Revista Psyvolution Science

(ISSN 2068 – 6102)

_________________________________________________________________
Publicitate

101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti. Folosirea metaforelor in terapie [2011]
Terapia Dependentelor - abordari ale recuperarii pe termen lung [2012]
101 povesti ... pentru adulti. Folosirea metaforelor in terapie [2012]
Marţi, 01 Martie 2011
Factorii determinanti ai esecului scolar
More Sharing ServicesShare | Share on facebook Share on vk Share on mymailru Share on
favorites
Problematica abordata este des intalnita in invatamantul romanesc. Esecul scolar determina de
foarte multe ori devieri de comportament sau chiar abandonul scolar, daca nu este recunoscut din
timp si nu se iau masuri. Este important ca cei implicati in educatie sa fie atenti la “semnalele”
pe care elevii le transmit si sa-si realizeze in primul rand in propriile metode reglajele necesare
pentru evitarea unor astfel de situatii.

1. FACTORII INTERNI SI EXTERNI AI SUCCESULUI/ESECULUI SCOLAR

Insuccesul scolar (ramanerea in urma la invatatura, esec scolar) consta in neindeplinirea de catre
elevi a cerintelor obligatorii din programe, fiind efectul discrepantei dintre exigente, posibilitati
si rezultate. Deoarece inteligenta scolara nu este o valoare psihica absoluta, eficienta ei va fi
conditionata tot timpul de intreaga viata psihica a elevului, mai ales de particularitatile afectiv-
motivationale si volitive ale personalitatii.
Tiberiu Kulcsar spunea ca: ”Pedagogul nu se poate multumi insa numai cu detectarea
trasaturilor de personalitate ale elevului, intrucat prin disciplina de specialitate pe care o preda el
este chemat sa realizeze, alaturi de instruirea, informarea elevului si sarcina delicata a formarii
conditiilor interne, a premiselor psihologice ale succesului scolar” (Kulcsar, 1978). Dezvoltarea
personalitatii are o anumita „istorie individuala” cu o fundamentare aflata in familie. Aceasta
reprezinta principalul factor de socializare si are un rol major in formarea ierarhiilor valorilor
individuale. Aspiratiile familiei sau lipsa acestora creeaza o motivatie mai mare sau mai mica
pentru scoala. In afara motivatiei, Kulcsar (1978) mai identifica si alti factori care survin in
activitatea de invatare: nivelul de aspiratie si angajarea eului in sarcina scolara; stenia si astenia:
oboseala la elevi; stabilitatea sau instabilitatea emotionala; conflictele familiale si tulburari
afective; increderea in sine si autoreglarea;

1.1. NIVELUL DE ASPIRATIE SI ANGAJAREA EULUI IN SARCINA SCOLARA

In vederea sprijinirii elevilor si pentru evolutia pozitiva a acestora in situatiile scolare, este
important sa se tina cont de faptul ca in aceste situatii sunt implicate nu doar inteligenta, ci si
nevoia lui de dezvoltare, ambitia, motivatia intrinseca. Cunoasterea capacitatilor sale de
implicare poate sa ofere un indicator dupa care un cadru didactic sa se orienteze in stimularea
elevilor.
De asemenea un rol important il are si familia, dar si clasa din care acesta face parte. Acestea
creeaza mediul in care un copil se poate simti incurajat si stimulat, iar randamentul sau in
invatare va fi foarte ridicat sau poate sa fie unul frustrant prin lipsa de motivare.
Intre succesul scolar si nivelul de aspiratie exista o relatie de interactiune. Astfel, insuccesul
determina un nivel de aspiratie scazut, care la randul sau poate reduce performanta scolara. Cei
mai afectati elevi de un esec scolar prezinta un grad scazut de toleranta la frustrare, iar aceasta
apare atunci cand, din cauze externe sau interne (deficiente, neincredere in sine, teama de
insucces etc.), nu-si poate satisface anumite trebuinte
De asemenea, in afara de nivelul de aspiratie personal, mai exista si aspiratiile grupului social,
din care face parte elevul. In general aspiratiile elevului evolueaza pe fondul interactiunilor
sociale pentru o apropiere de aspiratiile grupului din care face parte, fara a se sterge insa
diferentele individuale. Nivelul de aspiratie si cel de performanta pot sa fie ascendente,
performanta depasind aspiratia, realizandu-se autodepasirea. Caracterul autoreglator al activitatii
elevului este evidentiat de schimbarile nivelului de aspiratie in functie de modificarea
performantei scolare.

