the coin type relied on the more objective
chronological data provided by the coin hoards make-up and geographical distribution.
În ciuda existenţei câtorva contribuţii foarte importante datorate lui Dimitrie A. Sturdza
(Sturdza 1879 105-164 şi extras 1-60), Nicolae Docan (Docan 1909-1910 450-567) şi Octavian
Iliescu (Iliescu 1992-1993 17-58; Iliescu 2002 19-21), cunoaştem încă destul de puţine date
despre începuturile numismaticii medievale a româneşti. Realizarea unei istorii critice a
studiilor referitoare la acest domeniu rămâne încă un deziderat şi o datorie de îndeplinit.
Majoritatea lucrărilor contemporane care se ocupă cu evoluţia acestei ştiinţe tind să considere
că numismatica medievală românească a debutat de abia în anii 1872/ 4, odată cu publicarea
lucrării lui Dimitrie A. Sturdza, Uebersicht der Miinzen und Medaillen des Fiirtensthums
Romanien (Moldau und Walachei), apărută iniţial în volumul al IV-iea al prestigiosului periodic
austriac Numismatische Zeitschrift (Iliescu 1992-1993 17-58; Iliescu 2002 19-21).
În realitate, fără a nega sau diminua meritele incontestabile ale lui Sturdza, trebuie să
subliniem foarte clar faptul că opera lui nu reprezenta decât un moment de cotitură dintr-un
proces îndelungat de strângere, descifrare şi interpretare a emisiunilor monetare ale principilor
Ţării Româneşti şi Moldovei, acţiune care începuse cu cel puţin trei generaţii înainte, în jurul
anului 1787. Sturdza nu a făcut decât sintetizeze şi sistematizeze datele şi interpretările istorice
deja acumulate de predecesorii săi, la care vor adăuga rezultatele propriilor investigaţii asupra
unor fonduri şi descoperiri inedite, precum şi prin reconsiderarea critică a unora din punctelor
de vedere exprimate anterior.
Acţiunea de identificare şi descriere ştiinţifică a emisiunilor medievale româneşti face
parte dintr-un fenomen cultural-ştiinţific (dar şi politic) paneuropean, caracteristic secolelor
Monetăria târzie a lui Mircea cel Bătrân în lumina tezaurului monetar descoperit în 1867, în zona Treviso
XVIII-XIX, mai ales epocii romantice, care a fost marcată de interesul uriaş faţă de istoria şi
civilizaţia medievală a naţiunilor de pe bătrânul continent (şi nu numai). Pe măsură ce scrierea
istoriei medievale europene se aşeza pe baze, realmente, ştiinţifice, promotorii acestor studii au
simţit nevoia de a identifica, prelucra şi edita sistematic tot mai multe izvoare şi de aceea, nu
întâmplător, această perioadă din cultura şi istoriografia europeană coincide şi cu apariţia unor
monumentale serii de izvoare istorice medievale publicate. Într-un sens mai larg, căutarea,
strângerea, descifrarea şi descrierea monedelor europene din secolele VI-XVI se înscria, în mod
organic, tot în acest proces de identificare şi editare a surselor autentice ale istoriei popoarelor şi
naţiunilor continentului nostru.
Spre deosebire de mulţi dintre confraţii lor de azi, marii istorici din secolele XVIII-XIX
au înţeles şi apreciat valoarea documentară a surselor numismatice şi au recurs la ele în mod
sistematic. Nu este mai puţin adevărat faptul, că şi reprezentaţii de seamă ai numismaticii
vremii dovedeau o extraordinară cunoaştere a celorlalte categorii de surse istorice, reuşind să
integreze informaţiile oferite de studiul emisiunilor monetare într-un context mult mai larg.
În acest sens, eu socotesc că doi dintre cei mai mari şi compleţi numismaţi ai secolului
al XIX-iea, Bernhard Karl von Koehne (a semnat de asemenea şi cu numele ortografiat von
Kăhne sau rusificat - Boris Vasilievic Kene) (1817-1887) şi Julius Friedlaender (1813-1884), pot
fi consideraţi şi unii dintre cei mai mari istorici ai epocii lor. Este foarte dificil să enumeri câte
capitole ale istoriei medievale la care nu şi-au adus şi ei aportul decisiv: Imperiului Bizantin,
regatele germanice timpurii, Cruciade, nenumăratele seniorii ale Imperiul Romano-German,
popoarele sud-slave, români, ruşi, polonezi, lituanieni şi popoarele scandinave.
Numismatica medievală românească s-a născut în cursul ultimelor două decenii ale
secolului al XVIII-iea şi în primele patru decenii ale secolului al XIX-iea datorită interesului
intelectual, pasiunii şi curiozităţii arzătoare ale unor colecţionari şi savanţi străini. În prima
fază, a fost vorba în mod exclusiv de contribuţii de pionierat aduse de colecţionari şi savanţi din
Ungaria, Austria, Germania şi Rusia. Lor le-a revenit sarcina foarte dificilă a descifrării
inscripţiilor monetare redactate în slavonă sau latină, cu o paleografie neobişnuită, a
interpretării reprezentărilor heraldice, dar şi a atribuirii emisiunilor unuia sau altuia dintre
numeroşii principi ai Ţării Româneşti sau Moldovei.
Ori o asemenea operaţiune este chiar mai complicată decât însăşi cea de citire a
legendelor, având în vedere faptul că onomastica medievală dinastică românească a secolelor
XIV-XVI este foarte monotonă: se cunosc mai mulţi voievozi cu numele de Vladislav, Radu, Dan
şi Vlad care au exercitat puterea în Ţara Românească. Şi în Moldova avem o situaţie
asemănătoare, deoarece la tronul ţării s-au succedat mai mulţi principi cu numele de Bogdan,
Petru, Roman, Ştefan şi Alexandru. Acest fapt l-au subliniat toţi cei care s-au ocupat încă în
secolul al XIX-lea cu monedele medievale româneşti (vezi în acest sens şi remarcile lui von
Koehne 1841330-347; Koehne 1842 365-368, Grote 1857 392-396; Grote 1862 991-999, precum
şi Sturdza 1872-1874 46-48).
Dar în secolele XVIII-XIX, încercarea de a data cât mai precis un anume tip monetar era
îngreunată şi de numărul redus de izvoare numismatice publicate sau aflate în colecţii accesibile
cercetării, pe care se puteau baza cei care se aventurau în studierea monedelor medievale
româneşti.
Analiza stilistică şi metrologică, ca şi utilizarea datelor cronologice care puteau fi oferite
de studiul structurii tezaurelor nici nu putea încă intra în discuţie, pentru că se cunoşteau prea
puţine exemplare din fiecare tip sau variantă şi nici un exista vreun tezaur care să fi fost salvat
pentru studiu, înainte de a fi dispersat.
Primele descrieri ale unor monede medievale româneşti, cunoscute până în prezent, au
apărut în 1787, într-un periodic maghiar cu caracter enciclopedic, care apărea în limba germană
la Bratislava (Poj6n, Pressburg), în cursul ultimelor decenii ale secolului al XVIII-lea. În ciuda
faptului că textul nu este semnat, credem că este vorba de o operă postumă a lui Johann Seivert
(Nesemnat 1787 96; Docan 1909-1910 461; Feher şi Huszar 1977 col. 237-238; Iliescu 1983-1985
280, nota nr. 1), sau o adaptare „liberă" a acesteia, într-o vreme în care noţiunea de drepturi de
autor nu era prea clar delimitată.
Cu această ocazie au fost descrişi sumar, câte un ducat reformat al lui Mircea cel Bătrân
şi al lui Mihail I.
Studiind opera postumă a lui J6szef Weszerle, constatăm azi, că primele monede
medievale moldoveneşti au fost identificate de către acest mare erudit maghiar de la începutul
secolului al XIX-lea. Acelaşi savant a identificat şi câteva emisiuni din Ţara Românească
(Weszerle 1911, secţiunea E, Tabulae V nummorum ad veters provincias Hungariae
respicientes. V Tabla a magyar korona hajdani tartomanyai ermeivel, pl. IV, nr. 1-2 şi 7-14) 1•
În anii care urmează morţii premature a lui Weszerle, începe să fie publicată o serie de
contribuţii privind monetăria medievală românească de către austriacul Franz Vincent von Eitl
(von Eitl 1839 240, nr. 20136-20156), germano-rusul Bernhard von Koehne (von Koehne 1841
330-347; Koehne 1842 365-368), rusul de origine poloneză Jakob J. Reichel (Reichel 1843 491-
493, nr. 146-156), austriacul Leopold Welzl von Wellenheim (von Wellenheim 1845 565 şi 567,
nr. 11955-11965 şi 11993-12005), germanii Adolf Oberndorffer (Oberndorffer 1849 87),
Hermann Grote (Grote 1857 392-396 şi Grote 1862 991-999), Johann Friedrich Weidhaus
(Weidhaus 1856 110, nr. 617-622) şi, în fine, rusul Alexis Ouvaroff (Ouvaroff 1860 155-162).
Chiar dacă, în practică, von Eitl a publicat, descris şi atribuit, în 1839, primele monede
medievale româneşti (21 de groşi de la principele Moldovei, Petru I, atribuiţi unui inexistent
voievod „Simon Peter") (von Eitl 1838 240, nr. 20136-20156), totuşi, adevăratul întemeietor al
studiilor numismatice moderne asupra acestui domeniu trebuie a fi considerat Bernhard Karl
von Koehne. În două studii succesive, publicate în anii 1841-1842, von Kăhne a descris şi
atribuit următoarele monede medievale româneşti:
Ţara Românească:
Vladislav al Ii-lea (atribuită de autor lui Vladislav al Ii-lea sau Vladislav al Iii-lea, von
Koehne 1841 339-340, p. XI, nr. 2)
Moldova:
Petru I (atribuită de autor lui Simion [Movilă], von Koehne 1841 337-338, pl. IX, nr. 4 şi
von Koehne 1842 366-367)
Alexandru I (atribuită de autor lui Alexandru al Ii-lea, von Koehne 1841 334-335, pl. V,
nr.8)
Iliaş (atribuită şi azi, aceluiaşi principe, Koehne 1841 332-334, pl. V, nr. 9)
Ştefan al Iii-lea cel Mare (atribuită şi azi aceluiaşi principe, von Koehne 1842 365-366 1
pl. XII, nr. 3)
'Având în vedere faptul că J. Weszerle a murit la data de 29 iulie 1838 (vezi în acest sens: Râd6czy n. d. 1),
desenele sale reprezentând monede ale voievozilor Ţării Româneaşti şi Moldovei publicate postum, în 1873
şi 1911, trebuiesc datate, după anul 1817, când Weszerle a fost numit la Catedra de Istorie a Universităţii
din Pesta şi a devenit curatorul colecţiei numismatice a instituţiei. Planşele monedelor transilvănene
realizate de Weszerle au fost publicate de către Janos Erdy, în 1862, sub propriul nume, fără a menţiona
adevărata identitate a autorului lor, vezi în acest sens: Erdy 1862. Weszerle poate fi considerat de
asemenea un pionier al studiilor privind numismatica medievală balcanică şi bizantină, deoarece, pe lângă
desenele monedelor munteneşti şi moldoveneşti, planşele sale mai conţin şi reproduceri ale mondelor unor
state, cum ar fi de exemplu: Imperiul Bizantin, Serbia, Bosnia, oraşele din Dalmaţia şi Bulgaria. Şi acestea
au fost publicate postum, pentru prima oară în 1873 şi 1911.
Ştefan al IV-lea (atribuită, de autor lui Ştefan al Iii-lea, Koehne 1841330-332, pl. XI, nr. 1).
Von Koehne nu s-a mulţumit doar cu descifrarea şi descrierea monedelor, dar a încercat
să integreze noile izvoare în ceea ce se cunoştea până în acel moment despre istoria Ţării
Româneşti şi Moldovei, realizând adevărate micro-monografii ale domnitorilor acestor
principate. El a fost, de asemenea, primul savant care a încercat să identifice denumirea
monedelor locale, sistemul monetar din cele două principate şi localizarea monetăriilor.
De abia, la mijlocul anilor 1850 şi începutul anilor 1860 au început să fie publicate şi
primele contribuţii semnate de români, între care le putem cita pe cele ale lui Basile Boeresco
(Boeresco 1856 156), Cezar Bolliac (Bolliac 1861 155-162) şi Bogdan Petriceicu Haşdeu
(Petriceicu Haşdeu 1861 15). Ele erau destul de modeste din punct de vedere ştiinţific, fiind
bazate, adesea, pe preluarea necritică a atribuirilor făcute de numismaţii occidentali.
O excepţie ar fi putut să o constituie Bolliac, dacă ar fi publicat consideraţiile sale asupra
monedelor medievale româneşti, ale căror reprezentări le-a editat doar sub forma unei planşe.
Păstrând datele despre locul de provenienţă al unor piese care au intrat în colecţia sa, Cesar
Bolliac dovedea o înţelegere mult mai înaltă a valorii acestora ca izvoare istorice, decât
majoritatea colecţionarilor şi cercetătorilor epocii lui.
O caracteristică generală a seriei timpurii de contribuţii privind numismatica medievală
românească era aceea că ele s-au concentrat asupra problemelor legate de atribuirea, descrierea
şi datarea tipurilor monetare sau variantelor acestora. Şi într-adevăr, progresele făcute în
primele două decenii au fost remarcabile, în aşa fel, încât la începutul anilor 1860 era deja
cunoscute circa o duzină de tipuri monetare emise de principii Ţării Româneşti şi Moldovei,
unele dintre ele chiar în mai multe variante:
Ţara Românească:
1. Vladislav I (tipul MBR 9-14; 16, Ouvaroff 1860 161, pl. XXXII, nr. 14, atribuită lui Vlad
al Ii-lea).
2. Mircea cel Bătrân (emisiuni ante-reformă, aşa-zisul „tip comun" cu legendă latină,
var. MBR 108-112, von Wellenheim 1845 567, nr. 12000, aşa-zisul „tip comun" cu legendă
slavonă, var. MBR 169-172, von Wellenheim 1845 567, nr. 11994-11999, var. MBR 176-178, von
Wellenheim 1845 567, nr. 12001, atribuite lui Mircea cel Bătrân).
3. Mircea cel Bătrân (emisiuni reformate, aşa-zisul tip cu efigie, spadă şi bustul lui
Christos, MBR 191-195 a, Bolliac 1861, nr. 104, atribuită lui Mircea cel Bătrân).
4. Mircea cel Bătrân (emisiuni reformate, aşa-zisul tip cu efigie şi lance "dreaptă", var.
MBR 200-204, von Wellenheim 1845 567, nr. 12002-12004, atribuite lui "Mircea al Ii-lea, 1419-
1420", recte Mihail. Var. MBR 196-197 a acestui tip îi era cunoscută lui Weszerle înainte de
1838, vezi Weszerle 1911 pl. IV, nr. 1).
5. Vladislav al Ii-lea (emisiuni reformate, tip MBR 256-261, dar var. cu semiluna spre
dr„ von Koehne 1841 339-340, p. XI, nr. 2, atribuită lui Vladislav al Ii-lea sau Vladislav al III-
iea. Tipul îi era cunoscut şi lui Weszerle înainte de 1838, vezi Weszerle 1911 pl. IV, nr. 1).
Moldova:
6. Petru I (Au fost publicate mai multe variante ale tipului MBR 1-350. 1. var.
neprecizată, von Eitl 1839 240, nr. 20136-20156, atribuită de autor lui Simon Peter. 2. MBR 1-
26, var. fără marcă de monetărie deasupra scutului, şapte flori de crin în câmpul al Ii-lea,
Koehne 1841 337-, pl. IX, nr. 4 şi von Koehne 1842 366-367, atribuite lui Simion Movilă. 3. MBR
171-208, var. cu lujer de crin în botul bourului şi două flori de crin în scut, von Wellenheim 1845
565, nr. 11955-11956. 4. MBR 53-55, var. cu perlă deasupra scutului, trei (?) flori de crin în scut
şi lujer de crin în botul bourului îi era cunoscută lui Weszerle înainte de 1838, vezi Weszerle 1911
pl. IV, nr. 17).
7. Alexandru I (emisiune reformată, tip MBR 389-409, atribuită de autor lui Alexandru
al Ii-lea, von Koehne 1841334-335, pl. V, nr. 8).
8. Alexandru I (emisiune reformată, tip MBR 377-382, atribuită de autor unui inexistent
principe al Moldovei numit "Vladislav al Ii-lea", Weidhas 1856 110, nr. 619).
9. Iliaş (tip MBR 489-494, Koehne 1841 332-334, pl. V, nr. 9, atribuită şi azi, aceluiaşi
principe).
10. Ştefan al Iii-lea cel Mare (gros, tipul al 2-lea, tip MBR 630-669, 673-721, 725-728,
730-737, von Koehne 1842 365-366, pl. XII, nr. 3, atribuită şi azi aceluiaşi principe).
11. Bogdan al Iii-lea (tip MBR 743-759 şi 761, Ouvaroff 1860 150, pl. XXXII, nr. 7,
atribuită lui Bogdan al Ii-lea).
12. Ştefan al IV-lea (tip MBR 761-779, atribuită lui Ştefan al Iii-lea cel Mare, von
Koehne 1841 330-332, pl. XI, nr. 1. Tipul îi era cunoscut lui Weszerle înainte de 1838, vezi
Weszerle 1911 pl. IV, nr. 7).
Lor li se va adăuga în 1868, identificarea emisiunilor rarisime de ducaţi ai lui Radu al
Iii-lea, zis şi cel Frumos (tipul MBR 264-266, atribuire foarte corectă a lui lversen 1868 240-
244, folosită şi azi de numismaţi, în ciuda încercării lui Sturdza de a pune monedele de acest tip
pe seama lui Radu al IV-iea, cel Mare, Sturdza 1879 169 nr. 9 şi Sturdza 1893 162 nr. 14, pi. B,
IV. Atribuirea lui Sturdza a fost acceptată şi de către Docan 1909-1910 466-467. C. Moisil a
atribuit monedele lui Radu al II-iea, Moisil 1921 33-34, la fel ca şi O. Iliescu, Iliescu 1957 310 şi
313 şi Iliescu 1958 320 nr. 23, fig. nr. 28-30 şi 45 [2]. De abia în 1970, O. Iliescu a revenit la
atribuirea corectă, făcută de Iversen cu 100 de ani mai înainte, Iliescu 1970 pl. 14 nr. 5).
În ciuda acestor progrese generale rapide, cu o notabilă excepţie, la începutul deceniului
al şaptelea al secolului al XIX-iea, nu se cunoştea aproape nimic despre circulaţia monedelor
Ţării Româneşti sau Moldovei, sau despre structura cronologică şi pe emitenţi a tezaurelor care
conţineau asemenea monede. Ori în mod cert, asemenea descoperiri trebuie să fi existat încă de
la începuturile studiilor privind monetăria medievală românească. O asemenea supoziţie este
întărită de faptul că unele loturi puse în vânzare în anii 1830-1840 prezintă o structura tipică
pentru tezaure de monede moldoveneşti sau munteneşti ascunse la sfârşitul secolului al XIV-iea.
Aşa este cazul loturilor de monede moldoveneşti catalogate de von Eitl (21 groşi de la Petru I)
sau al celui de monede pre-reformate sau reformate de la Mircea cel Bătrân, din colecţia von
Wellenheirn. În aceste cazuri putem considera că, în mod cert, avem de a face cu fragmente de
tezaure dispersate.
De asemenea, frecvenţa neobişnuit de mare a ducaţilor reformaţi ai lui Vladislav al 11-
lea şi a groşilor lui Ştefan cel Mare, monede care, de altfel, se găsesc destul de rar, în colec~ile
private din Germania şi Rusia din anii 1840-1860, pare să indice de asemenea existenţa pe piaţa
numismatică rusească şi germană a vremii a pieselor dintr-un tezaur dispersat, foarte
asemănător ca structură cu cel din „Podolia" 1862 (Oberlănder-Târnoveanu 2008 b 97-129).
Informaţiile oferite de studierea descoperirilor monetare conţinând emisiuni medievale
româneşti ar fi fost foarte utile, nu numai pentru a identifica ariile geografice ale difuziunii
acestora, dar şi pentru realizarea unor atribuiri sau datări mai precise pentru tipuri şi variantele
emisiunilor, având în vedere repertoriul foarte sărac de nume dinastice utilizat în familiile
principilor Ţării Româneşti şi Moldovei în cursul secolelor XIV-XVI.
Excepţia de la regula, deja amintită mai sus, o constituie tot Bemhard von Koehne.
Prezentând în 1841 un gros al dornului Moldovei Iliaş (1432-1447), (conform sistemului actual
de referinţe, acesta aparţine tipului MBR 489-494, var. cu sigla A deasupra scutului), von
Koehne precizează că piesa în discuţie a făcut parte dintr-un tezaur monetar descoperit în 1837,
pe teritoriul Marelui Ducat de Posen (Poznan), în Polonia.
Conform informaţiilor transmise de autor, pe lângă acest gros moldovenesc, tezaurul
din 1837 conţinea monede poloneze ale regilor: "Vladislav V", în sistemul actual de clasificare,
Vladislav al Ii-lea JageHo (1386-1434), "Vladislav VI", în sistemul actual de clasificare, Vladislav
al 111-lea Varnenczyk (1434-1444) şi Cazimir al IV-lea (1447-1492), ptecum şi emisiuni ale
Marilor Maeştri ai Ordinului Teutonic: Michael Kiichmeister von Sternberg (1414-1422), Paul
von Ru~dorf (1422-1441) „şi aşa mai departe, până" la Martin Truchsess von Wetzhausen (1477-
1499).
Din afirmaţia eliptică a lui von Koehne s-ar putea înţelege că tezaurul descoperit în
Marele Ducat de Posen ar mai fi conţinut şi emisiunilor altor state şi suverani, dar din păcate,
aceştia nu sunt numiţi (von Koehne 1841 333, nota nr.**).
Prima relatare mai completă despre o descoperire monetară conţinând emisiuni din
Ţara Românească şi Moldova care ne-a parvenit, datează din 1863. Este vorba de o dare de
seamă privind comunicarea susţinută de Arist A. Kunik, în cursul şedinţei din 6/18 februarie
1863 a Secţiunii pentru Ştiinţele Istorico-Filologice a Academiei Imperiale Ruse de Ştiinţe din
Sankt Petersburg (Nesemnat 1863 126). El conţinea ducaţi reformaţi de la Vladislav al Ii-lea,
groşi de la Ştefan al Iii-lea şi monede de argint contramarcate de către Cetatea Albă
(Oberlii.nder-Târnoveanu 2008 b 97-129).
Tezaurul descoperit în 1862 într-o localitate neprecizată din Podolia nu este unica
descoperire conţinând emisiuni monetare medievale româneşti scoasă la lumină în străinătate,
în cursul anilor 1860. Una din cele mai remarcabile publicaţii a unui tezaur care conţinea şi
monede medievale româneşti, editat în perioada de constituire a acestei ştiinţe ca o ramură
autonomă a numismaticii europene, o datorăm numismatului italian Carlo Kunz, din Trieste
(Kunz 1867; Kunz 1897 87-92, pl. II, nr. 9; Kunz 1905 31-40) (vezi fig. nr. 16). În mod ciudat, de
data aceasta, o asemenea descoperire ieşea la iveală la extremitatea occidentală a ariei de
difuziune a numerarului medieval românesc, în Italia de Nord-Est.
În 1867, Kunz a publicat un tezaur de 375 monede de argint, depus la o casă de amanet
din oraşul Treviso, fără îndoială, fiind vorba despre o descoperire provenind chiar în acest loc,
sau într-o localitate din zonă învecinată lui. Treviso este un oraş istoric din Italia de Nord-Est
(vezi harta), la vremea respectivă oraşul fiind recuperat recent de la Imperiului Austriac, după
războiul prusiano-italiano-austriac din 1866.
Lucrarea lui Kunz a fost cunoscută încă de timpuriu numismaţilor români. Ea a fost
prezentată "in extenso", atât de către Dimitrie A. Sturdza în prima sa sinteză asupra monetăriei
medievale, dar şi bibliografia critică a numismaticii româneşti (Sturdza 1872/4 96, nota nr. 1;
Sturdza 1879 51-52, nr. LXXVII), cât şi de Nicolae Docan (Docan 1909-1910 463).
Ulterior, după cel de al Doilea Război Mondial, descoperirea a fost menţionată şi de
către alţi cercetători din ţara noastră (Iliescu 1970 24; Ştirbu şi Stancu 1987 117, nr. 75).
Cu toate acestea, datele foarte exacte despre moneda lui Mircea cel Bătrân prezentate de
către Carlo Kunz au rămas, practic, necunoscute la noi, până acum. Având în vedere importanţa
decisivă a tezaurului din zona Treviso pentru numismatica Ţării Româneşti, vom da în
continuare toate detaliile despre această descoperire.
Tezaurul de la Treviso consta din următoarele emisiuni:
A) Veneţia
Jacopo Tiepolo (1229-1249) - 1 grosso.
Andrea Contarini (1368-1382) - 2 grossi.
Ernest Oberliinder-Târnoveanu
Antonio Venier (1382-1400) - circa 40 grossi+circa 30 soldini.

Michele Steno (1400-1413) - circa 110 grossi+circa 25 soldini de tip tradiţional+circa 60 soldini
cu reprezentarea învierii lui Iisus Christos.
B) Padova
Francesco I da Carrara (1355-1388) - 4 carrarini cu reprezentarea Sfântului Prosdocimo şi 3
carrarini cu reprezentarea lui Sfântului Daniel.
Francesco II da Carrara (1388-1405) - circa 14 carrarini.
C)Aquileea
Marquardo (1365-1381) - 2 denari.
Philippe d'Alenc;on (1381-1388) - 1 denar.
Giovanni di Moravia (1388-1394) - 3 denari.
Antonio Gaetani (1395-1402) - circa 15 denari.
Antonio di Panciera (1402-1418) - circa 60 denari.
D) Dalmaţia (circa 1410-1413) - 4 tornesi (?).
E) Ţara Românească ("Monetina esotica'', după exprimarea plastică în italiană a lui Carlo
Kunz).
Mircea cel Bătrân - ducat reformat, aparţinând, după clasificarea noastră, celei de a
patra emisiuni reformate, bătute în monetăria de la Târgovişte (Oberlănder-Târnoveanu 2008 a
130-131, nota nr. 40; MBR nr. 205-205a-b; Iliescu 2008 134; 261-262, seria a III-a).
Moneda ilustrată pe planşa II, nr. 9 este un ducat având pe avers legenda slavonă: +IW
MPE[4]A BI şi reprezentarea principelui, în picioare, din faţă, purtând coroană fleurenată,
mantie, tunică, strânsă pe talie cu o centură de cavaler, ţinând în mâna dr. o lance cu vârful în
sus 2 şi glob cruciger, în mâna st.
Pe revers, pe lângă legenda slavonă +IW MP64A BO, poartă reprezentarea unui scut
heraldic, înclinat, despicat, având câmpul I, fasciat, iar în câmpul II are sigla z; (vezi fig. nr. 16 şi
9 a-b).
Conform datelor transmise de Carlo Kunz, moneda ar fi cântărit o, 24 g.
Lucrarea lui Kunz are o importanţă multiplă pentru istoria numismaticii medievale
româneşti. Ea constituie prima prezentare a unui tezaur monetar conţinând şi emisiuni ale lui
Mircea cel Bătrân, a cărui loc de descoperire este menţionat destul de clar. Va trebui să mai
aşteptăm vreme de încă vreo 40 de ani (!!!), până în 1906, până când vom fi martorii unui
demers similar şi în România. De abia în acel an, Constantin Moisil va începe publicarea
sistematică a unor loturi de monede de la Mircea cel Bătrân (e drept, emise înainte de reforma
sa monetară) făcând parte din tezaurul descoperit pe dealul Bădila (corn. Niculiţel, jud. Tulcea)
(Moisil 1906 1117-1122; Moisil 1908a 413-419; Moisil 1908b 588-594; Moisil 1911 362-385;
Moisil 1913a 194-231; Moisil 1913b 37-56; Moisil 1913c 194-231).
În al doilea rând, Carlo Kunz este primul numismat, care după cunoştinţele mele, a
respins atribuirea curentă în epocă a monedelor muntene cu portret, având legenda slavonă +IW
MP~ BOOBOAA (sau variante), ca fiind emisiuni ale unui voievod "Mircea al II-Zea'', făcută cu
2 Această armă, care apare pe reprezentările monetare ale lui Radu I, Mircea cel Bătrân, Mihail I, Dan al 11-
lea şi Vlad Dracul este, în mod evident, un atribut al puterii princiare ale conducătorilor Ţării Româneşti în
secolele XIV-XV (o regalia, de fapt o lancea regis), alături de spadă, coroană, glob cruciger şi mantie. În
acest context, ne este dificil să înţelegem de ce acest însemn al puterii a fost identificat eronat de unii
numismaţi şi istorici, chiar şi în anii din urmă, ca fiind ca fiind o "suliţă" (! !!).
386
Monetăria târzie a lui Mircea cel Bătrân în lumina tezaurnlui monetar descoperit în 1867, în zona Treviso
două decenii înainte de publicarea tezaurului de la Treviso, de către austriacul Leopold Welzl
von Wellenheim.
Această identificare a fost propusă de către von Wellenheim în 1845, cu prilejul punerii
în vânzare la licitaţie a uriaşei sale colecţii de monede medievale europene, între care se găseau
şi 11 monede ale principelui Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân.
Opt monede ale lui Mircea cel Bătrân din această colecţie erau ducaţi cu legendă
slavonă, având pe avers reprezentarea unui scut heraldic despicat, cu primul câmp fasciat, iar în
câmpul al doilea sigle, reprezentând litere ale alfabetului slavon. Pe revers monedele poartă
reprezentarea unui coif, spre st., surmontat de o acvilă, cu capul întors spre dr., purtând în cioc
o cruce greacă. În cele mai multe cazuri, în câmpul st., în faţa coifului se află o siglă, reprezentată
de o literă din alfabetul slavon.
Prima piesă poartă pe avers sigla 0 / - (von Wellenheim 1845, nr. 11200; Iliescu 1956
305 1b, seria II; MBR 166; Iliescu 2008 -). Cea de a doua monedă poartă pe avers şi revers
siglele 0 / P (von Wellenheim 1845, nr. 11201; Iliescu 1956 305 1b, seria VII; MBR 176-178;
Iliescu 2008 233-240, nr. 229-256). Celelalte şase monede au pe avers şi revers siglele K / K
(von Wellenheim 1845, nr. 11994-11999; Iliescu 1956 305 1b, seria V; MBR 169-173; Iliescu
2008 125, grupa a II-a, serie unică; 222-233, nr. 181-228).
După părerea lui von Wellenheim, monedele descrise mai sus constituiau emisiuni ale
principelui Ţării Româneşti - Mircea (cel Bătrân). Conform clasificării actuale, aceste monede
sunt considerate ca reprezentând emisiuni ale lui Mircea cel Bătrân, bătute anterior marii
reforme monetare din anii 1402-1405 (Oberliinder-Târnoveanu 2008 a 115, nota nr. 1).
Ultimele trei monede ale lui Mircea cel Bătrân din colecţia von Wellenheim sunt ducaţi
cu portret şi fac parte toate aceeaşi variantă (având o stea cu cinci raze, *,în câmpul al doilea al
scutului) (von Wellenheim 1845, nr. 11202-11204; Iliescu 1956 306 tipul 5, tipul II; MBR nr.
199; Iliescu 2008 134 seria a II-a; 258-261, nr. 309-317).
Leopold Welzl von Wellenheim a atribuit emisiunile cu legenda slavonă +IW MP~
BOOBOAA (sau variante) pe ambele feţe şi cu portret, unuia dintre fii lui Mircea cel Bătrân, pe
care-l numeşte ,,Mircea al II'', care ar fi domnit între 1419-1420. Este vorba, evident, de o
confuzie cu Mihail I, dar la 1845, existenţa acestuia din urmă, nu era, probabil, cunoscută nici
măcar multora dintre istoricii români şi, cu atât mai puţin, celor străini.
În prezent, acest tip de ducaţi pe care principele este redat purtând coroană, mantie
căptuşită cu blană de hermină, caftan lung până la genunchi, strâns cu o centură, lance cu vârful
în sus şi glob cruciger, sunt consideraţi ca făcând parte din cea de a patra emisiune reformată a
lui Mircea cel Bătrân, bătută în monetăria de la Târgovişte (Oberlănder-Târnoveanu 2008 a
130-131, nota nr. 40).
După cum o arată structura lotului de monedele ale lui Mircea cel Bătrân din colecţia
von Wellenheim, fără îndoială, ele proveneau din două tezaure dispersate. Unul conţinea
monede emise în primii douăzeci de ani ai domniei, anterior reformei monetare din 1402-1405.
Monedele cu portret fac parte dintr-un tezaur care conţinea emisiuni reformate, databile în anii
1405-1418.
Din păcate, probabil că nu vom afla niciodată unde au fost descoperite acestea şi nici nu
putem să ne lansăm în presupuneri asupra posibilului loc de origine, deoarece tezaure conţinând
monede de la Mircea cel Bătrân se cunosc nu numai pe teritoriul Ţării Româneşti, ci şi în Serbia
de Nord-Est şi Bulgaria de Nord.
Atribuirea eronată de către lui Leopold Welzl von Wellenheim a unor emisiuni ale lui
Mircea cel Bătrân a cunoscut o carieră destul de lungă, nu numai în rândul numismaţilor străini,
dar şi în al celor români. Chiar şi Dimitrie A. Sturdza, fondatorul numismaticii medievale
româneşti, a crezut în existenţa unui principe al Ţării Româneşti numit Mircea al II-iea. E drept
că, spre deosebire de von Wellc:::.heim, Sturdza considera că numai monedele cu efigie
aparţineau lui Mircea cel Bătrân (Sturdza 1872/ 4 97-98, nr. 40-43). Sturdza i-a atribuit lui
Mircea al Ii-lea unele emisiuni monetare cu legenda +IW MP~ BOOBOAA (sau variante),
purtând pe avers reprezentarea unui scut heraldic, iar pe revers coiful surmontat de acvilă
(Sturdza 1872/4 98-99, nr. 44-46). Consideraţiile lui Sturdza asupra monetăriei lui Mircea al ll-
lea au fost urmate de şi de către Constantin Moisil, în primele sale lucrări. Cu ocazia publicării
primului lot din tezaurul de la Niculiţel-Bădila, autorul vorbea şi el despre emisiunile acestui
inexistent voievod al Ţării Româneşti (Moisil 1906 1117-1122).
Revenind la Carlo Kunz, atunci când el s-a referit în mod critic la atribuirile anterioare
ale monedelor muntene purtând legenda +IW MP64A 80, indiferent dacă aveau sau nu
reprezentarea principelui, el afirma fără echivoc, că toate au fost emise de un singur conducător
muntean - numit Mircea. Foarte interesant că, fără să citeze vreo sursă istorică de unde a luat
informaţia, Kunz a arătat că, în realitate, un principe numit Mircea al II-iea nu a existat la
începutul secolului al XV-lea.
Tot Kunz este primul studios care a încercat să interpreteze sigla reprezentată în
cartierul al doilea al scutului, ca fiind asemănătoare cu litera gotica z;, ceea ce pare să fie aproape
de realitate. Într-adevăr, este o literă, dar mai degrabă una grecească 't (tau) uncial, decât una
latină.
În aceaşi serie de premiere datorate autorului italian citat se poate înscrie şi explicaţia
pătrunderii monedelor lui Mircea cel Bătrân atât de departe de locul de emitere. Carlo Kunz era
de părere că moneda munteană a fost asimilată în mediul circulator din regiunea „Terrei Ferma"
veneţiene cu soldini locali, ceea ce este extrem de plauzibil, în ciuda respingerii vehemente a
acestei presupuneri de către Nicolae Docan (Docan 1909-1910 463). Supoziţia originală a lui
Kunz este confirmată de datele consemnate în mai multe "Pratiche della Mercatura'', tratate
comerciale redactate în cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi prima jumătatea a
secolului al XV-iea, care asimilau dinarul maghiar din vremea domniei lui Ludovic I şi ai
urmaşilor săi ajunşi în Peninsulă cu nominalul "soldino" şi prin extensie, toate monedele străine
având dimensiunile flanului, greutatea şi titlul asemănătoare cu acestea. Monede
corespunzătoare soldinilor veneţieni au fost emise de numeroase state din Italia de Nord şi
Centrală şi de litoralul adriatic, astfel că moneda munteană putea fi confundată relativ uşor cu
una dintre aceste emisiuni străine, fie că erau de origine italiană sau veneau din altă parte
(Oberlănder-Târnoveanu 2003-2004 43-54).
După părerea mea, moneda lui Mircea cel Bătrân a ajuns în nordul Italiei, în zona
controlată de Veneţia, prin intermediul unor mercenari italieni care au servit în Ţara
Românească, întorşi în Occident, după încetarea serviciului lor la Dunărea de Jos. Drumul lor
spre Italia este marcat de descoperiri de monede reformate de la Mircea cel Bătrân provenite din
Ungaria, cum ar fi cele din tezaurul de la Kunfehert6/1959 (comitatul Bâcs-Kiskun) (Szekely
1999 391 nr. 36, un ducat tip MBR 196-197) şi Als6bodoglârpuszta/1942 (comitatul Pest)
(Huszăr 1947-1948 54-55, un ban reformat din tipul „cu spadă'', aparţinând primei emisiuni,
împreună cu bani ai lui Dan al Ii-lea), sau tezaurul dintr-o localitate neprecizată din fosta
Yugoslavie/ante 1962 (Iliescu 1978 29-31).
Fără îndoială, cea mai importantă contribuţie adusă de către Carlo Kunz la cercetarea
numismatică a epocii lui Mircea cel Bătrân, ca şi a celei medievale româneşti, în general, este
aceea că a fi încercat să dateze ascunderea tezaurului din zona Treviso, pe baza datelor
cronologice oferite de moneda lui Mircea, socotită de el, pe drept cuvânt, ca fiind cea mai
recentă piesă din acumularea monetară studiată. Chiar dacă autorul se baza în această
Monetăria târzie a lui Mircea cel Bătrân în lumina tezaurului monetar descoperit în 1867, în zona Trev'iso
întreprindere pe date parţial eronate, deoarece el se folosea de o cronologie greşită a domniei lui
Mircea cel Bătrân - 1393-1419 (era ceea se considera, pe atunci, că ar fi fost limitele cronologice
ale perioadei cât ar fi ocupat tronul Ţării Româneşti), în principiu, judecata lui Kunz era cât se
poate de corectă.
Cum din tezaurul din zona Treviso lipseau monedele dogelui Tommaso Mocenigo (1414-
1423), pe drept cuvânt, Kunz a tras concluzia că emisiunile patriarhului Aquileei, Antonio di
Panciera (care a păstorit între 1402-1418), trebuiesc datate înainte de 1414. După părerea lui,
numai moneda din Ţara Românească ar fi putut fi emisă ulterior datei 1413.
În realitate, datarea ascunderii tezaurului din Treviso poate fi făcută, cel mai bine, tot cu
ajutorul monedelor lui Michele Steno (1400-1413) şi al celor emise de autorităţile veneţiene
pentru Dalmaţia (1410-1413), care asigură momentul post-quem între 1410-1413/4 sau imediat
după.
După părerea mea, tezaurul din zona Treviso constituie una din cele mai importante
elemente de care dispunem în acest moment pentru datarea celei de a patra emisiuni monetare
reformate a lui Mircea cel Bătrân, deoarece, în prezent, cronologia emisiunilor lui Mircea cel
Bătrân cu care operăm este încă una foarte rudimentară. Ea se bazează mai mult pe
presupuneri, decât pe datele obiective oferite şi confirmate de analiza compoziţiei tezaurelor
conţinând asemenea piese, mai ales dacă acestea ar avea în compoziţia lor şi monede străine,
mai precis databile.
Din păcate, cu foarte puţine excepţii, până acum, asemenea descoperiri nu s-au prea
publicat. Practic, în afara tezaurului de la Treviso, care, în realitate, a rămas necunoscut,
numismaţilor noştri, singurul tezaur de monede de la Mircea cel Bătrân, conţinând şi monede
străine publicat complet este cel descoperit în 1977, în cursul săpăturilor sistematice efectuate la
Mănăstirea Glavacioc (corn. Ştefan cel Mare, jud. Argeş) (Maschio şi Cîrstocea 1983 69-81).
Acest tezaur conţinea numai ducaţi de la Mircea cel Bătrân, din cea de a IV-a emisiune
reformată, bătuţi în atelierul de la Târgovişte (80 exemplare) şi un număr de 11 monede
bizantine de argint. Acestea costau în patru jumătăţi de hyperperon de la Manuel al II-iea
Paleologu! (1391-1423) şi şapte jumătăţi de hyperperon ai lui Ioan al VII-iea Paleologu! (1399-
1403) (monedele au fost în mod eronat atribuite de editori lui Ioan al VIII-lea (1423-1448))
(Maschio şi Cîrstocea 1983 79-80, nr. 85-91).
De asemenea, există unele indicii, care ne fac să presupunem că şi tezaurul găsit la
Târgovişte în 1961 conţinea, pe lângă emisiuni reformate ale lui Mircea cel Bătrân şi monede
străine, respectiv, maghiare de la Sigismund I şi sârbeşti, de la „Lazăr" (identificare incertă,
după părerea mea) (Iliescu 1965a 1154-1155; Iliescu 1965b 1062-1063). Din păcate, această
descoperire este încă inedită, iar lotul de monede străine, care este păstrat în colecţia
Complexului Muzeal Naţional „Curtea domnească" din Târgovişte, nu mi-a fost accesibil pentru
overificare a acestor piese.
Schema cronologică folosită actualmente de către majoritatea numismaţilor români
pentru datarea emisiunilor monetare ale lui Mircea cel Bătrân a fost elaborată în urmă cu 40 de
ani de către Octavian Iliescu (Iliescu 1970 21). Urmând unele remarci, mai vechi ale lui Nicolae
Docan (Docan 1909-1910 509) şi Constantin Moisil (Moisil 1913b 54-55), completate şi de
propriile observaţii, Iliescu a împărţit emisiunile lui Mircea cel Bătrân în două mari grupe:
1. cele fără portret, numite, impropriu şi „emisiuni de tip comun", pe care le data între
1386-1396 (vezi fig. nr. 1-4 a-b).
2. cele cu reprezentarea principelui, numite impropriu „cu efigie" datate între anii
1396-1418 (vezi fig. 8 a-b).
Această viziune asupra datării emisiunilor monetare ale lui Mircea cel Bătrân a fost,
numai parţial, pusă în discuţie de către Constanţa Ştirbu şi Paraschiva Stancu. După părerea
celor două cercetătoare, emisiunile fără reprezentarea princiară, au fost bătute între anii 1386-
1396, "poate până la 1400" şi lăsau să se subînţeleagă, că cele cu portret ar fi datat după acest
moment (Ştirbu şi Stancu 1987 98).
La rândul său, autorul acestor rânduri a considerat că modificarea reprezentărilor
monetare în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, în sensul introducerii emisiunilor cu
reprezentarea principelui, ar fi fost consecinţa unei reforme monetare, efectuată după
1402/1403. Reformarea monetăriei Ţării Româneşti a fost pusă în legătură cu schimbările
politice intervenite în Balcani, după înfrângerea otomanilor la Ankara (Oberlănder-Târnoveanu
1997 147). Recent, am extins datarea momentului introducerii emisiunilor reformate până în
jurul anului 1405, legându-l nu numai de noul climat politico-militar regional, apărut la
începutul secolului al XV-lea, dar şi de o serie întreagă de schimbări monetare care s-au petrecut
în acel moment şi în Ungaria şi Serbia. Tot cu acel prilej, am propus datarea introducerii celei de
a IV-a emisiuni reformate în intervalul cuprins între 1410-1414 (Oberlănder-Târnoveanu 2008 a
130, nota nr. 40).
În seria încercărilor de a rafina cronologia emisiunilor monetare ale lui Mircea cel
Bătrân, am putea menţiona şi supoziţia lui Toma Rădulescu, după care ducaţii clasificaţi de
Octavian Iliescu în seria a V-a (corespunzând celei de a IV-a emisiuni reformate a atelierului de
la Severin, cu marca de emisiune C:, ar data din anii 1417-1418 (Rădulescu 1997 184-185).
Din expunerea de mai sus, rezultă că datarea mai precisă a momentului punerii în
circulaţie a celei de a IV-a emisiuni de ducaţi reformaţi ai lui Mircea cel Bătrân în atelierul
monetar de Târgovişte s-ar putea baza pe informaţiile oferite de două tezaure: Treviso/1867 şi
Glavacioc/1977. De fapt, având în vedere faptul că cronologia monedelor bizantine din tezaurul
de la Glavacioc este încă una foarte puţin elaborată, această descoperire este relativ puţin utilă
pentru o încercare de a rafina datarea celei de a IV-a emisiuni de ducaţi reformaţi ai marelui
voievod. Din păcate, baterea monedelor lui Manuel al Ii-lea nu poate fi circumscrisă unui
interval foarte bine delimitat în timp, ei fiind dataţi foarte larg - 1403-1423. Chiar dacă
acceptăm datarea mai exactă a jumătăţilor de hyperperon ai lui Manuel al Ii-lea, având legenda
Basileus, între anii 1403-1408, cum este cazul celor din tezaur, aşa cum recent a propus colega
noastră Eleni Lianta (Lianta 2006-2007 159), tot nu ajungem prea departe, deoarece, oricum
ştiam deja că emisiunile reformate încep să fie puse în circulaţie în jurul anului 1405.
Nici monedele lui Ioan al Vii-lea nu aduc informaţii cronologice suplimentare, în ciuda
faptului că acesta a murit în 1408. În realitate, monedele lui Ioan al Vii-lea au fost emise numai
în anii 1399-1403, când acesta a fost regentul Imperiului Bizantin, în vremea călătoriei în
Occident a lui Manuel al Ii-lea. Ulterior, după revenirea împăratului legitim la Constantinopol,
Ioan al Vii-lea a fost înlăturat de la succesiune, exilat în Lemnos şi apoi instalat la Thessalonica,
unde a guvernat cu titlul de „Basileus al întregii Thessalii". În această ultimă calitate, Ioan al
Vii-lea Paleologul nu a mai avut dreptul să mai bată monedă (Grierson 1999 219 şi 224-228).
Deci, până la publicarea altor tezaure târzii de la Mircea cel Bătrân, care să conţină şi
monede străine, datarea ultimelor emisiuni reformate ale acestui voievod se va baza tot pe
datele oferite de descoperirea de la Treviso. Structura acestui tezaur indică faptul că ducaţii din
cea de a IV-a emisiune reformată de la Târgovişte erau deja în circulaţie în anii 1410-1413, dar şi
mai mult decât atât, ea dovedeşte că în prima jumătate a deceniului al doilea al secolului al X\'-
lea, aceştia ajunseseră chiar foarte departe de locul de origine, până în nordul Italiei, în "Terra
ferma" veneţiană. Baterea acestei emisiuni a continuat până la sfârşitul domniei lui Mircea cel
390
Monetăria târzie a lui Mircea cel Bătrân în lumina tezaurului monetar descoperit în 1867, în zona Tl'eviso
Bătrân (31 ianuarie 1418), desenul monetar cu reprezentarea principelui purtând coroană, lance
şi glob cruciger fiind continuat şi sub domniile lui Mihail I şi de Dan al Ii-lea (vezi fig. 13-15 a-b).
Având în vedere paralelismele care se pot constata între activitatea celor două monetării
ale lui Mircea cel Bătrân - Târgovişte şi Severin (Oberlănder-Târnoveanu 2008 a 130-131, nota
nr. 40), considerăm că şi în acest din urmă atelier, baterea ducaţilor din cea de a IV-a emisiune,
cu ambele sale variante: cele purtând pe avers numele unui asociat neidentificat precis - aşa
numitul "Petrus", „Petrusian" sau „Petru-Stan" (vezi fig. 10 a-b) şi cele emise în numele lui
Mircea şi Mihail (vezi fig. 12 a-b), s-a derulat tot în anii 1410/1413-1418. Numele primului
asociat al lui Mircea care apare pe monede nu a fost până în prezent stabilit cu precizie. El a fost
citit în numeroase feluri: "Petrus" (Rethy 1887 313), „Petroseni Bânya (sic!)„ (Docan 1909-1910
487), Petruilan'', „Petruslan" (Moisil 1913b 47; Moisil 1921 25-28; Popilian 1968 7), "Petrusian"
(Iliescu 1970 23) sau "Petru-Stan" (Stingă 1994 7-9; Rădulescu 1997 183-184).
Fără îndoială, ducaţii din cea de a IV-a emisiune reformată a lui Mircea cel Bătrân au
constituit şi tipul monetar cu cea mai îndelungată durată pe care acest principe l-a pus în
circulaţie după 1405. Acest fapt este unanim confirmat de compoziţia tezaurelor conţinând
emisiuni reformate ale marelui voievod, unde acest tip de ducaţi predomină copios sau sunt,
chiar, singurul tip prezent:
1. Dridu-Malul Roşu (corn. Fierbinţi-Târg, jud. Ialomiţa) (Filipescu 1984134).
2. Târgovişte/1961 (jud. Dâmboviţa) (date inedite, bazate pe cercetarea monedelor
păstrate în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României).
3. Gura Şuţii/1935 (corn. Gura Şuţii, jud. Dâmboviţa) (Mitrea şi Umlauf 1986-1991 125-132
şi date inedite, bazate pe cercetarea monedelor păstrate în colecţia Muzeului Naţional de
Istorie a României).
4. Sperieţi/1937 (corn. Gura Şuţii, jud. Dâmboviţa) (Mitrea şi Umlauf 1986-1991125-132 şi
date inedite, bazate pe cercetarea monedelor păstrate în colecţia Muzeului Naţional de
Istorie a României).
5. Glavacioc/1977 (corn. Ştefan cel Mare, jud. Argeş) (Maschio şi Cîrstocea 1982 69-81).
6. Tutana/1987 (corn. Băiculeşti, jud. Argeş) (Maschio şi Cîrstocea 2001 87-91).
7. Amărăştii de Jos (corn. Amărăştii de Jos, jud. Dolj) (Ştirbu şi Stancu 1987 108, nr. 3).
8. Galiciuica/ante 1934 (corn. Giubega, jud. Dolj) (Pârvan 1982 123-131).
9. Bâzdâna/1969 (corn. Calapăr, jud. Dolj) (Rădulescu 1981 89-95; Rădulescu 1984-1986
61-64).
IO. Basarabi/1963 (mun. Calafat, jud. Dolj) (Popilian 1968 3-22; Rădulescu 1998 182-209).
11. Jiana Mare/1981 (corn. Jiana, jud. Mehedinţi) (Bălăceanu şi Stingă 1994 20-31).
12. Dudaşul-Schelei/1983 (mun. Drobeta-Turnu Severin, jud. Dolj) (Rădulescu şi Turturică
1984 70-88; Stingă 2002 78).
13. Halânga/1960 (corn. Izvorul Bârzii, jud. Mehedinţi) (Stingă 2002 45-48).
14. Bistriţa/1931 (corn. Hinova, jud. Mehedinţi) (Stingă 1986-1991133-136).
15. Orşova/1877 (jud. Mehedinţi) (Rethy 1887 310-319).
16. Prahovo/1961 (distr. Negotin, Serbia) (Vukovic 1979 157-172).
17. Vrbiea/2007 sau 2008 (distr. Negotin, Serbia) (inedit).
18. Fosta Yugoslavie, localitate neprecizată (Iliescu 1978 29-31).
19. Constanţa/1938 (Ştirbu şi Stancu 1987 110, nr. 19).
20. Tărgoviste (distr. Tărgoviste, Bulgaria) (Zekova 2009 79-82).
Cu excepţia ducaţilor aparţinând primei emisiuni reformate (tipul cu "spadă") (vezi fig.
nr. 5 a-b), care s-au emis în număr mai mare, probabil în cursul a câţiva ani, celelalte două
emisiuni (tipul II - "cu sceptru sau anexikakia" şi tipul al III-iea - cu „lance oblică") (vezi fig. nr.
391
6 a-b şi 7 a-b) s-au bătut în monetăriile de la Târgovişte şi Severin într-un interval mult mai
scurt - circa 1405-1410. Considerăm că tipul al Ii-lea a fost pus în circulaţie numai vreme de
câteva luni, fiind o emisiune comemorativă, iar cel de al Iii-lea, a fost un tip de tranziţie, care a
fost bătut doar scurtă vreme, probabil, nu mai mult de un an.
Durata îndelungată a emiterii ducaţilor din cea de a IV-a emisiune reformată în
monetăriile de la Târgovişte şi Severin este ilustrată nu numai de cantitatea uriaşă emisă,
folosindu-se zeci de ştanţe de avers şi revers, dar şi de schimbarea periodică a mărcilor de
emisiune ale acestor ducaţi.
Aceste mărci de emisiune, sau „semne secrete", aveau funcţii practice, de control al
respectării parametrilor metrologici legali (greutate şi titlu) al numerarului produs de un atelier
monetar, într-un interval dat.
Folosirea acestor marcaje era legată de practica arendării periodice a monetăriilor.
Aceasta implica obligaţia de a plasa pe fiecare emisiune semne speciale (litere sau simboluri
non-literare), care serveau pentru recunoaşterea monedelor bătute sub responsabilitatea unuia
sau altuia dintre vremelnicii administratori ai monetăriilor, care cumpăraseră de la seniorul
locului dreptul de a bate monedă.
În acelaşi timp, aceste semne de emisiune aveau şi o funcţie financiar-fiscală, permiţând
funcţionarilor statului, dar şi negustorilor, sau tuturor persoanelor care manipulau numerarul să
recunoască rapid care erau parametri metrologici ale monedelor folosite pentru încasarea
impozitelor şi taxelor sau pentru plăţile comerciale.
Deoarece practica cunoscută sub numele de "renovatio monetae" (atestată şi în Ţara
Românească, în secolul al XV-lea) reprezenta pretutindeni o importantă sursă de venituri a
domnitorilor din lumea medievală, autorităţile financiar-fiscale recurgeau periodic la retragerea
şi rebaterea a numerarului aflat în circulaţie (prin această operaţiune, monedele vechi îşi
pierdeau cursul legal de la o anumită dată şi trebuiau schimbate, în mod obligatoriu, la o rată
nefavorabilă, contra emisiunilor noi). Existenţa semnelor de emisiune permitea recunoaşterea
rapidă de către funcţionarii însărcinaţi cu strângerea numerarului vechi de pe piaţă a pieselor
care erau scoase din circulaţie şi a celor care aveau încă putere legală.
Astfel, studiind ducaţii din cea de a IV-a emisiune bătuţi în monetăria de la Târgovişte,
constatăm că în acest atelier s-au folosit următoarele mărci de emisiune:
a) Nici o marcă în câmpul I sau II al scutului (MBR 198 şi 196-197).
b) Stea cu cinci raze, *în câmpul I sau II al scutului (MBR 200-204 şi 199).
c) Sigla [în câmpul II al scutului (MBR 205-205a-b).
Monedele fără marcă de emisiune în scut sunt cele mai timpurii, deoarece ele continuă
sistemul utilizat în vremea baterii ducaţilor reformaţi din emisiunea a II-a şi a III-a, care nu
poartă nici un element distinctiv, dovada faptului că au fost bătute într-o singură oficină şi doar
o scurtă perioadă de timp.
Raportul temporar în succesiunea mărcilor de emisiune * şi t este dovedită de faptul că
există ducaţi având semnul t, care sunt surfrapaţi peste monede mai vechi, marcate cu marca *
(vezi MBR 205a-b, unde sunt consideraţi, în mod eronat, ca reprezentând variante deosebite ale
emisiunii a IV-a de la Târgovişte).
Sistemul folosit pentru individualizarea seriilor ducaţilor din cea de a IV-a emisiune
reformată produşi în monetăria de la Severin constă din următoarele mărci:
a) Nici o marcă în câmpul I sau II al scutului (MBR 209, 208 şi 210-212).
b) Stea cu cinci raze, *, sau • în câmpul I (MBR -)
c) Cruce greacă, +,în câmpul I al scutului (MBR 213).
392
d) Sigla [' (uneori redată ca J sau ca un II, răsturnat spre dr.) în câmpul I al scutului
(MBR 214-215).
În lipsa unor piese ilustrate corespunzător, nu excludem total posibilitatea ca variantele
b şic să reprezinte de fapt, tot piese aparţinând aceleiaşi mărci de emisiune, dar bătute cu ştanţe
produse cu poansoane uzate sau deteriorate, sau greşit interpretate de cei care au publicat
monedele, eventual nu prea bine păstrate.
În ciuda unei aparente diversităţi, siglele l:' sau J sau II, răsturnat spre dreapta nu sunt
decât versiuni, mai mult sau puţin modificate, ale aceleiaşi litere l:'. Aceste variaţii de duct sunt
aleatorii şi se datorează, în primul rând, folosirii de poansoane diferite într-un atelier în cursul
procesului de pregătire al numeroaselor ştanţe, necesare baterii unui volum considerabil de
ducaţi de acest tip. În acelaşi timp, formele siglelor variază şi datorită aşezării neglijente a
poansonului în timpul procesului de pregătire al ştanţelor. Practic, datorită dimensiunilor foarte
mici ale capului poansonului (1,5-2 mm), pe care era gravată în negativ litera, cât şi datorită
faptului că bara de fier, pe care se realiza viitoarea ştanţă era încălzită la roşu, meşterul care
lucra aceste artefacte era în imposibilitatea să controleze complet procesul de poansonare (mai
exact, nu vedea unde şi cum pune poansonul). De aici rezulta o mare variabilitate a poziţiilor în
care se aplicau acestea.
Existenţa unui sistem de marcaj aproape identic în monetăriile de la Târgovişte şi de la
Severin în cursul deceniului al doilea al secolului al XV-iea (cei circa ultimii opt ani ai domniei
lui Mircea cel Bătrân) reprezintă un indiciu al faptului că în vremea când a avut loc punerea în
circulaţie a ducaţilor celei de a IV-a emisiuni reformate, cele două ateliere monetare s-au aflat,
aproape tot timpul, sub controlul aceluiaşi arendaş, care la rândul lui, era obligat să aplice o
politică monetară unitară, bine articulată.
Demn de remarcat este şi faptul că sistemul de semne de emisiune folosit în monetăria
de la Severin în vremea punerii în circulaţie a celei de a IV-a emisiuni reformate a lui Mircea cel
Bătrân a fost utilizat, aproape neschimbat şi pentru baterea ducaţilor fiului şi urmaşului său,
Mihail I.
Dăm în continuare mărcile de emisiune care apar pe monedele lui Mihail I:
a) Nici o marcă în câmpul I sau II al scutului (MBR 224-225 şi 221).
b) Stea cu cinci raze, *în câmpul I sau II (MBR 223 şi 222).
c) Sigla J (uneori redată şi ca un "li) în câmpul I al scutului (MBR 226-227).
Acest fapt ridică întrebări foarte serioase atât asupra locului de batere, cât şi a
cronologiei reale a emisiunilor monetare ale lui Mihail I.
În prezent, ştim cu certitudine, că Mihail, în calitate de asociat la domnie al tatălui său
(vezi fig. 11 a-b), a beneficiat şi de dreptul excepţional, ca numele lui, însoţit de titlul voievodal să
apară alături de cel al lui Mircea şi pe emisiunile monetare (Rethy 1892 435; Ştirbu şi Stancu
1987103-104, pi. III nr. 19-20).
Cu toate acestea, poziţia subordonată, de asociat junior la putere a lui Mihail este însă
clar scoasă în evidenţă de faptul că numele şi titlul său sunt redate pe reversul ducaţilor, alături
de scutul heraldic surmontat de coif şi acvilă, în timp ce numele şi titlul lui Mircea cel Bătrân
figurează pe aversul monedelor, alături de reprezentarea portretului princiar, purtând
însemnele depline ale puterii: coroana, lancea şi globul cruciger.
Prin asocierea la exercitarea dreptului monetar, alături de tatăl său, Mihail I a ajuns la
una dintre cele mai înalte trepte ale demnităţii la care putea aspira un co-domnitor în Ţara
Românească, deoarece cazuri similare nu se mai cunosc decât pentru scurtă vreme, în secolul al
XIV-iea, în timpul exercitării în comun a puterii de către Vladislav I şi Radu I sau Dan I şi
Mircea (Iliescu 1951 39-60; MBR 33-36, Vladislav I şi Radu I; MBR 37-39, Radu I şi Vladislav I;
393
MBR 89-90, Dan I şi Mircea; MBR 91, Mircea şi Dan I). Însă, spre deosebire de situaţia din
timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, în toate cazurile enumerate mai sus avem de a face cu
împărţirea puterii supreme între fraţi şi nu între tată şi fiu.
De asemenea, în ultimele două decenii au fost identificate şi emisiuni ale lui Mihail I
asociat cu aşa-numitul „Petrusian" sau „Radu-Stan" (vezi fig. 12 a-b), acesta din urmă purtând şi
el titlul voievodal (Ştirbu şi Stancu 1987 103-104, pl. III nr. 18). Numele real al acestui personaj
enigmatic, care nu a putut fi descifrat cu precizie până acum, deşi aceste monede sunt cunoscute
din 1887, apare însă pe o serie foarte numeroasă de ducaţi de la Severin asociat cu cel al lui
Mircea cel Bătrân. După toate aparenţele, având în vederea rarităţii ducaţilor bătuţi în numele
lui Mihail şi „Petrusian" sau „Radu-Stan"se pare că baterea emisiunii a durat foarte puţină
vreme, ea având loc, probabil, la sfârşitul domniei lui Mircea cel Bătrân sau de la începutul celei
a lui Mihail I, ca singur stăpânitor.
Atât monedele lui Mircea asociat cu Mihail, cât şi cele ale lui Mihail, asociat cu
„Petrusian" sau „Radu-Stan" reproduc fidel desenul şi stilul caracteristic al pieselor din cea de a
IV-a emisiune reformată a ducaţilor lui Mircea cel Bătrân, bătuţi în monetăria de la Severin (vezi
fig. 10-14 a-b), încât este cert că toate emisiunile de acest fel provin din acelaşi atelier.
De altfel, cele mai numeroase descoperiri de monede de la Mihail I se cunosc tot în
Oltenia, Banat şi Serbia de Nord-Est (vezi tezaurele de la Amărăştii de Jos, Basarabi, Bâzdâna,
Jiana, Dudaşul Schelei, Halânga, Bistriţa, Orşova şi Vrbiea). Pe teritoriile Ţării Româneşti
situate la est de râul Olt sunt atestate, până acum, doar câteva prezenţe izolate pe aria
Bucureştilor de azi (Popescu 1996-1997 273-274; Popescu 1999 296-297; Panait 2000 154).
Faptul că toţii ducaţii lui Mihail I cunoscuţi până în prezent poartă amprenta
inconfundabilă a monetăriei de la Severin ridică nu numai întrebări privind istoria monetară a
Ţării Româneşti, dar şi de istorie politică generală în timpul acestei domnii. De multă vreme s-a
afirmat că după moartea lui Mircea cel Bătrân, capitala ţării, împreună cu monetăria au fost
transferate de la Curtea de Argeş la Târgovişte (Iliescu 1971 106) şi faptul acesta a fost acceptat
de toţi numismaţii români ca o axiomă. Studiul aprofundat al emisiunilor lui Mihail I arată însă
o altă realitate. Deşi, la Târgovişte continuă să fie emise acte de către acest voievod după 31
ianuarie 1418 (DRH B I nr. 42, 22 iunie 1418), până în prezent, nu cunoaştem nici un ducat care
să continue desenul monetar şi stilul specific al pieselor lui Mircea cel Bătrân din cea de a IV-a
emisiune reformată bătute aici. Aceasta nu poate să însemne decât că, după moartea lui Mircea,
atelierul monetar de la Târgovişte a încetat să funcţioneze după 1418 şi întreaga activate
monetară a Ţării Româneşti a fost concentrată la Severin, la graniţa de sud-vest a principatului.
Probabil că acest fapt s-a datorat nu numai unei decizii militare, de a proteja cea mai bogată,
populată, dar şi cea mai expusă zonă a Ţării Româneşti, cât şi unei noi configuraţii interne,
cauzată de apariţia unui competitor la tronul ţării, în persoana lui Dan al Ii-lea, sprijinit de
Imperiul Bizantin şi de otomani, care acţiona în răsăritul ţării.
Asta nu înseamnă că atunci când Mihail I s-a aflat vremelnic la Târgovişte, aici nu s-ar fi
putut bate deloc monede. Între cei care îl însoţeau pe Mihail şi curtea sa în continuele deplasări
prin ţară, de la o reşedinţă la alta, după vechea rânduială a funcţionării aparatului de stat central
din Ţara Românească, s-ar fi putut afla şi meşteri monetari, gata să bată moneda necesară unor
plăţi neprevăzute, dar aceştia nu rezidau permanent în acest oraş, ci erau detaşaţi din monetăria
de la Severin, împreună cu ustensilele lor.
Nu numai identificarea locului baterii monedelor lui Mihail I ridică întrebări complicate
în faţă cercetătorului, dar şi cronologia lor. Am arătat mai sus că mărcile de emisiune prezente
pe ducaţii lui Mihail I reproduc aproape aidoma pe cele folosite în monetăria de la Severin, în
vremea emiterii ducaţilor lui Mircea cel Bătrân aparţinând celei de a IV-a emisiuni reformate
394
(deci în perioada 1410-1418). Ori, este foarte greu de crezut că într-un interval atât de scurt, cât
a durat domnia lui Mihail I, ca voievod singur stăpânitor - 31 ianuarie 1418 - august 1420
(Ştefanescu 2001 304-305) - monetăria de la Severin să fi reluat vechile mărci de control din
vremea lui Mircea, unele ieşite din uz de destul de multă vreme şi să le fi şi schimbat de trei ori
(deci o dată la circa 10 luni), în timp ce anterior, în vremea guvernării tatălui său, acestea au fost
modificate de patru ori, în circa opt ani (deci o dată la cca. 24 de luni sau o dată la 2 ani).
Credem că singurul răspuns plauzibil la această întrebare este acela de a accepta
posibilitatea că, în realitate, cele mai multe dintre monedele lui Mihail, ca voievod cu drepturi
depline, să fi fost bătute deja anterior morţii tatălui său (31 ianuarie 1418), în calitatea lui de
domn-asociat, care era însărcinat cu guvernarea zonei vestice a Ţării Româneşti, care îngloba şi
Severinul. În aceste condiţii ne apare limpede de ce emisiunile sale bătute după 1418, nu făceau
decât să continue o stare de fapt, deja în curs de derulare.
Cercetări recente par să pună în evidenţă că o asemenea situaţie nu era fără precedent în
istoria Ţării Româneşti şi că ea s-a mai petrecut şi în vremea domniei lui Vladislav I. Analizele
atomice efectuate în ultimii ani asupra monedelor lui Vladislav I şi Radu I, în cadrul
programului ARCHAEOMET şi ROMARCHAEOMET, au pus în evidenţă faptul că cel puţin
două tipuri monetare ale lui Radu I, considerate anterior ca fiind bătute în calitate de singur
stăpânitor, deci după cca. 1377, au fost puse în circulaţie după acelaşi standard metrologic
(conţinutul în argint) ca şi cel folosit pentru emisiunile lui Vladislav I, databile din prima parte a
anilor 1370. Titlul acestor monede diferă radical atât de cel utilizat pentru ultimele emisiuni ale
lui Vladislav I, cât şi de cel folosit pentru baterea majorităţii celor emise pentru Radu I, ca domn
singur.
Este vorba despre ducaţii lui Radu I cu legendă latină, purtând reprezentarea unei cruci
fleuronate pe avers (MBR 41-43) şi de ducaţii cu legenda slavonă: B6.lIHKhl B06BOM / Iw
PA,[{OVJIA sau B6.7IHKA B06BO,llA / IW PA,ZJ,OV.llA (MBR 66-67; 69-71). Existenţa
acestei situaţii indică faptul că Radu I nu a fost doar un asociat junior sau asociat senior al lui
Vladislav I, dar încă din prima jumătate a anilor 1370 a exercitat puterea ca Mare Voievod cu
drepturi depline asupra unei părţi a Ţării Româneşti în paralel cu fratele său şi în această
calitate a bătut şi monede.
Aplecându-mă asupra a două publicaţii numismatice din secolul al XIX-lea, nu am

încercat doar să adun şi să valorific datele risipite despre tezaurele din Podolia şi de la Treviso,
ci mi-am propus să scot din uitare nişte descoperiri monetare de mare importanţă, provenite din
spaţiile geografice care marchează până azi extremităţile răsăritene şi apusene ale ariei acoperite
de difuziunea monedelor medievale româneşti.
În acelaşi timp, am dorit să aduc un omagiu realizărilor extraordinare ale unor savanţi
străini, adesea uitate, distorsionate sau pur şi simplu neglijate, care au jucat un rol decisiv în
constituirea numismaticii medievale româneşti ca o ramură autonomă a numismaticii
medievale europene.
Insistând asupra acestor pagini de început ale istoriei modeme ale numismaticii noastre
medievale am sperat să atrag atenţia colegilor mei mai tineri şi nu numai, cât de important este
să ne întoarcem la sursele de informaţie primare. Trebuie să recunosc că majoritatea datelor
"noi" despre monetăria Ţării Româneşti şi Moldovei pe care le-am putut desprinde din studiul
tezaurului podolian, din 1862 sau al celui de la Treviso, din 1867 erau de multă vreme
disponibile, dacă cineva ar fi avut curiozitatea să caute şi să citească cu atenţie lucrările lui
Kunik, Iversen, Jurgevic sau Kunz.
395
După ce am luat contact direct atât cu lucrările originale, cât şi cu cele ulterioare, care s-
au ocupat cu aceste două tezaure conţinând emisiuni monetare medievale româneşti, am fost
uluit să constat cât de multe s-au pierdut în cursul ultimilor circa 140 de ani din valoroasele date
pe care le conţineau. De aceea sorta acestor lucrări mi s-a părut pilduitoare pentru ceea ce
înseamnă folosirea corectă a citatului şi pericolul transmiterii mecanice a unor informaţii
neverificate, de la un autor la altul. Într-un fel, le-am socotit ca reprezentând adevărate „studii
de caz" pentru ceea ce ar putea să însemne înlocuirea lecturii atente şi obiective, cu
interpretarea subiectivă sau cu inventarea unei realităţi artificiale, bazate pe impresii.
După circa 140 de ani de la apariţia publicaţiilor originale ale lui Arist A. Kunik şi Carlo
Kunz, la începutul secolului al XXI-lea, ca urmare a unor răstălmăciri şi interpretări eronate nu
mai rămăsese aproape nimic din informaţia primară, exceptând, poate, câteva cuvinte izolate,
Cum ar fii: „Ţara
, RomaAneascav" , „MoIdova" , „Şt ef an " , „VI a d.is1av " , „M"ircea ", „vo1evoz1
· .„, „manede",
„tezaure" ...
Mulţumiri:
Lucrarea acesta nu ar fi putut să se nască şi să se finalizeze fără sprijinul proiectului
Medieval European Coinage al Universităţii din Cambridge şi Muzeului Fitzwilliam din
Cambridge, condus de regretatul profesor Philip Grierson şi de către colegul şi prietenul meu,
dr. Mark Blackburn, şeful Coins and Medals Department al muzeului. Participarea la proiect şi
accesul la minunata bibliotecă a Universităţii şi a departamentului mi-au permis să iau contact
cu multe din lucrările citate aici, care, din păcate lipsesc din bibliotecile noastre.
De asemenea, doresc să adresez mulţumirile mele cele mai sincere următorilor colegi şi
prieteni, care mi-au trimis fotocopii ale unor lucrări rare din secolul al XIX-lea:
o Prof. dr. Hubert Emmerig, de la Universitatea din Viena.
o Dr. Peter Ilisch, curatorul Cabinetului Numismatic al Westfâlisches Landesmuseum
fiir Kunst und Kulturgeschichte, din Miinster.
o Dr. Joergen Steen Jensen, de la Colecţia Regală de Monede şi Medaliia Muzeului
Naţional al Danemarcei.
o Dr. Andrej Ponomarev, de la Univeritatea de Stat din Moscova, Facultatea de
Istorie, Centrul de Studii Bizantine şi asupra Regiunii Mării Negre.
o Dr. Adrian Popescu, de la Fitzwilliam Museum, Coins & Medal Department, din
Cambridge.
o Dr. Csaba T6th, de la Cabinetul Numismatic al Muzeului Naţional Maghiar din
Budapesta.
Bibliografie
Bălăceanu şi Stîngă 1994 - Maria Bălăceanu şi I. Stîngă, Un tezaur de monede şi podoabe din timpul lui
Mircea cel Bătrân descoperit la Jiana Mare - Mehedinţi, în Drobeta (Buletin ştiinţific trimestrial. Muzeul
Regiunii Porţilor de Fier), 1, 1994, 2, 20-31.
Boeresco 1856/1899 - B. Boeresco, La Roumanie apres le Traite de Paris du 30 Mars 1856, Paris, 1856 =
Acte şi documente relative la renaşterea României, ed. G. Petrescu, D. A. Sturdza şi D. C. Sturdza, voi. III,
Bucureşti, 1899.
Bolliac 1861 - C. Bolliac, Daco-Romane (Tablou arheologic privitoriu la istoria Daco-României), (planşă
litografiată), Bucureşti, fără dată (1861).
Erdy 1862 - J. Erdy, Erdely ermei kepatlasszal, Pesta, 1862.
Docan 1909-1910 - N. Docan, Studii privitoare la numismatica Ţării Româneşti. I. Bibliografie şi
documente, în Analele Academiei Române - Memoriile Secţiunii Istorice, 32, 1909-1910, pp. 450-567.
396
von Eitl 1839 - Freiherr von Eitl, Catalogus nummorum duplorum tam veterum quam recentiorum, quos
museum C. R. Vindobonense diebus infra notatis auctione publica vendabit, Viena, 1839.
Feher şi Huszâr 1977 - Maria F. Feher şi L. Huszâr, Bibliographia Numismaticae Hungariae -
Bibliography of the Hungarian Numismatics - Die Bibliographie der ungarischen Numismatik - A
magyar numizmatika bibliogr6.ji6.ja, Budapesta, 1977·
Filipescu 1984 - B. Filipescu, Cercetări în staţiunea arheologică Malu Roşu, corn. Fierbinţi-Târg, jud.
Ialomiţa, în Cercetări Arheologice, 7, 1984, 129-135.
Grierson 1999 - Ph. Grierson, The Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton Oaks and
Whittemore Collection, voi. V, Michael VIII to Constantine XI 1258-1453, part 1-2, Washington, 1999.
Grote 1857 - H. Grote, Die Miinzen der Moldau und Wallachei, în Miinzstudien, voi. I, 1-3, Leipzig, 1857.
Grote 1862 - H. Grote, Die Miinzen der Ma/dau und Wal/achei, în Miinzstudien, voi. II, Leipzig, 1862.
Haşdeu 1861 - B. Petriceicu Haşdeu, Numismatica. Banul lui Istrate Vodă Dabija, în Foiea de storia
română, 1861, 15.
Huszâr 1947-1948 - L. Huszâr, A Magyar Tărteneti Mr1zeum Eremt6.r6.ban felgolgozott eremleletek, în
Numizmatikai Kozlony, 46-47, 1947-1948, 54-55.
Iliescu 1951 - O. Iliescu, Domni asociaţi în Ţările Române în secolul al XN-lea şi al XV-lea, în Studii şi
Cercetări de Istorie Medie, 2, 1951, 39-60.
Iliescu 1956 - O. Iliescu, Cu privire la problema realizării unui corpus al monedelor feudale româneşti, în
Studii şi Materiale de Istorie Medie, 1, 1956, 287-323.
Iliescu 1957 - O. Iliescu, Îndreptări şi întregiri mărunte cu privire la unele emisiuni monetare feudale ale
Ţările Române, în Studii şi Cercetări de Numismatică, 1, 1957, 217-240.
Iliescu 1958 - O. Iliescu, Emisiuni monetare ale Ţării Româneşti din secolele al XN-lea şi al XV-lea, în
Studii şi Cercetări de Numismatică, 2, 1958, 303-344.
Iliescu 1965a - O. Iliescu, Cel dintâi simpozion de numismaticăfeudală românească, în Studii, 18, 1965, 5,
1154-1155.
Iliescu 1965b - O. Iliescu, Le symposion de numismatique medievale roumaine Bucarest, 13 mai 1965, în
Revue Roumaine d'Histoire, 4, 1965, 5, 1062-1063.
Iliescu 1970 - O. Iliescu, Moneda în România 491-1864, Bucureşti, 1970.
Iliescu 1971 - O. Iliescu, Afost monetărie în Bucureşti în Evul Mediu ?, în Bucureşti, 8, 1971, 103-110.
Iliescu 1978 - O. Iliescu, Un tezaur de monede de la Mircea cel Bătrân găsit în R. S. F. Iugoslavia, în
Cercetări Numismatice, 1, 1978, 29-31.
Iliescu 1983-1985 - O. Iliescu, Ducaţi necunoscuţi emişi de doi voievozi ai Ţării Româneşti în secolul al
XV-iea, în BSNR, 77-78, 1983-1985, 131-134, 257-289.
Iliescu 1992-1993 - O. Iliescu, Demetre Sturdza et la numismatique roumaine, în Buletinul Societăţii
Numismatice Române, 77-78, 1992-1993, 140-141, 17-58.
Iliescu 2008 - O. Iliescu, Manetele lui Mircea cel Bătrân, ed. E. Oberlănder-Târnoveanu şi I. Cândea,
Brăila, 2008.
Iversen 1868 - J. Iversen, Eine Miinze des Woiwoden der Wallachei Radu III, în Berliner Blătter fi.ir
Miinz-Siegel und Wappenkunde, 4, 1868, 240-244.
von Koehne 1841 - B. von Koehne, Miinzen der Moldau und der Walachei, în Zeitschrift fi.ir Miinz-, Siegel
- und Wappenkunde, 1, 1841, 330-347.
Koehne 1842 - B. von Koehne, Nachtrage, Miinzen der Moldau und der Walachei, în Zeitschrift fi.ir Miinz-
' Siegel - und Wappenkunde, 2, 1842, 365-368.
Kunz 1867/1897/1905 - C. Kunz, Di un piccolo ripostiglio di manete, în Miscellanea numismatica, voi. III,
Veneţia, 1867 = Rivista Italiana di Numismatica e Scienze Afli.ni, 10, 1897, pp. 87-92 = C. Kunz, Opere
numismatiche, Milano, 1905, 31-40.
Llanta 2006-2007 - E. Lianta, Palaeologan half-stavrata: the case of Manuel II Palaeologus (1391-1425),
în Cercetări Numismatice, 12-13, 2006-2007, 155-208.
Maschio şi Cîrstocea 1982 - R. Maschio şi Sp. Cîrstocea, Tezaurul de monede medievale româneşti şi
bizantine din sec. XN-XV descoperit la ansamblul feudal Glavacioc, jud. Argeş, în Cercetări
Numismatice, 5, 1983, 69-81.
Maschio şi Cîrstocea 2001 - R. Maschio şi Sp. Crîstocea, Monede emise de Mircea cel Bătrân descoperite
în biserica fostei mănăstiri Tutana, jud. Argeş, în Argessis, Studii şi Comunicări, seria Istorie, 10, 2001,
87-91
397
MBR - O. Luchian, Ţara Românească şi Moldova, în G. Buzdugan, O. Luchian şi G. G. Oprescu, Monede şi

bancnote româneşti, Bucureşti, 1977, 6-87.
Mitrea şi Umlauf 1986-1991 - B. Mitrea şi V. Umlauf, Două tezaure vechi româneşti descoperite în jud.
Dîmboviţa, în Buletinul Societăţii Numismatice Române, 80-85, 1986-1991, 134-139, 125-132.
Moisil 1906 - C. Moisil, Monede vechi româneşti găsite în Dobrogea - (Tezaurul de la Bădila), în
Convorbiri Literare, 40. 12, 1906, 117-1122.
Moisil 1908a - C. Moisil, Cele mai vechi monede muntene (Fragment din "Excursiuni arheologice în
Dobrogea''), în Convorbiri Literare, 42. 5, 1908, 413-419.
Moisil 1908b - C. Moisil, Monedele lui Mircea cel Mare. (Fragment din "Excursiuni arheologice în
Dobrogea"), în Convorbiri Literare, 42.10, 1908, 588-594.
Moisil 1911 - C. Moisil, Colecţiunea numismatică, în Biblioteca Academiei Române - Creşterea
Colecţiunilor, 19. Octombrie-Decembrie, 1911, 362-385.
Moisil 1913a - C. Moisil, Colecţiunea numismatică, în Biblioteca Academiei Române, Creşterea
colecţiunilor, 23, 1913, Octomvrie-decemvrie, 194-231.
Moisil 1913b - C. Moisil, Consideraţiuni asupra monedelor lui Mircea cel Bătrân, în Buletinul Societăţii
Numismatice Române, 10, 1913, 20, 37-56.
MOISIL 1913c - C. Moisil, Colecţiunea numismatică, în Biblioteca Academiei Române, Creşterea
colecţiunilor, 23, Octomvrie-decemvrie, 1913, 194-231.
Moisil 1915a - C. Moisil, Contribuţiuni la istoria monetăriei vechi româneşti, în Buletinul Societăţii
Numismatice Române, 12.23, 1915, 12-29.
Moisil 1915b - C. Moisil, Manete vechi româneşti inedite sau puţin cunoscute, în Analele Academiei
Române - Memoriile Secţiunii Istorice, 38, 1915-1916, 55-77.
Moisil 1921 - C. Moisil, Istoria manetei în România - Expunere sumară - 8. Urmaşii lui Mircea cel
Bătrân, în Cronica Numismatică şi Arheologică, 2.6-8 (18-20), 1921, 32-41, (lucrarea conţine de fapt trei
contribuţii separate: 9. Dan II şi pierderea dreptului monetar, 34-36 şi 10. Monetăria din Sighişoara a lui
Vlad Dracul, 36-40 şi Ultimii domni munteni care au bătut manete: Basarab Voevod şi Vladislav II, 40-
41).
Moisil 1924 - C. Moisil, Monetăria Ţării Româneşti în timpul dinastiei Basarabi/or. Studiu istoric şi
numismatic, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, 1, 1924-1925, 107-159 şi extras, Cluj, 1924, 1-54.
Nesemnat 1787 - [J. Seivert ?], Seltene Goldmiinze des Johann Michael Woywodens der Walachen und
Moldau, Kaiser Rudolphs Raths, Statthalters von Siebenbiirgen und Obersten Befelhalbers der
kaiserlichen Kriegsvălker, jenseits Siebenbiirgen und in den dazu gehărigen Theilen, în Ungrisches
Magazin, 4, 1787, 94-105 (operă postumă).
Nesemnat 1863 - [A. A. Kunik], Classe Historico-Philiologique Seance du 6(18) Fevrier 1863, în Bulletin
de !'Academie Imperiale des Sciences de St-Petersbourg, 6, 1863, 126.
Oberlănder-Târnoveanu 1997 - E. Oberlănder-Târnoveanu, De la „perperi ad sagium Vecine la părpăr".
Monede de cont de origine bizantino-balcanică în Ţara Românească (secolele XIII-XIX), în 130 de ani de
la crearea sistemului monetar modern românesc, coord. M. Isărescu, Bucureşti, 1997, 98-187.
Oberlănder-Târnoveanu 2003-2004 - E. Oberlănder-Târnoveanu, A 13-16. szâzadi magyar penzveres
emlekei nyugaton. Italiai, francia es katalan forrasok a 13-16. szâzadb6l [The Hungarian coinage in
Western Europe. Italian, French şi Catalan sourcesfrom the 13 1h-16 1h century], în Numizmatikai Kiizliiny,
102-103, 2003-2004, 43-54.
Oberlănder-Târnoveanu 2008a - Notele volumului lui O. Iliescu, Manetele lui Mircea cel Bătrân, ed. E.
Oberlander-Târnoveanu şi I. Cândea, Brăila, 2008.
Oberlănder-Târnoveanu 2008b - A forgoten 19th century find of Wallachian and Moldavian coins:
"Podolia" 1862, în Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, numismatică/Cu/ture and civilisation at Lower
Danube Numismatics, 26, 2008, 97-129.
Oberndorffer 1849 - A. Oberndorffer, Bekanntmachung einiger seltenen Miinzen, în Numismatische
Zeitung, 16, 1849, 87.
Ouvaroff 1860 - A. Ouvaroff, Recherches sur Ies antiquites de la Russie meridionale et des câtes de la Mer
Noire, Paris, 1860.
Panait 2000 - P. I. Panait, Prezenţe monetare în vatra satului Măicăneşti pe Colentina - Bucureşti (sec.
XN-XV), în Faţetele istoriei. Existenţe, identităţi, dinamici Omagiu academicianului Ştefan Ştefănescu, ed.
T. Teoteoi, B. Murgescu şi Şarolta Solcan, Bucureşti, 2000, 151-156.
Pârvan 1982 - K. Pârvan, Un nou tezaur monetar de la Mircea cel Bătrin, descoperit la Galiciuica, jud.
Dolj, în Cercetări Numismatice, 4, 1982, 123-131.
Popilian 1968 - Gh. Popilian, Tezaurul medieval de la Basarabi, în Academia Republicii Socialiste
România Centrul de Istorie, filologie şi etnografie Craiova, Comunicări, Seria Numismatică, 2, 1968, 3-22.
Popescu 1996-1997 - A. Popescu, Un ducat de la Mihail I, voievod al Ţăn"i Româneşti, găsit în Bucureşti,
în Buletinul Societăţii Numismatice Române, 90-9i.144-145, 1996-1997, 273-274.
Popescu 1999 - A. Popescu, Contribuţii numismatice la istoria Bucureştiului, în Bucureşti Materiale de
Istorie şi Muzeografie, 13, 1999, 296-297.
Râd6czy fără dată G. Râd6czy, Weszerle J6szefr6l es az ermeszeti t6.bl6.kr6l a reprint kiad6.s kapcs6.n, în J.
Weszerle, Tabulae Nummorum Hungaricorum. Weszerle J6szef h6.trahagyott ermeszeti t6.bl6.i. Szăveggel
b6vitett m6.sodik kiad6.s, voi. I, Kepes t6.blak, Budapesta, 1911 (Reprint, Szeged, editura Fortuna, fără
dată).
Rădulescu 1981 - T. Rădulescu, Tezaurul monetar de la Bâzdâna, jud. Dolj (secolele XIV-XV), în Oltenia
Studii şi Comunicări, Arheologie, Istorie, Etnografie, 3, 1981, 89-95.
Rădulescu 1984-1986 - T. Rădulescu, Un nou lot din tezaurul monetar de la Bâzdâna - Dolj (secolele
XIV-XV), în Oltenia Studii şi Comunicări, Arheologie, Istorie, Etnografie, Artă, 5-6, 1984-1986, 61-64.
Rădulescu 1998 - T. Rădulescu, Contribuţii la studiul emisiunilor Ţarii Româneşti de la începutul
secolului al XV-lea în lumina tezaurului de la Basarabi-Dolj, în Oltenia, NS, 1, 1998, 182-209.
Rădulescu şi Turturică 1984 - T. Rădulescu şi P. Turturică, Tezaurul de monede şi podoabe feudale de la
Schela Cladovei-Mehedinţi (sec. XIV-XV), în Arhivele Olteniei, S.N., 3, 1984, 70-88.
Rethy 1887 - L. Rethy, A Dob6czky-fele ol6.h eremgyiijtemeny. M6.sodik befejez6 kăzles, în Archaeologiai
Ertesito, S. N., 8, 1887, 310-319.
Rethy 1892 - L. Rethy, Adalekok a Havaselvi vajdas6.g numizmatik6.j6.hoz, în Archaeologiai Ertesito, S.
N., 12, 1892, 433-436.
von Reichel 1843 - J. J. von Reichel, Die reichelsche Miinzsammlung in St. Petersburg, voi. IX, St
Petersburg (pe pagina de gardă apare anul 1843, dar, foarte probabil, volumul a fost tipărit abia în 1850).
Stingă 1986-1991 - I. Stîngă, Contribuţii privind circulaţia monedelor moldoveneşti în Ţara Românească,
în Buletinul Societăţii Numismatice Române, 80-85, 1986-1991, 134-139, 133-136.
Stingă 1994 - I. Stîngă, Contribuţii privind existenţa unei monetării la Cetatea Severinului în timpul lui
Mircea cel Bătrân, în Drobeta (Buletin ştiintific trimestrial. Muzeul Regiunii Porţilor de Fier), 1, 1994, 1, 7-
9.
Stîngă 2002 - I. Stîngă, Cetatea Severinului şi tezaurele sale (secolele XIV-XV) Tezaurul de la Dudaşul
Schelei, Drobeta Turnu Severin, Reşiţa-Drobeta Turnu Severin, 2002.
Sturdza 1872/1874 - D. A. Sturdza, Uebersicht der Miinzen und Medaillen des Fiirtensthums Romanien
(Moldau und Walachei), în Numismatische Zeitschrift, 4, 1872, 44-129 şi broşură separată, publicată la
Viena, 1874.
Stur[d]za 1878 - D. [A.] Stur[d]za, Numismatica română, Conferinţă publică ţinută în seara de 14
ianuarie 1878, Bucureşti, 1878 (pe copertă semnatată Dimitrie Sturza).
Sturdza 1879 - D. A. Sturdza, Bibliografia numismaticii române, în Analele Societăţii Academice Române
Secţiunea II Memorii şi Notiţe, 11, 1879, 105-164 şi extras 1-60.
Sturdza 1893 - D. A. Sturdza, în B. Petriceicu-Haşdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul
limbei istorice şi poporane a românilor, lucrat după dorinţa şi cu cheltuiala M. S. Regelui Carol I, sub
auspiciile Academiei Române, voi. III, (b - bărbat) (Bucureşti, 1974, ed. Gr. Brâncuş) s. v. "ban", col.
2428-2446.
Szekely 1999 - G. Szekely, 15.-16. szazadi den6.rlelet Kunfehert6 hat6.r6.b6l, în Halasi Milzeum
Emlekkănyv a Thorma Janos Milzeum 125. evfordul6j6.ra, ed. A. Szakâl, Kiskunhalas, 1999, 365-400.
Ştefănescu 2001 - Şt. Ştefănescu, Criza politică din al doilea sfert al veacului al XV-iea, în Istoria
românilor, voi. IV, De la universalitatea creştină către Europa „patriilor", ed. Şt. Ştefănescu, C. Mureşanu
şi T. Teoteoi, Bucureşti, 2001, 303-316.
A. Urechia 1868 - V. A. Urechia, Raportul către Adunarea Deputaţilor privitor la stabilirea definitivă a
Armorialelor ţării (Tablou litografiat), însoţit de o Anexă la Raportul Comitetului Delegţilor de Secţiuni
asupra Proiectului de lege pentru modificarea armelor Ţării, Bucureşti, 1868.
Ştirbu şi Stancu 1987 - C. Ştirbu şi P. Stancu, Date noi privind emisiunile monetare ale lui Mircea cel
Mare, în Marele Mircea Voievod - Monografie, ed. I. Pătroiu, Bucureşti, 1987, 97-118.
399
Vukovic 1979 - L. Vukovic, Ostava novca vlaskog vojevode Mirce Staroga, în Numizmatiear, 2, 1979, 157-
172.
Zekova 2009 - Z. Zekova, kolektivna nahodka ot regiona na Tărgoviste v kolekcija „ Vasil Haralanov", în
lzvestija na Istoriceski Muzej Tărgoviste, 2, 2009, 79-82.
von Wellenheim 1845 - Verzeichniss der Miinz-und Medaillen-Sammlung des kaiseri. Konigl. Hofrathes
und Mitgliedes gelehrten Gessellschaften, Herrn Leopold Welzl von Wellenheim, vol. II, partea a 2-a,
Viena, 1845.
Weszerle 1911 - J. Weszerle, Tabulae Nummorum Hungaricorum. Weszerle Joszef hatrahagyott
ermeszeti tablai. Szoveggel b6vitett masodik kiadas, vol. I, Kepes tablak, Budapesta, 1911 (Reprint,
Szeged, editura Fortuna, fără dată) (cea de a 3-a ediţie postumă, dar de altfel, singurul volum apărut până
acum).
Weidhas 1856 - Verzeichniss der Sammlung des Konigl. Kammer-u. Stadtgerichts-Taxatotfiir Medaillen,
Miinzen etc. Johann Friedrich Weidhas, Erste Abteilung enhălt: Griechischen, Romischen, Deutschen,
Russischen und Tiirkischen Kaiser., Ungarn, Bohmen, Oesterriech etc., Berlin, 1856.
von Wellenheim 1845 - Leopold Welzl von Wellenheim, Verzeichniss der Miinz-und Medaillen-Sammlung
des kaiseri. Konigl: Hofrathes und Mitgliedes gelehrten Gessellschaften, Herrn Leopold Welzl von
Wellenheim, Viena, 1845.
400
Monetă ria târzie a lui Mircea cel Bătrân în lumina tezaumlui monetar descoperit în i 867, în zona Treviso
Fig. 1
Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 5 Fig. 6
;.-.- ...
( . ~ ) 'Yr.l;.~.' I
,>.,::. ~-
I, ... .···'··fi·.~ ·)•'"·;
., ,i I',„.,.
11 ·
~
. .
r) (
J~ ~:;
)f,
I ".. .fl"·'4
ri g. 7 Fig. 8
Plansa 1
401
Ernest Obe rl ă nd e r-Tâ rno vea nu
I
......
:l"' "i l'
1'
... ,,
\)
I. ''
Fig. 10
Fig. 11 Fig. 12
.. , t .i .I .
LJ :J>. •._ «~
1
-"r~ r .... ~-· ~ · l
'~
J
....
J'' "";.W~
·~ ,.,.
'.l11, , f 1"r
1
.\"'„ · ~~~~· · .„I

i • . . • 'li'
\ . 'l ·f
·1 . \" ' ,1
, r, . '
:' ,„·„
ri g. 13 Fi g. 14
Fi g. 15 Fig. 16
Plansa 2
402
Monetăria târzie a Lui Mircea cel Bătrân în Lumina tezaurului monetar descoperit în 1867, în zona Treviso
Plansa 3
403
O MONEDĂ EMISĂ ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU CEL

