SADHANA NISARGADATTA

Pradeep Apte

1
SADHANA

NISARGADATTA

Pradeep Apte

Traducere în limba română: Damema Ro

2
Introducere

Gurul meu Sri Nisargadatta Maharaj a subliniat întotdeauna necesitatea de a face

sadhana (practica) pentru a ne realiza adevărata noastră natură. De-a lungul întregii serii de
dialoguri, el ne-a dat instrucțiuni foarte clare despre cum să facem sadhana (practica) și ce-a
experimentat el în acest proces. Tot ce-a spus pe această temă este împrăștiat în cele zece
cărți (vezi referințele) care formează o mare parte din dialogurile sale disponibile în formă
tipărită.

Cei mai mulți cititori au privit sadhana (practica) ca pe un demers în doi pași:
1. «Rămânerea în „Eu sunt”»
2. «Transcenderea lui „Eu sunt” »

Trebuie înțeles foarte clar că ce descrie el pare a fi o metodă în doi pași, dar de fapt nu-i
decât unul singur. Această divizare a fost creată numai de dragul înțelegerii. Este la fel ca-n
cazul vani sau vorbire, care-i una singură, dar de dragul înțelegerii ea a fost divizată în patru:
vaikhari (cuvânt rostit), madhyama (gând sau cuvânt tangibil), pashayanti (cuvânt formativ
sau intangibil) și para (fără cuvânt). Așadar, ori de câte ori vorbim trebuie să ne amintim că-
s implicate toate aceste patru diviziuni și că ele funcționează ca o singură unitate. De fapt,
Sri Nisargadatta Maharaj a folosit expresia vani sau vorbire în ordine inversă (de la vaikhari
la para) pentru a trece dincolo.

Ideea din spatele prezentei compilații a fost de a clasifica ceea ce Maharaj a spus de-a
lungul dialogurilor sale în modul celor doi pași. Astfel, începem cu «Rămânerea în „Eu
sunt”», iar pe la jumătatea drumului, trecem la «Transcenderea lui „Eu sunt”». S-a menținut
continuitatea ca să pară doar un singur pas, ceea ce de fapt și este.

Un alt motiv pentru care-am pregătit această compilație a fost faptul că întotdeauna am
simțit că nu există doar un singur text care să descrie sadhana (practica) prescrisă de
Maharaj. Lucrarea de față este o încercare de a satisface această nevoie, și ce mod mai bun
ar putea fi altul decât să folosesc doar cuvintele lui Maharaj?! Textul cu caractere italice îmi
aparține, în timp ce restul sunt cuvintele lui Maharaj. Am recurs la modificări și concatenări
minore pentru a menține lizibilitatea fără a schimba sensul mesajului.

Sper că adepții lui Sri Nisargadatta Maharaj și ai învățăturilor sale vor beneficia de
această compilație și o vor folosi ca instrument pentru sadhana (practica) lor.

Pradeep Apte
11 decembrie 2010
(aptep@yahoo.com)

3
 Sadhana Nisargadatta

Dedicată Gurului meu Sri Nisargadatta Maharaj

1. Trebuie să înțelegi sentimentul tău de „a fi”, de „prezență” sau sentimentul „Eu sunt”, sentiment pe
care-l poți numi și conștiință sau conștiență în sensul de puritate absolută. Cel mai bun mod de a face acest
lucru este să te întorci în timp și să încerci să-ți aduci aminte momentul când ai ajuns pentru prima să știi
că „ești” sau „Eu sunt”, ceea ce de obicei se petrece cam în jurul vârstei de trei ani.

2. De ce să-ncerci să-ți amintești? Fiindcă atunci când sentimentul „Eu sunt” a apărut pentru prima dată,
el era în puritatea sa absolută, lipsit de cuvinte și n-avea niciun fel de adjuvant.

3. Această fază de a trăi cu sentimentul imaculat de „a fi pur și simplu” sau „Eu sunt” fără cuvinte
continuă o perioadă de timp, iar apoi, treptat, începe contaminarea lui. Aceasta declanșează procesul pe
care-l numim „condiționare” și care te sculptează într-un individ ce trăiește în lume sub un anumit set de
circumstanțe.