1.2. STENIA SI ASTENIA: OBOSEALA LA ELEVI

Kulcsar (1978) se mai referea si la stenia/astenia la elevi. Acestea pot sa influenteze reusita
scolara a elevilor. Cei foarte obositi sunt lenti, nu manifesta interes pentru activitate, la clasa
prefera sa stea linistiti in banca fara a se implica. Acasa comportametul lor este similar. Desi au
capacitati intelectuale, oboseala ii impiedica sa fie foarte motivati si activi.
La polul opus se situeaza elevii stenici. Acestia sunt energici, activi la clasa, se implica in diferite
activitati. Rezistenta la efort este ridicata, astfel incat pot sa faca fata cu usurinta solicitatilor
scolare si extrascolare.

1.3. STABILITATE-INSTABILITATE EMOTIONALA

H.J. Eysenck adauga o noua dimensiune cercetarilor lui Jung asupra tipului temperamental prin
introducerea factorului de „stabilitate/instabilitate” emotionala. Rolul acestora se vede in modul
in care un elev raspunde activitatilor scolare. Un elev instabil din punct de vedere emotional nu
se concentreaza pe durata lunga de timp, atentia sa fiind fluctuanta.
Instabilitatea isi are gradul sau de normalitate, pana la o anumita varsta, dar prin educatie, ea se
reduce in mod treptat, in functie de temperamentul fiecaruia. Socurile emotionale repetate,
suferite de copil in familie (familii dezorganizate, cu parinti alcoolici) duc insa la
permanentizarea si accentuarea acestei instabilitati.

1.4. CONFLICTE FAMILIALE SI TULBURARI AFECTIVE

Familia reprezinta nucleul social central in determinarea evolutiei unui individ. Familia
reprezinta „universul” afectiv, social si cultural al viitorului adult. Situatiile traite repetat si
intens de catre copil cristalizeaza trasaturile si coordonatele personalitatii. Convingerile fiecaruia
sunt invatate intai acasa, apoi si prin intermediul scolii, dar si interactiunea cu semenii. De aceea
exista familii care sunt aproape de copil, il sustin si se implica in viata scoalara a acestuia, dar si
familii care au un efect opus. O ambianta familiala tensionata, lipsa de afectiune dintre soti,
deseori insotita de vicii, de certuri si acte de violenta, determina un mediu nefavorabil dezvoltarii
normale a copilului. Din punct de vedere psihic si social acesti copii sunt traumatizati, ei intrand
in scoala fara achizitii elementare, ceea ce determina de cele mai multe ori esecul scolar.