BUN, DESCOPERITĂ ÎN SATUL HECI, COMUNA LESPEZI,
JUDEŢUL IAŞI
Traian Biţa
Resume
Dans le village de Heci, commune de Lespezi, departement de Iaşi, a ete

decouverte, en 2000, une piece de monnaie datant du regne du prince de Moldavie,
Alexandre le Bon (1400-1432). En fonction des legendes se trouvant sur Ies pieces de
monnaie de ce prince, elles se retrouvent dans deux principales categories. Dans la
premiere categorie entrent Ies pieces de monnaie qu'on corupte avoir ete emises jusqu'en
1408 (?), dont Ies legendes sont sur le droit: S. ALEXANDRI (Sceau d'Alexandre), et
sur le revers: S. SIMOLDAVIENSIS (Sceau de Moldavie); pour Ies pieces de monnaie
de la deuxieme categorie, celles d'apres 1408, Ies legendes sont, sur le droit; MONE
ALEXANDRI (piece de monnaie d'Alexandre), et sur le revers: WD.
MOLDAVIENSIS (Prince-regnant de Moldavie).
Le nom des pieces de monnaie d'Alexandre le Bon sont Ies doubles gros, gros et
moities des gros (anepigraphes). Officiellement reconnues avoir ete frappes en argent, ces
pieces de monnaie ont ete frappees, pour la plupart, en argent a titre inferieur ou en cuivre
argente. C'est peut-etre la raison pour laquelle on peut expliquer le manque presque total de
tresors ou figurent ce type de pieces de monnaie.En echange, on connaît de nombreuses
decouvertes de pieces isolees, au hasard ou a l'occasion de fouilles archeologiques.
L'importance particuliere de la decouverte de la piece d'Alexandre le Bon a Heci-
Lespezi consiste dans le fait que l'endroit de la decouverte figure sur le trajet de l'ancienne
route moldave, qui reliait, a cette epoque-lâ, le bourg de Lvov (Pologne) a Cetatea Albă,
important centre genois a la mer Noire. Non loin de cet endroit-la, celui de la decouverte, a
quelque 5 kilometres, sur le meme trajet de l'ancienne route deja mentionnee, a l'occasion
de travaux de restauration du monastere de Probota, a ete decouverte une autre piece
semblable a la premiere, provenant, donc, du meme prince. La presence de ces pieces de
monnaie sur le trajet de la susdite route commerciale temoigne de l'importance de cette
route comme voie de circulation monetaire moldave aussi.
În primăvara anului 2000, întâmplător, în timp ce săpa în grădina tatălui său din satul
Heci, comuna Lespezi, judeţul Iaşi, Daniel Sava a găsit o monedă care s-a dovedit a fi emisă în
timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Moneda se prezintă astfel:
Pe avers: +monE[„ •• ]RI (MONE ALEXANDRI = moneda lui Alexandru).
Stema dinastică - cap de bour - cu coarnele în formă de cerc şi urechi romboidale zimţate. În
stânga (văzut din spate) luna-crai nou, iar în dreapta o rozetă; legenda încadrată între două
cercuri de perle (c.p.e. - c.p.i.).
Pe revers: +WDffiOLD.s!V[„ •• ]IS (W.D.MOLDAVIENSIS =voievod al Moldovei). Scut
antic despicat, primul cartier fasciat, în cel de-al doilea şase flori de crin. Deasupra scutului,
parţial pe el (coarnele în afară), un cap de bour mic, fără urechi. Lateral scutului, în stânga, sigla
I; la exterior, legenda c.p.e. - c.p.i.
Gros (?) aramă argintată, ţ.--, 22, 3 - 21, 3 mm 1.07 g, MBR tip IV nr. 389, emisă,
probabil, la Suceava prezintă uzură datorită circulaţiei. Moneda aparţine Muzeului din Paşcani.
Traian Biţa
Terenul pe care a fost desco p erit ă moneda se afl ă pe drumul j udeţean D. J. 208 -
Lespezi -Paşcani ,la mi că di s ta nţă - cca. 5 km . - de satul limitrof Probata, comuna Dolhasca,
judeţul Suceava. În acest sat se afl ă o veche ctitorie, cea a lui Petru Rareş (1527-1538; 1541-
1546), m ănăstirea cu a cel aş i nume, Probata, precum şi urmele unei biserici mai vechi, cea a
„Mă năstirii Probata din Po ia n ă '', pom enită în documentul din 6906 (1398) iulie 2, probabil o
ctitorie a lui Ştefa n I (1394-1399) (DRH A I nr. 6), exi stentă deci în timpul domniei lui
Alexandru cel Bun.
Porţiun ea de drum j ud eţean care trece prin satul Heci coincide cu cea a vechiului drum
moldovenesc care a existat de-a lungul Siretului, care lega târgul Liovului, din Polonia, de
Cetatea Alb ă, im portant centru comercial genovez de la Marea Neagră la acea vreme. Actual,
acest dru m t rece prin Suceava, Probata, Heci, Valea S eacă, P aşcan i , Roman (Pascu 1978 harta
68H2) .
"'-: rnauţi
\ " TĂRILE ROMÂN E DE LA JUMĂTATEA

, SEC . XVI ÎNCE PUTUL SEC . XVIII"
\
\
L E G E NDĂ
- - - Vechiul drum moldovenesc

-Q- Oraş fortificat
O Oraş
o Sat
e Mănăstire
i Mitropolie sau episcopie
(ortodoxă , romano-catolică ,
evanghelistă , reformată)
"Heciul este pomenit î ncă din anul 6917 (1409), aprilie 18 [ ...] ş i , mai târziu, [ca fiind] al
Măn ăsti ri i Probata, cum se vede dintr-un document din 7022 (1514), prin care Bogdan Voievod
d ă Mănăstirii Pobartii un sat cu numele Haeciu [ ...]" (Cost ăch escu 1932 480; DRH A I nr. 25).
În anul 1408, voievodul Alexandru cel Bun a acordat un privilegiu negustorilor lioveni
care tranzitau acest drum. Evenimentul a avut o influ enţă favorabilă asupra circul aţi ei monetare
şi a baterii de m o n edă proprie în Moldova.
406
O monedă emisă în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, descoperită în satul Heci,judeţul Iaşi
În acea vreme, pentru tranzacţiile mai importante se foloseau monedele străine din aur
-florinii genovezi şi cei ungureşti, iar pentru cele mai puţin importante cele din argint, străine -
groşii polonezi şi cei din Boemia, groşii de Praga, precum şi monedele emise în Moldova.
Monedele moldoveneşti emise în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, oficial erau
socotite a fi din argint: dubli groşi 19-23 mm, 1, 10 - 1, 80 g; groşi 17-18 mm, o, 75-1, 08 g.;
jumătăţi de gros - monede anepigrafe, 12-14 mm, o, 30-0,56 g. (MBR 58-59). Însă a fost bătută
multă monedă din aramă argintată. "Nu este exclus ca unele monede anepigrafe [atribuite lui
Alexandru cel Bun] să aparţină altei domnii." (MBR 58).
Emisiunile monetare ale lui Alexandru cel Bun prezintă unele caracteristici care permit
clasificarea lor în două categorii principale.
În prima categorie se includ monedele socotite a fi emise de la începutul domniei până
în anul 1408 (?), monede care păstrează tipul tradiţional preluat de la predecesorii săi, Petru I
(1375-1391) şi Ştefan I (1394-1399), monede al căror avers reprezintă stema dinastică - cap de
bour - cu coarnele recurbate în formă de liră încadrată de legenda S. ALEXANDRI (sigiliul lui
Alexandru), iar pe revers stema Moldovei (scut antic despicat, cu primul cartier fasciat, iar în al
doilea două flori de crin şi legenda S. MOLDAVIENSIS - sigiliul Moldovei).
În a doua categorie se includ monedele socotite a fi bătute după această dată (1408), a
căror legendă a fost schimbată: pe avers MONE ALEXANDRI (moneda lui Alexandru) şi
coarnele capului de bour în formă de cerc; pe revers legenda W.D. MOLDAVIENSIS
(voievodul Moldovei) şi acelaşi scut, puţin alungit, cu un număr de şapte, şase sau cinci flori de
crin.
Se poate observa că acest criteriu de clasificare a monedelor lui Alexandru cel Bun îl
constituie modul diferit în care au fost redactate legendele. Renunţarea la forma tradiţională a
legendei şi înlocuirea ei cu o alta, cea prezentă pe monedele din a doua categorie, s-a făcut,
probabil, în context european, având ca model unele monede ale ţărilor învecinate, cum se poate
vedea, de exemplu, pe monedele Regatului Ungariei: Maria (1382-1387) - MONETA MARIE/
REGINE VNGARIE; Sigismund (1386-1437) - MON. SIGISMVNDI / REGIS VNGARIE
(Creşterea Colecţiilor, 13-14, 1965 360 şi 361, nr. 534, 538-541), monede din legenda cărora se
poate deduce că, la vremea aceea, moneda, dreptul de a bate monedă aparţine domnitorului,
regelui Ungariei, respectiv voievodului Moldovei.
În aceeaşi manieră este redactată şi legenda monedelor succesorilor lui Alexandru cel
Bun până la Ştefan cel Mare (1357-1504), moment în care intervine o nouă schimbare, când pe
monedele bătute de el apare legenda în forma MO NETA MOLDAVIE, de unde rezultă că şi
dreptul de a bate monedă aparţine statului, Ţării Moldovei.
Între monedele emise în timpul domniei lui Alexandru cel Bun se remarcă o serie
monetară (MBR nr. 371-374), oarecum diferită de celelalte arătate mai sus, când pe monede
apare schimbată legenda, nu însă şi forma coarnelor capului de bour de pe avers, care s-a
păstrat în forma iniţială. Această serie monetară s-a bătut, după toate probabilităţile, în
perioada de trecere de la primul tip monetar la celălalt şi se înscrie, fără discuţie, în a doua
categorie.
În ceea ce priveşte clasificările existente ale monedelor lui Alexandru cel Bun, "Ordinea
cronologică a emisiunilor monetare" (Iliescu 1970 27), respectiv "tipurile monetare" (MBR 58
şi 59), stabilite anterior în care s-a avut în vedere, drept criteriu de clasificare, prezenţa
diferitelor semne sau sigle, în diferite poziţii care însoţesc atât capul de bour de pe avers, cât şi
scutul de pe revers, aceste clasificări trebuie considerate ca particularităţi ale celor două
categorii arătate mai sus.
407
Traian Biţa
Descoperirile monetare de la Alexandru cel Bun nu constituie rarităţi, ele apar de cele
mai multe ori în săpăturile arheologice efectuate în siturile vechilor cetăţi moldoveneşti Baia,
Cetatea Albă sau Suceava (Berciu 1990 56-62, 85-88), foarte rar în tezaure, singurul cunoscut,
cel de la Baia (Berciu 1990 56) sau în componenţa tezaurului de la Borzeşti, judeţul Bacău, în
care, din totalul de 600 de monede, majoritatea monede medievale poloneze şi lituaniene, doar
„nouă piese sunt emisiuni de la Alexandru cel Bun" (Berciu 1990 59). Se pare că majoritatea
descoperirilor de monede emise în timpul domniei lui Alexandru cel Bun provine din
descoperiri întâmplătoare, izolate. Numărul mare de variante ale emisiunilor ne îndreptăţeşte să
credem că în perioada de domnie a acestui voievod a fost bătută o cantitate apreciabilă de
monedă şi, implicit, a existat o intensă circulaţie monetară. Explicaţia lipsei aproape totale a
tezaurelor monetare trebuie căutată în slaba calitate a metalului din care a fost bătută
majoritatea acestor monede - aramă argintată şi puse în circulaţie ca monede din argint,
neatractive ca valoare intrinsecă, pentru a fi tezaurizate.
Descoperirea unei monede de la Alexandru cel Bun la Heci-Lespezi este deosebit de
importantă, întrucât ea marchează un punct pe vechiul traseu al Drumului Moldovenesc,
probabil un loc de popas al carelor încărcate cu mărfuri care veneau dinspre Suceava şi care
aveau de urcat în acest loc o pantă abruptă ce poate fi văzută şi azi de pe terasa inferioară a
râului Siret, pe cea exterioară, dar şi atestarea circulaţiei acestor monede în mediul rural.
Circulaţia monedelor emise în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în această zonă
rezultă şi din descoperirea, nu mai puţin importantă, făcută în timpul săpăturilor arheologice
„în colţul nord-vestic al incintei" efectuate cu ocazia restaurării Mânăstirii Probata, mănăstire
inclusă în anul 1993 în lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural ; de către UNESCO
(Probata 2001 205 no. 168).
Moneda descoperită la Probata este asemănătoare cu cea de la Heci-Lespezi, iar din
fotografie se poate deduce:moneda este din aramă argintată, se înscrie conform catalog - (MBR
nr.171-174), tip II dubli, groşi avers, „cap de bour cu coarnele în formă de liră, la dreapta rozeta,
la stânga semiluna" legenda MONE ALEXANDRI; pe revers „scut despicat", primul cartier
fasciat în cel de al doilea şapte flori de crin, timbrat de un coif spre dreapta, lateral scutului, de o
parte şi de alta sigla ..l.. Moneda se înscrie în cea de-a doua categorie, socotită a fi fost emisă,
după anul 1408, respectiv în acea perioadă „de trecere de la primul tip monetar la celălalt"
arătat mai sus.
În afara menţionării diametrului de 21 mm, publicaţia respectivă nu menţionează alte
date tehnice referitoare la această monedă.
Bibliografie
Berciu 1990 - A. Berciu, Repertoriul descoperirilor monetare de pe teritoriul Moldovei secolele XN-XVI,
în Caietul seminarului special de stiinte auxiliare ale istoriei", 2,1990, 54-92.
Costăchescu 1932 - M. Costăchescu, Documente moldoveneşti interne înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1932.
Creşterea Colecţiilor - Biblioteca Academiei R.S.R., Cabinetul Numismatic, Caiet selectiv de informare -
Creşterea colecţiilor, 13-14, iulie - decembrie 1965
DRH A Domenta Romaniae Historica A. Moldova, voi. I, 1384-1448, ed. C. Cihodaru, I. Caproşu şi L.
Simanschi, Bucureşti, 1975
Iliescu 1970 - O. Iliescu, Moneda în România, Bucureşti, 1970.
MBR - O. Luchian, în G. Buzdugan, O. Luchian şi C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Bucureşti, 197J.
Pascu 1971 - Atlas istoric, coord. St. Pascu, Bucureşti, 1971.
Probota 2001 - United Nation Educational Scientific and Cultural Organization, Japan Fund for the Preservation
of the World Cultural Heritage. The restauration ofthe Probata Monastery UNESCO, Paris, 2001.
408
MONEDE MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI DESCOPERITE LA

CETATEA ALBĂ (BILGOROD-DNISTROVSKIJ, REG. ODESSA,
UKRAINA) (SECOLUL AL XV-LEA)
Lilia Dergaciova
Abstract
This article represents an improved version of that already edited in Russian

(Dergaceva 2007 87-93). The author presents a hoard found in 1974 at Cetatea Albă (to-
day Bilgorod-Dnistrovskij, Odessa Reg., Ukraine), during archaeological excavations
roade in an area located near the Eastern Gate (the North-Eastern Barbican). It consists
of 27 coins, of which 26 are anonymous half groats, attributed to Alexander I (1400-
1432) (nos 1-26) and a worn double groat, quite likely, struck by Stephen II, during his
single reign (1433-1435) (no 28).
The author has edited also 25 single finds of 15th century Moldavian coins,
consisting of:
Alexander I - 22 sp. (nos 28-49); Stephen II - 1 sp. (no 50); Elias - 2 sp. (nos
51-52); Stephen III - 2 sp. (nos 53-54).
The last, so far, known Moldavian issues found at Cetatea Albă consist of 2nd
type groats struck by Stephen III. Quite likely, after the Ottoman conquest of the town in
1484 the diffusion of the Moldavian currency toward Cetatea Albă had ceased.
În prima parte a contribuţiei noastre prezentăm un tezaur de monede medievale

moldoveneşti din prima jumătate a secolului al XV-lea. În cea de a doua parte a articolului este
publicat un număr 25 de monede moldoveneşti izolate, toate datate în cursul secolului al XV-lea,
descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice de la Cetatea Albă (azi oraşul Bilgorod-Dnistrovskij,
Ukraina).
I. Tezaurul de la CetateaAlbă/1974
Tezaurul a fost descoperit în vara anului 1974, într-o zonă amplasată la Est de intrarea
principală a cetăţii medievale, în complexul 250 (bastionul de Nord-Vest). Conform informaţiei,
publicate de A. Nudel'man (Nudel'man 1981 174-191), el consta din 26 monede: un dublu gros
de argint şi 25 monede de cupru anepigrafice. După ultimele informaţii, depozitul conţinând 27
monede de cupru (nr. Inv OAM 53635), dintre care un dublu gros din cupru, cu urme de
argintare la suprafaţă. Tezaurul este păstrat la Muzeul Arheologic din Odessa (Ukraina) 1 • Lotul
analizat reprezintă al doilea tezaur cu monede din vremea lui Alexandru cel Bun, cunoscut, până
în prezent, la Cetatea Albă 2 •
Tezaurul din 1974 se compune din următoarele monede:

Jumătăţi de groşi ale lui Alexandru I cel Bun (1400-1432), seria V (MBR 63, 425).
Greutatea medie 0,588 g.
1 Aduc sincere mulţumiri doamnei E. F. Redina, care mi-a pus la dispoziţie, cu amabilitate, materialul pe care îl
prezentăm.
2Primul tezaur similar a fost găsit în anul 1946 şi se află la Institutul de Arheologie al Academiei Naţionale de Ştiinţe a
Ukrainei (Kiev). El este încă inedit.
Lilia Dergaciova
Au: într-un cerc perlat capul de bour cu stea între coarne; atribute: la dreapta rozeta, la
stânga semiluna;
Ru: într-un cerc perlat scut despicat; I - trei grinzi heraldice, II - şapte flori de crin dispuse
4/3.
Nr. IE, 14,3 mm, 0,32 g l l

1. Nr. 4. IE, 13,2 mm, 0,74 g î'
nr. inv. OAM 53621 nr. inv. OAM 53616
Nr. 2. IE, 14 mm, 0,40 g f ./ Nr. 5. IE, 15,8 mm, 0,85 g l l, dublă batere
nr. inv. OAM 53624 pe avers şi revers.
Nr. 3. IE, 15,3 mm, 0,63 g f ./ nr. inv. OAM 53620
nr. inv. OAM 53623
Jumătăţi
de groşi ale lui Alexandru I, seria V. Emisiunile sunt datate în anul 1430
(Iliescu 1970, 28; MBR 62, 418). Greutatea medie 0,562 g.
stânga semiluna;
Ru: într-un cerc perlat scut despicat; I - trei grinzi heraldice, II - şapte flori de crin
dispuse 4/3; la dreapta scutului sigla JI.
Nr. 6. IE, 17 mm, 0,32 g f ./ Nr. 14. IE, 15 mm, 0,59 g f ./

Nr. 7. IE, 15,2 mm, 0,40 g l ...,,, dublă batere Nr. 15. IE, 15,2 mm, 0,62 g l?
a reversului. nr. inv. OAM 53626
nr. inv. OAM 53614 Nr. 16. IE, 16 mm, 0,63 g î'
Nr. 8. IE, 14,8 mm, 0,45 g l? nr. inv. OAM 53622
nr. inv. OAM 53627 Nr. 17. IE, 16,5 mm, 0,67 g î '
Nr. 9. IE, 15 mm, 0,45 g l...,, nr. inv. OAM 53617
nr. inv. OAM 53631 Nr. 18. IE, 14,7 mm, 0,69 g l...,,, surfrapată,
Nr. 10. IE, 16 mm, 0,47 g Î"' cu un fragment al aversului imprimat pe
nr. inv. OAM 53629 revers.
Nr. 11. IE, 14 mm, 0,50 g l? nr. inv. OAM 53608
nr. inv. OAM 53632 Nr. 19. IE, 14,8 mm, 0,75 g l?
Nr. 12. IE, 14,2 mm, 0,51 g l-+ nr. inv. OAM 53625
nr. inv. OAM 53615 Nr. 20. IE, 12,5 mm, 0,85 g l '
Nr. 13. IE, 17,2 mm, 0,53 g l? nr. inv. OAM 53628
nr. inv. OAM 53609
Ultima grupă de jumătăţi de gros nu poate fi determinată cu precizie, deoarece imaginea

monedei este descentrată sau ştearsă.
Nr. IE, 16 mm, o,88 g l?

21. Ru: c.m.s., II - şapte flori de crin
Au: c.m.s., imaginea descentrată; (lizibile numai 3).
Ru: descentrată, II şapte flori de nr. inv. OAM 53612
crin (lizibile numai 6). Nr. 23. IE, 15,1 mm, 0,59 g f o-
nr. inv. OAM 53633 Au: c.m.s., imaginea descentrată;
Nr. 22. IE, 14,1 mm, 0,34 g f ./ Rv: c.m.s., II - şapte flori de crin
Au: c.m.s., ştearsă, corodată; (lizibile numai 4).
410
Monede medievale moldoveneşti descoperite la Cetatea Albă (secolul al XV-iea)
nr. inv. OAM 53619 Ru: imaginea ştearsă, lizibil numai

Nr. 24 . .IE, 16 mm, 0,74 g T'- conturul scutului.
Au: c.m.s., imaginea descentrată; nr. inv. OAM 53635
Ru: c.m.s., II şapte flori de crin Nr. 26 . ..IE, 14,6 mm, 0,61 g T'-
(lizibile numai 3). Au: c.m.s., imaginea parţial ştearsă;
nr. inv. OAM 53611 Ru: din cauza descentrării se vede
Nr. 25 . .IE, 14,8 mm, 0,38 g T' numai marginea inferioară a scutului.
Au: c.m.s., corodată; nr. inv. OAM 53613
Ultima monedă reprezintă un dublu gros. Ca şi restul monedelor din tezaur, ea a fost
atribuită de către A. A. Nuldel'man lui Alexandru cel Bun. Cercetarea atentă şi detaliată a ei,
însă, ne conduce la alte concluzii.
Nr.27. .IE argintată, 22 mm, 0,69 g TT
Au: într-un cerc perlat interior este redată stema heraldică a Moldovei - capul de bour
cu stea între coarne; atribute: la dreapta rozeta, la stânga semiluna; între două cercuri perlate,
legenda (parţial ştearsă) [ ... ]O[ ... ]S[ ... ]VOIV[ ... ]
Ru: într-un cerc perlat interior scutul despicat; I - trei grinzi, II - şapte flori de crin
dispuse 4/3; la stânga scutului o siglă parţial ştearsă P; între două cercuri legenda ştearsă
+[ ... ]JIV[ ... ]
După tipul desenului monetar, toate jumătăţile de groşi prezentate, se încadrează în

două grupe: prima - cea mai răspândită şi obişnuită pentru teritoriul Ţării Moldovei - este
prezentată cu cap de bour care, după stilul realizării poansoanelor, este foarte clar; capul este
rohmjil, urechile sunt în formă de frunză zimţată (nr. 1-4, 6-10, 12-16, 19-21, 24-25).
Grupa a doua este cu mult mai puţin răspândită. Monedele de acest fel se încadrează în
tipologia de bază a emisiunilor lui Alexandru cel Bun, dar se observă faptul că ştanţele au fost
executate de o „altă mână": forma capului este mai alungită, realizată mai neîndemânatic;
urechile sunt tot în formă de frunză, dar mai lungi şi netede. În tezaur este prezentă numai o
singură piesă bătută astfel (nr. 11). Meşterul putea să fie un începător, care a început să lucreze
de curând în atelier.
În ceea ce priveşte dublul gros prezentat, putem să presupunem că, deşi moneda este
parţial ştearsă şi corodată, după fragmentele de legendă, lizibile pe avers, ea este cu mult mai
apropiată de legenda +ffiO•STEPA•WOIWOD, iar pe revers - de legenda +ffiO•ffiVLDAVIEnSIS
(MBR 69). Ceea ce ar însemna că monedă ar putea să dateze din timpul lui Ştefan al Ii-lea şi a
fost bătută în perioada sa de domnie independentă, din octombrie 1433 până în august 1435.
Rămâne, totuşi, un singur semn de întrebare: diametrul acestei pastile monetare este de 22 mm,
în timp ce dublii groşi tradiţionali ai acestui emitent au între 19-21 mm.
Putem încheia afirmând că, acumularea tezaurului se poate încadra în ultimii ani de
domnie a lui Alexandru cel Bun (1430-1432) şi momentul venirii la putere a lui Ştefan al Ii-lea
(1433). Tezaurul putea să fie de fapt o punguţă cu bani, pierdută în apropierea ieşirii din Cetatea
Albă. Astfel poate să fie explicată şi lipsa monedelor lui Iliaş, care a început să domnească după
moartea tatălui său Alexandru I (în ianuarie anului 1432), dar înainte de Ştefan al Ii-lea, care a
uzurpat puterea din octombrie 1433.
411
Lilia Dergaciova
II. Descoperiri monetare izolate, găsite în procesul săpăturilor arheologice din

Cetatea Albă (anii 1970-1983)
Monede ale lui Alexandru cel Bun (1400-1432)
Dubli groşi, seria IV (1415-1430) (Iliescu 1970, 28; MBR 61, 389).
Nr. 28 . .tE, 21 mm, 0,74 g T/'
Av: într-un cerc perlat interior capul de bour cu stea între coarne; atribute: la dreapta
rozeta, la stânga semiluna; între două cercuri perlate, legenda (parţial ştearsă) [ ... ]JILEX[ ...]
Rv: într-un cerc perlat interior scutul despicat; I - trei grinzi, II - şase flori de crin
dispuse 3/3; cap de bour timbrând scutul; între două cercuri legenda (parţial ştearsă)
[ ... ]ffiOLDA[ ... ]
BD-1975. nr. 210 sectorul de vest, carou 302, sub podea locuinţei 178. nr. inv. OAM
Gros, seria a III-a (1409-1415) (Iliescu 1970, 27; MBR 60, 377).
Nr. 29. AR 600 %0, 22 mm, 0,33 g TT BD-1982. Descoperire

Av: c.m.s., legenda +m[ ... ]LI întâmplătoare.
Rv: într-un cerc perlat interior Nr. 31. AR, cca. 20 mm, 0,22 g T/'
scutul despicat; I - trei grinzi, II - şapte Av: c.m.s., legenda [ ... Jmon[ ... ]
flori de crin dispuse 4/3; deasupra scutului Rv: ruptă, într-un cerc perlat
o rozetă cu cinci globule; între două cercuri interior scutul despicat; I - trei grinzi, II -
legenda (parţial ştearsă) [ ..• ]WDm[ ... ] partea lipseşte; la stânga scutului sigla A,
BD-1972. nr. inv. OAM 53529 probabil deasupra scutului o rozetă cu cinci
Nr. 30 . .tE, 16,5 mm, 0,47 g T/' globule sau o coroană deschisă; legenda
Av: c.m.s., legenda [ ... ]OOE[ ... ] [ ... 1ns1
Rv: c.m.s., legenda BD-1972. nr. inv. OAM 53528
[ ... ]OL[ ... ]WI[ ... ]
Jumătăţi de groşi, seria V (1430) (Iliescu 1970, 28; MBR 62, 418). Greutatea medie
0,497 g.
Av: într-un cerc perlat capul de bour cu stea între coarne; atribute: la dreapta rozeta, la
stânga semiluna;
Rv: într-un cerc perlat scut despicat; I - trei grinzi heraldice, II - şapte flori de crin
Nr. 32 . .tE, 14 mm, 0,12 g T'- Fără număr de inventar.

BD-1982. Descoperire Nr. 36 . .tE, 14,8 mm, 0,49 g TT
întâmplătoare. BD-1971. nr. inv. 53482
Nr. 33 . .tE, 14,5 mm, 0,29 g Tl Nr. 37. .tE, 16 mm, 0,50 g T'-
BD-1983. nr. inv. OAM 54055 BD-1973. nr. inv. 53321
Nr. 34 . .tE, 15,5 mm, 0,36 g T/' Nr. 38 . .tE, 14 mm, 0,54 g T'-
BD-1970. nr. inv. 53441 Fără număr de inventar.
Nr. 35 . .tE, 15 mm, 0,48 g TT Nr. 39 . .tE, 14,5 mm, 0,55 g T/'
412
BD-1971. nr. inv. 53484 BD-1972. nr. inv. 53532

Nr. 40. JE, 15 mm, 1,15 g î'
Jumătăţi de gros
fără identificare precisă a variantei căreia îi aparţin
Nr. 4i. JE, 14x15 mm, 0,20 g î ' Nr. 45. JE, 16x15 mm, 0,65 g î \.; surfrapată,
Rv: II - şapte flori de crin. avers peste revers.
BD-1970. nr. inv. 53442 BD-1973. nr. inv. 53264
Nr. 42. JE, 13,8 mm, 0,27 g î .I'; Nr. 46. JE, 13x15 mm, 0,79 g î '
Rv: II - şapte flori de crin, surfrapă a BD-1975. Zona de est, carou 247.
reversului peste avers. nr. inv. 53564/1
BD-1973. nr. inv. 53564/1 Nr. 47. JE, 15 mm, o,86 g î'; Rv: II - şapte
Nr. 43. JE, 13,5 mm, 0,29 g îl flori de crin.
BD-1982. Descoperire BD-1970. nr. inv. 53443
întâmplătoare. Nr. 48. JE, 6x9 mm, 0,08 g î ?; fragment.
Nr. 44. JE, 14,5 mm, 0,41 g î .t; Rv: II - BD-1973. nr. inv. 53564/4
şapte flori de crin. Nr. 49. JE, 9x14 mm, 0,15 g î \.;fragment.
BD-1979. nr. inv. 53806 BD-1972. nr. inv. OAM 53531
Ştefan al Ii-lea
(1433-1435)
Un dublu gros şters şi rupt, numai pe baza siglei P de la dreapta scutului putem să
presupunem că aparţine lui Ştefan al Ii-lea (1433-1435) (MBR 69). Descrierea vezi nr. 27.
50. JE argintată o,86 g î \. 20 mm

BD-1975. Zona de vest 215. nr. inv. OAM 53677
Iliaş
(1432-1433, 1435-1436)
O jumătate de gros de la Iliaş (1432-1433, 1435-1436), seria IV (MBR 68).
51. lE 0,35 g î,... 9x12 mm ultima monedă de o jumătate de gros

Av: capul de bour; atribute: dreapta prezentată, poate fi atribuită, mai degrabă,
rozeta, stânga semiluna; lui Iliaş (MBR 67 cf.).
Rv: scut cu sigla m (probabil din 52. JE. 0,32 g î,... 12,3 mm
denumirea latino-genoveză a cetăţii - Av: c.m.s. nr. 51
Maurocastro), în scut deasupra siglei o Rv: scut despicat; I - trei grinzi
cruce; la dreapta scutului un buzdugan. (lizibile numai 2), II - şapte flori de crin
BD-1972. nr. inv. 53530 (lizibile numai 6), dispuse 3/3.
În ceea ce priveşte reprezentarea BD-1973. nr. inv. 53563
capului de bour şi atributelor de pe revers,
413
Lilia Dergaciova
Ştefan cel Mare

(1457-1504)
Ultimele două monede prezintă al doilea tip monetar a lui Ştefan cel Mare (1457-1504)
(MBR82).
stânga semiluna; legenda circulară.
Ru: într-un cerc perlat scutul având în câmp cruce dublă, cu extremităţile braţelor
despicate; legenda circulară.
Nr. 53. AR 0,49 g T" 14 mm. BD-1975. Zona de sud, carou 50. nr.
300 %o inv. OAM 53679
Au: legenda (parţial ştearsă) +m 54. AR 0,52 g f"lo 14 mm
[ ... ]nE[ ... ] 916-920 %0,
Ru: legenda (parţial ştearsă) Au: legenda +monETAmOLDAV
[ .•• ]IE[ ••. ] Ru: legenda +STEFAfWSVOIEV
BD-1970. nr. inv. 53444
***
Monedele prezentate arată că odată cu intrarea Cetăţii Albe în componenţa Ţării

Moldovei, aici începe să se răspândească moneda moldovenească. Cantitatea monetară maximă
se semnalează în perioada celei de a doua jumătăţi a domnie a lui Alexandru cel Bun.
Majoritatea monedelor sunt jumătăţile de groşi din cupru. Aceasta demonstrează intensificarea
comerţului intern, prin utilizarea monedei locale. Odată cu acordarea privilegiilor comerciale
neguţătorilor din Lvov în 1408 (Costăchescu 1932 nr. 176; Istoriceskie Sujazi I 40-45), Cetatea
Albă începe să figureze ca un punct vamal foarte important.
Monedele bătute de Stefan al Ii-lea şi de Iliaş sunt rare din cauza faptului că emitenţii
au avut domnii prea scurte pentru a emite o cantitate mare de numerar. Din lotul prezentat
lipseşte prima emisiune a lui Ştefan cel Mare; din cea de a doua se întâlnesc doi groşi, bătuţi
după 1475 (1476?). Este aproape sigur, că monedele de tipul doi au fost bătute şi au pătruns în
Cetatea Albă înainte de cucerirea ei de către Bayezid al II în anul 1484. În orice caz, până în
prezent aici nu se cunosc emisiuni moldoveneşti ulterioare domniei lui Ştefan cel Mare, ceea ce
arată că, după cucerirea otomană şi impunerea noii autorităţi, foarte probabil, circulaţia
monedei moldoveneşti a încetat Cetatea Albă.
Bibliografie
Costăchescu 1932 - M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1932.
Dergaceva 2007 - L. Dergaceva, Tezavracija Alexandra Dobrogo v Belgorod-Dnestrovske, în Tyragetia
Istorie Muzeologie, S. N„ 1 (16) 2007, 2, pp. 87-93.
Istoriceskie Svjazi I Istoriceskie svjazi narodov SSSR i Rumynii v XV- nacale XVIII v„ voi. I, (1408-1632),
Moscova, 1965.
MBR - O. Luchian în G. Buzdugan, O. Luchian, C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Bucureşti, 1977.
Nudel'man 1981 - A. A. Nudel'man, Nahodki monet epohifeodalizma iz razkopok i sborov 1974-1976 gg.
v Dnestrovskogo-Prutskom regione, în Arheologiceskie issledovanija v Moldavii 1974-1976 gg„ Chişinău.
1981, pp. 179-191.
414
PUNCTE DE VEDERE ASUPRA METROLOGIEI MONEDELOR

DIVIZIONARE MOLDOVENEŞTI DIN ARGINT ŞI BILLON EMISE
PÂNĂ LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XV-LEA1
Alexandru Pînzar
Abstract
During the first years of this century, some coin dealers from U.S.A. sold, on
Internet auctions, individual coins and lots of Moldavian medieval petty coins, all
sharing the same features, such as the crown above the traditional shield on the reverse.
It is obvious that all these coins came from a big hoard (hundreds in number), found
probably in the Ukraine, in the neighborhood of Cetatea Alba (Belgorod-Dnestrovski),
probably not long before the the first coins were released on the market.
Some 100 coins were acquired by collectors from U.S.A., Romania and Moldavia, all
of them displayed in a website dedicated to Romanian medieval coins:
http://romaniacoins.ancients.info, http://monederomanesti.cimec.ro. The hoard was
composed of petty coinage struck by Stephen, the son of Alexander, soon before the middle of
the 15th century (the type 514 on page 70 in the catalogue of the Romanian medieval coins,
"Monede si bancnote romanesti" by O. Luchian, G. Buzdugan and C. Oprescu, 1977). Ali the
coins show no wear (except one coin in the lot of 100) and the silver wash is preserved on
many coins. Only two very similar varieties of the type are present in the hoard, both being
struck by dies which share a common fault of the punch used to struck the fleurs de lys in the
die. lbe conclusion is straightforward: this is a mint or "banker" hoard, which includes large
numbers of coins, of identica! types, which can be supposed to have been buried soon after
issue from the mint with little admixture of circulating coins. These characteristics make it
very significant for metrological studies.
A lot of 24 coins, 22 supposed from the hoard, is analysed. The statistica! data, the
mean around 0.335 g, the median of 0.34 g and the standard deviation of 0.063 g show a
coin struck in low-silver alloy, with a weight standard around 0.34 g. This standard is
similar to the one used in Poland in the same period to struck the denars (0.35 g and
98%0 + 217%0 silver purity).
This conclusion contradicts the traditional metrologica! approach to the
Moldavian petty coinage, which assumed a monetary unit named "groat" having around
0.9 g legal weight and a multiple of one and a half "groat" of 1.35 g legal weight, thus the
petty coins being half of the "groat", having around 0-45 g legal weight. This theory is
almost 100 years old, developed in a period in which the first issues of petty coins in
Moldavia were not known. Indeed, these first issues of Peter, although very rare today
(only 5 coins recorded), are all around only 0.22 gin weight, while the main type of coin
issued by Peter, the "groat", followed closely the evolution of the Russian kwartniks
issued in Lwow between 1370 and 1382, from 1.12 g to 0.85 g.
In Poland, during the reign of Casimir III, the groat, newly introduced, weighted
3.1 gin silver of 875%0 purity, divided in 2 kwartniks of 1,55 g, 16 denars and 32 obols.
During his reign and of the next kings, the coins were slowly debased. So, from a Krakow
mark, weighing 196.26 g were struck 768 denars during the reign of Kasimir III and 864
denars during Wladislaw Jagello, thus giving a standard weight for the denars between
0.2562 şi 0.2278 g. lt is obvious that the Moldavian petty coins issued by Peter followed
the same standard, thus being denars in weight and in value, and not half of the
Acest studiu nu ar fi apărut fără îndemnul şi sprijinul domnului Ernest Oberliinder-Târnoveanu,

1
căruia îi
multumesc şi pentru faptul că m-a direcţionat, de fiecare dată, pe drumul cel mai bun.
MONEDE MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI DESCOPERITE LA

CETATEA ALBĂ (BILGOROD-DNISTROVSKIJ, REG. ODESSA,
UKRAINA) (SECOLUL AL XV-LEA)
Lilia Dergaciova
Abstract
This article represents an improved version of that already edited in Russian

(Dergaceva 2007 87-93). The author presents a hoard found in 1974 at Cetatea Albă (to-
day Bilgorod-Dnistrovskij, Odessa Reg., Ukraine), during archaeological excavations
made in an area located near the Eastern Gate (the North-Eastern Barbican). lt consists
of 27 coins, of which 26 are anonymous half groats, attributed to Alexander I (1400-
1432) (nos 1-26) and a worn double groat, quite likely, struck by Stephen II, during bis
single reign (1433-1435) (no 28).
The author bas edited also 25 single finds of 15th century Moldavian coins,
consisting of:
Alexander I - 22 sp. (nos 28-49); Stephen II - 1 sp. (no 50); Elias - 2 sp. (nos
51-52); Stephen III - 2 sp. (nos 53-54).
The last, so far, known Moldavian issues found at Cetatea Albă consist of 2nd
type groats struck by Stephen III. Quite likely, after the Ottoman conquest of the town in
1484 the diffusion of the Moldavian currency toward Cetatea Albă had ceased.
În prima parte a contribuţiei noastre prezentăm un tezaur de monede medievale

moldoveneşti din prima jumătate a secolului al XV-lea. În cea de a doua parte a articolului este
publicat un număr 25 de monede moldoveneşti izolate, toate datate în cursul secolului al XV-lea,
descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice de la Cetatea Albă (azi oraşul Bilgorod-Dnistrovskij,
Ukraina).
I. Tezaurul de la Cetatea Albă/1974
Tezaurul a fost descoperit în vara anului 1974, într-o zonă amplasată la Est de intrarea
principală a cetăţii medievale, în complexul 250 (bastionul de Nord-Vest). Conform informaţiei,
publicate de A. Nudel'man (Nudel'man 1981 174-191), el consta din 26 monede: un dublu gros
de argint şi 25 monede de cupru anepigrafice. După ultimele informaţii, depozitul conţinând 27
monede de cupru (nr. Inv OAM 53635), dintre care un dublu gros din cupru, cu urme de
argintare la suprafaţă. Tezaurul este păstrat la Muzeul Arheologic din Odessa (Ukraina) 1 • Lotul
analizat reprezintă al doilea tezaur cu monede din vremea lui Alexandru cel Bun, cunoscut, până
în prezent, la Cetatea Albă 2 •
Tezaurul din 1974 se compune din următoarele monede:

Jumătăţi de groşi ale lui Alexandru I cel Bun (1400-1432), seria V (MBR 63, 425).
Greutatea medie 0,588 g.
1
Aduc sincere mulţumiri doamnei E. F. Redina, care mi-a pus la dispoziţie, cu amabilitate, materialul pe care îl
prezentăm.
2
Primul tezaur similar a fost găsit în anul 1946 şi se află la Institutul de Arheologie al Academiei Naţionale de Ştiinţe a
Ukrainei (Kiev). El este încă inedit.
Lilia Dergaciova
stânga semiluna;
Rv: într-un cerc perlat scut despicat; I - trei grinzi heraldice, II - şapte flori de crin dispuse
4/3.
Nr. i. JE, 14,3 mm, 0,32 g î î Nr. 4. JE, 13,2 mm, 0,74 g î '
Nr. 2. JE, 14 mm, 0,40 g î ./ Nr. 5. JE, 15,8 mm, 0,85 g îl, dublă batere
nr. inv. OAM 53624 pe avers şi revers.
Nr. 3. JE, 15,3 mm, 0,63 g î ./ nr. inv. OAM 53620
nr. inv. OAM 53623
Jumătăţi
de groşi ale lui Alexandru I, seria V. Emisiunile sunt datate în anul 1430
(Iliescu 1970, 28; MBR 62, 418). Greutatea medie 0,562 g.
stânga semiluna;
Rv: într-un cerc perlat scut despicat; I - trei grinzi heraldice, II - şapte flori de crin
Nr. 6. JE, 17 mm, 0,32 g î ./ Nr. 14. JE, 15 mm, 0,59 g î ./

Nr. 7. JE, 15,2 mm, 0,40 g î \., dublă batere Nr. 15. JE, 15,2 mm, 0,62 g î /'
a reversului. nr. inv. OAM 53626
nr. inv. OAM 53614 Nr. 16. JE, 16 mm, 0,63 g î'
Nr. 8. JE, 14,8 mm, 0,45 g î /' nr. inv. OAM 53622
nr. inv. OAM 53627 Nr. 17. JE, 16,5 mm, 0,67 g î '
Nr. 9. JE, 15 mm, 0,45 g f\. nr. inv. OAM 53617
nr. inv. OAM 53631 Nr. 18. JE, 14,7 mm, 0,69 g f\., surfrapată,
Nr. 10. JE, 16 mm, 0,47 g î \. cu un fragment al aversului imprimat pe
nr. inv. OAM 53629 revers.
Nr. 11. iE, 14 mm, 0,50 g î /' nr. inv. OAM 53608
nr. inv. OAM 53632 Nr. 19. JE, 14,8 mm, 0,75 g î /'
Nr. 12. JE, 14,2 mm, 0,51 g î--+ nr. inv. OAM 53625
nr. inv. OAM 53615 Nr. 20. JE, 12,5 mm, 0,85 g î'
Nr. 13. JE, 17,2 mm, 0,53 g î /' nr. inv. OAM 53628
nr. inv. OAM 53609
Ultima grupă de jumătăţi de gros nu poate fi determinată cu precizie, deoarece imaginea

monedei este descentrată sau ştearsă.
Nr. 21. iE, 16 mm, o,88 g î /' Rv: c.m.s., II - şapte flori de crin
Av: c.m.s., imaginea descentrată; (lizibile numai 3).
Rv: descentrată, II şapte flori de nr. inv. OAM 53612
crin (lizibile numai 6). Nr. 23. JE, 15,1 mm, 0,59 g î +-
nr. inv. OAM 53633 Av: c.m.s., imaginea descentrată;
Nr. 22. JE, 14,1 mm, 0,34 g î ./ Rv: c.m.s., II - şapte flori de crin
Av: c.m.s., ştearsă, corodată; (lizibile numai 4).
410
Monede medievale moldoveneşti descoperite la Cetatea Albă (secolul al XV-lea)
nr. inv. OAM 53619 Ru: imaginea ştearsă, lizibil numai

Nr. 24. JE, 16 mm, 0,74 g î ' conturul scutului.
Au: c.m.s., imaginea descentrată; nr. inv. OAM 53635
Ru: c.m.s., II şapte flori de crin Nr. 26. JE, 14,6 mm, 0,61 g î '
(lizibile numai 3). Au: c.m.s., imaginea parţial ştearsă;
nr. inv. OAM 53611 Ru: din cauza descentrării se vede
Nr. 25. JE, 14,8 mm, 0,38 g î' numai marginea inferioară a scutului.
Au: c.m.s., corodată; nr. inv. OAM 53613
Ultima monedă reprezintă un dublu gros. Ca şi restul monedelor din tezaur, ea a fost
atribuită de către A. A. Nuldel'man lui Alexandru cel Bun. Cercetarea atentă şi detaliată a ei,
însă, ne conduce la alte concluzii.
Nr.27. JE argintată, 22 mm, 0,69 g î î
Au: într-un cerc perlat interior este redată stema heraldică a Moldovei - capul de bour
cu stea între coarne; atribute: la dreapta rozeta, la stânga semiluna; între două cercuri perlate,
legenda (parţial ştearsă) [ ... ]O[ ... ]S[ ... ]VOIV[ ... ]
Ru: într-un cerc perlat interior scutul despicat; I - trei grinzi, II - şapte flori de crin
dispuse 4/3; la stânga scutului o siglă parţial ştearsă P; între două cercuri legenda ştearsă
+[ ... ].s!V[ ... ]
După tipul desenului monetar, toate jumătăţile de groşi prezentate, se încadrează în

două grupe: prima - cea mai răspândită şi obişnuită pentru teritoriul Ţării Moldovei - este
prezentată cu cap de bour care, după stilul realizării poansoanelor, este foarte clar; capul este
rotunjit, urechile sunt în formă de frunză zimţată (nr. 1-4, 6-10, 12-16, 19-21, 24-25).
Grupa a doua este cu mult mai puţin răspândită. Monedele de acest fel se încadrează în
tipologia de bază a emisiunilor lui Alexandru cel Bun, dar se observă faptul că ştanţele au fost
executate de o „altă mână": forma capului este mai alungită, realizată mai neîndemânatic;
urechile sunt tot în formă de frunză, dar mai lungi şi netede. În tezaur este prezentă numai o
singură piesă bătută astfel (nr. 11). Meşterul putea să fie un începător, care a început să lucreze
de curând în atelier.
În ceea ce priveşte dublul gros prezentat, putem să presupunem că, deşi moneda este
parţial ştearsă şi corodată, după fragmentele de legendă, lizibile pe avers, ea este cu mult mai
apropiată de legenda +mO•STEPA•WOIWOD, iar pe revers - de legenda +mO•ffiVLDAVIEnSIS
(MBR 69). Ceea ce ar însemna că monedă ar putea să dateze din timpul lui Ştefan al Ii-lea şi a
fost bătută în perioada sa de domnie independentă, din octombrie 1433 până în august 1435.
Rămâne, totuşi, un singur semn de întrebare: diametrul acestei pastile monetare este de 22 mm,
în timp ce dublii groşi tradiţionali ai acestui emitent au între 19-21 mm.
Putem încheia afirmând că, acumularea tezaurului se poate încadra în ultimii ani de
domnie a lui Alexandru cel Bun (1430-1432) şi momentul venirii la putere a lui Ştefan al Ii-lea
(1433). Tezaurul putea să fie de fapt o punguţă cu bani, pierdută în apropierea ieşirii din Cetatea
Albă. Astfel poate să fie explicată şi lipsa monedelor lui Iliaş, care a început să domnească după
moartea tatălui său Alexandru I (în ianuarie anului 1432), dar înainte de Ştefan al Ii-lea, care a
uzurpat puterea din octombrie 1433.
411
Lilia Dergaciova
II. Descoperiri monetare izolate, găsite în procesul săpăturilor arheologice din

Cetatea Albă (anii 1970-1983)
Monede ale lui Alexandru cel Bun (1400-1432)
Dubli groşi, seria IV (1415-1430) (Iliescu 1970, 28; MBR 61, 389).
Nr. 28 . .IE, 21 mm, 0,74 g T/'
Au: într-un cerc perlat interior capul de bour cu stea între coarne; atribute: la dreapta
rozeta, la stânga semiluna; între două cercuri perlate, legenda (parţial ştearsă) [ ... ]JILEX[ ... ]
Ru: într-un cerc perlat interior scutul despicat; I - trei grinzi, II - şase flori de crin
dispuse 3/3; cap de bour timbrând scutul; între două cercuri legenda (parţial ştearsă)
[ ... ]ffiOLDA[ ... ]
BD-1975. nr. 210 sectorul de vest, carou 302, sub podea locuinţei 178. nr. inv. OAM
Gros, seria a III-a (1409-1415) (Iliescu 1970, 27; MBR 60, 377).
Nr. 29. AR 600 %0, 22 mm, 0,33 g TT BD-1982. Descoperire

Au: c.m.s., legenda +m[ ... ]LI întâmplătoare.
Ru: într-un cerc perlat interior Nr. 31. AR, cca. 20 mm, 0,22 g T/'
scutul despicat; I - trei grinzi, II - şapte Au: c.m.s., legenda [„.]mon[ ... ]
flori de crin dispuse 4/3; deasupra scutului Ru: ruptă, într-un cerc perlat
o rozetă cu cinci globule; între două cercuri interior scutul despicat; I - trei grinzi, II -
legenda (parţial ştearsă) [ ... ]WDffi[ ... ] partea lipseşte; la stânga scutului sigla A,
BD-1972. nr. inv. OAM 53529 probabil deasupra scutului o rozetă cu cinci
Nr. 30 . .IE, 16,5 mm, 0,47 g T/' globule sau o coroană deschisă; legenda
Au: c.m.s., legenda [ ... ]OnE[ ... ] [ ... 1ns1
Ru: c.m.s., legenda BD-1972. nr. inv. OAM 53528
[ ... ]OL[ ... ]WI[ ... ]
Jumătăţi de groşi, seria V (1430) (Iliescu 1970, 28; MBR 62, 418). Greutatea medie
0,497g.
stânga semiluna;
Ru: într-un cerc perlat scut despicat; I - trei grinzi heraldice, II - şapte flori de crin
Nr. 32 . .IE, 14 mm, 0,12 g T\. Fără număr de inventar.

BD-1982. Descoperire Nr. 36 . .IE, 14,8 mm, 0,49 g TT
întâmplătoare. BD-1971. nr. inv. 53482
Nr. 33 . .IE, 14,5 mm, 0,29 g T! Nr. 37. .IE, 16 mm, 0,50 g f\.
BD-1983. nr. inv. OAM 54055 BD-1973. nr. inv. 53321
Nr. 34 . .IE, 15,5 mm, 0,36 g T/' Nr. 38 . .IE, 14 mm, 0,54 g T\.
BD-1970. nr. inv. 53441 Fără număr de inventar.
Nr. 35 . .IE, 15 mm, 0,48 g TT Nr. 39 . .IE, 14,5 mm, 0,55 g T/'
412
BD-1971. nr. inv. 53484 BD-1972. nr. inv. 53532

Nr. 40 . .IE, 15 mm, 1,15 g î '
Jumătăţi de gros
fără identificare precisă a variantei căreia îi aparţin
Nr. 41. .IE, 14x15 mm, 0,20 g î ' Nr. 45 . .IE, 16x15 mm, 0,65 g î '-; surfrapată,
Rv: II - şapte flori de crin. avers peste revers.
BD-1970. nr. inv. 53442 BD-1973. nr. inv. 53264
Nr. 42 . .IE, 13,8 mm, 0,27 g î ./; Nr. 46 . .IE, 13x15 mm, 0,79 g î '
Rv: II - şapte flori de crin, surfrapă a BD-1975. Zona de est, carou 247.
reversului peste avers. nr. inv. 53564/1
BD-1973. nr. inv. 53564/1 Nr. 47 . .IE, 15 mm, o,86 g î'; Rv: II - şapte
Nr. 43 . .IE, 13,5 mm, 0,29 g î L flori de crin.
BD-1982. Descoperire BD-1970. nr. inv. 53443
întâmplătoare. Nr. 48 . .IE, 6x9 mm, 0,08 g î .I'; fragment.
Nr. 44 . .IE, 14,5 mm, 0,41 g î ./; Rv: II - BD-1973. nr. inv. 53564/4
şapte flori de crin. Nr. 49 . .IE, 9x14 mm, 0,15 g î '-;fragment.
BD-1979. nr. inv. 53806 BD-1972. nr. inv. OAM 53531
Ştefan al Ii-lea
(1433-1435)
Un dublu gros şters şi rupt, numai pe baza siglei P de la dreapta scutului putem să
presupunem că aparţine lui Ştefan al II-iea (1433-1435) (MBR 69). Descrierea vezi nr. 27.
50. iE argintată o,86 g î '- 20 mm

BD-1975. Zona de vest 215. nr. inv. OAM 53677
Iliaş
(1432-1433, 1435-1436)
O jumătate de gros de la Iliaş (1432-1433, 1435-1436), seria IV (MBR 68).
51. iE 0,35 g î .I' 9x12 mm ultima monedă de o jumătate de gros

Av: capul de bour; atribute: dreapta prezentată, poate fi atribuită, mai degrabă,
rozeta, stânga semiluna; lui Iliaş (MBR 67 cf.).
Rv: scut cu sigla m (probabil din 52 . .IE. 0,32 g î .I' 12,3 mm
denumirea latino-genoveză a cetăţii - Av: c.m.s. nr. 51
Maurocastro), în scut deasupra siglei o Rv: scut despicat; I - trei grinzi
cruce; la dreapta scutului un buzdugan. (lizibile numai 2), II - şapte flori de crin
BD-1972. nr. inv. 53530 (lizibile numai 6), dispuse 3/3.
În ceea ce priveşte reprezentarea BD-1973. nr. inv. 53563
capului de bour şi atributelor de pe revers,
413
Lilia Dergaciova
Ştefan cel Mare

(1457-1504)
Ultimele două monede prezintă al doilea tip monetar a lui Ştefan cel Mare (1457-1504)
(MBR82).
stânga semiluna; legenda circulară.
Ru: într-un cerc perlat scutul având în câmp cruce dublă, cu extremităţile braţelor
despicate; legenda circulară.
Nr. 53. AR 0,49 g î"- 14 mm. BD-1975. Zona de sud, carou 50. nr.
300 %o inv. OAM 53679
Au: legenda (parţial ştearsă) +m 54. AR 0,52 g î \. 14 mm
[ ... ]nE[ ... ] 916-920 %0,
Ru: legenda (parţial ştearsă) Au: legenda +monerAmOLDAV
[ .•. ]IE[ .•. ] Ru: legenda +STEFATlVSVOIEV
BD-1970. nr. inv. 53444
***
Monedele prezentate arată că odată cu intrarea Cetăţii Albe în componenţa Ţării

Moldovei, aici începe să se răspândească moneda moldovenească. Cantitatea monetară maximă
se semnalează în perioada celei de a doua jumătăţi a domnie a lui Alexandru cel Bun.
Majoritatea monedelor sunt jumătăţile de groşi din cupru. Aceasta demonstrează intensificarea
comerţului intern, prin utilizarea monedei locale. Odată cu acordarea privilegiilor comerciale
neguţătorilor din Lvov în 1408 (Costăchescu 1932 nr. 176; Istoriceskie Sujazi I 40-45), Cetatea
Albă începe să figureze ca un punct vamal foarte important.
Monedele bătute de Stefan al Ii-lea şi de Iliaş sunt rare din cauza faptului că emitenţii
au avut domnii prea scurte pentru a emite o cantitate mare de numerar. Din lotul prezentat
lipseşte prima emisiune a lui Ştefan cel Mare; din cea de a doua se întâlnesc doi groşi, bătuţi
după 1475 (1476?). Este aproape sigur, că monedele de tipul doi au fost bătute şi au pătruns în
Cetatea Albă înainte de cucerirea ei de către Bayezid al II în anul 1484. În orice caz, până în
prezent aici nu se cunosc emisiuni moldoveneşti ulterioare domniei lui Ştefan cel Mare, ceea ce
arată că, după cucerirea otomană şi impunerea noii autorităţi, foarte probabil, circulaţia
monedei moldoveneşti a încetat Cetatea Albă.
Bibliografie
Costăchescu i932 - M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1932.
Dergaceva 2007 - L. Dergaceva, Tezavracija Alexandra Dobrogo v Belgorod-Dnestrovske, în Tyragetia
Istorie Muzeologie, S. N., 1 (16) 2007, 2, pp. 87-93.
Istoriceskie Svjazi I Istoriceskie svjazi narodov SSSR i Rumynii v XV- nacale XVIII v., voi. I, (1408-1632),
Moscova, 1965.
MBR - O. Luchian în G. Buzdugan, O. Luchian, C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Bucureşti, 1977-
Nudel'man 1981 - A. A. Nudel'man, Nahodki monet epohifeodalizma iz razkopok i sborov 1974-1976 gg.
v Dnestrovskogo-Prutskom regione, în Arheologiceskie issledovanija v Moldavii 1974-1976 gg., Chişinău,
1981, pp. 179-191.
414
PUNCTE DE VEDERE ASUPRA METROLOGIEI MONEDELOR

DIVIZIONARE MOLDOVENEŞTI DIN ARGINT ŞI BILLON EMISE
PÂNĂ LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XV-LEA1
Alexandru Pînzar
Abstract
During the first years of this century, some coin dealers from U.S.A. sold, on
Internet auctions, individual coins and lots of Moldavian medieval petty coins, all
sharing the same features, such as the crown above the traditional shield on the reverse.
It is obvious that all these coins came from a big hoard (hundreds in number), found
probably in the Ukraine, in the neighborhood of Cetatea Alba (Belgorod-Dnestrovski),
probably not long before the the first coins were released on the market.
Some 100 coins were acquired by collectors from U.S.A., Romania and Moldavia, all
of them displayed in a website dedicated to Romanian medieval coins:
http://romaniacoins.ancients.info, http://monederomanesti.cimec.ro. The hoard was
composed of petty coinage struck by Stephen, the son of Alexander, soon before the middle of
the 15th century (the type 514 on page 70 in the catalogue of the Romanian medieval coins,
"Monede si bancnote romanesti" by O. Luchian, G. Buzdugan and C. Oprescu, 1977). All the
coins show no wear (except one coin in the lot of 100) and the silver wash is preserved on
many coins. Only two very similar varieties of the type are present in the hoard, both being
struck by dies which share a common fault of the punch used to struck the fleurs de lys in the
die. The conclusion is straightforward: this is a mint or "banker" hoard, which includes large
numbers of coins, of identica] types, which can be supposed to have been buried soon after
issue from the mint with little admixture of circulating coins. These characteristics make it
very significant for metrological studies.
A lot of 24 coins, 22 supposed from the hoard, is analysed. The statistica! data, the
mean around 0.335 g, the median of 0.34 g and the standard deviation of 0.063 g show a
coin struck in low-silver alloy, with a weight standard around 0.34 g. This standard is
similar to the one used in Poland in the same period to struck the denars (0.35 g and
98%0.;. 217%0 silver purity).
This conclusion contradicts the traditional metrologica! approach to the
Moldavian petty coinage, which assumed a monetary unit named "groat" having around
0.9 g legal weight and a multiple of one and a half "groat" of 1.35 g legal weight, thus the
petty coins being half of the "groat", having around 0-45 g legal weight. This theory is
almost 100 years old, developed in a period in which the first issues of petty coins in
Moldavia were not known. Indeed, these first issues of Peter, although very rare today
(only 5 coins recorded), are all around only 0.22 gin weight, while the main type of coin
issued by Peter, the "groat", followed closely the evolution of the Russian kwartniks
issued in Lwow between 1370 and 1382, from 1.12 g to 0.85 g.
In Poland, during the reign of Casimir III, the groat, newly introduced, weighted
3.1 gin silver of 875%0 purity, divided in 2 kwartniks of 1,55 g, 16 denars and 32 obols.
During his reign and of the next kings, the coins were slowly debased. So, from a Krakow
mark, weighing 196.26 g were struck 768 denars during the reign of Kasimir III and 864
denars during Wladislaw Jagello, thus giving a standard weight for the denars between
0.2562 şi 0.2278 g. It is obvious that the Moldavian petty coins issued by Peter followed
the same standard, thus being denars in weight and in value, and not half of the
'Acest studiu nu ar fi apărut fără îndemnul şi sprijinul domnului Ernest Oberlănder-Târnoveanu, căruia îi
mulţumesc şi pentru faptul că m-a direcţionat, de fiecare dată, pe drumul cel mai bun.
Alexandru Pînzar
Moldavian "groats" (equivalent to kwartniks). Probably the ratio to the Moldavian

"groat" was not 1:8 as initially was in Poland, but, more probably, 1:6, as will be shown in
the next lines.
The similarities between the monetary standards in Poland and Moldavia are
more obvious when analysing the two linked reforms, the one of Wladislaw Jagello in
Poland, who introduced the ternar (the quarter groat), divided into 3 denars, thus giving
the denar-kwartnik ratio of 1:6, and the one of Alexander in Moldavia, who issued,
around 1408, the Moldavian "double groat'', equivalent to the Polish kwartnik, the
Moldavian "groat", equivalent to the Polish ternar and Moldavian "half groat", equivalent
to denar.
In conclusion, at least some issues of the Moldavian petty coinage struck in silver
alloys were equivalent to the Polish denars and had a 1:6 ratio to the Moldavian "groat".
Of course, some petty coinage issues were struck in metal having very low contents in
silver, or having only traces of silver. This is an unsolved (till now) problem, a possible
clue which can reveal the true value of these coins is a hoard found in Suceava, consisting
in 351 Hungarian quartings and 6 Moldavian "half groats".
The paper ends showing that future metrologic studies may reveal other weight
standards for different issues of the Moldavian petty coinage struck in silver alloys up to
the middle of the 15th century. Their inspiration can be other nominals struck in Poland
or Lithuania, such as the Lithuanian double denar (of 0-41 g legal weight and 475%0
silver purity) or it can be a local standard of half the weight for the Moldavian "groat".
Only the study of more hoards will salve this problem, revealing a system which today
may seem difficult to understand, but which was coherent and well-structured in these
times.
În primii ani ai noului mileniu au apărut pe piaţa numismatică (case de licitaţie şi

dealeri), întâi monede izolate, apoi loturi de până la câteva zeci de monede divizionare
anepigrafe moldoveneşti, convenţional numite jumătăţi de groş, toate având caracteristică
coroana deasupra scutului tradiţional de tip „maghiar-angevin" de pe revers şi faptul că erau din
billon sau argint. Toţi vânzătorii erau din S.U.A., monedele făcând parte dintr-un tezaur sortat
şi dispersat în cea mai mare piaţă numismatică şi de antichităţi din lume. O mare parte dintre
monedele acestui tezaur au fost achiziţionate de o seamă de colecţionari particulari din
România, S. U.A. şi Republica Moldova, astfel încât am putut asambla, mai întâi pe website-ul pe
care l-am realizat împreună cu Bogdan Costin („Monedele Moldovei şi Valahiei" 2 -
<http://romaniancoins.ancients.info> sau <http://monederomanesti.cimec.ro> ), un fragment
semnificativ, de 100 de monede de acelaşi tip din care peste 90% provin, cu mare probabilitate,
din acest tezaur.
Din discuţiile purtate cu colecţionari din Ucraina şi Republica Moldova am înţeles că
asemenea monede apar în descoperiri în partea sud-vestică a Ucrainei, în zona Cetatea Albă,
existând exemplare similare în colecţii din aceste ţări. Acest lucru, coroborat cu raritatea
descoperirilor de asemenea monede în Moldova din dreapta Prutului3, sugerează ca posibil lor
de descoperire a acestui tezaur Ucraina, mai exact partea sud-vestică. De asemenea, este sigur
2 Intenţia iniţială a sitului a fost cea de popularizare, de aceea numele, „potrivit" după cel în limba engleză
(„The Coins of Moldavia and Wallachia"). Pe măsură ce tot mai mulţi colecţionari au oferit imagini şi date
metrologice ale monedelor din colecţiile lor, situl a crescut, atât în numărul monedelor prezentate (în jur
de 650 în acest moment), cât şi în obiective, acum oferind şi o arhivă a apariţiilor monedelor medievale
româneşti pe piaţa numismatică de pe internet, o secţiune dedicată studiilor şi articolelor şi o bibliografie a
domeniului de interes.
:i În catalogul monedelor medievale româneşti, realizat de O. Luchian, în G. Buzdugan, O. Luchian şi C. C.
Oprescu - Monede şi bancnote româneşti, 1977 (în continuare MBR) - tipul MBR 514 (p. 70), care descrie
cel mai bine acest tip de monede divizionare din bilion şi argint este clasificat drept rar.
416
Puncte de vedere asupra metrologiei monedelor divizionare moldoveneşti emise până la mij. sec. al XV-lea
că în S.U.A. mai există monede din acest tezaur, astfel încât putem estima numărul monedelor
din tezaur ca fiind de ordinul a câteva sute. Concluzionând, e vorba cel mai probabil de un
tezaur găsit în ultimii ani ai secolului trecut sau în primii ani ai acestuia, în zona Cetăţii Albe, şi
alcătuit dintr-un număr mare (sute) de monede divizionare anepigrafe moldoveneşti din argint
sau bilion.
Ceea ce face deosebit acest tezaur este faptul că este un aşa-zis „tezaur de monetărie"
sau „de bancher", adică un tezaur compus dintr-un mare număr de monede, în general de
acelaşi tip, probabil îngropat la scurt timp după baterea lor, şi care conţine_ puţine sau chiar nici
o monedă aflată atunci în circulaţie4. Acest lucru, împreună cu raritatea tezaurelor moldoveneşti
din epoca frământată ce a urmat după moartea lui Alexandru cel Bun îl face un candidat ideal
pentru studii metrologice şi nu numai.
În acest studiu voi prezenta doar o parte din monedele acestui tezaur, anume monedele
aflate în câteva colecţii particulare din România (23 la număr), pentru care am putut obţine
datele metrologices. Din păcate un număr de câteva zeci de monede din tezaur sunt păstrate
într-o colecţie particulară din S.U.A., datele metrologice fiindu-mi inaccesibile. În anexa I este
prezentat catalogul monedelor, ilustrate pe planşele 1-3.
Nu voi insista asupra atribuirii acestor monede lui Ştefan, fiul lui Alexandru cel Bun 6 ,
autorii MBR folosind, probabil, criterii de ordin grafic. Atribuirea este, totuşi, discutabilă, doar
studii ale formei patriţelor folosite la baterea acestui tip de monede care să facă o legătură cu
emisiunile de nominal mai mare, epigrafe, de tipul „cu coroană pe scut" ale lui Iliaş şi Ştefan la
care se pot adăuga şi indicii oferite de aria descoperirilor putând tranşa definitiv atribuirea
acestor monede divizionare unuia din cei doi fraţi.
Catalogul prezintă un număr de 23 de monede, dintre care 22 aparţin, foarte probabil,
tezaurului în discuţie, în timp ce una (nr. 23) este o monedă descoperită în Ucraina, fiind
achiziţionată direct de acolo (imaginile monedelor sunt prezentate în planşele I, II şi III). Ceea
ce caracterizează acest lot (discuţia se poate extinde şi la lotul de 100 de monede prezentat, cu
imagini, la adresa <http://romaniancoins.ancients.info/st2.htm>) este uniformitatea
tipologică. Este vorba de 2 variante ale unui tip monetar, deosebite prin sigla F care este
prezentă sau nu în dreapta scutului de pe revers. O privire atentă dezvăluie detalii care confirmă
faptul că este foarte probabil ca monedele să fi fost realizate cu ştanţe aparţinând aceleiaşi
familii?, şi anume un defect în patriţa cu care au fost bătute pe ştanţe florile de crin - braţul
drept al reprezentării florii de crin de pe patriţă este rupt. Analiza elementelor grafice ale
monedelor acestui tezaur depăşeşte însă subiectul prezentului studiu, o viitoare cercetare va
investiga şi aceste aspecte. O singură monedă face notă discordantă (în tot lotul mare, de 100
monede), atât prin calitatea metalului, cât şi prin prezenţa urmelor de circulaţie, şi anume
moneda cu numărul 7 în catalog. Fiind achiziţionată împreună cu un lot de câteva monede tipice
pentru acest tezaur, se poate afirma că a făcut parte, cu mare probabilitate, din tezaur. În rest,
celelalte monede nu prezintă urme de circulaţie, foarte multe având păstrată argintarea iniţială.
Toate aceste constatări întăresc caracterul de tezaur „de monetărie" şi importanţa lui pentru
numismatica medievală moldovenească.
~ American Numismatic Society, Introduction to Numismatic Terms and Methods, 3.3 Hoards
<http://www.numismatics.org/dpubs/termsandmethods/ #body.1_divo.3_div1.3>
s îi mulţumesc încă o dată prietenului şi colegului Bogdan Costin pentru amabilitatea cu care a contribuit
cu datele metrologice ale monedelor din colecţia sa.
6 Întrucât chestiunea succesiunii la tron a primilor voievozi ai Moldovei este, în continuare, nelămurită în
totalitate şi, prin urmare, numerotarea convenţională a domnilor cu acelaşi nume poate fi controversată,
am preferat modalitatea folosită de înşişi domnii moldoveni, aceea de a se deosebi prin indicarea filiaţiei.
7 Conceptul de „familii de ştanţe" a fost detaliat în studiul meu O abordare grafică a studiului monedelor
lui Ştefan III cel Mare, partea I, în Cercetări Numismatice, 12-13, 2006-2007, pp. 321-367.
417
Alexandru Pînzar
Greutăţile
monedelor au fost aranjate în 3 seturi de tabele, câte unul sortat după
numărul de catalog al monedei şi al doilea sortat după greutăţi, fiind marcate cu gri deschis
monedele care nu fac parte din tezaur iar cu gri închis moneda din tezaur care are urme de
circulaţie. Primul set de tabele conţine greutăţile tuturor monedelor prezentate în anexa I, la
care s-a adăugat (cu numărul 24) greutatea unei monede similare, prezentate în MBRB. Din al
doilea set am eliminat cele două monede care nu fac parte din tezaur, iar din al treilea am
eliminat şi moneda cu numărul 7, care prezintă urme de circulaţie.
Media şi mediana greutăţilor sunt indicate sub fiecare pereche de tabele.
2 3 4 5 6 7 8 9 IO li 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 2~
OJ4 OJ8 0_1() 026 OJ5 0.40 0,40 0.19 OJ8 029 OJI OJI 027 0.43 0,44 027 OJ8 0.40 OJO 0.41 0,34 0,29 0,28 Oj
8 4 13 16 23 IO 22 19 li 12 21 5 24 2 9 17 6 7 18 20 14 15
0.19 0.26 0,27 0.27 0.28 0,29 0,29 0.30 0.30 0.31 0.31 0.34 0.34 0.35 0.36 0.38 0.38 0.38 0,40 0,40 0,40 0,41 0,43 0,.1
Media greutăţilor = 0,3367 g

Mediana = 0,34 g
Abaterea standard = 0,062 g
2 3 4 5 6 7 8 9 IO li 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
0.34 0,38 0.30 0,26 0,35 0,40 0,40 o. 19 0.38 0,29 0,31 0.31 0,27 0,43 0,44 0,27 0,38 0,40 0.30 0,41 0,34 0,29
8 4 13 16 IO 22 19 li 12 21 5 2 9 17 6 7 18 20 14 15
0.19 0.26 0.27 0.27 0.29 0,29 0.3 0.3 0.31 0.31 0.34 0.34 0,35 0.38 0.38 0.38 0,4 0,4 0.4 0,41 0.43 0.44
Media greutăţilor = 0,3382 g

Mediana = 0,34 g
2 3 4 5 6 8 9 IO 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
0.34 0.38 0.30 0.26 0.35 0.40 0.19 0,38 0.29 0.31 0.31 0.27 0,43 0.44 0.27 0.38 0.40 0.30 0.41 0.34 0.29
8 4 I3 16 IO 22 3 19 II 12 21 5 2 9 17 6 18 20 14 15
0.19 0.26 0.27 0.27 0.29 0.29 0.3 0.3 0.31 0,31 0,34 0.34 0.35 0.38 0.38 0.38 0.4 0.4 0,41 0.43 0.44
Media greutăţilor = 0,3352

Mediana = 0,34 g
Rezultatele obţinute, cu mediana practic egală cu media, confirmă uniformitatea

fragmentului de tezaur. Abaterea standard, aproximativ egală în toate cele trei cazuri studiate,
indică un interval de încredere de 95% între 0,2135 g şi 0,4599 g, în care se încadrează toate
monedele studiate, cu excepţia monedei nr. 8. Lotul studiat este, prin urmare, un eşantion
semnificativ al acestei emisiuni de monede divizionare. Datele statistice indică o monedă
divizionară bătută din billon, cu un standard de greutate de aproximativ 0,34 g.
8 MBR, p. 70: 514 anepigraf; Bi; 13 mm; 0,36 g.
418
Puncte de vedere asupra metrologiei monedelor divizionare moldoveneşti emise până la mij. sec. al XV-iea
Această valoare este surprinzător de apropiată, practic identică, cu standardul cu care

erau bătuţi dinarii în monetăriile Coroanei, în timpul domniei lui Vladislav al Iii-lea şi la
începutul domniei lui Cazimir al IV-lea, deci exact în anii 40 ai secolului al XV-lea. De altfel, în
timpul domniei lui Vladislav al Iii-lea în Polonia s-au bătut numai dinari, din billon (titlu al
argintului 98%0 .;- 217%0) şi greutate 0,35 g9. Şi titlul argintului din aliajul folosit pentru baterea
acestor monede este scăzut, fiind probabil foarte apropiat de cel utilizat în monetăriile Coroanei.
Această coincidenţă ridică nişte semne de întrebare cu privire la validitatea unei teorii
care este loc comun în numismatica medievală moldovenească. Convenţional, în toată literatura
numismatică românească, aceste monede divizionare anepigrafe sunt numite jumătăţi de groş
(indiferent de metalul din care au fost bătute). Ele au fost emise încă de la începuturile
monetăriei moldoveneşti, iar sistemul metrologic în care erau încadrate (în timpul domniei lui
Alexandru cel Bun şi a fiilor săi) este rezumat de cel care a marcat numismatica medievală
românească în ultimii 50 de ani, Octavian Iliescu, într-un studiu din 2001:
„Tout recemment, nous avans etabli que ce systeme monetaire etait base sur trois
nominaux d'argent, comme suit: le gros, qui en representait l'unite, a un poids moyen de 0,90 g;
un multiple valant 1" gros et pesant en moyenne 1,35 g; enfin, le demi-gros, au poids moyen de
0,45 g„."10
Aşadar
un sistem metrologic moldovenesc „original", care continuă (cu o singură
nuanţare, 1"gros în loc de dublugros) o teorie datorată lui Constantin Moisil, care datează de
aproape 100 de ani, rezumată tot de O. Iliescu:
„„.alături
de unitatea monetară, grosul, ce apăruse încă din timpul lui Petru I Muşat
(1374-1391), fiind emis în continuare sub Ştefan I (1393-1399), în domnia lui Alexandru cel Bun
se bat şi piese de valoare mai mare, dublii groşi, precum şi altele mai mici, divizionare,
reprezentând o jumătate de groş ... "11
În 1921, însă, nu era cunoscută moneda divizionară emisă de Petru, fiul Margaretei. În
1957, când scria Octavian Iliescu, era cunoscută doar o monedă, semnalată de Rudolf Gassauer
în 1933, având 12 mm şi 0,24 g12 • Faptul că această monedă era într-o colecţie particulară şi
prezentată doar printr-un desen, mai mult sau mai puţin exact, a dus la reticenţe în acceptarea
existenţei emisiunilor divizionare ale lui Petru •3.
Între timp au mai fost descoperite o serie de asemenea monede, două în tezaurul de la
Buruieneşti-Neamţ (1985) 14, având greutăţi de 0,23 şi, respectiv 0,22 g, una în săpăturile de la
9 E. Oberlănder-Târnoveanu, Emisiunile monetare monetare pe teritoriul Moldovei în vremea lui Ştefan

cel Mare (1457-1504) - o analiză critică, în Cercetări Numismatice 9-u, 2005, p. 316.
10
O. Iliescu, Emissions monetaires moldaves pour Kilia en 1426-1428, în Etudes byzantines et post-
byzantines 4, 2001, p. 164.
11
O. Iliescu, Îndreptări şi întregiri mărunte cu privire la unele emisiuni monetare feudale ale ţărilor
române, Studii şi Cercetări Numismatice, I, 1957, p. 221, nota 1, cu trimitere la C. Moisil, Istoria monedei
în România, în CNA., 1, 1921-1922, p. 77-78.
12
R. Gassauer, Tipuri de monede moldoveneşti inedite (cu o tabelă de manete), Extras din Anuarul
Liceului „Ştefan cel Mare" Suceava, 1933, p. 8.
1J O. Iliescu menţionează cu rezerve acest tip de monedă în lucrarea Moneda în România. 481-1864,
apărută în 1970, pentru ca, în 1980, să admită existenţa ei, în studiul Moneda divizionară emisă de Petru
Muşat, publicat în Cercetări numismatice, 3, 1980, p. 87-92.
14 Elena Petrişor, Date preliminare asupra tezaurului medieval de la Buruieneşti, cam. Doljeşti, jud.
Neamţ, în Memoria Antiquitatis, 12-14, 1980-1982, p. 171-178.
419
Alexandru Pînzar
Rotopăneşti-Suceava (1970), având 12,5 mm, 0,2 g şi titlu al argintului 800%0 15 iar alta,
fragmentară, în fondul Moscova a colecţiei vechiului Cabinet Numismatic al Academiei
Române, având o,18g şi titlul de 530%0 16 • Media greutăţilor celor cinci monede divizionare
cunoscute este de 0,214 g iar mediana este de 0,22 g. Excluzând moneda fragmentară media
este de 0,2225 g iar mediana este de 0,225 g.
Este evident că acest tip de monedă nu putea fi, din punct de vedere metrologic,
jumătatea monedei standard, numită groş, care a evoluat, ca greutate, sincron cu kwartnikul
bătut în acelaşi timp la Liov pentru Rusia Roşie. Acesta din urmă, în perioada 1370 - 1382, a
scăzut de la 1,12 - 1,10 g la 0,96 - 0,85 g1?.
Pentru a înţelege raportul dintre cele două nominaluri bătute de Petru trebuie să
analizăm metrologia emisiunilor din spaţiul polono-lituanian, care a putut oferi modele noului
stat constituit la periferia lui. Cazimir cel Mare a reformat sistemul monetar polonez,
introducând grosul de Cracovia, care avea greutatea legală de 3,1 g şi titlul de 875%0, cu
subdiviziunile kwartnik sau jumătate de gros de 1,55 g18 , dinar (8 dinari = 1 kwartnik) şi obol (1
dinar = 2 oboli) 19. Baza metrologică era grivna (marca) de Cracovia, care, în secolul al XIV-iea
cântărea 196,26 g şi echivala cu 48 groşi de cont. Din grivnă se băteau sub Cazimir cel Mare 768
dinari, iar sub Vladislav Jagello 864 dinari 20 • Aşadar, în cea de-a doua parte a secolului al XIV-
lea, dinarul Coroanei a evoluat între 0,2562 şi 0,2278 g greutate legală, deci moneda divizionară
emisă de Petru, fiul Margaretei, se încadrează metrologic în standardele pentru dinarii polonezi.
Mai mult încă, şi modulul şi aspectul dinarilor polonezi contemporani sunt foarte apropiate de
cele ale monedelor lui Petru. Pentru exemplificare, planşa IV prezintă o serie de dinari polonezi
de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de-al XV-lea 21 •
Deşi Cazimir cel Mare a bătut iniţial şi monede de un groş, la scurt timp a abandonat
emiterea lor, fiind bătuţi doar kwartnici şi dinari. Paralelismul continuă, Petru emiţând
monedele convenţional numite gros şi jumătate de gros, care, din punct de vedere metrologic,
erau echivalente kwartnicului şi dinarului polonez. Raportul dintre cele două nominaluri nu era,
evident, de 1 la 2, dar nici de 1 la 8, întrucât kwartnicul se devalorizase până la emiterea
primelor monede moldoveneşti 22 •
Aceste constatări confirmă şi identitatea constatată a standardului metrologic al
dinarilor polonezi din anii 40 ai secolului al XV-lea cu cel folosit pentru baterea monedelor ce
compun tezaurul prezentat în prima parte a acestei lucrări. În lumina acestor concluzii, pare
normal şi „natural" să afirmăm că o parte din emisiunile anepigrafe moldoveneşti de până la
Petru Aron, din argint sau bilion, au fost bătute după standardele dinarilor Coroanei
contemporani cu ei.
1
5 P. V. Batariuc, Monede moldoveneşti rare în colecţiile Muzeului Bucovinei - Suceava, comunicare
susţinută cu ocazia jubileului de 15 ani de activitate a secţiei Suceava a Societăţii Numismatice Române,
25-25 aprilie 1993.
16 K. Pârvan, Monede moldoveneşti rare din secolele XIV - XV, în Cercetări Numismatice, 8, 2002, p. 189.
Autoarea estimează greutatea iniţială a monedei la 0,23 g şi menţionează că aceasta este „greutatea
standard".
17 C. Ştirbu şi P. Stancu, Monede din tezaurul de la Rachelu aflate în colecţia Muzeului de Istorie al R. S.
România şi importanţa lor istorică, în Buletinul Societăţii Numismatice Române, 77-79, 1973-1975, p. 148.
18 Ibeadem. Autoarele menţionează şi procesul devalorizării kwartnikului prin scăderea titlului (dar
păstrarea greutăţii legale) până la 562%0, în 1368-1370.