4. Pe măsură ce crești și devii adult, povara tuturor acestor adaosuri post „Eu sunt” sau contaminanți
devin atât de grele, încât „Eu sunt” pur original este complet uitat și pierdut. „Eu sunt” în puritatea sa
absolută este chiar acum cu tine, doar că tu nu ești capabil să-l observi sau să-l prinzi.

5. Dacă nu ești în stare să-ți amintești momentul în care pentru prima dată ai ajuns să știi că „ești” sau
„Eu sunt”, atunci poți încerca să observi doar momentul în care te trezești dimineața din somn. Acest lucru
va cere un oarecare efort, fiindcă atunci când abia te-ai trezit din som, mișcarea „Sunt acest corp numit
așa și așa în lume, trebuie să fac asta sau aia...” este atât de rapidă, încât nu reușești să-i acorzi atenție lui
„Eu sunt” pur.

6. Prima poate fi numită abordarea „amintirii din copilărie”, pe când cea de a doua poate fi numită
abordarea „trezirii din somn”. Poți folosi oricare metodă ți se potrivește cel mai bine ori pe amândouă,
ideea este să te apropii de „Eu sunt” în puritatea sa absolută.

7. Fiecare cuvânt al Gurului reflectă înțelepciunea sa uimitoare și întrebările pe care le pune aspirantului
sunt de o natură extrem de profundă. Orice spune sau întreabă el este încărcat cu instrucțiuni pe care
trebuie să le urmăm.

8. Efortul Gurului este să te facă să-nțelegi și să realizezi puritate absolută a lui „Eu sunt”, găsind
răspunsuri la întrebări de genul: „Când ai ajuns pentru prima dată să știi că „ești”? Sau „poate exista
sentimentul de „Eu sunt” fără să existe cineva sau ceva?” Ambele te conduc la „Eu sunt” în sensul său de
puritate absolută.

9. Afirmațiile Gurului care te conduc la „Eu sunt” pur sunt că: sentimentul „Eu sunt” este întotdeauna cu
tine, numai că tu i-ai atașat toate lucrurile (contaminanți) - corp, sentimente, gânduri, idei, posesiuni etc.;
toate aceste autoidentificări sunt înșelătoare și din cauza lor tu te consideri a fi ceea ce nu ești.

10. Gurul ne recomandă în mod repetat sadhana (practica) de a rămâne în continuare în „Eu sunt”:
Sentimentul de a fi, de „Eu sunt”, este primul care apare. Întreabă-te de unde vine sau pur și simplu
privește-l liniștit. Atunci când mintea rămâne în „Eu sunt” fără ca ea să se miște, tu intri într-o stare ce nu
poate fi verbalizată, dar care poate fi experimentată. Tot ce trebuie să faci este să-ncerci și să tot încerci.

4
11. Fii convins că tot ce poți spune cu adevărat despre tine însuți este „Eu sunt”; analizează bine asta,
fiindcă toate definițiile se aplică doar corpului tău și expresiilor lui. Prin convingerea că numai „Eu sunt”
există, obsesia ta cu privire la corp va dispărea.

12. Convingerea că singura afirmație veridică despre mine este „Eu sunt” va veni prin seriozitate, căutare,
introspecție și chestionare zilnică, oră de oră, dăruindu-ți întreaga viață acestei descoperiri.

13. Refuză toate gândurile, cu excepția unuia singur, „Eu sunt”. La început mintea se va răzvrăti, dar cu
exercițiu, răbdare și perseverență, ea va ceda și va menține liniștea. Odată ce te-ai liniștit, lucrurile vor
începe să se întâmple spontan și destul de natural, fără nicio intervenție din partea ta.

14. De ce nu te întorci cu spatele la toate experiențele tale și te uiți la cel care le trăiește? Trebuie să înțelegi
întreaga semnificație a singurei afirmații adevărate pe care-o poți face: „Eu sunt”. Doar „Eu sunt”, asta-i tot!
(fără adaosuri, fără accesorii).

15. Doar păstrează în minte sentimentul „Eu sunt”, cufundă-te în el până când mintea ta și sentimentul devin
una. Prin încercări repetate vei da de echilibrul corect dintre atenție și afecțiune, iar mintea ta va fi ferm
stabilizată în gândul-sentiment „Eu sunt”.

16. Amintește-ți mereu că indiferent ce gândești, spui sau faci, acest sentiment de ființă imuabilă și
afectuoasă rămâne ca fundalul mereu prezent al minții, gândul-seniment „Eu sunt”.