1.5. INCREDEREA IN SINE SI AUTOREGLAREA

In reglarea activitatii scolare participa mecanisme intelectuale, dar si activitatea intelectuala
trebuie reglata. Capacitatea de autoreglare este o abilitate sintetica rezultata din confluenta
factorilor cognitivi, afectiv-motivationali si volitiv-caracteriali. Fara aceasta capacitate reusita
scolara ar sta sub semnul indoielii. Reglarea psihica are in general o functie adaptativa, iar
principala modalitate de formare este invatarea. De asemenea, controlul si reglarea psihica se
centreaza in jurul consiintei de sine. Autocontrolul si autoreglarea prezinta trasaturi specifice, in
functie de natura activitatii, prezentand diferente individuale si de varsta. De aceea, autoreglarea
adaptativa implica asimilarea factorilor externi cat si acomodarea personalitatii la acestia. Un alt
factor important, implicat in activitatea scolara este anxietatea.
1.6. ANXIETATEA
Studiile de specialitate au demonstrat ca cei mai multi copii dezvolta la varsta mica diverse
fobii. In conditii normale, in cazul unor familii suportive acestea se atenueaza in timp sau chiar
dispar. Unii copii insa, mai ales cei proveniti din familii cu parinti autoritari, pot sa ramana cu
aceste trasaturi care in timp sa se dezvolte in anxietati. Un rol similar il are si cadrul didactic de
la clasa. Acesta poate sa fie un factor anxios sau unul de suport si stimulare. Mai ales pentru
prescolarul care paseste in clasa I si traieste intens atat desprinderea de familie, cat si
indepartarea de un mod de invatare preponderent ludic catre unul mai putin atractiv centrat mai
mult pe activitati de invatare, este important sa intalneasca un cadru didactic care sa-l ajute sa
inlature starile anxioase pentru un succes scolar motivant si incurajator.
In general, anxietatea intensifica starile impulsului, fiind o potentiala sursa de motivatie, in
sensul energizarii procesului de invatare. In cazul unei invatari mecanice si a altor tipuri, mai
putin dificile, de invatare constienta, anxietatea actioneaza pozitiv. Ea poate sa devina inhibitoare
asupra unor teme mai complexe. Pe masura ce se dobandeste o anumita experienta, anxietatea isi
mai pierde din caracterul amenintator. Sarcina cadrului didactic consta in a ajuta copilul anxios
sa obtina succese scolare pentru a inlatura neincrederea in sine a acestuia. Ziemowit Wlodarski
identifica trei categorii in care pot fi incadrati numerosi alti factori care determina rezultatele
invatarii: particularitatile elevului; factori care caracterizeaza situatia de invatare; particularitatile
cadrului didactic.
In viziunea aceluiasi autor, elev este oricine, daca invata, indiferent de varsta si de conditiile in
care se desfasoara procesul invatarii. Deci elev este si copilul, care incepe sa vorbeasca si adultul
care-si perfectioneaza calificarea profesionala. In afara de acesti factori interni, exista si factorii
externi care influenteaza randamentul scolar.
Desi s-a mai prezentat influenta familiei, rolul acesteia este prea mare pentru a nu mai fi
amintita. Se spune ca familia reprezinta un fel de personalitate colectiva. Initiativa, fermitatea in
actiuni, curiozitatea sau spiritul obiectiv de autoevaluare depind de o serie de trasaturi pe care le
are familia in care traieste copilul. Parintii constituie miezul grupului familial, insa copilul nu
sufera doar influenta adultilor ci si a celorlalti copii (frati/surori,vecini,verisori etc.). Cercetarile
si faptele de viata au demonstrat ca majoritatea conflictelor dintre frati sunt determinate de
pozitia copilului in familie. Alt factor negativ venit din partea familiei este reprezentat de
dezacordul dintre cerere si oferta, unii parinti exagerand in cerintele fata de copii. Defectele
copilului nu reprezinta decat partea vizibila a unui conflict intre parinte si copil.

2. DIAGNOZA, PREVENTIA SI RECUPERAREA ESECULUI SCOLAR

In cadrul acestui capitol trebuie analizate atat probleme legate de metodele de diagnostic,
strategiile de preventie, cat si variabilele in evaluarea scolara si personalitatea profesorului.
Personalitatea profesorului se vor raporta la activitatea de invatare a elevului, deoarece
realizarile acestuia din urma depind de profesor si de personalitatea acestuia.