1
9 Wikipedia, articolul Grosz krakowski<http://pl.wikipedia.org/wiki/Grosz_krakowski>.
20 Wikipedia, articolul Grzywna_krakowska <http://pl.wikipedia.org/wiki/Grzywna_krakowska>.
21 Imaginile au fost luate de pe situl CoinArchives, o bază de date cu imagini ale monedelor care au apărut
în licitaţiile principalelor case de licitatie mondiale care au ca obiect principal de activitate tranzacţionarea
valorilor numismatice <http://www.coinarchives.com>.
22 vezi, mai sus, nota 20.
420
Puncte de vedere asupra metrologiei monedelor divizionare moldoveneşti emise până la mij. sec. al XV-iea
Paralelismul cu sistemul în uz în spaţiul monetar polonez a fost sesizat şi de Katiuşa

Pârvan, care notează (într-o notă de subsol, însă): „Deci, la începutul secolului al XV-lea,
atelierele poloneze bat jumătăţi de gros, sferturi de gros şi dinari. Conform sistemului monetar
conturat în urma studiilor numismatice, introdus de Alexandru I prin reforma din jurul anului
1408, monetăria Moldovei bătea dublii groşi, groşi şi jumătăţi de gros anepigrafe, monede
echivalente celor poloneze de mai sus. "2 3
Într-adevăr, Vladislav al 11-lea Jagello, ca urmare a deprecierii kwartnikului în a doua

jumătate a secolului al XIV-iea, a reformat sistemul monetar din Polonia, introducând ternarul
(sfertul de gros), în valoare de 3 dinari. Aşadar, la începutul secolului al XV-lea şi monedele
moldoveneşti divizionare bătute în sistemul dinarului polon erau 1/3 din „groşul" moldovenesc,
care corespundea ternarului, şi 1/6 din „dublugros". Probabil şi în timpul predecesorului său
Petru, monedele divizionare emise erau tot 1/6 din „groşii" emişi de voievod.
Alexandru cel Bun a corelat, într-adevăr, sistemul monetar moldovenesc cu cel în uz în
Polonia, după reforma lui Vladislav al 11-lea Jagello, introducând nominalul convenţional numit
acum „dublugros", în jurul anului 1408, conform cronologizării emisiunilor sale făcută de O.
Iliescu 2 4.
Dacă în cazul emisiunilor divizionare de argint sau billon denumirea de „jumătate de
groş" poate fi justificată, poate, pentru unele serii de emisiuni, în cazul celor din metal comun
emise de Alexandru cel Bun şi fiii săi numele este, în mod evident, forţat. De altfel problema
emisiunilor moldoveneşti de acelaşi tip din metale diferite este şi rămâne nerezolvată 2 s, chiar
dacă prin analize nondistructive asupra metalului s-a constatat că şi emisiuni din metal comun
conţineau argint în aliajul din care au fost bătute, dar în proporţii mici. Fără a încerca să intrăm
în discuţia generată de această problemă, care depăşeşte obiectivele studiului de faţă, putem
emite totuşi o ipoteză legată de valoarea monedelor divizionare bătute din aramă. Descoperirea
unui tezaur monetar la Curtea Domnească din Suceava, compus din 351 quartingi maghiari (cu
valoare legală de 1/4 dinari şi care conţineau şi ei argint într-un aliaj în care predomina metalul
comun) şi 6 monede moldoveneşti divizionare din aramă poate oferi un indiciu despre modul de
echivalare în epocă al acestora din urmă 2 6.
Denumirea de „jumătate de groş" acordată tuturor monedelor divizionare moldoveneşti
îşi are originea în mărturiile documentare. Într-adevăr, prima menţiune a „jumătăţii de groş"
este în privilegiul dat de Alexandru, fiul lui Iliaş, mănăstirii Moldoviţa, în 1453, septembrie 30,
în Suceava, în care se precizează: „Iar cine s-ar încumeta, dintre boierii noştri sau din vameşii
noştri sau oricare dregător al nostru să treacă peste această danie şi întărire a noastră, să
oprească şi să ia din aceste trei care ale bisericii, chiar preţ de o jumătate de groş, acela ne este
nouă potrivnic ... " 2 7
Interpretarea acestui pasaj, în spiritul gândirii moderne, este una singură: jumătatea de
groş
era moneda cu cea mai mică valoare emisă în Moldova. Nu trebuie, însă, să uităm că toate
nominalurile indicate în documentele moldoveneşti din secolul al XV-lea, şi anume grivna,
2
3 K. Pârvan, op. cit., p. 191, nota 18.
24 O. Iliescu, Îndreptări la unele emisiuni monetare feudale ale Ţărilor Române, în Studii şi cercetări de
numismatică, I, 1957, pp. 221 şi Moneda în România (491-1867), 1970, p. 27.
2s O. Iliescu, Emissions monetaires moldaves pour Kilia en 1426-1428, în Etudes byzantines et post-
byzantines, 4, 2001, p. 164.
26 M. Gogu, Un tezaur de monedă măruntă descoperit la Curtea Domnească din Suceava, Cercetări
numismatice, 8, 2002, p. 213.

27 DIR, A. Moldova, veacul XIV, XV, voi. I, (1384-1485), nr. 321, p. 268.
421
Alexandru Pînzar
rubla, grosul şi jumătatea de groş erau, de fapt, monede de cont, nereferindu-se la monedele
reale, aşa cum subliniază şi E. Oberlănder-Târnoveanu într-un studiu dedicat unei alte monede
de cont moldoveneşti, zlotul „românesc" sau „moldovenesc" 2 s.
Evident, e posibil ca unele emisiuni de monedă divizionară din prima jumătate a
secolului al XV-leasă fi fost bătute după un standard local de jumătate de „groş", adică" ternar
sau i" dinar, cercetări metrologice pe alte loturi de monede moldoveneşti divizionare urmând să
clarifice această problemă. Ţin numai să menţionez că în spaţiul polono-lituanian au fost bătute
în aceeaşi perioadă monede care se încadrau în intervalul dintre dinar şi ternar, şi anume dubli
denari lituanieni, cu greutate medie de 0,41 g şi titlul argintului între 420%0 şi 520%0 2 9 (un
exemplu pe planşa IV), care puteau fi model pentru o serie de emisiuni divizionare
moldoveneşti.
Sper ca observaţiile şi
ipotezele pe care le-am propus în acest studiu să ducă la o mai
bună înţelegere a activităţii monetare a domnilor Moldovei, cu toate implicaţiile economice şi
politice ale acesteia şi să fie continuat de alte asemenea abordări „punctuale", care să
reconstituie ansamblul, care azi ne poate părea prolix şi greoi, dar care era, în mod sigur, la
vremea lui, structurat şi coerent.
28 E. Oberlănder-Târnoveanu, Zlotul „românesc" sau „moldovenesc", o monedă de calcul de tradiţie

bizantino-balcanică din Moldova secolelor XV-XVI, Cercetări Numismatice, 8, 2002, p. 226.
29 Idem, Emisiunile monetare monetare pe teritoriul Moldovei în vremea lui Ştefan cel Mare (1457-1504)
- o analiză critică, în Cercetări Numismatice, 9-11, 2005, p. 317.
422
Puncte de vedere asupra metrologiei monedelor divizionare moldoveneşti emise până la mij". sec. al ){V-lea
Anexa I
CATALOG
Monede convenţional numite jumătăţi de groş

Avers: anepigraf; cap de bour cu stea cu 5 raze între coarne, la dreapta roza_, la stânga semiluna
conturna tă
Revers: anepigraf; scut despicat: în primul câmp trei grinzi; în al doilea 7 flori de crin, dispuse 2, 2,
2, 1; deasupra scutului coroană închisă.
Ştefan, fiul lui Alexandru (1433 oct. - 1447 iul. 13, cu întreruperi; între 1436 şi 1442
asociat cu Ilia, fratele său vitreg) (?):
1. sigla F în dreapta scutului, batere 12. sigla Fîn dreapta scutului, pe avers
dublă pe avers, c.l., urme din reversul incus, c.l.,
Bi, 13 mm, 0,34 g, ' Bi argintat, 13 mm, 0,31 g, --+
2. nimic în dreapta scutului, c.l., 13. sigla F în dreapta scutului, c.l.,
Bi, 13 mm, 0,38 g, ' Bi argintat, 12x13 mm, 0,27 g, _,,
3. sigla F în dreapta scutului(?), c.I., 14. sigla F în dreapta scutului, c.I.,
Bi argintat, 13 mm, 0,30 g, T Bi argintat, 13 mm, 0,43 g, ?
4. nimic în dreapta scutului, pe avers 15. nimic în dreapta scutului, c.l.,
urme din reversul incus, c.l., Bi argintat, 12 mm, 0,44 g, --+
Bi argintat, 13 mm, 0,26 g, "' 16. sigla F în dreapta scutului, c.l.,
5. sigla Fîn dreapta scutului, c.l., Bi argintat, 12x13 mm, 0,27 g, !
Bi argintat, 13 mm, 0,35 g, ? 17. sigla F în dreapta scutului(?), c.I.,
6. sigla F în dreapta scutului(?), c.l., Bi, 11,5x12,5 mm, 0,38 g, T
Bi argintat, 12x13 mm, 0,40 g, T 18. sigla F în dreapta scutului(?), c.I.,
7. neprecizat în stânga şi dreapta Bi, 12,5x13 mm, 0,40 g, '
scutului, c.p., 19. sigla F în dreapta scutului, c.1.,
AR, 13 mm, 0,40 g, ' Bi, 13,5x14 mm, 0,30 g, ?
8. neprecizat în dreapta scutului, pe 20. neprecizat în dreapta scutului, c.l.,
avers urme din reversul incus, c.l., Bi, 12x12,5 mm, 0,41 g, _,,
Bi argintat, 12x13 mm, 0,19 g, T 21. neprecizat în dreapta scutului, c.l.,
9. sigla F în dreapta scutului, pe avers Bi, 12x13 mm, 0,34 g, !
urme din reversul incus, c.l., 22. neprecizat în dreapta scutului,
Bi argintat, 13 mm, 0,38 g, _,, dublă batere, c.ş. pe avers, c.l. pe
10. nimic în dreapta scutului, c.l., revers,
Bi argintat, 13 mm, 0,29 g, +- Bi, 13x14 mm, 0,29 g, --+
11. sigla F în dreapta scutului, pe avers 23. sigla F în dreapta scutului(?), c.p.,
urme din reversul incus, c.l., Bi, 11,5x13 mm, 0,28 g, ?
Bi argintat, 14 mm, 0,31 g, !
423
Alexandru Pînzar
1 2
3 4
5 6
7 8
9 10
Plan ş a I
Puncte de vedere asupra metrologiei monedelor divizionar·e moldove n eş ti emise până la mij. sec. al XV-iea
11 12
14
13
16
15
17
18
19 20
Plan ş a II
425
Alexa ndru Pînza r
21
22
23
Planşa III
Dinar e mis de Ludovic de Anjou la Cracovia, Gumowski -, Dinar e mis de Ludovic de Anj ou la Liov, Gumowski - ,
Kopi cki 345x, 0 ,22 g Kopicki -, 0,18 g
Dinar emi s de Hedwiga, Gumowski 404, 0, 19 g Dinar emis de Vladislav J age llo la Fraustad t, Gumowski
410, Kop icki 8419, 0 ,22 g
Dina r e mis de Vladislav J agello la Fraustadt, Gumowsk i 410, Dublu dina r emis d e Svitrigaila la Vilna, Gumowski 434
Kopicki 8419, 0 ,30 g var. , Kopi cki 4118 var., Sajauskas-Kaubrys 58, 0,41 g
Plan şa IV
426
DUCATUL MUNTEAN AL VOIEVODULUI VLAD III ŢEPEŞ

(1448, 1456-1462, 1476)
Bogdan Costin
Abstract
The Prince of Wallachia Vlad III the Impaler (1448, 1456-1462 and 1476) was an
interesting figure for the people living during his lifetime and afterwards, as proven by.
the unprecedented attention it received and still receives. It is worth mentioning that
during Vlad's reign Wallachia saw the last period of true independence (regained by the
United Princedoms Moldavia and Wallachia only after the Independence War with the
Ottoman Empire, 1877-1878), but this required a hard fight and sometimes harsh
methods.
A great number of papers and books that deal with the life and reign of Vlad
Ţepeş were written, so we won't go into a detailed presentation on this subject. It should
be noted that Vlad mied Wallachia as a voivode during three separate reigns (1448, 1456-
1462, 1476). The first reign lasted for about two months (Oct.-Nov. 1448), interrupting
the rule of his cousin, Vladislav II (1448-1456). The most important was the second rule,
from August 1456 until November 1462, when most of the actions for which Vlad Ţepeş is
remembered as a great voivode happened. His third reign was short (Nov.-Dec. 1476)
and ended tragically with the death of the voivode, on the battle field, apparently killed
by treason.
It's worth mentioning that Vlad was the third Wallachian ruler with this name.
Internai Wallachian chronicles and official documents recorded him later with the
surname Ţepeş ("the Impaler"), Kazîklî in Ottoman documents, surname derived from
his favorite method of punishment, impalement. Medieval Latin or German pamphlets
or documents (and Vlad Ţepeş himself in the Latin documents issued during his third
rule) often used the name Draculya or Dracula, derived from the original Drăculea,
meaning "the son of the Dragon" - his father, Vlad II (voivode of Wallachia 1436-1442,
1443-1447) got the surname Dracul after the Christian Order ofthe Dragon was awarded
him by the Holy Roman Emperor Sigismund of Luxembourg, in 143i.
Perhaps the most important accomplishment of Vlad reign was keeping the
integrity and freedom of Wallachia by a unforgiving war with the mighty Ottoman
Empire and the armies of Mohammed II "the Conqueror", who not only conquered
Constantinople and put an end to the Byzantine Empire, but also previously devoured all
the other Christian principalities in the Balkans. His brave fighting greatly contributed to
the fact that Wallachia was not dissolved and integrated into the mighty Empire, as
proved not only at that moment in history but even later. It also rejuvenated the hope
and belief in victory in a Europe frightened by the seemingly unstoppable Ottoman
Empire, the Danube river and the fragile Wallachia being the only border and shield
between. There is no doubt that for the Romanian people Vlad Ţepeş will remain for the
centuries to come a symbol of valiant fighter for freedom and a defender of Christianity,
in spite ofhis roughness in rough times.
This paper deals with the numismatic aspects of the rule of Vlad III the Impaler,
aspects very little known outside the ci rele of the specialized Romanian scholars and coin
collectors. Until the year 1979 no coin was attributed with a reasonable degree of
certainty to Vlad III, even if various attempts were made, starting towards the end of the
191h cent. Studies of classical Romanian medieval numismatics were also difficult to
undertake, considering that no medieval documents regarding coin minting in Wallachia
and Moldavia survived, and the fact that there is little variation in the names of the
Bogdan Costin
voivods (common names were Vladislav, Radu, Vlad, Dan, Basarab), hence the difficulty
to separate the coins of one ruler from those of another with the same name, all 'classical'
Wallachian coins (issued cca 1365 - cca 1477) bearing no date. In 1979 Octavian Iliescu
re-examined a silver unepigraphic ban from the famous Dimitrie Alexander Sturclza
collection bequested to the Romanian Academy (first published by D. A. Sturdza in
Haşdeu 1893, entry Ban, col. 2445 no. 16 and Tab. B, VI, assigned to Vlad V the Younger,
1510-1512) and re-attributed it to the reign of Vlad III the Impaler (fig. 2). This
attribution was mainly based on the unexpected interpretation of the ,star with tail'
symbol (placed in the reverse lefi field of the coin) as a comet (Iliescu 1979). Considering
that comet Halley was seen in Europe in June 1456, and Toscanelli II during 1457, there
is a possibility that the symbol on the silver ban is an echo of those cosmic events,
perceived as favourable at least by the issuer, that happened close before or during the
second and most important rule of Vlad the Impaler (from 1456, Aug. 22n<l to before Nov.
26th 1462 A.D.).
Later on, in the 8o's, the same notorious Romanian numismatist, Octavian
Iliescu, published another unique coin, this time a silver ducat bearing the Cyrillic
inscription IW MA - BWA (for IW BAAA - BWIABWAA), found during the archaeological
diggings at the medieval princely court from Târgşor (14th-15th cent.), Prahova County, in
i968. This coin (fig. 3 and 4, reproduction and drawing afier the published image ofpoor
quality) bearing the image of the voivode standing, holding a spear, and the obverse with
Jesus Christ in benediction was attributed to Vlad III the Impaler, although it was
admitted that Vlad II the Evil (Dracul) could also be a possible issuer (Iliescu 1986, 268-
278). Among other arguments in support of his attribution, Iliescu studied the letters
(especially letter .ZJ: - Cyrillic dobro) and considered that they bear a great resemblance
with those from the seal of Vlad III with Slavic legend (from documents dated 1459-1460
or loosely 1456-1462 kept in the archive of Braşov/Kronstadt). Other Romanian
numismatists as well as the author of the present paper consider that there is a greater
probability for this coin tobe an issue of Vlad II Dracul (1436-1442, 1443-1447), since its
iconographic features and style are much closer to the Wallachian coins issued during
the first half of the 15th cent. (during the reigns of Mircea the Elder, Michaell I, Dan II)
until the monetary reform of Vladislav II (c. 1452), which restored the design of the
'common Wallachian type' of silver ducat. From a numismatic point of view it is much
more plausible that the coins of Vlad III the Impaler - whose main rule (1456-1462)
stretched from afier the reign of his cousin Vladislav II (1447, 1448-1456) and before the
first rule of his brother Radu III the Handsome (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475)
- should be rather similar to the coins of these rulers than different.
The above theory was unconfirmed by any recorded coin finds until April 2006
when the author had the opportunity to privately purchase in Bucharest one silver
Wallachian ducat (unknown finding spot in Romania) bearing the Cyrillic inscription
Vlad Voivodu, coin being the subject of this paper and described as follows.
Obv.: ++IW BAAAb B0"1BOAA rNb between outer dotted circle and strong
inner linear circle.
Parted shield, with rounded lower border, crescent in the first half shield, below a
6-pointed star, barry of six in second half of the shield; old natural crack in the flan,
below shield; slightly off-center, light double strike, slight flan concavity.
Rev.: +IW BAAAb B0"1BOA between outer dotted circle and strong inner linear
ci rele.
Wallachian eagle perched to lefi on a ceremonial helmet, with the head turned
right to a cross which also starts the inscription; the helmet of armet type has
lambrequins and two panaches, in the right and lefi fields, the upright one from the lefi
field resembling a dragon with curved tai! (probably only apparently, as there are known
ducats of Vladislav II with a similar depiction); natural flan crack visible in front of the
eagle; slightly off-center, double strike, light flan convexity.
428
The coin is struck in good silver (see below the XRF-analysis data), and has a
particular dark brown-red toning, with earthen higbligbts (apparently it was not
cbemically cleaned).
Ducat, 'common Wallacbian' type. AR I.! 15 mm 0,56 g (fig. 5 and 6, picture and
drawing).
There are severa! arguments for attributing tbis coin to Vlad III the Impaler. Tbe first
argument is based on the reading of the inscription, wbicb clearly names a voivode Vlad.
There is no possibility that this inscription designates - in sbortened fonn - a voivode
Vladislav as the name on tbe coin ends with the Cyrillic yer (b) - wbicb is exactly bow Vlad's
name was written on bis seal with Cyrillic inscription used during bis second reign (fig. 7 and
8): +IW BAAAb BWHBWAA H r[OCnOAH]Nb BbCEIH JEIMA H
ITTPWBAAX'iHCKOH. Also judging by the size of the letters and tbe spacing left between
them, one can see tbat there was plenty of space available for the die sinker to 'write' a longer
name instead of a shortened one (frequently tbe lack of space on tbe die is tbe main reason
for sbortening inscriptions in medieval times, since die sinkers used puncbes witb eacb of the
letters needed, or otber elements that composed the design). So we exclude any possibility
that this coin was issued by any other ruler than one named Vlad.
Tbe style and iconograpby of tbis ducat are very similar to tbose of tbe coins
issued by Vladislav II and Radu III the Handsome. Some letters - sucb as .z:i: (dobro) and
A (az) - have peculiar shapes, also found on tbe coins ofVladislav II and Radu III (see fig.
9 with types of letters A, B and .z:i: from 151h cent. Wallacbian coins). So from tbis point of
view tbe ducat in discussion is part of tbe same 'family' of co ins, even if it is still different
and bas some specific features wbicb distinguisb it.
As proven by analytical data tbis Wallachian ducat seems to be struck in good
silver. Tbe X-Ray Fluorescence analysis performed at tbe National Museum of Romanian
History showed a silver content between 81,8±0,35% (obverse) and 83,97±0,44%
(reverse), witb an average of 82,93%; based on tbis average percentage tbe calculated
silver content of tbe ducat is 0,464 g - see tbe body of tbe paper for detailed data and
credits. Its diameter of 15 millimetres and weigbt of 0.56 grams are consistent witb tbe
metrology of tbe coi ns issued by Vladislav II and Radu III tbe Handsome. After tbe latter
issuer the silver alloy was visibly debased, most of the coins issued by tbe follower
Basarab Laiotă - and presumably Basarab Ţepeluş - being struck in bilion. A comparison
of tbe above data witb tbe average weigbt and fineness of tbe contemporary Ottoman
silver akc;hes of Mehmet II dated 855 A.H. and 865 A.H. reveals tbe equivalence in terms
of intrinsic value of two Wallacbian ducats of Vlad Ţepeş witb one Ottoman akc;be,
especially with tbe ligbter debased akc;bes from tbe issue dated 865 A.H. (but struck from
17.10.1460 until 30.06.1470). Tbe actual 'market price' or tbe official excbange rate of
Vlad's ducats in Wallacbia migbt bave been sligbtly superior to tbeir intrinsic value,
perbaps 3 ducats to 2 akc;bes - tbis would of brougbt consistent gains to tbe voivode
issuer if tbe volume of tbe emission would bave been sufficiently large to cover some
payment needs (sucb as levies, including custom levies, generally expressed in local
Wallachian coins as proven by a number of documents issued by severa! voivods).
Considering tbat there is only one ducat of Vlad Ţepeş known and no documents to
prove official rates and weigbts, tbe above equivalence deduced from tbe metrologica]
study and tbe bypotesis regarding tbe forced excbange rate sbould be taken witb all tbe
necessary reserve.
Ali these are arguments that this ducat fits perfectly into the series of coins struck by
Vladislav II and Radu III the Handsome, series started in 1452 with the monetary refonn of
Vladislav II, now proven to he continued during the most important rule of Vlad III the
Impaler (1456-1462), and closing with the silver ducats of Radu III, also struck during tbe
first and most important rule ofthis voivode (before August 15th 1462-1473).
It is very difficult to establisb a narrower issuing period for tbe Wallacbian ducats
of Vlad III tbe Impaler, witbin tbe limits of bis main rule 1456-1462 A.D., or decide
wbetber tbey were struck in tbe old mint from Târgovişte or in a newly opened mint from
Bucureşti - wbere Vlad moved bis residence, as proven by a document dated 1459. Tbe
429
Bogdan Costin
economic situation in Wallachia was quite stable from 1456 until the great Ottoman
campaign in June 1462. For the first two years of his second reign Vlad had togo himself
to Constantinople with the tribute of 10000 gold ducats - a very high amount by any
standards, for the following 3 years he used various pretexts to delay these payments in
order to put the money to better use. We can assume that Vlad was prepared to face the
consequences of his actions, and had achieved the economic and military strength
required to defy the Ottomans led by Mehmet II 'the Conqueror'. During these years
Wallachia under Vlad Ţepeş was at its height and all the conditions for minting were met
- minting which might of started with the bani with 'the comet' symbol (dated with
probability 1457-1459). Very possible this is also the time frame when Vlad started
issuing the larger nominal, the ducat, not only the smaller ban.
Regarding the end of coin minting during Vlad's reign, we must refer to historical
facts. After refusing to pay the tribute and some devastating attacks of Vlad's troops
inside the Ottoman territory from South of Danube (former Bulgarian territory), a
massive military force of 60,000-80,000 soldiers led by Mehmet II himself attacked
Wallachia in June 1462. Although Vlad Ţepeş and his army of about 30,000 troops (not
all of them trained soldiers) fought bravely and held the advantage, the Ottoman army
retreated but left behind the pretender Radu the Handsome, bound to attract the local
noblemen (boyars) on his side and claim the throne with their support. As a consequence
a period of politica) instability followed, Radu the Handsome and Vlad disputed the
throne for the next months. These combined put probably an end to Vlad's coin minting
sometime before August 15th 1462, when Radu the Handsome as voivode of Wallachia
signed a peace treaty with the Transylvanian Szekelys. Vlad Ţepeş didn't ceased to fight
for the throne until November 1462 when he was arrested an imprisoned by Matthias
Corvinus for false accusations of treason. Only in Oct.-Nov. 1476 Vlad managed to
reclaim the throne for a brief moment. He was killed in Dec. 1476 (before Christmas),
apparently by treason, while his small army was battling the Ottoman troops who were
bringing back the voivode Basarab III Laiotă.
In conclusion, the paper describes a previously unknown silver ducat ('common
Wallachian' type) issued by the voivode Vlad III the Impaler during his second and most
important rule Aug. 1456-Nov. 1462 (minting probably started in 1457 and ceased before
Aug. 15th 1462). Future finds and research may bring more light in the matter of minting
place - either the old mint from Târgovişte or a newly opened mint in Bucharest, Vlad's
new capital - and perhaps narrow down the issuing period.
Încă din timpul vieţii, voievodul Vlad III Ţepeş a trezit un interes deosebit în rândul
contemporanilor săi, interes care a depăşit demult zona Europei Centrale si Estice şi s-a
perpetuat până în epoca modernă. Deopotrivă lăudat sau defăimat prin cronici contemporane
sau ulterioare, voievodul a rămas în istorie ca prototip al conducătorului creştin aspru care, cu
puţinele mijloace avute la îndemână, a pus ţara sub ascultare şi a ţinut piept unui Imperiu
Otoman aflat la apogeul puterii sale. Având prea puţin sprijin din partea aliaţilor de aceeaşi
credinţă, atât interni cât mai ales externi (regele Ungariei, Matei Corvin, întorcându-se chiar
împotriva sa şi arestându-l în noiembrie 1462 pentru o presupusă înţelegere trădătoare cu
sultanul Mehmed II), Vlad Ţepeş a folosit uneori mijloace sângeroase de represalii şi intimidare
care, deşi în epocă şi-au atins scopul urmarit, au atras oprobiul unei creştinătăţi corupte şi
dezbinate. S-au publicat numeroase lucrări 1 , atât în România cât şi în străinătate, care
1 Prezentăm câteva titluri mai cunoscute, fără a avea intenţia de a alcătui o lista bibliografică exhaustivă: C.
C. Giurescu, The Life and Deeds of Vlad the Impaler. Dracu/a, New York, 1969; R. Florescu şi R. McNally.
Dracu/a: a Biography of Vlad the Impaler, 1431-1476. New York, 1973; Şt. Andreescu, Vlad Ţepeş
(Dracu/a). Între legendă şi adevăr istoric, Bucureşti, 1976, şi ed. II, 1998; C. Rezachevici, Vlad Ţepeş -
cronologie, bibliografie, în Revista de Istorie, 29, 1976, 11 pp. 1745-1766; N. Stoicescu, Vlad Ţepeş.
Bucureşti, 1976; M. Cazacu, L'histoire du prince Dracu/a en Europe Centrale et Orientale (XV• siecle).
430
abordează viaţa şi domnia lui Ţepeş din cele mai diverse perspective, aşa că nu vom insista
asupra aspectelor biografice, concentrându-ne atenţia asupra aspectelor numismatice ale
domniei acestui faimos voievod muntean, aspecte foarte puţin cunoscute în afara cercului
limitat al specialiştilor români.
Fig. 1 Portretul lui Vlad Ţepeş (Castelul Ambras, Tirol, copie din secolul al XVI-iea după
un original din secolul al XV-iea).
Până în anul 1979 problema emisiunilor monetare ale voievodului Vlad al III-iea Ţepeş
(1448, 1456-1462, 1476) s-a aflat într-o relativă stagnare, nici o monedă muntenească nefiind
atribuită cu destulă certitudine acestui voievod, deşi în literatura numismatică românească era
publicată cel puţin o monedă care putea aparţine perioadei respective.
Această monedă, un ban de argint (denumit mai târziu "banul cu cometa"), era
cunoscută încă din 1893, când este publicat volumul III al dicţionarului etimologic al lui Bogdan
Petriceicu Haşdeu (Haşdeu 1893), cuprinzând ca anexă la vocea BAN un material elaborat de
către D. A. Sturdza pe baza importantului său studiu monografic Ubersicht der Miinzen und
Medaillen des Fiirstentums Romanien (Moldau und Walachei) (Sturdza 1872, 44-129). Această
nouă contribuţie a lui Sturdza a constituit la vremea sa o sinteză a rezultatelor obţinute până în
acel moment în domeniul numismaticii medievale româneşti, şi în acelaşi timp un punct de
plecare pentru cercetările din secolul următor, al XX-lea (Iliescu 1996, 17-58). Banul in discuţie
este atribuit voievodului Vlad cel Tânăr/Vlăduţ (1510-1512) (D. A. Sturdza, în Haşdeu 1893, s. v.
BAN, col. 2445, nr.16 şi pi. B, VI). Ulterior, numismaţii români care au studiat această monedă
au atribuit-o succesiv voievozilor munteni Radu al II-iea Prasnaglava (Moisil 1921, 32-41, Moisil
1938, 109) respectiv Vladislav al II-iea (Iliescu 1958, 323, fig. 31 - Ban atribuit lui Radu al Ii-lea
- şip. 337-338 discuţia privind atribuirea lui Vladislav al Ii-lea).
Cu prilejul celei de-a zecea aniversări a Societăţii Academice Române, D. A. Sturdza
dăruieşte colecţia sa de monede şi medalii acestei instituţii, punând astfel bazele viitorului
Cabinet Numismatic al Academiei Române, inaugurat în 1911 sub conducerea sa. În deceniile
care vor urma moneda în discuţie rămâne în această importantă colecţie publică (unde se află şi
în prezent). După ce în anul 1958 Octavian Iliescu atribuise acest ban voievodului Vladislav al
II-iea, în principal pe criterii stilistice (Iliescu 1958, 337-338), în anul 1979 acelaşi cercetător
reexaminează această emisiune şi o atribuie lui Vlad Ţepeş (Iliescu 1979, 107-131 şi pi. V, nr. 2).
Redăm în continuare descrierea acestui ban (traducere din lb. franceză), conform
articolului citat (Iliescu 1979, 125):
Av.: Fără legendă. Scut împărţit, în primul cartier semiluna întoarsă surmontând o stea
cu şase raze, al doilea cartier fasciat de şase piese. Cerc perlat exterior.
Rv. Fără legendă. Coif din profil, marcat (pe vizieră) de o stea cu şase raze, purtând
deasupra acvila cu capul întors, cu aripile strânse, ţinând în cioc o cruce latină, cu extremităţile
vag ancorate; crucea este acostată la stânga de o semilună conturnată; la dextra faţă de acvila se
află o cometă (steaua având doar 6 raze), cu coada ondulată coborând. Cerc perlat exterior.
AR. 11 mm 0,38 g nr. de inventar M-1786 (Fig. 2).
Atribuirea acestui ban ca emisiune a voievodului Vlad al III-iea Ţepeş s-a făcut în
principal pe baza unui argument ingenios, acela că simbolul din câmpul drept al reversului, o
.stea cu coada în formă de S" - adică o cometă - ar fi o referire directă la cometa Halley, apărută
pe cerul Europei la 8 iunie 1456, deci cu puţin timp înaintea urcării lui Ţepeş pe tron în a doua
Geneva, 1988; E. Stoian, Vlad Ţepeş. Mit şi realitate istorică, Bucuresti, 1989; R. Florescu şi R. T McNally,
Dracu/a - Prince of Many Faces; His Life and His Times, New York/Boston, 1989; Dracu/a: Essays on the
Life and Times of Vlad Tepes, (sub redacţia K. W Treptow), East European Monographs, no. 323, New
York, 1991; M. Cazacu, Dracu/a, Bucureşti, 2008.
431
Bogdan Costin
domnie a sa (şi cea mai importantă). Cometa, care a fost vizibilă pe cer timp de o lună, se pare ca
a generat panică în rândul contemporanilor (informaţii din izvoarele contemporane, cu
comentarii în Iliescu 1979, 125-127), fiind plauzibilă reflectarea acestui fenomen în
numismatică. În anul următor, 1457, şi-a făcut apariţia o altă cometă - Toscanelli II (Iliescu
1979, 127) - fapt considerat un argument în plus pentru atribuirea „banului cu cometă" ca
- -:,•ne din anii 1456-1457 a lui Vlad al Iii-lea Ţepeş.
În continuare rămăsese însă deschisă problema existenţei unor ducaţi munteni cu
:;· -·~ripţio11i'\ emişi de către acest voievod. Documentele de epocă par să confirme emiterea
~cestui nominal, fapt remarcat şi de către cercetătorii români care s-au preocupat de această
ll•' ~blemă, inclusiv de către Octavian Iliescu. Este vorba despre o scrisoare nedatată a lui Vlad
fepeş către judele şi pârgarii braşoveni, prin care solicită "voinici" din Transilvania pentru a-l
sluji, menţionând însă, printre altele: "dar Domnia-mea acum n-am ducaţi, ca să le plătesc
leafă", aspect important subliniat apoi prin repetare: "însă leafă n-am de unde să le dau"
(Bogdan 1905 99, doc. nr. LXXVII, Arhivele Statului Braşov - ASB - nr. 159; Iliescu 1986 275).
Scrisoarea a fost datată de către I. Bogdan, cu probabilitate, între anii 1476-1477 (recte nov.-dec.
1476, cea de-a treia domnie a lui Ţepeş încheindu-se tragic către sfârşitul acestui an -
Andreescu 1998 172-173) şi redatată de către O. Iliescu cca 1456-1459 (Iliescu 1986 275-276).
Este de remarcat faptul că formularea din scrisoarea aceasta pare a se referi mai
degrabă la ducaţii de aur pe care voievodul nu îi are la momentul respectiv (pentru a face plăţi),
decât la moneda sa proprie pe care încă nu o emisese. Aceasta şi pentru că documentele de
epocă menţionează în general ducaţi sau florini de aur ungureşti (Iliescu 2002, 142 şi 144) ca
monedă forte folosită pentru efectuarea plăţilor importante (inclusiv plata mercenarilor),
cealaltă monedă importantă fiind asprul otoman. Cu toate acestea, simplul fapt că Vladislav al
Ii-lea respectiv Radu cel Frumos au emis monede ar putea fi un argument - fără a implica în
mod necesar acest lucru - în sprijinul teoriei emiterii monedelor proprii şi de către Vlad Ţepeş, a
cărui principală domnie a fost cuprinsă între domniile celor doi voievozi cu care se înrudea.
În anii 1980, problema emisiunilor monetare ale lui Vlad III Ţepeş este reluată de către
Octavian Iliescu, cu prilejul publicării unui ducat de tipul cu voievod stând în picioare/Iisus
Christos (Iliescu 1986, 268-278). Această monedă a fost descoperită în anul 1968, la Târgşor
Uud. Prahova), în cursul săpăturilor arheologice efectuate la curtea domnească din secolele XIV-
XV.
În continuare redăm descrierea monedei aşa cum a fost prezentată de către Octavian
Iliescu (Iliescu 1986, 269):
Av. IW M.A- BWA
Voievodul emitent văzut din faţă, în picioare, cu barbă, purtând coroană şi 'surcotă', la fel ca
Mircea cel Bătrân, Mihail I şi Dan al Ii-lea; ţine în mâna dreaptă o cruce lungă, în mâna stângă
globul cruciger.
nn
Rv. IC-XC în câmp.
Bustul lui Iisus Cristos văzut din faţa, cu barbă, binecuvântând cu mâna dreaptă şi ţinând cu cea
stângă Evanghelia la piept.
AR. Ducat 15 mm, 0,549 g (greutate stabilită înaintea tratării monedei în laboratorul
Muzeului de Istorie al R.S. România, operaţie în urma căreia ea a pierdut mici fragmente); I'\;
conservare relativ bună (fig. 3 - reproducere după imaginea publicată; fig. 4 - desen după
aceeaşi imagine).
432
De remarcat faptul că deşi descrierea aversului ca fiind faţa monedei cu efigia

emitentului este corectă din punct de vedere strict numismatic, prin analogie cu monedele
bizantine se poate considera aversul ca fiind cel pe care este figurată imaginea Mântuitorului
Isus Christos.
Octavian Iliescu atribuie acest ducat voievodului Vlad al Iii-lea Ţepeş, renunţând la
posibilitatea ca acesta să aparţină lui Vlad al Ii-lea Dracul, dar admite că [ ... ]din punct de vr.d"
strict numismatic, determinarea emitentului acelui neobişnuit ducat, găsit la Târgşor, ru u ·
o problemă deschisă.[ ... ] (Iliescu 1986, 272). Atribuirea s-a făcut pe baza unor argumerJir::
stilistice şi paleografice, cum ar fi grafia literei slavone o(dobro), prin comparaţie cu întipăririle
sigilare de pe documentele emise de către cei doi voievozi - Vlad II Dracul respectiv Vlad lil,
Ţepeş - aflate încă în arhiva Braşovului la începutul secolului al XX-lea şi înregistrate de cătr~.
slavistul Ioan Bogdan (Bogdan 1902, Bogdan 1905; despre reproducerile de sigilii munteneşti
realizate de către Ioan Bogdan, cf. Iliescu 1981, 524). Scrisoarea anterior menţionată a lui Vlad
Ţepeş către judele şi pârgarii braşoveni, unde voievodul scrie că nu are în acel moment ducaţi
pentru plata "voinicilor" transilvăneni este redatată de către O. Iliescu în perioada c. 1456-1459
(Iliescu 1986 276) pe baza faptului că este sigilată cu acelaşi sigiliu rotund cu legendă latină ca şi
alte două scrisori adresate braşovenilor şi datate de către I. Bogdan cca 1456-1459 (Bogdan
1905, doc. nr. LXVIII, p. 91 respectiv doc. nr. LXX p. 92-93). S-a considerat imposibil ca Vlad să
fi păstrat şi folosit în ultima sa domnie acelaşi sigiliu cu legendă latină din a doua domnie, în
Oct.-Dec.1476 folosind un alt sigiliu cu legendă latină, de influenţă apuseană (cu numele
voievodului redat în forma Ladislaus, sigiliu de pe documentele publicate de Bogdan 1905, doc.
nr. CCLXV, CCLXVI şi LXXIV). Urmând argumentaţia, implicit Vlad ar fi emis ducatul său de
argint după acest interval 1456-1459, când a folosit sigiliul său cu legendă slavonă, şi până la
data punerii pisaniei de la biserica ctitorită de el la Târgşor, locul descoperirii ducatului în
discuţie (24 iunie 1461, Iliescu 1986 276-277). Astfel ducatul cu reprezentarea voievodului în
picioare/Iisus Christos şi inscripţionă cu numele V(l)ad descoperit la Târgşor a fost considerat
ca emisiune din anii 1459-1461 a lui Vlad Ţepeş.
Trebuie remarcat faptul că acest ducat atribuit lui Vlad Ţepeş este complet diferit de ducaţii
munteni emişi de către voievozii care l-au precedat şi respectiv i-au succedat lui Vlad Ţepeş, anume
vărul său Vladislav al II-iea şi fratele său Radu al Iii-lea cel Frumos. Aceşti voievozi au emis monede
cu caracteristici unitare, din seria ducaţilor de tipul convenţional denumit comun muntean, tip
monetar caracteristic Ţării Româneşti în perioada cca 1365 - cca 1400, la care Vladislav al Ii-lea a
revenit în urma reformei monetare din anul 1452. Ducatul cu Iisus Christos descoperit la Târgşor
face parte din seria care a avut ca prototip dinarii cu cavaler ai lui Radu I, "impusă" apoi ca model de
către Mircea cel Bătrân prin emisiunile sale de ducaţi cu reprezentarea voievodului în picioare pe
avers, tip monetar folosit cu precădere de către voievozii care îi vor urma în prima jumătate a
secolului al XV-iea (Mihail I, Dan al Ii-lea, posibil - dar încă nedovedit - Radu al Ii-lea Prasnaglava
şi Alexandru Aldea, dacă nu cumva aceştia au adoptat noi tipuri monetare). În opinia unor
numismaţi români (Ernest Oberlănder-Târnoveanu, preluată de către R. Ocheşeanu, Ocheşeanu
1998, 197-199) dar şi a noastră, este mult mai probabil ca acest ducat cu inscripţiona V(l)ad şi
reprezentarea voievodului în picioare să fie o emisiune a lui Vlad al Ii-lea Dracul (1436 dec. - 1442
după mart., 1443 toamna - 1447 nov., dec.), ducaţii lui Vlad Ţepeş trebuind să se încadreze mai
curând în seria binecunoscuţilor ducaţi de tip comun muntean ai lui Vladislav II şi Radu cel Frumos,
cu stil definitoriu pentru monetăria Ţării Româneşti din al treilea sfert al secolului al XV-lea.
Astfel, este acceptat faptul că în anul 1452 - mai precis după tratatul de la Adrianopol
încheiat între Ungaria şi Imperiul Otoman la 13 aprilie 1452 -Vladislav al Ii-lea a realizat o
reformă monetară prin care se tindea spre o aliniere la asprul otoman (Cazacu 1973) şi a emis
433
Bogdan Costin
un tip de ducat cunoscut de mai multă vreme, în numeroase exemplare (tip MBR 256-262). S-a
descris de asemenea şi o serie monetară reprezentată doar prin două exemplare publicate, un
ducat şi un ban, recunoscuţi foarte recent ca emisiuni ale acestui voievod, posibil ante-reformă
(Costin 2006-2007). Fratele lui Ţepeş, Radu cel Frumos (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-
1475), a emis la rândul său o serie de ducaţi din care se cunosc 5 exemplare publicate, de tipul
comun muntean (tip MBR 264-266; pentru prima dată un ducat emis de către Radu al III-lea
cel Frumos este publicat şi atribuit corect acestui voievod de către Iversen în anul 1868 (Iversen
1868, cf. Iliescu 1958, 320-321, 331-339).
În această ordine de idei apare ca foarte probabilă emiterea de către Vlad al III-lea
Ţepeş a unor ducaţi de tipul comun muntean, asemănători celor emişi de către predecesorul său
Vladislav al Ii-lea, Radu cel Frumos continuând apoi baterea acestui tip monetar după
detronarea lui Ţepeş în noiembrie 1462 şi înscăunarea sa ca domn. Până acum aceasta era doar
o teorie neconfirmată de vreo descoperire monetară, dar în luna aprilie a anului 2006 am avut
şansa de a achiziţiona din Bucureşti un ducat de tipul "comun muntean" cu inscripţiona
menţionând numele unui Vlad Voievod, piesă pe care o vom prezenta detaliat în cele ce
urmează 2 •
Ca stil şi reprezentări, piesa în discuţie este destul de asemănătoare ducaţilor "clasici" ai
voievodului Vladislav al Ii-lea, având totuşi anumite particularităţi care o diferenţiază net şi
care, împreună cu inscripţiona, constituie argumente pentru atribuirea sa ca emisiune a
voievodului Vlad al Iii-lea Ţepeş.
Descrierea monedei:
Avers: ++IW BAAAb BOll1BOAA rNb c.p.e. din perle alungite, cvasi-rectangulare, c.l.i.
accentuat.
Scut despicat, cu partea inferioara rotunjită, în primul cartier semiluna având dedesubt o stea
cu 6 raze, în al doilea cartier 3 fascii late (fasciat de 6 piese); crăpătură naturală veche în flan, la
partea inferioara a scutului, pe mijloc; batere uşor descentrată spre stânga, urme de batere
dublă, concavitate uşoară a flanului.
Revers: +IW BAAAb BOll1BOA c.p.e. din perle relativ neregulate (posibil datorită baterii
duble), alungite, c.l.i. accentuat.
Acvila valahă cu aripile strânse aşezată spre senestra pe un coif, cu capul întors către dextra spre
o cruce care iese dintre aripi şi constituie "crucea-ajută" de la începutul inscripţionei; coiful are
lambrechini şi două panaşe, în câmpul dextra respectiv senestra, panaşul din câmpul dextra
având aspect de dragon (probabil doar aparent, există ducaţi ai lui Vladislav al Ii-lea cu acelaşi
aspect al panaşului frontal); crăpătura naturală din flan este vizibilă în faţa capului acvilei;
batere foarte uşor descentrată spre stânga, urme de batere dublă, uşoară convexitate a flanului.
Ducat tip "comun muntean". AR~ 14,5-15 mm 0,56 g (fig. 5 - reproducere fotografică,
fig. 6 - desen).
Moneda este bătută din aliaj de argint cu titlu ridicat, şi prezintă o patină brun-roşcată
uniformă. Nu pare să fi fost agresiv curăţată chimic, iar stabilizarea am efectuat-o prin imersie
în apă distilată timp de 24 de ore, urmată de deshidratarea cu acetonă anhidră, tratament care a
dus la dispariţia tonurilor violacee provocate de clorurarea superficială. Locul de descoperire al
piesei nu a putut fi aflat, dar nu este exclus ca aceasta să provină din Bucureşti sau împrejurimi.
2 Folosesc acest prilej pentru a îmi exprima recunoştinţa pentru încurajarile şi ajutorul oferit fără rezme
de către d-1. dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu.
434
Analiza nedistructivă prin Fluorescenţă de Raze X (XRF) efectuată în laboratorul

Muzeului Naţional de Istorie a României3 a revelat următoarea compoziţie a aliajului monetar:
avers - Ag 81,8±0,35%; Cu 11,99%, Fe 0,57%, Ph 0,23%, Bi 0,05% respectiv revers - Ag
83,97±0,44%; Cu 14,56%, Fe 0,64%, Pb 0,36%, Bi 0,04%. Aşadar luând în considerare marja de
eroare cantitatea de argint din aliaj este cuprinsă între 814,5%0 şi 844,1%0, cu o medie de
829,3%0.
Din punct de vedere tehnic, putem remarca faptul că insuficienta plasticitate a pastilei
monetare din argint în momentul baterii monedei a dus la apariţia anumitor defecte: uşoara
batere dublă şi neimprimarea unor detalii foarte fine (detaliile de pe capul şi corpul acvilei, spre
exemplu, unde metalul nu a umplut complet cele mai fine adâncituri din ştanţă), concavitatea
flanului, crăpătura veche. Aceste defecte pot să apară şi atunci când ştanţa superioară este lovită
repetat cu ciocanul în scopul obţinerii unei impresiuni accentuate pe monedă, flanul monetar
deplasându-se uşor ca urmare a neuniformitaţii aplicării forţei de la o lovitură de ciocan la alta,
tensiunile apărute putând cauza şi crăparea flanului a cărui plasticitate s-a diminuat prin răcire.
Caracteristicile imprimării şi convexităţii flanului apărute în urma baterii indică faptul că stanţa
inferioară fixă ("nicovala"), a fost cea cu reversul ducatului (cu reprezentarea acvilei pe coif), iar
ştanţa superioară mobilă ("ciocan"), a fost cea a aversului (cu scutul heraldic al Basarabilor).
Aceeaşi remarcă s-a putut face şi în cazul unui ban de argint pe care într-un articol recent l-am
atribuit voievodului Vladislav al Ii-lea (Costin 2006-2007, 314).
După cum se poate constata din descrierea monedei, inscripţiona menţionează clar
numele unui voievod Vlad precedat de numele-titlu Ioan în forma prescurtată C+IW BAAAb
Bffi1BOAA). Împărţirea inscripţiei pe revers, literele destul de distanţate între ele precum şi ier
chirilic (b) plasat după ultima consoană a numelui Vlad indică faptul că nu este o greşeală sau o
prescurtare a numelui Vladislav, ceea ce oricum ar fi fost contrar uzanţelor, diferenţa între cele
două nume fiind prea mare în epocă pentru a pleda în favoarea unei asemenea consideraţii.
Numele-titlu în forma prescurtată IW şi slova ier (b) la finalul numelui Vlad apar şi pe sigiliul
rotund cu inscripţiona slavonă al lui Ţepeş (fig. 7 şi fig. 8), cu legenda întregibilă +IW BAAAb
BWHBWAA. H r[OCnOAH]Nb BbCaH 'EiMA H ITTPWBAAXIHCKOH. Sigiliul a fost aplicat pe
documente aflate în arhivele braşovene, publicate de I. Bogdan (reproduceri după întipăririle
sigilare de pe documentele ASB 175 - Bogdan 1905 nr. LXXIII, Iliescu 1981 pl. IV, datat <ante
1460>, ASB 193 - Bogdan 1902 62 nr. LXII, Bogdan 1905 nr. LXXI, cu adnotările autorului
reluate de Iliescu 1981 524 şi pl. VI, VIII, document emis la Rucăr, datat <1458-1459>, dec. 1,
respectiv ASB 210 - Bogdan 1902 63 nr. LXV, Bogdan 1905 nr. LXXII, document datat <cca
1460>, dec. 8). Acest sigiliu a fost clasificat ulterior ca Tipul I al sigiliilor mijlocii, de tip
heraldica-iconografic ale lui Ţepeş (Cernovodeanu 1976, 1735 - datat în a doua domnie, 1456-
1462), luat ulterior în discuţie de către O. Iliescu cu aceeaşi datare (Iliescu 1979 17 respectiv
Iliescu 1986, 273-274).
Iconografia sigiliului cu legendă slavonă a lui Ţepeş nu are elemente comune cu
iconografia ducatului muntean prezentat. Inscripţiona este însă redată tot cu caractere foarte
mici în raport cu elementele iconografice şi cu modulul monedei, sensibil mai mici decât pe
ducaţii lui Vladislav al Ii-lea. Slovele mărunte sunt oricum caracteristice pentru inscripţionele
ducaţilor munteni şi respectiv sigiliilor din această perioadă dar, aşa cum se poate observa direct
prin studierea reproducerilor fotografice şi aşa cum s-a remarcat anterior (adnotările lui I.
Bogdan, reproduse la Iliescu 1981, pl. VI), sigiliul slav al lui Ţepeş are practic cele mai mici
J Analiza a fost efectuată de către dr. Gh. Niculescu, în colaborare cu dr. Ernest Oberlănder-Târnoveanu
(februarie 2009), cărora autorul le mulţumeşte încă o dată. S-a folosit un dispozitiv Innov-X Systems
Alpha Series - Portable XRF, detector cu diodă Si PiN, energie 10-40 kV, 10-50 µA.
435
Bogdan Costin
caractere, comparativ cu celelalte întipăriri sigilare voievodale cunoscute. Cu mijloace digitale

am putut calcula cu precizie destul de bună mărimea unor litere din legenda ducatului: prima
literă ,l1; - dobru - din inscripţiona aversului măsoară 1,907 mm lăţime maximă şi 1,483 mm
înălţime, iar ultima literă A - az - de pe avers măsoară 1,187 mm lăţime maximă şi 1,568 mm
înălţime (ne-am raportat la un diametru măsurat al monedei pe axa orizontală de cca 14,5 mm).
Chiar şi la aceste dimensiuni minuscule slovele îşi arată din plin eleganţa şi precizia gravurii,
care indică mâna unui meşter cu experienţă in gravarea de sigilii şi/sau ştanţe monetare, posibil
din oraşele transilvănene cu tradiţie.
Pentru ilustrare şi uşurinţa comparării am considerat oportună includerea unei scheme
cu particularităţile de grafie ale câtorva litere (A, B, ,lJ;) aşa cum apar ele pe monedele Ţării
Româneşti în secolul al XV-lea, monede cu legendă slavonă (fig. 9); am inclus şi un exemplu de
slove de pe ducaţii cu acvilă conturnată ai lui Vladislav I - emişi cca 1365 - pentru a sublinia
punctul de pornire, prototipul „arhaic". În cursul acestui secol, marcat prin dese schimbări de
domnie şi conflicte armate, pe monedele anumitor voievozi munteni constatăm uneori o mare
varietate de forme ale unor slove cum ar fi ,l1; (dobro) - la Dan al Ii-lea nu mai puţin de 4 forme
-, sau A (az) - la Vladislav al Ii-lea regăsim 3 forme pe ducaţi şi una pe ban, forme asemănătoare
majusculei moderne A şi minusculei A. În cazul ducatului lui Ţepeş observăm că litera ,ll are
partea superioară redusă la aspectul unui mic trapez, braţele de jos fiind ascuţite şi mai lungi,
aceasta fiind grafia specifică celei de-a doua jumătăţi a secolului al XV-iea - particularitate deja
subliniată anterior de cercetătorii problemei (Iliescu 1986 273-274) şi care este de aşteptat să fie
o constantă a inscripţionelor ducaţilor munteni din preajma jumătăţii secolului al XV-iea; şi pe
ducaţii lui Radu cel Frumos apare o formă similară a slovei dobro, cu braţele de jos chiar mai
lungi - cca 2/3 din corpul slovei - şi evazate la partea inferioară, nu ascuţite ca pe ducatul lui
Ţepeş. Se poate remarca şi utilizarea slovei A cu grafia întâlnită şi în cazul anumitor ducaţi ai
voievodului Vladislav al Ii-lea respectiv ai lui Basarab Laiotă (fig. 9, a2 - de pe un ducat
varianta cu soarele deasupra semilunei, tip MBR 262; a3 - de pe un ducat clasic Vladislav II tip
MBR 256-26ia). Putem considera această formă a literei A ca o caracteristică "târzie'' a
monedelor munteneşti de după jumătatea secolului al XV-iea, chiar dacă pe ducaţii lui Radu cel
Frumos (cunoscuţi până în prezent) este folosită forma comună a ca pe ducaţii lui Vladislav al
Ii-lea.
Desenul scutului aminteşte foarte bine de cel de pe "banul cu cometa", şi respectă
aceeaşi dispunere a elementelor din scut, chiar dacă nu apare şi "steaua cu coadă". Ca stil
general, piesa nu este la fel de asemănătoare ducaţilor clasici ai lui Vladislav al Ii-lea aşa cum
este banul cu cometă, totuşi nu este exclus ca acest ducat să fie nominalul de valoare mare
corespunzător banului cu cometă, întregind astfel seria monetară atribuibilă voievodului Vlad al
Iii-lea Ţepeş. De asemenea, nu poate fi exclusă posibilitatea ca gravorul ştanţelor ducaţilor lui
Vladislav al Ii-lea - foarte uniformi ca stil - să fi gravat la date ulterioare şi stanţele banului cu
cometa precum şi cele ale ducatului muntean al lui Vlad Ţepeş, după cum nu este exclus nici ca
măcar sigiliul slav al lui Vlad folosit în principala sa domnie să fi avut aceeaşi origine.
Clarificarea acestor aspecte necesită însă un studiu comparativ aprofundat.
Şi din punct de vedere metrologic, având diametrul de 14,5 - 15 mm şi greutatea de 0,56
g, ducatul muntean prezentat se încadrează perfect în seria reformată deschisă de către
Vladislav al Ii-lea în 1452 şi continuată mai târziu de Radu cel Frumos, respectiv de către
Basarab Laiotă. Pentru ducaţii reformaţi, "clasici" ai lui Vladislav al Ii-lea media greutăţii este
de 0,582 g iar mediana 0,565 g (stabilite prin analiza datelor metrologice ale unui eşantion de
436
90 de piese întregi şi mai bine conservate4). Pentru ducaţii lui Radu cel Frumos eşantionul avut
la dispoziţie
(din literatura numismatică) este foarte reduss, numai patru ducaţi întregi fiind
publicaţi, putându-se calcula o medie de 0,531 g şi mediana de 0,520 g. Chiar dacă e poate
prematur să ne pronunţăm, neavând destule exemplare de monede emise de către Vlad Ţepeş şi
Radu cel Frumos, totuşi este posibil ca greutatea şi fineţea aliajului ducaţilor celor 3 voievozi
succesivi să fi cunoscut o evoluţie uşor descendentă pe fondul creşterii preţului argintului,
tendinţă care se va menţine în perioada lui Basarab Laiotă, ale carui monede sunt de regulă din
bilion (deci de calitate oricum inferioară, deşi mai grele). Moneda locală a Ţării Româneşti pare
a urma evoluţia monedei otomane de argint, asprul, intens folosit şi în teritoriul său.
În ceea ce priveşte valoarea intrinsecă dată de conţinutul în metal preţios al aliajului
monetar, adică titlul, conform datelor analizei XRF prezentate mai sus ducatul muntean al lui
Vlad Ţepeş conţine argint într-o proporţie de cca 814,5%0 - 844,1%0, cu o medie de 829,3%0.
Aşadar, la greutatea de 0,56 g, ducatul are în medie 0,464 g argint fin. Raportându-ne la situaţia
monetară din Imperiul Otoman în perioada domniilor lui Ţepeş, constatăm că după o relativă
stabilitate anterioară, în timpul lui Mehmed al Ii-lea (1444 şi 1451-1481) greutatea şi conţinutul
de argint fin al unităţii monetare otomane (ak<;e, aspru) au fost reduse de şase ori (Pamuk 2000
48), operaţiune numită reînnoirea monedelor (tecdid-i sikke). Întrucât pe fiecare nouă emisiune
de aspri a lui Mehmed al Ii-lea este trecut primul an al seriei (în mod excepţional), s-a putut
stabili succesiunea reînnoirilor în lipsa unor documente complete privind aceste operaţiuni. S-a
constatat că după prima emisiune de aspri ai lui Mehmed II din prima sa domnie (848
A.H./1444), în a doua domnie emisiunea iniţială de aspri din 855 A.H. (1451) a fost urmată de o
reînnoire a monedelor mai întâi la fiecare 10 ani din calendarul islamic (865 A.H./1460-61; 875
A.H./1470-71) şi către final la fiecare 5-6 ani (880 A.H./1475-76; 886 A.H./1481) (Pamuk 2000
48). Pe fondul general european al unei crize a argintului, fiecare reînnoire aducea venituri
importante faimosului sultan contemporan şi duşman lui Ţepeş, utilizarea monedelor din
emisiunile vechi fiind interzisă şi pedepsită cu amendă (de exemplu, un regulament otoman
privind minele din Novar - Novo Brdo - emis după 1 iunie 1455 interzice folosirea asprilor
demonetizaţi din emisiunea veche, sub pedeapsa amendării cu 2 aspri pentru 1 dirhem de argint
în monede vechi deţinut - Stancu 1979 118). Existau slujbaşi care colectau asiduu numerarul
vechi la un curs dezavantajos pentru populaţie (de exemplu 10 aspri noi pentru 12 vechi),
vânzând apoi asprii către monetăriile otomane la preţuri care difereau uşor de la o regiune la
4 Datele metrologice necesare au fost preluate din manuscrisul lui Octavian Iliescu, Corpus Nummorum
Valachorum, datat 1974, unde sunt descrişi 105 ducaţi ai lui Vladislav al II-iea (pentru detalii cf. Costin
2006-2007, p. 318, nota nr. 30 - îi mulţumesc d-lui O. Iliescu pentru permisiunea de a consulta şi utiliza
această importantă lucrare). O medie a greutaţii uşor diferită (0,55 g) obţinută prin efectuarea calculelor
asupra unui lot mult mai redus numeric de monede, cf. Vîlcu 2001, 185. Greutatea 'brută' de 0,60 g pentru
ducaţii lui Vladislav al Ii-lea este dată de către Iliescu 1986, 279, în Tabloul si11optic cuprinzând Schema
emisiunilor mo11etare ale Ţării Româ11eşti de la 1365 la 1481. Aceeaşi greutate brută de 0,60 g este
precizată şi pentru ducaţii lui Radu cel Frumos.
s Un prim ducat bine conservat al lui Radu cel Frumos publicat în Iversen 1868 cântăreşte 0,735 g la un
diametru de 15 mm (MBR, p. 32, nr. 264). Din col. ing. Octavian Luchian este publicat un alt exemplar
(găurit pentru salbă), cu greutatea reală de 0,57 g şi diametrul de 15 mm (Iliescu 1958 320 nr. 23 - cu
greutatea de 0,57 g; aceeaşi monedă este descrisă în MBR, p. 32, nr. 265, cu greutatea de o,6 g; la Iliescu
1971108-109, cat. nr. 2, greutatea acestui ducat este greşit menţionată ca fiind de 0,75 g, probabil o simpla
inversare a cifrelor greutaţii reale). Un al treilea exemplar (MBR, p. 32, nr. 266) cântareşte 0,47 g la 15 mm
diametru. Încă doi ducaţi sunt publicaţi - fără ilustraţie, deşi se mentionează că "excelează prin
iconografie, calitatea metalului conţinut" - ca descoperiţi în zona cetăţii Severinului, cf. Stîngă 1996, 150:
un ducat de 15,5 mm cântăreşte în mod surprinzător numai 0,35 g (Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din
Drobeta Turnu-Severin nr. inv. II 5821), celălalt fiind fragmentar (15 mm, 0,30 g; nr. inv. II 5820).
Excluzând piesa fragmentară, media pentru cei 4 ducaţi rămaşi este de 0,531 g iar mediana de 0,520 g, la
un diametru tipic (modul) de 15 mm, cu observaţia că ducaţii găsiţi la Turnu-Severin par neobişnuit de
uşori).
437
Bogdan Costin
alta, dar care în mod evident erau inferioare valorii de circulaţie a noilor aspri care se puteau
bate din argintul monetar astfel recuperat, după alierea suplimentară cu aramă.
Reglementările oficiale otomane solicitau în mod tradiţional monetăriilor ca dintr-o
cantitate de 100 dirhemi argint (320,7 g; dirhemul era o unitate ponderală echivalentă cu 3,207
g) să se bată un număr precis de aspri. Verificarea făcută de către eminul otoman însărcinat cu
supravegherea şi administrarea atelierelor monetare, consta în cântărirea a 100 dirhemi de
aspri urmată de numărarea pieselor care alcătuiau această cantitate, numărul acestora trebuind
să se încadreze în prevederile oficiale (Stancu 1979 119). Abaterile de la standardul impus erau
astfel uşor de detectat cu instrumentele de cântărire ale epocii, loturile de monede
necorespunzătoare fiind în principiu trimise la topit. Se pare că datele documentare privind
aceste aspecte sunt mai rare pentru perioada secolului al XV-iea, şi chiar în cazurile pentru care
există date certe nu este clar în ce măsură standardele guvernamentale erau respectate de
monetăriile otomane (Pamuk 2000 46), analiza descoperirilor monetare (inclusiv a celor din
România) arătând unele diferenţe în minus faţă de standardele oficiale (de exemplu Stancu
1979 118). Probabil că aceste variaţii sensibile de greutate de la o piesă la alta dar în interiorul
unor limite se datorează şi faptului că asprii erau bătuţi "al marco" şi verificarea lor nu se făcea
individual - ceea ce era dealtfel foarte greu de realizat la un volum mare emis.
Pentru perioada de după jumătatea secolului al XV-iea putem folosi tabloul evoluţiei
metrologice a asprului otoman stabilit de către Pamuk (Pamuk 2000 46 Tab. 3.1) pe baza
studierii unor monede aflate în colecţii particulare şi a agregării şi compilării datelor din
literatura numismatică turcă, tablou pe care îl putem completa cu rezultatele analizelor
efectuate în România asupra unor loturi de aspri emişi de Mehmed al Ii-lea (Stancu 1983 85-95,
tab. nr. 2). Constatăm astfel că în 1444, la prima urcare pe tron a lui Mehmed al Ii-lea, se băteau
290 aspri din 100 dirhemi de argint (320,7 g), aceşti aspri cântărind în medie 1,06 g. Începând
cu 1451 din aceeaşi cantitate de argint se băteau 305 aspri a câte 1,01 g (sau 0,98 g la Jem Sultan
1977 76-78); alte surse dau limitele 1,05-0,85 g - Stancu 1979 118), cu un titlu ce oscilează între
980-992%0, ceea ce ar da o medie de 986%0. Cantitatea medie de argint fin a acestei prime
emisiuni de după a doua urcare pe tron a lui Mehmed al Ii-lea purtând data A.H. 855 (dar puse
în circulaţie între 18.02.1451-17.10.1460, perioadă care include mare parte din principala
domnie a lui Ţepeş, august 1456-noiembrie 1462) ar fi aşadar de cca 0,985 g (teoretic şi oficial).
Foarte probabil reforma monedei munteneşti a lui Vladislav al Ii-lea din 1452 s-a făcut
urmărind tocmai aceşti aspri ai lui Mehmed al Ii-lea şi eventual ai predecesorului său Murad al
Ii-lea, de unde şi echivalenţa stabilită de cercetătorii români (relativ controversată din cauza
datelor metrologice neconstante luate în calcul): 1 ducat Vladislav II echivalent cu 1 aspru
otoman (Cazacu 1973), cu 2/3 dintr-un aspru (Iliescu 1975 148), cu 112 aspru (Vîlcu 2001185), şi
în sfârşit se revenea la echivalenţa cu 1 aspru, curs impus de către voievod şi superior cursului
corespunzător valorii intrinseci a ducaţilor (Costin 2006-2007 318).
Asprii lui Mehmed al Ii-lea din emisiunea a II-a, purtând data 865 A.H. (bătuţi în
următorul interval de 10 ani, între 17.10.1460 şi 30.06.1470) aveau greutatea legală şi mai
scăzută, de 0,96 g (Pamuk) sau 0,93 g (Jem Sultan) respectiv între 0,95-0,80 g (Stancu i976
118), din 100 dirhemi argint bătându-se aşadar 320 aspri de 0,96 g. Titlul pieselor analizate din
această emisiune variază între 973-994%0, ceea ce ar reprezenta, în realitate, tot un conţinut
mediu de argint de 983%0, revenind 0,9289 g argint fin per aspru - adică exact cantitatea medie
de argint fin din 2 ducaţi ai lui Vlad Ţepeş (0,9288 g). În 1470 numărul asprilor obţinuţi din 100
dirhemi argint ajunsese la 330, cu greutatea teoretică scăzută la 0,93 g, iar devalorizarea a fost
şi mai drastică la „reînnoirile" din 1475 (400 aspri de câte 0,77 g) respectiv 1481 (când din 100
dirhemi argint se băteau 410 aspri de câte 0,75 g).
Conform celor prezentate şi judecând după acest unic ducat cunoscut, ar rezulta o
echivalenţă de 2 ducaţi munteni ai lui Vlad Ţepeş la 1 aspru otoman din emisiunile lui Mehmed
al Ii-lea datate 855 A.H. (dar puse în circulaţie între 18.02.1451-17.10.1460) respectiv purtând
data 865 A.H. (bătuţi în următorul interval de 10 ani, între 17.10.1460 şi 30.06.1470). Aparent
echivalenţa se verifică cel puţin sub raportul conţinutului real de metal preţios, adică a valorii
intrinseci, dacă acceptăm că asprii lui Mehmed al Ii-lea se încadrau în limitele oficiale de
greutate şi titlu, iar ducatul lui Ţepeş ca reprezentativ pentru clasa sa. Cu toate acestea nu
putem forţa o concluzie fermă doar pe baza unei singure monede studiate. Revenind la date
cunoscute, tabloul metrologic al ducaţilor lui Vladislav al Ii-lea la care gama greutăţilor variază
între 0,41 g şi 0,79-0,80 g (O. Iliescu, Corpus Nummorum Valachorum, mss. datat 1979, vezi
mai sus nota nr. 4), dar cu media de 0,582 g şi mediana de 0,565 g la un titlu de peste 800-
900%0, pare destul de apropiat de datele ducatului lui Vlad Ţepeş. Acest fapt - care necesită
confirmarea prin descoperiri viitoare - poate îndruma şi discuţia privind echivalenţa ducatului
lui Ţepeş pe acelaşi făgaş ca în cazul ducaţilor lui Vladislav al Ii-lea. Nu există documente care
sa sugereze un anumit curs al monedei lui Vlad Ţepeş faţă de asprul otoman, dar în opinia
noastră impunerea de către voievod a unui alt raport de schimb oficial, superior valorii
intrinseci şi deci favorabil monedei sale - de exemplu 3 ducaţi munteni/2 aspri - ar fi fost
profitabilă şi chiar plauzibilă, putându-se înscrie cu succes printre măsurile aplicate de Ţepeş
pentru redresarea economiei Ţării Româneşti în cea de-a doua domnie (1456-1462). O condiţie
ar fi fost ca volumul emisiunilor de ducaţi sa fie destul de mare ca să acopere necesităţi cum ar fi
plata taxelor - inclusiv a celor vamale -, susţinerea într-o anumită măsură a nevoii de monedă
măruntă pe piaţa internă, etc. După cum am arătat anterior, o opinie similară despre cursul
oficial impus avem în privinţa ducaţilor lui Vladislav al Ii-lea (Costin 2006-2007 317-318).
Probabil în circulaţia internă a Ţării Româneşti exista o echivalenţă şi între ducaţii vechi ai lui
Vladislav şi cei noi ai lui Ţepeş, atunci când aceste monede au putut circula împreună,
echivalenţă greu de dovedit astăzi dar care posibil era în defavoarea ducaţilor vechi ai lui
Vladislav.
Ca perioadă de emitere a acestui tip de ducat muntean propunem perioada celei mai
importante domnii a lui Ţepeş, adică 1456-1462, singura perioadă în care condiţiile erau
favorabile emiterii de monedă. Se ştie că în primii ani ai celei de-a doua domnii, neavând o
armată pe măsură şi nici sprijin din părţile transilvane sau din Regatul Ungariei, Ţepeş a păstrat
cel puţin o aparenţă de bună înţelegere cu turcii şi s-a resemnat să plătească tributul de 10000
ducaţi aur, mergând să-l ducă personal la Poartă timp de 2 ani la rând (Cazacu 2008 147), în
următorii 3 ani amânând sub diferite pretexte plata şi predarea personală a tributului. Vlad a
folosit răgazul de timp câştigat ca să-şi consolideze domnia, să repună relaţiile cu oraşele
transilvănene pe făgaşul dorit de el şi să întărească economia Ţării Româneşti. Emiterea de
monedă a făcut parte fără îndoială dintre măsurile luate pentru îndeplinirea acestui ultim
obiectiv. Informaţiile documentare disponibile în prezent sunt prea vagi pentru a permite
restrângerea acestei datări, întrucât considerăm că scrisoarea lui Vlad Ţepeş în care voievodul
menţionează ducaţii pe care în acel moment nu îi are (pentru a plăti mercenari) (Bogdan 1905
99, doc. nr. LXXVII; ASB nr. 159) fac referire la noţiunea de "bani" în sine, sau mai probabil la
ducaţi de aur, şi nu la o monedă pe care voievodul nu o avea dar intenţiona să o emită. Este
oricum mai greu de crezut faptul că plata mercenarilor s-ar fi făcut în monedă locală, ştiut fiind
faptul că în Europa medievală serviciile ostaşilor se plăteau în monedă forte, cu valoare
intrinsecă mare (de obicei monede de aur sau argint de valoare mare), eventual recunoscute şi
în regiunile din care proveneau mercenarii respectivi. Aşa cum dovedesc documentele de epocă,
monedele folosite în tranzacţiile mai importante sunt florinii ungureşti de aur şi asprii turceşti
439
Bogdan Costin
de argint (Iliescu 1995), monede suficient de abundente pe piaţă şi implicit monede „ieftine".
Nu trebuie uitat faptul că încă de la apariţia lor monedele au constituit un mijloc de schimb cu
valoare mai ales intrinsecă, standardizat şi garantat de către autoritatea emitentă, deci un
instrument apreciat si căutat pentru avantajele oferite - fapt care adesea ducea la fenomene de
epuizare a numerarului de calitate aflat în circulaţie prin tezaurizare sau export. Aşa cum am
spus şi cu alt prilej (Costin 2006-2007, p. 317-318), considerăm că în Ţările Române moneda
locală avea rolul de a suplini nevoia de numerar de mai mică valoare, pentru tranzacţii cotidiene
sau plata unor taxe (inclusiv vamale).
Pe baza datelor de care dispunem în prezent nu putem preciza exact intervalul din a
doua domnie a lui Vlad Ţepeş când s-au emis aceşti ducaţi, însă putem considera pe drept că
această activitate a încetat odată cu urcarea pe tron a lui Radu cel Frumos, înainte de 15 august
1462 (când comitele secuilor anunţa încheierea unui tratat de pace cu "ilustrul domn Radu" -
Cazacu 2008 214-215), chiar dacă confruntările dintre cei doi fraţi s-au prelungit până în
noiembrie 1462 când Vlad a fost arestat din ordinul lui Matei Corvin şi întemniţat în fortăreaţa
de la Visegrâd. Baterea de monedă ar fi putut înceta chiar mai devreme, din cauza teribilei
campanii militare otomane din iunie 1462, care deşi s-a încheiat favorabil pentru Ţepeş a fost
urmată de o instabilitate ce a culminat cu înscăunarea lui Radu cel Frumos, sprijinit atât de
turci cât şi de o parte dintre boieri. Pe de altă parte, dacă ne ghidăm după atribuirea şi datarea
propuse pentru banul "cu cometă", nu vedem nici un motiv pentru care Vlad ar fi emis la
începutul domniei sale doar nominalul mic, banul, fără a fi însoţit de o emisiune paralelă de
ducaţi munteni. Este posibil ca şi emiterea ducaţilor să fi fost începută în acelaşi interval
probabil, 1457-1459, ca şi banii (Iliescu 1979 127). Se ştie că imediat după înscăunare (august
1456) situaţia lui Vlad era destul de precară, inclusiv în privinţa armatei sale, astfel că le-a
solicitat braşovenilor să trimită grabnic un număr de oşteni aleşi pentru a impresiona solia turcă
aflată la curtea sa, evitând astfel încheierea unui tratat foarte dezavantajos, de pe o poziţie mult
inferioară (Cazacu 2008 146). Întrucât ajutorul solicitat nu a venit, şi nici regele Ladislau nu s-a
implicat cu acest prilej, Vlad a fost nevoit să accepte condiţiile grele ale tratatului. În primii doi
ani ai celei de-a doua domnii Ţepeş a dus personal la Poartă tributul uriaş de 10000 ducaţi aur
(de 5 ori mai mare decât tributul Moldovei), dar în următorii 3 ani voievodul a evitat plata
tributului prin diverse pretexte, măsură care era de aşteptat că va trezi imediat o reacţie agresivă
din partea sultanului Mehmed al Ii-lea, cunoscut pentru duritatea sa. Acest gest al lui Vlad era
foarte probabil un gest calculat, întrucât voievodul reuşise ca în aceşti ani de răgaz să-şi
consolideze domnia şi forţa militară şi nu mai era un adversar uşor de înlăturat. Aceşti ani
(1457-1461) sunt cei în care Ţara Românească a cunoscut o prosperitate crescândă şi toate
condiţiile pentru emiterea de monedă erau îndeplinite. Considerăm aşadar că cea mai probabilă
perioadă de emitere a ducaţilor munteni ai lui Vlad este intervalul 1457-1462 (înainte de 15
august).
Este dificil de stabilit şi dacă monedele lui Ţepeş au fost bătute tot în monetăria de la
Târgovişte ca şi ducaţii lui Vladislav al Ii-lea sau au constituit primele emisiuni ale unei
monetării deschise în conjuncţie cu reconstrucţia reşedinţei voievodale de la Bucureşti.
Conform unei opinii mai vechi (Iliescu 1971, p. 103-110) este posibil ca odată cu mutarea
capitalei la Bucureşti (în jurul anului i459), Vlad Ţepes să fi înfiinţat aici şi o monetărie, unde
atât el cât şi Radu cel Frumos respectiv Basarab Laiotă (şi, prezumtiv, Basarab Ţepeluş) ar fi
bătut monede - deşi la momentul publicării acestei opinii lui Vlad al Iii-lea nu i se atribuise
încă nici o monedă cu un grad de certitudine semnificativ. Probabil descoperiri şi cercetări
viitoare bazate pe un material documentar şi numismatic mai consistent vor permite clarificarea
acestui aspect.
440
În ceea ce priveşte raritatea excepţională a monedelor lui Vlad Ţepeş (în acest moment
cunoscându-se doar câte un exemplar de ban respectiv de ducat tip comun muntean - cel care
constituie obiectul acestui articol), se pot expune câteva consideraţii. Este foarte posibil ca
volumul emisiunilor de ducaţi şi bani ai lui Ţepeş să fi fost mult mai scăzut faţă de volumul
emisiunilor lui Vladislav al Ii-lea respectiv Radu al 111-lea, dar nu trebuie exclusă nici
posibilitatea ca emisiunile lui Vlad să fi fost retrase din circulaţie de către succesorul său Radu
cel Frumos, vrăjmăşia dintre cei doi fraţi rivali la tronul Ţării Româneşti fiind un fapt istoric
binecunoscut. Desigur, motivul retragerii ar fi putut să fie exclusiv sau în principal de natură
obiectivă nu subiectivă, anume reciclarea metalului din emisiunile monetare mai vechi,
fenomen des întâlnit în Europa medievală în condiţiile creşterii valorii metalelor preţioase.
În concluzie, pe baza argumentelor paleografice, stilistice şi metrologice expuse,
considerăm că acest ducat de tipul comun muntean reprezintă o emisiune monetară
necunoscută anterior a voievodului Vlad al 111-lea Ţepeş, din perioada principalei sale domnii,
databil între anii 1457-1462 (înainte de 15 august).
Fig. 1: Portretul lui Vlad Ţepeş (Castelul Ambras, Tyrol, copie din secolul al XVI-iea după un original din
secolul al XV-iea).
Fig.2: Banul "cu cometa" atribuit voievodului Vlad al III-iea Ţepeş.
Fig.3: Ducat cu efigie/bustul lui Isus Christos atribuit voievodului Vlad Ţepeş (reproducere după fotografia
publicată).
Fig-4: Ducat cu efigie/bustul lui Isus Christos atribuit voievodului Vlad Ţepeş (desen după fotografia
publicată - grafica Alexandru Pînzar).
Fig. 5: Ducat tipul "comun muntean" atribuit voievodului Vlad al III-iea Tepes.
Fig. 6: Ducat tipul "comun muntean" atribuit voievodului Vlad al III-lea Ţepeş - desen (grafica: Alexandru
PÎ117.ar).
Fig. 7: Reproducere după amprenta sigiliului slav al lui Vlad al III-iea Ţepeş, de pe documentul ASB nr.
175, datat ante 1460 (clişeu original O. Iliescu, după Ioan Bogdan).
Fig. 8: Reproducere după amprenta aceluiaşi sigiliu slav al lui Vlad Ţepeş, de pe documentul ASB nr. 193,
datat 1458-1459 (clişeu original O. Iliescu, după Ioan Bogdan).
Fig. 9: Formele slovelor chirilice A, B, .U pe ducaţi şi bani ai Ţării Româneşti (cca 1365 şi secolul al XV-iea).
Caption
Fig. 1: The portrait of Vlad the Impaler (Ambras Castle, Tyrol, a 16th century copy after a 15th century
original).
Fig.2: Ban "with comet", attributed to Vlad III the Impaler.
Fig.3: Ducat with portrait/bust of Christ, attributed to Vlad III the Impaler.
FigA: Ducat with portrait/bust of Christ, attributed to Vlad III the Impaler.
(drawing after an edited photo - graphics by Alexandru Pînzar).
Fig.5: Ducat oftraditional Wallachian type, attributed to Vlad III the Impaler.
Fig.6: Ducat of traditional Wallachian type, attributed to Vlad III the Impaler - drawing (graphics by
Alexandru Pînzar).
Fig. 7: Reproduction after the emprint ofthe seal with Cyrillic inscription of Vlad III the Impaler, from the
document ASB no 175, dated before 1460 (original slide O. Iliescu, after Ioan Bogdan).
Fig. 8: Reproduction after the emprint of the seal with Cyrillic inscription of Vlad III the Impaler, from the
document ASB no 193, dated 1458-1459 (original slide O. Iliescu, after Ioan Bogdan).
441
Bogdan Costin
Bibliografie
Andreescu 1998 - Ştefan Andreescu, Vlad Ţepeş (Dracu/a). Între legendă şi adevăr istoric, Bucureşti, ed.
II revizuită, 1998, 315 p. (ed. I publicată în 1976).
Bogdan 1902 - Ioan (I.) Bogdan, Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul
şi Ungaria în secolul XV şi XVI, Bucureşti, 1902.
Bogdan 1905 - Ioan (I.) Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara
Ungurească în sec. XV şi XVI, voi. I, 1413-1508, Bucureşti, 1905.
Cazacu 1973 - Matei Cazacu, L'impact ottoman dans Ies pays roumains et ses incidences monetaires
1452-1504, RRH, 12, 1973, p. 159-192.
Cazacu 2008 - Matei Cazacu, Dracu/a, Bucureşti, 2008, 459 p. şi 8 pi.
Cernovodeanu 1976 - Dan Cernovodeanu, Contribuţii la studiul însemnelor heraldice ale lui Vlad Ţepeş,
Revista de istorie, 29/11, 1976, p. 1732-1741.
Costin 2006-2007 - B. Costin, O serie monetară necunoscută a Ţării Româneşti din secolul al XV-iea
atribuită voievodului Vladislav al II-iea, în Cercetări Numismatice, 12-13, 2006-2007, p. 309-319.
Haşdeu 1893 - B.P. Haşdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, III, Bucureşti, 1893. Reeditat de Grigore
Brâncuş, Bucureşti, 1976. Vocea BAN cuprinde şi contribuţia lui D. A. Sturdza, Banii moldoveneşti şi
munteneşti, col. 2429-2446, cu pi. A-C; în reeditarea din 1976, p. 150-163 şi pi. A-C.
Iliescu 1958 - O. Iliescu, Emisiuni monetare ale Ţării Româneşti din secolele al XN-lea şi al XV-iea, SCN,
2, 1958.
Iliescu 1975 - O. Iliescu, Ducaţii Ţării Româneşti cu numele lui Basarab voievod, SCN, 6, 1975, p. 139-152
şi 1 pi.
Iliescu 1979 - O. Iliescu, Vlad l'Empaleur et le droit monetaire, Revue Roumanie d'Histoire (RRH), 18,
1979, 1, p.107-131.
Iliescu 1981 - O. Iliescu, Un preţios instrument de lucru pentru studierea evului mediu românesc, BSNR,
70-74, 1976-1980, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1981, p. 521 - 550.
Iliescu 1986 - O. Iliescu, Ducaţi necunoscuţi emişi de doi voievozi ai Ţării Româneşti în secolul al XV-iea,
BSNR, 77-79, 1983-1985, 131-133, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1986, p. 257-289.
Iliescu 1995 - O. Iliescu, Evoluţia valorii bunurilor funciare în Ţările Române. A. Ţara Românească
(1454-1521), (II), RRH, 13, 1995, p. 7-30.
Iliescu 1996 - O. Iliescu, Dimitrie Alexandru Sturdza şi numismatica românească, BSNR, 140-141, 1992-
1993, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1996, p. 17-58.
Iliescu 2002 - O. Iliescu, Istoria manetei în România, Bucureşti, 2002, 168 p.
Iversen 1868 - I. Iversen, Berliner Blătter fiir Miinz-, Siegel- und Wappenkunde, 4, 1868, p. 240-243.
Jem Sultan 1977 - Jem Sultan, Coins of the Ottoman Empire and the Turkish Republic. A Detailed
Catalogue of the Jem Sultan Collection, Thousand Oaks, 1977.
\1BR - O. Luchian, Ţara Românească, în G. Buzdugan, O. Luchian şi C. C. Oprescu, Monede şi bancnote
·omâneşti, Ed. Sport-turism, Bucureşti, 1977.
Ioisil 1921 - C. Moisil, Istoria manetei în România - Expunere sumară - 8. Urmaşii lui Mircea cel
!ltrân, în Cronica Numismatică şi Arheologică, 2, 6-8, 18-20, 1921, p. 32-41, (lucrarea conţine, de fapt,
ai multe contribuţii separate, 9. Dan II şi pierderea dreptului monetar, p. 34-6; 10. Monetăria din
1hişoara a lui Vlad Dracul, p. 36-40; Ultimii domni munteni care au bătut manete: Basarab Voevod şi
1dislav II, p. 40-41)
isil 1938 - C. Moisil în Enciclopedia României, I, Bucureşti, 1938.
eşeanu 1998 - Radu Ocheşeanu, "Ducatul de cruciadă" al voievodului Vlad Ţepeş, SCN, XII, 1998, pp.
199.
uk 2000 - Pamuk Şevket, A Monetary History of the Ottoman Empire, Cambridge University Press,
i, xxvi + 276 p., 45 planşe.
u 1979 - Paraschiva Stancu, Aspri turceşti din secolul al XV-iea descoperiţi în satul Colceag, com.
;ti,jud. Prahova, CN, 2, pp. 115-127.
442
Stancu 1983 - Paraschiva Stancu şi V. Cojocaru, Notă preliminară asupra unui tezaur de aspri din secolul
al XV-iea descoperit în cam. Piua Petrii,jud. Ialomiţa, CN, 5, 1983, pp. 85-95.
Stîngă 1996 - Ioan Stângă, Circulaţia monetară la cetatea Severinului (secolele XIII-XVI), CN, VII, 1996,
p. 149-154.
Sturdza 1872 - D. A. Sturdza, Ubersicht der Miinzen und Medaillen des Fiirstentums Romanien (Moldau
und Walachei), NZ, 4, 1872, p. 44-129, şi 6 planşe; lucrarea a fost publicată şi separat cu acelaşi titlu, în
ediţia autorului, la Viena în 1874, având 4 plus 86 de pagini şi 6 planşe.
Sturdza 1878 - Demetriu A. Sturdza, Memoriu asupra numismaticei româneşti, Bucureşti, 1878, 20 p.
Vîlcu 2001 - Aurel Vîlcu şi Steluţa Gramaticu, Despre ducaţii lui Vladislav II, voievod al Ţării Româneşti
(1447; 1448-1456), în Simpozion de numismatică, Chişinău, 2001, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2002, p.
181-188.
443
Bogdan Costin
Fig. t
444
Fig. 2
Fig.3 Fig. 4
Fig. 5 Fig. 6
Vladislav I
Mircea cel Bătrân MircealMihail I
Fig. 7 Basarab li
Vlad III Ţepeş
Radu cel Frumos

a1 a2 b1
Basarab Laiotă
Fig. 8 Fig. 9
445
NUOVI SPUNTI DI NUMISMATICA GENOVESE: LE MONETE DI