17. Nu-ți bate capul cu nimic din ceea ce vrei, gândești sau faci; stai doar în gândul-sentiment „Eu sunt”,
concentrându-te ferm pe „Eu sunt”. În clipa-n care deviezi, amintește-ți că tot ce-i perceptibil și conceptibil
este trecător și că doar „Eu sunt” durează.

18. Eu am avut încredere în Gurul meu, el mi-a spus să mă concentrez pe „Eu sunt” și așa am făcut. El mi-a
mai spus că sunt dincolo de tot ce-i perceptibil și imaginabil și l-am crezut. Deși a trebuit să muncesc ca să-
mi întrețin familia, mi-am dat inima și sufletul, întreaga atenție și tot timpul meu liber pentru sadhana
(practica).

19. Stabilizează-te ferm în conștiința „Eu sunt”. Aceasta-i începutul, dar și sfârșitul tuturor eforturilor. Poți
alege orice cale ți se potrivește, dar în cele din urmă seriozitatea ta este cea care-ți va determina rata
progresului. Ca urmare a credinței și seriozității mele, eu mi-am realizat Swarupa (Sinele) în trei ani.

20. Pentru a ști ce ești, tu trebuie mai întâi să afli ce nu ești și pentru asta-i necesar să te urmărești cu atenție,
respingând tot ce nu se potrivește cu „Eu sunt”. Ideile: „m-am nascut într-un anumit loc și într-un anumit
moment, din părinții mei și acum sunt așa și așa, locuiesc la, sunt căsătorit cu, sunt tatăl lui, sunt angajat la
etc.” nu sunt inerente sentimentului „Eu sunt”. Atitudinea noastră obișnuită este „Eu sunt aceasta” sau „Eu
sunt aceea”.

21. Separă cu consecvență și perseverență pe „Eu sunt” de „aceasta” sau „aceea” și încearcă să simți ce
înseamnă să fii, doar să fii, fără „aceasta” sau „aceea”. Cu cât mai clar înțelegi că la nivelul minții tu poți fi
descris doar în termeni negativi, cu atât mai repede vei ajunge la finalul căutării tale și-ți realizezi ființa
nelimitată.

22. Înțelege bine că fără „Eu sunt” nu există nimic. Toată cunoașterea se referă la „Eu sunt”. Ideile false
despre „Eu sunt” duc la robie, cunoașterea corectă duce la libertate și fericire.

23. Vezi doar că sentimentul „Eu sunt” este chiar al tău. Nu te poți despărți de el, dar îl poți transmite la
orice, ca atunci când spui: „Eu sunt tânăr, sunt bogat„ etc. Dar ține minte mereu că toate aceste
autoidentificări sunt vădit false și că ele-s cauza robiei.

5
24. Renunță la toate întrebările, cu excepția uneia: „Cine sunt eu?”. La urma urmei, singurul fapt de care ești
sigur este că „ești”. „Eu sunt” este sigur, „Eu sunt acest lucru” nu este. Străduiește-te să afli ce ești tu în
realitate.

25. Ceea ce tu iubești acum și cel mai mult este „Eu sunt”. Dăruiește-ți inima și mintea lui „Eu sunt”. Nu te
gândi la nimic altceva. Acest lucru, atunci când nu necesită efort și este natural, este cea mai înaltă stare. În
ea, iubirea însăși este iubitul și iubita.

26. Cufundă-te adânc în tine însuți și ține-te de „Eu sunt”. Concentrându-ți mintea pe „Eu sunt”, sentimentul
că „Eu sunt așa și așa” se dizolvă. Rămâne „Eu sunt doar un martor”, ca mai apoi și el să se cufunde în „Eu
sunt totul”. După aceea totul devine „Unul”, indivizibilul, eternul.

27. Agăță-te de singurul lucru care contează, ține-te de „Eu sunt” și renunță la toate celelalte, aceasta-i
sadhana (practica). Concentrarea asupra lui „Eu sunt” este o formă de atenție. Acordă atenția ta individuală
și nemijlocită celui mai important lucru din viața ta, tu însuți.

28. Sfatul meu pentru tine este unul foarte simplu: amintește-ți doar de tine însuți, „Eu sunt” și asta-i destul
ca să-ți vindeci mintea și să treci dincolo. Ai doar puțină încredere!