2. 1. PERSONALITATEA PROFESORULUI
Profesia de profesor este, in societatea contemporana, o meserie nu foarte solicitata, dar nici
evitata. Profesiunea intelectuala, respectata in general nu ofera celui care o practica putere,
influenta sau venituri foarte mari. Insa, in anumite situatii, confera satisfactii, alegerea
profesiunii de profesor, tinand mai mult de vocatie sau de continuitate in meserie.
In majoritatea statelor, aceasta profesie este cautata mai mult de femei, deoarece, se presupune,
ca acestea sunt mai capabile sa reliefeze dimensiunea expresiva si afectiva a acesteia (nu exista
studii propriu-zise in Romania care sa confirme acest lucru, ci sunt doar simple constatari). De
asemenea, partea financiara reprezinta un factor care indeparteaza barbatii. La partea financiara
se mai adauga si faptul ca meseria de profesor ofera o redusa perspectiva de cariera, presupunand
numai putine diferente intre debutanti si cei cu vechime si experienta.
Multe persoane considera clasa drept un loc in care elevul vine sa primeasca informatii si
cunostinte de la un profesor care le imparte in schimbul unui salariu. In realitate, insa, in clasa,
elevii si profesorii se intalnesc, fiecare din ei satisfacand nevoile celuilalt. Copilul are nevoie sa
primeasca, iar profesorul sa ofere. Modul in care reuseste el sa structureze sau sa organizeze
disciplina de invatare reprezinta un factor al eficientei sale. Personalitatea profesorului ar trebui
raportata la motivatia elevului deoarece unii profesori se dovedesc a fi mai capabili sa determine
motivatia elevului decat altii ce dispun aparent de aceleasi cunostinte si aptitudini.
Ziemowit Wlodarski a incercat sa raspunda la o serie de intrebari: ce insusiri trebuie sa
intruneasca profesorul pentru a realiza scopurile in mod eficient?, ce trasaturi caracterizeaza un
bun profesor?, care dintre trasaturi favorizeaza eficienta actiunilor sale?
Urmand firul acestor intrebari si studiind rezultatele mai multor cercetari, autorul ajunge la
urmatoarele concluzii: profesorii buni sunt cei care dispun de cunostinte solide reusind sa
starneasca interesul copiilor pentru materia predata; o alta insusire este reprezentata de interesul
manifestat de copii si tineri; interes ce se exprima prin tendinta de a stabili relatii cu acestia nu
numai in plan cognitiv; atitudinea unui bun profesor/educator trebuie sa considere tanarul un
adult in devenire; un bun educator, un bun profesor este bine sa fie activ, aceasta nevoie de a
actiona sa fie legata de priceperi corespunzatoare; unele dintre priceperi sunt legate de tactul
pedagogic si sensibilitatea pedagogica.
Un profesor drept este inconjurat cu respect, insa cand aceasta caracteristica lipseste, elevii
nedreptatiti nu-l mai accepta. Autoritatea profesorului este favorizata atat de atributele morale
inalte, de interesul si bunavointa manifestata fata de tineri, ci si de echilibrul emotional, de
experienta generala, de experienta de viata dar si de cunostintele profunde din domeniul
obiectului pe care il preda.
In afara acestor caracteristici, Davitz J. Si Ball S. mai adauga si faptul ca un bun profesor isi
respecta elevii, sesizeaza diferentele existente intre elevii fiecarui grup - intre baieti si fete - intre
copiii care invata lent si cei care invata repede. Aceasta trasatura il atrage pe copil, creand
impulsul afiliativ. Reprezinta identificarea cu profesorul, intr-un mod asemanator cu acea
identificare realizata cu parintii. Copilul doreste sa invete pentru a-i fi pe plac profesorului, daca
acesta corespunde rolului detinut de parinti. Alt tip de impuls, este impulsul de autoafirmare.
Rezultatele la invatatura, prin care se poate dobandi un anumit statut in societate trebuie sa fie
clar definite; procedeele de activitate sa fie bine organizate, iar conditiile sa fie, la randul lor,
create de un profesor cu un inalt grad de organizare personala. Impulsul cognitiv este stimulat de
profesorii capabili sa confere un sentiment al importantei. Cunostintele inseamna putere, iar
puterea atrage erori. De aceea un bun profesor este preocupat nu numai de intelectul copilului, ci
si de viata interioara a acestuia.
Rezumand, se poate observa ca variabilele legate de personalitatea profesorului sunt destul de
mult caracterizate prin caldura, ordine, efervescenta intelectuala si slujesc obtinerii celor mai
bune rezultate din partea copiilor.