GIOVANNI DA MURTA EDI GIANO II FREGOS0 1
Dario Ferro
I temi che di seguito affronteremo sona ben distinti fra laro, anche cronologicamente;
procederemo dunque în ordine di tempo partendo da Giovanni da Murta, anche se, di fatto, sară.
rnessa a fuoco la monetazione di Simon Boccanegra e, solo come conseguenza, trarremo alcuni
possibili spunti sul "doge II".
La seconda parte e dedicata invece ad una nuova maneta delia zecea genovese che apre
le porte, numismaticamente parlando, ad un nuovo doge, del quale, sino ad oggi, non erano note
ernissioni.
I) Le monete di Giovanni da Murta: proposte per una riattribuzione.
Malgrado possano essere ben chiari ai piu i contesti che andremo a trattare, inizierei con
un brevissimo cappello introduttivo, utile a chi non sia avvezzo alia numismatica genovese.
Chi conosce la materia sară. farse balzato sulla propria seggiola alia lettura del titolo di
questo încontra, per cui la doverosa premessa da fare e che, quella avanzata în questa sede, non
pretende di essere molto piu di una semplice chiacchierata. Se preferite, la proposta di un
quadro generale che, per îl momento, e senza alcuna pretesa scientifica poiche non ne ha solide
fondamenta, almeno per ora.
Chissâ che în futuro qualche fartunata scoperta non ci smentisca.
Quando paria di fandamenta intendo, naturalmente, basi documentali, essenziali per
poter imbastire una qualsiasi seria trattazione che riguardi le monetazioni che stiamo
prendendo în esame. Ben diverso puo essere îl discorso în altri ambiti e per altri periodi storici.
Per chi non conosce, come dicevamo, la materia, diremo che îl periodo în questione e îl
XIV secolo, în particolare la successione dei primi dogati a vita, che hanno origine a seguito delia
riforma istituzionale del 1339. Questo periodo vede una cittâ în lento declina, sul piano
internazionale, rispetto ai fasti del XIII secolo (culminati farse con la Meloria) 2 , în un quadro -
sernpre internazionalmente parlando - anch'esso di crisi per tutti gli anni '40, sia per la
preclusione di alcune vie commerciali (non dimentichiamo, ad esempio, Io sfascio dello stato di
Iconio una trentina d'anni prima), sia, a fine decennio, per îl piu vasto sconvolgimento
demografico e sociale che la storia d'Europa abbia visto nel corso di molti secoli, vale a dire ii
contagio dovuto alia Yersinia pestis diffusosi în tutto îl continente, tra ii 1346 e îl 1347, în
seguito all'assedio Tartaro delie mura di Caffa.
E chiaro che Genova e, e resterâ ancora a lungo, quella che oggi chiameremmo una
super-potenza (ad esempio, la grande vittoria delia Guerra di Chioggia del 1379-81 deve ancora
' Un ringraziamento a mio padre, a Maurice Cammarano, a Carlo Pedrazzi e Daniele Ricci per
l'incoraggiamento nella stesura di questi modesti contributi.
2
Per avere un rapido indicatore macroscopico, constateremo come ii valore totale delie merei entrate e
uscite dai porto di Genova ne! 1293, anno de! picco assoluto, risulterebbe pari a circa 3.822.000 lire
genovesi. Piu avanti vi sara una drastica flessione e, in seguito, una solo parziale ripresa, con un valore che
sara, ad esempio, pari a i.806.000 lire genovesi ne] 1334, vedi Lopez 1938 183.
Dario Ferro
arrivare), ma l'era de! grande dominio economico sui mari e sulle grandi vie dell'Asia centrale
vede armai una parabola lentamente discendente, per forti cause interne, certo, ma anche per
motivi esclusivamente internazionali, che chiuderanno per sempre le grandi carovaniere
continentali (bastino, come esempi, la politica di chiusura dei Ming dagli anni '70 o la
disgregazione dello stato di Tamerlano appena dopa la sua morte, che avverra nel 1405).
Nel 1339, a Genova, si batte maneta armai da due secoli, e si assiste, come nel campo
istituzionale, a mutamenti di una certa entita: con i dogi si cambiano le leggende sulle manete,
sin dalie origini "immobilizzate" - per mutuare un termine caro ai numismatici anglosassoni -
su tipi fondamentalmente quasi sempre uguali a se stessi (figure 13, 1, 2, 3).
Passiamo ora a qualcosa di prettamente visivo, osservando le immagini di alcune
manete di cui abbiamo celato talune parti.
Mi rivolgo soprattutto, e non a caso, a chi di manete genovesi sa poco e nulla, per un
piccolo "esperimento", se cosi lo vogliamo chiamare.
Quale indichereste, tra queste tre fotografie, qualora foste chiamati a "trovare !'intrusa?"
(figura 4A).
Quelli che abbiamo visto - chi conosce un po' di numismatica genovese avra senz'altro
riconosciuto almeno una delle tre tipologie illustrate - erano (figura 4B):
Un grosso DUX IANVENSIVM QVART' [VS] (Lun. 37, CNI 50 var.).
Un grosso DUX IANVE TERCIVS (Lun. 35, CNI 6 var.).
Un grosso DUX IANVENSIVM PRIMV' [S] (Lun. 34, CNI 182).
Attribuiti rispettivamente
al seconda dogata di Simon Boccanegra, doge IV - 1356-1363
al dogata di Giovanni Valente, doge III - 1350-1353
al primo dogata di Simon Boccanegra, doge I - 1339-1344
Stando al raggruppamento tipologico visivo operato poco fa, una delle considerazioni
fattibili abbastanza agevolmente, ma che a <lire il vero e possibile non sia mai stata argomentata
a fonda, e cio che di strano avviene nel cambia di stile: ci troviamo cioe, come abbiamo visto,
davanti ad un certo stile con il doge I, che ad un dato punto pare andare in una certa direzione
con Giovanni Valente salvo ritornare, poi, tal quale con il doge IV.
La prima naturale giustificazione ad un tale mutamento potrebbe essere quella di un
cambia di maestranze. Vale a <lire che sotto Giovanni Valente abbia operato una "mano diversa··,
con il ritorno delie maestranze precedenti durante il secondo Boccanegra. Il che avrebbe una
propria logica (politica, di opportunita, o altro), ma vi e anche un altro, seconda fattore
importante: guarda caso, anche la leggenda e interessata dal medesimo curioso fenomeno di
"flashback": si passa dalia leggenda DVX IANVENSIVM al DVX IANVE, pai ancora a DVX
IANVENSIVM. DVX IANVE che, teniamolo per un attimo a mente, troviamo su denari,
quartarole, terzarole, mezzi grossi.
Inoltre, se pensiamo che, ad esempio, il DVX IANVE che compare sui denari de!
Boccanegra potrebbe apparire meglio quale predecessore di un altro DVX IANVE cui
semplicemente venga aggiunto un TERCIVS, piuttosto che di uno IANVENSIVM, a ben
vedere, si tratterebbe di una doppia involuzione în leggenda:
A.1) DUX IANVE
B) DUX IANVENSIVM
A.2) DUX IANVE Tercivs
B) DUX IANVENSIVM
Possibile, ma anche în questo seconda caso si tratta di qualcosa su cui riflettere.
Nuovi spunti di numismatica genovese: le manete di Giovanni Da Murta e di Giano II Fregoso
Abbiamo quindi due caratteristiche che - entrambe - paiono evolversi in un certo modo
per poi tamare al punto di partenza. Tutto cio seguendo le attribuzioni cronologiche
tradizionali.
Per contro, non dobbiamo dimenticare che non va preclusa la strada all'ipotesi per cui
IANVE sia l'abbreviazione di IANVENSIVM, per cui questo percorso evolutivo o involutivo
sarebbe all'apparenza indebolito ma in fonda non si farebbe che spostare la disquisizione sul
piano dell'utilizzo di due forme differenti di un medesimo significato, senza tuttavia mutare la
sostanza delie argomentazioni.
Al contraria, se DVX IANVE e DVX IANVENSIVM avessero avuto due significati
differenti, magari anche con un risvolto politico, quanto argomentato si sarebbe rafforzato
ulteriormente (siamo in tutt'altro ambito, ma non dimentichiamo Luigi XVI, che da re di
Francia divenne re dei Francesi per decreta dell'Assemblea Nazionale ... e tale distinzione fu
tutt'altro che cosa banale).
E pero largamente risaputo dai documenti che ii Boccanegra assunse ii titolo di Dvx
ianvensivm et populi defensor", ragion per cui si tratta, in fin dei conti, di una leggenda che
mostra una forma altalenante nel tempo, seconda la cronologia tradizonale, ma ii significato e
ragionevolmente probabile sia sempre Io stesso.
L'idea e dunque questa: quali potrebbero essere le conseguenze di un'ipotesi che veda i
grossi DVX PRIMVS coniati non durante ii periodo 1339-1344 ma nell'ambito del quarto
dogato, seconda man dato del Boccanegra?
Vale a <lire: e se i DVX QUAR'IVS e i DVX PRIMVS fossero coevi, i primi naturale
continuazione di una tradizione iniziata da Giovanni Valente, di cui sona diretta conseguenza, i
secondi di postuma celebrazione, al pari di quel che si adduce a spiegazione <legii esemplari
DVX SEPTIMVS, altrimenti coniati sotto ii primo dogata di Antoniotto Adorno, in carica in
tale occasione per un giorno soltanto?
Queste considerazioni potrebbero sembrare di per se relativamente labili per pater
sostenere l'idea che vi ho illustrato, tuttavia un ulteriore fattore di orientamento, da tener
presente come buon indizio tutt'altro che secondario, e quello prettamente politico. I due dogati
nascono in modi molto diversi, e non va trascurato ii fatto che, nella particolare situazione in cui
ci si trova a Genova durante ii primo dogata perpetuo, l'apporre PRIMVS possa essere un
e/emento troppo audace, perche si avventura in un auspicio che presuppone la previsione del
fatto che vi sară. un SECVNDVS e magari un TERCIVS e cosi via, caricando la neonata
istituzione di un presupposto politico non da poco tramite l'assegnazione di quest'aura
"definitiva". Infatti Simon Bocea negra, non dimentichiamolo, e stato chiamato a fare - per
utilizzare una espressione un poco colorita - ii "salvatore delia patria", ma soprattutto - se e
concesso - ii salvatore delia borsa, la borsa di quella classe che Io esprime con una elaborata
preparazione, con un disegno preciso e maturo, e che mira a dare alle fiamme, come avverra, i
registri finanziari e gli elenchi dei creditori del debita pubblico che strozza l'apparato delia stato,
quella antica classe di potere che piu che formale e prima di tutto economico. Questo avviene
durante una crisi istituzionale che rivoluziona oltre due secoli di relativa continuita.
Prima di passare oltre, agii altri punti che orientano questa idea, sembra opportuno
spendere qualche parola per inquadrare ii particolare momento politico. Nel febbraio 1335
Roberto d'Angio, signore di Genova dai 1318, cerea di indurre i guelfi a negoziare la dedizione
definitiva delia citta, o almeno a prorogare quella provvisoria, scaduta in base a vecchi trattati. I
ghibellini insorgono per contrastare tale disegno e ottengono in aiuto da Savana 8 galee e molti
armati. La ribellione riesce, s'instaura un nuovo governo popolare e Spinala e Daria sona eletti
per un biennio capitani del Comune e del papalo. Spinala e Daria sona pero, con Fieschi e
449
Dario Ferro
Grimaldi, le nobili quatuor gentes che i mercatores hanno in serbo di estromettere, almeno
parzialmente. Nel 1339 maturano nuovi fermenti: i marinai reduci dalla tlotta militante nelle
Fiandre, impegnati nella guerra dei cent'anni al soldo del re di Francia, sono stati, forse per
alcuni malintesi, privati delle paghe, e si riuniscono ii 19 settembre in armi ne1 convento di S.
Domenico di Savana. All'assemblea partecipano anche i popolari, i quali covano forti rancori
contro i nobili, che, sottobanco, hanno usurpato molte cariche. Gli animi si scaldano tanto chela
riunione si trasforma in una rivalta: gli insorti espugnano i castelli presidiati dai Genovesi,
devastano i beni dei nobili e demoliscono il castello di Quiliano, che ritengono costituisca la loro
roccaforte. Viene istituito un governo popolare savonese che, calmatisi gli animi, giunge ad un
accordo colla parte avversa e all'elezione di un consiglio provvisorio (dei quindici) per
provvedere alle riforme. La piu significativa stabilisce che il consiglio sia costituito da soli
popolari, in numero di 60. Sulla scia di quanto accade a Savona, a Genova una rivoluzione
popolare abbatte il governo, poiche i tumulti spaventano i nobili, che fuggono; anche i due
capitani, dopa aver cercato, il giorno dell'elezione del consiglio dei quindici, di calmare gli animi
introducendo un nuovo sistema di elezione dell'abate del popolo, si ritirano nei loro castelli.
Simon Boccanegra viene eletto abate il 23 settembre, ma rifiuta la carica per essere acclamato
doge a vita. 11 suo governo sara sempre ostacolato non poco dalle famiglie nobili, costantemente
turbolente; riuscira comunque con abilita, anche con l'aiuto di Savona, a scalzarle da molti )oro
possessi, togliendo Oneglia, Loano, Varazze, Celle ed Albisola ai Daria. Nonostante tali parziali
successi, le fazioni estromesse riprenderanno forza, tanto da riunirsi per occupare Genova con
saldi appoggi in citta. Boccanegra evitera dapprima Io scontro aperto con un accordo che
prevede modifiche nella composizione del Consiglio, i cui membri non saranno piu tutti popolari
(la meta verra scelta tra i nobili), ma i fuorusciti si faranno sempre piu minacciosi, e il tentativo
di pacificazione in extremis fallira, per cui abbandonera il dogato repentinamente ritirandosi a
Pisa il 23 dicembre 1344.
Per comprendere meglio alcuni dei dubbi riguardanti la possibile apposizione <lei
PRIMVS da parte del Boccanegra gia durante il primo dogato, e opportuno riprendere
l'annalista Giorgio Stella (Stella 1975 129-132), probabilmente presente anche al momento
dell'acclamazione del doge e sulla cui attendibilita piu volte sie scritto3.
Egli ci paria della generale indecisione della commissione di venti populares che,
inizialmente, avrebbero dovuto convergere su un nome per il nuovo dux, dell'aumento delia
generale tensione e dell'impazienza tra la folla, del rifiuto dell'inviso titolo di dominus in fa\'Ore
di qualcosa di completamente nuovo per l'istituzione genovese.
Non e semplice capire se il Boccanegra abbia in programma di dar vita ad un governo di
impronta personale, ad una dominazione di tipo signorile, anche se alcune iniziative parrebbero
andare in questa direzione (Petti Balbi 1991 26): ad esempio la strategica spartizione delie
posizioni chiave nella gestione della Res Publica trai propri congiunti e tra ifautores (per avere
anche su questi ultimi un sostanziale controllo de facto), strategie matrimoniali e in politica
estera, ed altro ancora. Cio, sul piano formale, calzerebbe meglio propria con il DVX IANVE
piuttosto che con il DVX IANVE PRIMVS, ma sona soprattutto le successive difficoltâ
operative con cui si trovera a convivere per tutto il mandata, sino all'abbandono, a mettere in
crisi l'apposizione del numerale sulla monetazione del periodo 1339-1344.
In piu di una occasione vengono a mancare al Boccanegra consensi ed appoggi, e questo
avviene sia da parte popolare che da parte nobile, la prima convivendo sempre con la sensazione
incombente di tradimento, la seconda aspirando alla riconquista di un propria potere esclusivo.
3Sui motivi della credibilitâ della narrazione dello Stella, cfr. Petti Balbi 1991 24; Petti Balbi 1961 140-1.JJ
Petti Balbi 1982 158-159.
450
Nuovi spW1.ti di numismatica genovese: le manete di Giovanni Da Murta e di Giano II Fregoso
estromettendo i populares. E' un sottile equilibrio, anche di magistrature, sempre precario e

difficile: non esiste e non vi sarâ mai, sino ad Antoniotto II Adorno e al Doria, quella oligarchia
compatta di potere che regge da tempo ii dogato veneto. "Nel tentativo di allargare la base
sociale del propria regime, al Boccanegra si prospetta subita il difficile compito di mediare, di
non alienarsi le simpatie dei popotari e di trovare qualche consenso tra i nobili piu
progressisti, un'aspirazione irrisolta che nella ricerca di un equilibrio traforze contrastanti gli
sarafatale" (Petti Balbi 1991 68).
In primis i malumori che, da subito, si fanno strada, danno vita ad alleanze trasversali,
tra alcuni sostenitori (ora ex) del neo-doge ed una parte <lei nobili; nella classe mercantile si
criticano varie iniziative sia in politica estera che in politica interna, ritenute lesive <legii
interessi dei mercatores.
In secondo luogo un'altra spada di Damocle pende sul capo del doge: quella <lei Visconti,
sempre potenzialmente alle porte, con la loro ambizione per lo sbocco al mare non certo sopita.
A questi fattori aggiungiamo la crisi delie derrate alimentari, che certo non giova ad un generale
clima di pax sociale tra il popolo minuto, associata al particolare momento flagellato da
pestilenze. Se poi ricordiamo la crisi de! commercio orientale, con quanto abbiamo ricordato,
con l'espulsione <lei latini da Tana e l'assedio di Jani Bega Caffa ne! 1343, l'espulsione definitiva
dei genovesi da Tabriz - dove gli affari sono fiorenti ma poi la situazione precipita - ne! 1344
(Balard 1978 75-76, 137, 140), ii tutto con ripercussioni in madrepatria, e la svalutazione
monetaria che e un altro <lei punti di partenza de! 1339, tutto cio crea un quadro generale
dawero tutt'altro che roseo4.
Per fornire un altro dato che possa dare un'idea del momento difficile dell'economia
genovese, riprendendo il Felloni (Felloni 1984 151-177), diremo che ad esempio il commercio
marittimo, nel 1341 - beninteso, in questo caso si tratta di dati fiscali indiretti e puntuali, per cui
da considerare come pure indicazioni di tendenza -, si aggira attorno ad i.740.000 lire, appena
4 anni dopo, nel '45, e crollato di oltre il 25%, con un ammontare totale pari a circa i.289.000
lire.
Non dimentichiamo poi la congiura del 1340. Per narrarla con le parole di Michelangelo
Dolcino, ricordiamo brevemente che "... In effetti si corse il rischio di dover scegliere un altro
Doge decisamente presto. Appena il 19 dicembre 1339 un abitante di Voltri, arrestato, confesso
di aver ricevuto da un nobile l'incarico di uccidere Simone, dietro promessa di una congrua
somma: il giorno seguente la sua testa si separava dai busto. Il 5 settembre 1340, poi, veniva
scoperta una vera e propria congiura. Un macellaio di Soziglia, un commerciante di
granaglie, vari nobili e anche popotari furono arrestati dietro fondati sospeth": poco dopa si
aggiunsero a questi due nobili ghibellini, i quali finirono per confessare - magari con
irresistibili sistemi - che per laro cura la citta avrebbe dovuto sollevarsi. Anche questi due
cedettero il capo al boia, e con essi il macellaio e il commerciante; a buon canto il Doge si
costitui una speciale guardia de[ corpo di centrotre cavalieri pisani."
Al contrario, il secondo dogato - quello come doge IV - e si "politicamente piu debole del
primo'', avendone presupposti quasi antitetici, ma anche "maggiormente pervaso dall'idea di
«grandeur» e di autoritarismo". Cio che ben si addice alia nostra copiosa produzione di
pezzature che vogliano sottolineare il primato delia precedente esperienza dogale. Simone tiene
ora comportamenti tipicamente signorili, si circonda di fasto e si prodiga proprio nell'impegno
~ Nel 1343 la seta cinese costava a Genova e nel resta d'Italia ii doppio di tre anni prima. 11 gettito
dell'imposta percentuale sul commercio portuario a Pera derivava nel 1334 da un capitale imponibile quasi
uguale a quello di Genova, e pari a lire genovesi 1.648.630. La somma e appena inferiore ne/ 1341, ma
poiche due anni prima ii Comune ha effettuato una notevole svalutazione monetaria dobbiamo calcolare
in rea/ta unaforte diminuzione, vedi Lopez 1938 236, 290.
451
Dario Ferro
di farsi fregiare di titoli, per se e per il figlioletto, con qualche malcelata intenzione dinastica
(Petti Balbi 1982 55-56, 60).
11 suo primo dogata fu frutto di un processo complesso e delicato, il seconda fu carpito
vi armorum, con la forza delle armi.
Teniamo un attimo a mente, per il momento, il fatto che il Pesce colloca il grosso
PRIMVS in un periodo cronologicamente posteriore al tipo DVX IANVENSIVM,
chiamandolo "di terzo tipo" e specificando che «anche se i caratteri dello stile sono comuni ai
precedenti [grosso DVX IANVENSIVM e genovino DVX IANVE QVA DEVS PROTEGAT,
n.d.r.], questo genovino [DVX IANVENSIVM PRIMVS, n.d.r.] ed ii grosso che ne ripete la
leggenda devono considerarsi battuti per ultimi in ordine di tempo perche in essi compare ii
numero del dogato che sara progressivo» (Pesce e Felloni 1975 34). Seconda le attribuzioni
tradizionali sona dunque state coniate pezzature titolate in ben quattro maniere differenti nei
cinque anni del primo dogata di Simon Boccanegra: DVX IANVE, DVX IANVE QUAM
DEVS PROTEGAT. DVX IANVENSIVM e DVX IANVENSIVM PRIMVS (figura 5).
Oltre alla questione del PRIMVS vi e poi un dato di fatto molto importante che ci
autorizza a pater provare a ragionare in una certa direzione, vale a <lire l'inspiegabile vuoto de/
DVX SECVNDVS.
E', cioe, ragionevolmente plausibile sostenere che una zecea importante come quella
genovese possa essere rimasta inattiva per ben cinque anni abbondanti? E' sostenibile pensare
che la zecea di Genova non abbia lavorato perlomeno per la durata del dogata di Giovanni da
Murta?
Seguendo il filo logico appena esposto non sarebbe invece un caso, per concludere, ii
fatto che non si conosca neppure una maneta DVX SECVNDVS. Anzi, in accordo a questo tipo
di ragionamento, semplicemente mai ne vedremo una, se accogliamo l'idea che il primo ad
apporre il numerale, in ordine di tempo, possa essere stato Giovanni Valente, armai a distanza
di qualche anno dal mutamento istituzionale. Eche Boccanegra e da Murta altro non abbiano
fatto se non continuare, molto semplicemente, le produzioni tipologiche giâ in essere,
permettendosi il Boccanegra solo in seguito di far coniare i DVX PRIMVS a memoria del
propria illustre ma trascorso primato, ed emettendo, indifferentemente entrambi (Boccanegra e
da Murta), i denari con DVX IANVE e le identiche terzarole e quartarole con sigle finali varie
(figura 6).
Tutto cio (ossia Valente che inizia per primo a porre il numerale) spiegherebbe anche
perche su terzarole e quartarole troviamo DVX IANVE e sigle diverse non associabili ad un
numerale (che possa essere solo P, S, T ad esempio), mentre per il raro mezzo grosso CNI 114-
115 troviamo solo ed esclusivamente la T, che potrebbe appunto significare Tercius, svolgimento
della abbreviazione non estendibile ai tipi precedenti al Valente. Ma per quest'ultima
considerazione il terreno e troppo insidioso per poterei spingere oltre, ed il piano e da\Wro
quello della piu assoluta fantasia, almeno per ora (figura 7).
In questo senso ci si potrebbe, pero, trovare ad essere în sintonia con due memorie
pubblicate da Maurice Cammarano alcuni anni fa (Cammarano 1995; Cammarano 1998), dow si
voleva riconsiderare e valorizzare l'idea che Rodolfo Ratto ebbe nel 1896, în occasione delia
catalogazione per la collezione Durazzo (Ratto-Durazzo 1896, Lotto n° 4186, Tav. II.). Raito
ipotizzo che quella T stesse per TERCIVS, in contrapposizione a quanto affermava il Ruggero
nel 1896 (Ruggero 1896 7). Tale considerazione nasce sia per una serie di motivi stilistici, sia.
soprattutto, per l'esistenza di un insolito tipo di grosso Doge III che reca i trifogli agii angoli
degli archetti, oltre a caratteristiche particolari, ed e stilisticamente paragonabile sia a tale
mezzo grosso, sia ai doge IV.
452
Nuovi spunti di numismatica genovese: le monete di Giovanni Da Murta e di Giano II Fregoso
La possibilitâ di prendere nuovamente in considerazione l'ipotesi Ruggero/Cammarano

potrebbe sussistere non tanto per via della T, che resterebbe comunque ad oggi un unicum
tipologico qualora se ne vedesse un significato solvibile in "TERCIVS'', quanto per il fatto che il
Valente sarebbe, stante l'esistenza del propria grosso che chiameremo "di seconda tipo", l'unico
doge a cui attribuire un mezzo grosso che presenti sia i trifogli sia la leggenda DVX IANVE,
quindi prima di DVX IANVENSIVM (figura 8).
Questo "nuovo" - o seconda, se preferite - tipo di grosso di Giovanni Valente e in linea
con il discorso fatto sino ad ora, non contraddicendolo ma anzi suggerendoci che non solo
Valente puo davvero essere stato il primo soggetto politico a porre il numerale sulle proprie
manete, ma anche che e sotto di lui a mutare Io stile, con l'introduzione del tipo coi trifogli, e
viene pai continuato da Doge IV.
Ad orientare ulteriormente le nostre valutazioni stilistiche e di leggenda verso una certa
direzione vi sono anche alcune considerazioni che si possono trarre da interpunzioni e sigle în
campa presenti sui vari tipi.
- Sui grossi TERCIVS troviamo, ad esempio, un uso ricorrente di leggende
inframezzate da simboli, în particolare bisanti în cerchio, oppure trifogli; non mi riferisco al
trifoglio a fine leggenda, cioe al simbolo isolato, che pure di rado ma compare, ma alla
interpunzione completa su tutta la leggenda, diritto e rovescio (CNI III 1-13). Vi e da <lire che
non troviamo ancora tali interpunzioni sui doge PRIMVS, viceversa non le abbiamo piu sui
QUAR1VS. Dato questo, ancora una volta, su cui riflettere considerando ipoteticamente valida
la cronologia tradizionale <lei tre tipi di grossi.
- Passando pai alle lettere sotto al castello, guarda caso sul grosso TERCIVS con gli
archi a trifogli fa bella mostra di se la C sotto al castello, che e comunissima sia con PRIMVS
che con QUAR1VS. Viceversa, non si conoscono ad oggi PRIMVS con il "fungo", ma giâ su
alcuni rarissimi TERCIVS normali, senza i trifogli, compare, appunto, la C sotto il castello (CNI
III 17).
- Una ulteriore considerazione puo essere fatta per la grafia del nome del concessore del
diritto di zecea: sui grossi TERCIVS con trifogli, sui PRIMVS, sui QVAR1VS, sui DVX
IANVENSIVM e su tutti i grossi posteriori osserviamo CONRADVS. Sui Valente TERCIVS
senza trifogli leggiamo invece il tradizionale CVNRADVS, in uso da duecento anni. Un altro
piccolo indizio, oppure una ulteriore, bizzarra fatalitâ?
Per dovere di completezza va sottolineato nella maniera piu assoluta che l'applicabilitâ
di queste considerazioni ad altre pezzature e/o ad altri metalli non e automatica, va pereia
tenuta în canto con le dovute cautele prima di allontanarci dalla trattazione <lei grossi.
All'apparenza, quindi, con questa combinazione non sembrerebbero esservi troppe
contraddizioni nei confronti di una successione cronologica come la seguente:
1) TERCIVS / archetti semplici / con T o fungo sotto al castello / CVNRADVS
2) TERCIVS / archetti semplici / con C sotto al castello / CONRADVS
3) TERCIVS / archetti con trifogli / con C sotto al castello / CONRADVS
4) QVARTVS e PRIMVS / archetti con trifogli / con C sotto al castello / CONRADVS
Accanto a queste riflessioni e a considerazioni di carattere stilistica inerenti alcune
letteres, si puo infine aggiungere la particolare disposizione degli archetti al di sopra della croce:
su tutti i grossi dogali da I a XXI essa e tale che una <legii angoli si trova centrato in
corrispondenza dell'asse verticale della croce stessa (figura 10). Sui grossi TERCIVS normali
s Ad esempio le particolari "E", aperte o chiuse, che denotano o meno un uso di determinati punzoni dai
quale si potrebbero trarre implicazioni cronologiche interessanti, per le quali rimandiamo alia memoria di
cui supra.
453
Dario Ferro
notiamo sempre centrato, al contrario, il corpo di uno degli archetti (figura 9); cio
probabilmente anche per una maggiore armonia dei trifogli con le estremitâ della croce
potenziata); cio che, ancora una volta, denoterebbe un ulteriore "flashback" nel gusto stilistica,
stando alla cronologia tradizionale PRIMUS - TERCIVS - QVARTVS.
A lasciare aperta la porta ad un eventuale ulteriore indizio vi potrâ poi essere l'approccio
analitico-strumentale: quantunque non ci si possa ragionevolmente attendere un automatico
riscontro positivo in termini di calo del contenuto in fino a rafforzare la successione proposta,
non vanno comunque escluse eventuali sorprese nel caso di una specifica indagine.
Volendo poi aggiungere un ulteriore tassello - e visto che si tratta di una abbastanza
recente novita - possiamo citare un recente ripostiglio di grossi genovesi, molto omogeneo per
cui di discreta significativitâ, rinvenuto un paio d'anni or sono nell'entroterra di Nizza. II
ritrovamento e in corso di pubblicazione sugli annali del Gruppo Numismatico di Provenza.
Detto ripostiglio comprendeva 20 grossi dogali, dei quali e stato possibile esaminare 19
esemplari. Essi sono tutti o del tipo PRIMVS (ben 10), o QVARTVS (4), o QVINTVS (5
esemplari). Tenendo presente la relativa significativitâ dell'argomento, consideratane la discreta
raritâ (raritâ odierna, ovviamente), spicca nel gruzzolo l'assenza dei grossi doge TERCIVS. La
loro eventuale presenza non avrebbe ne supportato ne smentito l'idea esposta poco fa, tuttavia la
loro mancanza e comunque, in questo senso, un segnale ulteriore da prendere in considerazione.
L'insieme di tutte queste argomentazioni apre tuttavia questioni non indifferenti, ma
anche potenzialmente piuttosto interessanti, anche se a questo punto va detto con forza che se,
sinora, si e potuto ragionare in modo abbastanza organico, il rischio e quello di aprire veramente
trop pe porte, con azzardate... "voragini" in termini di margini di incertezza: occorrerebbe
ragionevolmente riconsiderare i rarissimi e apparentemente coevi tra loro (si veda la
coincidenza delle sigle in leggenda) grossi e mezzi grossi DVX IANVENSIVM, ma soprattutto i
comuni IANVA QUAM DEVS PROTEGAT; da notare che i grossi DVX IANVENSIVM di
cui si e potuto conoscere un riscontro ponderale contano rispettivamente grammi 3,33 e 3,30;
sono quindi piuttosto pesanti, il che ci suggerisce di non porli troppo avanti nel tempo - per ii
valore, pressoche nullo, che puo avere un dato cosi puntuale ma purtroppo ad oggi non
ottenibile da un paniere di pezzi significativo - come invece possiamo provare a ipotizzare per
gli IANVA QVAM DEVS PROTEGAT6 • Per uno dei due tipi che andrebbero riconsiderati (e
quello preferenziale sarebbe appunto il DVX IANVENSIVM per le ragioni del peso piu' vicino
ai grossi TERCIVS e per la raritâ rispetto all'altro) subito si potrebbe ricordare l'altra lacuna
temporale che ci troviamo davanti nel primo periodo dogale, che va dal 16 dicembre 1353,
quando Genova si dâ ai Visconti, all'insurrezione del 14 novembre di tre anni dopo, col ritorno
del Boccanegra rinnovato: va notato che l'assenza di un simbolo "straniero" sulle manete non
sembrerebbe in questo periodo un problema particolarmente rilevante, al contrario la leggenda
DVX IANVENSIVM in periodo di dominazione viscontea apparirebbe un grossissimo
ostacolo. La estrema raritâ di tali monete ci puo comunque tenere abbastanza liberi dai doverle
considerare quali strumenti significativi di orientamento per una corretta ricostruzione del
quadro generale.
Per l'altro tipo (che potremmo pensare di conseguenza lo IANVA QUAM DEVS
PROTEGAT) la classificazione puo essere altrettanto spinosa; v'e comunque da dire come sia
ampiamente accettato che monete con il motto comunale siano presenti in una forbice
temporale piuttosto ampia e come anche il Pesce (Pesce e Felloni 1975 39) ebbe a trovarsi a
sciogliere alcuni nodi su questo tema: nello specifico, lo spostamento dei minuti IANVA QDP
6 Per i quali parrebbe anche piu opportuno non dimenticare la questione della svalutazione del 1339, data
alla quale sarebbero invece precedenti stando sempre alla cronologia tradizionale.
454
dai primo periodo a Valeriano (o Valerando che dir si voglia) di Lussemburgo, a fine secolo, vista
!'analogia coi tipi col giglietto di indubbia attribuzione all'Adorno governatore piuttosto che a
Carlo VI per se; e senza dimenticarci dei soldini e dei mezzi grossi con l'analogo motto, attribuiti
al medesimo Valeriano.
Qualora, infatti, provassimo a cercare di trattare il tema della discussa datazione della
serie IANVA QVAM DEVS PROTEGAT sotto una luce diversa, da un differente punto di
vista, vale a <lire non vedendo tali manete come una "serie", legata ad un momento particolare,
che per forza di cose debba aver prodotto manete coeve, ma pensassimo a queste varie pezzature
che recano il motto augurale del Comune come una "li nea di continuitâ", un leit motiv, come per
altre zecche peraltro (Si vedano ad esempio il SANTVS VVLTVS DE LVCA, o SENA VETVS
ALFA ET O[MEGA], o ancora ROMA CAPVT MVNDI, per non fare che qualche esempio.
Tutti contraddistinti da una plurisecolare continuitâ), tutto potrebbe essere piu semplice.
Giâ il Pesce, dicevamo, affronto parte del problema, e inizio di fatto a scardinare questo
concetto con il minuto IANVA Q D P (figg. 11 e 12). Non dimentichiamo, ad esempio, che
troviamo ancora il motto comunale molto tardi, addirittura con Teodoro II di Monferrato (1409-
1413) 7 •
Qualora si voglia concedere qualche credenziale alle idee sopra esposte, si ha a nostro
awiso anche il dovere, perlomeno, di pensare all'ombra di una pur vaga soluzione per la
datazione dei grossi IANVA QUAM DEVS PROTEGAT. Su questa maneta osserviamo sul
lato della croce le sigle poste sempre a inizio e fine leggenda, e sempre A C. Riguardo questa
caratteristica non si trovano analogie dirette su altri grossi che possano quindi aiutarci per una
datazione contigua. Occorre dunque procedere dai punto di vista stilistica, da quello cronologica
andando per esclusione e da quello della mancanza della produzione di grossi nella zecea di
Genova in determinati archi di tempo: partendo da Giovanni Valente ed escludendo, per quanto
detto sopra, il Da Murta oltre allo stesso Valente ed anche i due mandati del Boccanegra,
entriamo in pieno periodo di dogi a vita.
La prima forbice temporale di una certa rilevanza - vista la relativa abbondanza di
questi grossi - e quella che va dai 1384 al 1396, dove troviamo un vuoto monetario poco
giustificabile sino ad Antoniotto Adorno Governatore per Carlo VI, che batte grossi
GVBERNATOR IANVENSIVM stilisticamente non molto differenti, e a Valeriano di
Lussemburgo, subita dopo, dove abbiamo un nuovo cambio di stile ma la ricomparsa del motto
comunale IANVA QVA[M] DEVS P[RO]TEGAT. In tale periodo c'e un febbrile susseguirsi
di dogati e, come si diceva, da dopo la morte in carica di Leonardo di Montaldo (di cui sono noti
ducati e grossi doge X), il 14 giugno 1384, sino alla dedizione a Carlo VI di Francia il 27
novembre 1396, non vi e neppure un grosso conosciuto:
- Antoniotto Adorno (seconda volta): 15 giugno 1384 - 3 agosto 1390 (apparterrebbero a
questo periodo le coniazioni DVX SEPTIM)
- Giacomo di Campofregoso: 3 agosto 1390 - 6 aprile 1391
- Antoniotto Adorno (terza volta): 6 aprile 1391 - 16 giugno 1392
- Antoniotto di Montaldo: 16 giugno 1392 - 15 luglio 1393
- Pietro Campofregoso: 15 luglio 1393
- Clemente da Promontorio: 15-16 luglio 1393
- Francesco Giustiniano di Garibaldo: 16 luglio - 30 agosto 1393
-Antoniotto di Montaldo (seconda volta): 30 agosto 1393 - 24 maggio 1394
- Nicolo Zoagli: 24 maggio - 17 agosto 1394
: Dai genovini guelfo e ghibellino (dai 1318) a queste monetine la forbice e assai ampia, e sino a Teodoro di
Monferrato - ultime monete con IANVA QVAM DEVS PROTEGAT- trascorre infatti quasi un secolo.
455
Dario Ferro
- Antonio Guarco: 17 agosto - 3 settembre 1394

-Antoniotto Adorno (quarta volta): 3 settembre 1394 - 27 novembre 1396
Le citate sigle al lato della croce - sempre A CONRADVS REX C - su tale tipologia
(che d'altro canto e l'unica ad avere tale disposizione per cui potrebbe non far testa in questo
senso), simili tra laro per quanto riguarda i doge VII e i Gvbernator (CONRADVS REX R
sigla), non vanno direttamente a favore di questa datazione dei grossi IANVA QVAM DEVS
PROTEGAT, ma, in veritâ, neppure contro.
In conclusione, potremmo tranquillamente pensare alla eventualitâ di assegnare
materialmente al dogata di Da Murta, e in maniera non necessariamente esclusiva perlomeno ai
primi due dogi, una parte dei denari DVX IANVE, delle terzarole e delle quartarole. Tipi che
possono ragionevolmente essere continuati per un periodo che e pero difficile pater definire con
precisione.
Per cio che riguarda i denari, ricordandoci che, stando alla datazione tradizionale, non
ne incontriamo piu a partire dai DVX IANVE sino ad Antoniotto Adorno, si potrebbe
parzialmente ridurre l'anomalo vuoto di circa mezzo secolo nella laro coniazione tenendo
presente tale fattore, senza dimenticare che la relativa abbondanza di esemplari attribuiti ad
Antoniotto Adorno (denari minuti senza giglio come doge e col giglio come governatore) ele
caratteristiche metrologiche dei minuti IANVA QDP diverse dai laro predecessori e successori,
fra laro simili, lasciano aperte ulteriori, interessanti possibilitâ8 •
II) Le monete di Giano II Fregoso, doge XXXIII

(29 maggio 1512 - poco prima del 25 maggio 1513).
E' con grande piacere che possiamo annoverare tra le produzioni della zecea genovese
una nuova maneta sino ad oggi sconosciuta, della quale abbiamo tentato una classificazione e
che, con ragionevole tranquillitâ, possiamo attribuire al nipote di quel Giano di cui giâ si
conoscono manete coniate a Genova e a Scio (in particolare: ducati, mezzi ducati, petachine e
minuti). Per comoditâ ci riferiremo a lui chiamandolo Giano II, ricordando che, seconda ii
Corpus (CNI III 200), gli spetterebbe il numerale XXXIII. Tale numerale e valido accettando
che Paolo di Campofregoso abbia avuto il XXXI con il propria ultimo dogata e considerando
doge XXXII lo sventurato Paolo da Novi (1507), e tenendo fuori il tutt'altro che arnato Luigi XII,
che pur si titolo IANVE DVX.
Proporremo in questa sede le immagini e la descrizione della maneta, cui seguirâ
qualche considerazione per giungere a capire il perche della paternitâ assegnata a Giano II, de)
quale sino ad oggi non si conoscevano manete ma la sala, famosa medaglia aurea con ritratto e
al nome dell'imperatore Massimiliano recentemente apparsa in asta dopa ben 126 anni (Stack's,
7 marzo 20069 = Esemplare giâ in Cataloga delle manete Rossi di Roma 1880, lotto 1529).
Anche per rendere un poco piu gradevole alla vista questa seconda parte e dal momento
che, da un po' di tempo a questa parte, i dogi di nome Giano non mancano di riservarci piccole o
meno piccole sorprese, sia che si tratti del nonno (1447-48), sia che si tratti del nipote (1512-13),
ho deciso di dedicare qualche istante a questa splendida medaglia, riprendendone brevemente la
8 D'altro canto, Valeriano di Lussemburgo avrebbe coniato in meno di un anno abbondanza di minuti e di
soldini (in piu questi ultimi non compariranno di nuovo sino a Quattrocento inoltrato, stando alle
attribuzioni tradizionali), entrambi di fatto anonimi, mentre l'unica moneta non anonima poiche recante le
iniziali L L e a lui attribuita e il grosso, che e in effetti di esimia raritâ come ci si puo attendere per le
emissioni di un soggetto rimasto in carica per qualche mese soltanto.
9 L'immagine qui riproposta a figura 14 etratta dai cataloga di detta vendita.
456
descrizione. Questo vista anche la rara fortuna di potervi vedere tramandati i tratti somatici del
doge, a differenza, purtroppo, di tanti altri personaggi a lui contemporanei.
Fra le novita che ci hanno riservato "i" Giano di Campofregoso vi sona quindi stati siala
nuova apparizione di questo straordinario pezzo, sia la pubblicazione, relativamente recente, di
una petachina, sia infine Io scioglimento della curiosa questione inerente la durata in carica di
Giano I, che e armai assodato essere stata di 22 mesi anziche 10 come riportato dalla stragrande
maggioranza delle fonti (incluso il CNI III 131; Pesce e Felloni 1975 48; Lunardi 1975 448; De
Negri 1986 560).
Per fornirvi qualche nota, a titolo di cronaca, inerente la medaglia, diremo che, stando a
quanto riportato dalla casa d'aste, si e trattato del medesimo esemplare che fu battuto nel
lontanissimo dicembre 1880 a Roma, sotto la direzione di Raffaele Dura, durante la vendita
all'asta della celebre raccolta appartenuta a Gian Carlo Rossi.
Da un lato campeggia in cerchio il ritratto del doge volto alla destra araldica, recante
tipico copricapo rinascimentale; all'altro lato !'emblema imperiale coronato all'aquila bicipite; il
riferimento e all'imperatore Massimiliano (1508-1519). 11 tutto impresso in ben 34,41 grammi
d'oro.
E' ammontato a 600.000 dollari (circa mezzo milione di euro al cambia di allora) il
prezzo finale di aggiudicazione, 690.000 con i diritti d'asta. Partita da un prezzo di stima di 450
- 5,0.000 dollari, con offerta minima fissata a 180.000. Le uscite giornalistiche statunitensi dei
giorni s1.:.ccts::.1v1 fasta hanno dichiarato essere stato il proprietario stesso dell'esemplare a
riacquistarla, per cui formalmente la casa d'aste l'ha successivamente dichiarata invenduta,
dopo averla data per esitata nelle prime ore di pubblicazione delle aggiudicazioni successive al
termine della vendita.
Fra le piccole curiositâ della medaglia, osservando attentamente il conio del ritratto si
nota, in modo progressivamente crescente da ore 11-12 a ore 5-6 circa, un evidente salto di
conio, probabilmente facilitato dalle dimensioni del tondello che ha per ovvi motivi richiesto piu
di una soia battuta sul conio di martello. La ribattitura coinvolge significativamente il numerale
II, che assume le sembianze di un III. Cio ha condotto, fra gli altri, i compilatori del cataloga ad
un evidente abbaglio, analogamente, in qualche modo, a quanto giâ avvenne ben oltre un secolo
fa. Dopa aver confuso questo personaggio con Giano I - citato poco fa, doge XXIV e per il quale
sarebbe ovviamente anacronistica l'iscrizione del rovescio (e non soltanto quella) -
riportandone le date del dogata, hanno appunto attribuito la medaglia ad un fantomatico Giano
III. Dulcis infundo, attribuendole poi niente di meno chelo status di maneta da 10 scudi d'oro,
per via probabilmente del peso.
La presenza del salto di conio al lato del ritratto suggerisce una maggiore probabilitâ che
questo sia il rovescio e che !'iconografia che rimanda all'autoritâ imperiale coincida per contro
con il conio di incudine.
Dai cataloga ottocentesco si apprende che l'esemplare fu esitato nel lontanissimo 1840
con la raccolta del Gabinetto municipale di Lipsia ed acquistato da un commerciante viennese
che poi lo cedette al principe di Montenuovo. Rimandiamo chi desiderasse approfindire
l'argomento ed avere opportuni riferimenti bibliografici ad un esaustivo articolo di G. Pesce
(Pesce 1979) a cui possiamo aggiungere, oggi, un nuovo piccolo capitalo. Di tale esemplare,
infatti, non si ebbe mai piu notizia pubblica, dopo essere stato aggiudicato nell'asta citata per
2700 lire al marchese Baldassarre Castagnola della Spezia, che ne trasmise il calea in gesso
all'amico G. B. Brignardello di Genova affiche lo studiasse con l'aiuto del grande numismatica
Cornelio Desimoni. L'esemplare fu poi venduto privatamente nei primi decenni del Novecento.
457
Dario Ferro
11 disegno dell'asta delia collezione Rossi e la riproduzione del Brignardello nelle sue
lettere differiscono per la dive!":;~ disposizione delie lettere del dritto, peri tratti dell'effigie, per
l'interpunzione e per l'anellino, presente sul rovescio nel cataloga Rossi, sostituito da rosetta
nella tavola del Brignardello. 11 Pesce espresse l'ipotesi che non sia fuori luogo avanzare qualche
dubbio sulla possibilitâ che si tratti dell'interpretazione di due esemplari e non di una solo.
Ipotesi in effetti tutta da verificare, giacche un calea ben puo portare a confondere una rosetta
con un anellino un po' irregolare e la leggenda del dritto ben puo essere stata riportata in
maniera corretta da chi esegui il disegno a tratto per il cataloga Rossi (senza giustamente
riportare, cioe, !'evidente salto di conio). Cio che invece ci fa avvicinare all'idea di Pesce e il
calea, che sulla illustrazione da lui riportata nei Quaderni non presenta il salto di conio.
Ma torniamo al nostro denaro minuto (figura 15): la croce reca quattro lettere, una per
cantone:
. c . I . R . I . R • I .o.
11 castello reca, in senso orario solito, partendo da ore dodici:
+ . IA. c . I . I. (D) (V?)
Dove la I e quasi certa, la D probabile e la V solo ipotizzabile.

Diametro conio mm. 13 - Diametro tondello mm. 13 - Peso grammi 0,45.
11 lato delia croce ci aiuta non poco a porre un terminus post quem per la datazione. Si
tratta infatti di una disposizione e di una stile delie lettere peculiari sul "nuovo tipo" di minuti,
che ad oggi sappiamo iniziare con Paolo di Campofregoso, del quale si conoscono pezzi sia
"classici", con leggenda lunga (due lettere per ciascun cantone delia croce), sia di "tipo nuovo",
recanti C. R. R. e sigla. 11 passaggio alle lettere e al tipo moderni avviene presumibilmente
attorno al 1487-88 (vedremo tra poco il perche).
Cio fissa il primo paletto delia datazione di questo minuto a partire dal 1487-88, ed
esclude quindi una eventuale paternitâ a Giano I, qualora si potesse essere posta la questione.
Andando poi a delimitare un terminus ante quem, sappiamo bene che gli ultimi minuti
sona quelli delia serie DG RPG, coniati sotto i dogi biennali e con vocazione anonima.
Stilisticamente il castello non puo che essere collocato prima delia piu vecchia di queste
ultime serie citate (quella, piu precisamente, che non reca le iniziali di zecchiere e parte dai
1554).
11 1554 e quindi l'altro paletto temporale di cui necessitiamo per pater capire a chi
attribuire questo denaro minuto.
Seguendo, poi, una tradizione assolutamente consolidata e possibile riferire le lettere
iniziali delia leggenda al nome del soggetto politico in carica.
La leggenda, in tutti questi minuti, inizia alla destra di chi osserva, col castello che taglia
il cerchio in basso e la consueta crocetta di inizio posta ad ore 12. Gli altri casi rappresentano
eccezioni piuttosto inconsuete o si collocano in periodi assai lontani da quello in esame.
Dal punto di vista paleografico Io stile delie lettere, latine capitali, sia al dritto che al
rovescio, e in linea con il periodo ipotizzato, tipico del primo Cinquecento.
Con ragionevole certezza possiamo affermare trattarsi, stanti le sigle, di una maneta
ancora ascrivibile ai dogi a vita, che terminano nel 1528, restringendo quindi di qualche anno il
nostro campa di azione.
458
Vediamo di analizzare chi governa Genova all'intemo di questa forbice temporale,

includendo i governatori (che sappiamo essere spesso protagonisti di emissioni ben
riconoscibili) ed elencando chi, fra tutti questi soggetti, abbia coniato denari minuti stando alle
attuali informazioni, e con quali caratteristiche:
A titolo di cronaca ricordiamo che l'omonimo Giano di Campofregoso chefu doge nel
1447-48 ha coniato minuti stilisticamente molto diversi (figura 16), e le iniziali usate sulle sue
monete sono indifferentemente I C e Y C.
- 25 novembre 1483 - 6 gennaio 1488
Paolo di Carnpofregoso, cardinale e doge per la terza volta.
6 gennaio - 7 agosto 1488
Terza signoria sforzesca di Gian Galeazzo Maria sotto la tutela di Ludovico ii
Moro.
Governatore Paolo di Campofregoso
per Paolo abbiamo due tipi di minuti, piu una novita (e qui ci ricolleghiamo a quanto
anticipato):
A) PC CA/ CO RARE RO
P(aulus) (de) C(ampofeligoso) CA(rdinal)
B) PC CE D G I/ CORA RE RO
P(aulus) (de) C(ampofeligoso) C(ardinalis) E(t) D(ucalis) G(ubernator) I(anue)
C) oggi conosciamo esemplari PC CA (interpunzione a rosette) / C R R sigla
Quest'ultima moneta ci permette di anticipare leggermente il momento di passaggio da "CO RA
RE RO" a "C R R sigla" (figura 17), sino ad ora individuato nei sette mesi di govematorato di
Paolo (CNI III 159 n° 5): ora possiamo pensare di poter spostare al momento politico
immediatamente precedente questa transizione, edil doppio uso tra il gennaio e l'agosto 1488 e
facilmente spiegabile con la presenza in zecea di materiali ancora utilizzabili.
- 7 agosto - 13 settembre 1488
Governo dei 12 Capitani/Riformatori
13 settembre 1488 - 26 ottobre 1499
Quarta signoria sforzesca col governatorato di Agostino Adorno e il
commissariato di Corrado Stanga (solo negli ultimi anni)
Di Agostino conosciamo i minuti
1) AVA G / C R R sigla (figura 18)
AV(gvstinvs) A(dvrnvs) G(vbemator).
Si conoscono anche diverse varianti di leggenda al castello tutte riconducibili a
AVgvstinvs) Advrnvs Gvbernator lanve
- sino al 20 ottobre 1494 Gian Galeazzo Maria sotto la tutela di Ludovico il Moro
20 ottobre 1494 - 26 ottobre 1499 Ludovico il Moro
- 26 ottobre 1499 - 10 aprile 1507
Luigi XII di Francia
- Governatore Scipione Barbavara sino al 3 novembre 1499
- Governatore Filippo di Cleves sino al 25 ottobre 1506
Luogotenente da prima del giugno 1506 al 12 marzo 1507: Filippo Roccabertin
Fra questi govematori conosciamo i minuti di Filippo di Cleves (figura 19)
1) FC G I / C R R sigla
F(ilippus) (de) C(livia) G(ubernator) I(anue)
oltre a quelli al nome del re (figura 20):
459
Dario Ferro
2) L R F I D / C I sigla, sigla
L(udovicus) R(ex) F(rancorum) I(anue) D(ux) / C(ommunitas) I(anue)
10 aprile - 27 aprile 1507
Paolo da Novi doge
29 aprile 1507 - 29 giugno 1512
Luigi XII di Francia per la II volta
Governatore Rodolfo de Lannoy, sino all'ottobre 1508, poi
Governatore Francesco de Rochechouard
29 giugno 1512 - 25 maggio 1513
Giano II di Campofregoso, doge
25 maggio - 20 giugno 1513
Luigi XII di Francia per la III volta
Governatore Antoniotto Adorno
20 giugno 1513 - 7 settembre 1515
Ottaviano di Campofregoso
1) minuti con O C D I / CRR sigla (figura 21)
O(ctavianus) (de) C(ampofeligoso) D(ux) I(anue)
20 novembre 1515 - 31 maggio 1522
Francesco I di Francia, governatore Ottaviano di Campofregoso
31 maggio 1522 - inizio agosto 1527
Antoniotto Adorno
1) minuti con (A A) D G / CRR sigla
A(ntoniotus) A(durnus) D(ux) G(enue) (si passa a Genua a tutte lettere sui numerali
maggiori per cui tendenzialmente da escludere si possa sciogliere in Ducalis Gubernator, anche
al di la, comunque, dei tempi di permanenza in carica piuttosto stretti, visto che come
governatore resta per poco meno di un mese).
inizio agosto 1527 - 12 settembre 1528
Francesco I di Francia per la II volta
Governatore Teodoro Trivulzio
che prosegue sino all'u ottobre 1528 coi
12 Riformatori di Libertâ
Stante questo excursus, il solo soggetto a cui ci pare si possa pensare di riferire le tre
iniziali a destra del castello, due delle quali nello stesso settore interpuntato e quindi facenti
parte di una parola soltanto, e, in conclusione, Giano II di Campofregoso.
Tale attribuzione e, come abbiamo visto, in sintonia stilistica con i tipi cronologicamente
piu prossimi, vale a dire i minuti di Ottaviano di Campofregoso, Filippo di Cleves, Luigi XII di
Francia, coi quali condivide le caratteristiche dei tondelli e lo stile epigrafico.
La maneta puo dunque essere letta come segue:
Croce con:
. Conradus . / . Rex . / . Romanorum . / .O.
Castello con:
+ . IAnus . Campofeligoso. / . Ianue . (DVx)
Mentre alla croce si presenta tutto come sugli altri minuti coevi, e da notare una
(apparente) anomalia al castello: la eventuale inversione d'ordine da DVX IANVE a IANUE
DVX; qualora la fortunata futura comparsa di qualche esemplare con una migliore centratura
confermasse la lettura I. D. della parte sinistra, tale leggenda sarebbe comunque in linea con gli
esemplari proprio immediatamente precedenti coniati da Luigi XII, al quale Giano succede:
Ludovicus Rex Francorum Ianue Dux (figura 22).
La presenza, infine, di due lettere (IA) per il nome non rappresenta eccezione, dal
momento che giâ con Agostino Adorno avviene qualcosa di simile. Le due lettere sono inoltre un
segno abbastanza evidente per poter differenziare queste emissioni dai minuti del nonno Giano
I.
Quiliano di Savona, 23 novembre 2007

Genova, Palazzo Ducale, 3 febbraio 2008
Bibliografia
Balard 1978 M. Balard, La Romanie genoise (XII• - debut du XV" siecle), in Atti delia Societa Ligure di Storia
Patria, nuova serie, voi. XVIII (XCII), fasc. I, Bibliotheque des Ecoles Franc;aises d'Athenes et de Rome, fasc.
235, voi. I-II, Genova-Roma, 1978
Cammarano 1995 M. Cammarano, Esiste ii mezzo grosso di Giovanni Valente doge III di Genova?, in
Circolo Numismatico Ligure "Corrado Astengo" Memoria V, Genova, 1995
Cammarano 1998 M. Cammarano, Sul mezzo grosso "DVX IANVE T" e su un grosso inedito di Giovanni
Valente doge III di Genova, in Circolo Numismatico Ligure "Corrado Astengo" Memoria V, Genova, 1998,
pp. 2 e segg.
CNI III Vittorio Emanuele III, Corpus Nummorum Italicorum. Primo tentativo di un cataloga generale
delie manete medioevali e moderne coniate in Italia e da italiani in altri paesi, voi. III, Liguria - Isaia di
Corsica, Roma, 1912
De Negri T. O. de Negri, Storia di Genova, edizione Firenze, 1986
Felloni 1984 G. Felloni, Struttura e movimenti dell'economia genovese tra Due e Trecento: bilanci e prospettiv
di ricerca, in Genova, Pisa e ii Mediterraneo tra Due e Trecento. Per ii VII centenario delia battaglia delia
Meloria, Genova, Sl.SP, 1984, p. 151-177
Lopez 1938 R S. Lopez, Storia delie colonie genovesi nel Mediterraneo, Bologna, 1938
Lunardi 1975 G. Lunardi, Le monet-e delia Repubblica di Genova, Genova, 1975
Petti Balbi 1961 Giovanna Petti Balbi, Giorgio Stella e gli Annales Genuenses, in Miscellanea di storia
ligure in onore di Giorgio Falco, II, FSIPSM V, Milano, 1961, pp. 140-143
Petti Balbi 1982 Giovanna Petti Balbi, Caffaro e la cronachistica genovese, Genova, 1982
Petti Balbi 1991 Giovanna Petti Balbi, Simon Boccanegra e la Genova del '300, Perugia, 1991
Pesce 1979 G. Pesce, II doge di Genova Giano di Campofregoso (1512-1513) ha battuto maneta, m
Quaderni Ticinesi di Numismatica e Antichita classiche, VIII, 1979, pp. 375-380
Pesce e Felloni 1975 G. Pesce e G. Felloni, Le Manete genovesi. Storia, arte ed economia nelle manete di
Genova dai 1139 al 1814, Genova, 1975
Ratto-Durazzo 1896 Collezione del fu marchese Giuseppe Maria Durazzo q.m Marcello - Manete -
medaglie - libri - ordinata e descritta da Rodolfo Ratto, Stabilimento tipografico genovese, Genova 1896
Rossi 1880 Cataloga delie manete medioevali e moderne componenti la collezione del cav. Giancarlo
Rossi di Roma, a cura di Raffaele Dura e di Giulio Sambon, Roma, dicembre 1880
Ruggero 1896 G. Ruggero, Nuove monete, in RIN, 9, 1896, 1, p. 6-7
Stack's 7 marzo 2006 Stack's, Auction march 7, 2006, New York, 2006 lot number 834.
Stella 1975 G. Stella, Annales Genuenses, a cura di Giovanna Petti Balbi, RIS XVII/2, Bologna, 1975.
Dario Ferro
Figura 1 - Genmino tipo IAll.'VA Figura 2 - Genmino tipo DVX IANVE

(Lun. 9, CNT 58 'ar.) QVA[M] DEVS P[RO]TEGAT
(Lun. 26, CNT 13 \ar.)
Figura 3 - Genm"ino tipo DVX

IANVENSIVM PRIMVS
(Lun. 33, Clv'l 161.)
Figura4A
Nuovi spunti di numismatica genovese: le manete di Giovanni Da MuT'ta e di Giano II Fregoso
Figura 4 B
Figura 5 - Grosso de! tipo DVX Figura 6 - Denaro DVX IANVE /

IANVENSIVM sigla / sigla CONRADV[S] REX (Lun. 30, CNI 123)
CONRADVS REX sigla
(Lun. 31, CNI 132)
Figura 7 - Mezzo grosso del tipo DVX

IANVE T / CONRAD REX
(Lun. 29. CNJ 114)
Dario Ferro
Figura 8 - GiO\·anni Valente: grosso con Figura 9 - disposizione <legii archetti

i trifogli DVX IANVE TERCIVS / sui grossi doge III normali
CVNRADVS REX
(Lun. 35 sim., CNI 17 var.)
Figura 10 - disposizione <legii Figura 11- Denaro minuto ad oggi

archetti su tutti i grossi dogali da I a XXI attribuito a Valeriano di Lussemburgo
(Lun. 18, CNI 54)
Figura 12 - Grosso IANVA QVA[M]

DEVS P[RO]TEGAT sigla/ A
CONRADVS REX C (Lun. 16, CNI 49)
Unea cronol09ica d•I penodl con emlnk>nl cll attribuzlone consollcllta ( - - 1
1138 .. 1316 1333 13:W 133e 1339 I~ 1350 1353 1356 1363 1370 1378 13ej ·- 1384 .
T' 1+ T T TT··1
1
1390 I 191 13B2
2•
1194
2•
13961397 1409
~ ~ ~
e:
i„i
...
cc
„'
o
:
li
'c
ic •
~
...
~
~I o
f
c
_J
Figura 13
Figura 14 - Giano li di Campofrego.so - Figura 15 - Denaro minuto di Giano II

Medaglia aurea con ritratto di Campofregoso (Lun. --, CNI --)
Figura 16 - Denaro minuto di Giano I Figura 17- Paolo di Campofregoso -

di Campofregoso (Lun. 93, CNI 7) Denaro Minuto che risulta inedito
+ r P. C r r CA r / C• . R .R (sigla) r
= rosetta a 5 petali (Lun. --, CNI --)
Figura 18 (Lun. 133, CNI 8) Figura 19 (Lun. 156, CNI 3 var.)
Figura 20 (Lun. 166, CNI 95 var.) Figura 21 (Lun. 167, CNI 1)
Figura 22 - Ingrandimenti delie lettere a sinistra de! castello

del nuovo denaro minuto al nome di Giano II di Campofrego.so, doge XXIII
CIRCULAŢIE VALUTARĂ PARALELĂ PE TERITORIUL

CEHOSLOVACIEI ÎN ANII 1949- 1992 1
Zbysek Sustek
Abstract
The author presents the evolution of the parallel payment means, expressed in
Western hard currencies and not in crowns, used in Czechoslovakia, during the
Communist and early democratic regimes (1949-1992): the DAREX and TUZEK bounds.
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial şi ale ocupaţiei germane, s-au manifestat în
Cehoslovacia în primul rând prin greutăţile, generate de distrugerea sistemului valutar naţional
şi pierderea unor valori materiale şi culturale. În acelaşi timp, mijloacele de producţie s-au
păstrat, în unele cazuri chiar s-au modernizat, dat fiind includerea întreprinderilor fruntaşe ale
ţării în componenţa industriei militare germane. Datorită acestui fapt, cât şi a ajutorului primit
din partea UNRRA, restabilirea sistemului industrial a fost rapidă şi cu succes, în primii ani de
după război.
Discrepanţele au apărut
doar în perioada trecerii puterii în mâinile partidului comunist,
în anul 1948 şi a declanşării Războiului Rece. Atunci au fost distruse rapid legăturile economice
tradiţionale, dat fiind izolarea economică a ţării. Drept rezultat al naţionalizării unor
întreprinderi americane şi a unor firme englezeşti, Cehoslovacia nu a mai primit din aceste ţări
nici măcar dotarea tehnică, deja comandată şi plătită, în particular pentru fabrica de laminare.
Nu s-au mai restituit ţării, nici cantităţile mari de aur, luat de către ocupanţii germani şi,
descoperit mai târziu de forţele armate anglo-americane, pe teritoriul German 2 •
Drept rezultat, ţara a resimţit insuficienţa valutară, atât de necesară, importului de
mărfuri de primă necesitate. Şi aceasta nu a fost o problemă pe termen scurt, caracteristică doar
pentru anii de după război, ci a devenit permanentă, pentru toată perioada, inclusiv până la
începutul anilor '90 ai secolului trecut. Una dintre încercările de soluţionare a problemei a fost
utilizarea aşa numitului export intern, prin crearea unor magazine „valutare„ speciale şi a
schimbului valutar paralel, exprimate formal prin aceeaşi unitate monetară, ca şi banii oficiali,
adică prin coroana cehoslovacă (Kcs.) şi helleri, dar cu capacitate de cumpărare mult mai mare.
În procesul de circulaţie a valutei paralele, în Cehoslovacia au fost înregistrate două perioade:
anii 1948-1953 şi 1957-1992. Prima perioadă s-a datorat activităţii scurte a întreprinderii
DAREX, cealaltă, care a avut o durată mai mare, întreprinderii analoage TUZEX.
Cu toate că problemele circulaţiei valutei paralele, au atras atenţia, tuturor straturilor
sociale din Cehoslovacia, din punct de vedere istoric, economic şi ştiinţific, nimeni dintre
cercetătorii profesionişti şi dintre colecţionari nu s-a ocupat de aceasta.
Primele lucrări3 pe această temă au apărut doar după sfârşitul emiterii valutelor
paralele, când, din păcate, multe documente de arhivă sau însemne bancare nu s-au mai păstrat.
1•Traducerea din limba rusă în limba română, Ana-Maria Velter.

2V. Divis, J. Vlcek, Na urat zlateho vezne, în Novinar, Praha, 1985.
3 R. Zukal, Tuzex, Tuzex ... Lidove noviny, 2, 1989, (3), 1990, pp. 8-9; V. Zdarsky, Co prinesla vnitrni
smenitelnost cs. koruny, în Ceskoslovenske Banky, 2 (19), 1991, pp. 4-5; Z. Sustek, Darexove a tuzexove
Zbysek Sustek
Astfel, scopul acestei lucrări nu a fost publicarea unor fapte noi, ci informarea cititorilor străini,
mai ales a celor din ţările foste socialiste, despre cele mai însemnate date, din punctul de vedere
al autorului, despre aceste emisiuni valutare şi, atragerea atenţiei faţă de tema, care este, într-o
măsură oarecare, comună acestor ţări.
Organizarea activităţii întreprinderii DAREX
Implementarea sistemului de comerţ pe valută.

Măsurile represive, luate în jumătatea a doua a anilor '40, cu scopul menţinerii valutei
forte pentru gospodăria naţională - deviza strict legiferată - , controlul valutar al corespondenţei
şi limitarea posibilităţii de a expedia mărfurile peste hotare drept „cadouri", au fost, de fapt,
metode ineficace în combaterea lipsei valutare.
Pentru lichidarea insuficienţei valutare, au fost deschise în anul 19484, pe data de 27
aprilie, în unele magazine mari, secţii speciale, sub denumirea de „Ex'', care vindeau străinilor
mărfuri pe valută, pe baza unor legi destul de complicate. După alegerea mărfurilor, clientul
trebuia să se adreseze la bancă, să schimbe o anumită sumă din valuta sa şi să primească o
recipisă în scris, cu care trebuia să se întoarcă la magazin, unde plătea în sfârşit marfa selectată
de el. Prin acelaşi document bancar, se primea şi permisul de solicitare a acestor mărfuri peste
hotare.
Cu scopul simplificării acestui sistem respingător, la începutul lunii februarie a anului
1949, au fost introduse cartele speciale, pentru străini, în valoare de 50, 100, 500 şi 1000 crone
(fig. 1), pe care le primeau la bancă prin schimbul valutar. Prezentându-le, respectivele persoane
puteau, contra cost, în secţiile „Ex", să cumpere marfa pe bani „oficiali". La fel puteau proceda şi
cetăţenii cărora rudele din SUA şi Canada le trimeteau valută în contul bancar şi, care primeau
dreptul de a face cumpărături în aceste secţii. Astfel, comerţul s-a înviorat şi, deja pe data de 10
februarie a anului 1949, aceste secţii, din magazine, s-au transformat în unităţi autonome,
bazate pe acţiuni DAREX - pentru export de cadouri.
Condiţiile de cumpărare în DAREX

Peste încă două luni, pe 15 aprilie 1949, în ţară a fost anunţată aşa numita ,,Amnistie a
devizei" Băncii Naţionale. Conform acesteia, toţi cetăţenii puteau vinde băncii, fără a fi
pedepsiţi, aur şi valută, pentru bani „oficiali". Pentru aceasta, primeau dreptul de a cumpăra la
DAREX o anume cantitate de marfă, care era confirmată de bancă prin indicarea valutei date
sau a cantităţii aurului, în transfer, în însemne bancare naţionale.
Pentru aur, oamenii primeau bani conform conţinutului în aur a dolarului american şi a
cursului oficial al dolarului în coroane (50 de coroane pe 1 dolar), adică 56 coroane pentru un
gram de aur pur. Pe când pentru valuta străină, nu întotdeauna primeau confirmare pentru
întreaga sumă, ci doar pentru o parte a acesteia, în dependenţă de bonurile valutare.
Toate cele 100 de procente ale sumei cursului valutar, le primeau, la schimbul dolarilor
americani şi canadieni, cât şi a francilor elveţieni şi belgieni. Doar 4i.1% din preţul cursului
valutar erau schimbate, în cazul lirei sterline englezeşti, iar în cazul schimbului de forinţi ungari,
pouk6.zky ako subeznemeny V Ceskoslovensku, în SlovNum, 15, 1998, pp. 89-150; idem, Nove poznatky o
tuztyovych pouk6.zkach: falzifik6.ty zo 60. rokov a skryt6. enusia z Bo. rokov, în Numizmatika,15, 2003,
pp. 31-44; Z. Sustek, V. Karasiewicz, M. Klim, Odberni poukazy Tuzexu, în Merkur revue, Brno, 2005.
4 z. Sustek, Darexove a tuzexove pouk6.zky ako subeznemeny V Ceskoslovensku, în SlovNum, 15, 1998, pp.
89-150.
470
Circulaţie valutară paralelă pe teritoriul Cehoslovaciei în anii 1949- 1992
unica valută permisă din ţările democraţiei populare, se dădea doar 24.7 % din valoarea lor.
Practic însă, avea loc doar schimbul unei anumite sume de dolari americani şi canadieni, alte
bancnote neschimbându-se.
Dreptul la cumpărături la DAREX, era confirmat prin document bancar de schimb al
valutei sau de vânzare a aurului, ştampilat, care avea următorul text:
,,Acest cont, conform directivei Nr. 13//49 este în acelaşi timp un ordin de
primire a mărfurilor cehoslovace de export de la întreprinderea DAREX, pentru
suma de coroane . Ordinul dat este
valabil pentru 30 de zile de la data emiterii, iar după acest termen îşi pierde
puterea de plată".
Sursele valutare pentru schimbul de bonuri DAREX

În afara unui schimb direct de valută, pe care cetăţenii o păstrau încă din anii de până la
război, ei mai puteau primi prin băncile cu devize (fig. 2) cadouri, în bani, de la rudele lor de
peste hotare, mai ales din SUA şi Canada, unde locuiau în jur de 2 milioane de slovaci şi cehi,
care emigraseră până la izbucnirea Primului Război Mondial, sau în perioada Marii Crize
economice din anii '30.
Chiar şi strategia de formare a magazinelor DAREX pe teritoriul Cehoslovaciei, lua în
consideraţie faptul că cel mai mare număr de emigranţi proveneau din regiunile sărace ale
Slovaciei şi Moraviei. De aceea, cel mai mare număr de magazine DAREX a fost deschis în aceste
regiuni, nu foarte populate, aşteptându-se ca anume aici, populaţia să primească cele mai multe
transferuri de bani. Este incontestabil faptul, că aceste confirmări bancare, primite de la rudele
de peste hotare, au fost permanent principalele surse, crescânde, de valută şi câştig prin DAREX
(fig. 3). Pentru atragerea lor în ţară, DAREX a trimis reprezentanţii săi peste hotare. Scopul lor
era publicitatea scopurilor sale cu intenţii benefice. Căci, schimbul valutei, ascunse cândva, sau
vânzarea aurului de către populaţia ţării, de regulă, nu depăşea 500 de coroane, uneori doar 50-
100 coroane; dar şi numărul doritorilor de a se lipsi de o aşa „greutate'', putea fi socotit pe
degete.
Introducerea însemnelor bancare cu o anumită valoare.

Pe data de 26 ianuarie 1950, în locul cartelelor, care confirmau schimbul de valută, au
fost introduse bonuri ale DAREX, în valoare de 50, 100, 500, 1000 coroane şi, bonuri
formulare (fig. 4) pentru sumele mici, bonuri emise de către Banca Naţională. În afară de
aceasta, DAREX însăşi emitea bonurile sale, a câte 1, 5, 10, 50 şi 100 coroane (nu e exclus să fi
existat şi pentru sume mai mari), în prezentare bilingvă: cehă şi slovacă (fig. 5), cu scopul de a
da monedă măruntă - mărunţiş - ca rest. Bonurile reprezentau mijloace speciale de plată în
magazinele DAREX, pe teritoriul Cehoslovaciei, dar cu o putere de plată limitată, timp de trei
luni de la data repartiţiei lor. Ele nu erau considerate mijloace oficiale de plată dar, până la
reforma banilor din anul 1953, reprezentau în mâinile populaţiei bani cu valoare reală.
Drept mijloc specific de plată, în magazinele DAREX, au mai fost plasate şi cecurile de
voiaj ale Băncii Naţionale Cehoslovace, care se vindeau pe valută.
Asortimentul din DAREX.

DAREX vindea, în majoritatea cazurilor, mărfuri produse în Cehoslovacia. În special
ţesături (confecţiile lipseau), lenjerie de pat, ceramică, aparate foto, magnetofoane, frigidere şi
alte electrocasnice, motociclete, automobile, cât şi produse marine, mai ales conserve. Marfă din
471
Zbysek Sustek
import era doar cafeaua, cacaoa, ciocolata, care se vindeau de asemenea pe cartele, sau în
magazinele comerciale - pe piaţa liberă.
Rolul sistemului DAREX

Activitatea sistemului DAREX poate fi evaluată doar la scara acelor timpuri, ca fiind
relativ de succes. Pe parcursul anilor 1949-1953 DAREX a vândut produse în valoare de 446,5
milioane dolari SUA, după cursul fixat în anii 1945-1953.
În contextul comerţului exterior al Cehoslovaciei, din anul 1948, această sumă era
echivalenta aproximativ cu 1/3 din costul exportului extern, în SUA, Elveţia şi Marea Britanie,
sau compensa balanţa pasivă de plăţi cu SUA, Suedia, Belgia şi Egipt, sau 1/5 din balanţa pasivă
cu Marea Britanie. După limitarea comerţului cu aceste ţări, valoarea ei putea să crească, dar, în
comparaţie cu valoarea banilor emişi în Cehoslovacia, în anul 1950, emisiunea de bonuri
DAREX a reprezentat doar 1,2 %, adică o sumă infimă. După determinarea valorii anumitor
sume din înregistrările rămase, precum şi după anumite cazuri de tranzacţie a valutei de peste
hotare şi a schimbului ei pe bonurile Darexs, se poate evalua, aproximativ, că numai pe bonurile
DAREX au schimbat valută în jur de 238.000 de persoane. Acest număr de clienţi ai DAREX-
ului corespunde şi numărului de bonuri. Aceasta înseamnă că doar 2 % din populaţia
Cehoslovaciei utiliza serviciile DAREX. În acest grup teoretic, unei persoane îi revine suma de
i.800 coroane DAREX, ceea ce corespundea cu 1/3 din salariul mediu din acele timpuri (5.000-
6.000 coroane). Pentru un locuitor al acestei ţări, în medie statistică, îi reveneau doar 30
coroane DAREX. Conform acestor date şi a faptului că majoritatea transferurilor de valută,
trimisă, nu erau mai mari de 10-20 dolari SUA, rezultă că banii primiţi puteau fi utilizaţi în
DAREX doar pentru cumpăratul unor cantităţi mici de mărfuri.
În situaţia acelor vremuri, când aproape că nu veneau turişti străini, comerţul ilegal cu
bonuri putea să se dezvolte doar în dimensiuni limitate. Adică, bonurile valutei paralele puteau
fi folosite doar într-o măsură limitată. Contemporanii activităţii DAREX, aproape că nu cunosc
cursul la negru al bonurilor, sau dau date contradictorii despre acestea, dar afirmă că bonurile
erau greu de căpătat. Însă tendinţa de creştere a profitului DAREX, demonstrează că ele ar fi
avut un rol mai mare, dacă DAREX nu ar fi fost lichidat în timpul reformei din anul 1953. De
aceea, bonurile DAREX pot fi considerate valută paralelă doar în perioada de funcţionare a
acestuia.
Datorită formării sistemului DAREX (1949), în Cehoslovacia au funcţionat trei pieţe:
1. Pe cartele cu preţuri mici, în bani oficiali (din ianuarie 1953, fiind închisă
pentru unele grupuri ale populaţiei);
2. Liberă (comercială), cu preţuri mari, în bani oficiali (deschisă pentru toţi);
3. Cu valută paralelă cu preţuri pe cartelă (accesibilă doar unui număr limitat de
cetăţeni).
Modelele Darex de peste hotare

DAREX a fost conceput după două modele străine. Primul prototip l-au reprezentat
firmele americane care, în scopuri comerciale, foloseau situaţia, când mulţi cetăţeni americani,
de origine europeană, se străduiau să-şi ajute rudele şi cunoscuţii din Europa, care erau ruinaţi,
şi le trimeteau colete cu produse alimentare, îmbrăcăminte, etc.
Aceste firme recomandau cetăţenilor americani seturi tipizate de colete, unde se
colectau cele mai necesare şi deficitare produse pentru locuitorii Europei - cafea, ciocolată,
s Z. Sustek, Darexove a tuzexove poukazky ako subeznemeny v Ceskoslovensku, în SlovNum, 15, 1998, pp.
89-150.
472
cacao, ţigări, ciorapi de damă, etc. După plata pentru marfă şi serviciile acordate, firma însăşi
trimitea pachetele, pe adresa dată, în Europa. Aceste firme, chiar şi prin ziarele cehoslovace,
impulsionau populaţia să ceară pachete (fig. 7). Din contră, în mod direct publicitatea DAREX
demonstra că valuta, care ar fi rămas în SUA în cazul pachetelor, este mai bine să fie schimbată
prin DAREX, în bani lichizi, în Cehoslovacia (fig. 8). În acest timp, în ziare se sublinia că
DAREX este exclusiv un fenomen cehoslovac şi, că în SUA există multe „darexuri", chiar şi dacă
se întâmplă ceva.
Un alt model, fără echivoc pozitiv, a fost forma sovietică Torgsin, cu toate că pentru
majoritatea populaţiei era ascuns acest fapt. Despre acest lucru, în Cehoslovacia se ştia doar din
auzite. În anii '30 cu acesta colaborau doar unele bănci, prin care emigranţii ruşi, care locuiau în
Cehoslovacia, îşi susţineau rudele din URSS 6 . Cu acesta au făcut cunoştinţă şi cetăţenii
cehoslovaci care, pe vremea aceea, lucrau în URSS, ca experţi străini în Interhelp, cât şi
diplomaţii, jurnaliştii şi turiştii. Influenţa Torgsin-ului poate fi demonstrată prin textele
asemănătoare sau prin adresele Torgsin-ului şi bonurile DAREX.
Lichidarea DAREX-ului
Drept urmare a reformei monetare, ca unic mijloc de plată pe teritoriul Cehoslovaciei au
rămas însemnele băneşti de forma celor din anul 1953, iar bonurile DAREX au ieşit din uz. Ele
au fost preschimbate în bani noi, după un curs total neconvenabil - de 50 : 1 - adică un dolar
SUA pe o coroană nouă; cu toate că nu era echivalentul valutei date: conform cursului oficial, 1
dolar SUA era echivalentul a 7,20 coroane noi.
Marfa plătită de către clienţi, dar care nu a fost ridicată la data reformei monetare,
putea fi primită la magazinul DAREX, până la date de 15 iulie a anului 1953 (adică, în termen de
6 săptămâni, după reforma monetară). Însă nu în toate cazurile clienţii au putut ridica marfa, ce
a generat multe sesizări negative.
Însăşi Societatea pe acţiuni DAREX s-a aflat de pe data de 20 iulie 1953 în stadiul
de lichidare, iar pe 2 septembrie 1958 a fost scoasă definitiv din registrul întreprinderilor în
funcţiune.
Organizarea activităţii TUZEX-ului

Reforma monetară din 31 mai 1953 a intensificat insuficienţa valutei forte. Cauza
principală a fost stabilirea cursului noii coroane, proces total greşit, mai bine zis, bazat pe iluzii
economice. Drept urmare a ordonanţei de partid, care afirma că: „ Valuta ţărilor capitaliste se
va dizolva şi că de pe acum este necesar să se ridice cursul coroanei", finanţele au determinat
valoarea teoretică a echivalentului în aur a unei coroane noi, aşa că ea a însemnat o reevaluare,
de până la 28 %. Conform cursului dat (50 coroane pentru 1 dolar, curs impus în anul 1945), 1
dolar SUA, după reformă trebuia să fie echivalat cu 10 şi nu cu 7,2 coroane noi. Dar, ca rezultat
al devalorizării majorităţii valutelor occidentale, practicată în anul 1949, (în medie cu 40-50%),
cursul trebuia să oscileze în limitele a 14-15 coroane noi, ca să poată păstra echilibrul comerţului
cu aceste ţări.
În aceste condiţii, a devenit inconvenabil să se schimbe valuta străină pe coroane.
Rudele cetăţenilor cehoslovaci, care locuiau în occident, au început să trimită mărfuri în loc de
bani. Ca urmare, după reforma monetară, numărul de pachete cu cadouri a crescut mărit, iar
numărul transferurilor de bani a scăzut.
6JI. KpaCKOBCKa, 3 aaaHix 'l.acia, în EXCO s.r.o., Presov, 1999.
473
Zbysek Sustek
Din cauza situaţiei existente, însăşi cetăţenii Cehoslovaciei refuzau să primească valută
de peste hotare, iar cei ce lucrau peste graniţele ţării, când se întorceau acasă cheltuiau banii şi
aduceau marfă, speculând impozitele vamale mici. Diplomaţilor străini le era mai convenabil să
plece după produse la Viena, decât să le cumpere la Praga. Astfel, în această perioadă, în
Cehoslovacia se înregistra o acută insuficienţă valutară, chiar şi pentru susţinerea ambasadorilor
săi peste hotare (fig. 10 ).
Primul pas, în soluţionarea acestei probleme, a fost vânzarea, în anul 1956, în ţările
occidentale, a cartelelor de deservire a turiştilor care veneau în Cehoslovacia, cu o primă de 200
% faţă de cursul oficial. Al doilea pas, efectuat în iarna anului 1957, a fost un experiment -
crearea, pe lângă ambasadele străine din Cehoslovacia, a unor magazine, care vindeau
personalului diplomatic mărfuri în valută. În acest caz, valuta, primită de diplomaţi ca salariu,
rămânea în Cehoslovacia. Un al treilea pas a fost efectuat în luna mai a anului 1957, după model
sovietic: în cazul cumpărării sau vânzării de valută, cu bani lichizi, cetăţeanul primea o
compensaţie la prime (bonus) de 100 % faţă de cursul oficial. Această formă poate fi numită
devalorizare ascunsă a cursului real, existent pe atunci, care era de 14,4 coroane pentru 1 dolar
SUA. Pasul al patrulea a fost deschiderea, pe data de 1 iulie a anului 1957, a magazinelor valutare
ale întreprinderilor comerţului exterior TUZEX, care vindeau marfă cehoslovacă de export, pe
valută, conform preţurilor medii ale pieţei mondiale. Însă, la înfiinţarea magazinelor TUZEX, ca
mijloc de plată nu s-a folosit valuta, deoarece, prin legea devizei, era interzisă posesia liberă a
valutelor ţărilor străine de către cetăţenii ţării. Astfel, comerţul se efectua doar pe bonuri, cu
preţ consemnat pe ele şi exprimat formal în coroane.
Cursul bonurilor TUZEX

Banca de stat vindea bonuri, după cursul oficial (7,2 coroane pe 1 dolar SUA) şi le
cumpăra cu o primă de 100 % (14,4 coroane pentru un dolar SUA). Din această cauză, 1 coroană
TUZEX era echivalentul a două coroane normale. Însă, în scopul atingerii unui echilibru al
preţurilor unor mărfuri de la TUZEX şi piaţa internă, s-a format un curs neoficial, de 1 coroană
TUZEX pe 5 Kcs. normale. Cu toate că acest curs nu era oficial, el era utilizat în documentele
oficiale. În primul rând a celor poliţieneşti, în timpul cercetării activităţii criminale, sau de
speculare cu bonuri. Acest curs avea loc în limitele de la 3,5 până la 7,0 Kcs, inclusiv până în
anul 1988. Aceste variaţii de limite depindeau de câţiva factori. Cursul scădea până la 3,5 Kcs.
pentru 1 TKcs., în concordanţă cu creşterea numărului bonurilor de schimb, mai ales în Slovacia
de Est, unde multe persoane primeau, în mod regulat, bani de la rudele de peste hotare. Acelaşi
curs putea fi utilizat şi în rapoartele privind devizele de schimb economisite din cheltuielile de
deplasare, efectuate în ţările socialiste (fig. 11). După ocupaţia sovietică, în toamna anului 1968
cursul s-a ridicat până la 7 Kcs. În alte timpuri, schimbul valutar practicat pe stradă, de către
persoane străine, nu ieşea din limitele de 4,5-5,5 Kcs.
Legislaţia care prevedea schimbul valutar şi a devizelor

Legislaţia care prevedea schimbul valutei pe bonuri şi devize, a fost la început
complicată, dar treptat s-a simplificat în folosul populaţiei. Iniţial, cetăţenii RSSC puteau
schimba bonurile pe bani lichizi, fără limită, doar pentru valută, iar turiştii străini, doar dacă
prezentau un document, că au schimbat deja o sumă obligatorie de bani legali, după cursul
oficial.
Pachetele de devize, sub forma de bani sacrificaţi - pensii, onorarii, moşteniri, bani la
CEC şi mijloacele reieşite din economiile făcute din deplasările efectuate peste hotare - erau
împărţite, adesea, în două părţi: 40 % puteau fi schimbate pe bonuri, iar 60 % doar pe bani
474
legali, după cursul oficial, fără prime (bonus). Însă suma aceasta, în procente, nu trebuia să fie
mai mare de 25.000 TKcs-uri, mai sus de această sumă, trebuiau schimbate devizele, după
cursul oficial, pe bani legali. Credem că aceste limitări scădeau în felul următor:
- de la data de 24 septembrie 1958, împărţirea cotelor deviză în 40 % şi 60 % a fost
limitată la suma de 62.000 coroane, iar în cazul unei sume mai mari, schimbarea devizelor se
practica cu o primă (bonus) de 100 %.
- din septembrie 1963, s-a făcut posibilă schimbarea pe bonuri pentru toate devizele,
primite sub formă de moştenire din SUA şi Canada; în bonuri ceheşti, doar până la suma de
35.000 TKcs-uri, iar ceea ce rămânea, trebuia transferat într-un anumit cont al Băncii
industriale (Zivnostenska banka), de la care posesorul putea scoate doar 5.000 TKcs-uri pe
an.
- de la data de 2 ianuarie 1964, divizarea cotelor deviză în 40 % şi 60 %a fost radiată din
plăţile efectuate pe baza compensaţiilor rasiale şi a altor forme de urmărire.
- de la data de 27 aprilie 1966, divizarea cotelor deviză în 40 % şi 60 % a fost radiată din
toate formele de plată efectuate din ţările capitaliste şi Jugoslavia, în afara pensiilor pentru
văduvele şi rudele soldaţilor. Toate băncile au primit listele acestor persoane.
Lista devizelor şi valutelor care puteau fi schimbate pe bonuri TUZEX includea:
- valuta tuturor ţărilor capitaliste, şi Jugoslavia;
- devizele tuturor ţărilor capitaliste, iniţial excluzând Egiptul, Finlanda, Islanda, Turcia
şi devizele tuturor ţărilor socialiste, inclusiv Jugoslavia (apoi această normă a fost lărgită pentru
devizele tuturor ţărilor capitaliste, fără exclusivitate);
- de la data de 17 septembrie 1959, devizele tuturor ţărilor socialiste, căpătate sub forma
unor economii din mijloacele băneşti provenite din deplasări, devizele angajaţilor, care primeau
salarii de la organizaţiile sovietice, inclusiv studenţii şcolilor militare şi de partid, plecaţi în
URSS (de la 18 mai 1966, Banca industriilor dădea pentru banii acumulaţi din deplasări şi în
timpul lucrat în ţările socialiste, prime de 20 %);
- de la data de 27 aprilie 1966, erau valabile de asemenea, şi devizele din ţările socialiste,
primite ca onorariu.
De dreptul de a schimba devizele pe bonuri TUZEX, au fost lipsiţi groparii şi persoanele
care aveau grijă de morminte.
Sursele valutare şi devizele pentru schimbul de bonuri.