29. Sadhana (practica) constă în a-ți reaminti cu putere de „ființa” ta pură, de a nu fi nimic anume, de a nu fi
o sumă de particularități, de a nu fi nici măcar totalitatea tuturor particularităților care alcătuiesc un univers.
Este corect să spui „Eu sunt”, dar să spui „Eu sunt aceasta” sau „Eu sunt aceea” este un semn că nu te
întrebi, că nu examinezi, este un semn de slăbiciune sau letargie mentală.

30. Rămâi cu „Eu sunt” și respinge orice altceva. Fii mulțumit cu ceea ce ești sigur, iar singurul lucru de
care poți fi sigur este „Eu sunt”. Aceasta este Yoga.

31. Atunci când repet „Eu sunt, Eu sunt”, nu fac decât să afirm și să reafirm un adevăr mereu prezent. Te
obosesc cuvintele mele pentru că nu vezi trăirea adevărului viu din spatele lor. Ia contact cu el și atunci vei
găsi sensul deplin al cuvintelor și al tăcerii, al ambelor.

32. Renunță la toate ideile despre tine însuți și fii pur și simplu. Încetează să-ți mai folosești mintea și vezi
apoi ce se întâmplă. Fă numai asta în mod temeinic. Asta-i tot! Amintirea de sine, conștientizarea lui „Eu
sunt” îl maturizează pe om rapid și puternic.

33. Vezi clar că sentimentul tău „Eu sunt”, care pare a fi în lume, nu este din lume. Odată ce realizezi că
lumea-i propria ta proiecție, tu ești liber de ea. Nu-i nevoie să te eliberezi de o lume care nu există decât în
imaginația ta!

34. În prezent tu ai amestecat ființa ta sau pe „Eu sunt” cu trăirea, dar trebuie s-o separi din învălmășeala de
experiențe. Odată ce-ai cunoscut „ființa” pură sau pe „Eu sunt” fără să fii „aceasta” sau „aceea”, o vei
discerne printre experiențe și nu vei mai fi indus în eroare de nume și forme.

35. Gurul meu mi-a spus să mă agăț cu tenacitate de sentimentul „Eu sunt” și să nu mă abat de la el nici
măcar o clipă. Am făcut tot ce-am putut ca să-i urmez sfatul și, într-un timp relativ scurt, am realizat
adevărul învățăturii sale. Tot ce-am făcut a fost să-mi amintesc în mod constant învățătura, chipul și
cuvintele sale. Acest lucru mi-a adus sfârșitul minții. În liniștea minții, m-am văzut așa cum eram, fără
legături.

36. Trebuie să înțelegi că această căutare a realității, a lui Dumnezeu, a Gurului și căutarea Sinelui sunt unul
și același lucru; când unu-i găsit, toate-s găsite. Când „Eu sunt” și „Dumnezeu este” devin de nedespărțit, tu
vei ști fără îndoială că „Dumnezeu este” pentru că „Eu sunt” și „Eu sunt” pentru că „Dumnezeu este”. Cele
două una sunt.

6
37. Întoarce-te la starea de ființă pură, în care „Eu sunt” este încă în puritatea sa, mai înainte să fie
contaminat cu „Eu sunt aceasta” sau „Eu sunt aceea”. Povara ta-i realizată din identificări false.
Abandonează-le pe toate.

38. Eu am urmat pur și simplu instrucțiunile Gurului meu, care-au fost să-mi concentrez mintea pe ființa
pură „Eu sunt” și să rămân în ea. Obișnuiam să stau ore în șir fără să am nimic altceva în minte decât pe „Eu
sunt” și în curând pacea, bucuria și o profundă iubire atotcuprinzătoare au devenit starea mea normală. În ea
totul a dispărut - eu însumi, Gurul meu, viața pe care-o trăiam, lumea din jurul meu. A rămas doar pacea și o
liniște insondabilă.

39. Acordă toată atenția nivelului la care „Eu sunt” este veșnic prezent. În curând vei realiza că pacea și
fericirea sunt în însăși natura ta și că doar căutarea lor prin anumite canale particulare este cea care
deranjează. Evită perturbarea, asta-i tot.