2.2. PREVENIREA SI COMBATEREA ESECULUI SCOLAR

Esecul scolar poate fi de tip cognitiv - care se refera la nerealizarea de catre elevi a obiectivelor
pedagogice - dar poate fi si de tip necognitiv - care face referire la incapacitatea elevului de a
face fata si de a se adapta la exigentele scolii (Colectiv. Psihopedagogie: curs pentru I.D. Iasi:
Ed. Polirom, 1998)
Esecul scolar de tip cognitiv poate fi prognosticat prin nota scolara. Aceasta evalueaza achizitiile
si progresul elevului, dezvaluie dificultatile intampinate. Insa acest cadru de referinta este destul
de limitat, deoarece apare efectul “halo” (aprecierea se realizeaza prin extinderea unor calitati
secventiale la intreaga conduita a elevului) ca si, de multe ori, inconsecventa in notare.
Succesul/insuccesul unui elev in activitatea scolara ar putea fi destul de bine prognozat prin
studierea maturizarii sale psihice, pentru asimilarea si realizarea unor sarcini scolare. Inteligenta
scolara nu este o premisa unica pentru succesul scolar. Ea trebuie sa fie sustinuta de motivatie,
de relatiile dintre profesor si elev, de conditiile social-economice ale familiei etc. Evaluarea
corecta a esecului scolar depinde de persistenta si amploarea cu care acesta se manifesta. Astfel,
esecul poate avea un caracter episodic, dar el poate sa se extinda si sa capete un caracter
permanent, un caracter de durata. Din punctul de vedere al amplitudinii, esecul se poate
manifesta doar la anumite materii - amplitudine redusa - expresie a dezinteresului pentru ele sau
ca urmare a unui mod neinteresant de predare. Alta forma este esecul cu un caracter generalizat.
Elevul prezinta lacune grave in cunostinte, absenteaza nemotivat, manifesta dispret fata de
autoritatea scolara, iar in clasa perturba orele.
Esecul scolar este, in general, un fenomen subiectiv deoarece acest lucru depinde de nivelul de
aspiratii al fiecaruia: astfel nota 7, de exemplu, este perceputa de un elev mai slab dotat ca o nota
buna, pe cand un alt elev mai ambitios, o poate percepe ca un esec personal. Aspectul subiectiv
al esecului ii confera acestuia si un pronuntat caracter individual, deoarece el depinde atat de
factorii obiectivi externi, cat si de factorii interni, de modul particular in care elevul se percepe si
isi evalueaza rezultatele. Privind esecul din ambele perspective - obiective si subiective - se
poate cere ajustarea reciproca intre acesti doi factori, ce tin de aprecierea esecului scolar.
Problema prevenirii si inlaturarii esecului scolar reprezinta o problema ce framanta cadrele
didactice din toata lumea. Insa activitatea de inlaturare a esecului scolar este mai dificila decat
cea de tratare diferentiata a elevilor aflati in aceasta situatie. Printre metodele de prevenire a
esecului scolar este necesar sa se aminteasca urmatoarele :
- sporirea rolului invatamantului prescolar deoarece s-a constatat ca aproape jumatate din
esecurile manifestate in clasele primare si in cele gimnaziale s-au datorat diferentelor existente la
debutul scolaritatii;
- stabilirea unor relatii de parteneriat intre familie si scoala, pentru ca la multi elevi esecul
trebuie cautat mai intai in familie, aceasta reprezentand primul nucleu social si de invatare; de
aceea, parintii ar trebui sa acorde o mai mare atentie scolii, sa manifeste interes pentru studiile
copiilor lor, pentru pregatirea lor si pentru formarea profesionala; in acelasi timp familia este cea
care trebuie sa ofere primele modele culturale;
- sprijinirea materiala a scolii, care trebuie sa asigure resurse materiale si umane de calitate,
corespunzatoare unui invatamant de inalta calitate; programe scolare adecvate cerintelor unei
societati moderne; un climat scolar placut si atractiv;
- cadre didactice bine pregatite, atat in specialitate cat si in competente psihopedagogice, care sa
fie capabile sa determine capacitatile de invatare a fiecarui elev; sa stie sa stimuleze si sa