Din cele expuse mai sus, reiese că erau destule mijloace legale de a primi bonuri
TUZEX. Dar ele nu puteau satisface necesităţile populaţiei întregii ţări, pentru a face
cumpărături la TUZEX. Până în anii '60, în afară de beneficiarii diverselor plăţi din afara ţării,
surse operaţionale ilegale, la negru, aveau doar angajaţii hotelurilor şi a căminelor, unde locuiau
studenţii străini şi prostituatele.
În anii '70-'80 au fost organizate reţele de schimb valutar, care acţionau mai ales pe
străzile oraşului Praga, unde se adunau mulţi turişti; mulţi alţii activau „pe marile şosele,
opreau în autocarele cu turişti din occident, în drum spre Praga şi le propuneau să-şi schimbe
valuta". În acest trafic erau cooptaţi de „bună voie", prin metode mafiote, şi şoferii, care
transportau turiştii. În faţa magazinelor TUZEX stăteau mereu oameni care propuneau să
schimbe valută. Astfel, cine dorea să cumpere ceva din magazinele TUZEX şi nu avea surse
legale de procurare a bonurilor, în orice moment putea să le cumpere de la aceste persoane.
Această activitate, chiar dacă nu era legală şi oficial era urmărită, de fapt se practica la scară
largă.
475
Zbysek Sustek
Pentru a atrage pe străini spre cumpărăturile din TUZEX, sau să-i impulsioneze să facă
tranzacţiicu cetăţenii cehoslovaci, sistemul TUZEX (după exemplul DAREX) a creat peste
hotare o mare reţea de reprezentanţi, care lucrau cu bonurile acestuia.
Perioada puterii de plată a bonurilor

Puterea de plată a bonurilor era limitată, iniţial la 3 luni după data procurării lor, apoi,
din data de 5 februarie 1961, acest termen a fost mărit (dându-i şi dreptul de feed-back) până la
6 luni. Mai mult decât atât, termenul de valabilitate nu era controlat la bonurile de 0.5, 1 şi 5
TKcs., cu toate că posedau o ştampilă calendaristică. Bonurile de câte 0.5, 1, 5 TKcs., cu ştampilă
calendaristică, şi-au întrerupt oficial acţiunea la u august 1965. De la data de 31 ianuarie 1981,
perioada de plată a bonurilor de 10 TKcs. şi mai mari, a fost prelungită pe un termen de un an,
de la data înmânării. În afară de aceasta, TUZEX, pe parcursul întregii sale activităţi, a avut
dreptul de prelungire a perioadei puterii de plată a bonurilor, conform deciziei proprii,
consemnând aceasta, printr-o anumită ştampilă. În practică însă, această metodă se utiliza rar.
Tot în cazuri excepţionale, se prelungea automat termenul puterii de plată a bonurilor de orice
valoare, care nu au fost controlate timp îndelungat. Neoficial, aceasta se efectua de către
vânzători pentru cunoştinţele şi rudele lor, schimbându-le bonurile învechite, cu cele abia
primite pentru marfa cumpărată, care posedau un termen mai mare de acţiune.
Oficial, prelungirea termenului forţei de plată a bonurilor, se putea face prin anumite
conturi în bancă, din care se puteau selecta sumele necesare, la dorinţă, sau să se plătească
mărfurile prin virament. Pentru aceste scopuri existau carnete CEC. Pentru angajaţii care plecau
în deplasări îndelungate peste hotare, se deschideau conturi speciale. Din ele, se putea scoate
orice sumă de bani, în orice moment. Dar, spre deosebire de banii puşi la CEC, din aceştia nu se
luau impozite pentru depozitare.
Tipizarea numismatică a bonurilor TUZEX

Bonurile TUZEX reprezintă un sistem complex de însemne bancare, care reflectă
schimbarea regulilor de vânzare, statutul legal al TUZEX-ului şi a însemnelor devizelor, precum
şi amplificarea protecţiei lor faţă de posibilitatea de a fi contrafăcute. În activitatea TUZEX-ului
cupoanele se schimbau rar. În anul 1957 au fost emise bonuri în valoare de 1, 5, 10, 20, 50 şi 100
TKcs. Această serie a fost completată în anul 1958 prin cupoane mici, de câte 50 helleri şi,
posibil, în acelaşi timp cupoane a câte 71,5 TKcs, care corespundeau exact valorii de 10 dolari
SUA şi, ar fi trebuit să îmbunătăţească operaţiile bancare. Numai că au fost editate (emise) în
cantităţi mici şi, în anul 1963, au fost scoase din uz. De la data de 1 ianuarie 1979, au fost
introduse cupoane cu nominalul de 500 TKcs, necesare pentru cumpărarea unor mărfuri
scumpe pentru acele vremuri.
După forma exterioară, putem deosebi două tipuri de bonuri, foarte simple, bazate pe
designul grafic al bonurilor DAREX - pentru anii 1957-1960 şi, noul tip al anilor 1960-1992, cu
design grafic asemănător biletelor Loteriei de Stat Cehoslovace din anul 1957.
Bonurile tuturor emisiilor anilor 1957-1973 poartă denumirea de: „Ordin de plată
pentru procurarea mărfurilor de export" (în limba cehă - ,,ADBERNY POUKAZ NA N Â
KUP EXPORTNIHO ZBOZI'', în slovacă - „ODBERNY POUKAZ NA N Â KUP
EXPORTNE E HOTOVARU').
În cadrul primului tip, există 2 emisii:
1. Din anul 1957, cu lonjeron (fig. 12), pentru a da date despre schimbul făcut
(lonjeronul rămânând în bancă), iar seria era exprimată printr-un număr.
476
2. Din anul 1959, fără lonjeron (fig. 13), cu seria exprimată în litere.
3. Din anul 1960 - fără lonjeron, cu text despre mărirea posibilităţilor de schimb invers,
a bonurilor, pe bani oficiali, cu o primă (un bonus) de 100 %.
În cadrul tipului doi, există 6 emisiuni:

4. Din anul 1960, în textul căreia era abreviată denumirea statului - RSSC - literele
cuvântului PRAHA, în textul PODNIK ZAHRANICNIHO OBCHODU PRAHA, sunt mai
mari decât ale celuilalt text, hârtia este cu filigran; pentru bonurile nominale de 100 TKx. de
culoare cafenie (fig. 14-15), pe revers, ca element de siguranţă, o reţea simplă, tubulară, de tip
guilloche (fig. 16-17).
5. Din anii 1962-1969 - în textul cărora era abreviată denumirea statului - RSSC -
literele cuvântului PRAHA, din textul PODNIK ZAHRANICNIHO OBCHODU PRAHA,
sunt mai înalte decât cele ale textului întreg, hârtia bonului de 100 TKx. este fără filigran, de
culoare violet (fig. 18).
În cadrul acestei emisiuni au fost efectuate treptat modificări la unele cupoane, astfel
aceste bonuri căpătându-şi forma definitivă:
biletele bancare de 0.5 şi 1 TKx.:
- din anul 1966, pe avers, în colţul stâng de sus, au fost tipărite anul şi luna emisiei;
- pe bonurile din anul 1969, apare filigranul, iar pe verso rămân fără schimbare;
cupoanele de 5 TKx.:
- din anul 1965, pe verso primesc o rozetă elaborată, cu inscripţia TUZEX (fig. 19);
- cele din anul 1966, pe avers, în colţul stâng de sus, au tipărite anul şi luna emisiunii;
- cele din anul 1969, au fost tipărite pe hârtie cu filigran;
biletele bancare de 10 şi 20 TKx.:
- cele din anul 1965, pe verso, au o rozetă elaborată, cu inscripţia TUZEX (fig. 19);
- cele din 1969, au fost tipărite pe hârtie cu filigran;
bilete bancare de 50 şi 100 TKx.:
- cele din anul 1965, pe verso au o compoziţie făcută din fragmente de diverse rozete
guilloche, sub formă de stea, cu inscripţia TUZEX (fig. 20);
- din anul 1969 au fost introduse texte în limba slovacă, a fost efectuat un desen mai
elaborat pe partea stângă - un scut mărit - unde e înscrisă valoarea, pe plasa de securizare au
fost efectuate rozete guilloche mai complexe; la toate colţurile de pe verso au fost introduse 6
fragmente de rozete guilloche (fig. 21), iar hârtia e cu filigran.
6. În anii 1969-1977, în textul de pe avers, a fost schimbat textul statutului Tuzex,

conform noii transformări în de Societate de acţionari: în limba cehă - AKCIOVÂ
SPOLECNOST PRAHA, în slovacă - UCAST INÂPSKA SPOLOCNOST PRAHA, iar
cuvântul PRAHA nu mai era scris cu litere mai înalte decât celelalte.
7. În anii 1973-1980, în textul de pe avers, a fost schimbat textul statutului TUZEX-ului,

care a fost transformat în Intreprindere a Comerţului Exterior: în limba cehă - PODNIK
ZAHRANIHO OBCHODU PRAHA, în slovacă - PODNIK ZAHRANICNEHO
OBCHODU PRAHA (fig. 22).
8. În anul 1980, a fost schimbat textul de pe avers „3A1iOPHhIM OPDEP", care dă

posesorului dreptul de a plăti mărfurile existente în întreprinderea de comerţ exterior TUZEX,
477
Zbysek Sustek
pentru devize: în limba cehă - ODBERNI POUKAZ, KTERY OPAVNUJE JIEHO

DRZITELE UHRADIT KUPNI CENU ZBOZI PRODĂVANEHO JMENEM PODNIKI
ZAHRANICNIHO OBCHODU TUZEX ZA DEVIZOvE PROSTREDKY, în slovacă -
textul era aproape identic (fig. 23).
9. În anul 1989, marginile aversului nu mai sunt albe, ci color, iar pe avers, în stânga şi
dreapta câmpului, este amplasată sigla TUZEX-ului, sub forma globului pământesc (fig. 24).
Conform datelor existente, aproximativ de la începutul anilor '60 până în a doua

perioadă a anilor '70, în limitele fiecărei emisiuni, sau a modificării ei, există în reţeaua
reprezentanţilor TUZEX o emisie paralelă a bonurilor, pentru vânzare peste hotare. Aceste
bonuri aveau putere de plată pe tot teritoriul Cehoslovaciei şi, din punct de vedere legal, ele se
deosebeau de bonurile de emisie domestică, doar prin aceea că nu puteau fi schimbate în băncile
cehoslovace pe valută.
Dreptul de schimb invers îl avea doar reprezentantul de peste hotare. După aspectul
exterior, până în anul 1960 ele se deosebeau de cele „locale" printr-o margine zimţată, în stânga
(fig. 25), mai târziu primind şi un imprimeu roşu (pentru valorile de 1, 5, 10, 100 TKx.), sau
verde (pentru valorile de 0.5, 20 şi 50 TKcs), şi posedau două cercuri şi litera Z de culoare albă,
plasate în centru (fig. 26). În afară de aceasta, ele aveau şi o altă succesiune a numerotării.
Ultimele bonuri ale emisiunii, cu cercuri, au fost tipărite la începutul anului 1978, dar este
posibil să se fi tipărit pe ascuns emisiuni până în anii '80. Această ipoteză este susţinută de
analiza numerotaţiei materialului conservat, care a fost tăcută doar pentru bonurile de 1 şi 5
TKcs.
Bonurile TUZEX contrafăcute.

Cu toate că au fost multe încercări de a contraface bonuri TUZEX (mai ales la sfârşitul
anilor '80), din toate doar în două cazuri astfel de bonuri false au apărut în circulaţie. Unul
dintre aceste cazuri a avut urmări grave. Falsificatorii, posibil, lucrau în Republica Federală a
Germaniei. Bonurile în valoare de 50 şi 100 TKcs. erau tipărite prin clişee speciale, pregătite, ce-
i adevărat, la o calitate îndoielnică. Pe teritoriul RSSC ajungeau adesea, prin cei care veneau din
Austria. În circulaţie aceste bancnote s-au putut regăsit din august 1968, până în vara anului
1970. În anul 1969, de exemplu, datorită acestor contrafaceri apărute pe piaţa, nivelul tehnic al
bonurilor a înregistrat un salt calitativ (vezi mai sus).
Un alt caz s-a derulat la Bratislava. Aici televiziunea a pregătit ca recuzită fotografia
unifacies a bonurilor de 100 TKcs., cu care apoi unul dintre colaboratori a încercat să plătească
într-un magazin real.
În afară de aceste două episoade cu bonuri false, au mai fost identificate câteva cazuri,
când bonurile ieşite din uz, pregătite pentru lichidare, au fost reintroduse în circulaţie. Unul
dintre aceste cazuri a avut loc în anul 1988, la filiala Băncii de Stat din Bratislava. În mod oficial,
bonurile TUZEX nu erau socotite drept bani, schimbul de valută şi devizele pe bonuri nefiind
obiectul activităţii agenţiilor de schimb?. Din această cauză, ori cât de paradoxal ar părea, nu
exista nici posibilitatea de urmărire penală a actului de falsificare a bonurilor, drept act de
falsificare a unor bani, ci, doar ca o schimbare şi falsificare a unui document de lucru.
7 V. Zdarsky, Co prinesla vnitrni smenitelnost cs. koruny, în Ceskoslovenske Banky, 2 (19), 1991, pp. 4-5.
478
Volumul emisiunilor de bonuri

Date complete despre numărul de bonuri emise nu s-au păstrat. Conform datelor
prezente şi a analizei numerotaţiei bonurilor conservate, care corespunde numărului de bonuri
de anumite valori, se poate face o estimare, doar aproximativă. Astfel, reiese că în perioada de la
I iulie 1957, până la data de 30 iunie 1992, au fost emise bonuri în valoare totală de 16 miliarde
TKcs. 8 . Această perioadă poate fi împărţită în patru etape:
I. anii 1957-1959 - când în fiecare an se editau bonuri în valoare de aproximativ 50
milioane TKcs.;
2. anul 1960 - când suma preţului lor s-a ridicat la 120 milioane TKcs.;
3. anii 1961-1968 - când preţul s-a ridicat, aproximativ, la nivelul atins în anul 1960,
adică până la 120 milioane TKcs.;
4. anii 1969-1973 - când, în fiecare an, valoarea s-a ridicat la 580-600 milioane TKcs.;
la acest nivel s-a păstrat până în vara anului 1992.
Această ascensiune poate fi explicată, în primul rând, prin sporirea numărului de

călătorii turistice şi a unei politici economice active a Cehoslovaciei în ţările socialiste şi a celor
în curs de dezvoltare. Pe de altă parte, ea s-a datorat şi unui val mare de emigrări, după ocupaţia
sovietică din august 1968, precum şi înregistrării cu succes a emigranţilor în ţările occidentale.
Fenomenul stabilizării cursului bonurilor TUZEX, după anul 1969, dezvăluie faptul că în
acea perioadă au fost consumate în totalitate resursele de valută şi de devize. În acelaşi timp a
avut loc o îmbunătăţire a asigurării pieţei interne, a fost mărită cantitatea de importuri şi lărgit
procesul de vânzare prin bani efectivi. Populaţia a obţinut şi posibilitatea de a pleca în ţările
occidentale „cu voia de a schimba banii autohtoni pe valută", ceea ce a diminuat interesul
populaţiei de a mai cumpăra marfă de la TUZEX.
Dacă am lua cursul valutar de pe piaţa neagră a 5 şi I TKcs, atunci suma costului anual
al banilor din circulaţie, din anii '70-'80, a atins 2,9 miliarde TKcs., adică în jur de 5 % din banii
care circulau normal în acele timpuri. Anularea clauzei formale de interzicere a revânzării
bonurilor pe teritoriul Cehoslovaciei, precum şi lipsa unei clauze asemănătoare în Ordinele
Ministerului Finanţelor, în ce priveşte statutul legislativ al TUZEX, ar părea că a legalizat piaţa
neagră, dar, de fapt, a condus la îndeplinirea rolului de valută paralelă de către coroanele
TUZEX.
Alte mijloace de plată şi hârtii de valoare, în legătură cu TUZEX
Deoarece schimbul valutei pe bonuri nu prea atrăgea populaţia să facă cumpărături la

TUZEX, Ministerul Finanţelor a permis, de pe data de 3 aprilie 1964, plata în valută pentru
străini, iar din decembrie acelaşi an, şi prin cecuri ale banilor străini, sau cecuri de voiaj ale
Băncii de Stat din Cehoslovacia (fig. 27-29), care erau vândute în ţările capitaliste.
Deoarece TUZEX vindea, mai ales în anii '60, cărbune şi materiale de construcţie şi nu
avea terenuri şi depozite pentru acestea, trebuia să se adreseze unor întreprinderi specializate,
în magazinele cărora aceste mărfuri erau date prin taloane anumite ale TUZEX. Vânzarea
petrolului şi a benzinei era asigurată printr-un paragraf anume. La începutul anilor '90, în
8z. Sustek, Darexove a tuzexove poukazky ako subeznemeny V Ceskoslovensku, în SlovNum, 15, 1998, pp.
89-150.
479
Zbysek Sustek
timpul crizei de petrol şi benzină, taloanele TUZEX reprezentau unica posibilitate de cumpărare
pentru străini. Termenul limitat al perioadei puterii de cumpărare a bonurilor TUZEX (vezi mai
sus), a impus atât acestei organizaţii, cât şi bancherilor să găsească mijloace şi o cale de ocolire a
schimbului bonurilor şi, să dea posibilitate populaţiei să-şi depună banii în coroane TUZEX. În
acest scop, pentru populaţie au fost deschise conturi curente la Banca Industriilor. Deoarece
unii clienţi ai Băncii Industriilor luau în fiecare zi sume mai mari de 5.000 TKcs. (de opt-nouă
ori mai mari decât salariul mediu lunar), la sfârşitul anilor '80 au fost găsite alte mijloace de
simplificare a operaţiunilor bancare. Soluţionarea problemei a fost făcută prin introducerea
primelor cărţi de credit în RSSC, emise de Banca Industriilor (fig. 30).
Asortimentul mărfurilor din magazinele TUZEX

În concordanţă cu denumirea şi scopul iniţial, TUZEX vindea numai marfă produsă în
ţară. Încă la începutul anilor '60, după cum am mai arătat, marfa de import din aceste magazine
era cafeaua, cacaoa, ciocolata, unele băuturi alcoolice, automobile „Fiat" şi „Renault" (ultima
marcă vânzându-se pe piaţa internă după liste speciale). De la mijlocul anilor '60, asortimentul a
fost predominat de mărfurile de import, în special: haine de damă, utilaje electronice şi
automobile (inclusiv sovietice şi ale Germaniei de Est); la sfârşitul anilor '80 s-au adus şi
computere. Faptul că TUZEX nu mai vindea demult mărfuri autohtone - „de acasă" - a încetat să
fie ascuns abia la începutul anilor '80. Atunci a fost schimbată şi denumirea bonurilor din
„ORDIN de cumpărare a mărfurilor de export" în „ORDIN de colectare a
mărfurilor de export", fapt care dădea posesorului bonului dreptul de a plăti marfa, avută la
vânzare în întreprinderile comerţului exterior TUZEX, sub forma de devize (vezi mai sus).
În unele cazuri, TUZEX cumpăra marfă de joasă calitate, de provenienţă dubioasă, fapt
ce conducea la reclamaţii. În cazul acumulării în depozitele sale a mărfurilor nevandabile,
TUZEX, în anii '60, răspândea zvonuri despre lichidarea sa grabnică, cu scopul atragerii
posesorilor de bonuri pentru cumpărare.
Sfârşitul activităţii TUZEX
În condiţiile introducerii, în anul 1990, a coroanei cehoslovace convertibile, a

deschiderii, cu un an înainte, a hotarelor occidentale, a posibilităţii de a vinde valută străină
(chiar şi în cantităţi mici) şi, a simplificării asigurării pieţii interne cu mărfuri şi lichidităţi,
existenţa TUZEX şi-a pierdut sensul. După implementarea noii legi a Băncii de Stat, în anul
1992, vânzarea bonurilor a devenit ilegală, din care cauză, la data de 1 iulie 1992, vânzarea
mărfurilor în aceste magazine, prin bonuri, a luat sfârşit. Bonurile din anul 1989 au fost
schimbate la bănci, până la sfârşitul anului 1992, conform unui curs de 5,5 TKcs = 1 DM, sau
conform cursului la zi, pe bani oficiali. Bonurile emise mai devreme, au fost schimbate doar în
coroane cehoslovace. În acest timp, au fost lichidate şi toate conturile în coroane TUZEX, fiind
convertite în TKcs., iar lichidităţile rămase au fost schimbate pe orice valută convertibilă, sau în
coroane cehoslovace.
După anularea vânzărilor pe valută şi bonuri, TUZEX a continuat să participe la
vânzarea mărfurilor pe coroane, la fel ca celelalte firme comerciale, dar într-o măsură limitată.
După o inerţie neclară, conducerea TUZEX a planificat să emită în anul 1992 noi bonuri
cu valori mari (500, i.ooo şi 5.000 coroane), pe care le-ar fi vândut reprezentanţii săi în
străinătate, pentru a atrage turiştii străini în Cehoslovacia. Această emisie nu a fost însă admisă
de către Ministerul Finanţelor. Mai mult decât atât, din ianuarie 1998, TUZEX a intrat în
procesul de lichidare.
Circulaţie valuta1"ă paralelă pe teritoriul Cehoslovaciei în anii 1949- 1992
Concluzii
DAREX a activat în condiţiile unor graniţe aproape închise, de limitare a turismului

activ, ducându-şi existenţa doar pe contul jurnaliştilor, a oaspeţilor care veneau la casele de
odihnă renumite (Karlory Vary, Piestany), a deplasărilor efectuate peste hotare în interes de
serviciu, a unor salarii medii, relativ mici ale populaţiei, în cadrul unei asigurări limitate pe
cartele şi în atmosfera unei presiuni politice drastice, de început a anilor '50.
Din această cauză, rolul activităţii sale, relativ scurte, pentru economie şi societate a fost
mai mic decât a TUZEX-ului.
În comparaţie cu alte sisteme de acest tip, existente peste hotare, cum ar fi Torgsin din
Uniunea Sovietică, implementarea şi dezvoltarea DAREX-ului a prezentat o tendinţă contrară,
deoarece DAREX s-a dezvoltat pe baza inducerii unor cartele speciale, strict pentru un cerc
restrâns de persoane, prin crearea unei valute paralele, sub forma unor însemne băneşti,
utilizate într-un scop anume. Gradul de evoluţie atins de DAREX, a devenit baza ideii şi sursa
redeschiderii sale, după patru ani de la lichidare, sub forma unei altei intreprinderi.
TUZEX şi-a avut activitatea, la începuturi, după aceleaşi reguli ca şi DAREX. Dar
circumstanţele activităţii sale au fost cu totul altele şi, aproximativ din anul 1960, acesta a
deschis calea evoluţiei comerţului, fenomen care, la începutul anilor '50, era aproape imposibil.
Datorită pieţei negre de schimb valutar, aproape legalizată, de serviciile TUZEX a
profitat un număr de persoane din ce în ce mai mare. Coroanele TUZEX, chiar de la începutul
anilor '60, puteau fi socotite aproape valabile, ca şi banii oficiali, iar din punctul de vedere a
cetăţenilor simpli, drept o valută paralelă foarte utilă, pe care mulţi o preferau ca şpagă.
Pe de altă parte, este necesar să stabilim că apariţia valutei paralele este o caracteristică
ce denotă dereglarea relaţiilor economice normale, care prezintă un fenomen negativ gra\f9.
Aceleaşi lucruri, din punct de vedere social şi etic, le putem spune şi despre activitatea
TUZEX-ului. Cu toate că TUZEX-ul a dat posibilitate multor persoane să-şi îndeplinească visele,
e necesar să ţinem minte, în primul rând, faptul că aproape 40 de ani a fost cultivată
neîncrederea populaţiei faţă de produsele de provenienţă naţională. Această neîncredere a
influenţat căderea economiei de după 1989, pătrunderea nefundamentată a mărfurilor din
străinătate (adesea de joasă calitate), pe piaţa din Cehoslovacia, precum şi stereotipul psihologic
(de gândire) al populaţiei, care abia după 15 ani a început, foarte încet, să se schimbe.
9 M. Horna, Soubeznamena a problem cernych cen, Praha, 1948.
Zbysek Sustek
131~32
• cr.io 1:Jl932 O
Odbiml poukaz na exportnl zboif
pro devisoveho clzozemce
dohodnoty Kcs 50·-
Plat l m-....e. ... •""' •'f"'Q••„
Ttnto Odt>4mt C>OtJ\.U oi>.rtv1'u1• dev1-.criko c•-.Olemce,.
•b1 .n_kouo•l " ,..14t1f •lal'oftfljch occnodt-'k n »et
1-.portn' tbOIJ ta_ v~rony_ kfe.(6 1'4n•I\. ~r dojt,1d '1-0rn
~rodtfM
Odbernl poukn na eit!fortnf zbi.tf

pro devi:soviho cl:tozemce
Jm '''"
do..bodnoty Kc• 1000-..
0 lUM
Figura 1
TO ' MAIL
, TRANSF'CR
~ fi UIUl't.
:11.M1 • • •
CITY 8.lH ,r,I 6.)') 7 • DG G7 S !l 4
34Tit ST. BR. „„ •. , •.. ,
•..•. ~„ ..... 1.::.- •• „.~.• „„ ............„ • ",,. • }~f.1.~ „ ... „_
.~„
)
•o t\
... . . .
.-•1•• • fH•·lf ...
-\...„„ .• . „„,. .„"' ,.•
..i„rl ~·t„ f f ·••-••4 • - ••Tt t •o-.1 I•
~„ - ' •4 ••••• „„ ....... _„. ...„. . ... .„. •' •• ,.,
~~
DAREX FOR
TEODOR ICUGîL
-
- --- ~
· - -„„
.. -
~;;-
US$10.00
61 ,ALISAOY ·•'; 'fl
BRATISUY.l ,~\~
tztcROSl. OYU IA
BY ORDER Of'
LORAllD k. llARctLL
470 ~Til'AYE.
- "
....„ •.
- -·
li. Y. C. ft ,/ 11-1
u., s. •· I- : -.., t I
,-,
~.
- , .. ·~1 ... ~-
- l ,,.
'(„,.
Jj •0„•#0 0 0
l.,„; ,u
' 1.,' ' (). looo
••- n .... . c•n„4
f' U .„„. •
„,
t t..,..
o u 4't 1'•,
t(• tO f ' "''
•l•• •„t .„ ••
.,,,.„,„,.....••t»,...„,
-~
!•1 •• t"' ••ct .„ ,, . /
Figura 2
Zbysek Sustek
Figura 4
Figura 5
Figura 6
Zbysek Sustek
Oartekove balitky zAmeriky

.„.„ „„ ... „,~,.,„
.... ,,,,. n~ ft"'4'<"- OtlJt

ft
t • llO •• ...,. • • • • • 1• •• „. . .
•Al•<K• roo'• V••no •••c•U•
,.,'..„„....... „
1„-p . , ,
19"" n.
4„„.„
_. „,. ,, c.„„
> ''•l-•
~ 1
•llc\e
....... JM , „ .... '('"'•
1 . , •• ,
t „ ,,••
1.:1
. .....
I'\ • ••• •
•• • .„•• t •• tor••
1
,
: 1 \ ; .,
I • tl•
„„ """
' •..,„ „.„„„.
I
'
~ . .'......... . „.
„.
•'I ••
...,••IUt
,~
1 ••••
•a.a •••. ~·
')C)i C"C'.,.' e .....
I li .
,,„ •..
••«"-'
U••-
J I> 'fli
„.••• 111114'1•""'
1 • „ •..,,
· c.-
, 'li! ••.,„„ , ....
t b
.......,.,..,..
111>„,~
I n u1 th)
-
J'ti••J h •h•
I
,„,,,,.
,.„. ....„„•••
• ..._._,..
,,..,v.o•
.,....•...,. . . „.
,„
......,.„ • ........
C-•
•• „,... ,•..•he\.e
··~ •l•J•• •
I
~ c!·.:: ;::..,
„,„ e...-. ·• •••IV'e•. 1.... ••"'''•1
.„,.._ .... .,......U.
(t(HO~
,.,,„ • "'"- 11 n . ) ....... „ \ ....... „

&UH'IHOllU$T\
~1011 .•. „•••
,~„
....''C"''' "'.............
..:'J.•r\-.„,.
~. ~··
._, .... „ •.I,„, ....•

,'"llre-.r "1ttl•t ••~h ,,...
.-t«•••t, '"''' • n •
,„ ·~·~„ ..
t
•• . •
•••
• .•
, . . ....... , , . , . ,
.•...,„,.""• „lr•••t• •, li•'

••t tih• • •,
l kt• • •• ,
- , . „. •• <••" '
,,,„ .,,
, . . . '' f.-UJAll. • J,t. ) fl \~ er41
,_,..,,, .... , „ •• .....„ •• d „,.-. .....,,.

•..•
" „ r1... ....,..
,„ ~.
, "~
,,..........„.„. >
r~ 4• ll)A. ••• ,„„...
EOWftRDS SHIPPIHG SERVICE
1e..U 9'A"A.~ 4\."-t ' l t t .at"'A tt, '''Wii •V- ft
( \HI I AIW"r ~<r ~l.."'10 \'e
,„„„„
•>n.a(Ctt
li
,,„„n' 'ti"' -•••A.
..,.„, °h •• . bil'C'ferh
)'I
Figura 7
DARt<;X
BRATISLAVA. Rybânh brlina C. '-
0 Jl R tt;X
KOOJCE. Stcfiiaikova ul f. lt.
l'redaj oa ilcp~ieho cxpOJ:toao toţ"aru za
poukazy, vydan6
SLOVENSKOU TATRA BANltOU a. 11-
Naini•tio balllcov • p' blllfcb d•1ok uccba.11• tl
.:„r i euotzJDy "°""'raf cu SlovtnalcO T .tina l>•lllni
v ,~,;i~: J::utckovtt. 1ketc
T\1 0 <·11•b a I• r~'\:hlt1lla a 9'10fallh><Jil• a lep..._
\ lt; Ot.)ttlt.
\' r • .,,ci ,,,.,,,..tae Htrodlltj blftkJ h .
umo1.iiujc dkap za cadzie valaty.
N~ \ .ltu ~2 tlost v•co ~•lktnt proş.pektJ ... io!ormctt.
4Ulf
Figura 8
486
Circulaţie valutară paralelă pe teritoriul Cehoslovaciei în anii 1949-1992
...:. :X:P JI
4f40U. I· •lt4 C& ·IO-.U111t~ •-4•
.,....,„ ........ .lD. n. t9F..C
1&
~·~ l l '10~
ci.n., •• "71•~·
c.„ ~»""7Stl~-s4.- /
w-•• t. „ ..... - - ' '" .... 19. 12. 19t6 -'
I U ...... J~ ... ~. 1.lr7kk: ""''""
,.,._..,.oa.. .„ ' ~ m ttrt
,„. ..... „
.., &•„11t1 u ,... •
1' .,...li ~""" 4 r\.a ;..tJaoH,
!(el.li- L/I {""' .)tt ),\.Ji~
.•f.
-- ·•·.IO „ 1..>0<.,- Ku 1•)•-/
t "-h•. - '• • .Cd·~ „. 1!J.-/

~~„
,... • t --~•I
d~-.dl
-----~··J„-
..... ("" 14.)(1..
Figura 11
t;w., 2-
Figura 12
Zbysek Sustek
Figura 13
Figura 14
Ci1·culaţie valutară paralelă pe teritoriul Cehoslovaciei în anii 1949- 1992
Figura 15
Figura 16
Zbysek Sustek
Figura 17
Figura 18
490
Circulaţie valutară pal'O lelă pe teritoriul Cehoslovaciei în anii 1949- 1992
Figura 19
Figura 20
491
Zbysek Sustek
Figura 21
Figura 22
492
Circulaţie valutară parale lă pe teritoriul Cehoslovaciei în anii 1949- 1992
J :o o 'f( •
L.t or-5 opri. 1li\a1 ho

u df' ' l \;.pro 1rirtiL.) .
Figura 23
Figura 24
493
Zbysek Sustek
Figura 25
j CI li ,\ I. 1'. ll ( )
I ' ( 'li
Figura 26
494
lPflUlll IOC'41 CHCOU[ Ot VOTAGC: 200
T4Ti / BANKA CE KO ZOVl 0000000
Figura 27
llVNOSTENSU
BAN~
Cislo kerty
YlDK-
lato disporitn karta mute bVt QOUbt• poute i.11m op„vntnym drlrtelem
v souladu 1 platn'1'm1 podm1nkaml i1vnost-k6 banlty v Preze. V phpadt n61ezu
11 pPedejte nebo atlete na edresu :
bvNOsTtNsKĂ 8AM(A n.p., NA PAIK<>H 20. 113 IO PMHA t ,
Zneut1t1 1• 1111stne
Figura 30
495
CONSIDERAŢII ASUPRA MEDALISTICII ROMÂNEŞTI MODERNE

(1866-1947)
Carmen Tănăsoiu
Abstract
The author of the article discusses one of the most complex pages of the
Romanian medallic art, the medals issues during the monarchic period - 1866-1947. The
rapid economic, social and cultural modernization of the Romanian society, as well as
the major politica! achievements of this time - the Independence in 1878, the
establishment of the Kingdom in 1881, the participation to the Second Balkan War in
1913, the participation to the Great War, the achievement of the National Unity in 1918,
the participation to the II WW are reflected by hundred of official and private medals.
Started quite late, in the first decades of the 19th century, the Romanian art of the meda!
lived a real golden age during the reign of Charles I. In spite of the important politica!
and economic achievements of the Romanian society during the period 1916-1947, the
number of medals are smaller than 1914. However, their historical value, as well as their
artistic quality is more elevated.
The author emphasizes the politica! and propagandistic meaning of some of the
medals struck during 1866-1947 bearing the portraits of the members of the Romanian
Royal House. Some considerations are also made on the artistic value of the Romanian
art ofthe medal during the period 1866-1947.
În pofida faptului că medaliile româneşti au început să fie studiate în mod sistematic

încă de la sfârşitul secolului XIX şi primii ani ai secolului XX, până în prezent nu există un
catalog complet al acestora, care să cuprindă descrierea pieselor, datele tehnice esenţiale şi
ilustraţia completă a fiecărui tip şi a variantelor sale 1 • Cercetarea noastră se bazează în principal
pe bibliografie având în vedere atât emisiunile oficiale, comandate de instituţii de stat, cât şi
medaliile populare, mult mai numeroase dar mai puţin cunoscute, bătute de către asociaţii,
organizaţii obşteşti, primării, cu cele mai diverse prilejuri; efigia suveranului sau inscripţia
dedicatorie de pe reversul acestor medalii reprezintă un mod de referinţă, o datare precisă a
evenimentului aflat pe avers.
Ignorată de greci în Antichitate, dar socotită atribut al împăraţilor romani, medalia, aşa
cum o cunoaştem astăzi, este creaţia Renaşterii italiene; s-a dezvoltat mai cu seamă în mediul
german (cel al secolului al XVI-iea), printr-o portretistică elaborată din punct de vedere tehnic,
dar inferioară artistic.
Medalia - purtătoarea imaginilor reprezentative ale unei personalităţi, ale unui
eveniment (istoric) sau ale unui loc - a fost folosită în Muntenia şi Moldova abia la începutul
secolului al XIX-iea. Primele medalii româneşti s-au bătut în 1811 în Muntenia, respectiv în
1838 în Moldova, dar, fenomenul a rămas sporadic până în anii 1839-40. Începând cu acest
1 Unicul studiu complet având ca obiect tema portretului regal în medalistică, incluzând imagini este PC
CD-ROM, Ernest Oberlănder-Târnoveanu, Katiuşa Pârvan - Romanian Roya[ E.ffigies on Medals (Efigii
regale în medalistica românească), Ed. NOI Media Print, Bucureşti, România & D.O.R. Kunsthandel,
Olsberg, Deutschland; România, 2002 (prescurtat în continuare Efigii regale).
Consideraţii asupra medalisticii româneşti moderne (1866-1947)
moment se poate vorbi de emisiuni constante. Medalia dedicată principelui Mihail Sturdza
poartă în premieră portretul acestuia şi reprezintă o certă manifestare de autonomie, căci
Puterea suzerană - Imperiul Otoman, era net ostilă oricărui demers de această natură. În timpul
domniei lui Cuza Vodă, recursul la medalie ca modalitate de a populariza realizările epocii şi de
a transmite anumite mesaje politice în interior sau în exterior a devenit mai frecvent, pe măsura
modernizării rapide a societăţii. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, medalia este tot mai
mult concurată de litografie şi apoi de fotografie, însă regele Carol I şi cercurile largi ale
societăţii româneşti i-au acordat un rol foarte important. Există dovezi că regii Carol I şi
Ferdinand înşişi au fost implicaţi, în mod activ, în procesul de batere a medaliilor şi plachetelor,
alegând artiştii şi proiectele.
Iconografia medalistică a regelui Carol I, foarte bogată ca tipologie, a fost determinată şi
de pasiunea suveranului pentru această artă: de fapt, este tipul de imagine care înfăţişează cel
mai bine esenţa programului său, potrivit formulei „medalia este oglinda regilor" 2 •
Prima medalie cu chipul lui Carol I a fost o monedă de aur din 1866 care a servit ca
decoraţie. Menţionată în foarte puţine surse bibliografice (a apărut într-un tiraj de 100 de
exemplare), medalia-monedă înfăţişează efigia tânărului domnitor, fără a avea înscrisă vreo
valoare3; a fost folosită de către prinţ ca decoraţie până la instituirea Ordinului „Steaua
României". Aceasta este unica mărturie medalistică a suirii pe Tronul României a principelui
Carol de Hohenzollern.
În primii ani de domnie ai principelui Carol şi alte medalii au fost utilizate ca
instrumente de afirmare a suveranităţii statului român, în raport cu Poarta, care încerca pe toate
căile să-i accentueze statutul de vasalitate. Astfel, tot în 1866 principele instituie distincţia „Bene
Merenti" - medalii de aur, argint şi bronz purtând efigia sa şi inscripţia latină „Carolus primus
princeps Romanum" - acordată pentru realizări deosebite în arte, ştiinţă, agricultură, industrie,
pentru serviciile deosebite aduse statului şi Casei Princiare4. Chiar dacă exprima un neadevăr,
inscripţia conferă prestigiu obişnuitei medalii de recompensă obştească şi semnifică faptul că
ideea de întemeietor de dinastie românească se înrădăcinase în concepţia lui Carol; el nu e
primul principe român şi nu e nici măcar român, însă aşa se consideră şi impune acest lucru
prin cel mai popular titlu de onoare al epocii. Astfel, principele a reuşit să eludeze opoziţia
otomană faţă de acest atribut al suveranităţiis.
2
N. G. Krupensky identifică 53 de piese diferite în perioada 1866-1894, Al. Tzigara-Samurcaş găseşte în întreaga
domnie a lui Carol I peste 400 de medalii diferite, iar C. Moisil distinge 22 de portrete metalice ale regelui,
studiind succesiunea lor cronologică, luând în considerare gravorii şi făcând o analiză artistică. N. G. Krupensky,
Medaliile române sub regele Carol I şi alte câteva medalii mai vechi, Bucureşti, 1894, p. 3. Al. Tzigara-
Samurcaş, Ultima medalie a regelui Carol I, în Convorbiri literare, 1, 1935, pp. 100-103; Const. Moisil,
Portretele monetare ale regelui Carol I, în Artă şi Tehnică grafică. Buletinul Imprimeriilor Statului, caietul 9,
Bucureşti, 1939. Spre deosebire de domnia lui Al. I. Cuza, când sunt emise 39 de medalii în şapte ani, în Efigii
regale sunt menţionate 650 de tipuri, din care 175 poartă efigia sau numele şi titulatura regelui Carol I.
3 N. G. Krupenski, op. cit., pl. L Medalia a fost realizată de gravorul W. Kullrich, Efigii regale.
4 Prin decoraţia „Bene Merenti", Carol preia ideea tatălui său, principele Karl-Anton de Hohenzollern-
Sigmaringen care, după 1849, transferase cea mai mare parte a drepturilor suverane ale principilor de
Hohenzollern-Sigmaringen ramurii prusiene a familiei, Efigii regale. Desenarea decoraţiei a fost
încredinţată cunoscutului artist Carol Szathmari (1812-1887), pictor şi fotograf de Curte, „moştenit" de
principele Carol I de la Al. I. Cuza şi alţi patru domnitori dinainte sa, Carol Pop de Szathmari (1812-1887).
Martor al epocii, Catalog de expoziţie, Muzeul Militar Naţional, Bucureşti, 2002-2003, p. 4, foto p. 13.
s După patru luni de negocieri, în scrisoarea ministrului de externe turc Aali Paşa, menită să conducă la
recunoaşterea de către Poartă a Constituţiei României şi la acordarea investiturii principelui Carol, se
spune: „Este de la sine înţeles că Alteţa Voastră Serenissimă se va abţine de a crea orice ordine sau
decoraţii destinate afi conferite în numele Principate/or". Iar drept răspuns, principele promitea: ,,Mă voi
abţine de a crea ordine sau decoraţii destinate afi conferite în numele Principate/or Unite" (19 oct. 1866),
cf. Memoriile regelui Carol I al României. De un martor ocular. 1866-1869, vol. I, Ed. Scripta, Bucureşti,
1992, pp. 125, 127.
500
Carmen Tănăsoiu
Emisiunile de medalii şi plachete purtând efigia lui Carol I nu sunt repartizate egal pe
parcursul îndelungatei sale domnii. Ritmul şi volumul acestora se conformează atât marilor
evenimente istorice ale vremii, cât şi celor din \'faţa sa particulară. Anual sunt lansate medalii
pentru concursurile de agricultură, tradiţionale la fel ca şi premiile şcolare. Tipologia lor,
neschimbată încă din vremea lui Cuza, include, pe lângă efigia domnească, inscripţia şi decorul
alcătuit din simboluri agricole şi horticole 6 .
1878, anul câştigării independenţei - pe câmpul de luptă şi prin recunoaşterea
internaţională - se remarcă printr-o activitate medalistică mai intensă deşi, problemele legate de
tratatele de pace şi de comportamentul agresiv al Rusiei erau prioritare. Literatura de
specialitate menţionează medalia „Apărătorilor Independenţei" (1878), considerată a fi oficială,
dar fără efigia domnitorului, precum şi o medalie de curând (re)descoperită, „Independenţa
României"(1878), având pe avers efigia lui Carol I şi pe revers, acvila cruciată ridicându-se în
zbor deasupra a trei coline şi având în ghiara dreaptă un lanţ rupt, care se continuă la baza
dealurilor, terminându-se într-o semilună conturnată?. Toate simbolurile sunt lesne
decriptabile, însă inscripţia de pe aversul acestei medalii crează câteva întrebări: „A. R. Carol I
domnitor al României"; titlul de Alteţă Regală i-a fost acordat lui Carol I în 1878 de către
Consiliul de Miniştri, fiind recunoscut imediat de Marile Puteri, înaintea recunoaşterii
independenţei României. Se poate presupune că emitentul medaliei a fost guvernul român, care
dorea să ateste în acest mod angajamentul politic al ţării în contextul exitent atunci.
A mai fost bătută medalia comemorativă a Plevnei (28 noiembrie 1878), cu efigia
domnească, considerată a fi prima medalie populară, precum şi câteva ordine, cruci şi medalii
de recompensă, printre care: medalia Comitetului pentru ajutorul ostaşilor răniţi şi crucea
„Alinare şi mângâiere" conţin monograma doamnei Elisabeta; iar Crucea „Trecerea Dunării"
(1877), „Virtutea militară" (de război), medalia „Serviciu credincios"(1878) şi Ordinul „Steaua
României" sunt militare, unele având efigia lui Carol I, iar pe altele instituţia domniei fiind
sugerată prin coroană sau monogramă.
Mai reţine atenţia medalia-mărturie a integrării Dobrogei la România: modelul nu
primeşte aprobarea domnitorului şi nu va fi distribuită din motive politicea. Aversul prezintă un
portret a l'Antique al domnitorului, cu fruntea laureată, iar reversul, pe lângă stema ţării,
coroană şi de acum obişnuita deviză ,,Nihil Sine Deo", conţine o inscripţie latină ce nu lasă loc
interpretărilor: ,Jn mai multe bătălii învingător asupra turcilor principele
României Carol I ca conducător excelent al armatei a subjugat la anul 1878
Moesia Iriferioară şi a pus-o sub stăpânirea sa". Paralela între gloria romanilor la
nordul Dunării şi domnia la fel de glorioasă a lui Carol I pe aceleaşi meleaguri va fi o constantă a
medalisticii. Însă concepţia de reprezentare pare neobişnuită şi rămâne singulară în medalistică
românescă, deşi în restul Europei era destul de uzitată. Modelul se datorează gravorului şi
modelatorului Anton Scharlf care, prin originalitatea compoziţiei şi fineţea realizării, prin
6 În 1861, România dorise să participe la Expoziţia Universală de la Londra dar, Poarta se opune iniţiativei
româneşti de a organiza un stand separat. Astfel, se naşte ideea expoziţiilor anuale interne (naţionale) de
agricultură, cu două secţiuni, pentru produsele agricole şi pentru cele horticole. Domnitorul Al. I. Cuza
instituie câte o medalie pentru fiecare secţiune, cu acelaşi avers - efigia domnească - şi revers diferit: un
plug, snopi de grâu, capete de berbec, bou şi cal - pentru cea care recompensa concursul de agricultură,
respectiv, o floare, un ciorchine de strugure, fructe şi un stup - pentru cea destinată premianţilor
concursului de horticultură, V. N. Popp, Manetele şi medaliile lui Cuza Vodă, Bucureşti, 1925. Modelul
medaliilor pentru agricultură (1866-1868) a fost realizat de Franz Friedrich Leischek - Viena, apoi de
gravori precum Carniol, Kullrich, etc.
7 Pentru ambele medalii, vezi O. Iliescu, Două medalii de aur privitoare la războiul nostru pentru neatârnare,
în SCN, 7, 1980, pp. 129-131. Pe muchia medaliei „Independenţa României" sunt gravate cu caractere cursive:
Griviţa, Opanez, Plevna, Rahova, Lom Palanca, Ager Palanca, Smîrdan, Vtdin.
s Const. Moisil, op. cit., p. 2.
501
dramatismul pe care îl inspiră a creat unul din cele mai interesante portrete din medalistica
românească: nici un portret al lui Carol I nu surprinde mai bine durerea resimţită de principe în
acele luni de tratative diplomatice.
O dată cu trecerea anilor, fiecare aniversare importantă a Independenţei este marcată
prin mai multe emisiuni de medalii, oficiale şi populare9.
Până în 1881 numărul medaliilor şi plachetelor emise anual a fost destul de modest.
Proclamarea Regatului în 1881 a constituit prilejul unei activităţi majore în domeniul medalistic,
punându-se în circulaţie 10 tipuri de medalii şi plachete, din care patru medalii populare cu
toartă şi una obişnuită. Acum apare, pe de o parte, principala medalie a Războiului de
Independenţă - cea mai mare bătută în timpul lui Carol I (85 mm diametru; W.Kullrich) şi care
exprimă, prin desen, întreaga mândrie a victoriilor pe câmpul de luptă - iar pe de altă parte,
seria medaliilor Regatului, mai modeste.
Aversul medaliei Independenţei îl înfăţişează pe domnitor în uniformă de general şi
inscripţia îl prezintă ,,Rege al României'', în timp ce reversul, foarte bogat ilustrat, are în
centru alegoria României (figura reginei Elisabeta) ridicând în mâna dreaptă o cunună de laur şi
cu stânga sprijinind scutul ţării; în dreapta sa se află un soclu gravat cu milesimul 1881, pe care
stă Coroana, iar pe margine, circular, episoade din război (după desenele executate de artiştii
documentarişti pe front 10 ). Alăturarea tuturor acestora, cu menţionarea datei unice „1881" (anii
1877-1878 nu sunt marcaţi pe medalie, aşa cum ar fi fost normal), conduce inevitabil la alegoria
României de două ori învingătoare. Aceeaşi idee o exprimă o medalie mult mai mică şi mai
modestă, din seria proclamării Regatului: pe avers, un ofiţer reprezentând armata română oferă
lui Carol Coroana de Oţel - simbolul Independenţei devine cel al Regatului - completat de
inscripţia de pe revers ,Jn memoria zilei de 10 Mai 1881". Trebuie spus că aceasta din urmă
e o medalie populară, bătută la iniţiativa unor întreprinzători.
Începând cu 1881, fiecare eveniment istoric mai important va beneficia de o medalie
oficială şi câteva aşa-numite medalii populare; de obicei, medalia oficială se rezumă la
anunţarea evenimentului (efigia regelui pe avers şi inscripţia legii sau a documentului atestator
pe revers, un exemplu fiind chiar medalia oficială a Regatului), în timp ce gravurile celor
populare sunt mai grăitoare şi pline de fantezie. Necercetate până acum în mod sistematic, sau
adesea ridiculizate pentru calitatea lor artistică îndoielnică, medaliile populare constituie un
important barometru al vieţii politice româneşti din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi
primele decenii ale secolului următor. Spre deosebire de emisiunile oficiale, ele erau produse de
firme particulare, pe principii strict economice, fiind destinate comercializării în rândul
reprezentanţilor claselor mijlocii sau de jos. Existenţa unor serii destul de numeroase, reflectă
nu numai constituirea unei pieţe largi şi rentabile în acest domeniu, alimentată de gustul
„mahalagiilor" pentru medalii, satirizat de I. L. Caragiale, cât mai ales popularitea de care se
bucurau instituţia monarhiei şi reprezentanţii ei în straturile profunde ale societăţii româneşti.
Succesul medaliilor populare indică, în mod cert, acceptarea definitivă a dinastiei de
Hohenzollern în corpul naţiunii, după o serie de dificultăţi de coabitare, între anii 1866-1878.
Pornind şi de la faptul că medalia Independenţei a fost din aur iar cea oficială a Regatului din
9 Menţionăm în anul 1902: medalia „Glorioasei Armate Române" şi placheta ,,Asta-i muzica ce-mi place!" a
ofiţerilorde artilerie, precum şi medalia vizitei în Bulgaria a regelui Carol I; în anul 1906, medalia
„Bombardarea Vidinului"; apoi, medalii ale monumentelor dedicate Războiului de Independenţă din
Piatra Neamţ (1879), Ploieşti (1897), Bârlad (1902), Tulcea (1904), Piteşti, Iaşi şi Turnu Măgurele (1907),
Ciurea (1909), Craiova (1912); decoraţia destinată veteranilor şi medalia Dobrogei (1927). V. Ciofu,
Războiul de Independenţă, ilustrat în medalii, decoraţii şi plachete, în CI, 8, 1977.
10
Ordinea imaginilor este următoarea: biserica Mitropoliei, de unde pleacă oştirea, asediul Nicopolei,
trecerea Dunării, cucerirea Plevnei, revenirea triumfală în ţară, N. G. Kurpensky, op. cit., p. 40. Medalia a
fost executată de gravorul W. Kullrich.
502
Carmen Tănăsoiu
argint şi bronz, se poate trage concluzia că importanţa covârşitoare a avut-o câştigarea

Independenţei, însă indisolubil legată de proclamarea Regatului.
Un nou moment de efervescenţă în activitatea medalistică îl reprezintă anul 1891 când,
cu ocazia împlinirii a 25 de ani de domnie şi a unui deceniu de la proclamarea Regatului, s-au
emis 13 tipuri de medalii şi plachete, din care opt populare. Ţara se afla într-o perioadă de
stabilitate şi înflorire pe toate planurile, dinastia îşi găsise locul de arbitru pe care i-l preconizase
generaţia Unirii şi, se identificase cu puternica personalitate a regelui. Una din medaliile
oficiale, datorată lui Paul Telge, este mare (80 mm) şi are un desen foarte bogat, poate prea
încărcat, îmbinând scenele alegorice şi realiste; exprimă exact starea ţării, ordinea lucrurilor în
concepţia regelui. Reversul este alcătuit din cinci medalioane între care îşi au locul patru figuri
alegorice: sus, stema ţării, însoţită de principalele valori ale societăţii - Academia cu inscripţia
,,XXV' (căci în acelaşi an, printr-o fericită coincidenţă, era şi jubileul principalei instituţii
ştiinţifice), iar în stânga, Justiţia, cu o carte deschisă pe care e pusă o spadă - dreptatea legii
apărată prin luptă; celelalte patru imagini sunt reale: în stânga, Mănăstirea Curtea de Argeş,
restaurată la 1886 şi, dedesubt, principele Carol în postură ecvestră sub un arc de triumf, la
1866 - în dreapta, dorobanţi plecând la războiul din 1877-1878 şi, dedesubt, podul de peste
Dunăre, ale cărui lucrări începuseră în 1890. O mică analiză ne face să înţelegem că pacea şi
stabilitatea mănăstirii de la Argeş, ca primă ctitorie a unui Basarab, ocroteşte şi conferă
1°gitimitate domniei începută în 1866, în timp ce independenţa obţinută de popor, oferă
posibilit.;.tea 1u10r construcţii trainice în viitor. Cele patru figuri alegorice dintre medalioane
semnifică două din ocupaţiile de bază ale românilor -Agricultura, cu un ciorchine de strugure şi
un snop de grâu şi zeu/ Mercur (în calitate de protector al comerţului) - şi două dintre
caracteristicile ţării - Latinitatea, în persoana unui legionar roman cu armură de războinic şi
Credinţa, ce poartă crucea pe genunchi. Toate acestea sunt „susţinute" pe avers de clasica efigie-
bust a regelui, îmbrăcat în uniformă, cu decoraţii, parcă o garanţie a intervalului de timp
precizat de milesimele 1866-1891.
Anton Scharff a creat o altă elegantă medalie oficială, de mari dimensiuni (64 mm), care
are pe revers alegoria României, la picioarele căreia stă un leu, personajul ţinând în mâna
dreaptă o crenguţă de laur, iar cu stânga sprijinindu-se pe scutul ţării; pe avers, o interesantă şi
nobilă efigie a regelui în uniformă, în calitate de ofiţer prusian.
Seria medaliilor populare bătute în 1891 aduce câteva noutăţi. Pe două dintre ele apare,
pentru prima dată, efigia principelui moştenitor Ferdinand alături de cea a regelui (şi a reginei);
deşi de o calitate artistică şi tehnică mai scăzută, e ca şi cum în al 25-lea an al domniei Carol şi
ar prezenta succesorul, asociindu-l. Apoi, una dintre medalii are menţionate pe avers realizările
domniei „România. Constituţia. Rezbelul. Independenţa. Regatul. 1866, 1877, 1881" şi pe revers
efigia, schimbând deci ordinea firească a reprezentărilor medalistice; în mod cert nu este o
greşală de execuţie, ci una din puţinele încercări, în acest domeniu, de a estompa figura
suveranului. Dacă în filatelie îngerii apar abl.a în 1906, în medalistică ei sunt prezenţi chiar din
1891, ocrotind Coroana: pe o medalie mică de aluminiu, cele două efigii afrontate ale regelui şi
reginei sunt străjuite de Coroana susţinută de doi îngeri. Împreună cu personajul alegoric,
reprezentând Credinţa, de pe medalia oficială, acestea sunt primele referiri exprese la elementul
divin.
Urmând desfăşurarea evenimentelor şi aniversărilor istorice ale domniei, anul 1902
marchează jubileul Independenţei, prilej cu care apare o medalie oficială dedicată „Glorioasei
Armate Române" (cu efigiile regelui şi reginei pe avers), o medalie populară asemănătoare şi o
plachetă bătută de ofiţerii de artilerie, în semn de omagiu adus regelui, cunoscută sub numele
503
„Asta-i muzica ce-mi place!" 11 • De fapt, prin medalia oficială, monarhul îşi omagiază în modul
său sobru, tovarăşii de arme din război iar aceştia îşi amintesc la rândul lor, de un episod, rămas
celebru, al aceluiaşi război. Aversul plachetei reprezintă bateria de la Calafat, iar reversul - două
ţevi de tun încrucişate pe ramuri de stejar şi laur şi inscripţia ,,Majestăţei Sale Regelui
Carol I. Oficerii de artilerie 1877 15 mai 1902". Din acelaşi an datează un interesant
proiect de plachetă 12 , având pe avers o scenă de luptă din Războiul Independenţei, cu
domnitorul în mijlocul imaginii şi pe revers, o scenă cu doamna Elisabeta îngrijind un soldat
rănit (după o cunoscută lucrare a lui C. Szathmari).
În anul jubiliar 1906, cu prilejul celei de a 40-a aniversări de domnie a regelui Carol I, s-
a desfăşurat o intensă activitate medalistică: cunoaştem 15 tipuri de medalii şi plachete dedicate
evenimentului, numai două populare. Acum îşi fac apariţia în medalistica românească
reprezentările afrontate, sau acolate, de tinereţe şi senectute ale lui Carol I. Medaliile poartă
portretul juvenil „cu favoriţi" din 1866, de la vârsta de 27 de ani şi, pe cel din 1906, cu barbă
lungă şi tunsă ascuţit, de la vârsta de 67 de ani. Tipul portretelor „în oglinda timpului" fusese
folosit pe scară largă în medalistica britanică, austriacă şi germană, din a doua jumătate a
secolului al XIX -lea şi începutul secolului al XX-lea.
Anul a început cu lansarea unei medalii-Mărţişor•J în ziua de 1 martie, având pe avers
efigiile suprapuse ale regelui Carol şi împăratului Traian încoronat cu lauri, iar pe revers -
ramuri cu flori şi frunze, clopoţei anunţând primăvara. Aşa cum este gravată, mica medalie nu
poate îndeplini rolul de amuletă pe care şi-l asumă mărţişorul. Toate celelate medalii sau
plachete ale anului 1906 îl omagiază în primul rând pe Carol-regele. Medalia jubiliară oficială
„Carol I", nu prea mare, din aur, sobră ca de obicei, poartă efigia şi armele ţării şi este instituită
prin decret guvernamental•4. Variantele sale populare, trei, au toate acelaşi avers, potretul-bust
al regelui; reversurile îi reprezintă frontal pe împăratul Traian - „Traian, cuceritorul Daciei
şi Întemeiotorul neamului românesc", pe domnitorul A. I. Cuza - ,,A. I. Cuza, Întâiul
domn al Principatelor Unite 1859-1866" şi pe tânărul domnitor Carol, în uniformă de
ofiţer prusian. Această serie populară jubiliară este interesantă prin alăturarea celor trei
personalităţi care au dreptul la un anumit primat în istoria noastră: asemănându-se ca element
civilizator, cu împăratul Traian, Carol apare la începutul domniei sale, tânăr, păstrându-şi
uniforma de ofiţer prusian, fără a avea vreo inscripţie - modestie ?, tact ? 1s. Cât despre cea de a
treia medalie a seriei, ea este deosebită, fiind singura în care apar domnitorul Cuza şi regele
Carol; se ştie că atitudinea regelui faţă de antecesorul său, domn al Unirii, a fost mai curând una
de indiferenţă. În cursul domniei regelui, au mai apărut două sau trei medalii care l-au
comemorat pe Cuza sau Unirea, însă acum este singura dată când Carol se simte onorat să se
prezinte alături de „întâiul domn al Principatelor Unite": trecuseră 40 de ani de domnie, cu un
bilanţ pozitiv şi se simţea în stare a recunoaşte meritele înaintaşului.
11
Gravori, Menachem Carniol-fiul şi Theodor Radivon. Placheta ofiţerilor de artilerie are pe avers o
ilustrare a scenei „Asta-i muzica ce-mi place!", după J. N. Schonberg, iar pe revers, inscripţia dedicatorie şi
o compoziţie cu guri de foc.
12 Efigii regale, op. cit.
1
:1 Faptul nu este singular; au mai fost lansate medalii-Mărţişor în cinstea reginei Elisabeta, însă aceasta
este medalia regelui.
14 Medalia „Carol I" este o distincţie onorifică, conferită o singură dată, pe viaţă.
•s Inscripţia „Carol I - primul rege al României" apare doar pe medaliile Expoziţiei Generale.
504
Carmen Tănăsoiu
Pe lângă medaliile jubiliare sunt lansate şi câteva plachete. Una din ele 16 aduce câteva
date noi în iconografia regală de medalii. Apar ţăranii şi ciobanii români, scene din viaţa de la
ţară. Dacă pe medalia aniversară a 25 de ani de domnie (1891) viaţa poporului este înfăţişată
doar sub forma unei alegorii - Agricultura, acum, în 1906, regele pare a se apropia mai mult de
traiul ţăranilor. De fapt, aceasta este tendinţa ultimilor ani de domnie dacă ne gândim şi la
seriile numismatice şi filatelice; caracteristica acestor scene rustice este liniştea patriarhală a
satului, a unei vieţi îndestulate şi lipsite de griji. Se observă că sosirea în ţară a lui Carol şi
Independenţa continuă să fie cele mai importante evenimente ale ultimilor 40 de ani.
Personajele şi scenele de pe plachetă sunt ocrotite de două simboluri: pe avers, vulturul
încoronat preluat din blazonul domniei muntene şi devenit simbolul domnesc în general, el
reprezintă legitimarea dată de istorie. Grupul de îngeri de pe revers semnifică legitimarea „din
mila lui Dumneazeu". Diferenţa dintre cei doi îngeri care ocrotesc Coroana pe medalia din 1891
şi acest grup de îngeri care întâmpină trăsura sosirii în ţară a domnitorului Carol este mare;
atunci, divinul era ocrotitor al regalităţii ca instituţie şi aceasta poate fi considerată ca o tradiţie
a poporului român, însă acum, persoana lui Carol este aceea ce capătă atribute providenţiale
prin intervenţia personajelor sacre.
Apoteoza anului 1906 o constituie cele două plachete „Părinţilor neamului românesc" şi
„Regele veghează'', datorate lui Carol Storck, respectiv, L. Stelman. Prima îi consideră ca
„părinţi" ai neamului pe împăratul Traian şi regele Carol, ale căror efigii şi date de domnie le
consemnează „106-1866-1906": gloria împăratului răsfrântă asupra lui Carol I. Cea de a doua
îl arată pe Carol veghind asupra uneia din luptele Războiului de Independenţă (după o
cunoscută schiţă de epocă, ce aparţine lui C. Szathmari), urmat de un grup de dorobanţi; ocrotiţi
de atenţia suveranului şi a militarilor săi, un ţăran ară ajutat de doi boi, iar în plan secund se
distige silueta unei biserici şi a podului de la Cernavodă. Pe revers se păstrează efigiile celor doi
„părinţi ai neamului românesc", precum şi datele; împăratul Traian are fruntea laureată, iar
Carol priveşte panorama Expoziţiei deasupra căreia planează vulturul majestăţii regale.
Inscripţia spune tot: „Regele veghează, România înfloreşte".
În afară de medaliile şi plachetele jubiliare, merită amintite medalia Expoziţiei Generale
Românen şi medalia „1800 de ani de la venirea lui Traian în Dacia". Pe ambele sunt prezente
efigiile lui Traian şi Carol, însă pe medalia Expoziţiei se face alăturarea, în spirit patriotard, între
„Traian - marele imperator" şi „Carol I - primul rege al României"; observăm că abia
în seria acestor medalii ale Expoziţiei, Carol îşi asumă un drept de primat în istorie şi nu în seria
medaliilor populare jubiliare (alături de Traian şi Cuza), aşa cum ar fi fost normal. Inscripţiile
celor două medalii consemnate aici nu lasă nici o îndoială asupra intenţiei monarhiei de a stabili
o legătură cu antichitatea romană; dacă inscripţia ,,Amfost, sunt şi voi.fi" (de pe medalia
Expoziţiei) mai poate fi interpretată şi ca o dovadă a continuităţii şi statorniciei poporului
român individualizat în persoana suveranului său, inscripţia de pe a doua medalie arată că s-a
mai găsit un prilej în plus de sărbătoare în acest an 1906, şi aşa încărcat de Jubileu. („Jubileul de
1800 de ani de la venirea în Dacia a împăratului Traian şi 40 de ani de domnie glorioasă a
regelui Carol I").
16 Placheta populară („1906") are pe avers busturile afrontate - portrete „în oglinda timpului" - Carol I,
despărţite de un vultur încoronat, aşezat pe stema ţării; reversul: în treimea superioară - medalionul
regelui, la 1877 are de o parte o biserică şi un cioban cu oile, de partea cealaltă un puţ cu cumpănă şi o casă
ţărănească, iar dedesubt, Palatul Artelor - în partea inferioară, trăsura în care soseşte Carol în ţară este
întâmpinată de un grup de îngeri.
1
7 Cu ocazia Expoziţiei Generale Române, au apărut mai multe medalii şi plachete, cea prezentată de noi
fiind valoroasă prin desenul ei şi metalul din care a fost confecţionată (bronz aurit).
505
Apogeul activităţii medalistice din timpul domniei lui Carol I l-a constituit anul 1913,
odată cu intervenţia României în al doilea Război Balcanic, urmat Pacea de la Bucureşti, care,
consfinţea anexarea Cadrilaterului, dar şi afirmarea ca lider regional a suveranului român. Din
acest an cunoaştem 22 de tipuri de medalii şi plachete, şapte populare. Medalia Silistrei, de
dimensuni mari (70 mm diametru), din argint, apare doar cu inscripţii - pe avers, ,,Mircea cel
Mare. Domnul Ungro-Vlahiei şi al Silistrei până la mare 1386-1418. Carol cel
Mare al României 1913"; pe revers, ,,Dreptul nostru. Voeşte şi vei putea"; din ele reiese
dorinţa regelui de a fi considerat urmaş al domnitorului Mircea cel Bătrân. Similitudinea
adjectivului apelativ „cel Mare" precum şi afirmaţia îndemn de pe revers sunt argumente şi un
„certificat de legitimitate" pentru reintrarea Silistrei în componenţa graniţelor româneşti.
Celelalte două medalii privesc semnarea Tratatului de pace. Una, oficială, are pe avers
medalioanele-efigie ale celor cinci suverani ai statelor semnatare; iar pe revers, alegoria Păcii cu
o ramură de măslin şi clădirea Ministerului de Externe din Bucureşti, de după care răsare
soarele. Locul central pe care îl ocupă Carol I între suverani, fiind gazdă a tratativelor de pace,
precum şi imaginea soarelui răsărind din spatele clădirii Ministerului de Externe român,
sugerează poziţia României şi a regelui ei ca principal factor în diplomaţia sud-est europeană.
Cealaltă medalie a fost bătută din iniţiativa unui comitet de doamne. Cunoscându-se dorinţa lui
Carol de a fi alăturat domnitorilor români, regele, stând pe tron, îi prezintă lui Mircea cel Bătrân
teritoriul dobrogean de curând cucerit. Reversul se conformă evenimentului - ,,28 iulie 1913
Pacea de la Bucureşti", geniul Păcii cu ramura de măslin trece peste câmpurile pline de
cadavre, arme şi sate arzânde. Cu un an înaintea morţii sale, acesta a fost ultimul mare prilej
istoric ce a fost marcat pe medalii de chipul regelui Carol I.
Un capitol de interes special în ansamblul medalisticii regelui Carol I îl constituie
medaliile pe care portretul său este asociat unor personalităţi de prim rang ale istoriei naţionale,
cum ar fi: cel al împăratului Traian, al domnitorului Mircea ce Bătrân, sau ale lui Ştefan cel
Mare şi Vasile Lupu. Primele medalii şi plachete de acest fel apar în 1904, cu ocazia restaurării
bisericilor Sf. Nicolae şi Trei Ierarhi din Iaşi, ctitorite de Ştefan cel Mare, respectiv, Vasile Lupu
şi restaurate prin contribuţia şi sub supravegherea regelui. Pe placheta oficială apar portretele
lui Ştefan cel Mare şi Carol I, iar pe medaliile populare, efigia regelui în poziţie „de onoare" este
flancată de ale celor doi domnitori. În 1906, cu ocazia Jubileului, s-au emis mai multe medalii şi
plachete pe care apar busturile afrontate sau acolate ale împăratului Traian şi ale regelui Carol I,
în calitatea lor de „părinţi ai neamului românesc". Ultimele portrete asociate, respectiv ale lui
Carol I şi Mircea cel Bătrân apar pe o serie de medalii emise în 1913. Toate aceste asocieri fac
parte dintr-un program de propagandă dinastică, destinat în primul rând opiniei publice
interne; se urmărea legarea dinastiei regale de vechile dinastii ale Ţării Româneşti şi Moldovei,
precum şi inducerea ideii potrivit căreia importanţa operei regelui Carol I nu poate fi comparată
decât cu cea a împăratului Traian, pentru includerea Daciei în cadrul lumii şi civilizaţiei romane.
O noutate introdusă în medalistica românească în timpul domniei regelui Carol I sunt
portretele sale asociate cu cele ale unor suverani străini. Urmând alambicate reguli de protocol,
dar şi purtătoare de mesaj politic şi diplomatic, efigiile (busturile) apar acolate sau afrontate.
Primele medalii având astfel de reprezentări au fost emise în 1896, cu ocazia vizitelor
împăratului Austro-Ungariei, Franz Iosef şi a regelui Serbiei, Alexandru I Obrenovici, prilejuite
de inaugurarea lucrărilor de regularizare a Dunării în zona Porţilor de Fier. Observând mărimea
lor (medalia inaugurală fiind cea mai mică a seriei), metalul din care au fost făcute şi desenul
(efigii, inscripţii privind itinerariul vizitelor), deducem că vizita în sine a împăratului a fost
considerată mai importantă decât inaugurarea lucrărilor, iar regele Alexandru era tratat ca egal
şi prieten. Pentru a sublinia importanţa relaţiilor cu aceste state, portretele suveranilor sunt
506
Carmen Tănăsoiu
acolate. Dintre toţi, împăratul Franz Iosef s-a bucurat de cele mai multe reprezentări în
medalistica românească, portretul său alăturat regelui Carol figurând pe şase medalii emise în
1896 şi pe altele datând din 1902 şi 1903. Ultimele au fost realizate de un mare artist european
al medaliei, Tony Antoine Szirmai.
Ţarul Rusiei, Nicolae al Ii-lea a fost imortalizat alături de regele României în medalii şi
plachete bătute în 1898, cu ocazia vizitei lui Carol I în Rusia şi, în 1914, când ţarul a vizitat
Constanţa o zi. Medaliile oficiale, cu portrete afrontate, au fost modelate de Szirmai. Pe
medaliile populare executate de O. Negreanu 18 în 1914, apar portretele acolate ale celor doi
suverani. În 1902 şi 1907, cu ocazia aniversării a 25, respectiv 30 de ani de la cucerirea
Independenţei, s-au bătut medalii cu efigiile acolate ale regelui României şi fostului ţar
Alexandru al Iii-lea, pe atunci aliat.
Tot lui Szirmai îi datorăm realizarea medaliilor cu portrete duble Carol I şi George I,
regele Greciei (1901), cu Albert I, regele Belgiei şi Gustav al V-lea, regele Suediei (1910), ce
marcau vizitele acestor suverani în România; pe toate piesele, efigiile sunt afrontate.
Numeroasele ctitorii reprezentative din timpul domniei lui Carol I au fost anunţate prin
lansări de medalii: castelul Peleş (1883), podul peste Dunăre de la Cernavodă (1895), lucrările
de la Porţile de la Fier, Fundaţia Universitară sau restaurarea unor mănăstiri vestite. Privind
fiecare din aceste medalii inaugurale, înţelegem care au fost ctitoriile la care regele a ţinut cel
mai mult.
Podul peste Dunăre de la Cernavodă este anunţat în 1895 de o serie de cinci medalii, din
care una oficială, datorată lui Anton Scharff, care chiar şi prin mărimea ei (70 mm) arată
importanţa evenimentului. De fapt, este şi cea mai plină de fantezie, fiindcă, pe lângă obişnuitele
efigii de pe avers, reversul îl arată pe zeul Neptun, care, împreună cu două sirene, prezintă
podul, aşa cum îşi prezintă un naş copilul botezat. O altă medalie a podului face aceeaşi
asemănare între realizările împăratului Traian şi cele din vremea lui Carol I, între podul
construit de Apollodor din Damasc şi cel al inginerului Anghel Saligny (inscripţia latină de pe
revers 19). Cea mai mică medalie a seriei (W. Kullrich), din alamă, este însă cea mai sobră (avers -
efigiile regale suprapuse, revers - vederea podului, pe care merge un tren) şi poate că s-ar fi
cuvenit să fie cea oficială, pentru că mulţumeşte, prin inscripţie, tuturor celor în drept:
,,Recunoştinţă Dinastiei, Corpurilor legiuitoare şi Guvernului". Pe lângă modesta
medalie a Peleşului (1883, W. Kullrich), considerat şi el o ctitorie importantă, aceste
„zgomotoase" medalii ale podului sunt ieşite din comun.
Una din cele mai sobre medalii ale regelui Carol I este ultima, antumă, a Fundaţiei
Universitare (1914, H. S. Wegerle, Viena). Prin atitudinea degajată şi naturală a regelui, care stă
în picioare ţinând mâna dreaptă pe un raft de cărţi şi în mâna stângă actul Fundaţiei, prin figura
de o fermitate expresivă şi bine redată a suveranului, surprins într-un moment de meditaţie în
biblioteca sa, aversul este un tablou în miniatură, ce aminteşte tehnica de gravare a Renaşterii
italiene; reversul medaliei reprezintă Palatul Fundaţiei. Aceasta este imaginea cu care regele
Carol I rămâne urmaşilor.
Familia (din ţară) a regelui Carol I şi, evenimentele ei aniversare au fost respectate şi
onorate de oficialităţile române. Din iniţiativa clerului ortodox român, câteva medalii cu efigiile
lui Carol şi a Elisabetei şi cu inscripţii de urare, aniversează nunta principilor în 1869, precum şi
împlinirea a 25 de ani (1894) şi a 40 de ani (1909) de la căsătorie. A mai fost un mod prin care
18Medalia a fost executată de O. Negreanu; MNIR, inv. 149.272.

19„Carol I Rege al României, Elisabeta Regina, 1500 stadii aproximativ mai jos de podul împăratului
Traian, gloriosul rege al României Carol I a unit prin două poduri de piatră şi fier construite cu multă
artă, malurile Dunărei şi braţelor sale".
507
românii au ştiut să respecte cele mai intime sentimente ale regelui Carol: la sărbătorirea a 70 de
ani (1909), Societatea Numismatică Română comandă o plachetă ce-l reprezintă pe avers pe
rege, stând pe tron, în uniformă şi cu bastonul de mareşal al armatei germane, iar pe revers,
nudul unui luptător, înfăşurat în cutele unui drapel german, având la picioare un tun şi pe cap o
cunună de stejar; inscripţie în limba germană.
În contrast cu cele prezentate mai sus, ultimul an de domnie a regelui Carol I, 1914, este
extrem de sărac în emisiuni medalistice, deşi era marcat de două evenimente importante din
viaţa regelui - aniversarea a 75 de ani şi împlinirea a 45 ani de la căsătoria cu Elisabeta.
Paradoxal, nu există nici o medalie dedicată vreuneia din cele două aniversări.
Pe cât de mare a fost interesul regelui pentru medalii, pe atât au fost de puţin
semnificative cele şase-şapte modele, atât oficiale, cât şi populare, care i-au comemorat moartea.
Din argint şi din bronz, acestea sunt total lipsite de calităţi artistice sau tehnice, mărturie a
grabei cu care au fost executate, pe de o parte, iar pe de altă parte, a dezinteresului tot mai mare
manifestat de persoana bătrânului rege. Majoritatea are pe avers efigia sau bustul său, iar pe
avers inscripţii de aducere aminte, spre onoarea şi lauda celui dispărut: „Grija ta a fost
numai binele poporului. Timp să ştii ce-i oboseala n-ai avut" şi „Pierderea ta
cufundă lumea în durere. Lacrămi varsă credinciosul tău popor" 20 • Scriind despre
aceste medalii, Const. Moisil spunea: „comparate cu medalia apărută la moartea lui Phillippe
de Flandra, care numai era să domnească la noi, acste medalii nu se ridică la nivelul a ceea ce
ar fi trebuit şi s-arfi cuvenit să.fie".
Dintre suveranii români, Carol I a avut privilegiul celor mai multe portrete medalistice
postume. Ele acoperă, în linii mari, cu multe întreruperi, perioada anilor 1914-1939. Numărul şi
modestia medaliilor emise pentru a comemora moartea regelui contrastează puternic cu cel al
pieselor bătute în ultimul an de domnie, în 1913 şi, cu caracterul hiperbolizant al unor legende.
Situaţia reflectă ruptura care a avut loc între majoritatea elitei politice româneşti şi a opiniei
pulbice, şi bătrânul rege, în 1914, cu ocazia discuţiilor din Consiliul de Coroană, convocat pentru
a decide poziţia României faţă de izbucnirea Primului Război Mondial.
În mod suprinzător, memoria fondatorului dinastiei va fi evocată abia la mai bine de un
deceniu după dispariţia sa, în 1925, în pofida faptului că in 1922, urmaşul lui, Ferdinand, s-a
încoronat la Alba Iulia, ca rege al tuturor românilor, prilej pentru a evoca şi pe primul rege al
României. Între 1928-1939, figura lui Carol I va apare mai des pe medalii, de cele mai multe ori
ca mijloc de propagandă dinastică şi legitimizare politică a regelui minor Mihai dar, mai ales, a
regelui Carol al Ii-lea. Acesta din urmă nu putea fi străin de metamorfoza somatică suferită de
portretele înaintaşilor, care sunt redate izbitor de asemănătoare cu al lui. Medalia trebuia să
sugereze privitorului impresia unei unităţi monolitice a Dinastiei, în care se topesc nu numai
voinţa şi energia celor trei suverani, dar şi figurile lor, dând naştere prototipului regelui ideal,
care dorea să fie Carol al Ii-lea.
Printre numeroşii artişti care au realizat machetele şi ştanţele plachetelor şi medaliilor
lui Carol I, se remarcă în primul rând Wilhelm Kullrich, într-un fel, artist de casă al familiei de
Hohenzollern-Sigmaringen, căci la serviciile sale recursese şi principele Karl-Anton, tatăl
suveranului României. Kullrich (1821-1887), artist aparţinând academismului german, a
dominat net arta medalistică românească nu numai între anii 1866-1887, ci şi după moartea sa.
În mod paradoxal, portretele semnate de el se regăsesc pe medalii emise până în 1895. Indirect,
20
Medalia a fost executată de gravorul berlinez Otto Oertel mai târziu, ajungând în România mult în urma
evenimentului comemorat. A fost distribuită personalităţilor române şi oficialilor străini, inclusiv capetelor
încoronate, contrastând evident cu marile piese medalistice din aur şi argint destinate să comemoreze alţi
suverani ai vremii, cu care regele Carol I se înrudise, cf. Efigii regale.
508
Carmen Tănăsoiu
influenţa lui Kullrich s-a extins până în ajunul Primului Război Mondial, asupra unor gravori
mai modeşti din punct de vedere artistic, ai caselor româneşti de bijutieri şi gravori Carniol şi
Radivon. Portretele executate de Kullrich poartă pecetea clasicismului, cu unele accente
romantice, fără însă a fi idealizate. Ele inspiră fermitate şi blândeţe condescendentă, echilibru şi
o senină încredere în viitor. Erau cel mai aproape de gusturile artistice ale lui Carol I şi al
Elisabetei, şi corespundeau destul de fidel imaginii pe care o aveau despre ei înşişi şi despre
misiunea lor în fruntea statului român. De altfel, până către 1914, clasicismul academist era
curentul artistic cel mai gustat de elitele aristocratice ale vremii, de la Londra la Sankt
Petersburg şi, de la Stockholm la Atena.
După moartea lui Wilhelm Kullrich în 1887, rolul său a fost preluat, pentru următoarele
două decenii, de alt artist german, berlinezul Paul Telge, ale cărui producţii clasicizante erau
apropiate de idealurile estetice ale familiei domnitoare de la Bucureşti. Telge a executat comenzi
importante ale Curţii şi Guvernului, până în 1909, dar valoarea lor artistică este relativ redusă.
Deşi se pare că Telge a avut rolul de medalist al Curţii, în ultimii ani ai secolului al XIX-
lea şi începutul celui următor, opera sculptorului vienez Anton Scharff (1845-1903) a jucat un
rol major în iconografia oficială a lui Carol I. Anton Sharff poate fi considerat unul din cei mai
importanţi modelatori europeni ai acestei perioade, continuând tradiţia tatălui său, fost gravor
al Monetăriei vieneze. Artistul, desenator şi gravor de excepţie, avea o fantezie debordantă şi un
simţ al echilibrului şi al compoziţiei, cu totul remarcabile. Acestea i-au permis să transforme
nişte comenzi dominate de alegorii de rutină, în opere cu totul remarcabile. Chiar dacă avea o
vârstă înaintată, Scharff a receptat influenţa impresionismului şi a Art Nouveau-ului, în varianta
sa vieneză, Secession-ul. Modelajul viguros, cu linii dure, dinamismul compoziţiei a caracterizat
toate portretele şi compoziţiile create de Scharff: medalia Dobrogei (1878), una din medaliile
oficiale ale anului 1891, medalia podului de la Cernavodă (1895), medalia inaugurării portului
Constanţa (1896), medalia clădirii C.E.C.-ului. Ca şi în cazul operelor lui Kullrich, prototipul
„Scharff' - bustul lui Carol I, cu faţa osoasă, cu reliefuri dure, cu ochii vii, aţintiţi spre privitor,
undeva în viitor, cu ampla manta de general descheiată, a servit ca sursă de inspiraţie nu numai
unor creatori locali, ci şi pentru numeroşi artişti străini.
Un alt mare artist medalist străin, mult solicitat de autorităţile române, a fost
bănăţeanul de origine maghiară, naturalizat francez, Tony Szirmai (1871-?). Producţiile sale
domină de departe întreaga medalistică românească a anilor 1898-1914, fiind principalul creator
de portrete metalice al principesei Maria. Deschis influenţelor curentului Art Nouveau, Szirmai
a încercat să impună o înnoire a stilului şi tehnicii medalisticii oficiale. El s-a bucurat de mai
mult succes în acest demers în piesele executate pentru familia principilor moştenitori
Ferdinand şi Maria, mult mai înclinaţi să accepte inovaţia artistică decât cuplul regal Carol !-
Elisabeta. Szirmai a transmis imaginea suveranului în apogeul domniei, bătrânul fără vârstă,
ferm şi senin. Din păcate, cele mai multe proiecte de plachete foarte interesante, toate inedite,
pregătite pentru emisiunile ce urmau să marcheze în anul 1914 cea de-a 75-a aniversare a
regelui, nu au fost urmate de emisiuni efective. Medaliile realizate de Szirmai după 1900, ca şi
de alţi artişti, scot în evidenţă o tendinţă de idealizare a portretului regal. Fizionomia lui Carol I,
calmă şi rece, apare tot mai stabilă, tot mai puţin marcată de trecerea timpului.
Pe lângă numeroasele medalii din anii 1866-1914, modelate de artişti străini, se remarcă
o serie de opere ale unor artişti români importanţi, care au abordat şi ei acest gen. Sculptorul
Dimitrie Paciurea absolvă în anul 1894 Şcoala de arte şi meserii, cu Constantin W. Hegel, „ca un
elev extrem de dotat", realizând ca lucrare de diplomă o medalie cu efigia regelui Carol I. E
509
vorba de un excepţional portret medalistic, în stilul şi tehnica Renaşterii italiene, medalia

rămânând unica operă de acest fel executată de marele sculptor21 •
Extrem de novatoare, prin modelajul viguros şi tratarea neconvenţională a portretului
sunt şi medaliile lui Constantin Dimitrescu; cele mai multe piese ale sale datează din timpul
domniei regelui Ferdinand.
Deşi puţin numeroase, foarte importante sunt şi medaliile machetate de Karl Strock şi
Frederic Storck, în anii 1902-1914. Dacă Storck-tatăl era un academist întârziat, fiul său, Fritz
Storck a fost legat de curentul Art Nouveau, fiind primul artist român care a realizat opere
medalistice în acest stil.
Un alt important artist român, Gabriel Popescu - creatorul şcolii naţionale de grafică - a
creat machete medalistice în primii ani ai secolului al XX-lea. Din păcate nu se remarcă din
punct de vedere artistic, dar nici tehnic, căci medaliile sale au un relief extrem de plat. În ciuda
faptului că piesele sale erau puternic marcate de înclinaţia spre grafică, în epocă, producţia
medalistică a artistului a fost destul de apreciată, chiar de către regele însuşi, care avea pe biroul
său binecunoscutul portret (filatelic) realizat de Popescu.
Un loc aparte în peisajul medalisticii româneşti de la cumpăna veacului, îl ocupă emisiunile
produse de firmele bucureştene ale familiilor Carniol 22 şi Radivon2 3, ambele având şi statutul de
„furnizor al Casei Regale". Impresionantă numeric, producţia celor două firme nu excelează prin
originalitate sau din punct de vedere artistic şi tehnic. Cele mai multe dintre portretele lui Carol I
prezente pe medaliile semnate Carniol sau Radivon sunt simple pastişe ale celor create de Kullrich
sau Scharff. Relieful lor este plat, iar celelalte reprezentări sunt foarte convenţionale.
La începutul secolului nostru, s-a dezvoltat şi un centru medalistic românesc provincial,
care era deja destul de activ încă din anii'8o ai secolului al XIX-lea. Este vorba de cel de la laşi,
unde, între 1887-1913, a activat firma fraţilor Elias şi Samoil Şaraga, adesea asociaţi cu Kissing.
Pornite din iniţiative culturale şi politice patriotice, medaliile bătute de firma Şaraga realizează un
continuu progres tehnic important în anii 1906-1913, chiar dacă, din punct de vedere artistic, ele
rămân prizoniere academismului german. În orice caz, medaliile semnate de Şaraga sunt net
superioare celor bătute în alte centre provinciale, cum ar fi Galaţiul sau Bârladul. În unele cazuri,
aceste medalii şi plachete Şaraga sunt comparabile cu cele mai bune creaţii din Bucureşti.
Menachem Carniol, Theodor Radivon şi Şaraga au executat numeroase medalii şi
plachete oficiale. Cu toate acestea, se poate spune că ele au dominat autoritar mai ales piaţa
românească de medalii populare. Alimentată de progresele economice şi sociale, de
convenienţele vremii şi de numeroasele evenimente importante care au fost celebrate cu mult
fast, această piaţă a cunoscut o extraordinară expansiune din 1881 până în 1914.
Cele mai originale portrete medalistice postume ale lui Carol I sunt executate de artiştii
români Emil W. Becker, Ion Jalea şi Gheorghe Stănescu. Deşi Becker a fost influenţat de
curentul Art Deco, portretele medalistice realizate de el sunt surprinzător de clasicizante.
21
P. Oprea, Incursiuni în sculptura românească, sec. XIX-XX, Ed. Litera, Bucureşti, 1974, pp. 31 şi 40,
nota 6.
22
Menachem Carniol a fost gravor şi medalist, unul din creatorii şcolii naţionale de medalistică, precum şi
a celei mai importante firme româneşti din domeniu, până la Primul Război Mondial; împreună cu
Radivon, au dominat medalistica românească, conferindu-i un stil specific, deşi creaţiile lor nu excelau
artistic şi tehnic; activitatea lui Carniol-tatăl a fost continuată de fiul său, Moise Carniol.
2 3 Casa de bijuterii Radivon din Bucureşti a fost înfiinţată în 1856 de Nicollo Caropatti, singurul
antreprenor până în 1874; Theodor Radivon, contabilul lui Caropatti, îi devine acestuia şi asociat, în anii
din 1884-1888; după moartea primului proprietar, Radivon preia toată afacerea, devenind ,furnizor al
Curţii Regale şi Mitropolitane", G. Ioan Lahovary, Regatul Românieifacia cu celelalte regate europene,
Bucureşti, 1881, p. 80, (o statistică comparativă între cele 13 regate europene).
510
Carmen Tănăsoiu
Portretul Doamnei Elisabeta apare pentru prima oară pe medalia din 1869, bătută cu
prilejul căsătoriei ei cu domnitorul României. Autorul, Wilhelm Kullrich a realizat un portret
acolat al perechii princiare, în manieră clasică. Primul portret medalistic pe care este
reprezentată numai Elisabeta a fost executat de acelaşi autor, în 1881 - anul încoronării, când
regina a fost aleasă membră de onoare a Academiei Române, sub pseudonimul literar Carmen
Sylva. Cele mai numeroase reprezentări medalistice ale reginei Elisabeta apar în compania
soţului ei regele, fiind datorate lui Kullrich, Telge şi Scharff. Numai după 1900, regina poate fi
întâlnită mai frecvent pe medalii dedicate special ei, sau operelor ei de binefacere, mai ales
Societăţii „Vatra Luminoasă". Emisiunile din ultimii ani de viaţă sunt numeroase şi realist
executate, fără încercări de idealizare sau întinerire, în contrast cu cele ale lui Carol I. Cele mai
valoroase portrete târzii aparţin lui Szirmai şi artistului belgian Godefroid De Vreese, în stil Art
Nouveau. De remarcat că majoritatea medaliilor şi plachetelor reginei Elisabeta sunt unifacies,
reprezentând doar portretul ei; în cazul regelui, pe revers apar evenimentele de referinţă.
Există şi câteva portrete medalistice postume ale reginei Elisabeta. Memoria ei a fost
imortalizată până la instaurarea Republicii, de decoraţia „Meritul sanitar'', a cărei emitere s-a
prelungit din 1913 până în 1947. Ca şi în cazul lui Carol I, la moartea ei, în 1916, s-a bătut o
medalie comemorativă modestă. Mai menţionăm că un portret al reginei, cu fizionomia din anul
1909 va fi prezent pe o medalie pusă în circulaţie în 1917, de către Loja militară germană din
Bucureşti „Carmen Sylva" 2 4.
Nu se cunoaşte nici o emisiune medalistică prin care să fi fost marcată desemnarea
principelui Ferdinand de Hohenzollern drept moştenitor al Coroanei României, în 1880. Primul
portret medalistic al principelui moştenitor apare abia în 1891, pe două medalii populare, alături
de cele ale cuplului regal Carol I şi Elisabeta. Execuţia artistică şi tehnică a celor trei portrete,
datorată lui C. Schwartz, respectiv lui Menachem Carniol, este una extrem de modestă.
Primul portret demn de luat în seamă al principelui Ferdinand este cel datorat lui A.
Scharff, de pe medalia căsătoriei, din 1893, alături de cel al foarte tinerei principese Maria (a
Marii Britanii şi Irlandei); ambele sunt delicate, degajând senitătate şi tinereţe şi, completate cu
un revers de factură romantică, pe care un putto, înconjurat de ghirlande de trandafiri reuneşte
blazoanele familiilor lor2 s. Modelul va fi copiat în 1894 de Johan Schwertdner şi Menachem
Carniol-fiul, cu calităţi artistice şi tehnice mult reduse.
Persoană timidă şi modestă, principele Ferdinand nu a prea pozat, portretul lui
reapărând în medalistica românească abia în 1897, când a supravieţuit, în mod miraculos, unei
îmbolnăviri de tifos, incurabil în epocă. Imaginea realistă, executată după însănătoşire de către
Carniol-fiul, prezintă o figură maturizată înainte de vreme.
Principesa şi apoi regina Maria ocupă un loc aparte în medalistica românească. Precum
am văzut, primul ei portret apare pe medalia creată de Scharff, cu ocazia căsătoriei, în 1893. De
abia în anul 1904, ea va apare singură pe o reprezentare medalistică, prilejuită de acordarea
gradului de colonel al Regimentului N Roşiori. E vorba de medalia realizată de talentatul
Constantin Kristescu, căpitan în regimentul respectiv, un mare admirator al Mariei; el o
surprinde în tunică militară şi cu chipiu.
2
4 CNA, 1, 1920, 1, p. 3. Machetatorul Christoph Ludwig Lauer şi gravorii J. Tubben şi W. Tubben, ai firmei
Lauer & Sons din Niirnberg, Efigii regale.
2
s Cu ocazia căsătoriei, în ianuarie 1893, guvernul român a oferit principilor moştenitori o bulă de aur,
după obiceiul roman: avea în interior portretele fiecărui mire, iar pe capac, cifrele lor unite şi timbrate de
Coroană, respectiv, o cruce şi milesimul evenimentului. Bula a fost trimisă la Moscova, împreună cu
tezaurul României, în 1916. Pertinax [Const. Moisil], Bula de aur a căsătoriei suveranilor României, în
CNA, 9-10, 1, 1920, pp. 66-67.
511
Între 1906-1914, prinţesa moştenitoare Maria va fi tot mai prezentă în medalistică.