40. Pentru început, ai încredere în mine, ai încredere în Guru. Asta-ți permite să faci primul pas. După
aceea, încrederea ta-i justificată de propria ta experiență. Când eu îți spun să-ți amintești tot timpul de „Eu
sunt”, vreau să spun să te întorci la el în mod repetat. Nu un gând anume poate fi starea naturală a minții, ci
doar tăcerea. Fiecare experiență are loc pe un fundal de tăcere.

41. Gurul meu mi-a spus: «Tu nu ești ceea ce crezi că ești. Află ce ești. Urmărește sentimentul „Eu sunt”,
găsește-ți adevăratul Sine!» L-am ascultat pentru c-am avut încredere în el și am făcut tot ce mi-a spus. Tot
timpul meu liber mi-l petreceam privindu-mă în tăcere. Și ce diferență a făcut asta! Și cât de repede! Mi-a
luat doar trei ani ca să-mi realizez adevărata mea natură.

42. Ai încredere în Guru, așa cum am avut eu. Gurul meu mi-a ordonat să mă ocup de sentimentul „Eu sunt”
și să nu acord atenție la nimic altceva. M-am supus pur și simplu. N-am urmat niciun curs de respirație sau
meditație și nici studiul scripturilor.

43. Orice se întâmplă, doar întoarce-ți atenția de la acel lucru și rămâi în sentimentul „Eu sunt”. Pare ceva
simplu și chiar imatur, dar funcționează! Respectarea învățăturii Gurului este un solvent puternic al tuturor
dorințelor și temerilor.

44. Dăruiește-ți inima și mintea meditației asupra lui „Eu sunt”: ce este, cum este, care-i sursa sa, viața sa,
sensul său. Este foarte asemănător cu săparea unei fântâni. Respingi tot ce nu-i apă, până când ajungi la
izvorul dătător de viață.

45. Privește-te în mod constant și asta-i suficient. Ușa care te închide înăuntru este totodată ușa care te lasă
în afară. „Eu sunt” este ușa. Rămâi lângă ea până când se deschide. De fapt, ea-i deschisă, doar că tu nu te
afli în fața ei.

46. Am fost învățat s-acord atenție sentimentului meu „Eu sunt” și-am constatat că-i ceva extrem de
eficient. Prin urmare, eu pot vorbi despre el cu deplină siguranță.

47. Faptul că insiști asupra lui „Eu sunt” va crea în curând o altă șansă, fiindcă atitudinea atrage
oportunitatea. Tot ce știi este de mâna a doua, numai „Eu sunt” este de primă mână și el n-are nevoie de
dovezi. Rămâi cu el.

48. Atenția lui „Eu sunt” este prezentă mereu în starea de veghe, dar noi nu suntem treji ca s-o urmărim. Nu
există nicio altă atenție care să fie urmărită. Ai grijă cu această atenție „Eu sunt”.

49. Concentrează-ți toată atenția asupra lui „Eu sunt”, fără să-i dai corpului nimic din ea. Nu-ți lăsa atenția
să se abată de la cunoașterea ființei, „Eu sunt”. Continuă să-l cunoști pe acel „Eu sunt” și prin această
insistență vei cunoaște starea pe care dorești s-o atingi.

7
50. Îmbrățișez toți atomii universului cu sentimentul că toți au intrat în mine sub forma cunoașterii „Eu
sunt”. Chiar nucleul de bază al tuturor atomilor este pătruns de această cunoaștere „Eu sunt”.

51. Trebuie să meditezi asupra lui „Eu sunt” fără să te agăți de corp și minte. În timp ce faci asta, adu-ți
aminte și că „Eu n-am frică, sunt dincolo de ea!”. Îți spun că frica se va diminua treptat și va dispărea
complet, pentru că așa spun eu! Medicamentul pentru frică este cuvântul meu.

52. Tu știi că stai aici așezat. Fii atent doar la această cunoaștere. Fii doar în ființa ta. Această cunoaștere
„Eu sunt” a creat tot universul. Ține-te de ea și nu mai trebuie să faci nimic altceva.

53. Nu te implica în nimic, rămâi în conștiința „Eu sunt” și nu-i mai da curs niciunui chef intelectual.
Cunoașterea „Eu sunt” îi spune cunoașterii despre ea însăși numai lui „Eu sunt”.