incurajeze copii; sa cunoasca modalitati de ajutorare a elevilor care intampina dificultati;
- proiectarea unor actiuni de orientare scolar-profesionale adecvate, astfel incat sa primeze si
interesele elevilor, dar si cererea de pe piata muncii.
Un rol important in obtinerea succesului scolar il are si sistemul de recompense/pedepse.
Plecandu-se de la mecanismul conditionarii operante, studiat de reprezentantii „scolii
comportamentaliste” (Thorndike sau Tolman) cu cat un comportament este urmat de recompensa
cu atat acel comportament se va repeta, acest fenomen putand sa se intample si invers,
comportamentele urmate de consecinte negative se vor manifesta, cel mai probabil, cu o
frecventa mai mica. Si acest sistem de oferire a recompenselor/pedepselor trebuie sa aiba un
moment optim, astfel incat masura adoptata sa aiba un efect maxim.
Pragul optimal evita extremele: pe de o parte supramotivarea; caracteristica persoanelor foarte
orgolioase, la care nivelul expectantelor este foarte ridicat, ceea ce poate sa prevada impunerea
unor obiective mai greu de atins; iar pe de alta parte submotivarea, proprie persoanelor care au o
incredere scazuta in propriile forte si care de teama unui esec isi stabilesc obiective mult sub
posibilitatile lor reale. Si intr-un caz si in altul, ambele extreme, sunt periculoase pentru elevi;
dorintele exagerate sunt urmate, aproape in mod sigur, de esec, si implicit de puternice deceptii
care vor influenta in mod negativ activitatea viitoare; de asemenea, nici mentinerea unui nivel
scazut al dorintelor nu este benefic, deoarece aceasta este echivalenta cu stagnarea activitatii si
cu scaderea performantelor.
Posibilitatile de prevenire si de inlaturare a esecului scolar depind si de atitudinile de asteptare
ale profesorilor si ale parintilor in raport cu elevii. Pot aparea subsolicitatea, prin nefolosirea
intregilor capacitati ale elevului, asa cum poate sa apara si suprasolicitarea. Suprasolicitarea
poate sa genereze stari subiective penibile, specifice unei oboseli cronice. Ambele forme
determina insatisfactii, oboseala psihica si sentimente de inferioritate.
Acestea pot sa fie prevenite sau stopate, prin masuri de igiena scolara si mentala, precum si prin
protejarea afectiva a elevului. Necesara este si indrumarea acestuia pentru o organizare cat mai
eficienta a timpului, atat cel pentru invatat, cat si cel destinat activitatilor recreative.
Din pacate sistemul de invatamant de la noi din tara, nu invata copilul „cum sa invete”, ci-l
obliga sa devina un fel de robot, care trebuie sa retina cat mai multa informatie.
Cel mai bine ar fi, pentru a preveni esecul scolar, sa se restructureze programele scolare, care au
devenit o povara, nu numai pentru copii, ci si pentru profesori. Numarul mare de notiuni
depaseste capacitatile de retinere ale unui copil: Si nu este vorba doar de numarul mare de
notiuni, ci si de gama diversa de domenii pe care trebuie sa o strabata un elev din clasele mici
pana in clasa a VIII-a si apoi mai departe pana in clasele de liceu.

BIBLIOGRAFIE

Ausubel , D.; Robinson , F. Invatarea in scoala. Bucuresti: E.D.P., 1981.

Davitz si Ball. Psihologia procesului educational. Bucuresti: E.D.P., 1987.
Elliott, St.; Travers, J. „Educational Psychology”. McGraw and Hill, 2000.
Ienistea, O. Dificultatile la invatatura” Iasi: Ed. Medicala, 1981.
Kulcsar, T. Factorii psihologici ai reusitei scolare . Bucuresti: E.D.P., 1978.
Osterrith, P. Introducere in psihologia copilului. Bucuresti: E.D.P., 1976.
Rudica, T. Pihopedagogie curs pt. .D.„ cap. „Devierile comportamentale ale elevilor si
combaterea lor. Iasi: Ed.Polirom, 1988.
Verza, E. Psihologia varstelor. Bucuresti: Ed. Prohumanitate, 2000.
Wlodarski, Z. Legitatile psihologice ale invatarii si predarii. Bucuresti: E.D.P., 1980.
***Colectiv. Psihopedagogie: curs pentru I.D. Iasi: Ed. Polirom, 1998.

Autor: Anca Urduzan