Rămân remarcabile pentru iconografia ei medaliile şi plachetele create de sculptorul Tony
Szirmai şi de artistul rus Felix Rasumny, stabilit la Paris, ambii creatori în stil Art Nouveau.
Efigiile şi portretele surprind frumuseţea, non-conformismul şi forţa de viaţă a Mariei, căci
majoritatea au avut drept modele, fotografii ale principesei. Cele mai interesante sunt portretele
cu pălărie sau cu capul întors trei sferturi spre spate, neobişnuite pentru o persoană de rangul ei.
Prin contrast, apare medalia datorată tot lui Szirmai, în 1913, menită să imortalizeze activitatea
neobosită a Mariei în cursul campaniei din Bulgaria: este prima efigie care o înfăţişează în
uniforma surorilor de caritate. Spre deosebire de medaliile unifacies ale reginei Elisabeta,
majoritatea celor ale principesei şi, apoi, reginei Maria sunt duble, având pe avers portretul ei şi
pe revers un oarecare eveniment de referinţă, sau o inscripţie.
Portretistica medalistică a regelui Carol al Ii-lea poate fi urmărită încă din anii copilăriei
sale, apoi în portretele tânărului principe moştenitor. În afara mărturiei de botez, emisă de
Primăria Capitalei la naşterea sa (1893) 26 , cel mai timpuriu portret al prinţului datează din 1899,
pe o medalie bătută pentru a comemora însănătoşirea lui, în urma îmbolnăvirii de malarie.
Portretele din anii următori sunt prezente pe mărţişoare de serie mică şi, pe medalii-premii
şcolare, create de casele de bijutieri români Radivon şi Carniol şi, nu se remarcă printr-o
realizare artistică, sau tehnică notabilă. Cele mai interesante portrete din perioada adolescenţei
prinţului Carol datează din anul jubiliar 1906: pe medalia creată de Radivon, figura sa însoţeşte
în mod original efigiile cuplului regal Carol I-Elisabeta (un buton de aluminiu inserat pe medalia
din bronz aurit); iar pe Medalia aromânilor din Imperiul Otoman (M. Carniol), efigia prinţului
se alătură celei a tatălui său, Ferdinand şi, a regelui Carol I. Mai trebuie notat - pentru
expresivitatea şi realizarea tehnică foarte bună, care se desprinde net de celelalte portrete din jur
- portretul principelui Carol, de pe medalia de botez a principesei Ileana, din 1909, creaţia a
caselor Radivon şi Carniol, probabil cu concursul unui artist vienez; pe această medalie sunt
reunite, cu o minuţioasă grijă pentru detalii, portretele tuturor copiilor Familiei Princiare: Carol,
Elisabeta, Maria, Nicolae şi Ileana 2 7.
În anul 1921, portretul lui Carol, devenit principe moştenitor, face parte din seria celor
create de Mihail Cara pentru Încoronare. În perioada 1922-1930, portretul său nu apare pe nici
o medalie. Pe acest tip de suport, nici o imagine nu aminteşte de bacalaureatul principelui, sau
de căsătoria sa cu principesa Elena de Grecia, în 1921. Totuşi, o medalie a principesei Elena
apare cu ocazia Încoronării din 1922.
În timpul domniei regelui Carol al Ii-lea, s-au bătut 230 de medalii şi plachete, de-a
lungul unui singur deceniu, aceasta fiind cea mai dinamică perioadă din istoria medalisticii
naţionale 2 s. Suirea pe Tron este marcată prin două plachete, comandate de Aeroclubul Român,
„în amintirea zilei de 6 iunie 1930". Cea dedicată regelui, poartă pe avers inscripţia: „6 iunie
MCMXXX, rechemat de poporul său, regele Carol al II-lea a coborât în acest loc"
şi va fi distribuită participanţilor la Raliul Aerian Internaţional, organizat în 8 iunie 1931, la
aniversarea unui an de la Restauraţie. Cealaltă, a fost bătută în onoarea lui Lalouette, aviatorul
francez care l-a adus pe rege în ţară şi înfăţişează, semnificativ, un avion zburând peste Carpaţi,
la un răsărit de soare, iar în colţul stâng un medalion cu bustul lui Carol al II-iea; reversul
conţine semnăturile gravate ale autorilor, printre care şi pe aceea a suveranului. Placheta a fost
creată de Andre Lavrillier.
26Mărturia de botez a principelui Carol, 1893, 28 mm, atelier Bucureşti - R. Fessler; av: stema oraşului
Bucureşti, icoana Sf. Dumitru Basarabov; rv: legenda, N. G. Krupensky, op. cit., p. 56.
27 Efigii regale.
28 Efigii regale.
512
Carmen Tănăsoiu
Portretele medalistice ale lui Carol al Ii-lea se datorează în principal, ca şi cele

monetare, sculptorilor Ion Jalea şi Emil Becker. Ion Jalea a executat primul portret al regelui
Carol al Ii-lea, pe placheta inaugurării uzinei hidro-electrice de la Dobreşti (17 iulie 1930 !),
unde a abordat un stil clasicizant, pe care îl va menţine pe toate piesele numismatice create
pentru rege. Un alt exemplu pentru arta medalistică a lui Jalea, ca şi pentru atmosfera vremii
este medalia celei de-a 25-a aniversări a intrării lui Carol al Ii-lea în Senatul României (1938):
„Omagială comemorare a princiarilor zori care au adus în Senat magnifica solie a virtuţilor
monarhice vestind glorioasa domnie a M. S. Regelui Carol II": aversul medaliei înfăţişează un
tânăr voievod, cu fizionomie fictivă, cu mantie pe umăr, sceptrul în dreapta şi o carte (LEX) în
mâna stângă. Lui Emil Becker îi datorăm o mulţime de portrete medalistice ale lui Carol al 11-
lea, precum şi ultima medalie a acestuia, cea a inaugurării digului care i-a purtat numele, de la
Balcic, în vara anului 1940. Alături de medalia „Stela Maris" din acelaşi an, dedicată memoriei
reginei Maria, medalia digului de la Balcic este una din excepţionalele realizări ale lui Becker, în
stil Art Deco. Printre alţi artişti care au creat medalii pentru regele Carol al Ii-lea îi mai
numărăm pe Gh. Stănescu, Gh. Chirovici, Ştefan Iordan, şi H. Ionescu, francezii Andre Lavrillier
şi A. Delaunay, elveţianul Henri Huguenin, cunoscuţi şi din portretistica sa monetară.
În copilărie şi adolescenţă, precum şi în anii domniei, figura regelui Carol al Ii-lea a fost
deseori asociată efigiilor tatălui său, Ferdinand şi bunicului, Carol I. Dacă până în 1922,
portretele asociate în acest fel au avut exclusiv menirea de reprezentare a chipurilor regale în
succesiunea dinastică, după 1930, aceste alăturări de imagini au şi funcţie propagandistică. Într-
un registru ideatic asemănător, se înscriu efigiile acolate ale regelui şi domnitorului Ştefan cel
Mare, pe medalia dedicată restaurării Mănăstirii Neamţ29. Medalia, realizată de artistul francez
A. Delaunay, este una din cele mai interesante din medalistica noastră, prin maniera abstractă
de redare a efigiilor; reversul cu macheta bisericii este geometrizant.
Deşi regele Carol al Ii-lea a întreprins, în timpul domniei, câteva vizite importante în
Europa şi, a avut oaspeţi de seamă la Bucureşti sau la Sinaia, aceste evenimente nu sunt
imortalizate de medalii. Singurul său portret, asociat cu al unui suveran străin este cel de pe
medalia Memorialului Interaliat de la Liege, din Belgia, dedicat luptei şi sacrificiului comun al
soldaţilor şi ofiţerilor Antantei, în Primul Război Mondial (1937), unde apare alături de regele
Albert al Ii-lea.
Pe toată durata domniei, trăsăturile personalităţii lui Carol al Ii-lea, dorinţa lui de a domina
scena politică, înclinarea spre cultul personalităţii, au favorizat prezenţa portretului regelui pe
aproape toate medaliile şi plachetele oficiale. Sunt caracteristice legendele hiperbolizante - scrise cu
caractere mari şi cu milesime latine - care însoţesc reprezentările destul de standardizate, deşi ele
aparţin unor artişti diverşi ca stil şi şcoală, (bine) cunoscuţi sculptori ai vremii. „Credem că nu
întâmplător suveranul este redat jă.ră vârstă, fenn, plin de energie, inspirând curaj, respect,
devotament. El apare ca un monolit,[. ..] veghind omniprezent asupra ţării şi poporului, neclintit în
faţa dificultăţilor istorice. Privite în perspectivă istorică, portretele eroizante ale regelui Carol al II-
lea se înscriu perfect în prototipul portretului conducătorului din Europa anilor '30, dominate de
mistica predestinării, clarviziunii călăuzitoare şiforţei brute"3°.
Efigiile medalistice ale regelui Mihai, atât în prima, cât şi în a doua domnie sunt puţine.
Între 1927-1930, portretul suveranului-copil de 7-8 ani este inspirat de cel oficial şi, se datorează
2
9 Vechi aşezământ de religie cultură românescă, Mănăstirea Neamţ are în incintă mai multe biserici şi
paradise. Biserica mare a Mănăstirii a fost ctitorită în 1497 de voievodul Ştefan cel Mare. Pe medalia
dedicată restaurării, sunt înscrise numele domnitorului şi regelui, precum şi milesimele 1497-1938.
3o Efigii regale.
513
elveţianului Henri Huguenin din Le Locle. Precum am văzut, toate celelalte portrete ale sale din
această domnie sunt asociate cu cele ale regilor Ferdinand şi Carol I, chiar şi cu al domnitorului
Mircea cel Bătrân, sau împăratului Traian, pe medalia Dobrogei (1928), din motive de legitimare
a continuităţii Dinastiei, prin persoana sa.
În calitate de Mare Voievod de Alba Iulia, portretul său apare pe două medalii abia în anii
1937-1938. Cea din 1937 a fost executată de Ion Jalea, cu prilejul avansarii prinţului la gradul de
sublocotenent. Cealaltă a fost comandată de Liga Navală Română, pentru a comemora cumplita
furtună de pe mare din 4 ianuarie 1938, căreia prinţul i-a supravieţuit: el plecase la bordul
distrugătorului „Regina Maria", pentru a asista la căsătoria principelui moştenitor al Greciei.
Medalia, având pe avers bustul lui Mihai în uniformă de străjer şi pe revers o vedere a vaporului, a
fost bătută în 200 de exemplare, din care unul din aur, 25 din argint şi restul din bronz3 1•
Cea de-a doua domnie a regelui Mihai este marcată de vicisitudinile istorice cauzate de
al Doilea Război Mondial, precum şi de condiţiile în care a revenit pe Tron. Poziţia sa precară în
timpul regimului personal al mareşalului Ion Antonescu a dus la o reducere drastică a
emisiunilor, pe de o parte, iar pe de altă parte la faptul că portretul său este însoţit de cel al
Conducătorului statului. Ion Antonescu abuzează astfel - ca şi pe timbrele anilor 1942 -1943 - de
un drept care, până atunci, fusese rezervat numai membrilor Casei Regale, sau altor domnitori
din istoria naţională.
Din această perioadă, datează un reuşit portret medalistic datorat Ioanei Basarab şi lui
Haralambie Ionescu, pe medalia Recensământului general al României (1941), care se adaugă
timbrului emis cu acelaşi prilej, precum şi portretelor monetare din acel an (moneda de 500 lei
argint, cu portretele regelui şi domnitorului Ştefan cel Mare). Mai amintim, medalia Centenarului
Artileriei Române, medalia comemorativă a Bucovinei reîntregite (1942) şi medalia inaugurării căii
ferate Bucureşti-Urziceni-Făurei (1943); ultimele două prezintă efigiile afrontate ale regelui Mihai şi
mareşalului Antonescu, pe avers şi câte o hartă explicând evenimentul, pe revers. Cele câteva medalii
ale domniei regelui Mihai sunt toate oficiale; iconografia reversului, mult abstractizată, foloseşte
exclusiv simbolurile evenimentelor omagiate.
După 23 august 1944, efigia regelui Mihai mai figurează numai pe moneda-medalie de
aur „Ardealul nostru'', amintită în capitolul precedent.
Medaliile sunt o sursă istorică directă pentru cunoaşterea unei epoci şi a unor
personalităţi care au jucat un rol major în viaţa statului modern român, respectiv regii şi
reginele României. Mai mult decât timbrele şi monedele, a căror existenţă şi iconografie este
determinată de funcţionarea unor instituţii importante ale statului, fanteziile medalistice,
variantele oficială-populară sunt capabile să completeze şi să umple de viaţă imaginea de
ansamblu a societăţii româneşti, să lămurescă sau să nuanţeze o serie de probleme mai puţin
elucidate ale politicii interne şi externe.
Iconografia medaliilor şi plachetelor, legendele lor, ritmul în care se succedă baterea lor,
metalul din care sunt făcute, pot oferi date interesante asupra elitei (politice) româneşti a vremii
şi, deopotrivă, asupra gustului popular. Pe de altă parte, ştiind că aproape toţi suveranii
României erau comanditari direcţi ai medaliilor, că regii Carol I şi Ferdinand3 2 au fost pasionaţi
Medalia Ligii Navale Române cu ocazia tempestei, în CNA, 127-128, 17, 1943, p. 195.
:ii
Regele Ferdinand era familiarizat cu legile heraldice consultative şi, s-a preocupat îndeaproape de
:i 2
înfăţişarea decoraţiilor instituite, desenând personal mai multe variante. Astfel, Ordinul „Crucea Regina
Maria" şi „Crucea comemorativă a războiului 1916-1918" - pentru care a realizat mai multe schiţe alb-
negru şi în culori - erau opera lui. De asemenea, Ordinul „Mihai Viteazul", primul şi cel mai înalt ordin
militar românesc, care îi purta cifra, a fost desenat tot de către rege. C. I. Stan, Regele Ferdinand
„Întregitorul" (1914-1927), Editura Paideia, Bucureşti, 2003, p. 9.
514
Carmen Tănăsoiu
ai acestei arte, având un cuvânt decisiv în selectarea proiectelor, iar principesa/regina Maria a
făcut din iconografia medalistică o componentă importantă a imaginii sale şi a ţării,
concluzionăm că medaliile reflectă şi o parte din personalitatea lor, din educaţia lor artistică, din
gustul şi preferinţele pe care le aveau.
Ele ilustrează opera artiştilor care le-au executat, stilul şi tehnica pe care le posedau
aceştia, impactul curentelor artistice europene asupra artei lor şi, totodată, trecerea inexorabilă
a timpului, vizibilă în fizionomiile protagoniştilor portretizaţi.
515
CÂTEVA MEDALII SI DECORATII STRĂINE PRIMITE DE ROMÂNI
Katiuşa Pârvan
Resume
L'article present des medailles conferees depuis des annees aux Roumains, par
Ies autoritees d'Allemagne, d'Autriche, des Etats Unies, de France, de Grece. Sont des
medailles-prix (ecoliers, scientifiques, artistiques), des medailles (et decorations) recues
pendant le premiere guerre mondiale, des medailles sportives, e. a. L'auteure veut
evidentier l'importance de la contribution des Roumains de touts sorts pour Ies autres
pays qui leurs onnorre et en telle mode.
Medalia rămâne în egală măsură document şi creaţie artistică. Multe din datele ce apar
pe medalii s-au pierdut şi nu se mai cunosc amănunte, uneori esenţiale, din viaţa sau activitatea
celor pentru care s-au bătut. Din dorinţa de a reaminti contemporanilor nume ce au contribuit,
mai mult sau mai puţin, la prestigiul ţării noastre în lume, vom prezenta câteva medalii şi
decoraţii primite de cetăţeni români din partea unor ţări străine. Vom încerca să subliniem
totodată importanţa personalităţii respective, atât pentru România, cât şi pentru statul care
oferă medalia, refăcând, dintr-un alt unghi, legăturile ţării noastre cu ţara respectivă.
Piesele sunt prezentate într-un catalog după data de emitere a medaliei (sau data
conferirii decoraţiei şi brevetului menţionat); pentru a le putea regăsi mai uşor, nu vom ţine
cont de tema piesei - premii şcolare, recompense pentru participarea la concursuri sportive sau
de alt gen, participarea la anumite evenimente sociale, ştiinţifice sau culturale. Acolo unde sunt
mai multe medalii acordate aceleiaşi persoane, nu am respectat cronologia materialului, ci am
descris toate piesele conferite, chiar dacă anii sunt diferiţi. În general ne-am oprit asupra unor
medalii personalizate, deşi există multe conferite statului român (ele vor face subiectul altui
articol), menţionând datele biografice esenţiale. Catalogul de referinţă este MRRC, deoarece
sistematizează majoritatea pieselor emise de România (sau ţările române) precum şi piese
primite de români. Acolo unde a fost cazul, ne-am raportat la publicaţia unde a apărut
medalia/decoraţia, în cazul în care nu este inedită.
Nu am reuşit să stabilim cu exactitate cine sunt toate persoanele care au primit medalia;
în aceste situaţii lăsând istoricilor această sarcină. În general, astfel de piese sunt premii şcolare,
sportive sau de alt gen (Premiul I la gymnastică, acordat de Colegiul Rollin lui Kristescu
(Constantin), în 1860, sau Premiul al 3-lea la a patra limbă - germana, acordat în 1875 de Liceul
Louis Le Grand Lui Voinescu G.,). Probleme de atribuire ne-au pus şi medaliile primite de
românii care au participat în 1871 la evenimentele din Franţa; nu suntem siguri de identitatea
unor cetăţeni cum ar fi Georgescu, care primeşte Medalia conferită de Comitetul Ambulanţelor
Presei din Paris pentru participarea sa devotată, sau cea primită de Thănăsescu din partea
Societăţii voluntarilor din 1870-1871, ca membru onorific.
Sunt mai multe premii conferite românilor la expoziţii internaţionale din Franţa (în
1867, Muzeul de Istorie Naturală din Bucureşti, maiorul Mişa Anastasievici sau C. Riureanu, în
1900, de Epitropia Spitalelor civile din Bucureşti sau Expoziţia colectivă a judeţului Tecuci), din
Italia (de pildă, Expoziţia universală din 1911 din Torino lui Dumitru Seceleanu din Bucureşti,
Expoziţia din Milano din 7 septembrie 1906, Secţiunea Arte Decorative lui E. A. Pangrati, 1906).
Katiuşa Pârvan
Mai multe premii s-au conferit pentru activităţi sportive (premiul acordat în 1884 lui
Rodolphe Kretzulesco la Concursul de tir din Paris, premiile acordate lui Horia Rosetti, deputat,
Preşedintele Asaltelor Internaţionale de Scrimă, la Budapesta, 14 martie 1904 şi cu ocazia
jubileului maestrului I. Santelli, din martie 1906, sau cel primit de acelaşi ca mărturie a marii
prietenii din partea lui Alphee Carpentier, Bruxelles, 1906; premiul la Carabină acordat
Principelui Bibescu la Concursul de tir de la Paris, premiul primit la Concursul hipic Varşovia de
generalul C. Comănescu, 27 mai-7 iunie 1927).
Medalii premiu au fost conferite pentru meritele lor unor profesori universitari, oameni
de ştiinţă sau alte personalităţi (Franţa, Şcoala Naţională de arte frumoase, premiu la
arhitectură pentru proiectul primit acordat dlui Louis Blanc, în 1882 şi 1885; Grecia, premiile
acordate Dr. Puşcăreau E şi P. Solomon şi C. Stoienescu, în 1903; Universitatea liberă din
Bruxelles lui A. D. Xenopol, profesor la Universitatea din Iaşi, 8 mai 1914; Alianţa Franceză
doctorului George Bogdan din laşi, 1922; în 1934, Societatea de chimie-biologie profesorului
Ştefan Minovici, sau Academia de Medicină lui M. Danielopolu).
Inedite sunt medaliile acordate la încheierea studiilor (Societatea muzicală din Viena la
încheierea studiilor la Conservator Nataliei Plesnilă, 1890; Şcoala modernă de croitorie din Paris
domnişoarei Elise Papasterie pentru cursul de profesorat, 1927).
Oameni de ştiinţă de valoare au primit medalii cu ocazia unor comemorări (În amintirea
fondării Şcolii superioare tehnice din Berlin lui Marcel Djuvara, 1856; Spitalele Civile din Paris
la Centenarul Internatului de Medicină şi Chirurgie lui G. J. Stoicescu, 1871; Băile Evian
inaugurate la 16 august 1902 - Prietenilor şi colaboratorilor noştri, doctorului Stoicescu;
Congresul de la Paris al Uniunii generale a Poştelor, lui C. F. Robescu delegatul României, 1878;
Conferinţa internaţională de circulaţie auto Paris 1909 lui Carol M. Mitilineu, consilier de
legaţie, delegatul României; medaliile primite în 1963 de diplomatul român dr. Dumitriu,
ambasadorul României în Franţa la Aniversarea Casei Radiodifuziunii şi Televiziunii Franceze;
medalia aniversării Oraşului Vichy; medalia oferită de Senatul francez; medalia din Austria,
primită tot în 1963, din partea Camerei Superioare).
Am insistat mai mult asupra momentului 1916-1920, adică perioada primului război
mondial când, mulţi români au participat activ, meritele lor fiind unanim recunoscute de toate
ţările combatante. De aceea ne-am oprit nu numai la medalii conferite, ci şi la decoraţii cu
brevet sau diferite scrisori de apreciere din partea unor state (SUA, Comisia Naţională de
Aprovizionare a Armatei lui N. H. Lahovary însărcinat cu afaceri al României, 1919; Franţa,
Alianţa franco-română doamnelor Cantacuzino şi Catargi, membre ale Consiliului de
Administraţie al Comitetului de asistenţă al Crucii Roşii Române, 1917; Recompensa Spitalului
nr. 9 D-nei Alexandrina I. Bianu, pentru alinarea suferinţelor răniţilor aliaţi, 1918; medalia
Epidemiilor conferită reginei Maria a României, Dnei Alexandrina Bianu, Dnei Puşcariu sau
medicului militar Beca, în 1919 şi 1921; Decoraţia Les Palmes Academiques acordată Sevastiei
Popescu în 1921 pentru serviciile aduse Institutului naţional de surdomuţi, precum şi câteva
decoraţii, cum ar fi "Legiunea de onoare" (Mare Cruce, grad conferit şi Reginei Maria cu ocazia
vizitei la Paris, din 1919, sau gradul de Cavaler şi Comandor conferite generalului Ştefănescu
Amza) acordate pentru serviciile aduse ţării şi alianţei în primul război, amintite pentru
importanţa lor (o parte din decoraţiile primite, în cel mai înalt grad, au fost expuse, deocamdată
cu ocazia a două expoziţii temporare organizate de MNIR (Katiuşa Pârvan şi Cătălina Opaschi
2008).
Unele piese sunt inedite (cat. 8-10, 12-13, 18-23, 26-27, 29, 32-35, 42-48, 51-52, 54, 57-
58, 60-62), altele, la care nu apare bibliografia, nu au fost identificate cu siguranţă, catalogul de
referinţă conţinând şi erori, de aceea am preferat să nu ne pronunţăm. De fapt, toate piesele
518
prezentate sunt inedite, deoarece nu au mai fost publicate, prezenţa lor în catalogul de referinţă
ne fiind însoţită de imaginea foto sau descriere detaliată.
Am trecut în revistă doar câteva din piesele prezentate cu acest prilej. Dorim ca
publicarea lor să continue, pentru a contura şi completa seria pieselor de acest gen emise ori
primite de români sau de statul român. Totodată, dorim să subliniem aportul naţiunii noastre la
istoria universală, oprindu-ne în special la acele medalii conferite unor persoane, în mare
măsură identificate.
CATALOG
1. Medalie-premiu Franţa, Colegiul Rollin - Premiul I la gymnastică - Prima Diviziune, acordat lui
Kristescu (Constantin), 1860, gravor Desboeufs.
Av. Legendă circulară întreruptă: NAPOLEON III - EMPEREUR. Central capul împăratului Napoleon
al III-iea spre stânga. Sub gât DESBOEUFS F.
Rv. În cunună de laur legendă pe şapte rânduri (primul rând semicircular): COLLEGE ROLLIN/-
/GYMNASTIQUE/IER PRIX/IERE DIVISION/M. KRISTESKO/(CONSTANTIN)/-/1860.
AR, 21,17 g, 38 mm, Inv. MNIR Pv. 1796/412/1453, Transfer ex CNBAR
MRRC297
2. Medalie premiu Franţa, Expoziţia universală Paris 1867 Muzeului de Istorie Naturală Bucureşti, 1867,
gravor Ponscarme
Av. Legendă semicirculară întreruptă NAPOLEON III - EMPEREUR. În câmp capul împăratului
Napoleon al III-iea laureat dreapta, sub gât H. PONSCARME F.
Rv. Legendă circulară întreruptă între c.p.i. şi c.l.e: EXPOSITION UNIVERSALLE DE MDCCCLXVII
A PARIS @ RECOMPENSES @ Central legendă pe cinci rânduri:
MUSEE/D'HISTOIRE/NATURELLE/DE/BUKAREST; rândul 5 semicircular.
AE, 50 mm, lnv. MNIR Pv. 1870/II 29/3, Transfer ex CNBAR, Colecţia Ion Radian.
MRRC35i.
Medalia de bronz menţionată la Ollănescu 1901 16 şi citată doar la Pârvan 2007 18 şi nota 8.
3. Medalie-premiu Franţa, acordată Şcolii Politehnice din România cu ocazia Centenarului Şcolii
Politehnice din Franţa, promoţia 1857, 1894, gravor Max Bourgeois.
Av. Sus, legendă semicirculară x ECOLE POLYfECHNIQUE x. în câmp, central, personaj feminin pe
jumătate dezgolit sprijină stânga pe o tablă pe care este scris X, în spate vapoare pe mare, far, apeduct,
instrumente diferite. În exergă, în medalion oval, găină stând pe ouă; în dreapta, pe margine, MAX
BOURGEOIS.
Rv. Legendă semicirculară: x LAMBLARDIE x MONGE x CARNOT x PRIEUR x. Dedesubt - 1794-
1894. În câmp dreapta personaj cu bicorn, înfăşurat în mantie, priveşte spre legendă pe nouă rânduri:
FNDATION DE L'ECOLE/DECRET DU XXI VENTOSE AN II/-/CENTENAIRE/-/XI MARS
MDCCCLXXXXIV/-/CARNOT//(PROMXDE 1857,)/ETANT/PRESIDENT/DE LA REPBLIQUE
FRAN(:AISE. Dedesubt, pe ram de palmier, cartuş cu legenda incizată A LA ROUMANIE/L'ECLE
POLYfECHNIQUE. În exergă, dreapta, MB.
AR, 151,97 g, 68 mm, lnv. MNIR Pv. 980/1707/5090, Transfer ex CNBAR, Col. Crin Roşu.
MRRC733
4. Medalie premiu Franţa, Expoziţia Universală Paris 1867 lui Rîureanu, 1867, gravor Ponscarme
Av. Legendă semicirculară întreruptă NAPOLEON III - EMPEREUR. În câmp capul împăratului
519
Katiuşa Pârvan
A PARIS @ RECOMPENSES @Central legendă pe două rânduri: RIOUREANO.
AE, 50 mm, Inv. MNIR Pv. 87/294/455, Custodie ex CNBAR, Colecţia Moscova.
MRRC351
Medalie amintită, fără descriere, la Pârvan 2007 n8 şi nota 8.
5. Medalie premiu Franţa, Expoziţia Universală Paris 1867 maiorului Mişa Anastasievici, 1867, gravor
Ponscarme
Av. Legendă semicirculară întreruptă NAPOLEON III - EMPEREUR. În câmp, capul împăratului
A PARIS @ RECOMPENSES @ Central legendă pe două rânduri: MAJOR
MICHA/ANASTASIEVICH; rândul 5 semicircular.
AE, 50 mm, Inv. MNIR Pv. 407/3647/4984, Custodie ex CNBAR, Colecţia Moscova.
MRRC351
Medalie amintită, fără descriere, la Pârvan 2007 n8 şi nota 5.
6. Medalie Franţa, Comitetul Ambulanţelor Presei din Paris, domnului Georgescu pentru participarea sa
devotată, 1871, gravor Guerch.
Av. Legendă circulară întreruptă: LE COMITE DES AMBULANCES SIEGE DE PARIS 1870 - 1871.
Central legendă pe şase rânduri: DE LA/PRESSE/A/Mr GEORGESCO/POUR/SON CONCOURS
DEVOvE. (rândurile 1, 4, 6 incizate)
Rv. Scenă: ambulanţa ridică un rănit. În exergă+ şi sus, la stânga, GUERCH.
AE, 27 mm, Inv. MNIR Pv. 2519/B II 2749, Transfer ex CNBAR, Col BNR
MRRC402
Nu am găsit o persoană căreia să-i poată fi atribuită medalia. După Predescu 1999 (349 şi 6n) ar putea fi
Georgescu/M. Obedenaru. Acest Obedenaru (recte Georgiade), Gheorghiade Mihail, medic, diplomat şi
publicist (1839, Bucureşti-1885, Athena), a urmat studiile în ţară şi la Paris (doctorat 1866), unde a devenit
intern în urma unui concurs strălucit. În ţară, între 1866-1874 a fost medic primar la Spitalul de copii şi al
Eforiei, precum şi profesor de medicină la Bucureşti. În 1874 a intrat în diplomaţie, fiind prim secretar de
Legaţie la Roma, Constantinopol, ministru la Athena. Din septembrie 1871 a fost membru al Academiei
Române, căreia i-a donat averea şi o colecţie de manuscrise, 200 arii româneşti, documente. A publicat şi
tradus în Franţa, chiar în 1871.
7. Medalie comemorativă cu toartă Franţa, Societatea voluntarilor din 1870-1871 lui Thănăsescu, membru
onorific, 1871, gravor G. Guerchet.
Av. Legendă semicirculară între c.l.e. şi c.ş.i.: SOCIETE DES VOLONTAIRES DE 1870 - 1871.
Central, cu litere incizate, THANASSESCO/Membre/HONORAIRE.
Rv. Un ram de stejar, o panglică pe cer, cu legenda QUE NUL NE ME TOUCHE. Dedesubt G.
GUERCHET.
AR, 28 mm, 10,62 g. Inv. MNIR Pv. 3061/1066/2846, Transfer ex CNBAR.
MRRC403
8. Medalie Franţa, Centenarul Internatului de Medicină şi Chirurgi, Spitalele Civile din Paris , lui G. J.
Stoicescu, 1871, gravor Louis Botte.
Av. Legendă circulară întreruptă: CENTENAIRE DE CINTERNAT EN MEDICINE ET EN
CHIRURGIE - HOPITAUX CIVILS DE PARIS. Central scenă - medic aşezat la o masă pe care se află
carte, microscop, craniu. Pe latura mesei, incizat, G. J. STOICESC0/1871.
Rv. Scenă: personaj în ţinută medievală aplecat peste un rănit aşezat pe o targă; ca fundal oraşului Paris. În
exergă stânga LOVIS BOTTE.
AE argintat, 68 mm, Inv. MNIR Pv. 870/1613/ 4750, Transfer ex CNBAR.
520
Inedit
Stoicescu George I., medic, profesor universitar, născut la 14 (sau 18) mai 1845 (sau 1850) la Ploieşti. A
urmat Liceul "Matei Basarab" din Bucureşti, iar între 1872-1876 a fost intern la Spitalul din Paris unde, în
1876 şi-a luat doctoratul. Revenit în ţară, a fost numit medic primar al Spitalului Eforiei (1878), iar în 1887,
profesor de clinică medicală şi dermatologică la Universitatea Bucureşti. A fost deputat (1883-1884) şi
senator (1898, 1901, 1908) liberal, membru al Consiliului Sanitar Superior, membru corespondent al
Academiei de Medicină din Paris. A murit în 1932 (Predescu 1999 815 sub voce). A fost deputat liberal în
Colegiul III Ploieşti IV (1883), Colegiul III Prahova XI (1884), Colegiul III Ilfov I (1888), Colegiul I Prahova
II (1892), Colegiul I Prahova XI (1895) (Rădulescu 1998 294).
9. Plachetă Franţa,
Inaugurarea Băilor Evian la 16 august 1902 - Prietenilor şi colaboratorilor noştri,
acordată doctorului Stoicescu, gravor Ch. Beylard sculptor şi Vernon. În etui de piele roşie, pe avers cu inscripţia
aurită Ă /M. LE DOCfEUR/STOICESCO, pe revers, în partea de jos, BREzINA. GAINIER . PARIS.
Av. Imaginea localităţii; în dreapta, jos, E. BRUNNARIUS ET/A. HEBRARD ARCH. În jumătatea de
jos. BAINS D'EVIAN/INAUGURS/LE 16 AOUT 1902/-/A NO/ AMIS/buchet de flori ce taie
oblic legenda/ A NOS/COLLABORATEURS.
Rv. Tânără nud, şezând şi luând apă de la un izvor, printre stânci, arbori, flori. Stânga - dreapta CH.
BEYIARD SCULO. - F. VERNON INCI. Pe latura de jos, chenar cu legenda SOURCE CACHAT.
AE argintat, 43x63 mm, Inv. MNIR Pv. 872/1613/4752, Transfer ex CNBAR
Inedit
10.Medalie-premiu Franţa, Concurs General, Liceul Louis Le Grand, Lui Voinescu G., al patrulea la limba
germană, al treilea intrat, 1875, gravor E. Rogat.
Av. Legendă circulară întreruptă: REPUBLIQUE - FRANCAISE. Reprezentarea Republicii Franceze -
cap spre dreapta. Sub gât E. ROGAT/1849.
Rv. Legendă circulară întreruptă: LYCEE LOUIS - LE - GRAND *
CONCOURS GENERAL *·
Central, în cerc punctat, legendă incizată pe cinci rânduri: QUATRIEME/-/LANGUE ALLEMANDE/-
/3e ACCESSIT/-/VOINESCO. G./-/1875.
AE, 40 mm, Inv. MNIR Pv. 1798/402/1455, Custodie ex CNBAR, Col. Ştefan Capşa.
Inedit
Poate fi Voinescu Romulus P., publicist, născut la 2 august 1867 în Bucureşti; Predescu 1999 909 sub voce.
11. Medalie de participant Franţa, Congresul Uniunii generale a Poştelor de la Paris, Lui C. F. Robescu,
delegatul României, 1878, gravor Oudine.
Av. Legendă stânga - dreapta REPUBLIQUE - FRAN<;:AISE @. Central alegorie Franţa - cap tânără
spre dreapta cu cunună de spice.
Rv. În c.p.e. legendă circulară x UNION GENERALE DES POSTES x CONGRES DE PARIS MAI
1878. Central în c.l. legendă pe patru rânduri: MR/C. F. ROBESCO/DELEGUE/DE LA ROUMANIE.
AR, 69,21 g, 51 mm, Inv. MNIR Pv. 2520/BII 2750, Transfer ex CNBAR, Col. BNR.
CreştCol, 43-44, 1973, p. 56 nr. 186, MRRC 481
Robescu Constantin F. născut la 1839 la Rm. Sărat, cu studii superioare la Paris. A fost profesor de ştiinţe
naturale la Liceul "Matei Basarab" din Bucureşti (demisionat în 1896). A funcţionat ca inginer, director
general al Telefoanelor şi Poştelor (1880), de mai multe ori deputat liberal, primar al Capitalei (1895-1899
şi 1902). Ales membru al Academiei Române în 1871 (Predescu 1999 731 sub voce). Deputat liberal în
Colegiul II Putna VII 1871, Colegiul I Rm. Sărat IV 1883, Colegiul I Ilfov XI 1884, Colegiul Ilfov I 1888,
Colegiul I Ilfov XI 1895; Rădulescu 1998 290.
12. Medalie comemorativă cu toartă Franţa, Dr. N. Ionescu, 8 septembrie 1878 - Amintire de la
ascensiunea cu balonul cu vapori, Paris, 1878.
Av. Balon în zbor deasupra panoramei Parisului. În exergă PANORAMA DE PARIS/1878.
521
Katiuşa Pârvan
Rv. Legendă pe şase rânduri SOUVENIR/DE MON ASCENSION/DANS./LE GRAND BALLON

CAPTIF/A VAPEUR/DE MR HENRY GIFFARD. În exergă cu litere incizate Dr. N.
Ionescu/1878/Septem 8.
AE aurit, 60 mm, Inv. MNIR 142693.
Inedit
Poate fi Ionescu Nicolae, profesor universitar, om politic şi ziarist, născut în 1820 la Roman. Licenţiat în
drept la Paris, unde, ca student, a fost şi redactor la "I:Etoile du Danube". În ţară a fost profesor universitar
la Iaşi, de mai multe ori senator şi deputat, ministru de externe în guvernul Brătianu (24 iulie 1876-3
aprilie 1877), membru al Academiei Române din 1867. A participat la războiul de independenţă din 1877-
1878; a fost invitat la Paris de colegii săi medici cu care a lucrat în România. A murit la 24 ianuarie 1905
(Predescu 1999 p. 434 sub voce). A fost fratele lui Ion Ionescu de la Brad, membru al Academiei Române. A
fost deputat liberal în mai multe colegii (oraşul Fălciu, Bacău şi Dorohoi, apoi deputat de Cahul, Roman,
Iaşi, Brăila), ales de mai multe ori, între 1866-1905; Rădulescu 1998 80, 278-279.
13. Medalie premiu Franţa, Şcoala naţională de Arte Frumoase Dlui Louis Blanc, Prima Medalie pentru
proiectul de arhitectură, 1882, gravor E. Gatteaux
Av. Legendă circulară incizată cu negru: ECOLE NATJOLE DES BEAUX ARTS. Central legendă pe cinci
rânduri: ARCHITECTURE/PROJET RENDU/PREMIERE MEDAILLE/Mr BLANC
(LOUIS)/1882.
Rv. În câmp trei personaje feminine în costum roman; jos, pe margine, E. GATTEAUX F.
AR, 56 mm, 92,30 g, Inv. MNIR Pv. 409/1275/ 4195 Transfer ex CNBAR
Inedit
Blanc Louis P. arhitect de origine franco-elveţiană, născut 1860 la Geneva, mort în 1903. Absolvent al
Politehnicii din Ziirich, al Şcolii de Belle-Arte din Paris, stabilit în Bucureşti unde s-a căsătorit cu o fiică a
generalului Anton Berindei (Irina, doamnă de onoare a reginei Maria, căsătorită a doua oară cu I.
Procopiu; Rădulescu 1998 54). În România a construit multe edificii private: Universitatea din Iaşi,
Ministerul Cultelor, Institutul Botanic şi Ministerul Domeniilor din Bucureşti, gimnaziile din Buzău şi
Tecuci, gara centrală şi Facultatea de Medicină din Bucureşti, pentru care a lucrat planurile; Predescu 1999
105 sub voce.
14. Medalie premiu, Şcoala Naţională de arte frumoase, Premiu pentru proiectul de arhitectură, dlui
Louis Blanc, 1883, gravor E. Gatteaux.
Av. Legendă circulară: ECOLE NATJOLE DES BEAUX ARTS; jos două ramuri de palm pe o eşarfă.
Central legendă pe cinci rânduri (rândurile 1-2, 4-5 incizate): ARCHITECTURE/PROJET
RENDU/PREMIERE MEDAILLE/Mr BLANC (LOUIS)/1883.
Rv. Alegorie: trei tinere în costume antice, în stânga planul doi Athena cu ram de palm. Pe margine E.
GATTEAUX.
AR, 56 mm, 90,37 g, Inv. MNIR Pv. 408/1275/ 4194, Transfer ex CNBAR, col. BNR.
MRRC574A
15. Medalie premiu Franţa, Concurs de Tir Gastinne Renette la Paris, premiu acordat lui Rodolphe
Kretzulesco, 1884.
Av. Legendă semicirculară sus: TIR GASTINNE [-] RENETTE. Central, în cunună de laur şi stejar
legendă pe două rânduri, CONCOURS/1884. Sub cunună PARIS.
Rv. În ghirlandă de laur şi stejar legendă pe patru rânduri: PRIX/A/M. RODOLPHE/KRETZULESCO
(rândurile 3 şi 4 incizate).
AR, 17,59 g, 34 mm, găurită, Inv. MNIR Pv. 2521/BII 2751, Transfer ex CNBAR, Col. BNR.
MRRC 578, dar BII/2761.
522
16. Medalie Austria, Societatea muzicală din Viena Nataliei Plesnilă, la încheierea studiilor la
Conservator, 1890.
Av. Legendă semicirculară GESELLSCHAFf DER MUSIKFREUNDE IN WIEN. Central, muză
încoronând cu lauri student în costum roman. În exergă GEGRUNDET/MDCCCXII. În dreapta, pe
margine, C. RADNITZKY.
Rv. Legendă semicirculară FUR AM CONSERVATORIUM AUSGEZEICHNET VOLLENDETE
STUDIEN. În cunună de laur, incizată, legenda NATALIE/PLESNILA/1890.
AR, 54 mm, 60,98 g, Inv. MNIR Pv. 2522/B II 2752, Transfer ex CNBAR, Col. BNR.
MRRC 639, dar inventarul eronat.
17. Medalie premiu Franţa, Expoziţia Universală Paris, Epitropiei Spitalelor civile din Bucureşti, gravor
Chaplain, 1900
Av. Legendă circulară întreruptă: REPUBLIQUE - FRAN(:AISE. În stânga stejar, sub ramuri capul
„Mariannei". În faţă imaginea Parisului - poduri, catedrale.
Rv. Legendă semicirculară: EXPOSITION·UNIVERSELLE·INTERNATIONALE. În câmp scenă
alegorică - Victorie ce ţine ram de laur în dreapta, duce pe umărul stâng pe Mercur cu torţă în stânga. Ca
fundal, perspectiva Expoziţiei; în spatele personajelor anul 1900; în exergă, pe ramuri de laur prinse cu
panglică, un cartuş în care este înscrisă legenda EPITROPIE DES HOPITAUX/CIVILES DE
BUCAREST. În dreapta, jos, J. C. CHAPLAIN.
AE, 63 mm, Inv. MNIR C. 2996, Custodie MNIR ex CNBAR
Ollănescu 1901 448
Ollănescu aminteşte Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti care a obţinut un Mare Premiu pentru Broşuri,
Albumuri, Memorii, la Clasa 112 - Asistenţa publică.
17 bis. Medalie premiu Franţa, Expoziţia Universală din Paris, Expoziţiei colective a judeţului Tecuci,
1900, gravor Chaplain.
Av. Legendă circulară întreruptă: REPUBLIQUE - FRAN<;AISE. În stânga stejar, sub ramuri capul
„Mariannei". În faţă imaginea Parisului - poduri, catedrale.
Rv. Legendă semicirculară: EXPOSITION·UNIVERSELLE·INTERNATIONALE. În câmp scenă
alegorică - Victorie ce ţine ram de laur în dreapta, duce pe umărul stâng pe Mercur cu torţă în stânga. Ca
fundal, perspectiva Expoziţiei; în spatele personajelor anul 1900; în exergă, pe ramuri de laur prinse cu
panglică, un cartuş în care este înscrisă legenda EXPOSITION COLLECTIVE/DU DISTRICT DE
TECUCI. În dreapta, jos, J. C. CHAPLAIN.
AE, 63 mm, Inv. MNIR Pv. 2428/II 143/2, Transfer ex CNBAR, C. Racoviţă.
MRRC941
Ollănescu 1901 433. Medalie de aur la Clasa 39 - Produse agricole alimentare de origine vegetală, pentru
Colecţia de cereale a Judeţului Tecuci.
18. Medalie premiu Grecia, Dr. Puşcariu E şi P. Solomon, 1903, gravor Hond Paris
Av. Central, Athena pe tron, stânga-dreapta patru personaje cu simboluri ale ştiinţei, artei, industriei. Pe
fundal Acropole. Sus legenda EAAAl: - AE>HNAI. Sub tron legenda DIEE>NH~ EKTE>E~I~
AE>HNCl>N/1903. Sub o ghirlandă legenda YI'OTHN YCl>HNIN IIPO~TA ~ION/TU~ ABITH~
IIPIKffI~~I~B/~OCl> ~-
Rv. În dreapta ram de laur, în faţa lui cartuş cu legenda DR PUŞCARIU E/P. SOLOMON. Pe margine
HONDPARIS.
AE argintat, 60 mm, Inv. MNIR 149687
Inedit
Dr. Puşcariu Emil, născut la 28 martie 1859, decedat în 1928, a studiat medicina la Budapesta, Viena şi
Paris şi revenit în ţară a devenit profesor de histologie la Universitatea din Iaşi, director al Institutului
antirabic din Iaşi, secretar general în Ministerul Cultelor, primul medic ardelean profesor la o Facultate din
România; Predescu 1999 700 sub voce.
523
Katiuşa Pârvan
19. Medalie premiu Grecia, Lui C. Stoienescu, 1903, gravor Hond Paris
Av. Central, Athena pe tron, stânga-dreapta patru personaje cu simboluri ale ştiinţei, artei, industriei. Pe
fundal Acropole. Sus legenda ~ - A0HNAI. Sub tron legenda DIE0NHl: EKT0E:EU:
A0HN<l>N/1903. Sub o ghirlandă legenda YrOTHN Y«l>HNIN IlPOl:TA l:ION/THl: ABITfil
IlPIKirll:l:Il:B /:EO«I>!Al:.
Rv. În dreapta ram de laur, în faţa lui cartuş cu legenda C. STOYANESCOU/eşarfă UPOL10l:. Pe
margine HOND PARIS.
AE aurit, 60 mm, Inv. MNIR 30567
Inedit
20. Port-bonheur/Matricolă militară Franţa nr. 52352, pentru protecţia Sf Christoph, conferit lui
Stoenescu din Bucureşti, str. Dr. Herescu 4, format din două jumătăţi prinse, care se suprapun.
Av. Prima jumătate, unifacies - legendă circulară întreruptă: REGARDE S CHRISTOPH * PIDS VA-T-
EN RASSURE*. Central bătrân mergând prin valuri sprijinit în baston, aplecat de spate spre dreapta,
purtând pe umăr un copil; deasupra lor, semicircular, S CHRISTOPH. A doua jumătate unifacies are
gravată legenda pe patru rânduri: A Stoenescu/Bucureşti/Str. Dr. Herescu 4/52 352.
AE argintat, 61x50 mm, Inv. MNIR Pv. 2095/II 61/21, Transfer ex CNBAR.
Inedit
21. Plachetă unifacies, Dlui Horia Rosetti, deputat, Preşedintele Asaltului Internaţional de Scrimă,
Budapesta, 14 martie 1904.
În câmp dreapta legendă pe patru rânduri (rândurile 1 şi 3 incizate) A MONSIEUR HORIA ROSETTI
DEPUTE/PRESIDENT DU GRAND ASSOUT/INTERNATIONAL D'ESCRIME TENU/Â.
BUDAPEST LE 14 MARS 1904. Jos, în cartuş, LE COMITE. În stânga Victorie ţinând o cunună mare
din laur şi stejar, ce încadrează capul. În spate chenar floral. Pe revers marcaj F 61.
AR, 83,23 g, 82x50 mm, Inv. M.S. 313 (Muzeul Sporturilor).
Inedit
Rosetti Vintilă C. A. (1853-1913 Postolache 1995; 1853-1916 tabel Nestorescu 1995 150 şi
Cantacuzino 1993 214), al treilea fiu al politicianului C. A. Rosetti (Predescu 1999 742 sub voce). Băieţii
acestuia erau Mircea (1850-1923), Vintilă (1853-1916), Horia (1855-1913); amintit decesul lui Horia C. A.
Rosetti, membru al Academiei de Scrimă din Paris, animator al scrimei româneşti (Postolache 1995 85);
Cantacuzino 1993 214 (publicist şi om politic, absolvent al Şcolii de arhitectură Paris, din 1885 preia
conducerea ziarului "Românul", în 1895 e deputat de Bucureşti). Conform tabelului genealogic (Nestorescu
1995 150), mai este şi Dinu (1899-?), care a avut un fiu Vintilă (1853-1916). El (Dinu, fiu Vintilă) cere în
1933 iniţierea într-o lojă din Bucureşti din obedienţa MOR (Nestorescu 1995 149). Este o confuzie între
Vintilă fiu C. A. Rosetti şi nepotul acestuia ?. Deci, se face confuzie între Vintilă şi Horia Rosetti, ambii
având aceeaşi pasiune şi preocupări apropiate.
Horia C. A. Rosetti a publicat în 1901 "Teoria sau Alfabetul scrimei" şi "Codul duelului" cu prefaţă
de George Gh. Bibescu, apărut la Bucureşti (Postolache 1995 59). În 23-30 aprilie 1922 a avut loc la
Bucureşti concursul naţional de scrimă. La floretă a fost campion Mihai Savu, care a obţinut şi cupa
Lachevre (prima ediţie), iar la spadă, campion a fost Constantin H, Rosetti (Postolache 1995 111). În
Enciclopedia sportului (p. 123 sub voce) se precizează ca perioadă de viaţă la Rosetti, Horia C. A., anii
1857-1913. Se menţionează naşterea sa la Paris, faptul că a fost iniţiat în scrimă în sala ilustrului profesor
Kirchoffer, în ţară sprijinind scrima şi participând personal la câteva gale de acest fel. Este menţionat ca
autorul unor lucrări de specialitate (aceleaşi ca şi la Postolache). Este organizatorul cercului de scrimă
"Floreta'', aduce în ţară maeştri francezi, organizează gale şi asalturi de scrimă, este arbitru internaţional. A
fost membru corespondent al Academiei de Arme din Paris. Ca delegat, a prezentat activităţile sportive din
România la Expoziţia universală Paris 1900. Meritele sale sportive au fost răsplătite de statul francez prin
acordarea Ordinului Naţional "Legiunea de onoare" în grad de Cavaler (Enciclopedia sportului 123 sub
voce). Congresul de scrimă a avut loc între 8-10 iunie 1900, preşedinte fiind Villeneuve, delegat român
524
Horia C. A. Rosetti. Congresul a dezbătut diferitele moduri de a face scrimă, a discutat despre sălile şi
exerciţiile de pe teren, despre rolul sabiei, ca armă de studiu şi luptă, despre unificarea societăţilor de
scrimă (Ollănescu 1901 424). Horia C. A. Rosetti a fost deputat în Colegiul III Ilfov, noiembrie 1895;
Rădulescu 1998 291.
Vintilă C. A. Rosetti (1853-1916), publicist, om politic, a urmat Şcoala de arhitectură din Paris, din
1885 a preluat conducerea ziarului "Românul", din 1895 a fost deputat de Bucureşti (Cantacuzino 1993 112
nota 151).
Mulţumim şi pe această cale directorului Muzeului sportului român d-l Nicolae Petrescu pentru
deosebita amabilitate cu care ne-a pus la dispoziţie informaţii şi materiale solicitate, precum şi dnei
custode Mariana Ştefan.
22. Plachetă omagială, Dlui Rosetti, mărturie a marii sale prietenii, din partea lui Alphee Carpentier,
Bruxelles, 1906.
Av. În stânga un scrimer şezând pe scaun se sprijină în floretă cu dreapta. În dreapta FERNAND
DUBOIS.
Rv. Legendă incizată, pe cinci rânduri: A MR ROSETII/TEMOIGNAGE/DE MA GRANDE
AMITIE/ALPH. CARPENTIER/BRUXELLES 1906.
AE argintat, 68,60 g, 59x49 mm, Inv. M.S. 312 (Muzeul Sporturilor).
Inedit
23. Plachetă premiu Italia, Lui Horia Rosetti cu ocazia jubileului maestrului I. Santelli, Budapesta, martie
1906.
Av. În câmp, legendă cu litere cursive, incizată, pe şase rânduri: Ad Horia Rosetti/ricordo/del
giubileo/del maestro/T. Santelli/Budapest, Marzo 1906. În dreapta jos O E. R. - M. Jos,
dreapta, echipament de scrimă aruncat pe ram de laur şi stejar. Sus, stânga, pe un scut cu crini, două
florete încrucişate, un scut timbrat de coif închis din faţă, totul plasat pe drapele.
Rv. În partea de sus, stânga, LA LE«;:ON D'ARMES. Dreapta OE. ROBERT - MEAIGNAC. În câmp
doi floretişti se salută.
AE, 6ox49 mm, 80,77 g, Inv. M.S. 311 (Muzeul Sporturilor). Pe muchie BRONZE.
Inedit
24. Plachetă Italia, Institutul internaţional de agricultură din Roma, delegaţiei române alcătuită din M.
M. Soutzo, G. Cantacuzino, C. Roman, 1905, gravor T. Szirmai.
Av. Capul regelui Victor Emmanuel spre stânga, lan de spice, ţărani. În stânga T. SZIRMAI.
Rv. În stânga legenda INSTITUT/INTERNATIONAL/D'AGRICULTURE/ROME/28 V/6 VI. În
dreapta spice, plug, coasă, lan, seceră. Jos, cartuş cu legenda DELEGATION ROMAINE/M. M.
SOUTZO, ZAMFIRESCU/G. CANTACUZENE, C. ROMAN.
AE, 75x52 mm, Inv. MNIR Pv. 1755/402/1395, Custodie ex CNBAR, Col. Ştefan Capşa.
MRRC 1136, dar nu descrie legenda din cartuş, iar titlul este doar "Institutul internaţional de agricultură
din Roma". Datele tehnice, inventarul fiind aceleaşi, identificăm piesa, cu toate erorile.
25. Medalie premiu Italia, Expoziţia din Milano din 7 septembrie, Secţiunea Arte Decorative, lui E. A.
Pangrati, 1906, gravor Samuel Johnson
Av. Legendă circulară între c.p.e. şi c.l.i.: E. A. PANGRATI - MILANO 7 IX 1906. Central pavilionul
Expoziţiei, în exergă pe două rânduri ARTE/DECORATIVA.
Rv. Legendă pe cinci rânduri, central, în c.l.i.: RICORDO/ESPOZITIONE/INTERNATIONALE/
MILAN0/1906.
Al, 32 mm, Inv. MNIR 30906
MRRC 1243
525
Katiuşa Pârvan
În acelaşi an s-a bătut şi o medalie asemănătoare cu ocazia Expoziţiei Generale Române de la Bucureşti din
anul jubiliar 1906 (MRRC 1221). Medalia este din acelaşi metal, aceeaşi dimensiune şi reprezentările la fel
distribuite, lucrată de acelaşi gravor, S.J. (Samuel Johnson). Neguţu, Pârvan 2006 125-145.
26. Plachetă Franţa, Conferinţa internaţională de circulaţie auto ce a avut loc la Paris, domnului Carol M.
Mitilineu, consilier de Legaţie, delegatul României, 1909, gravor Tont Szirmai
Av. În câmp, busturile alăturate ale organizatorilor conferinţei Pichon şi Barthou, în faţa lor planiglob
aşezat pe ramuri de laur şi stejar. În stânga, T. SZIRMAI .. Dedesubt legendă pe şase rânduri:
CONFERENCE DIPLOMATIQUE INTERNATIONALE/DE LA CIRCULATION DES
AUTOMOBILES/REUNIEE SUR CINITIATIVE/DE M. M. S. PICHON, MINISTRE DES
AFFAIRES ETRANGERES/ET L. BARTHOU GARDE DES SCEAUX ANCIEN MINISTRE DES
TRAVEAUX PUBLIQUES/PARIS 1909. În exergă cartuş cu legendă pe trei rânduri, incizată: M.
CHARLES M. MITILINEU/CONSEILLER DE LEGATION/DELEGUE DE ROUMANIE.
Rv. Alegorie - 'în stânga, medalion cu portretul regelui României, profil stânga, dedesubt automobil de
două locuri; zeul Mercur deasupra ridicând caduceul cu dreapta.
MC argintat, 56x74 mm, Inv. MNIR Pv. 1326/II/6/11, Transfer ex CNBAR
Inedit, MRRC 1391 doar placheta participării României.
Mitilineu Carol M., diplomat, licenţiat în drept la Paris şi doctor în ştiinţe politice la Bruxelles, ministru
plenipotenţiar la Constantinopol. Demisionat, s-a ales senator de Lăpuşna (1831). Decedat la 29 octombrie
1929 la Bucureşti (Predescu 1999 559 sub voce). La 9 octombrie 1909 a avut loc la Paris Convenţia de
circulaţie internaţională, în vigoare din 1 mai 1911, ocazie cu care i-a fost conferită placheta (Postolache
1995 74).
27. Medalie premiu, Expoziţia Internaţională din Torino, lui Dumitru Seceleanu din Bucureşti, 1911.
Av. Legendă semicirculară ESPOZITIONE INTERNAZIONALE DELLE INDUSTRIE E DEL
LAVORO. Central alegorie; Italia călare pe Pegas, spre dreapta. Pe steag TALIA. Jos pe margine
TORINO - MCMXI - în faţa piciorului calului pe margine R. CANONICA.
Rv În cunună de laur cu litere incizate GR. PR. / DUMITRU SECELEANU/AGRICULT. SI
INDUSTRIAS/BUCURESTI.
AE aurit, 58 mm, Inv. MNIR 30591
Inedit
28. Medalie comemorativă Prusia, În amintirea fondării Şcolii superioare tehnice din Berlin, lui Marcel
Djuvara, 1856
Av. Legendă circulară întreruptă: FUR ERFOLGREICHEN FLEISS AUF DER TECHNISCHEN
HOCHSCHULE ZU BERLIN MDCCCLVI. Central, în cunună de stejar, capul spre dreapta al regelui
Prusiei Frederich Wilhelm al IV-iea.
Rv. În câmp dreapta, Athena şezând pe tron sprijinind stânga ce ţine sceptru ? cu vulturul prusac în vârf,
întinde cu dreapta o cunună unui tânăr în picioare, în faţa sa, care sprijină stânga pe o placă pe care sunt
incizate utilaje. În exergă MARCEL DJUVARA.
AR, 74.41 g, 56 mm, Inv. MNIR 30596, reversul deteriorat
Inedit
Poate fi Marcel Djuvara fiul din prima căsătorie al lui Trandafir G. Djuvara (1856-1935), născut la 13 iulie
1880, decedat la 13 noiembrie 1918, inginer, tatăl chirurgului Răzvan Djuvara, născut la 1913 şi al
diplomatului şi istoricului Neagu Djuvara, născut la 1916 (Rădulescu 1998 67-68). Anul de pe medalie s-ar
încadra în domnia lui Friederich Wilhelm al IV-iea, 1856, dar domnia sa este anterioară naşterii lui Marcel
Djuvara; poate fi o comemorare mai târzie care a păstrat şi folosit o medalie mai veche.
526
29. Medalie omagială Belgia, Omagiul Universităţii Libere din Bruxelles dlui A. D. Xenopol, profesor la
Universitatea din Iaşi, 8 mai 1914, gravor G. Devreese.
Av. Legendă circulară întreruptă: UNIVERSITE LIBRE DE BRUXELLES • FONDEE LE 20
NOVEMBRE 1834 •. Central legendă pe cinci rânduri (incizate rândurile 3-5): HOMMAGE/ A/
MONSIEUR A. D. XENOPOL/PROFESSEUR A L'UNIVERSITE DE IASSY/BRUXELLES, LE 8
MAI 1914.
Rv. Între c.l.e. şi c.l.i. legendă circulară întreruptă: VNIVERSITAS - BRVXELLENSIS • SCIENTIA •
VINCERE • TENEBRAS •.Central Arhanghel păşind peste liliac simbolizând tenebrele, ţine în dreapta
sabie şi cu stânga ridică faclă aprinsă, din care coboară raze. Pe margine dreapta G. DEVREESE.
AE, 65 mm, Inv. MNIR Pv. 2550/B II 2782, Transfer ex CNBAR, Col. BNR
MRRC 1670, Col. Particulară
Xenopol A. D., mare istoric născut la Iaşi, la 23 martie 1847, din părinţi români de religie
ortodoxă. A parcurs primele studii în franceză, cu tatăl său, directorul penitenciarului central din Iaşi. La 9
ani era intern la un pension grecesc, unde primea primele cunoştinţe despre antichitate. A urmat clasa a 4-
a la o şcoală publică, apoi clasa a 6-a şi a 7-a, la Liceul Naţional. Clasa a 8-a a urmat-o în privat, la
"Institutul academic", unde a susţinut şi bacalaureatul în 1867, an în care a şi plecat la Berlin, cu bursă de
la Societatea "Junimea" şi unde şi-a luat titlul de Doctor în Drept şi Filozofie (1871). În ţară a fost numit
procuror la Curtea de Apel din Iaşi. S-a retras în 1878, activând ca avocat. În 1883 a fost profesor de istorie
română la Universitatea din Iaşi, în 1898 Rector, în 1893 membru al Academiei Române, în 1900 membru
al Institutului din Franţa, profesor onorific la Sorbona. A fost preşedintele Societăţii ştiinţifice şi literare
din Iaşi şi directorul revistei "Arhiva". A murit la 27 februarie 1920. Predescu 1999 918 sub voce.
30. Medalie Franţa, Lui Jose Allard, preşedintele Societăţii de zaharicale şi rafinării din România, 1917,
gravor C. Devreese.
Av. Legendă semicirculară JOSSE ALLARD . PRESIDENT de la s 1e.Gle. de SUCRERIES et
RAFFINERIES en ROUMANIE. Central bust în profil stânga, în faţa pieptului G. DEVREESE./1917.
Rv. Legendă semicirculară SOCIETE GENERALE de SUCRERIES et RAFFINERIES en
ROUMANIE. Central legendă pe şase rânduri: HOMMAGE/des/MRMBRES du
CONSEIL/d'ADMINISTRATION/et du COLLEGE des/COMMISSAIRES.
AE, 74 mm, Inv. MNIR Pv. 2041/2/II/5114, Transfer ex CNBAR, Col. A. Trailo.
MRRC 1735
31. Medalie Franţa, Lui R. Raeymaeckers, preşedintele Societăţii de zaharicale şi rafinării din România,
1917, gravor C. Devreese.
Av. Legendă semicirculară R. RAEYMAECKERS . ADMrDELe de la SteGle de SUCRERIES ET
RAFFINEIRES EN ROUMANIE. Central bust în profil dreapta, în dreapta, jos G. DEVREESE./1917.
Rv. Legendă semicirculară SOCIETE GENERALE de SUCRERIES et RAFFINERIES en
ROUMANIE. Central legendă pe şase rânduri: HOMMAGE/des/MRMBRES du CONSEIL/
d'ADMINISTRATION/et du COLLEGE des/COMMISSAIRES.
AE, 74 mm, Inv. MNIR Pv. 2042/3/II/5115, Transfer ex CNBAR.
MRRC 1734, dar gravorul G. Devreese./1917.
32. Plachetă comemorativă Franţa, Alianţa franco-română doamnei Elena Cantacuzino, membră de
onoare a Comitetului de asistenţă al Crucii Roşii Române, 1917, gravor Delaspre, după George Scott.
Av. Soldat francez şi român îşi dau mâna pe fundalul unor drapele ce flutură în vânt. Dedesubt anul 1916.
În dreapta, jos, incizat pe două rânduri d'apres Georges Scott/Delaspre 1917.
Rv. Legendă pe cinci rânduri: MME H. CANTACUZENE/MEMBRE D'HONNEUR/DU COMITE
D'ASSISTANCE/Ă LA/CROIX-ROUGE ROUMAINE.
AE, 53X57X80 mm, Inv. MNIR 104171
Inedit
Katiuşa Pârvan
33. Plachetă comemorativă Franţa, Alianţa franco-română doamnei Catargi, membră a Consiliului de
Administraţie al Comitetului de asistenţă al Crucii Roşii Române, 1917, gravor Delaspre, după George
Scott
Av. Soldat francez şi român îşi dau mâna pe fundalul unor drapele ce flutură în vânt. Dedesubt anul 1916.
În dreapta, jos, incizat pe două rânduri d'apres Georges Scott/Delaspre 1917.
Rv. Legendă pe şase rânduri: Ă/MME CATARGI/MEMBRE DU CONSEIL D'ADMINISTRATION/
DU COMITE D'ASSISTANCE/Ă LA/CROIX-ROUGE ROUMAINE.
AE, 53x80 mm, Inv. MNIR Pv. 2651/858/21 Transfer ex CNBAR
Inedit
34. Brevet Franţa pentru Ordinul „Legiunea de Onoare" în grad de Cavaler, conferit lui Ştefănescu Amza
Constantin, locotenent colonel, şef de Stat Major al Diviziei 11 a Armatei Române, Paris 6 iulie 1917
Inv. MNIR 28526, îndoit
Inedit
Ştefănescu Amza Constantin, general de Divizie şi inspector general de Armată, născut la 23 iulie 1875 la
Bucureşti. A urmat Liceul militar din Iaşi, Şcoala Militară de Geniu, Şcoala de aplicaţie de artilerie şi Înalta
Scoală de Război, completată prin studii de Stat Major. Sublocotenent la 1 iulie 1896, locotenent la 7 aprilie
1900, căpitan la 10 mai 1907, maior la 1aprilie1913. Secretar general la Ministerul de Război (1920-1922),
a fost inspector general al Corpului de geniu. Fost comandant al Corpului 2 de Armată, fost profesor la
Înalta Şcoală de Război, ministru de război (18 aprilie 1931- 11 august 1932) în guvernele Iorga şi Vaida
Voevod. Deputat de Rădăuţi (1931) şi senator de Vâlcea (1922). Predescu 1999 809 sub voce
35. Decoraţie Franţa, Ordinul "Legiunea de Onoare" în grad de Cavaler, conferit în 1917 locotenent
colonelului Ştefănescu Amza, şef de Stat Major al Diviziei 11 a Armatei Române
AR 916%0, email, 20,90 g, Inv. MNIR 28525, Colecţia Coculescu
Inedit
36. Brevet Franţa pentru Medalia „Reconnaissance Franc;aise" clasa 2-a conferită de Preşedintele Franţei
prin Decretul din 5 februarie 1921 dnei Colette Plagino de naţionalitate română, membră a Crucii Roşii,
care a luat parte activă la aplicarea măsurilor profilactice contra tifosului şi a condus un tren de evacuare şi
a izolat bolnavi la sate, Paris 20 februarie 192i. Desenul semnat de Besnar 1918; gravat de Ch. Coppier.
Inv. MNIR 86898, îndoit, puţin rupt
37. Minimedalie Franţa, „Reconnaissance Franc;aise", conferită Colettei (Violeta) Plagino. În plic o Carte
de vizită „DOAMNA GEORGE PALGINO/DOAMNA DE ONOARE A A.S.R. PRINCIPESA
MARIA A RO MANIEI"
Decoraţia a fost expusă în vechea Expoziţie a MNIR.
AE argintat, 12 mm, cu panglică albă cu tricolor francez pe margini. Inv. MNIR 86887 b, Col. Alex. Sturdza.
Inedit
38. Adresă emisă de Ministerul de Război al Franţei - Cabinetul Ministrului, ce enumeră activităţile de
excepţie ale dnei Colette Plagino de naţionalitate română, membră a Crucii Roşii, care a luat parte activă la
aplicarea măsurilor profilactice contra tifosului şi a condus un tren de evacuare şi a izolat bolnavi la sate,
participând la tratarea răniţilor la Căiuţi pe linia Trotuşului, unde era o mortalitate de 40 la sută, înaintea
ofensivei de la Mărăşti fiind ataşată echipei doctorului francez Lucas-Championniere, nepărăsind nici o
clipă echipa. Semnată de Şeful de Cabinet al Ministrului, H. Penet.
Inv. MNIR 60877
Inedit
39. Decoraţie Franţa, „Crucea de Război" - pentru combatanţi, cu însemn pentru baretă şi 2 mini barete
- 1) Meritul Sanitar, Crucea de Război cu laur Franţa, Reconnaissance francaise, Medalia de Onoare
528
Franţa pentru bolnavii contagioşi. 2) Crucea de Război cu laur Franţa, Reconnaissance Franc;aise. În plic o
Carte de vizită „DOAMNA GEORGE PALGINO/DOAMNA DE ONOARE A A.S.R. PRINCIPESA
MARIA A RO MANIEI".
AE, 36 mm, cu panglică cu ram de laur AE. Inv. MNIR 86890 a,c, Col. Alex. Sturdza
Inedit
40. Medalie premiu ovală,