54. Nu-i da drumul sentimentului „Eu sunt”. Nu polua această stare prin menținerea simțul corpului. Tu te
îngrijorezi din cauza intelectului, dar trebuie doar să continui cu credință să fii în acel „Eu sunt”. N-ai nimic
altceva de făcut. E posibil să ratezi acest privilegiu dacă încerci să folosești intelectul. Lasă-l să se întâmple
pur și simplu.

55. Stabilizează-te necondiționat în cunoașterea „Eu sunt” și după aceea nu mai ești un individ. În starea
manifestată nu se pune problema să faci ceva, fiindcă tu nu mai ești un individ.

56. Primul tău pas este ființarea. Îmbrățișează cunoașterea „Eu sunt”, fii asta. Ființa ta a apărut spontan, fără
să știi. Tu nu știi în mod conștient că „acum urmează să fiu”; numai duă formarea conștiinței, știi că „ești”
(cunoașterea „Eu sunt”).

57. Tu ai cunoașterea „Eu sunt” fără să faci nimic. Curajul imens, eroismul și convingerea că „ești”, adică
Ishwara (Dumnezeu), tu ești acela. Eu îți dau instrucțiuni cu privire la „ființa ta fără început”, însă tu preferi
să fii acea formă de maimuță. Nu ești pregătit să părăsești această formă.

58. Dacă vrei să-ți amintești de mine și dacă ai nutrești iubire pentru mine, atunci adu-ți aminte de acest
principiu „Eu sunt” și nu fă nimic fără comanda sau indicația lui.

59. Odată ce înțelegi că tu ești numai acel „Eu sunt” și nu această formă încătușată, nu mai e necesară nicio
eliberare, fiindcă asta-i eliberarea!

60. Trebuie să menții această cunoaștere „Eu sunt” în ordinea corectă. „Eu sunt” este instrumentul prin care
tu obții întreaga cunoaștere. Venerează-l pe „Eu sunt”, îndepărtând toate falsificările, murdăriile. Chiar acea
cunoaștere indică întreaga murdăria impusă asupra ei. Nici măcar spațiul nu-i la fel de pur precum
cunoașterea „Eu sunt”.

61. Abandonează-te lui „Eu sunt”. Stabilizează-te în el. Dacă nu faci asta, tocmai conceptele vor fi foarte
periculoase pentru tine și ele te vor sugruma până la moarte.

62. Rămâi în „Eu sunt”, asta-i cea mai simplă metodă. Tu știi că ești, deci doar fii acolo. Cunoașterea „Eu
sunt” este chiar sursa întregii energii, a tuturor zeilor, a tuturor tipurilor de cunoaștere.

63. Fii una cu cunoașterea „Eu sunt”, sursa sensibilității, ființa însăși. Dacă ești în căutarea acelei păci care-i
neprețuită, ea nu poate fi găsită decât stabilizându-te în conștiință c-o convingere fermă. Prin convingere eu
înțeleg să nu te îndoiești nicicând, să fii ferm, de neclintit, niciodată șovăietor – tu ai acest tip de convingere
în ființa ta.

64. Amintește-ți de cunoașterea „Eu sunt”. Numai ea singură pătrunde totul. Doar fii și renunță la restul.
Dacă n-ai această cunoaștere, cine va căuta? Tu trebuie să fii și numai după aceea poate începe căutarea.

8
65. Atunci când te trezești dimineața, pune mâna pe cunoașterea „Eu sunt” fără cuvinte. Rămânerea în
cunoașterea de Sine nu-i doar o simplă cunoaștere intelectuală. Tu trebuie să fii asta și nu trebuie să te
îndepărtezi niciun pic de ea. Rămâi ferm!

66. Șezi liniștit fiind una cu cunoașterea „Eu sunt” și mai apoi tu nu mai ești preocupat de lume sau de ce se-
ntâmplă în lume. Atunci când nu ești conștient de existența corpului, experiențele nu mai sunt înregistrate.

67. Venerează cunoașterea „Eu sunt” ca pe Dumnezeu, ca pe Gurul tău. Cunoașterea „Eu sunt” este Gurul
tău, fii în ea. Acest obicei de-a te considera a fi un trup a influențat prea prea multă lume!

68. Fiecare dintre voi trebuie să spună „Eu sunt” și să-l realizeze. Nu spune „Eu sunt aceasta” sau „Eu sunt
aceea”. Agață-te doar de tine însuți, tu „ești”, deci doar „fii”. Tu „știi că ești” în mod spontan, deci rămâi
acolo!

69. Trebuie să-ți amintești în permanență că această cunoaștere „Eu sunt” înseamnă cunoașterea tuturor
zeilor, a tuturor Vedelor, ea este Brahman. În acest proces de reamintire, dacă trupul ar trebuie să sucombe,
atunci acea conștiință va fi cu siguranță cea mai înaltă.

70. Mai întâi a apărut cunoașterea „Eu sunt” , iar mai târziu tu ai îmbrățișat corpul. Ține-te doar de „Eu
sunt” și nu pune întrebări. Ai ajuns să te cunoști pe tine însuți, „Eu sunt”; să rămâi în asta este Bhakti
(devoțiune).

71. Ținându-te de cunoașterea „Eu sunt”, în tine se va ivi izvorul cunoașterii, dezvăluind misterul
universului. Conștiința este sentimentul de cunoaștere „Eu sunt” fără cuvinte și ea a apărut în mod neștiut și
nesolicitat. Numai în domeniul cunoașterii „Eu sunt” poate exista o experiență și-o lume.

72. Trebuie să rămâi pe loc la sursa creației tale, la începutul cunoașterii „Eu sunt”. Dacă nu reușești acest
lucru, atunci vei fi încurcat în lanțurile făurite de mintea ta și te vei încurca în cele ale celorlalți.

73. A rămâne în cunoașterea „Eu sunt” este adevărata ta religie și este prin înțelegerea cunoașterii „Eu
sunt”, atma-jnana (cunoașterea de Sine), adică tu-l vei recunoaște pe Atman (Sinele).

74. Înțelege că așa cum spațiul este atotpătrunzător, la fel este și cunoașterea „Eu sunt” tot
atotpătrunzătoare, nelimitată și infinită. Cât de ciudat este faptul că Principiul Suprem este tratat ca și cum el
ar fi un corp! Toată suferința se datorează acestei identități greșite. Dacă-i acorzi cea mai mare onoare ce i
se cuvine, nu vei mai trece nici prin suferință, nici prin moarte.

75. Sta în meditație profundă, cu sentimentul de a fi total infuzat numai cu această cunoaștere„Eu sunt”.
Atunci ți se va dezvălui intuitiv cum și de ce a apărut sentimentul tău „Eu sunt”. Conștiința, ființa, „știu că
sunt”, toate sunt același lucru, anterior emanației oricărui cuvânt.

76. Ce-i meditația? Meditația nu este acest corp-minte care meditează ca individ, ci este această cunoaștere
„Eu sunt”, această conștiință care meditează asupra ei însăși. După aceea ea-și va dezvălui propriul înțeles.

77. Nu te concentra asupra corpului, pentru că din cauza trupului tu te numești bărbat sau femeie. Doar
agață-te de cunoașterea „Eu sunt”, fără simțul corpului, dincolo de nume, formă sau scop.

78. Trebuie să ai convingerea fermă că „Eu sunt” este doar acel „Eu sunt” fără forma corp-minte -
cunoașterea „Eu sunt” în puritatea sa absolută. Nu există tehnici în afară de convingerea fermă că „Eu sunt”
înseamnă doar „Eu sunt”.

79. Convingerea că numai „Eu sunt” poate fi întărită prin meditație. Meditația înseamnă cunoașterea „Eu
sunt” rămânând în cunoașterea „Eu sunt”, adică cunoașterea „Eu sunt” meditând asupra ei însăși și nu
asupra a altceva.
9
80. Atunci când te așezi pentru meditație, primul lucru ce trebuie făcut este să înțelegi că nu această
identificare a corpului este cea care stă în meditație, ci această cunoaștere „Eu sunt”, această conștiință care
stă în meditație și meditează asupra ei însăși.

81. Meditația cu înțelegerea faptului că această cunoaștere „Eu sunt” meditează asupra ei însăși face
lucrurile mai ușoare. Atunci când cunoașterea „Eu sunt” sau prezența conștientă se contopește în ea însăși,
rezultă starea de samadhi. Acesta-i sentimentul conceptual că „Eu sunt” sau „Eu exist” dispare și se
contopește în ființa în sine.

82. În acest corp este prezentă conștiința sau cunoașterea „Eu sunt”, așa cum o numesc eu. Tu ar trebui să te
identifici cu această cunoaștere „Eu sunt”, ea este singurul tău capital, așa că ține-te de el, meditează la el și
lasă-l să dezvăluie orice cunoaștere ce trebuie revelată.