Spitalul nr. 9, Recompensă dnei Alexandrina I. Bianu, pentru alinarea
suferinţelor răniţilor aliaţi,
1918, gravor O. Yencesse.
Av. Infirmieră bandajând capul unui rănit. În faţa sa, sus, legendă pe trei rânduri:
POUR/NOS/BLESSES. În spatele capului, dreapta sus, O. YENCESSE.
Rv. Legendă semicirculară incizată în partea de sus: SPITATUL NQ/09. Jos legendă semicirculară:
DOAMNEI ALEXANDRINA!. BIANU. Central legendă pe cinci rânduri: RECUNOSTINTA/
PENTRU ALINAREA ADUSA/RANITILOR NOSTRI/15 AUGUST 1916/12 IUNIE 1918.
AR, 45 mm, 47,72 g, Inv. MNIR Pv. 566/1425/4378, Transfer ex CNBAR.
MRRC 1793? dar 28 mm şi gravor Ponscarme
41. Medalie cu toartă Franţa, Devotament şi cumj contra epidemiilor, conferită Dnei A. Bianu, 1919,
gravor Henri Ponscarme.
Av. Legendă circulară întreruptă REPVBLIQVE * FRAN<;AISE. Central alegorie Franţa - cap tânără.
Sub gât H. PONSCARME.
Rv. Legendă semicirculară •MINISTERE• - •DE•LA•GVERRE•. Central simbolul medicinei - cupă,
şarpe încolăcit, ram palm. Dedesubt cartuş cu legenda MLLE A. BIANU/1919. Dedesubt
DEVOUMENT /EPIDEMIES.
AR, 28 mm, Inv. MNIR Pv. 141/A. 398/580, Custodie ex CNBAR.
Inedit
42. Brevet Franţa pentru „Medalia de onoare" din Argint, conferită lui Beca Traian, locotenent doctor, şeful
Sanatoriului Bălţăteşti, pentru zelul şi devotamentul remarcabil. E autorizat să poarte medalia cu panglică
tricolor; Paris, 18 iulie 1921. Ministru de Război Louis Barthou
Inv. MNIR 126494 a; deteriorat, rupt
Inedit
43. Medalie Franţa, „Devotament contra epidemiilor"j"Medalia de onoare" cu panglică tricolor, conferită
în 1919 locotenentului doctor Beca Traian, şeful Sanatoriului Bălţăteşti. Gravor Henri Ponscarme.
Av. Legendă semicirculară REPUBLIQUE * FRANCAISE. Central cap "Mariane''. Sub gât H.
PONSCARME.
Rv. Legendă semicirculară: MINISTERE . DE • LA . GVERRE. Central simbolul medicinei şi ram de
laur, sub el cartuş cu legenda M. T. BECA/1919.
AR, 11,07 g, 28 mm, Inv. MNIR 126949 b, cu panglică tricolor, Col. Catone.
Inedit
44. Medalie cu toartă şi panglică tricolor Franţa, Devotament contra epidemiilor conferită reginei Maria a
României, 1919, gravor Henri Ponscarme.
Av. Legendă circulară întreruptă REPVBLIQVE * FRAN<;AISE. Central alegorie reprezentând Franţa -
cap tânără. Sub gât H. PONSCARME.
şarpe încolăcit, ram palm. Dedesubt cartuş cu legenda SA MAJESTE/LA REINE/DE ROUMANIE.
Dedesubt EPIDEMIES.
AU 750%0, 15,42 g, 28 mm, Inv. MNIR 37460, cu panglică tricolor roşu-alb-albastru.
Inedit
529
Katiuşa Pârvan
45. Decoraţie Franţa, Ordinul Legiunea de onoare în grad de Mare Cruce, a aparţinut Reginei Maria,
primită cu ocazia vizitei la Paris din 1919.
Inv. MNIR 37-458.
Inedit. Menţionată doar la Pârvan şi Opaschi 2008 4-5.
46. Medalie cu toartă Franţa, Devotament contra epidemiilor, conferită Dnei Puşcariu, 1919, gravor Henri
Ponscarme
Av. Legendă circulară întreruptă REPVBLIQVE * FRAN<;:AISE. Central alegorie Franţa - cap tânără.
Sub gât H. PONSCARME.
şarpe încolăcit, ram palm. Dedesubt cartuş cu legenda MLLE E. PUSCARIU/1919. Dedesubt
DEVOUMENT/EPIDEMIES.
AR 916%0, 10,77 g, 28 mm, lnv. MNIR 33363.
Inedit
Puşcariu Elena născută Densuşianu, medic, profesor de clinică oftamologică la Universitatea din Iaşi.
Născută în 1875, a fost prima femeie doctor în România, devenită profesor universitar. Pensionată la 1 iulie
1940. Predescu 1999 700 sub voce
47. Medalie Statele Unite ale Americii, Comisia Naţională de Aprovizionare a Armatei lui N. H. Lahovary
însărcinat cu afaceri al României - "Seminţele Victoriei asigură Pacea" 1919, gravor Tiffany&Co.
Av. În câmp, o tânără aplecată sădind, în spate trupe armate în mers. Stânga - dreapta UNITED/STATES
- OF/ AMERICA.
Rv. Legendă semicirculară în partea de sus: NATIONAL•WAR•GARDEN•COMMISSION. Dedesubt
un coş cu legume, sub care este plasată legendă pe două rânduri, în cartuş: CHARGE D'AFFAIRES/OF
ROUMANIA. Dedesubt legendă pe două rânduri: THE SEEDS OF VICTORY/INSURE THE
FRUITS OF PEACE. Sub legendă o puşcă şi o sapă încrucişate, între ele 1914 - 1919. În dreapta
TIFFANY & CS.
AE, 76 mm, Inv. MNIR Pv. 1131/1726/5241, Transfer ex CNBAR.
Inedit
Poate fi Ion N. Lahovari, om politic (1848-1915), frate cu Alexandru şi Iacob Lahovari. Doctor în Drept,
licenţiat în litere la Paris. Avocat în Bucureşti, deputat conservator în 1871, ministru plenipotenţiar la Paris
(1892-1895), ministru de externe în cabinetul Cantacuzino (1899-1900), ministru al Domeniilor,
Agriculturii, Industriei şi Comerţului şi ministru de externe (1904-1907) în acelaşi Cabinet, precum şi, din
nou, ministru al Domeniilor, Agriculturii, Industriei şi Comerţului, în Cabinetul P. P. Carp (1910-1912). A
scris, printre altele, despre România şi implicarea ei în război. Predescu 1999 473 sub voce
48. Decoraţie Franţa, Ordinul Les Palmes Academiques, acordată în 1921 Sevastiei Popescu pentru
serviciile aduse Institutului naţional de surdomuţi, însemn şi minidecoraţie, cu panglică violet.
AR, 10,73 g, 3ox36 decoraţia şi 0,73 g, 12x10 mm minidecoraţia, ambele cu panglici tricolor roşu-alb
albastru, Inv. MNIR Pv. 2385//11/128/1-1 bis, Transfer ex CNBAR, cumpărată de la Popescu V.
Inedit
49. Medalie-premiu Franţa, Alianţa Franceză doctorului George Bogdan din Iaşi, 1922, gravor Daniel
Dupuis
Av. Legendă semicirculară: ALLIANCE FRAN<;:AISE. În câmp, o carte deschisă aşezată pe ramuri de
laur. Pe carte cartuş cu legendă incizată, pe trei rânduri: Mr-Dr-George Bogdan/lassy/1922. În
dreapta jos DANIEL-DUPUIS.
Rv. Alegorie - tânără laureată stă ţinând carte deschisă, în jur trei fetiţe şi un băieţel (în port musulman)
aşezaţi pe trepte.
AR aurit, 149,09 g, 68 mm, Inv. MNIR Pv. 880/1614/ 4760, Transfer ex CNBAR.
MRRC 1878 dar G. Bocoan-Iaşi şi AR
530
Bogdan George, medic, profesor universitar, născut la 18 mai 1859 la Iaşi, unde a urmat şcoala primară şi
secundară, luând bacalaureatul în 1876, la Liceul Naţional din Iaşi iar Doctoratul în iunie 1885, la Paris.
Revenit în ţară, a fost medic la Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi (1885-1897), profesor de igienă la Liceul
Naţional din Iaşi (1889), profesor suplinitor de medicină legală la Universitatea din Iaşi (1891), provizoriu
(1892) şi titular (1895). A fost membru al senatului universitar şi de două ori Decan, Rector în 1907; a fost
membru al Societăţii medicale din Paris. Decedat în 1930. Predescu 1999 110 sub voce
50. Medalie premiu Franţa, Concurs de Tir Gastinne Renette, Paris, Premiu la Carabină acordat
Principelui Bibescu, 1925
Av. Legendă circulară întreruptă TIR GASTINNE RENETTE - PARIS. În ghirlandă de stejar şi laur
legendă pe trei rânduri CONCOURS/1925/CARABINE (rândul 3 semicircular, rândurile 2-3 incizate).
Rv. În ghirlandă de laur legendă pe cinci rânduri 1oE/PR.1.X/A/MR/LE PRINCE BIBESCO (rândurile 1,
4-5 incizate).
AE, 32 mm, Inv. MNIR 29507, Col. Muzeul de Artă
Inedit
Bibescu Anton, diplomat, născut la Paris la 15 iulie 1878, prin tatăl său George D. Bibescu coborâtor din
ramura domnitoare a familiei tatălui. Educaţie şi studii primare la iezuiţii din comitatul Kent din Anglia,
Liceul "Stanislas" şi „Condorcet" din Paris, studii la Facultatea de litere şi Drept din Paris, unde şi-a luat
ambele licenţe. A intrat în diplomaţie în 1900, făcând mai întâi un stagiu la Ministerul nostru de Externe,
apoi trimis ca ataşat şi secretar al Legaţiei noastre din Paris şi secretar de legaţie şi însărcinat cu afaceri pe
lângă Legaţia română din Londra. Fost ministru plenipotenţiar la New-York şi Madrid. A scris articole
publicate în ziare pariziene precum "Le Figaro", "La Gaulois", "Gil Blas'', ş.a. Predescu 1999 100 sub voce
51. Medalie premiu Polonia, Concursul hipic Varşovia, 27 mai - 7 iunie 1927, generalului C. Comănescu,
1927.
Av. Legendă circulară: 1. MIF;.DZ\'NARODOWE KONKURSY HIPPICZNE WARSZAWA. Sirenă
spre dreapta ridicând cu dreapta sabia, cu stânga ţinând scut cu vulturul Poloniei.
Rv. În câmp, incizată, legendă pe patru rânduri: GEN./C. COMANESCU/27. V. - 7. VI. /1927 R. În
dreapta ram de laur.
AR, 37 mm, 26,32 g, Inv. MNIR Pv. 314/1160/4051, Transfer ex CNBAR, col. G. Potra.
Inedit.
La Predescu 1999 nu apare. Postolache 1995 130 menţionează doar întâlnirile sportive cu Polonia din iunie
1927 (la Bucureşti, un meci de fotbal la 15 septembrie; la Varşovia, tot o întâlnire de fotbal, între Armata
Poloniei şi Selecţionata României).
52. Medalie premiu Franţa, Şcoala modernă de croitorie din Paris, domnişoarei Elise Papasterie, pentru
cursul de profesorat, 1927, gravor P. Vernon.
Av. Legendă circulară întreruptă: REPUBLIQUE - FRANCAISE. Central "Marianne" spre stânga,
purtând peste boneta frigiană cunună de laur şi stejar. Sub gât F. VERNON.
Rv. Legendă circulară întreruptă: rozetă ECOLE MODERNE DE COUPE DE PARIS rozetă -
rozetă 43, RUE DE RJ.VOLI rozetă. În câmp, în cunună de laur, legendă incizată pe cinci rânduri:
MELLE/ELISE PAPASTERJ.E/COURS DE COUPE/PROFESSORAT/1927.
AE aurit, 50 mm, Inv. MNIR Pv. 2274/II 97/3, Transfer ex CNBAR.
Inedit
53. Plachetă premiu Franţa, Societatea de chimie-biologie, profesorului Ştefan Minovici, 1934, gravor G.
Prud'home
Av. Central bust Louis Pasteur, dedesubt ram de laur şi legenda LOUIS/PASTEUR. Sus, 1822 - 1895.
În spate G. PRUD'HOMME 1910.
531
Katiuşa Pârvan
Rv. În câmp scenă alegorică - femeie aşezată la o masă pe care se află instrumente de laborator de chimie.
În spate, dreapta, G. PRUD'HOMME. În exergă legendă pe trei rânduri: A MONSIEUR
PROFESSEUR ST. MINOVICI/LA SOCIETE DE CHIMIE BIOLOGIQUE/30. OCTOMBR. 1934.
AR marcat, 73x52 mm, 152,57 g, Inv. MNIR Pv. 1890/II 30/17, Transfer ex CNBAR.
MRRC 2334
Minovici Ştefan, născut 20 iulie 1867 la Rrn. Sărat. Licenţiat în fizică la Bucureşti (1893), Doctor în
chimie la Berlin (1897), unde a fost elev şi asistent al lui Emil Fischer. În ţară, în 1896 a fost numit chimist
expert al Ministerului de Interne şi în 1900 chimist-legist al Ministerului de Justiţie. A fost şi profesor la
Şcoala Superioară de Farmacie (1897), profesor de chimie analitică la Facultatea de Medicină şi Farmacie
din Bucureşti (1899), apoi profesor de chimie la Facultatea de Ştiinţe; între 1923-1925 a fost Decanul
Facultăţii de Farmacie din Bucureşti. Fondatorul şi preşedintele Societăţii de chimie din România; între
1921-1925 a fost delegatul României la Consiliul Uniunii Internaţionale de chimie, al cărui vice-preşedinte
era (1925-1928). Membru al Academiei Române din 1925. Decedat în 29 decembrie 1935. Predescu 1999
554 sub voce.
54. Medalie premiu Franţa, Academia de Medicină lui Danielopolu, 1934, gravor A. Patey.
Av. Legendă semicirculară: ACADEMIE DE MEDECINE. Central, alegorie - o tânără simbolizând
Medicina, aşezată, cu braţul stâng sprijinit pe masă încărcată de cărţi şi ustensile medicale, întinde cu
dreapta un pocal în jurul căruia se încolăceşte un şarpe. În faţa ei, tot aşezată, o bolnavă pe care o tânără în
picioare o recomandă. În exergă, central, medalion reprezentând capul zeului Aesculap spre stânga, în
spatele său simbolul Medicinei, la fel cu cele plasate în stânga şi dreapta medalionului. În stânga, în spatele
personajului feminin, semnătura gravorului A. PATEY.
Rv. Legendă pe cinci rânduri: ACADEMIE/DE/MEDECINE ./M. DANIELOPOLU/1934.
AR, 40 mm, 35,27 g, lnv. MNIR 30645
Inedit.
Danielopolu Daniel G., medic, profesor de clinică medicală la Universitatea din Bucureşti (din
1920). Născut la 14 aprilie 1884 în Bucureşti, a urmat gimnaziul "Cantemir", liceul "Sf. Sava" şi Facultatea
de Medicină din Bucureşti, absolvită în 1910. A fost intern şi extern al Aşezămintelor Brâncoveneşti, medic
secundar, medic şef suplimentar şi primar la Spitalul Brâncovenesc, director al Institutului clinico-medical
de la Filantropia. Fost preşedinte al Asociaţiei generale a medicilor şi membru în consiliul sanitar superior,
fondator şi preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale. Secretar perpetuu al Academiei Române de
Medicină, codirector al "Revistei ştiinţelor medicale", vice preşedinte în Comitetul Federaţiei Presei Latine.
Fost senator al Universităţii din Bucureşti, membru al mai multor Academii şi Societăţi ştiinţifice străine.
Membru al Academiei Române. Internist cu renume mondial, cunoscut mai ales prin lucrările sale clasice
asupra patologiei organelor circulaţiei. Predescu 1999 254 sub voce. Decedat în 1955. A fost căsătorit cu Pia
Pillat, nepoata de fiică (Maria Pillat căsătorită cu Ion N. Pillat) a lui I. C. Brătianu (Cantacuzino 1996 315 şi
137 nota 181).
55. Medalie premiu Franţa, Şcoala Superioară de Război din Franţa colonelului Haralambie Giossanu,
1936, gravor B. Duvivier.
Av. Legendă semicirculară: CRESCENTI AD MILITliE DECUS NOBILITATI. Central clădirea şcolii
cu nori deasupra. Dedesubt, dreapta, B. DUVIVIER F. În exergă legendă pe două rânduri: PALIESTRA
EXIEDIFICATA/MDCCLXVIIll.
Rv. Faclă, aripi, fulger, stânga - dreapta 1934 - 1936. Central cartuş cu legenda incizată: AU COLONEL
GIOSSANO. Jos, semicircular, ECOLE SUPERIEUR DE GUERRE.
AE, 64,5 mm, Inv. MNIR 30870.
MRRC 2412 (e trecută ca fiind doar o piesă)
532
56. Plachetă Grecia, Lui N. Bănescu, participant la serbările Centenarului Universităţii din Athena, când
a primit titlul de Doctor Honoris Causa, 1938, gravor Gyzhe.
Av. Sus, imaginea faţadei Universităţii, dedesubt bufniţă, faclă, cunună de laur, st. - dr., vertical, 1837 -
1937. În partea de jos legendă pe trei rânduri: EKATONTAETHPII:/IlANEIIII:THMIOY/A0HNfiN.
Rv. În câmp, în picioare, Athena protectoarea eroilor.
AE, 98x69 mm, Inv. MNIR Pv. 2297/II 98/1, Transfer ex CNBAR, cumpărată de la N. Bănescu.
MRRC2477
Inedit
Bănescu Nicolae, născut la 16 decembrie 1878 la Călăraşi, a fost profesor de bizantinologie al
Universităţii din Cluj, doctor în filozofie şi literatură la Miinchen. A intrat în învăţământ în 1899. A fost
revizor şcolar de Argeş (1907), director al gimnaziului "Cantemir" din Bucureşti (1907-1910), profesor de
franceză la gimnaziul şi liceul Sf. Sava. Ca profesor universitar, a fost Prodecan (1919-1920, 1921-1922),
Decan (1920-1921), Rector (1923-1924), Prorector (1924-1925), Senator al Universităţii (1931-1932 şi
1933). Membru al Academiei Române (1936) şi de onoare al Societăţii de studii bizantine din Athena. A
fost deputat şi director al Operei şi Teatrului Naţional din Cluj. Predescu 1999 76-77 sub voce.
57. Insignă Grecia de participant la Serbările Centenarului Universităţii din Athena, 1937, ce a aparţinut
lui N. Bănescu.
Av. Bufniţa simbolizând oraşul Athena, şezând pe o amforă răsturnată. În stânga, vertical, legendă pe cinci
rânduri: IlAN/-EIIII:/TIM/ION/1837, în dreapta pe patru rânduri: A/0H/NfiN/1937.
MC, 35x37 mm, Inv. MNIR Pv. 2298/II 98/2, Transfer ex CNBAR, cumpărată de la N. Bănescu
Inedit
58. Medalie Austria conferită de Camera Superioară reprezentantului României Dr. Victor· Dimitriu,
ianuarie 1963.
Av. Stema Germaniei în partea de sus; dedesubt legendă pe şase rânduri (ultimele cinci incizate): DIE
BUNDESHAUPTSTADT WIEN/SR. EXZ./DEM GESANDTEN VON/RUMĂNIEN/Dr. VICTOR
DUMITRIU/JĂNNER 1963.
Rv. În câmp, în prim plan, temple greco-romane, în plan secund clădirea Parlamentului vienez.
AR, 68 mm, Inv. MNIR Pv. 2368/II 124/1, Transfer ex CNBAR, Col. P. Dimitriu.
Inedit
59. Medalie Franţa, Senatul francez doctorului Victor Dumitriu, ministrul României în Franţa, 27 iunie
1963, gravor George Crouzat.
Av. Legendă semicirculară în partea de sus: REPUBLIQUE FRANCAISE. În câmp trei tinere în costume
antice simbolizând Libertatea, Fraternitatea, Egalitatea, în stânga-dreapta şi jos LIBERTE - EGALITE -
FRATERNITE. În dreapta G. CROUZAT.
Rv. În partea de sus, semicircular, SENAT. Dedesubt clădirea Senatului francez: pe margine, în dreapta
clădirii GEROGES CROUZAT. Jos, în cartuş dreptunghiular cu marginea de jos convexă, legendă pe
cinci rânduri: AU DOCTEUR/VICTOR DIMITRIU/MINISTRE DE ROUMANIE/EN FRANCE/27
JUIN 1963.
AE aurit, 70,23 g, 50 mm, Inv. MNIR Pv. 2370/II 124/3, Transfer ex CNBAR, Col. P. Dimitriu.
MRRC2776
60. Medalie comemorativă Franţa, Aniversarea Casei Radiodifuziunii şi Televiziunii Franceze, Paris 1963,
corifer·ită diplomatului Dumitriu, 1963.
Av. Legendă circulară: PAR I S 1 9 6 3. Central, de la simbolul Radiodifuziunii şi Televiziuni Franceze,
pornesc raze întrerupte de o legendă circulară/spirală largă, ce porneşte cu litere mici care cresc:
MAISON DE LA RADIODIFUSION • TELEVISION•FRANCAISE. Jos, J.A.DEYGNE.
Rv. Central clădirea Radioteleviziunii franceze.
AE, 65 mm, Inv. MNIR Pv. 2369/II 124/2, Transfer ex CNBAR, Col. P. Dimitriu.
533
Katiuşa Pârvan
Inedit
61. Medalie hexagonală Franţa, Oraşul Vichy doctorului Dimitriu, ambasadorul României în Franţa,
1963.
Av. Legendă semicirculară în partea de sus: VILLE DE VICHY. Dedesubt stema oraşului aşezată pe un
ram de laur şi stejar. În partea de jos legendă incizată pe trei rânduri: A SON EXCELLENCE DR.
DIMITRIU /AMBASSADEUR DE/ROUMANIE.
Rv. Central, tânără nud - simbolul izvorului, turnând apă dintr-un ulcior ţinut pe umărul stâng. În spate
stânci din spatele cărora se ridică raze. Deasupra, semicircular, V I C H Y.
AE aurit, 61x70 mm, 94,82 g, Inv. MNIR Pv. 2371/II 124/4, Transfer ex CNBAR, Col. P. Dimitriu.
Inedit
62. Medalie premiu Italia, Ministerul Agriculturii Industriei şi Comerţului, lui C. A. Rosetti pentru lucrări
statistice, f.a., gravor Speranza.
Av. Legendă circulară întreruptă: UMBERTO I - RE D'ITALIA. Central capul regelui în profil stânga,
sub gât SPERANZA.
Rv. Legendă circulară: MINISTERO D'AGRICOLTURA INDUS. E COMMERCIO *PER LAVORI
STATISTICI*. Central două cartuşe cu legenda C. A./ ROSETTI.
AR, 55 mm, 85,45 g, Inv. MNIR Pv. 3477/1425/4481, Transfer ex CNBAR, Col. Finanţe.
Inedit
Rosetti C. A., mare om politic (1816-1885). Fiu de boier, a intrat în armată şi poliţie, dar a
demisionat, înfiinţând o librărie şi o tipografie unde a tipărit, printre altele, actele Comitetului Revoluţiei
de la 1848. Plecat la Paris pentru a-şi continua studiile, s-a întors pregătit pentru revoluţie. În urma
acesteia, a fost numit prefect al Poliţiei, apoi secretar al guvernului provizoriu revoluţionar, proclamând o
serie de deziderate progresiste. A înfiinţat ziarul "Pruncul Român". Fiind exilat de turci, a plecat la Paris
unde a scos ziarele "România viitoare'', "Republica Română'', "Românul'', acesta din urmă apărând până
aproape de sfârşitul vieţii sale, consacrându-l printre promotorii ziaristicii române moderne. A fost unul
din făuritorii Unirii, apoi unul din cei care au contribuit la detronarea lui Al. I. Cuza. A fost Director al
Teatrului Naţional, primar al Capitalei, unul din cei ce au propus înfiinţarea Academiei Române,
Preşedinte al Camerei, ministru al Cultelor (1866), ministru de interne (1878, 1881-1882). A avut un
pseudonim - A. Paleologi. Predescu 1999 739 sub voce.
Medalia este ne datată; Umberto I al Italiei domneşte între 1878-1900, C. A. Rosetti trăieşte între 1816-
1885, deci medalia a putut fi primită între 1878 şi 1885. Piesa nefiind datată, am menţionat-o la sfârşitul
Catalogului.
63. Medalie Franţa, Comisia Internaţională pentru explorarea ştiinţifică a Mediteranei vicepreşedintelui
Grigore Antipa, f.a., gravor Alanth Bassert
,Av. Legendă circulară: COMMISSION INTERNATIONALE POVR L'EXPLORATION
SCIENTIFIQVE DE LA MEDITERRANEE. În câmp, sus, cartuş cu legenda VICE - PRESINENT, jos,
cartuş cu legenda GREGOIRE/ ANTIPA. Între cartuşe, reprezentarea Mediteranei şi ţărmurilor ei.
Rv. Legendă semicirculară: O. 0EOEIL1HI: . 0'1YI:I:EYI:. În câmp corabie pe valuri, în faţa ei bust
Odiseu, în spatele gâtuluiAlanth Bassert.
AE, 80 mm, Inv. MNIR Pv. 1168/1726/5278, Transfer ex CNBAR
Antipa Grigore, ilustru zoolog, profesor universitar, născut la 27 noiembrie (10 decembrie) 1867,
la Botoşani. Urmează primele studii la Iaşi, apoi studiile universitare la Jena, fiind unul din cei mai
deosebiţi elevi ai lui Haeckel. Şi-a luat Doctoratul în ştiinţe naturale (1891) şi a mers să lucreze în domeniul
său la Neapole, Villafranca şi Helgoland. Fondator şi director al Muzeului de ştiinţe naturale "Grigore
Antipa" din Bucureşti, a fost delegat al Ministerului Domeniilor, însărcinat cu Direcţia pescăriilor,
inspector general la acest minister, ministru al agriculturii, preşedinte al înaltului Consiliu Economic,
preşedinte al Consiliului superior pentru îmbunătăţirea terenurilor, vice-preşedinte al comisiei pentru
exploatarea ştiinţifică a Mediteranei, membru al Academiei Române, al Societăţii zoologice din Londra, al
534
Institutului Oceanografic din Paris, membru onorariu al Societăţii Geografice din Viena şi Berlin, al
Societăţiide agricultură din Franţa, America, ş.a. Predescu 1999 38 sub voce.
Medalia, nefiind datată, a fost menţionată la sfârşitul Catalogului.
Medalii inedite
1. Medalie Franţa, Centenarul Internatului de Medicină şi Chirurgie, Spitalele Civile din Paris, lui G. J.
Stoicescu, 1871 (cat 8)
2. Plachetă Franţa, Inaugurarea Băilor Evian la 16 august 1902, doctorului Stoicescu, păstrată în cutie de
piele cu inscripţie (cat 9)
3. Medalie-premiu Franţa, Liceul Louis Le Grand, Concurs General, Lui Voinescu G., al patrulea la limba
germană, 1875 (cat 10)
4. Medalie Franţa, Dr. N. Ionescu, Amintire de la ascensiunea cu balonul cu vapori, Paris, 1878 (cat 12)
5. Medalie premiu Franţa, Şcoala Naţională de Arte Frumoase Dlui Louis Blanc, Prima Medalie pentru
proiectul de arhitectură, 1882 (cat 13)
6. Medalie premiu Grecia, Dr. Puşcariu E şi P. Solomon, 1903 (cat 18)
7. Medalie premiu Grecia, Lui C. Stoienescu, 1903 (cat 19)
8. Port-bonheur/Matricolă militară Franţa pentru protecţia Sf. Christoph, conferit lui Stoenescu din
Bucureşti, format din două jumătăţi care sunt prinse şi se suprapun (cat 20)
9. Plachetă Franţa, Dlui Horia Rosetti, deputat, Preşedintele Marelui Asalt Internaţional de Scrimă,
Budapesta, 1904 (cat 21)
10. Plachetă Franţa, Dlui Rosetti din partea lui Alphee Carpentier, Bruxelles, 1906 (cat 22).
11. Plachetă Franţa, Conferinţa internaţională de circulaţie auto de la Paris, domnului Carol M. Mitilineu,
consilier de Legaţie, delegatul României, 1909 (cat 26)
12. Medalie premiu Italia, Expoziţia Universală din Torino lui Dumitru Seceleanu din Bucureşti, 1911 (cat
27).
13. Medalie Prusia, În amintirea fondării Şcolii superioare tehnice din Berlin lui Marcel Djuvara, 1856 (cat
28)
14. Plachetă Franţa, Alianţa franco-română doamnei Elena Cantacuzino, 1917 (cat 32)
15. Plachetă Franţa, Alianţa franco-română doamnei Catargi, 1917 (cat 33)
16. Brevet Franţa pentru Ordinul "Legiunea de Onoare" în grad de Cavaler conferit în 1917 lt. colonelului
Ştefănescu Amza Constantin, Paris (cat 34)
17. Decoraţie Franţa, Ordinul "Legiunea de Onoare" în grad de Cavaler, conferit în 1917 lt. colonelului
Ştefănescu Amza (cat 35)
18. Brevet Franţa pentru Medalia „Reconnaissance Franc;aise" clasa 2-a conferită dnei Colette Plagino de
naţionalitate română, Paris, 1921 (cat 36)
19. Minimedalie Franţa, „Reconnaissance Franc;aise", conferită Colettei (Violeta) Plagino, 1921 (cat 37)
20. Cartea de vizită a Dnei Colettei George Plagino, Doamnă de Onoare a Reginei Mamă a României (cat
37)
21. Adresă emisă de Ministerul de Război al Franţei, ce enumeră activităţile de excepţie ale dnei Colette
Plagino de naţionalitate română (cat 38)
22. Brevet Franţa, „Medalia de onoare" din Argint, cu panglică tricolor, conferită pentru conduită onorabilă
şi curajoasă, locotenentului doctor Beca Traian, Paris, 1921 (cat 43).
23. Medalie Franţa, "Medalia de onoare" din Argint/"Devotament contra epidemiilor" cu panglică tricolor,
conferită în 1919 locotenentului doctor Beca Traian (cat 42)
24. Medalie cu panglică tricolor Franţa, "Devotament contra epidemiilor" conferită reginei Maria a
României, 1919 (cat 44)
25. Decoraţie Franţa, Ordinul "Legiunea de onoare" în grad de Mare Cruce, a aparţinut Reginei Maria (cat
45)
26. Medalie Franţa, "Devotament contra epidemiilor", conferită Dnei Puşcariu, 1919 (cat 46)
535
Katiuşa Pârvan
27. Medalie Statele Unite ale Americii, Comisia Naţională de Aprovizionare a Armatei lui N. H. Lahovary,
însărcinat cu afaceri al României - "Seminţele Victoriei asigură Pacea", 1919 (cat 47)
28. Decoraţie Franţa, Ordinul "Les Palmes Academiques'', acordată în 1921 Sevastiei Popescu, însemn şi
minidecoraţie (cat 48)
29. Medalie premiu Franţa, Concurs de tir Castinne Renette, Paris, Premiu al 10-lea la Carabină, acordat
Principelui Bibescu, 1925 (cat 50)
30. Medalie premiu Polonia, Concursul hipic Varşovia, generalului C. Comănescu, 1927 (cat 51)
31. Medalie premiu Franţa, Şcoala modernă de croitorie din Paris, domnişoarei Elise Papasterie, pentru
cursul de profesorat, 1927 (cat 52)
32. Medalie premiu Franţa, Academia de Medicină lui M. Danielopolu, 1934 (cat 54)
33. Insignă Grecia, de participant la Serbările Centenarului Universităţii din Athena, 1937, ce a aparţinut
lui N. Bănescu (cat 57).
34. Medalie Austria, conferită de Camera Superioară reprezentantului României, Dr. Victor Dimitriu, 1963
(cat 58).
35. Medalie Franţa, Aniversarea Casei Radiodifuziunii şi Televiziunii Franceze, conferită diplomatului
Dumitriu, Paris, 1963 (cat 60).
36. Medalie Franţa, Oraşul Vichy doctorului Dimitriu, ambasadorul României în Franţa, 1963 (cat 61).
37. Medalie premiu Italia, Ministerul Agriculturii, Industiei şi Comerţului, lui C. A. Rosetti pentru lucrări
statistic (cat 62)
Medaille inedites
1. Medaille France, Centenaire de L'Internat en Medecine et Chirurgie, Les Hopiteaux Civiles de Paris, a G.
J. Stoicesco, 1871 (cat 8)
2. Plaquette France, Inauguration des Bains d'Evian au 16 aout 1902 au docteur Stoicesco, dans un etui en
cuir, avec inscription (cat 9)
3. Medaille-prix France, Le Lycee Louis le Grand, Concours General a Voinesco G., quatrieme a la langue
allmande, 1875 (cat 10)
4. Medaille France, Dr. N. Ionesco, Souvenir de l'ascension de ballon captif a vapeur, Paris, 1878 (cat 12)
5. Medaille-prix France, L'Ecole Nationale des Beaux Arts, a M'. Louis Blanc, Premiere Medaille pour
Architecture Projet Rendu, 1882 (cat 13)
6. Medaille-prix Grece, Au Dr. Puscariu et Solomon, 1903 (cat 18)
7. Medaille-prix Grece, AC. Stoienesco, 1903 (cat 19)
8. Port-bonheur/matricole militaire France, pour la protection de Saint Christoph, confere a Stoenesco de
Bucarest, qui est forme par deux moitie, glissantes (cat 20)
9. Plaquette France, Au M'. Horia Rosetti, depute, president du Grand Assout d'Escrime tenu a Budapest,
1904 (cat 21)
10. Plaquette France, Au Mr. Horia Rosetti, temoinage de Alphee Carpentier, Bruxelles, 1906 (cat 22)
11. Plaquette France, Conference internationale de la circulation des automobiles de Paris, a Carol M.
Mitilineu, conseiller de Legation, delegue de Roumanie, 1909 (cat 26)
12. Medaille-prix !talie, Exposition Universelle de Torino a Dumitru Seceleano de Bucarest, 1911 (cat 27)
13. Medaille Prussie, Souvenir de la fondation d'Ecole superieure technique de Berlin a Marcel Djuvara,
1856 (cat 28)
14. Plaquette France, Alliance franco-roumaine a Mm• Helene Cantacuzene, 1917 (cat 32)
15. Plaquette France, Alliance franco-roumaine a Mm• Catargi, 1917 (cat 33)
16. Brevet France pour L'Ordre "Ugion d'Honneur", Chevalier, confere au lt. colonel Ştefanesco Amza
Constantin en 1917, Paris (cat 34)
17. Decoration France, L'Ordre "Legion d'Honneur", Chevalier, confere au lt. colonel Ştefanesco Amza en
1917 (cat 35)
18. Brevet France pour La Medaille „Reconnaissance Frarn;aise" deuxieme classe conferee a Mm• Colette
Plagino de nationalite roumaine, Paris, 1921 (cat 36)
536
19. Minimedaille France, „Reconnaissance Frani;:aise" deuxieme classe, conferee a Mme Colette (Violette)
Plagino, 1921 (cat 37)
20. Carte de visite de Mme Colette George Plagino, Dame d'Honneur de la Reine Mere de Roumanie (cat 37)
21. Document de Ministere de la Guerre de France, qui present Ies exceptionelles activitees de Mm• Colette
Plagino de nationalite roumaine (cat 38)
22. Brevet France, "Medaille d'Honneur" d'Argent, au ruban tricolore, conferee pour sa honorable et
courageuse conduite, a Lieutenant. medecin Beca Traian, Paris, 1921(cat43)
23. Medaille France, „ Medaille d'Honneur"/" Devouvement contre Ies epidemies" au ruban tricolore,
conferee au Lieutenant. medecin Beca Traian, 1919 (cat 43)
24. Medaille France au ruban tricolore, "Devouvement contre Ies epidemies" conferee a la reine Marie de
Roumanie, 1919 (cat 44)
25. Decoration France, L'Ordre "Ugion d'Honneur", Grand Croix conferee a la reine Marie de Romanie
(cat 45)
26. Medaille France, "Devouvement contre Ies epidemies" conferee a Mme Puşcariu, 1919 (cat 46)
27. Medaille Les Etats Unies de L'Amerique, Commission Nationale d'Approvisionnement de l'Armee, a N.
H. Lahovary, charge d'affaires de Roumanie - "Semences de la Victoire assurent la Paix", 1919 (cat 47)
28. Decoration France, L'Ordre "Les Palmes Academiques" conferee en 1921 a Mme Sevastia Popesco,
l'insigne et minidecoration (cat 48)
29. Medaille-prix France, Concours de tir Castinne Renette, Paris, 10eme Prix au Carabine, accordee au
Prince Bibesco, 1925 (cat 50)
30. Medaille-prix Pologne, Concours hippique de Varsovie, accordee au general C. Comanesco, 19270 (cat
51)
31. Medaille-prix France, L'Ecole moderne de coupe de Paris, au Melle Elise Papasterie, pour le cours de
professorat, 1927 (cat 52)
32. Medaille-prix France, L'Academie de Medecine a M. Danielopolu, 1934 (cat 54)
33. L'insigne Grece, Participant aux Fetes du Centenaire de L'Universite de Athene, qui a appartenu a M'
Banesco (cat 57)
34. Medaille Autriche, conferee de Chambre Superieure au representant de Roumanie, D'. Victor Dimitriu,
1963 (cat 58)
35. Medaille France, Anniversaire du Maison de la Radiodiffusion et Television Frani;:aise, conferee au
diplomate roumaine Victor Dimitriu, Paris, 1963 (cat 60)
36. Medaille France, La ville de Vichy au docteur Victor Dimitriu, ambassadeur de Roumanie en France,
1963 (cat 61)
37. Medaille-prix ltalie, Ministere de L'Agriculture, Industrie et Commerce, au C. A. Rosetti pour Ies
travaux statistiques (cat 62)
Ilustraţii
Fig. 1 Medalie-premiu Franţa, Colegiul Rollin, Premiul I la gymnastică lui Kristescu (Constantin), 1860,
avers şi revers (cat. 1)
Fig. 2 Medalie premiu Franţa, Expoziţia Universală Paris, Muzeului de Istorie Naturală Bucureşti, 1867,
avers şi revers (cat 2).
Fig. 3 Medalie-premiu Franţa acordată Şcolii Politehnice din România cu ocazia Centenarului Şcolii
Politehnice din Franţa, 1894, avers şi revers (cat 3)
Fig. 4 Medalie Franţa, Comitetul Ambulanţelor Presei din Paris, domnului Georgescu, 1871, avers şi revers
(cat 6)
Fig. 5 Medalie Franţa, Societatea voluntarilor din 1870-1871 lui Thănăsescu, membru onorific, 1871, avers
şi revers (cat 7)
Fig. 6. Medalie Franţa, Centenarul Internatului de Medicină şi Chirurgie, Spitalele Civile din Paris, lui G. J.
Stoicescu, 1871, avers şi revers, (cat 8)
537
Katiuşa Pârvan
Fig. 7 Plachetă Franţa, Inaugurarea Băilor Evian, doctorului Stoicescu, 1902, avers şi revers şi etui în care
se află placheta. (cat 9)
Fig. 8. Medalie-premiu Franţa, Liceul Louis Le Grand, Concurs General, lui Voinescu G., 1875, avers şi
revers (cat 10)
Fig. 9. Medalie Franţa, Congresul Uniunii generale a Poştelor de la Paris, Lui C. F. Robescu, delegatul
României, 1878, avers şi revers (cat 11)
Fig. 10. Medalie Franţa, Dr. N. Ionescu, Amintire de la ascensiunea cu balonul cu vapori, Paris, 1878, avers
şi reves (cat 12)
Fig. 11. Medalie premiu Franţa, Şcoala Naţională de Arte Frumoase Dlui Louis Blanc, Prima Medalie
pentru proiectul de arhitectură, 1882, avers şi revers (cat 13)
Fig. 12. Medalie premiu Franţa, Şcoala Natională de Arte Frumoase, Dlui Louis Blanc, Prima Medalie
pentru proiectul de arhitectură, 1883, avers şi revers (cat 14)
Fig. 13. Medalie premiu Franţa, Concurs de tir la Paris, premiu acordat lui Rodolphe Kretzulesco, 1884,
avers şi revers (cat 15)
Fig. 14. Medalie Austria, Societatea muzicală din Viena Nataliei Plesnilă la încheierea studiilor la
Conservator, 1890, avers şi revers (cat 16)
Fig. 15. Medalie premiu Franţa, Expoziţia Universală din Paris, Expoziţiei colective a judeţului Tecuci,
avers şi revers (cat 17 bis)
Fig. 16. Medalie premiu Grecia, Dr. Puşcariu E şi P. Solomon, 1903, avers şi revers (cat 18)
Fig. 17. Medalie premiu Grecia, Lui C. Soienescu, 1903, avers şi rvers (cat 19)
Fig. 18. Port-bonheur/Matricolă militară Franţa pentru protecţia Sf. Christoph, conferit lui Stoenescu din
Bucureşti, avers şi revers (cat 20)
Fig. 19. Plachetă Franţa, Dlui Horia Rosetti, deputat, Preşedintele Marelui Asalt Internaţional de Scrimă,
Budapesta, 1904, avers (cat 21)
Fig. 20. Plachetă Franţa, Dlui Rosetti din partea lui Alphee Carpentier, Bruxelles, 1906, avers şi revers (cat
22).
Fig. 21. Plachetă Franţa, Lui Horia Rosetti cu ocazia jubileului maestrului I. Santelli, Budapesta, 1906,
avers şi revers (cat 23).
Fig. 22. Medalie premiu Italia, Expoziţia din Milano, Secţiunea Arte Decorative, lui E. A. Pangrati, 1906,
Fig. 23. Plachetă Franţa, Conferinţa internaţională de circulaţie auto de la Paris, domnului Carol M.
Mitilineu, consilier de Legaţie, delegatul României, 1909, avers şi revers (cat 26)
Fig. 24. Medalie premiu Italia, Expoziţia Universală din Torino lui Dumitru Seceleanu din Bucureşti, 1911,
Fig. 25. Medalie Prusia, În amintirea fondării Şcolii superioare tehnice din Berlin lui Marcel Djuvara, 1856,
Fig. 26. Medalie Belgia, Omagiul Universităţii Libere din Bruxelles dlui A. D. Xenopol, profesor la
Universitatea din Iaşi, 1914, avers şi revers (cat 29)
Fig. 27 Medalie Franţa, Lui Jose Allard, preşedintele Societăţii de zaharicale şi rafinării din România, 1917,
Fig. 28. Medalie Franţa, Lui R. Raeymaeckers, preşedintele Societăţii de zaharicale şi rafinării din
România, 1917, avers şi revers (cat 31)
Fig. 29. Plachetă Franţa, Alianţa franco-română doamnei Elena Cantacuzino, 1917, avers şi revers (cat 32)
Fig. 30. Plachetă Franţa, Alianţa franco-română doamnei Catargi, 1917, avers şi revers (cat 33)
Fig. 3i. Brevet Franţa pentru Ordinul „Legiunea de Onoare" în grad de Cavaler conferit în 1917 lt.
colonelului Ştefănescu Amza Constantin, Paris (cat 34)
Fig. 32. Decoraţie Franţa, Ordinul "Legiunea de Onoare" în grad de Cavaler, conferit în 1917 lt. colonelului
Ştefănescu Amza, avers şi revers (cat 35)
Fig. 33. Brevet Franţa pentru Medalia „Reconnaissance Fran<;aise" clasa 2-a conferită dnei Colette Plagino
de naţionalitate română, Paris, 1921 (cat 36)
Fig. 34. Minimedalie Franţa, „Reconnaissance Fran<;aise", conferită Colettei (Violeta) Plagino, 1921, avers
şi revers şi Cartea de vizită a Dnei Colettei George Plagino, Doamnă de Onoare a Reginei Mamă a României
(cat 37)
Fig. 35. Adresă emisă de Ministerul de Război al Franţei, ce enumeră activităţile de excepţie ale dnei
Colette Plagino de naţionalitate română (cat 38)
Fig. 36. Decoraţie Franţa, „Crucea de Război" pentru combatanţi, cu însemn pentru baretă şi 2 mini barete,
ce au apartinut Colette Plagino, avers şi revers (cat 39)
Fig. 37. Medalie premiu, Spitalul nr. 9, Recompensă dnei Alexandrina I. Bianu, 1918, avers şi revers (cat
40)
Fig. 38. Medalie cu panglică tricolor şi Brevet Franţa, „Medalia de onoare" din Argint/"Devotament contra
epidemiilor" cu panglică tricolor, conferite în 1919 locotenentului doctor Beca Traian, avers şi revers (cat
42 şi 43)
Fig. 39. Medalie cu panglică tricolor Franţa, "Devotament contra epidemiilor" conferită reginei Maria a
României, 1919, avers şi revers (cat 44)
Fig. 40. Decoraţie Franţa, Ordinul "Legiunea de onoare" în grad de Mare Cruce, a aparţinut Reginei Maria
(cat 45)
Fig. 41. Medalie Franţa, "Devotament contra epidemiilor", conferită Dnei Puşcariu, 1919, avers şi revers
(cat 46)
Fig. 42. Medalie Statele Unite ale Americii, Comisia Naţională de Aprovizionare a Armatei lui N. H.
Lahovary, însărcinat cu afaceri al României - "Seminţele Victoriei asigură Pacea", 1919, avers şi revers (cat
47)
Fig. 43. Decoraţie Franţa, Ordinul "Les Palmes Academiques", acordată în 1921 Sevastiei Popescu, însemn
şi minidecoraţie, avers (cat 48)
Fig. 44. Medalie-premiu Franţa, Alianţa Franceză doctorului George Bogdan din Iaşi, 1922, avers şi revers
(cat 49)
Fig. 45. Medalie premiu Franţa, Concurs de tir Castinne Renette, Paris, Premiu al 10-lea la Carabină,
acordat Principelui Bibescu, 1925, avers şi revers (cat 50)
Fig. 46. Medalie premiu Polonia, Concursul hipic Varşovia, generalului C. Comănescu, 1927, avers şi revers
(cat 51)
Fig. 47. Medalie premiu Franţa, Şcoala modernă de croitorie din Paris, domnişoarei Elise Papasterie,
pentru cursul de profesorat, 1927, avers şi revres (cat 52)
Fig. 48. Plachetă-premiu Franţa, Societatea de chimie-biologie profesorului Ştefan Minovici, 1934, avers şi
revers (cat 53)
Fig. 49. Medalie premiu Franţa, Academia de Medicină lui M. Danielopolu, 1934, avers şi revers (cat 54)
Fig. 50. Medalie premiu Franţa, Şcoala Superioară de Război din Franţa, colonelului Haralambie Giossanu,
1936, avers şi revers (cat 55)
Fig. 51. Plachetă Grecia, Lui N. Bănescu, participant la serbările Centenarului Universităţii din Athena,
când a primit titlul de Doctor Honoris Causa, 1938, avers şi revers (cat 56)
Fig. 52. Insignă Grecia, de participant la Serbările Centenarului Universităţii din Athena, 1937, ce a
aparţinut lui N. Bănescu, avers (cat 57).
Fig. 53 Medalie Austria, conferită de Camera Superioară reprezentantului României, Dr. Victor Dimitriu,
1963, avers şi revers (cat 58).
Fig. 54. Medalie Franţa, Senatul francez doctorului Victor Dumitriu, ministrul României în Franţa, 1963,
Fig. 55. Medalie Franţa, Aniversarea Casei Radiodifuziunii şi Televiziunii Franceze, conferită diplomatului
Dumitriu, Paris, 1963, avers şi revers (cat 60).
Fig. 56. Medalie Franţa, Oraşul Vichy doctorului Dimitriu, ambasadorul României în Franţa, 1963, avers şi
revers (cat 61)
Fig. 57. Medalie premiu Italia, Ministerul Agriculturii, Industiei şi Comerţului, lui C. A. Rosetti pentru
lucrări statistice, avers şi revers (cat 62)
Fig. 58. Medalie Franţa, Comisia Internaţională pentru explorarea ştiinţifică a Mediteranei,
vicepreşedintelui Grigore Antipa, avers şi revers (cat 63)
Illustrations
Fig. 1. Medaille France, Le College Rollin - Ir Prix au gymnastique a M. Kristesco (Constantin), 1860, droit
et revers (cat 1)
Fig. 2. Medaille-prix France, Exposition Universelle de Paris au Musee Naturele d' Histoire de Bucarest,
1867, droit et revers (cat 2)
539
Katiuşa Pârvan
Fig. 3. Medaille-prix France accordee au L' Ecole Polytechnique de Roumanie a l' occasion du Centenaire
de L 'Ecole Polytechnique de France, 1894, droit et revers (cat 3)
Fig. 4. Medaille France, Les Comite des Ambulances de la Presse a Mr. Georgesco, 1871, droit et revers (cat
6)
Fig. 5. Medaille France, Societe des Volontaires de 1870-1871 a Thanasesco membre honoraire, 1871, droit
et revers (cat 5)
Fig. 6. Medaille France, Centenaire de L' Internat en Medecine et Chirurgie, Les Hopiteaux Civiles de Paris,
a G. J. Stoicesco, 1871, droit et revers (cat 8)
Fig. 7. Plaquette France, Inauguration des Bains d 'Evian au docteur Stoicesco, 1902, droit et revers et etui
ou se trouve la plaquette (cat 9)
Fig. 8. Medaille-prix France, Le Lycee Louis le Grand, Concours General a Voinesco G., 1875, droit et
revers (cat 10)
Fig. 9. Medaille France, Congres de1 'Union General des Postes de Paris, a C. F. Robesco, delegue de
Roumanie, 1878, droit et revers (cat 11)
Fig. 10. Medaille France, Dr. N. Ionesco, Souvenir de l'ascension de ballon captif a vapeur, Paris, 1878,
droit et revers (cat 12)
Fig. 11. Medaille-prix France, L' Ecole Nationale des Beaux Arts, a Mr. Louis Blanc, Premiere Medaille pour
Architecture Projet Rendu, 1882, droit et revers (cat 13)
Fig. 12. Medaille-prix France, L 'Ecole Nationale des Beaux Arts, a Mr. Louis Blanc, Premiere Medaille pour
Architecture Projet Rendu, 1883, droit et revers (cat 14)
Fig. 13. Medaille-prix France, Concours de tir a Paris, Prix a Mr. Rodolphe Kretzulesco, 1884, droit et
revers (cat 15)
Fig. 14. Medaille Autriche, Societe musicale de Viena a Natalie Plesnila au fin des etudes a Conservatoire,
Fig. 15. Medaille-prix France, Exposition Universelle de Paris, prix a L 'Exposition collective du District de
Tecuci, droit et revers (cat 17 bis)
Fig. 16. Medaille-prix Grece, Au Dr. Puscariu et Solomon, 1903, droit et revers (cat 18)
Fig. 17. Medaille-prix Grece, AC. Stoienesco, 1903, droit et revers (cat 19)
Fig. 18. Port-bonheur/matricole militaire France, pour la protection de Saint Christoph, confere a
Stoenesco de Bucarest, droit et revers (cat 20)
Fig. 19. Plaquette France, Au Mr. Horia Rosetti, depute, president du Grand Assout d' Escrime tenu a
Budapest, 1904, droit (cat 21)
Fig. 20. Plaquette France, Au Mr. Horia Rosetti, temoinage de Alphee Carpentier, Bruxelles, 1906, droit et
revers (cat 22)
Fig. 21. Plaquette France, Au Mr. Horia Rosetti al' occasion du jubile de maître I. Santelli, Budapest, 1906,
Fig. 22. Medaille-prix !talie, L 'Exposition de Milano, Section des Arts Decoratives, a E. A. Pangrati, 1906,
Fig. 23. Plaquette France, Conference internationale de la circulation des automobiles de Paris, a Carol M.
Mitilineu, conseiller de Legation, delegue de Roumanie, 1909, droit et revers (cat 26)
Fig. 24. Medaille-prix !talie, Exposition Universelle de Torino a Dumitru Seceleano de Bucarest, 1911, droit
et revers (cat 27)
Fig. 25. Medaille Prussie, Souvenir de la fondation d' Ecole superieure technique de Berlin a Marcel
Djuvara, 1856, droit et revers (cat 28)
Fig. 26. Medaille Belgique, Hommage de L 'Universite Libre de Bruxelles au Mr. A. D. Xenopol, professeur
aI' Universite de Iassy, 1914, droit et revers (cat 29)
Fig. 27. Medaille France, A Jose Allard, le president de la Societe des sucreries et des raffineries en
Fig. 28. Medaille France, Ă R. Raeymaeckers, le president de la Societe des sucreries et des raffineries en
Fig. 29. Plaquette France, Alliance franco-roumaine a Mme Helene Cantacuzene, 1917, droit et revers (cat
32)
Fig. 30. Plaquette France, Alliance franco-roumaine a Mme Catargi, 1917, droit et revers (cat 33)
Fig. 31. Brevet France pour L' Ordre "Legion d' Honneur", Chevalier, confere au lt. colonel Ştefanesco
Amza Constantin en 1917, Paris (cat 34)
540
Fig. 32. Decoration France, L 'Ordre "Legion d'Honneur", Chevalier, confere au lt. colonel Ştefanesco
Amza en 1917, droit et revers (cat 35)
Fig. 33. Brevet France pour La Medaille „Reconnaissance Frarn;aise" deuxieme classe conferee a Mnie
Colette Plagino de nationalite roumaine, Paris, 1921 (cat 36)
Fig. 34. Minimedaille France, „Reconnaissance Franc;aise" deuxieme classe, conferee a Mm• Colette
(Violette) Plagino, 1921, droit et revers et Carte de visite de Mm• Colette George Plagino, Dame d' Honneur
de la Reine Mere de Roumanie (cat 37)
Fig. 35. Document de Ministere de la Guerre de France, qui present Ies exceptionelles activitees de Mm•
Colette Plagino de nationalite roumaine (cat 38)
Fig. 36. Decoration France, "La Croix de Guerre" pour Ies combatants, avec I' ecuson pour la barette et 2
mini barettes, qui ont appartenues a Colette Plagino, droit et revers (cat 39)
Fig. 37. Medaille-prix France, Recompense de L' Hopital nr. 9 pour Mm• Alexandrina I. Bianu, 1918, droit
et revers (cat 40)
Fig. 38. Medaille au ruban tricolore et Brevet France, „Medaille d' Honneur" " Devouvement contre Ies
epidemies'', conferees au Lieutenant, medecin Beca Traian, 1919, droit et revers (cat 42 et 43)
Fig. 39. Medaille France au ruban tricolore, "Devouvement contre Ies epidemies" conferee a la reine Marie
de Roumanie, 1919, droit et revers (cat 44)
Fig. 40. Decoration France, L' Ordre "Legion d' Honneur'', Grand Croix conferee a la reine Marie de
Romanie (cat 45)
Fig. 41. Medaille France, "Devouvement contre Ies epidemies" conferee a Mm• Puşcariu, 1919, droite et
revers (cat 46)
Fig. 42. Medaille Les Etats Unies de L 'Amerique, Commission Nationale d'Approvisionnement de
l'Armee, a N. H. Lahovary, charge d' affaires de Roumanie - "Semences de la Victoire assurent la Paix",
Fig. 43. Decoration France, L' Ordre "Les Palmes Academiques" conferee en 1921 a Mm• Sevastia Popesco,
I 'insigne et minidecoration, droit (cat 48)
Fig. 44. Medaille-prix France, L 'Alliance Frarn;aise au docteur George Bogdan de Iassy, 1922, droit et
revers (cat 49)
Fig. 45. Medaille-prix France, Concours de tir Castinne Renette, Paris, 10eme Prix au Carabine, accordee
au Prince Bibesco, 1925, droit et revers (cat 50)
Fig. 46. Medaille-prix Pologne, Concours hippique de Varsovie, accordee au general C. Comanesco, 1927,
Fig. 47. Medaille-prix France, L 'Ecole moderne de coupe de Paris, au M•lle Elise Papasterie, pour le cours
de professorat, 1927, droit et rvers (cat 52)
Fig. 48. Plaquette-prix France, Societe de chimie biologique au professeur Ştefan Minovici, 1934, droit et
revers (cat 53)
Fig. 49. Medaille-prix France, L 'Academie de Medecine a M. Danielopolu, 1934, droit et revers (cat 54)
Fig. 50. Medaille-prix France, L' Ecole Superieure de Guerre de France, au colonel Haralambie Giossanu,
Fig. 5i. Plaquette Grece, AN. Banesco participant aux Fetes du Centenaire de L 'Universite de Athene,
quand a recu le titre de Docteur Honoris Causa, 1938, droit et revers (cat 56)
Fig. 52. L 'insigne Grece, Participant aux Fetes du Centenaire de L 'Universite de Athene, qui a appartenu a
M• Banesco, droit (cat 57)
Fig. 53 Medaille Autriche, conferee de Chambre Superieure au representant de Roumanie, D•. Victor
Dimitriu, 1963, droit et revers (cat 58)
Fig. 54. Medaille France, Senat Franc;ais au docteur Victor Dumitriu, ministre de Roumanie en France,
Fig. 55. Medaille France, Anniversaire du Maison de la Radiodiffusion et Television Frarn;aise, conferee au
diplomate roumaine Victor Dimitriu, Paris, 1963, droit et revers (cat 60)
Fig. 56. Medaille France, La ville de Vichy au docteur Victor Dimitriu, ambassadeur de Roumanie en
France, 1963, droit et revers (cat 61)
Fig. 57. Medaille-prix !talie, Ministere de L' Agriculture, Industrie et Commerce, au C. A. Rosetti pour Ies
travaux statistiques, droit et revers (cat 62)
Fig. 58. Medaille France, Comission Internationale pour I' exploration scientifique de Mediteranee, au vice
president Grigore Antipa, droit et revers (cat 63)
541
Katiuşa Pârvan
Bibliografie
Cantacuzino 1993 - Sabina Cantacuzino, Din viaţafamiliei Ion C. Brătianu, vol. I, Bucureşti, 1993.
Cantacuzino 1996 - Sabina Cantacuzino, Din viaţafamiliei Ion C. Brătianu, vol. II, Bucureşti, 1996.
Enciclopedia sportului 2002 - Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România, val. 3, Ministerul
Tineretului si Sportului, vol. 2, Ed. Aramis, 2002.
MRRC - Alexandru Ievreinov, Octavian Iliescu, cu colaborarea lui Nicolae Curdov, Maria Duţu, Medalii
privitoare la istoria românilor. Repertoriu chronologic (1551 - 1998), Bucureşti, 1999.
Neguţu, Pârvan 2006 - Mariana Neguţu, Katiuşa Pârvan, L'Exposition Geneerale de 1906 rejletee dans la
medailles, în MN, 18, 2006, 125-146.
Nestorescu 1995 - Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia ilustrată a Francmasonerei din România, vol.
3, 1995.
Ollănescu 1901 - Dimitrie C. Ollănescu, Raport general asupra participarei României la Expositia
universală din Paris (1900), Bucureşti, 1901.
Pârvan 2007 - Katiuşa Pârvan, La presence de la Roumanie aux Expositions universelles de Paris -
temoignage des medailles, în MN, 19, 2007, u7-140.
Pârvan, Neguţu 2004 - Katiuşa Pârvan, Mariana Neguţu, Aspecte ale colaborării româno-franceze în
primul război mondial reflectate în medalii şi plachete, în MN, 16, 2004, 309-336.
Pârvan, Opaschi 2008 - Katiuşa Pârvan, Cătălina Opaschi, "Onoarea naţiunilor. Ordine şi decoraţii~,
Catalog de expoziţie, Muzeul Naţioanl de Istorie a României, 2008.
Postolache1995 - Nicolae Postolache, Istoria sportului În România. Date cronologice, Bucureşti, 1995.
Predescu 1999 - Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni şi
înfăptutiri, ediţie anastatică, Bucureşti, 1999.
Rădulescu 1998 - Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească (1866-1900), Bucureşti, 1998.
542
Fig. 4
Fig. 5
Fig. 9
Pl anşa I
543
Katiu ş a Pârvan
Fig. 7
Pl anşa li
544
Fig. 10
Fig. 12
Fig. 14
Fig. 17
Planşa III
545
Katiuşa Pârvan
Fig. 18
Fig. 19
Fig. 20
~6 ;~~-~:~a.ft
Y ,,ţ,_,,?' -rrT_,,mrA-it. "
Fig. 21
Planşa IV
546
Câteva medalii si decoratii stl'ăine pl'imite de români
Fig. 22
Fig. 23
Fig. 24 Fig. 25
Planşa V
547
Katiuşa Pârvan
Fig. 26
Fig. 31
Fig. 29
Planşa Vl
Câteva medalii si decomtii străine primite de români
CROIX-
Fig. 30
ttl l'tll\ \ 11.t·t I I \ • l"f
"11
HC<<> r-. .-'\ ' lh . A ' L L

I U ., '..lf 'I "'1 l
fi g. 32
Fig. 33
'rl! ... . „ „L „1 O
OOAM!NA Qt[ Ol'ltOAM „ • . . 'h'..
PllltNCl~a•• MAM.lt 4 ROM.I.NICI
Fig. 34
Pl a n şa VII
549
Ka tiu şa Pârvan
„.
.... . .. „ ......... .
.-.•<e••• ....... •· „ ...
Fig. 35
.,
.J
Fig. 36
Fig. 37
Fig. 39
Pia n şa V li I
550
Fig. 38
Fig. 41
Fig. 40
Fig. 42
Fig.44 Fig. 43
Planşa IX
551
Katiuşa Pârvan
Fig. 45 Fig. 46
rJ:E.
~'l\ţ:.!?);tS:J}\!}~
Fig. 47 Fig. 49
Fig. 48
Fig. 51
Planşa X
552
Fig. 50
Fig. 52
Fig. 53 Fig. 54
Fig. 55 Fig. 56
Fig. 57 Fig. 58
Planşa XI
553
Cercetări numismah°ce, XIV, Bucureşti, 2008, p. 555-558
QUELQUES OBJETS APPARTENANT .Â. EACADEMICIEN ANTON

NAUM DANS LES COLLECTIONS DE MUSEE NATIONAL
D'HISTOIRE
Katiuşa Pârvan
Parmi Ies objets du Cabinet des Medailles du Musee National d'Histoire de Roumanie on
trouvent quelques pieces qui ont appartenus „a l'ecrivain A. Nauru". Nous vous Ies presenter
parce qu 'ils completent la vie et la personalite du professeur Anton Nauru et, pars d'autre pars,
pace qu 'ils sont des objets tres biens conserves.
Anton Th. Nauru, professeur, poet et academicien, aromân par ses parents (ne â Iassy, le
17 janvier 1829, mort aussi â Iassy, le 27 aout 1917), etand mis au tombeau â Cândeşti, dep. de
Neamţ (Predescu 1999 586-587; Nestorescu Bălceşti 1993 448, Nestorescu Bălceşti 2005 392).
On a faites des etudes philologiques â l'Academie "Mihăileană" de Iassy, puis, pendant neuves
annees, â Paris - aussi des etudes philologiques â Sorbonna, et de droit au College de France
(1858-1865). A son retour en Roumanie, â Iassy en 1865, ii a ete professeur d'histoire et du
langue frarn;ais - premierement suppleant et puis titulaire - aux Institutes Unies, au Lycee
Central, a L' Ecole Militaire et a L' Ecole Normale „Vasile Lupu". II a ete aussi inspecteur
scolaire des districtes Roman, Botoşani, Suceava, Neamţ et Iaşi, professeur suppleant de
litterature moderne (neolatine) de la Faculte des lettres de I' Universite de Iassy, puis professeur
titulaire de langue franc;:aise â la meme Universite (1897-1909).
Comme ecrivain ii a debute et ii a collabore au revue „Convorbiri literare" (de I' annee
1872). Le debue editorial I' a fait avec le poeme ,,Aegri somnia" (1876), puis a edite "Les Vers"
(1890), "Le mâts de reception dans l'Academie" (1894), "Le conte de renard - l'epopee
comique"(1903), "De Sylvia Carmen â Carmen Sylva" (1908).
II a beaucoup traduit, de Boileau ("LArt poetique", 1875), de La Fontaine („Filemon et
Bă.ucis'', Iassy 1874), de Mistral, Chenier, Hugo, Th. Gauthier, Ronsard, de Musset, recevand un
prix pour ses traductions de langue provensale (specialement de poeme "Mireio" de Mistral). A
obtenue un prix aussi aux Jeux Florales de Forcalquier (1882).
II a ete membre de la Societe litteraire „Junimea" (de 1872, ou ete nomme "le pudique")
et membre correspondente (23 mars 1887) et titulaire (11 mars 1893) de l'Academie Roumaine.
Pendante I' annee 1860, comme etudiant, a ete initie dans la Loge mac;:onnique "Sincere
Amitie" â Paris, continuand cette activite aussi dans la Roumanie (en 1881 ii etait Orateur dans
une Loge mac;:onnique de Iassy).
II a eu deux fils qui ont continue I' activite litteraire de leur parent - Alexandre et
Teodor (Predescu 1999 586 et 587).
I'.' aine, Alexandre, a ete aussi ecrivain, conferencier d'histoire des arts a l'Universite de
Iassy. II a publie des poesies aux revues "Luceafărul'', "Făt Frumos'', "Convorbiri literare",
"Neamul Românesc literar", „Drum drept'', etc. Le fils cadet Teodor (ne 1891), a ete professeur
de langue latin a l'Universite de Cluj (suppleant de 1926, titulaire de 1929) et ete aussi poet a
Iassy. A etudie philologie clasique a Iassy, a ete docteur en philologie a Cluj, a ete dans l'ecole
depuis 1914.
Katiuşa Pârvan
CATALOGUE
L Medaille, „Bene Merenti", 1876, au ruban mauve bordee par des raies argentee, graveur le viennois
Wilhelm Kullrich.
Droit. Legende semicirculaire CAROLUS I PRINCEPS ROMANIAE. Central, !'efigie â gauche du
principe Charles. Sous le gorges d'efigie W. KULLRICH.
Revers. Dans la guirlande de chenne fixee en haut et en bas avec une ruban, la legende BENE/MERENTI.
Metal dore, 30 mm.
Inv. MNIR Pv. 2181/II 67/4, Transfer ex CNBAR
2. Decoration, Ordre national „Etoile de Roumanie", Oficier, 1877, avec de ruban rouge â deux raies bleues
au bord; un bouton pour la poitrine.
Argent dore et email, 26,11 g, 4ox40 mm, 2ox25 mm (la couronne), le bouton 10/15 mm.
Inv. Pv. 2180/II 67/2-3, Transfer ex CNBAR
3. Decoration, Ordre national „La Couronne de Roumanie", Commandeur, 1881, avec un ruban bleu â une
raie argente au bord.
A cote ii y a une carte de visite; au droit on ecrit: M. N. BURGHELE/Directeur dans le Ministere des
Affaires Etrangeres, .. ./ La rue Ghica 15 / (La Chaussee Kiseleff). Sur la carte de visite ecrit avec I' encre,
pour payer au porteur 55 lei, non 50. / A ses deferences./ 26 mai 1912. Au revers, â la meme encre, La
Couronne de Roumanie ./Au grade de /Commandeur /Au monsieur A. Naum /membre /de ['Academie
Roumaine.
Argent dore marque, 43.48 g (avec le ruban), 65x65 mm
4. Medaille jubilliere, "40 annees du regne du roi Charles I" pour Ies civiles, 1906, graveur berlinoi P. Telge,
avec une ruban rouge borde â une raie jaune, au milieu une raie noire flanque des raies blanc et bleu.
Droit. Legende semicirculaire CAROL I REGE AL ROMĂNIEI. Central !'efigie du roi vers la gauche,
sous la gorge P.TELGE.
Revers. Le grand ecu de Roumanie, dessous Ies annees 1866 * 1906.
Cuivre, 38x31 mm
Explication des figures
I. Medaille, „Bene Merenti", 1876, au ruban, droit et revers (cat. 1).

2. Decoration, Ordre national „Etoile de Roumanie", Oficier, 1877, avec de ruban et bouton pour la
poitrine, droit et revers (cat. 2).
3. Decoration, Ordre national „La Couronne de Roumanie", Commandeur, 1881, avec le ruban, droit et revers
(cat. 3)
4. Carte de visite qui accompagne l'Ordre „La Couronne de Roumanie'', droit et revers (cat. 3)
5. Medaille jubilliere, "40 annees du regne du roi Charles I" pour Ies civiles, 1906, avec ruban, droit et
revers (cat. 4)
556
Quelques objets appartenant al'.Academicien Anton Naum dans les collections de Musee National d'Histoire
Bibliographie
Predescu 1999 - Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea, Bucarest 1999.

Nestorescu Bălceşti 1993 - Horia Nestorescu Bălceşti: Ordinul Masonic Român, Bucarest, 1993.
Nestorescu Bălceşti 2005 - Horia Nestorescu Bălceşti: Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din
România, voi. II, Bucarest, 2005.
557
Katiuşa Pârvan
Fig. 1
Fig. 2
Fig. 3 Fig. 5
(„ ,,.,. tz~,_:„„„ ..
J, 'J, c 1...L Ic-
M. N. BURGHELE
('„ ~ • „,.,.. r .
"'-„~
c." 2'. ''P'~~ t; ' .1 wi<. . „
" · C.ft'I •
H • i!d.,.- lf11„ "'- .,J <! c l ~ ,.. : •.. J"
Fig. 4
Planşa I
558
ASPECTE ALE ACTIVITĂŢII FRANCMASONERIEI ÎN BRĂILA ŞI

GALAŢI PE BAZA UNOR DOCUMENTE INEDITE
George Trohani
Resume
Comme suite de la presence de certains documents inedits qui ont figure

dans diverses expositions au Musee National d'Histoire de la Roumanie, Ies annees
2006-2008, on presente, brievement, l'activite de deux sympathisants et membres de
la ma<;onnerie de la Roumanie, des evenements aux quels ii on ete present et Ies
publications ma<;onniques qui en grande partie sont aujourd'hui inconnus pour Ies
nouvelles generations de ce commencement du III• millenaire de !'ere chretienne.
De pe la mijlocul secolului al XIX-lea se poate vorbi de o organizare structurată a

Francmasoneriei în principatele române - în oraşele laşi, Bucureşti şi Galaţi - în sensul
organizării de loji, capitule şi areopage. Cauza constă în mersul tinerilor la studii în străinătate,
în special în Franţa, Germania şi Italia, dar şi a profundelor transformări sociale, intelectuale şi
politice ce frământă întreaga Europă. In acelaşi timp în Principate vin şi se stabilesc numeroşi
străini ce-şi caută un rost în viaţă. Este o perioadă de mişcări cu caracter revoluţionar, de
accentuare a naţionalismului, în sensul creării statelor naţionale, dar şi a strânselor legături
între oameni cu concepţii şi idealuri internaţionaliste, fără deosebire de rasă, religie sau
apartenenţă politică. Deviza la modă este Libertate, Egalitate, Fraternitate. Acţiunile caritabile
- în domeniile sănătăţii şi educaţiei - sunt multiple.
In aceste condiţii, la Galaţi - oraş port la Dunăre cu un perpetuu dute-vino de oameni,
ambarcaţiuni, mărfuri - îşi "aprinde lumina", în 1865, capitlul Discipolii lui Pitagora sub
obedienţa Marelui Orient al Franţei. O altă lojă, ce lucra atât la Galaţi cât şi la Brăila, alt
important port dunărean cu o viaţă economică deosebit de activă, o constituie Farul Ospitalier.
In funcţie de afinităţi etnice, economice, politice şi religioase obedienţele sunt faţă de
Marele Orient al Franţei sau Marele Orient al Italiei.
La 8/20 septembrie 1880 se constituie Marea Lojă Naţională din România sub
obedienţa Marelui Orient al Italiei, iar în 1881 Supremul Consiliu Român pentru gradele de
perfecţionare.
Ultimele două decenii ale sec. al XIX-lea şi primul deceniu al sec. XX se caracterizează
printr-un activ travaliu masonic. Situaţia se repetă după Primul război mondial, în 1918 apărând
Supremul Consiliu al României ce gira, sub conducerea lui Ion Pangal, gradele Ritului Scoţian
Antic şi Acceptat, iar în 1925 se creează Marele Orient al României, mare maestru fiind dr.
Gheorghe Gheorghian - ce vor fiinţa până la "adormirea" din 19371 •
In cele ce urmează, pe baza unor documente inedite dar care au figurat în diferite
expoziţii organizate la Muzeul Naţional de Istorie a României în anii 2006-2008, dorim a face
referiri la câţiva simpatizanţi ori chiar membrii ai masoneriei din România, la câteva din
1
Pentru toate aceste aspecte a se vedea C. Opaschi, în Medalii şi însemne Masonice. Istorie şi Simbol,
Catalog de Expoziţie, Bucureşti, 2006-2007, pp. 39-43.
George Trohani
evenimentele la care aceştia au participat şi să prezentăm unele publicaţii masonice în mare

parte necunoscute actualelor generaţii de la începutul mileniului III al erei creştine.
Dar mai întâi dorim a prezenta, pe linia acţiunilor filantropice de tip masonic la care
participau francmasoni craioveni, din Loja Basarab, de sub obedienţa Marelui Orient al Italiei, o
mică broşură puţin cunoscută astăzi. Este vorba de Statutele Societăţii "Bassarab" pentru
ajutorul şcolarilor de ambe sexe lipsiţi de mijloace, tipărită la Craiova, în Tipo-Litografia
Naţionale Ralian şi Ignat Samitca în anul 1887. Pe prima pagină sunt menţionaţi cei 28 de
Membrii fondatori şi donatori, iar pe ultima pagină, a 12-a, membrii consiliului de
administraţie, în termenii de astăzi: Preşedinte M. Strajan, Vice Preşedinţi G.I. Buşilă şi M.B.
Calloianu, secretari N.P. Guran şi M.N. Sculescu, apoi membrii, casierul şi cenzorii.
In vederea creării unui Mare Orient Român, Resp(ectabila) L(ojă) Discipolii lui
Pitagora din OR(aşul) GALATZ tipărea în Galaţi la 15 Septembrie 1890, Caietul No. 1 ce
conţinea proiectul Confederaţiunea Orientelor Române ca primă organisaţiune a Marelui
Orient Român. Acest proiect conţine capitolele: A) Constituţiune, B) Statut General şi C)
Reglementu de şedinţă şi de desbatere.
Pentru instruirea celor ce doreau a fi iniţiaţi sunt folosite publicaţii franceze,
cvasitotalitatea intelectualilor români din secolele XIX şi XX cunoscând foarte bine limba
respectivă.
Mai întâi doritorilor li se prezenta o foaie tipărită Instruction pour le candidat în care
erau prezentate, pe scurt, Principiile Franc-Masoneriei, Organizarea Franc-Masoneriei,
Căpătarea şi pierderea calităţii de Franc-Mason şi Obligaţiilor pecuniare (Fig. 1).
Astfel, pentru cei ce făceau primii paşi în masonerie circula broşura Instruction pour le
grade symbolique d'APPRENTI du rite franc;ais. Ier Grade, tipărită la Paris, în 1882, de către
Secretariat General du Grand Orient de France, Supreme Conseil pour la France et Ies
possessionsfranc;aises, din Rue Cadet, 16.
Editată de către acelaşi Suprem Consiliu al Marelui Orient al Franţei era utilizată şi o
altă broşură, tipărită în 1909, şi intitulată Instruction pour le troisieme grade symbolique
MAÎTRE, care conţine Legende d'Hiram.
Anterior însă, la Tulcea, în 1885, în Imprimeria fr(atelui) Bernard Silberman, era
tipărită Constituţiunea Marelui Orient al Franciei, Supremul Consiliu pentru Francia şi
Posesiunile Francese. Votată de Adunarea Constituantă şi legislativă din 5884. Tradusă de
!(ratele) J.M. Frank şi Aprobată de R(espectabila) L(ojă) Discipolii lui Pithagora din Or(ientul)
Galatz.
Lojele organizau Baluri, Serate Dansante şi Banchete, de obicei o dată pe an, la
echinoxul de primăvară sau la solstiţiul de iarnă. Mai erau şi excepţii, astfel, la 24 Ianuarie 1887
"Logia Discipoli lui Pitagora" din "Galatz" a organizat un bal francmasonic.
Tot la Galaţi, în „localul associaţiunei franc-masonice în sera de 26 Martie st. vechi"
1888 a avut loc o „SERATA DANSATA".
De asemenea, s-au păstrat "Menu-ul" de la două banchete, date de către Loja „Farul
Ospitalier" din Brăila, redactate în limba franceză. Mai întâi cel din 18/30 Aprilie 1898 - Hors
d'azuvre assortis. Potage printannier royal aux petits pates. Filets de chalot au gratin. Jambon
a la Malvoisie aux epinards. Dinde râtie. Salade verte. Tourte aux amendes. Gelee d'orange.
Dessert. Cafe. Iar al doilea, din 19 (februarie)/3 Martie 1899, ce a avut loc la Restaurantul Hotel
Bristol Zsiga Loew - Caviar, Sardines, Olives. Salade de homard galantine a l'aspic. Jambon
chaud aux petits pois et epinards. Supreme de volaille. Agneau râti. Salade de saison.
Charlotte russe. Fromage etfruits. Vin blanc et rouge. Cafe.
560
Aspecte ale activităţii francmasoneriei în Brăila şi Galaţi pe baza unor documente inedite
Anual se prezenta situaţia financiară, cu activul şi pasivul. S-a păstrat o foaie tipărită
Situation financiere de la R(espectable) L(oge) Les Disciples de Pythagore din Galatz, 19/31
janvier 1889 semnată de Trezorierul Krasnopolki, conform căreia activul, respectiv pasivul din
31decembrie1887 era de 49.020 lei, iar la 31octombrie1888 de 49.085,75 lei (Fig. 2).
Pentru perioada de după Primul război mondial instruirea se făcea prin intermediul atât
a unor broşuri tipărite în Franţa, cât şi după traduceri româneşti. In acest sens menţionăm: Le
Recrutement Mm;onnique pour le Travail Mac;onnique, tipărită pe 21 martie 1918 de către
G(rand) O(rient) D(e) F(rance), Chap(itre) "Clemente Amitie".
Interesantă este şi broşura Le Bureau International de Relations Mac;(onniques)
pendant les 18 premieres annees de son existence. Son histoire / son but, ses dif.ficultes, son
activite / son avenir. 1902 - 1920, de Ed. Qaurtier-La-Tente, son representant, tipărită la
Berna, în Tipografia Biichler & Cie, în anul 1920. La pagina 40 a acestei broşuri se menţionează
că în România "trois ou quatre Loges pendant une ou deux annees avant la guerre ont soutenu le
Bureau".
Marea Lojă Naţională din România, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, tipărea în Or(ientul)
Bucureşti, prin Secretariatul General, Strada Scaune, 29, în 1923 - Constituţia şi Regulamentul
General.
Dintre publicaţiile tipărite menţionăm câteva care au contribuit la informarea masonilor
asupra activităţii de acest tip atât din ţară cât şi din străinătate:
- O adresă tipărită a Lojei "Phenix", din Corfu, care la data de 10/22 iulie 1890, au Nom
et sous les auspices du Grand Orient de France Supreme Conseil pour la France et les
Possessions Franc;aises, prin care se solicită rezolvarea problemei insulei Creta şi să înceteze
masacrele de oameni de către toate taberele implicate.
- Buletinele Oficiale ale Marei Loji Naţionale din România, anul 9, No. 1, din 15
Noiembrie 1933; No. 2, din 15 Decembrie 1933; anul 10, No. 1 din 15 Ianuarie 1934; No. 3, din
20 Noiembrie 1934 însoţit şi de o Carte de Intrare la toate şedinţele publice ale Conventului 54
din zilele de Sâmbătă 8 şi Duminică 9 Decembrie 1934 a Fr(atelui) I. Lazaroneanu, fără drept de
a cere cuvântul şi fără drept de vot. Menţionăm că I. Lazaroneanu locuia, în acea perioadă, în
Brăila, având o vârstă de 25-30 de ani.
- o informare tipărită de Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, Supremul Consiliu de Gradul
33 şi ultim din România, în Bucureşti, la 22 decembrie 5935, prin care se „aduce la cunoştinţă că
de la 15 la 19 Iunie 1935 s-a ţinut la Bruxelles Conferinţa Universală a Supremelor Consilii
Confederate de Rit Scoţian Antic şi Acceptat." Supremul Consiliu din România a fost reprezentat
de Ioan Pangal şi Principele Bibescu.
In privinţa activităţii unor anumite persoane în cadrul organizaţiilor masonice
prezentăm câteva documente în acest sens.
Printr-o Diplomă din pergament, emisă la 28 Mai 1888 în Paris, „sur la demande
presentee par la R(espectable) L(oge) Les Disciples de Pythagore O(rient) de Galatz" Marele
Orient al Franţei confirmă că „ F(rere) Jean S. Vlassopulo ne a Itaca le 17 janvier 1853
demeurant a Galatz" „a ete rec;u par elle au dit grade le 17 Mai 1888" - este vorba de gradul de
maestru. (Fig.3)
La 10 Ianuarie 1890 Fr(atele) I(oan) S. Vlasopulo, din cadrul Lojii Discipolii lui
Pythagora, Fondată în Anul 1865, din oraşul Galaţi, este anunţat printr-o adresă semnată de
către Secretarul C. Zaharia că ,,Amfavorea a vă face cunoscut că R(espectabilul) nostru atelier
în şedinţa ordinară de la 3/15 Ianuarie v-a ales în demnitatea de Port Drapel pentru anul
curent.
Primiţi vă rog Iubite frate salutările mele frăţeşti".
George Trohani
Peste patru luni, printr-un anunţ tipărit, se anunţă „Şedinţa solemnă în onorea
Delegatului Marelui Orient al Francei Fr.GEORGES LEVEL 33 se va ţine Vineri 25 Maiu/6
Junie 1890 E. V. la orele 8 sera precis. Sunteţi invitaţi a asista la acestă şedinţă". Semnează
Preşedintele M.GR. de Bonacchi şi Secretarul Zaharia. La Ordinea Zilei, printre altele, se
propune ca în luna septembrie să se discute crearea unui Mare Orient Român.
loannis (Jean) Vlassopoulos era nepotul unui prim loannis şi fiul lui Spiridon, ambii din
Itaca anticului Odisseu. Spiridon, care a deţinut şi anumite funcţii publice în Itaca s-a căsătorit
la 27 decembrie 1852, în Biserica Sf. Maria Gardelaki din Itaca, cu Pagona, născută în 1829, fiica
lui Spiro Zavo-Petala. Din această căsătorie au rezultat patru copii, printre care, după cum am
spus, loannis (Jean) Vlassopoulos, născut în Itaca la 17 ianuarie 1853. Înainte de 1880 se
stabileşte la Galaţi fiind agent maritim dar ocupându-se intens, ca un hobby, cu astronomia şi
meteorologia. A devenit membru al Societăţii Astronomice Franceze, fiind distins de Guvernul
Francez cu Palmele Academice, şi a întemeiat în Galaţi, pe cheltuiala sa, un Observator
astronomic popular. De asemenea, în jurnalul său cu însemnări zilnice - păstrându-se mai
multe volume pentru anii 1880-1890, redactat în limba spaniolă - a consemnat importante date
atât meteorologice cât şi climatologice, precum şi cotele apelor Dunării.
Ioan Vlassopoulos în Galaţi şi Ştefan Hepites în Brăila sunt primii care au început să
culeagă şi să înregistreze, în mod ştiinţific, date meteorologice şi climatologice în România 2 • În
anul 1941, pe baza datelor înregistrate de Ioan Vlassopoulos, profesorul Enric Oteteleşanu,
conducătorul Institutului Meteorologic Central din România, a putut stabili statistica
climatologică a secolului al XIX-iea din România3.
A murit relativ tânăr, prin 1893. A fost căsătorit cu Ecaterina Gardeli, născută la Salonic
prin 1870 şi decedată la Tecuci în decembrie 1942. Fiica lor, Andromaca (Maketa), născută la
Brăila în 1890 şi decedată la Istambul pe 27 august 1980, s-a căsătorit în octombrie 1920, la
Brăila, cu ofiţerul şi diplomatul turc de origine georgiană Seyfedin bey Tavghiridze Curucsulu,
decedat în 1971 în vârstă de peste 80 de ani, ce a avut un important rol în întemeierea
Filarmonicii din Constantinopol.
O a doua persoană ce a activat în rândurile Francmasoneriei, la Brăila, a fost Gheorghe
N. Trohani, cumnat cu persoana precedentă. Născut în ziua de 5 august 1868 (unele acte
menţionează data de 7/19 august 1869, eronat, a se vedea şi ceva mai jos), la Constantinopol,
unde a fost şi botezat în ziua de 22 septembrie 1868.
Copilăria şi adolescenţa a petrecut-o în casa părintească, unde, cu ajutorul profesorilor
particulari a căpătat temeinice cunoştinţe în învăţarea limbilor străine - în afară de greacă,
limba maternă, vorbea curent franceza, engleza şi germana, în ultima limbă făcându-şi
instrucţia generală. Iar după venirea în România a învăţat foarte bine şi limba română, după o
metodă germană.
In România a venit după 1890, mergând la Corabia, unde se stabilise unul din fraţii săi,
Constantin. La scurt timp se mută la Brăila, angajându-se funcţionar la firma de cereale a lui
Georges Nicolopol.
Şederea sa în România este întreruptă de izbucnirea războiului greco-turc din 1897,
pentru Thessalia, când a plecat voluntar în Grecia. Pacea încheindu-se relativ curând după
2
Şt. C. Hepites, Istoricul studiilor meteorologice în România, Bucureşti, 1886, p. 54: „La Galatz, d. I. S.
Vlassopulo'şi organisâ singur o staţiune meteorologică cu care se ocupa cu un zel demn de orice laudă.
Institutul Meteorologic'i completă staţiunea cu instrumente ce'i ereau indispensabile. Este incontestabil că
iubirea ce d. Vlassopulo are pentru studiul chestiunilor climatice şi, mai cu semă, esactitatea şi
muniţiositatea ce pune în culegerea datelor de acest fel, ne vor procura observaţiuni care ne vor fi de mare
folos"
3 a se vedea şi C. A. Dissesco, Date Climatologice, l,1, Bucarest, 1931, p. 50
Aspecte ale activităţii francmasoneriei în Brăila şi Galaţi pe baza unor documente inedite
sosirea sa în Grecia, G. Trohani se înapoiază în România. Deşi războiul a decurs sub auspicii
nefavorabile Greciei, care era nepregătită din punct de vedere militar, s-a soldat totuşi în
favoarea ei, în urma intervenţiei puterilor europene - Grecia căpătând Thessalia, regiunea cea
mai agricolă a Greciei.
Înapoiat în România, se stabileşte la Constanţa, unde rămâne până către anii
1909/1910, ocupându-se de comerţul cu cereale. Face şi călătorii în Italia, Marsilia, Germania.
Persoană activă, se ocupă şi de bunul mers al comunităţii greceşti din Constanţa, în fruntea
căreia este ales preşedinte.
Spre sfârşitul anului 1909 se mută la Brăila şi se căsătoreşte, la 9 iunie 1910, cu
Antigona Gardeli (fiica lui Gheorghe, + 1902, şi a Mariei, care a decedat după anul 1910) -
născută la 21 decembrie 1879, în Brăila, şi decedată la 29 decembrie 1974, în Bucureşti.
Căsătoria a avut loc la Brăila, în locuinţa unei surori a miresei, Ecaterina I. Vlassopol,
din strada Vapoarelor Nr. 3. Naşi au fost o altă soră a miresei, Persefoni, împreună cu soţul ei,
Iancu Demetriad, părinţii binecunoscutului pianist Alexandru Demetriad (1903 - 1983).
Stabilit în Brăila, G. Trohani a ocupat postul de director al sucursalei din localitate a
Băncii Agricola, fiind coleg de birou cu I. Săvescu, ajuns în urmă director general al Băncii
Româneşti.
In 1914, cu concursul cumnatului său, Iancu Demetriad, pe atunci senator liberal de
Tecuci, a căpătat cetăţenia română în urma voturilor aprobative din Cameră şi Senat - Legea nr.
501 publicată în Monitorul Oficial Nr. 282, din 17/30 martie 1916, pag. 12.090, col. II.
In 1898 a aderat la mişcarea franc-masonică a Marelui Orient al Franţei, care avea în
Brăila Loja denumită "Farul Ospitalier". A ajuns în acest atelier, la 5/18 noiembrie 1910, la
gradul 3, de Maestru. In 1931, la îndemnul lui Anton Teodoridi (+ 1943), reintrând în
masonerie, dar în Marea Lojă Naţională, care adoptase Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, a ajuns
până la gradul 18, „cavaler de Rosa-Cruce"4.
Aceste date reies dintr-o frumoasă Diplomă, în formă de carnet, emisă "sur la demande
presentee par la R(espectable) L(oge) Le Phare Hospitalier O(rient) de Brai"la et sur son
attestation que le F. Trochanis Georges, sous-directeur de banque, ne a Constantinople le 7/19
Aozît 1869, demeurant aBrai"la a ete re<;u par elle au grade de Maître le 5/18 Novembre 1910".
Diploma poartă No. de la Souche 77831 şi No. du Sceau 103.s91. Fundalul Diplomei redă grafic
Legenda lui Hiram.(Fig. 4-6)
Din aceeaşi diplomă reiese că "F(rere) Trochanis Georges N. Ne a Constantinople le
7/19 Aout 1869" a fost "Initie par la R(espectable) L(oge) Le Phare Hospitalier Or(ient) de
Braila App(enti) le 16/28 Avril 1898, Comp(agnion) Le 5/17 Fevrier 1899, M. le 5/18 Novembre
1910 ".
Iar printr-o altă diplomă, tipărită pe hârtie, emisă de către Ritul Scoţian Antic şi
Acceptat, Supremul Consiliu de Gradul 33. şi Ultim din România, Zen. Bucureşti, către "Fr(ere)
Georges Trohany" se face menţiunea că "Avem favoarea a vă aduce la cunoştinţă că, prin
Înaltul Decret No din, Supremul Consiliu a aprobat cererea Fr(ăţiei) Voastre de avansare la
Gr(adul) 4/18". Iscăleşte Marele Cancelar - Mare Secretar General al Sfântului Imperiu V.
Roată. De asemenea se menţionează că s-a "Achitat taxa de avansare" prin iscălitura Marelui
Tezaurar General al Sfântului Imperiu. Diploma nu este datată.
4A se vedea şi M. S. Rădulescu - Cu gândul la lumea de altădată, Bucureşti, 2005, p. 237-238 unde însă,
pe baza actelor aflate în arhiva Marelui Orient al Franţei şi greşit redactate, este menţionat cu numele de
Trochanis Nicolae. Dacă pentru numele de familie situaţia este explicabilă, pentru numele de botez ea este
inexplicabilă.
George Trohani
Dar pe baza unei Carte de Identitate, emisă de Marea Lojă Naţională din România,
R(espectabila) L(ojă) Farul Ospitalier din Brăila, având nr. 0263, în anul 1933, pe numele
George Trohany 3, Născut în anul 1868 De profesiune comerciant Domiciliat în Brăila Str.
Danubiului Nr. 14 (Fig. 7), s-ar putea presupune că diploma nedatată de mai sus ar data din
toamna anului 1933 sau din anul 1934. Nedispunând, pentru moment, de date suplimentare,
dorim în încheiere a menţiona doar faptul că respectiva persoană a decedat pe 13 noiembrie
1934, pe vasul "Carol I'', în apropiere de portul Pireu, din Grecia.
Din prezentarea acestor câteva documente reiese participarea unei părţi a
intelectualităţii şi oamenilor de acţiune din cele două porturi dunărene la mişcarea spirituală,
sub diferitele ei aspecte, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima treime a secolului al XX-lea.
Erau persoane ce se preocupau de sensurile filosofice ale existenţei, de rolul şi natura omului pe
pământ, cu înclinaţii spre teozofie şi a egalităţii oamenilor în faţa Divinităţii. Erau persoane ce
nu dispuneau de averi materiale consistente şi care prin propriile lor mijloace căutau să ţină
pasul cu elita intelectuală a lumii indiferent de naţie, religie şi apartenenţă socială. Prin astfel de
societăţi, ce propagau Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea se dorea o Libertate atât socială
cât şi culturală, o Egalitate în faţa lui Dumnezeu şi o Fraternitate între toţi oamenii, adică o Pace
interioară şi exterioară ... A nu se uita că tot secolul al XIX-lea şi anii de până la sfârşitul
primului război mondial a fost o perioadă a luptelor pentru crearea statelor naţionale, iar epoca
interbelică - dintre primul şi al doilea război mondial - o căutare a echităţii sociale cu mişcări
de stânga şi de dreapta, cu şi fără de Dumnezeu, în speranţa aflării Adevărului...
Fig. 1 Instrucţiuni pentru candidat
Fig. 2 Situaţia financiară pe anii 1887 şi 1888 a Lojei Discipolii lui Pythagora din Galaţi
Fig. 3 Diploma acordată lui Ioan Vlassopoulos, 28 mai 1888
Fig. 4 -6 Diplomă-carnet de membru acordat lui Gheorghe N. Trohani, 1910
Fig. 7 Carte de identitate din 1933
Explication des figures
Fig. 1 Instruction pour le candidat

Fig. 2 La situation financiere pour Ies annees 1887 et 1887 de la Loge Les disciples de Pythagore de Galaţi
Fig. 3 Diplome conferee a Jean Vlassopoulos, 28 mai 1888
Fig. 4-6 Diplome-carnet de membre confere a Georges N. Trohani, 1910
Fig. 7 Carte d'identite de 1933.
Aspecte ale activităţii francmaso neriei în Brăila şi Galaţi pe baza unor documente inedite
~11..'ltt. I I C f iott ca11~·i2a r.

( Le Nmli1faf ri fiwillcrlifm tlt1rn uu'Ylilrr ln ,,„r..·n.tr i1ff.lrurli1t11, Jl pr111r1·a ni~i ~I' far.
mtf' HM idh l'Iact~ <lt la Frtmr·Jl11ţnHHffir rl uppri"-tfrf' f('t/ tlt>ll, rH1 n1m, donmor st1ilt. ri sa <lt·
1Hattd• 1f'al1mL~·i011.
li c~d pri-nny 'l".il v-rn inlrrrC>fji sul" le .'tC-tt& gf-ru7-al rfe rrlif' Î118ln1clioo).
Oe la Franc-Ma1tonnerie et de ses principes.
I .~ Frnnr-~la~nnnerie. in.tit.nlinn e>'PtlliPllPmP11I pl1il"nh«1pi1jtu', philo opltique

t•t prog1·f>~sin•, u p<mr uhjt•t. ln J'1 d1<·rd1t• '11· ln n'·rit1\ rt·tmlt• rle la tuorale t•t la
4
prntiq1w <le IR soli<lnrit e: ~llo t1m·u illl' 1\ lnm<Hioration lll:llerft.lle ci morale. 1111
pcrfectionncment intt'llcctuel el •oeial de p1u nm111te.
Elle a pour principe• la tolt!1':lnre mutuelle, le respc<'t <leii nutres et de soi-
mi•me, la liberte absolue de consci•nce.
Consi.Jtirant Ies conceptions metapltysiques cCJ mUt b •' tant cln tlomaino rx rln·
sif de l'appr~ciation iudividuelle de ses membr_., ello se refuse & t-0ute :1filrUU1tion
dogmntiqne.
J::Uc n pour de,·i•e: Liberte, Eg"lite, Frntrrnit<'.
La Ft'O_nc- .M:· l ~Olillf' l'Î O fi po11r tl O\'O Îr d\"• 1e11drC' it tons lt'S mrmbt"(\8 <l~ rhu.
anan itu las lieu fm terraels 411i uni-s~ot. Ir~ fiuuc>·ma~ons snr lont e ln su.-focc du
globe.
Elle reeoonnande ~ ••• ncleptP< 111 11rop11gn111l" I'"'' ln pnrolr. Ir• {>rrih et
I'exemple.
Le fi1UJC·lll:'\'1lll n. pon r df>\ oir. ro ton te rircon.;:;la11c-e, fl"airler, <l'r.dniror, da

prot ~ger so11 fr~re . m~me au p.;J"il tic "'' \'ie, et tle le Mfonolre con tre rinjnsticc.
La .Frauc - ~lit ._onHcrio <'on--itlt•rt• h· tru\'ail t:onune 1111 de~ tle,·oin1 e~se uti~ l s
ele rl1onune.
Ello ho11orl' <'gi1l,•111cnt Ic rromii 111n1111el tr le trnrnil i11U>llcct.ucl.
Fig. 1
S ituation flnanciere de la R.·. L:. Les Oisciples de Pythagore
I
~---
A C T I F
Au ~I
I 8~ tl ;
IJ«:timl.irt'
I 8 t1 tl
PAS S I F
I •• ~ I I ••• 1
llatlf" et &lobil1er .
"·OOO JS,000 M' P-Jolbt rn or • • , , •• • ~o.ooo . •_. ~o.OOO I· .
Dcbitour1 dJ'H'n . su „ I Bi:1 &11qao <le Rcm.man:t" 011 ll~ . -i,oon 1,âOU ••.
NwAnirt; n1 Caui..- •••• .. GS6 •• 1JO 76 Fr •. Uilnrr
Jî!airmnt •mmurtiaMht.- :·~: . :·1 ::: 1::::

!-----~-+--~·~
U,970 Li 16.0Sb ... •
49,08& I n. o ,mo :-. . ·I 49,oej 1~
Go.kll•. J!JJ.'11 Jnokr 189:J
k RllSNOPOLBKI.
Fig. 2
Pl anşa I
George Trohani
Planşa 11
566
Aspecte ale activităţiifmncmasoneriei în Brăila şi Galaţi pe baza unor documente inedite
Fig. 5
,„ ,,.„,_, ti,.„, 'I

,: „ ~ "1.„.,.~
,,,
Fig. 6
Fig. 7
Planşa IlI
INELE SIGILARE DIN COLECŢIA ING. CONSTANTIN ORGHIDAN
Cătălina Opaschi
Resume
Dans la riche collection que l'ingineur Constantin Orghidan testa en faveur de

!'Academie Roumaine, en aofit 1944, une categorie bien representee est celle de bagues
sigillaires. L'etude presente 17 bagues sigillaires „pre-heraldiques" et Mraldiques en or,
argent et en bas-metal, parees des intailles, Ies unes d'une belle execution, Ies autres
moine reussies de point-de- vue artistique, mais, certainement, toutes en rapport avec
Ies Principautes Roumaines. Les ecus graves sur Ies chatons ont permis d'identifier
certains " blasons" de quelques familles de boyards roumains (Rosetti, Dudescu,
Forescu). Vu que Ies documents d'origine se sont perdus, la datation est aussi difficile
que l'ide~tification des anciens proprietaires. C'est ainsi que l'auteur de l'etude a propose
une datation plus etendue, pour chaque piece qui ne porte pas une annee gravee sur la
bague. En ce qui concerne le style d'execution, Ies bagues ont ete, certainement, fabrique
al'etranger (Pologne ou Transylvanie, peut etre en Autriche), donc elles representent le
style des lieux et le gout de l'epoque dont nos boyards etaient aussi sensibles.
Inginerul Constantin Orghidan (1874-1944) făcea parte dintr-o bogată familie de

comercianţi, probabil de origine greacă, stabiliţi în Transilvania spre sfârşitul secolului al XVIII-
lea. Părinţii lui au fost Constantin Orghidan - unul dintre fondatorii Camerei de Comerţ şi
Industrie - şi Eufrosina Grozovici care, în 1855, s-au stabilit în Bucureşti. Fiul lor, Constantin, a
beneficiat de o educaţie îngrijită, mai întâi în casa părintească din strada Sfinţilor (Sibilelor).
Tatăl său studiase la Academia Comercială din Viena, oraş al cărui climat cultural de mare
metropolă europeană îi îmbogăţise universul estetic, astfel că tânărul Constantin a crescut într-o
atmosferă în care interesul pentru artă şi cultură, ca şi aplecarea către acte de caritate i-au
modelat caracterul şi preocupările. Educaţia şi-a completat-o la Liceul Sf. Sava, desăvârşind-o
apoi prin absolvirea cursurilor de inginerie, terminate în anul 1899.
În întreaga sa activitate, desfăşurată ca inginer la Căile Ferate, ca director general al
uzinelor metalurgice de la Reşiţa, ca membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România,
ca director tehnic al Băncii române sau în cadrul Societăţii Politehnice, Constantin Orghidan a
fost un exemplu de seriozitate, competenţă şi corectitudine. Calităţile lui au făcut să fie
desemnat ca preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie, ca membru a numeroase societăţi de
profil, în 1941 să fie numit vicepreşedinte al Societăţii Numismatice Române şi, în 1942, să fie
ales ca membru de onoare al Academiei Române (Ştirbu, Trohani şi Trohani 2004 236-268).
În paralel cu activitatea sa profesională, inginerul Constantin Orghidan a fost un
pasionat şi competent colecţionar de numismatică, bijuterii, gliptică, antichităţi egiptene,
greceşti şi romane şi un mare iubitor de carte rară. Această excepţională colecţie, alcătuită cu
multă migală, dragoste şi sacrificii materiale, a fost menită de creatorul ei să fie un bun naţional,
de care să poată beneficia cultural toţi românii, atât specialiştii cât şi nespecialiştii interesaţi de
istorie şi artă, cu scopul de a stimula interesul faţă de istoria ţării şi îmbogăţirea spirituală. Prin
numeroasele donaţii făcute Academiei Române între 1939-1943 - monede, medalii, sigilii,
antichităţi egiptene, cărţi şi manuscrise - ca şi prin ultimul său testament, alcătuit în iunie 1944,
Cătălina Opaschi
Academia Română s-a îmbogăţit cu o colecţie de o mare valoare istorică şi culturală. Intenţia cu
care Constantin Orghidan a făcut această donaţie transpare şi din instrucţiunile lăsate pentru
folosirea „Fondului de cultură", care urma să servească: „ [... ] numai pentru ridicarea morală a
tineretului, încurajarea şi stimularea actelor de curaj şi în special la formarea caracterelor"
(Ştirbu, Trohani şi Trohani 2004 261 apud ANDJ Caraş-Severin, 1931-1944, 7).
Una dintre condiţiile donaţiei sale a fost studierea ştiinţifică a numeroaselor colecţii şi
valorificarea lor prin lucrări publicate şi prin expoziţii. După transferarea colecţiei la Muzeul
Naţional de Istorie a României, specialiştii Cabinetului Numismatic au publicat, de-a lungul
anilor, rezultatul studiului lor asupra pieselor din care este formată (Velter 1994; Petolescu
2005; mss. Ghica şi Opaschi 1995). Lucrarea de faţă continuă această cercetare, prezentând,
într-o primă etapă, o parte din colecţia de inele sigilare, cele 17 inelele sigilare „preheraldice" şi
heraldice.
Trebuie precizat că, deşi era cunoscută predilecţia lui Constantin Orghidan de a
colecţiona, în special, obiecte legate de evoluţia istorică a teritoriilor româneşti, el nu a rezistat
ispitei de a cumpăra şi antichităţi egiptene, cilindri sigilari mesopotamieni sau mărgele sigilare
sasanide. Până în momentul de faţă nu s-a găsit toată corespondenţa sa cu negustorii de
antichităţi sau agenţii care-i semnalau, din străinătate, obiecte demne de a fi achiziţionate. Cu
siguranţă, documentele au existat dar evenimentele care au urmat dispariţiei sale din august
1944, confiscările ulterioare ale bunurilor familiei, împărţirea sau răspândirea arhivelor sale fac
să nu existe, până în acest moment, o imagine clară a provenienţei multor obiecte. De aici vine şi
dificultatea de atribuire sau datare exacte deşi, în cazul bijuteriilor mai ales, stilul şi maniera de
execuţie pot indica epoca în care au fost create.
În cazul inelelor sigilare armoriate, s-ar presupune că stemele gravate pe pietrele care le
împodobesc, uşurează mult atribuirea şi datarea. Observaţia este valabilă pentru heraldica
apuseană, unde ştiinţa heraldică nu dă loc la interpretări, codurile ei fiind respectate cu stricteţe
şi protejate, în unele ţări, prin legi. În cazul reprezentărilor heraldice specifice utilizate în
Principatele Moldova şi Valahia, lipsa unor astfel de reglementări poate da naştere la confuzii,
mai ales că aceeaşi persoană utiliza mai multe steme diferite, sau pentru că acelaşi sigiliu era
utilizat de mai multe persoane, înrudite sau nu. Este deci de explicat prudenţa în analizarea şi
atribuirea obiectelor prezentate mai jos. Singura dovadă palpabilă ar fi identificarea amprentei
sigilare pe documente datate şi cu autor cunoscut, şansă destul de rar întâlnită de cercetătorii
din acest domeniu, din cauza pierderii sau deteriorării unei mari cantităţi de documente, de-a
lungul timpului. Lucrurile se prezintă diferit pentru Transilvania - care a intrat de timpuriu sub
incidenţa heraldică maghiară şi germanică, la fel pentru Bucovina - după ocuparea ei de către
austrieci şi pentru Basarabia - încadrată în sistemul heraldic rus, după 1812.
Istoria sigiliului, implicit a inelelor sigilare, a început timpuriu, odată cu apariţia
marilor civilizaţii din Mesopotamia şi a civilizaţiei egiptene. Inelul, suportul acestui sigiliu
specific, poate constitui el însuşi un reper al unui parcurs istoric. Am putea spune că instinctul
specific uman al proprietăţii şi personalităţii, tradus în semne exterioare, este principalul
„vinovat" de apariţia sa timpurie (De la Marche 1889 9).
Sigiliul a precedat scrierea, ca o necesitate de reprezentare a unui individ, ca marcă a sa.
Sigiliile „vorbeau" în numele posesorului, îl înlocuiau în absenţă: se sigilau încăperi, mărfuri,
cufere şi mai ales documente. Ele autentificau acte de stat sau tranzacţii şi demonstrau
asentimentul posesorului faţă de o acţiune sau atitudine. Reprezentau un semn de recunoaştere,
aveau valoare de semnătură şi îşi însoţeau proprietarul dincolo de viaţă, făcând parte din
inventarele funerare (Lambert 2000 30).
572
Inele sigilare din colecţia Ing. Constantin Orghidan
În mormintele chaldeene s-au găsit numeroase exemplare de cilindri sigilari, fixate de

încheietura mâinii, mumiile egiptene păstrau între feşele de in, alături de numeroase amulete,
inele sigilare sau inele împodobite cu emailuri strălucitoare. Mai târziu, mormintele romane
târzii şi mai ales cele medievale au scos şi ele la lumină inelele sigilare care-şi însoţeau stăpânii
în viaţa de apoi. Aceeaşi observaţie este valabilă şi pentru mormintele medievale româneşti,
uneori identitatea celui înhumat putând fi determinată de prezenţa unui inel sigilar, în lipsa
pietrei de mormânt sau a crucii, deteriorate sau distruse în timp.
Sumerienii utilizau iniţial sigilii cilindrice, care se imprimau în argilă. Reprezentările
porneau de la compoziţii geometrice lineare simple, gravate pe un mic cilindru dintr-o „piatră"
moale, uşor de prelucrat sau mai rar din metal, până la desfăşurări artistice desăvârşite ale unor
scene cu conţinut mitologioc sau laic. Utilizarea acestor cilindri era mai greoaie şi, din necesităţi
practice, s-a ajuns cu timpul la imprimarea semnelor şi mai târziu a textelor, pe obiecte mai uşor
de manipulat, care se puteau afla în permanenţă asupra posesorului, în orice loc. Inelul,
bijuteria utilizată de om încă din zorii istoriei, era obiectul care se preta cel mai bine pentru a
servi drept sigiliu, el putând fi folosit fără a fi scos de pe deget sau păstrat într-un fel anume. E.
Babelon, specialist în bijuterie şi pietre gravate arăta, spre finele secolului al XIX-lea, că ar
trebui să-l credem pe Herodot când afirmă că fiecare babilonian era posesorul propriului sigiliu
- „ kunuk", pe care îl folosea toată viaţa (Babelon 1894 43).
Cei care au „perfecţionat" utilizarea inelelor sigilare au fost însă egiptenii. Sunt foarte
rare exe111plare1e de cilindri sigilari la egipteni. Ei au folosit încă de la început inelele ca suport
pentru sigilii, gravându-le pe plăcuţe sau pe scarabei - aceştia având şi rolul de amuletă
protectoare. Unele din primele mărturii scrise privind utilizarea inelului sigilar, în Egipt, le
întâlnim în textele hieroglifice, cu referire la numirile în diferite funcţii administrative, de către
faraon, ca un simbol al autorităţii noului funcţionar.
Însuşi faraonul primea la încoronare, alături de coroană şi sceptru, ca simboluri ale
puterii sale divine, sigiliul cu numele său oficial, în cadrul unei ceremonii cu adânci conotaţii
religioase care-l legitima ca zeu viu, fiul lui Râ. Un text din anul 2500 a. C. menţiona că" Regele
Men-el Râ, devenind rege, a luat în stăpânire sigiliul său şi tronul său" (Newberry 1908 26).
Observăm că sigiliul este menţionat înaintea tronului. Importanţa "conferirii" inelului sigilar
pentru legitimarea unei înalte funcţii o găsim subliniată şi în Vechiul Testament, Geneza, cap.
40: „ 41. Faraon a zis lui Iosif: << Uite, iţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului >>. 42.
Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat în haine de in
subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât." (Biblia 1995 47).
Inscripţiile gravate pe şatonul inelelor sigilare egiptene reflectau aşadar autoritatea
posesorului şi a funcţiei sale iar uneori aveau gravat numai numele înscris în cartuş sau un
simbol protector. La numirea într-o nouă funcţie proaspătul promovat nu beneficia de
avantajele noului post decât după ce i se înmâna sigiliul funcţiei sale. Inelele sigilare însoţeau
mumiile defuncţilor având gravate inscripţii apotropaice şi numele posesorului, mărind astfel
şansa renaşterii în viaţa de apoi şi perpetuarea spirituală, fără de care chiar existenţa terestră a
egiptenilor era de neconceput.
Inele sigilare au avut şi fenicienii, evreii ca şi popoarele învecinate din bazinul
mediteranean. Dar cea mai desăvârşită măiestrie în prelucrarea inelelor în general, ca şi a celor
sigilare, a fost atinsă în civilizaţia antică greacă. Căutători neobosiţi ai arhetipului perfecţiunii ei
au excelat în artă şi arhitectură, ca un reflex al interesului pentru viaţa reală, opusă mentalităţii
şi credinţelor egiptenilor, care întreaga viaţă terestră se pregăteau pentru viaţa de apoi.
Subiectele gravate pe inelele greceşti - direct în metal sau în pietre semipreţioase şi, mai rar,
preţioase - reprezintă scene din viaţa cotidiană, zeităţi, portrete, scene mitologice. Pe multe
573
Cătălina Opaschi
dintre ele apar gravate nume ale comanditarilor sau ale gravorului (uneori ambele nume), ceea
ce întăreşte concluzia că erau :.l'.;lizate nu numai ca bijuterii ci şi ca inele sigilare.
Preluând "moda" de la greci şi etrusci, romanii au perfecţionat tehnica gravurii în pietre
preţioase şi semipreţioase, pe care le-au folosit cel mai ades drept sigilii. Putem spune că
bijuteria tipic romană este inelul împodobit cu intalie sau camee. Colecţia inginerului C.
Orghidan are un mare număr de astfel de inele, care vor fi prezentate într-un studiu viitor.
Inelele romane sunt diversificate ca tipologie, în funcţie de clasa socială, utilitate,
semnificaţie, acum întâlnindu-se primele reglementări privind purtarea acestei bijuterii. Prin
departajarea socială a clasei nobiliare şi crearea imperiului - care a pus în faţa cuceritorilor
comorile de artă ale Greciei şi Orientului - artele somptuare vor cunoaşte o înflorire
nemaiîntâlnită. Romanii au pus artele nu numai în slujba zeilor ci, mai ales, în slujba statului.
Simbolurile care reprezentau omnipotenţa romană - acvila imperială, efigiile împăraţilor sau
ale zeităţilor romane - decorau monumentele, monedele şi bijuteriile, în special inelele,
continuând într-un fel vechile credinţe, potrivit cărora spiritul, virtuţile şi calităţile zeităţilor sau
personalităţilor se transmiteau prin reprezentările lor, răsfrângându-se asupra celor care le
purtau.
Portul inelelor de aur era reglementat prin legi, până în secolul I a. C., Cato Cenzorul
(234-149 a. C.), criticând de multe ori luxul excesiv şi risipa de bijuterii. Roma, care nu avea
zăcăminte de aur, atribuia acestui metal, în primul rând, o valoare politică, el fiind rezervat mai
ales baterii monedelor (Lambert 2000 45). După crearea imperiului, ne mai existând problema
resurselor, aurul a fost autorizat să fie purtat nu numai de împărat şi nobilime ci de către toţi cei
care şi-l puteau permite. Se „democratiza" şi portul inelelor (până atunci doar apanajul nobililor
şi cavalerilor), inelul sigilar fiind foarte întrebuinţat, împodobit cu intalii mai mult sau mai puţin
realizate artistic, care glorificau puterea imperială, aduceau omagiu panteonului de zeităţi, între
care Jupiter, Mars, Venus şi Fortuna se află printre cei mai reprezentaţi. Ca şi la greci inelele şi
sigiliile marcau amforele şi mărfurile negustorilor.
Sfârşitul imperiului roman a fost dominat de numeroase eforturi pentru menţinerea
integrităţii lui în faţa invaziilor barbare, de incapacitatea de a administra un teritoriu imens,
fiind şi „minat" din interior de noua religie a creştinilor. După împărţirea imperiului şi
oficializarea creştinismului, Bizanţul a dominat nu numai politic ci şi cultural. Aici vom găsi cele
mai frumoase şi spectaculoase podoabe, inelele fiind în continuare bijuteria preferată. Artele
somptuare bizantine, legate strâns de persoana împăratului şi a nobilimii birocratice vor impune
stilul în întreaga lume civilizată. Sigiliile au căpătat o importanţă şi mai mare, datorită
birocratizării excesive a administraţiei, diversificându-se în funcţie de destinaţia lor. Acum apar
bulele sigilare de aur, însoţind actele imperiale de cea mai mare importanţă, edictele patriarhale
şi, mai târziu, papale. Ca şi odinioară în Egiptul antic, nu exista practic funcţionar al statului,
fără să aibă un sigiliu, care de cele mai multe ori era un inel sigilar.
Treptat, pe măsură ce societatea se îndrepta spre feudalism inelul sigilar este din ce în
ce mai apreciat: îl utiliza împăratul sau nobilul - ca sigiliu „de taină" (secret), negustorii,
militarii şi chiar pătura de jos - aceştia din urmă, din cauză ca nu ştiau să scrie. Ca şi până
acum, inelele erau indicii ale poziţiei şi averii posesorului şi se purtau atât de femei cât şi de
bărbaţi, uneori excesiv, la aproape toate degetele mâinii, aşa cum se poate vedea în multe
tablouri de epocă.
Din secolul XII se pun bazele ştiinţei şi artei heraldice, apărute din necesităţi practice pe
câmpurile de luptă mai ales în timpul Cruciadelor. Heraldica s-a constituit ca o adevărată
ştiinţă, reglementată de coduri riguroase, amănunţite, imuabile şi însoţită de instituţii ce
emanau de la autoritatea de stat (cancelaria heraldică, heralzii de stat sau ai marilor seniori).
574
Această instituţie specifică evului mediu - însoţind-o îndeaproape pe cea a „cavaleriei" - a

devenit, cu timpul, un "atribut" care completa şi înfrumuseţa sigiliile, adăugându-i un element
în plus care să-l individualizeze şi să-i sporească autenticitatea.
Până în secolul al XIV-iea portul inelelor, a bijuteriilor de aur nu a fost restricţionat,
însă din 1283 apar legi restrictive în Franţa - interdicţia ca oamenii de rând să poarte centuri şi
diademe din aur; în 1384 Alfons al Xi-lea al Castiliei limita portul podoabelor de aur pe
veşminte; în peninsula italică, la Lucea, în 1337 este adoptată o lege de îngrădire a excesului de
bijuterii. În anul 1363, în Anglia se limita portul inelelor de aur şi argint, de către tinerii
gentilomi (Ward, Chery, Gere şi Cartlige 1999 30).
Gama inelelor se diversificase mult în epoca medievală, fiind utilizate nu numai ca
bijuterii în sine, ci având, pe lângă simbolistica autorităţii funcţiei şi alte semnificaţii:
promisiunea de căsătorie - a inelului de logodnă, „inelul amintire" - împodobit cu portrete
miniaturizate, inelul funerar - în Anglia, mai ales, inelul relicvar şi, invenţia florentină şi
veneţiană - „inelul ucigaş" - cel care ascundea într-un mic lăcaş bine disimulat de arta
orfevrierilor, otrava sau acul îmbibat în venin, menit să elimine adversarii.
Inelul sigilar şi-a păstrat însă „autoritatea", începând cu suveranul statului - care îl
primea sfinţit la ceremonia încoronării, continuând cu marele cancelar sau „primul ministru" şi
ceilalţi nobili care participau sau nu la guvernare. Ele au căpătat o valoare deosebită prin aceea
că devin, în multe situaţii, „sigilii de taină" ce pecetluiau scrisori sau documente care trebuiau
ferite de ochi neautorizaţi, devenind semne de recunoaştere în situaţii speciale. Inelele sigilare
erau utilizate atât pentru imprimarea în ceară, cât şi pentru imprimarea în tuş (cerneală). În
Principatele Române se utiliza des imprimarea sigiliilor în negru de fum.
Dacă în vestul Europei moda utilizării drept sigilii a intaliilor antice a început din
secolele XII- XIII, la noi „anticele" sau „altânele" vor fi folosite abia de la sfârşitul secolului al
XIV-iea şi frecvent în secolele XV-XVIII. La Celei existase un atelier roman de prelucrare al
pietrelor semipreţioase, favorizat de vecinătatea unor zăcăminte de acest fel. Pietrele erau
descoperite frecvent în arătură dar abia din secolul XIX s-au efectuat săpături arheologice, de
către banul Mihail Ghica şi colonelul Vladimir de Blaremberg fratele şi cumnatul domnitorului
Alexandru Dim. Ghica (De Blaremberg 1842 139-140).
Din secolul al XIV încep să fie utilizate în occident inelele sigilare cu steme, modă care
se răspândeşte rapid ajungând în Transilvania şi Polonia, de unde a fost preluată de boierii
români. Desigur, multe din „stemele" gravate pe inelele sigilare ale boierilor români din această
perioadă, nu pot fi considerate heraldice, de aceea în lucrarea de faţă le-am numit
„preheraldice". Sunt desene executate cu stângăcie, de meşteri locali care nu aveau nici un fel de
cunoştinţe în materie, ca de altfel şi mulţi dintre comanditarii inelelor, care le adoptau doar ca
elemente ornamentale sau ca modă.
Steme bine concepute, pe inelele boierilor români, au apărut prima dată pe un
document din vremea lui Iliaş I al Moldovei (1432-1433) - impresiunile sigiliilor lui Cupcici
vornicul şi Isaiia ceaşnicul, corect alcătuite heraldic şi cu legendă sigilară (D. Cernovodeanu,
1977, 380, LXXXVII / 3, 4), de certă inspiraţie poloneză; apoi pe actul de omagiu al lui Ştefan I
al Moldovei către regele Poloniei Vladislav, din 6 ianuarie 1394. În cronica lui Ulrich von
Richental privitoare la Conciliul de la Constanz (Baden), 1414-1415, apărută la Augsburg în
1483, la paginile 182 şi 181 sunt desenate, respectiv, stemele delegatului din Valahia - Dobromir
(Thebemur) şi Moldova - Stanislaus, însă nu ştim dacă aceşti boieri utilizaseră până atunci
aceste steme şi le aveau gravate pe vreun sigiliu. În Valahia avem mărturii mai târzii, de la
începutul secolului XVI - amprentele sigilare din vremea lui Vlăduţ Vodă (Vlad cel Tânăr, 1510-
1512), ale sigiliilor boierilor Mareea postelnic şi Cazan (Cernovodeanu 1977 384, LXXXIX/ 1, 2).
575
Cătălina Opaschi
Până la jumătatea secolului al XVII, stemele sigiliilor boiereşti - majoritatea gravate pe

inele sigilare - sunt, în mare parte, în concordanţă cu principiile heraldicii însă, după această
perioadă până în secolul al XIX se remarcă o evidentă scădere în acest sens şi o execuţie
neglijentă. Această situaţie este explicată de heraldişti ca fiind o consecinţă a intrării
Principatelor în sfera de influenţă a Imperiului Otoman, care nu utiliza astfel de coduri şi nu
privea cu ochi buni adoptarea obiceiurilor occidentale, interpretându-le ca o formă de ostilitate
la adresa suzeranităţii lor. Uneori inele foarte realizate artistic poartă în câmpul sigilar semne
aproape neinteligibile sau „steme" prost alcătuite care nu se pot desluşi şi nu au, practic, valoare
heraldică. Mai bine executate sunt stemele de pe inelele unor boieri care au intrat în contact
prelungit cu statele vecine datorită unor misiuni diplomatice, care cunoşteau uzanţa stemelor
sau pe inelele boierilor care primiseră titluri şi diplome de înnobilare din partea suveranilor
imperiilor din jur.
Între inelele sigilare analizate mai jos vom întâlni exemplare care ilustrează toate aceste
situaţii. Unele sunt datate sau poartă monograme ale numelui posesorilor (cu caractere slavone
sau latine), altele nu au nici un indiciu pentru a putea fi atribuite. Dat fiind că „moda" unor
modele de inele nu era însuşită imediat de boierii noştri şi că acelaşi inel se moştenea, trecând la
una sau mai multe generaţii, datarea este destul de largă, în funcţie de plasarea prototipului în
timp şi spaţiu.
Dificultatea atribuirii şi datării este accentuată de imposibilitatea de a determina
perioada de achiziţionare şi provenienţa inelelor care compun bogata colecţie a inginerului C.
Orghidan, documentele privind achiziţionarea lor fiind rătăcite sau pierdute.
*
* *
1.INEL SIGILAR PRE-HERALDIC. ANEPIGRAF. Sec. XIV - XVI. Foto 1 a-d.

Inelul este realizat dintr-o verigă simplă, cu secţiune semicirculară, care se lăţeşte spre mijloc
formând un „şaton" aplatizat oval. Suprafaţa lui este delimitată de verigă printr-o incizie adâncă, pe alocuri
întreruptă. În acest cadru este realizată o decoraţie simplă, din incizii semicirculare inegale, ce tind să
realizeze un fel de patrulater cu margini duble şi laturile concave. Decoraţia este executată cu stângăcie
dând senzaţia de nefinisare. Veriga este ornamentată, spre şaton, cu câte două incizii transversale. Pare
executat într-un atelier rural. Tipologic se încadrează secolelor XIV-XV (inele de acelaşi tip au fost
descoperite în săpăturile arheologice de la Piua Petrii, Târgu-Trotuş, Enisala, etc). Realizat prin turnare şi
gravat în incizie, pentru ceară. Stare de conservare mediocră. Provenienţă necunoscută.
Şaton : D = 11 / 16 mm ; gr. = 3 mm.
Anou : D = 20 /26 mm ; gr. = 2 mm ; I = 3 mm.
MC; G = 9,80 g. Nu are marcaj.
Inv. MNIR.0. 9540. (CNBAR).
2.INEL SIGILAR PRE-HERALDIC. ANEPIGRAF. Sec. XIV-XVI. Foto 2 a-d.

Inel realizat dintr-o verigă turnată aplatizată, terminată spre capete cu un motiv imitând capetele
unei catarame delimitată de câte două bare transversale şi ornamentată cu incizii longitudinale; partea
verigii opusă şatonului este tern1inată cu un mic buton aplatizat, decorat în exterior cu un motiv cruciform.
Între cele două capete ale cataramei este lipit şatonul format dintr-o plăcuţă rotundă cu marginile
ondulate, în formă de floare. Plăcuţa este decorată cu un motiv gravat - un mic patrulater cu laturile duble,
concave, înscris într-un cerc, în centrul căruia este figurată o floare stilizată, cu opt petale inegale, alternate
patru câte patru. Cele patru spaţii delimitate de laturile patrulaterului şi cercul în care este înscris sunt
576
decorate cu incizii perpendiculare pe laturi (V-M Puşcaşu, 1970, 3, 33). Tipologic se încadrează seriei
inelelor sigilare din secolele XIV-XVI, „cu buton", descoperite pe o arie largă la N şi S de Dunăre. Motivul
ornamental este comun decoraţiei din arhitectura medievală românească, inspirată de prototipuri
folclorice. Gravat prin incizie, pentru ceară. Stare de conservare bună. Provenienţă necunoscută.
Şaton: D = 17 mm; gr. = 3mm.
Anou: D = 20 /22 mm; gr. = 1 mm; 1= 7 mm.
MC; G = 16 g. Fără marcaj.
Inv. MNIR 0.9538. (CNBAR).
3. INEL SIGILAR. MONOGRAMA „S /A". Sec. XVII-XIX. Foto 3 a-d.

Inelul este turnat dintr-o singură bucată. Are veriga aplatizată pe interior şi bombată în exterior;
şatonul este uşor evazat, depăşind cu cca. 5 mm baza; are formă ovală, câmpul sigilar fiind mărginit de un
cerc perlat, în interiorul căruia este gravată o roată cu opt spiţe, suprapusă de o bardă de dogar, teslar,
flancată de majusculele ,,A / S" (în negativ, cu litere latine); sub roată, înconjurând-o, două ramuri cu
capetele încrucişate la bază. Pare a fi un inel de meşter lemnar sau inel de breaslă. Realizat prin turnare,
gravat în incizie, pentru ceară. Stare de conservare bună. Provenienţă necunoscută.
Şaton: D = 17 / 19 mm; gr. = 4 mm.
Anou: D = 20 / 25 mm; Gr. = 2 mm; 1 = 2 / 6 mm.
MC; G = 12,05 g. Fără marcaj.
Inv. MNIR 0.9531 (CNBAR).
4. INEL SIGILAR. ANEPIGRAF. Sec. XVIII-XIX. Foto 4 a-d.

Inelul este turnat dintr-o singură bucată. Are un aspect masiv, sugerat, în parte, de veriga groasă,
rotundă în secţiune, ornamentată lateral, spre şaton, cu un motiv decorativ încărcat de volute şi terminat
prin câte un „mascheron" leonin (?) , care pare să sprijine cu capul, şatonul de formă ovală. Câmpul sigilar
este delimitat de o linie simplă, din care pleacă spre interior mici striaţii; în câmp este gravat stângaci un
potir, al cărui picior sugerează vag silueta unei persoane cu braţele uşor întinse spre dreapta, potir flancat
de câte un lujer încovoiat spre interior, iar umerii flancaţi de câte o stea mică cu cinci raze; talpa potirului
şi baza lui bombată sunt decorate cu un motiv haşurat din linii perpendiculare; în părţile laterale şi
deasupra lui, este gravată câte o stea cu şase raze. Gravura este executată fără fineţe, simplist, iar câmpul
sigilar e plin de zgârieturi provocate în timpul prelucrării rudimentare; pare executată de altă mână decât
cea care a realizat anoul. Anoul a fost lipit în partea opusă şatonului, pe o tăietură oblică. Ca ornamentaţie
pare a veni din spaţiul german, poate Transilvania. În armorialul german există o stemă care are în câmpul
sigilar un potir, stema familiei Schneider: un potir de aur broşând pe câmpul verde (http://clenobyum, pl.
41). Realizat prin turnare, decorat în incizie, pentru ceară. Stare de conservare bună Provenienţă
necunoscută.
Şaton: D = 12 /16 mm; gr. = 7 mm.

Anou: D = 19 /29 mm; gr. = 3 / 6 mm.
MC aurit; G = 15,40 g. Fără marcaj.
Inv. O. MNIR 8549 (CNBAR).
5. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma „F / S". Sec. XVIII-XIX. Foto 5 a-d.

Inelul este turnat dintr-o bucată. Are anoul aplatizat şi decorat cu incizii longitudinale paralele,
până spre mijloc, de unde este figurat un motiv în formă de cataramă, delimitată de două caneluri adânci,
care-i dau relief; partea lăţită dinspre şaton este ornamentată cu incizii dispuse în evantai. Şatonul înalt,
evazat, are câmpul sigilar delimitat de bază, printr-un motiv perlat adâncit (pare executat cu un vârf
ascuţit); are forma octogonală, cu unghiurile rotunjite, fiind delimitată de două linii simple; în câmp este
figurat frontal un cap de bour cu coarnele foarte evazate lateral, din mijlocul căruia pleacă tija unei cruci a
Calvarului(?); de o parte şi de alta a tijei, monograma cu majuscule latine „S / F"' (în negativ); compoziţia
este încadrată de două ramuri de laur, cu cozile încrucişate la bază, îngrijit realizată. Poate fi inelul sigilar
al unui boier moldovean (poate basarabean de la Hotin) (S. Andrieş-Tabac, 2003, 193-204). Pare un herb
577
Cătălina Opaschi
de inspiraţie poloneză.(Un sigiliu cu o compoziţie aproape identică - forma crucii şi dispunerea mobilelor
- se află în colecţiile Muzeului Bruckenthal din Sibiu (http://europeana.clasate.cimec.ro; nr.2469 /
28.07.08), singura deosebire constă în prezenţa acvilei valahe, în locul capului de bour). Realizat prin
turnare, martelere, şatonul decorat în incizie, pentru ceară. Stare de conservare bună. Provenienţă
necunoscută.
Şaton: L / 1 = 17 / 18,5 mm; gr. = 5 mm.

Anou: D = 23 / 18 mm; gr. = 2 mm; I. = 4 / 7 mm.
AR? G = i4, 29 g. Pe spatele şatonului, două marcaje identice „10", într-un mic pătrat.
Inv. MNIR 0.9534 (CNBAR).
6. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma ,JNTM' (litere cursive). „1777". Foto 6 a-d.
Şatonul şi anoul au fost prelucrate separat. Anoul masiv este format din două bare subţiri lipite la
mijloc, care se bifurcă spre capete, încadrând între ele un frumos motiv decorativ: o frunză flancată de doi
trandafiri îmbobociţi; frunza este lipită, la bază pe o mică bară perpendiculară pe anou, formată din două
fire subţiri, lipite. Cele două capete susţin şatonul mare, oval; câmpul sigilar nu este demarcat şi are
gravată, în incizie, următoarea compoziţie: pe un suport dreptunghiular mărginit sus şi jos de două plinte
haşurate este figurată frontal o acvilă cu zbor deschis, capul spre dreapta (pe amprentă va apărea
conturnat), ţinând în cioc o cruce; sub aripi, flancându-i picioarele este gravat anul „77 / 71" (1777) ; pe
suportul flancat de un trandafir şi o rămurică sunt gravate majusculele cu caractere cursive, împletite „
MTNI' (INTM). Este un motiv des întâlnit pe inelele de la sfârşitul secolului al XVIII şi prima jumătate a
secolului al XIX-iea. Realizat prin turnare, cizelare, gravat în incizie, pentru ceară. Bine conservat.
Provenienţă necunoscută.
Şaton: D = 20 / 17 mm; gr = 3,5 mm.

Anou: D = 28 / 22 mm; gr. = 2 mm; I= 4 mm.
Aur. G = 14,15 g. Pe spatele şatonului, trei marcaje: „PEST", IIC" (majuscule cursive), şi cifra „3".
MNIR O. 7896 (CNBAR).
7. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma „Il / T" (P / T). Sec. XVIII-XIX. Foto 7 a-d.
Şatonul şi anoul au fost prelucrate separat. Anoul, cu circumferinţă mică (pare a fi un inel de
doamnă), a fost realizat din două bare subţiri lipite la mijloc, care se bifurcă la capete, încadrând un motiv
delicat în formă de frunză; cele două capete ale anoului sunt sudate sub şatonul-casetă, bombat la bază şi
străbătut pe margine de o canelură. În casetă este prinsă o piatră semipreţioasă de carneol (?) de culoare
brună, pe care este gravată următoarea stemă: într-un scut cordiform, o corabie plutind pe ape învolburate,
pe „cabina" căreia stă o colombă conturnată, cu o rămurică în cioc - „arca lui Noe"; scutul este susţinut de
un vultur în dreapta şi un leu în stânga, ambii cu capul spre exterior şi surmontat de o coroană cu cinci
fleuroane, flancată de majusculele slavone „T I n" cn I T = p I T). Singura stemă care conţine „arca lui
Noe" din heraldica românească este stema familiei Filitti (D. Cernovodeanu 2005,287-288, XLXVI / 2).
Cele două majuscule slavone ar putea fi interpretate fie ca „Il(E) / T(PE)", fie ca „Il(XHJIH) / T(ll:)". Nu ne
putem pronunţa asupra posesorului. Realizat prin turnare, cizelare, gravat în incizie, pentru ceară. Bine
conservat. Provenienţă necunoscută.
Şaton: D = 14 /16 mm, gr = 3,5 mm.
Anou: D = 20 mm, gr = 1 mm, 1 = mm.
Au? Cornalină? G = 6,83 g. Nu are marcaj.
8. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma „TB" (majuscule cursive). Sec. XVIII-XIX. Foto 8 a-d.
Şatonul şi anoul au fost prelucrate separat. Anoul, de dimensiune mare - pare a fi un inel
masculin - se lăţeşte uşor spre capete, încadrând un motiv gravat în grosimea verigii, în formă de floare cu
şase petale, foarte uzat. În partea opusă şatonului are două lipituri cu un metal inferior. Capetele anoului se
prind de caseta rotundă a inelului, cu baza mai mică decât partea superioară. Iniţial, pe înălţimea casetei a
existat un ornament emailat - pe fond alb, motive vegetale delicate, în culorile verde, brun, roşu - acum
578
aproape total şters. În caseta şatonului este prinsă o piatră semipreţioasă de cornalină maroniu-roşcată,
gravată prin incizie. În câmpul sigilar, libere, apar următoarele „mobile" - central, este figurat un craniu
aşezat peste două oase încrucişate, care pluteşte peste o mică terasă formată din pietre neregulate şi două
tufe mici de iarbă; craniul este flancat în dreapta de lujerul unei flori cu cinci petale (trandafir), uşor
înclinat peste el; în stânga, un trunchi cu şase ramuri de accacia (sau salcie); una dintre ramuri se
încovoaie formând un „scut" oval, în care sunt gravate două majuscule cursive înlănţuite „TB" (GV ?). Nu
sunt figurate smalturi. În partea stângă, lângă floare, piatra este deteriorată.
În heraldica românească craniul apare numai pe stema familiei Negruzzi (D. Cernovodeanu,
2005, 304, LIV / l; T. Larionescu, 1976, 347), dar abia în secolul al XIX-iea. După aspectul şi decoraţia
anoului, inelul pare a fi din secolul al XVIII-iea. Desigur, se putea monta mai târziu această piatră gravată,
în locul alteia distruse.
În privinţa posesorului nu ne putem pronunţa dar nu este exclus ca acesta să fi fost membru al
francmasoneriei: trandafirul, craniul, accacia sau salcia fiind simboluri obişnuite utilizate de francmasoni.
În simbolistica gradului 3, de Maestru, accacia (salcia), craniul, roza cu cinci petale sunt prezente în
„tabloul de Lojă" pe care se face ridicarea în grad (Freimaurer, 1992, 123, 7 / 7, 7 / 8, 7 / 9; 196, 10 / 8b) şi
care este prezent în toate atelierele acestui grad. Simbolurile citate au rolul de a reaminti membrilor lojii,
legenda masonică a morţii Maestrului Hiram, arhitectul templului lui Solomon.
Realizat prin turnare, cizelare, gravat în incizie, pentru ceară. Stare de conservare mediocră.
Şaton: D = 16 mm; gr. = 5 mm.
Anou: D = 21 mm; gr. = 1 mm.
Au, cornalină (?), email; G = 6,83 g. Nu are marcaj.
9. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma „I / L"(majuscule cursive). Sec. XVIII-XIX. Foto 9 a-d.
Inelul este masiv indicând în mod evident un posesor masculin. Este prelucrat dintr-o singură banda
mai groasă de metal (argint), prin martelare, realizându-se lăţirea progresivă către mijloc, formând astfel
.,şatonul" aproape pătrat, pe care este gravată, prin incizie, o stemă. Scutul are talpa rotunjită şi şeful în formă
de acoladă: în câmpul de aur, central, o săgeată aşezată în pal, cu vârful în şef, flancată în dreapta de un corn
de bovideu (?) şi în stânga de o ramură de coame de cerb. Scutul este suprapus de o coroană antică din care
ies, în cimier - coarnele de cerb în dreapta şi cornul de bovideu, în stânga - coroana fiind flancata în dreapta
de un paloş cu garda în şef şi în stânga de o baionetă, suprapuse de majusculele cursive, respectiv, „L / I"
(pozitiv, „I / L"). Scutul este aşezat peste o panoplie de câte patru steaguri, iar la bază, câte două ţevi de tun,
săgeţi şi o tobă flancată de câte trei ghiulele. Anoul lat este ornamentat prin damaschinare, cu două nervuri de
aur ce se evazează spre „şaton". Marginea anoului şi grosimea „şatonului" sunt şi ele din aur. Pe interior, în
partea opusă „şatonului" sunt zgâriate literele I şi IT, cursive. Stema gravată în scut este o variantă a herbului
polonez Rogala (http://herbypolskie.strefa.pl/herbarsz_MC/Rogala_r.htm) din care fac parte peste 80 de
familii. Între purtătorii acestor armerii (variante), în Moldova, se află familiile Leviţki şi Rogalski, ambele de
origină poloneză (T. Larionescu, 1976, 270, 382). Nu ne putem pronunţa asupra posesorului. Prelucrat prin
turnare, martelare, damaschinaj, gravura în incizie, pentru ceară. Stare de conservare bună. Provenienţă
necunoscută.
Şaton: D = 15 / 16 mm; gr. = 2 mm.

Anou: D = 25 mm; gr. = 1 / 2 mm; I = 5 / 12 mm.
Aur, argint; G = 11,96 g. Nu are marcaj.
10. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma „K / .U" (C / D); „ 1699". Foto 10 a-d.
Inel turnat, realizat dintr-o singură bandă de metal care, lăţindu-se spre extremităţi, încadrează
„şatonul" oval. Capetele anoului sunt ornamentate cu un frumos motiv vegetal format din frunze încolăcite,
evidenţiate de email „niello", în parte dispărut. Şatonul, oval pe înălţime, are gravată prin incizie
următoarea stemă: scutul mic, cu talpa rotunjită, cuprinde un leu conturnat (negativ), rampant, cu coada
579
Cătălina Opaschi
curbată spre exterior; deasupra scutului şi pe părţile laterale, un bogat ornament vegetal imitând
lambrechinii pare a ieşi dintr-un vas mic (?) cu striuri verticale (poate o „coroană" stângaci executată
datorită spaţiului f. mic); ramurile laterale, mai lungi, evidenţiază câte patru boboci de floare de fiecare
parte; central, în „cimier", o lebădă conturnată ieşind, cu aripile în zbor deschis, este flancată de
majusculele slavone ,,,n I K" (C I D). Talpa scutului este încadrată de două palmete încrucişate la bază. Pe
spatele şatonului, gravat în adâncime şi emailat in „niello", anul „1699''. Faţă de ornamentaţia anoului,
execuţia stemei este mai stângace, ea pare a fi făcută de altă mână, mai neexperimentată în desenul
miniatural.
În privinţa posesorului am sugera o posibilă atribuire, marelui ban Constantin Dudescu, la care ne
conduce nu numai monograma, ci şi existenţa lebedei din cimier. Într-una din variantele stemei Dudescu,
cea a „grafului" Constantin, nepotul marelui ban, aflată pe un document din 1812, în scutul oval se vede o
lebădă plutind spre dreapta (D. Cernovodeanu, 1977, 401, XCVII I 5) iar leul din scutul de pe inel devine
tenant. Anul 1699 ar putea fi anul naşterii lui sau al realizării inelului, având în vedere că în 1718 avea
vârsta potrivită pentru a se căsători cu domniţa Maria a lui Antioh Cantemir, arătându-i-se „ [„.] măriia-sa
Nicolaie-vodă [ ... ] pe deplin făcător de bine şi ca un părinte [„.] şi le-au făcut nuntă cu multă cinste,
cununându-i măriia-sa doamna mării-sale, şi după nuntă multă milă şi osibită căutare au arătat casii
Dudescului,ferindu-i totdeauna de dăjdii şi de alte supărări" (R. Popescu, 1984, 291).
Nu ştim cu precizie anul în care a primit titlul de conte al Sfântului Imperiu dar Constantin
Dudescu era desemnat încă din 1717 cu titlul de conte - paşaportul din 14 iulie al acestui an îl desemnează
drept „ lieber getreue Constantin Dudesco Graff Cantacuzenus" şi „ comes Dudesco Cantacuzenus'',
călătorind „non tantum ad tractanda sua negotia, sed etiam ad promovendum interesse et servitium
nostrum" (N. Iorga, 1902, 176-177, LXXVII, LXXVIII). Cum diploma s-a pierdut, nu ştim ce mobile existau
în stema concedată însă presupunem că exista şi o lebădă sau (şi) cocor (care apare pe inscripţia votivă a
bisericii ctitorite de marele ban Constantin Dudescu la Frunzăreşti, Ilfov în 1732).
Deşi inelul are dimensiuni mai mici, el putea aparţine unui bărbat, care-l putea purta pe degetul
mic, aşa cum se vede în portretul (presupus a fi al) logofătului Constantin Dudescu - nepotul banului, aflat
la Muzeul Naţional de Artă, provenind din colecţia Toma Stelian: „ În degetele slabe ale mâinii drepte
strălucesc inele scumpe" (Al. Alexianu, 81). Prelucrat prin turnare, martelare, emailare, gravat în incizie,
pentru ceară. Bine conservat. Provenienţă necunoscută.
Şaton: D = 11 I 13 mm; gr. = 2 mm.
Anou: D = 18 mm; gr. = 1 mm.
Aur; G = 6, 64 g. Nu are marcaj.
11. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma „M I A? (MI L sau MI A)". Sec. XVIII-XIX. Foto 11 a-d.
Este realizat dintr-o singură bandă metalică, aplatizată prin martelare, evidenţiind şatonul uşor
oval, bombat, cu marginea iniţial perlată, acum în cea mai mare parte uzată. În centrul câmpului sigilar a
fost delimitat un mic scut oval pe înălţime, printr-o linie subţire, parţial ştearsă, cu următoarea compoziţie
heraldică: două păsări afrontate, cu zbor deschis, aşezate pe o inimă, susţin cu ciocurile o cruce cu capetele
lăţite. Scutul este susţinut de doi lei cu capetele spre exterior şi cozile curbate tot spre exterior şi suprapus
de o coroană antică de trei fleuroane, flancată de literele ,,A I M" - (M I L sau M I A). Pe latura de jos o altă
inscripţie: „Ioo~Ar" (?) (rA.~ool) Prima şi ultima literă, aflate sub picioarele leilor, ar putea fi interpretate ca
iniţiale ale numelui posesorului - A I I, iar semnele dintre ele ar putea fi citite 1800 (?) : „M I A 11 I I A"=
MARIA 1800 (?) Anoul inelului a fost ornamentat spre şaton, cu câte patru caneluri alungite, în formă de
palmete, parţial tocite iar partea opusă şatonului prezintă două lipituri cu un metal inferior. Stema descrisă
mai sus poate fi atribuită familiei Cornescu din Valahia (Em. Hagi-Moscu, 1911, 4) sau familiei Perju din
Basarabia (T. Larionescu, 1976, 358). Inelul a fost purtat mult, de aceea unele linii, parţial şterse,
îngreunează citirea corectă a inscripţiei, interpretarea rămâne deschisă. Nu ne putem pronunţa asupra
posesorului. Realizat prin turnare, martelare, cizelare, gravat în incizie, pentru ceară. Starea de conservare,
mediocră. Provenienţă necunoscută.
Şaton: D = 16 mm; gr. = 1 mm.
580
Anou: D = 19 mm; I = 6 I 3 mm; gr. = 1 mm.

Aur; G = 5, 72 g. Fără marcaj.
12. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma slavonă „ B I A I I H I A" (A I B I I A I N). Sec. XVIII-XIX.
Foto 12 a-d.
Inelul este turnat dintr-o singură bucată. După dimensiuni pare să fie un inel masculin. Anoul
simplu se lăţeşte spre capetele care cuprind şatonul plat, rotund, mărginit de o margine perlată. În câmpul
sigilar un scut mic oval pe înălţime, cuprinde un vas semicircular plin cu grăunţe, pe care stă o colombă din
profil, cu zbor semideschis (pozitiv este conturnat). Scutul este susţinut în stânga de un leu cu capul şi
coada curbate spre exterior, iar în dreapta de un motiv vegetal. Scutul e suprapus de o coroană cu cinci
fleuroane, flancată de majusculele „B I A" (A I B); sub picioarele leului şi sub ornamentul vegetal,
majusculele „H I A" (A I H) = A I B I I A I H (sau A I V I I A I N ?). Stema acestui inel boieresc nu este
cunoscută în nici un armorial românesc. Motivul era mult reprezentat pe intaliile romane. Nu ne putem
pronunţa asupra posesorului. Realizat prin turnare, martelare, gravat în incizie, pentru ceară. Stare de
conservare bună.
Şaton: D = 18 I 19 mm; gr. = 2 mm.

Anou; D = 19 I 20 mm; gr. = 1,5 mm; 1= 2 I 10 mm.
Aur; G = 9,14 g. Nu are marcaj.
13. INEL SIGILAR HERALDIC. ANEPIGRAF. Sec. XVIII. Foto 13 a-d.

Cele două părţi ale inelului de proporţii mici sunt realizate separat. Şatonul este în formă de
casetă circulară cu reversul liber, decorată pe înălţime cu mici palmete şi urme de email „niello". În casetă
este prinsă o piatră de ametist (?) cu baza faţetată. Aversul este gravat in incizie adâncă: un scut
dreptunghiular tăiat, cuprinde în şef o cruce cu braţe egale broşând pe azur (?) şi în cartierul doi - un copac
cu coroana bogată, în care se află o pasăre, totul broşând pe roşu. Scutul este timbrat de un „bourelet" de
Ritter german; nu are tenanţi. Anoul este format dintr-o verigă cu secţiune aproximativ pătrată şi este
decorat foarte bogat cu un motiv traforat, în formă de „zale" alungite; spre capete veriga se bifurcă,
cuprinzând la mijloc o mică piesă în formă de triunghi alungit, uşor bombat spre exterior, terminată spre
anou cu un bumb, pe care se văd urme de email bleu în „champ leve'', ce evidenţiază din metal un motiv în
formă de frunză alungită (acum tocită). În partea opusă şatonului, veriga este decorată numai cu câteva
caneluri perpendiculare pe anou.
În heraldica românească sunt două steme care au un copac cu pasăre în frunziş: Fălcoianu - copac
verde, cu pasăre neagră, broşând pe argint (Em. Hagi-Moscu, 1911, 4 I 9) şi Hrisoscoleu - în cartierul 3:
copac de argint, cu pasăre de aur, broşând pe verde (Em. Hagi-Moscu, 1911, 6 I 2). Inelul este executat cu
eleganţă, sugerând un atelier occidental. Nu ne putem pronunţa asupra posesorului.
E. Gramatopol analizează inelul în lucrarea publicată în Latomus, descrierea nefiind însă
heraldică. Realizat prin turnare, cizelare, emailare, gravură în incizie, pentru ceară. Stare de conservare
bună. Provenienţă necunoscută
Şaton; D = 10 mm; gr. = 4 mm.

Anou; D = 20 mm; gr. = 1 I 4 mm; I = 2 I 8 mm.
Aur, ametist (neexpertizat); G = 3, 87 g. Nu are marcaj.
14. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma „K I I I I A I M" (K I I I I LI M). Sec. XVIII. Foto 14 a-d.
Anoul şi şatonul, de proporţii mici, sunt realizate separat. Caseta şatonului are forma octogonală
şi baza bombată, decorată cu un motiv punctiform în formă de floare cu şase petale, încadrată de o margine
formată din linii orizontale scurte, alternate cu puncte. Muchia bombată a reversului pare a fi fost decorată
cu un motiv fin, în formă de zigzag, parţial tocit. În caseta mărginită de o linie fină, simplă, este montată o
581
Cătălina Opaschi
piatră semipreţioasă verde închis (jasp?), pe care este gravată, prin incizie, următoarea stemă: scut-cartuş,
rotund, în care este figurat un leu rampant, conturnat (imagine în negativ), cu coada bifurcată, ţinând între
labele superioare o stea cu şase raze; scutul este timbrat de un coif de nobil cu două gratii, care pare a avea
în creştet un bourelet foarte subţire, din care iese un personaj feminin, cu o podoabă capilară din care
flutură două panglici (poate capetele unui bandou care-i acopere ochii ?), ţinând în dreapta o balanţă uşor
înclinată spre interior iar în stânga o spadă, cu vârful în şef. Este imaginea Justiţiei, flancată de
majusculele „ I I K" (K I I); jos, sub lambrechinii bogaţi care înconjoară laturile scutului, flancându-i baza,
majusculele „ M I A" (A I M), deci pozitiv: '·K I I 11 A IM". Anoul subţire se bifurcă spre capete lipindu-se
de baza bombată a şatonului; între braţele bifurcate este lipită câte o casetă mică, rotundă, în care este
prinsă o piatră albă (diamant ?) - una din pietre lipseşte. Anoul este decorat, spre capetele bifurcate, cu
câte cinci caneluri perpendiculare, iar sub casetele cu pietre, cu un mic motiv în formă de „x"; pe verigă se
văd urmele unei lipituri. Inelul este prelucrat îngrijit, cu fineţe iar gravura pietrei este realizată cu abilitate,
ţinând cont de dimensiunea ei.
În privinţa stemei nu ne putem pronunţa. Un sigiliu cu lanţ aflat în colecţia Muzeului de Istorie a
Municipiului Bucureşti (inv. 35569 II 776 I 58) are aceeaşi stemă. Într-un manuscris al regretatului heraldist
Dan Cernovodeanu, unde este prezentată colecţia de sigilii a MIMB, acesta presupune că stema aparţine, ca
factură, heraldicii germanice şi observă cu justeţe că stema este similară cu stema Olteniei - ca mobile şi culori -
singura deosebire fiind lipsa coroanei leului, care este reprezentat întreg, nu născând dintr-o coroană antică de
aur (C. Moisil, 1931, 82, 84; Wikimedia.orglwikipedialrolflf61Stema_Olteniei_după_unirea_principatelor).
În armorialul german această stemă aparţine familiei Mock (în câmp de azur, un leu de aur
rampant stă pe un munte de argint cu trei creste, ţinând cu laba dreaptă o stea de argint cu şase colţuri
(http://clenodium.eu -armorial german, 32). Un leu identic apare şi în blazonul familiei Baader, în
cartierul 3 al scutului, broşând pe roşu, însă fără munte (ibidem, 2). În armorialul lui Johann Siebmachers
alcătuit în 1605, un leu ţinând intre labe o stea cu cinci colţuri era stema familiei Lachner dar nu are
figurate smalturile (J. Siebmachers, 1999, 198,178).
Dat fiind că inelul are monograma cu litere slavone putem presupune că acestea au fost adăugate
ulterior stemei, inelul fiind cu siguranţă executat în afara spaţiului românesc şi servind drept sigiliu unui
boier din Principate. Realizat prin turnare, cizelare, gravură în incizie, pentru ceară. Stare de conservare
Şaton: LI I= 14 ln mm; gr. = 4 mm.
Anou: D = 19 mm; gr. = 1 mm; I = 5 I 2 mm.
Aur 583 %o; piatră semipreţioasă neexpertizată; G = 3,95 g. Nu are marcaj.
MNIR O. 8550 (CNBAR)
15. INEL SIGILAR HERALDIC. Monograma slavonă „ HI K 11 A I r" (NIC II LI G). 1717. Foto 15 a-d.
Cele două părţi ale inelului, de dimensiuni mari, sunt realizate separat. Caseta şatonului are
forma octogonală, cu muchiile rotunjite, baza fiind mai mică şi uşor concavă. Pe marginea exterioară este
incizat în adâncime un motiv dantelat, sub care este realizată o decoraţie alcătuită din grupuri alternate de
trei şi cinci caneluri ovale pe înălţime, umplute cu email policrom: grupurile de trei - pe culoarea albă,
desen cu roşu, verde şi negru, iar grupurile de cinci caneluri - umplute numai cu email negru (bleumarin
foarte închis ?), în mare parte dispărut. Reversul casetei poartă în incizie adâncă, anul „ 1717 ", cu email
negru. În caseta decorată pe margine cu o canelură simplă (uşor deteriorată pe latura de jos) este încastrată
o piatră semipreţioasă de culoare neagră (agată ?), pe care este gravată următoarea stemă: într-un scut cu
talpa rotunjită, trei roze unite la cozi, ce par a ieşi dintr-un nor sau vas (?) au, cele laterale - câte o frunză
spre laturile scutului, cea din mijloc două frunze simetrice; scutul este timbrat de un coif de nobil cu două
grile, fără coroană, din care ies în creştet trei roze unite la cozi, ca mai sus; lambrechini bogaţi îmbracă
flancurile scutului până jos; flancând cimierul, majusculele „ K I H" (N I K = Nicolae) iar jos, flancând
marginile scutului, majusculele „ r I A" (L I G = logofăt). Anoul uşor bombat, este decorat spre capete, în
incizie adâncă, cu un motiv vegetal: în partea de jos, o frunză răsucită are deasupra o floare cu şase petale,
cu margine dublă şi mijlocul încărcat de stamine; deasupra florii o canelură adâncă, perpendiculară pe
anou, mărgineşte motivul decorativ realizat cu fineţe dar uzat prin purtare îndelungată.
582
Inele sigilare din colecţia Ing. Consta11tin Orghida11
În ceea ce priveşte posesorul, nu ne putem îndoi că inelul a aparţinut unui Rosetti. Lucrătura
inelului, care pare de factură germanică, anul înscris pe reversul casetei, precum şi monograma „N(ico) / L
(ae) // L(o) /G (ofăt)'', ne duce la singurul personaj din această perioadă căruia îi putea aparţine inelul, şi
care nu semna decât ca „ Nicolae Logofăt" sau „ biv vei logofăt", anume contelui Nicolae Rosetti, ginerele
Domnitorului martir Constantin Brâncoveanu (R. Grecianu, 1988, 223-224: ,,Adecă viind vremea căsătorii
cocoanii mării-sale lui Ion Costandin voievod, anume Ancuţa, după orânduiala dumnezeiască vrând să o
căsătorească, aşa biine au socotit măriia sa, dă au făcut ginere pre coconul cel mai mare ce avea
Iordache Ruset vel-vornec al Ţării Moldovei, anume Nicolae postelnicul.").
Anul 1717 este anul în care Nicolae s-a întors din exilul din Asia Mică, după năpraznica pieire a
socrului şi a cumnaţilor lui din 1715. În 1726 a avut titlul de mare logofăt, sub Costantin Mavrocordat,
reconfirmat după întoarcerea lui din Transilvania, în anul 1741, ca logofăt al Divanului (Şt. Grecianu, 1908,
213-245). În anul 1733, la 25 februarie, împăratul Carol al VI-lea îi conferă titlul de conte al „ [ ... ]
Principatului nostru ereditar al Transilvaniei şi în Regatul nostru al U11gariei, precum şi în celelalte
Regate şi Provincii ereditare ale Noastre." (ANIC, Peceţi II, 423; Cătălina Opaschi, 2004, 127-140) În ţară
a semnat numai cu titulatura de logofăt, neutilizând titlul de conte.
Realizat prin turnare, cizelare, emailare, gravare în incizie, pentru ceară. Stare de conservare
Şatonul: L / l = 21 / 19 mm; gr. = 5 mm.
Anou; D = 22 / 19 mm; gr. = 2 mm; 1 = 3 / 5 mm.
Aur; piatră semipreţioasă neexpertizată (agată ?). G = 10,49 g. Nu are marcaj.
16. INEL SIGILAT HERALDIC. Monograma slavonă ,,A/ H" (N / L = N(ico)L(ae)). Secolul XVIII. Foto 16
a-d.
Inelul de proporţii mici este turnat dintr-o singură bucată. Anoul se lăţeşte mult spre capete,
formând caseta şatonului, de formă octogonală. În casetă este montată o piatră semipreţioasă de culoare
neagră (agată ?), pe care este incizată următoarea stemă: într-un scut cu talpa rotunjită, o teacă de pumnal,
în pal, al cărui capăt iese în şef, flancată de două stele de şase raze, suprapuse - în dreapta şi de o semilună
- în stânga (în negativ); scutul este timbrat de un coif de nobil cu două gratii, încoronat cu o coroană antică
de trei fleuroane, din care ies în cimier, trei pene de struţ, flancate de majusculele slavone ,,A/ H" (N / L =
N(ico)L(ae) ?). Anoul, uşor deformat, este mai gros dar are dimensiuni destul de mici. Stema pare poloneză
după aspect.
Nu ne putem pronunţa asupra posesorului. Realizat prin turnare, cizelare, gravare prin incizie,
pentru ceară. Stare de conservare bună. Provenienţă necunoscută.
Şaton: L / l = 10 / 12 mm; gr. = 5 mm.
Anou: D = 18 / 21 mm; gr. = 2 mm; 1 = 2 / 5 mm.
Aur, piatră semipreţioasă neagră (agat?); G = 9, 40 g. Nu are marcaj.
17. INEL SIGILAR HERALDIC. „ 1803". Foto 17 a-d.

Inelul, de proporţii mari, este turnat dintr-o singură bucată. Anoul se lăţeşte mult spre capete
formând caseta dreptunghiulară a şatonului, în care este încrustată o piatră semipreţioasă de culoare verde
închis (Jasp ?). Marginea casetei este ondulată în acolade şi decorată cu mici adâncituri. Pe piatră este
gravată următoarea stemă: într-un scut oval pe înălţime, două păsări afrontate, cu zbor închis, care stau pe
o „terasă" mică, susţin o ramură scurtă, bifurcată, asimetrică; scutul este aşezat peste trei ramuri care ies
deasupra „capului'', iar talpa se sprijină pe un ornament „renaissance'', pe care stau cei doi lei limbaţi, cu
capetele spre exterior şi cozile în „S", care ţin scutul cu ambele labe superioare. Deasupra celor trei ramuri
ce depăşesc marginea scutului este suprapusă o coroană antică cu trei fleuroane şi două perle. Sub scut,
anul „1803". Anoul lat este decorat spre capetele mult lăţite, cu un motiv decorativ format din câte patru
caneluri evazate, descendente spre margini, care încadrează un motiv în formă de frunză.
Cătălina Opaschi
Stema sigiliului poate fi atribuită unui membru al familiei moldovene Forăscu sau Botez-Forăscu.
Un Basile Forăscu pecetluia o scrisoare în limba franceză, adresată lui George Filipescu, în ultimele decenii
ale sec. XIX (scrisoarea nu este datată), cu un sigiliu în ceară roşie. În câmpul sigilar un scut
dreptunghiular despicat şi cartierul 2 tăiat: în primul cartier, două păsări afrontate, cu zbor închis, aşezate
pe un mic monticul, susţin cu ciocul o ramură scurtă, trifurcată; cartierul 2 - capul de bour moldav iar
cartierul 3 - acvila valaha; scutul este ţinut de doi lei limbaţi, cu coada în forma de „S", cu capetele spre
exterior şi timbrat de o coroană cu nouă perle. Sub scut şi sub labele inferioare ale leilor - un ornament din
două volute (ANIC, Filipescu, 15, 1). Acest Vasile Forăscu poate fi acelaşi personaj cu autorul nuvelei Fata
privighetorului, scrisă pe la 1850 (Îndrumător în A.S. Iaşi, 1947, 64). El putea fi rudă cu vornicul Alecu
Botez-Forăscu ispravnic de Suceava care, în 1862, vindea statului „casele cu locul lor pe uliţa Rădăşenilor"
din Folticeni, pe 999 ooo lei (ANIC,Proprietăţile Statului - Moldova, XLVI/ 1). Casele fuseseră cumpărate
de la aga Dimitrie Cantacuzino, în 26 ianuarie 1848, cu 1000 galbeni blanci (Ibidem, XLVI / 2). În
inventarele fostului Muzeu Alexandru St. Georges se afla o pictură în ulei cu stema Botez-Mogâlde,
reprezentând doi porumbei afrontaţi care ţin în cioc trei trandafiri (spice ?) stând pe o inimă (?) roşie
(ANIC, Muz. St. Georges, VII/ 48, 475).
Nu ne putem pronunţa asupra posesorului. Realizat prin turnare, cizelare, gravat în incizie,
pentru ceară. Stare de conservare bună. Provenienţă necunoscută.
Şatonul: L /I = 20 / 10 mm; gr. = 4 mm.
Anou: D = 24 / 21 mm; gr. = 2 mm; I = 4 / 11 mm.
Aur, piatră semipreţioasă Uasp ?); G = 22, 36 g. Nu are marcaj.
*
* *
Inelele sigilare prezentate mai sus ne conduc la următoarele concluzii. În primul rând
întăresc afirmaţiile cercetătorilor din domeniu care au constatat utilizarea constantă a inelelor
armoriate, în epoca medievală şi modernă românească, chiar dacă la noi nu a existat o instituţie
heraldică specifică. S-au utilizat sigilii cu steme autoconferite sau steme conferite de cancelarii
heraldice străine (cazul inelului cu stema Rosetti sau cel presupus a fi aparţinut unui Dudescu).
Majoritatea inelelor sigilare par a fi fost executate în afara graniţelor Principatelor. Unii posesori
au ales să comande numai inelul într-un atelier străin, încredinţându-l pentru gravarea „stemei"
unui meşter local, de aici diferenţa între execuţia fină a unor inele şi aspectul rudimentar al
compoziţiei din câmpul sigilar. Există posibilitatea ca anumite piese să fi fost cumpărate cu tot
cu stemele gravate, adăugând ulterior monogramele posesorilor (cazul celor cu monogramă în
alfabetul slavon). Stemele existente vădesc certe influenţe ale heraldicii poloneze sau germanice
(transilvănene), până în secolul al XIX-iea, din acest moment influenţa heraldicii franceze fiind
mai evidentă.
Inelele, „suportul" care poartă micul sigiliu, se înscriu stilistic în moda europeană a
tipului, demonstrând interesul comanditarilor români pentru piese elegante, care să nu aibă
numai un scop utilitar ci să fie şi podoabe care să le sporească prestigiul şi să le sublinieze
rangul, căpătând astfel şi o dimensiune socială. Inelul sigilar devenea astfel o dovadă evidentă a
poziţiei sociale a posesorului.
Principala menire a inelelor sigilare rămâne aceea de a sigila diferite acte, cu scopul de
a întări semnătura - ca act de voinţă şi asentiment al semnatarului - şi ca o garanţie
suplimentară a autenticităţii, pentru a evita falsificarea documentului.
Bibliografie
Alexianu f. A. Al. Alexianu, Un bucureştean de altădată, risipitorul logofăt Dudescu, Roma, f. a.

Andrieş-Tabac 2003 - S. Andrieş-Tabac, Desluşiri la stema Hotinului, în „Simpozion de Numismatică.
Dedicat Centenarului Societăţii Numismatice Române (1903-2003)", Chişinău, 26-28 noiembrie 2003;
ANIC, fond Filipescu;
ANIC, fond Muzeul Saint-Georges;
ANIC, fond Peceţi II;
ANIC, fond Proprietăţile Statului - Moldova;
Babelon 1894 - E. Babelon, La gravu re en pierres fi nes, Paris, 1894;
Biblia, Vechiul Testament - Geneza, Ierusalim, 1995;
de Blaremberg 1842 - Vl. de Blaremberg, L'Annuaire de la Principaute de Valachie, Boukarest, 1842;
Cernovodeanu 1977 - D. Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti, 1977.
Cernovodeanu 2005 - D. Cernovodeanu, Evoluţia armeriilor Ţărilor Române, de la apariţia lor şi până
în zilele noastre (sec. XIII-XX), Brăila, 2005.
Freimaurer, (Catalog), 18 sept. 1992 - 10 ian. 1993, Viena, 1992.
http://clenodium.eu ; (german armorial)
http: li europeana.clasate.cimec.ro;
http: //herbypolskie.strefa.pl/herbarsz MC/Rogala r.htm;
Ghica şi Opaschi 1995 - V. Ghica şi Cătalina Opaschi, Scarabei şi plăcuţe sigilare egiptene din colecţia ing.
Constantin Orghidan, mss, 1995.
Gramatopol 1974 - Em. Gramatopol, Les pierres gravees du Cabinet Numismatique de ['Academie
Roumaine, in Latomus, nr. 138, Bruxelles, 1974.
Grecianu 1988 - R. Grecianu, Începătura istorii vieţii luminatului şi preacredinciosului Domnului Ţării
Rumâneşti, Io Costandin Brancoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domniia l-au încoronat,
pentru vremile şi întâmplările ce în pământul acesta în zilele Mării sale s-au întâmplat, Bucureşti, 1988
(variantă).
Grecianu 1908 - St. Grecianu, Contele Nicolae Rosetti, în Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie,
5.9, 1908, fasc. 2.
Hagi-Moscu 1911 - Em. Hagi-Moscu, Steme boiereşti din România, Bucureşti, 1911.
Iorga 1902 - N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino. Scoase în cea mai mare parte din
arhiva D-lui G. Gr. Cantacuzino şi publicate de .. , Bucureşti, 1902.
Îndrumător în Arhivele Statului laşi, voi. IV, Iaşi, 1947.
Lambert 2000 - Sylvie Lambert, La bague. Parcours historique et symbolique, Paris, 2000.
Larionescu 1976 - T. Larionescu, Armorialul Moldovei de Sus. Album heraldic (mss.), Bucureşti, 1976.
de la Marche 1889 - L. de la Marche, Les sceaux, Paris, 1889.
Moisil 1931 - C. Moisil, Stema României, în Boabe de grâu, Bucureşti, 2. 2, 1931.
Newberry 1908 - P.E. Newberry, Scarabs. An introduction to the study of Egyptian seals and signet
rings, Londra, 1908.
Opaschi 2004 - Cătălina Opaschi, Diplomele de înnobilare ale familiei Rosetti, în Muzeul Naţional, 16,
2004, 127-140.
Petolescu 2005 - Carmen-Maria Petolescu, Monede romane republicane din colecţia ing. Constantin
Orghidan, Bucureşti, 2005.
Popescu 1984 - R. Popescu, Istoriile domnilor Ţării Româneşti. Cronicari munteni, voi. II, Bucureşti, 1984.
Puşcariu 1970 - Viorica-Maria Puşcariu, Date noi cu privire la ansamblul de arhitectură medievală de la
Strehaia, în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 39.3, 1970.
Siebmachers 1999 - J. Siebmachers, Wappenbuch von 1605, (reed.), Miinchen, 1999.
Ştirbu, Trohani şi Trohani 2004 Constanţa Ştirbu, N. Trohani şi G. Trohani, Inginerul Constantin
Orghidan (1874-1944). Studiu genealogic şi istoric, în Muzeul Naţional, 16, 2004, 236-268.
Velter 1994 - Ana-Maria Velter, Catalogul monedelor Principatului Transilvania. Colecţia ing.
Constantin Orghidan, Bucureşti, 1994.
Wikimedia.org/wikipedia/ro/f/f6/Stema_Olteniei_după_Unirea_Principatelor.
585
Cătălina Opaschi
b
Fig. 1
c
Fig. 2
Fig. 3
Fig. 4
Planşa I
586
Fig. 5
c
Fig. 6
b
Fig. 7
c
Fig. 8
Planşa II
Cătălina Opaschi
d
Fig. 9
Fig. 10
' c
Fig. 11
Fig. 12
Planşa III
588
b
Fig. 13
Fig. 14
P! .--~.
·' .. ". . '
.
'
,r
~ ' . .
111
'i
a b
Fig. 15
c
Fig.16
Fig. 17
Planşa IV
CORRIGENDA
Eleni Lianta, PALAEOLOGAN HALF-STA VRATA: THE CASE

OF MANUEL II PALAEOLOGUS (1391-1425)
Cercetări numismatice, XII-XIII, 2006-2007, p. 163-217
Page 163. third paragraph. 4-5 l.i:nes: the letter co (Grienon) does not ap_pear (see
below).
The first type bears the În'icription +t1ANOVH11 (or 1"1AIJ~Hl•.) BACIAEVC o
nAl1E011oroc, the secorui the legend +t1AN~H;1 (or 11ANOh".) EN XlJ (or xo or
xco or XF'ICTO or XPHCTO) TO (or TW) (}(,,,I (or eo or eoo or 9EO) nJCTOC
(or nHCTOC) 8 A C/1~€ vc
Page 163. footnote 4. 5 line: The dots „ . appear as U.

The inscription /1ANOVHA EN xw TW 9(,,J 111CTOC BACIAEVC KAi
A VTOKFA TWF' f'UJl1AIWN o nA,1Af0,1 oroc accompanies 1'.fanuel Irs portrait in a
fifteenth-century manuscript of bis Funeral Oration for hii; brother Theodore -
Bibliotheque Kationale, Paris. Cod. suppL gr. 309. f. VI (see J.W. Barker Manuel II
Palaeologus, 1391-1425, A. Study in Late Byzantine Stare.smanship ~ew Jersey,
1969), frontispiece arul p. 533). As for the epithet nlCTOC itself. u occurs on
Andronicus Ir s Constantinopolitan s.tamena of classes XVIIl. XLX with the imperial
inscription +ANLJf'ONIKOC mcroc nA/lE011oroc (DOC 5, pi. 34, 579-580,
581-582)_
Page 164. second paragra.ph. 4 line: The sigla • • (CoinArt) appear as __ (see
below).
For instance, in the Basileus series the 'Sllople sigla~ are the reverse pair of twenty-
one varieties, while in the Pistos series of fom varieties only.
Page 165, fourth paragraph (or first of Conclusions), second line, fmt word: obnr~f'
(not in italics).
The abbreviation PCPC is followed by a dot <PCPC .)_ Could that dot be deleted':'
There is a hqe problem with Table 2. Moreonr, the cohunn witli the clie-a:ris is
missiai. I am re-seadia1 the fiff!
Page 179: _\bbl'e,iariom with two bs.
Page 179: Leu is Len
Eleni Lianta
TABLE 2
Sigia C.oin no. Source ObnneDie Reverse Die Weigllt (~ Die uh (o'dock)
68 C,orlu l l 3.15
68 2 C.orlu.'Ashmolean 1017 3.53
68 3 C.orlu 2.95
68 4 C,orlu 3.24 12
68 5 C,orlu 3.39 12
68 6 j)JD
68
.., Barber 3.45 12
68 8 ooc 5, pl. 76, 1470 3.16
68 9 ooc 5. pi. 76, 1471 2 2 3.61
68 10 AYlmolean 1018 3 2 3.55 7
68 11 SpiDk ex hoard·Ashmolean 1016 4 J 3.51 7
69 12 C,orlu 5 J 3.51
69 13 C,orlu 5 J 3.07
69 14 C,orlu 5 J 3.30
69 15 C,orlu 5 3 3.55
69 16 C,orlu-'Ashmolem 1019 5 3 3.56 6
69 17 C,orlu 5 J 3.54
69 18 C.orlu 5 J 3.45 6
69 19 C.orlu 5 J 3.11 6
69 20 C,orlu 5 J 329 7
69 21 C,orlu 5 J 3.41 6
69 . .„ C,orlu 5 3 3.57 7
69 23 BMCS 5 J 3.54
69 24 PJD 5 J 3.53
69 25 Guadm 5 J 3.63
69 26 Slo::um 5 3
69
„„
_, SJ>Ber 5 J 3.60
69 28 Kum. Byz. 5 J 3.60
69 29 Greek collector 5 J
69 JO ooc 5, pl. 76, 1476 5 J 2.71
69 31 ooc 5, pi. 76, 1473 5 3 3.60
69 32 ooc 5, pl. 76, 1474 5 3 3.61
69 33 DOC 5, pi. 76, 1477 5 3 3.53
69 34 DOC 5, pi. 76, 1478 5 3 3.59
69 35 DOC 5, pl. 76, 1472 s J 3.58
69 36 Barber 5 3 3.52 6
69 37 Barber 5 3 2.88 6
69 38 Berlin 5 3 3.57
'0 39 Hoard l'Ashmolean 1020 6 2 3.65 8
70 40 ~la.lloy 28·8·73, 546 6 2
'l 41 C,orlu'Ashmolem 1021 3.18 5
71 42 C,orlu 2 2.60
71 43 C.orlu 2 3.51 7
71 44 AYlmolean 1022 4 3.52 7
71 45 AYlmolean l 023 4 3.17 7
71 46 C,orlu 7 4 3.14
71 47 C.orlu 4 3.45
71 48 C,orlu 4 3.53
71 49 C.orlu 4 3.40 6
71 50 C.orlu
.., 4 3.57 6
71 51 C.orlu 4 3 ,.., 6
71 52 C,orlu" 4 3.46 6
71 53 An Clasma X\""2144
.., 4
592
Corrigenda
71 54 B~!C4 7 4 3.54
71 55 DOC 5, pi. Tl, 1483 7 4 3.51
71 56 DOC 5, pi. 76, 148:? 4 3.49
71 57 DOC 5, pi. 76, 1481 4 3.54
71 58 But>er 4 3.47 6
71 59 C.orlu 5 3.15
71 60 Kress 135·1109 5
71 61 But>er 5 3.53 6
71 62 GuadaD 5 3.65
71 63 Slocum 5
71 64 Greek collector 5
71 65 C,orlu 7 5 3.45 7
71 66 Acta 6
71 67 C,orlu 7 2.51 6
68 DO 3 8 3.71
„,.„ 69 C,ortu.·.olshJDolem 1024 3 8 3.48 10
• -1 70 C,ortu„A.shmolem 1025 6 9 3.54 3
"_J 71 B.uber 8 10 3.53 12
72 C.orlu 11 3.30
75 73 C,orlu 11 3.63
75 74 C.orlu 7 11 3.62
75 75 P.ID 11
75 76 DOC 5, pi. 77, 1485 11 3.69
75
„„ DOC S, pi. 77, 1486 7 11 3.75
''
75 78 11
75 79 BarlJ.er 7 12 3.61 6
"6 80 Ashmolem 1026 8 13 3.54 7
76 81 BMC7 8 13 335
76 82 Berlin, 29-30'11:79, lot 314 8 13
83 C,ortu;A.shmolem 1027 9 14 3.69 8
"'"T
'' 84 V. eL. 10 14
77 85 C.orlu 10 14
77 86 C,orlu 10 14 3.36
77 87 DOC 5, pi. 77, 1488 10 14 3.42
77 88 DOC S, pl 77, 1489 10 14 3.63
77 89 C ,orlu (Beckenttauer) 11 14
7S 90 Barl>er 11 15 3.64 7
78 91 Lanz Sale 22/996 12 16 3.48
78 92 B.uber 12 16 3.74 6
78 93 DOC 5, pl 77, 1490 13 16 3.26
·o 94 C.ortu!A.shmolem 1028 13 17 3.22 7
79 95 Ashmolem 1029 13 17 3.72 12
so 96 Hoardl 14 18 3.70
&O 97 C,orlu 14 18 3.51
80 98 B~fC 6 14 18 3.60
so 99 Barl>er 14 18 3.47 7
80 100 DOC 5, pi. 77, 1492 14 18 3.44
80 101 DOC 5, pl 77, 1493 14 18 3.24
80 102 DOC 5, pl 77, 1491 14 18 3.59
80 103 C.orlu 14 19 3.13
80 104 C.orlu 14 19 3.53
80 105 C,orlu 14 19 3.52
so 106 C,orlu 14 19 3.36 6
80 107 P.ID 14 19
80 108 GuadaD 14 19 3.52
593
Eleni Lianta
80 109 OOC 5, pL 77, 1494 14 19 3.53

80 110 ooc 5, pl. 77, 1495 14 19 326
80 111 C,orlu 14 20 3.27 2
80 112 Barber 14 20 3.68 2
80 113 OOC 5, pl. TI, 14915 14 20 3.69
so 114 C,orlu 15 21 3.39 7
80 115 C,orlu 15 21 3.18 15
80 1115 ooc 5, pl. 77, 1497 15 21 3.74
80 117 Greek collector 15 21
81 118 C,orlu 16 22 3.31
Sl 119 PJD 16 22
81 120 Baroer 16 22 3.49 15
Sl 121 Baroer 16 22 3.315 6
81 p-. Greek collector 16 22
Sl 123 PJD 16 22 3 J.,
, 6
81 124 SB 16 22 3.4l 15
81 125 ooc 5, pl. 77, 1504 16 22 329
81 1215 OOC 5, pL 77, 15-05 115 22 3.715
Sl P' „ 16 23 7
81 128 C,orlu 16 23 335 7
·r
81
81
129
130
C,orlu
ooc 5, pl. 77, 15-03
16
16
„.
-~
-~
3.23
3.44
81 131 ooc 5, pl. 77, 1498 16 24 3.66
81 132 ooc 5, pl. 77, 1499 16 24 2.69
81 133 C,orlu 16 24
81 134 C,orlu 16 24 2.93
81 135 Greek collector 16 25
81 1315 C,orlu 16 25 3.52
81 137 OOC 5, pL 77, 1502 16 25 3.71
81 138 ooc 5, pl. 77, 15-01 16 25 3.25
81 139 ooc 5,pl. 77, 15-00 16 25 3.47
82 140 Ashmolean 1030 17 26 3.36 3
82 141 C,odu·'Ashmolean 1031 17 26 3.50 1-2
82 142 ooc 5, pl. 78, 1507 17 27 3.78
82 143 C,orlu 17 28 3.30 7
82 144 C,orlu 17 2S
82 145 ooc 5, pl. 78, 15-08 17 29 3.37
82 146 ooc 5, pl. 78, 1509 18 26 3.42
82 147 C,orlu 18 29
82 148 PJD 18 30
82 149 C,orlu (SpiDk) 18 30
82 150 C,orlu 18 30 2.97 2
82 151 C,orlu 18 31
82 152 C,orlu 18 32 3.46
82 153 ooc 5, pl. 78, 1510 18 32 3.77
82 154 SB 18 32
82 155 Barber 18 33
82 1515 C,orlu 19 2S
83 157 Guadm 20 30 3.73
8.t 158 Guadm 21 34 336
84 159 ooc 5, pi. 78, 15115 21 34 325
84 160 C,odu„Ashmolea.n 1032 21 34 323 11
84 161 OOC 5, pL 78, 1515 22 34 2.81
84 162 C,orlu 21 35 2.80 15
84 163 C,orlu 21 35 3.30 6
594
Corrigenda
s~ 164 Barber 23 36 3.64

85 165 DOC 5, pl 78, 1517 23 36 3.28
85 166 DOC 5, pl. 78, 1518 23 36 3.27
85 167 Barber 23 36
S6 168 Barber 23 37 3.48 7
86 169 Kress 106 23 37
86 170 C,orlu 23 37 3.49
86 171 A.shmolean 1034 23 38 3.24 8
86 17::! Bates 23 38 3.56 6
86 173 GuadaD 24 38 3.35
86 174 Slocum 24 38
86 175 DOC 5, pl. 78, 1521 24 38 3.42
86 176 SB 24 38 3.54 6
86 17i C,orlu 24 38 3.68
86 178 B~fC 3 23 39 3 ..51
86 179 C,orlu 23 39 3.56
86 180 PJD 23 39
86 181 DOC S, pl. 78, 1519 23 39 3.18
86 182 DOC S, pl. 78, 1520 23 39 3.31
86 183 A.shmolean 1033 23 39 3.48 7
86 184 C,orlu 25 40 2.64
S'.' 185 SB 26 41 3.41 7
87 186 Barber 27 42 3.59 3
87 187 C orlu 27 42
Notes to Tables l &Dd 2 - sources of the coins (pro\ided by SlDlon Bendall):

For auction catalogues, •'hm possible, tbe uwnber, and date of tbe sale are ginn immedUtely after tbe
n.ame, •ilich lS followed by a lot nmnber.
• Acra = ACIB NumismallCa
AHB = Baldwins'stock
•.\NS = American Nnmismatic Society
An Classica = Series ofsales, 1920s-1930s
Beckenbner =Munich dealer. mirad inc. m1d-1980s
B~I =Briti.sh Musemn
BMC =Briti.sh ~fusl!'lllll Callllogue
BN = Biblioth.eque Natioule
DO = Dumbarto11 Oaks
DOC = Dumbamm Oaks Cstalogue
Goodacre =C:ollecnon sold~· Gl.end:ining's in 1980s
•Gua.dan = 'Comentanos sobre un hallazgo de mcmedas de plata ~'Ulllinas del sipo XV'.ÂC"la ."'v'&rminnatica
8 (1978), pp. 139-179
Holschek =Auction
K.crraks m = Californian dealer, dlird fixed price li.st
Kress =Auction. Vienna
Len =AuctioD
~lall~· =New York dealer
~lâller = Auction
PIC= Confidential
PJD = Confidential
R = Ratto, famous sale in 1920s
SB = Simon Belldall
Sch. Am. Cat. = Cauloguie (auction) of Jaques Schulmen of Amsterdam
Slocmn = collector, speci.alized mCrusader mel Islamic coills. His collection was sold by
Sotbe~'s mar !ea.st two We!s abour ten years ago
Spaer = lsraeh lawyer, collecled Greek Seleukid coiDs
595
Eleni Lianta
=
Stemberg Aucnon.
V. e. L. = Venezia e Lente
CERCETĂRI NUMISMATICE - STYLE SHEET
Starting with the next issue of Cercetări Numismatice, the contributors are
kindly required to follow the new style sheet.
1. The text will be edited in WORD.doc, using the Georgia set of characters,
size 12, justified, spaced at 1 If2 lines.
2. For the quotations of the references written in languages using local
versions of the Latin alphabet, the authors are kindly asked to use the
proper character sets and spellings (i. e. for Romanian, Hungarian, French,
Italian, German, Croatian, Polish, Czech, Turkish etc).
3. The quotation of references written in languages using non-Latin
alphabets will be transliterated in Latin characters, following the rules
used by Siidost Forschungen for the languages using local versions of the
Cyrillic alphabet (Russian, Ukrainian, Bulgarian, Serbian, Macedonian)
and Ancient or Modern Greek. For the languages using local versions of
the Arabic alphabet (Arabic, Persian, Urdu, Ottoman Turkish etc) the
transliteration must follow the rules used by L'Encyclopedie de l'Islam.
4. The notes will be inserted in the body of the text, in round brackets (. .. ).
They will contain the name of the author, year of publication of the work,
as printed on the front page and the number of the page/s. For example:
(Ljubic 1875 XI)
(Metcalf 1972 a 395)
(Hahn and Mauterer 1983 365-83)
(DOC V/1118)
We are accepting foot-notes only for acknowledgments or other important
remarks.
5. For the publications having three or more that three authors in the note
will be quoted only the name of the first one, followed by et alii. and the
year of the publication and the number of the mentioned page/s:
(Constantinescu and alii 2003-2005 389-404).
6. A full bibliographical list will be placed at the end of the contribution,
separated by a page break. lt must contain the:
a) Initial of the surname/s and name of the authors, the title of the
publication, as spelled on the front page, nas of pages (starting-ending):
b) The title of the articles/studies and volumes will be written in Ita/ies, the
title of the periodica}, in plain characters.
c) The current year of the periodicals will be rendered in Arabic not in
Roman numbers, followed by the current year, and the yearly issue: for
ex.: CN, 9-11, 2003-2005 nat CN, IX-XI, 2005
or SCIV, 15, 1964, 1, nat SCIV, XV, 1964, 1.
d) The number of the volumes will be rendered in Roman number, nat in
Arabic ones, for example:
DOC V/1 not DOC 5.1
e) For the numismatic and historical periodicals or reference catalogues and
series, the authors are kindly requested to follow the abbreviation rules or
the acronyms used by: Numismatic Literature, Cercetări Numsimatice and
Buletinul Societăţii Numismatice Române.
f) For the title of the periodicals dealing with physics, chemistry, geology, etc.
the authors are kindly requested to follow the abbreviations rules or the
acronyms used by ISI.
g) In case of using other abbreviations or acronyms, the authors are kindly
requested to add a list of abbreviations before the bibliographical list.
BIBLIOGRAPHICAL LIST
Constantinescu and Alii 2003-2005 B. Constantinescu, V. Cojocaru and R.
Bugoi, Spre o abordare cât mai obiectivă în cercetarea numismatică prin
analize compoziţionale folosind metode nucleare, in CN 9-11, 2003-2005, pp.
389-404
DOC V/1 P. Grierson, Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton
Oaks and the Whittemore Collection, V, Michael VIII to Constantine XI 1258-
1453, part I, Introduction, Appendices and Bibliography, Washington, 1999
Hahn and Mauterer 1983 W. Hahn and R. Mauterer, Erste Ergebnisse aus
Metallanalysen bayerischer, bohmischer und ungarischer Miinzen des 11.
Jahrhunderts nach der Korundstiibchen-Dithizon-Methode, in Litterae
Numismaticae Vindobonenses, 2, 1983, pp. 365-83
Ljubic 1875 S. Ljubic, Opis jugoslavenskih novaca, Zagreb, 1875
Metcalf 1972 a D. M. Metcalf, Analyses of the metal contents of medieval
coins, in Methods of chemical and metallurgical investigations of ancient
coinage, eds. E. T. Hall and D. M. Metcalf, London, 1972 [Royal Numismatic
Society special publications, no 8] 383-434
7. The text will be sent not only as attachments, but also in PDF or on CD, as
well as the illustrations, graphs and tables.
Illustrations, tables and graphs
1. The pictures will be sent as separate digital fi.Ies, in TIFF format, at a

minimal 600 dpi. Higher resolution images are welcomed, such as 1000
dpi.
2. The graphs and tables will be edited by the authors, as they would like to
be rendered in the final publication, but they must by accompanied by the
original date sheets, to allow the editing board of Cercetări Numismatice to
fix any damages/distortions occuring during the process of conversion.
They will be send as separate file/s, bearing a proper and relevant title, to
be easily recognised.
3. The illustrations, graphs and tables will be sent not only as e-mail
attachments, but also on CD, andin PDF formats, as well as the texts. If
the size of the image fi.Ies is too large, the authors are kindly requested to
send them one-by-one, and ask for the confirmation of their reception in
good conditions.
THE AUfHORS ARE ENTIERELY RESPONSIBLE FOR THE

CONTENT OF THEIR TEXTS, AS WELL AS FOR THE QUALI'IY OF
THE ENGLISH TRANSLATIONS!

Cercetari Numismatice Xiv 2008

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Cercetari Numismatice Xiv 2008

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

Redactor responsabil: Dr. ERNEST OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU

Traduceri: ANDREI GÂNDILĂ, Dr. ERNEST OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU, IZABELA

COMITETUL ŞTIINŢIFIC AL PUBLICAŢIEI CERCETĂRI NUMISMATICE

Prof. Dr. MIHAI MAXIM, Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

Pe coperta I: Ţara Românească, Vlad al Iii-lea Ţepeş, ducat.

Volum tipărit de: IU!rill media

CERCETĂRI NUMISMATICE XXX - 1978-2007

Andra Alexiu, Tudor Martin 17

NUMISMATICA ANTICA ŞI BIZANTINA

Igor Lazarenko 149

Gabriel Talmaţchi 155

Melinda Torbâgyi 203

Vedat Keleş 213

Cristian Găzdac şi Radu Zăgreanu 237

Ernest Oberlander-Târnoveanu 243

Nicoleta Toma-Demian 273

NUMISMATICĂ MEDIEVALĂ-MEDIEVAL NUMISMATICS

Andrey L. Ponomarev 307

Ernest Oberiander-Târnoveanu, Bogdan Constantinescu and Katiuşa Pârvan 323

'1 Borys Paszkiewicz 327

Katiuşa Pârvan 357

Ernest Oberiander-Târnoveanu 379

Traian Biţa 405

Lilia Dergaciova 409

Alexandru Pînzar 415

Bogdan Costin 427

Dario Ferro 447

NUMISMATICĂ MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ- MODERN AND

MEDALISTICĂ ŞI FALERISTICĂ - THE ART OF THE MEDAIB AND ORDERS

Carmen Tănăsoiu 499

Katiuşa Pârvan 555

George Trohani 559

SIGILOGRAFIE ŞI HERALDICĂ - SIGILLOGRAPHY AND HERALDRY

Cătălina Opaschi 571

NORMELE EDITORIALE - STYLE SHEETS 597

AARMSI Analele Academiei Române - Memoriile Secţiunii Istorie

MCA Materiale şi Cercetări Arheologice

CERCETĂRI NUMISMATICE- 30 DE ANI DE IA APARIŢIE

În urmă cu 30 de ani, în vara anului 1978, peisajul publicaţiilor numismatice româneşti

Aparitia Cercetărilor Numismatice s-a datorat nu numai faptului că Muzeul National de

CERCETĂRI NUMISMATICE - 1978-2007

Andra Alexiu şi Tudor Alexandru Martin

A) SUMARUL VOLUMELOR - 1978-2007

1. Georgescu, Florian. Cuvânt înainte -Avant-propos, pp. V-XII.

1. Georgescu, Florian. Cuvânt înainte -Avant-propos - Fore word, pp. V-XV.

Voi. III (1980)

1. Georgescu, Florian. Cuvânt înainte -Avant-propos - Fore word, pp. V-XV.

29. Elvira, E., Clain-Ştefanelli, Vladimir, Monnaies europeennes et monnaies coloniales

1. Gâdea, Suzana. Cuvânt de deschidere, pp. 7-8.

1. Iliescu, Octavian. Stadiul economiei monetare a societăţii geto-dacice în a doua

5. Bejan, Adrian. Documente privind conţinutul şi componenţa descoperirilor de la Deta,

1. Iliescu, Octavian. Un tezaur de monede geto-dacice redescoperit: Popeşti (Vâlcea) - Un

3. Petolescu, Carmen Maria. Repertoriul numismatic al judeţului Gorj - Le repertoire

Voi. VII (1996)

1. Iliescu, Octavian. Cum arătau

8. Popescu, Adrian. Câteva monede greceşti şi romane descoperite la Dinogetia (Garvăn,

voi. VIII (2002)

1. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Octavian Iliescu - 65 de ani de activitate ştiinţifică -

Voi. IX-XI (2003-2005)

1. Talmaţchi, Gabriel. Monede callatiene din perioada autonomiei descoperite în Dobrogea

17. Oberlănder-Târnoveanu, Ernest. Emisiunile monetare bătute pe teritoriul Moldovei în

1. Talmaţchi, Gabriel şi Cliante, Traian. Descoperiri de semne monetare, monede greceşti

Abrittus (în apropiere de Razgrad), oblast Razgrad, Bulgaria, tezaur compus