83. După ce ți s-a confirmat că tu nu ești corpul, trebuie să meditezi identificându-te cu cunoașterea „Eu
sunt”. Trebuie să locuiești numai în această cunoaștere „Eu sunt” fără cuvinte, stabilizându-te acolo. Orice
îndoială pe care-o ai îți va fi clarificată chiar de această cunoaștere.

84. Uită totul despre disciplinele fizice în această privință. Eu îți vorbesc despre principiul lăuntric „Eu
sunt”, cunoașterea că „ești”, că trebuie „să fii” asta. Doar fii asta, stai doar cu această cunoaștere „Eu sunt”.

85. Tu știi că stai așezat aici, știi că „ești”. Ai nevoie de vreun efort special ca să te ții de acel „tu ești”? Știi
că „ești”. Rămâi doar în asta. Principiul „Eu sunt” fără cuvinte este chiar Dumnezeul tuturor.

86. Trebuie să te ții de jurământul că tu nu ești corpul, ci numai principiul lăuntric „Eu sunt”. Dacă te
identifici cu trupul, trebuie să te desprinzi de o astfel de identitate, s-o sacrifici. Adevărata ta identitate n-are
nici corp și nici gând. Iar acel Sine - cunoașterea spontană „Eu sunt” - este ceea ce ești tu. Tu. Întrucât
Sinele nu-i corpul, Sinele nu-i nici bărbat, nici femeie.

87. Trebuie să rămâi doar în această cunoaștere „Eu sunt” cu o fermă convingere, fiind lipsit de simțul corp-
minte, doar „Eu sunt”. Dacă rămâi acolo, la timpul potrivit ea se va maturiza și-ți va dezvălui toată
cunoașterea, așa că nu va mai fi nevoie să mergi la altcineva.

88. Pentru pacea veșnică tu trebuie să locuiești în tine însuți, să știi cum a apărut această atingere a lui „Eu
sunt”. Toate celelalte cunoștințe nu-ți sunt de niciun folos în acest sens.

89. Odată ce-ai înțeles că „Eu sunt” este pur și simplu „Eu sunt” fără formă și nu acea formă corporală
înlănțuită, nu mai este nevoie de eliberare. A fi stabilizat în acea ființare fără nume și formă este eliberarea!

90. Trebuie să rămâi în acea ființă sau în acel „Eu sunt” cu o credință fermă, fără a avea nicio identificare cu
corpul, personalitatea, numele și forma. Va dura ceva timp pentru ca această convingere să se înrădăcineze,
dar stăruie cu îndârjire.

91. Insistă asupra principiului „Eu sunt” un timp destul de îndelungat. Consideră că tu ești „Acela”. „Acela”
înseamnă nicio formă, niciun scop. Tot ce vezi aparține numai „Aceluia”, lui „știu că sunt”-ul tău. În mod
spontan, „ El Este”! Tu ești „Acel” principiu. Nu încerca să-l descoperi cu intelectul tău. Doar observă-l și
acceptă-l așa cum este el.

92. Încearcă doar să fii „Eu sunt” fără efort sau concentrare. Când „sunt”, eu „știu că sunt”, deci ființa-i
automat acolo. Orice „ești” fără să faci niciun efort, fii acolo. Nu încerca să-l interpretezi pe „știu că sunt”.

93. Doar fii în acel principiu „Eu sunt”. Pentru asta nu există discipline. „Eu sunt” în forma corpului poate
atinge cea mai înaltă stare; dacă-l accepți și locuiești în el, atunci scapi de naștere și moarte.

10
94. Du-te la nivelul „Eu sunt” și locuiește acolo. Pentru că te afli la nivelul corpului, tu te delectezi cu toate
aceste lucruri obiective. Dacă te duci la nivelul „Eu sunt” și rămâi ferm acolo, atunci toate aceste lucruri
externe își vor pierde controlul asupra ta.

95. Înțelege pur și simplu că această conștiință „Eu sunt” din tine în starea ei imaculată este chiar
Dumnezeu, creatorul universului. Așadar, dacă vrei ceva, atunci roagă-te acestei conștiințe „Eu sunt” din
tine însuți.

96. Zi de zi, convingerea ta că această cunoaștere „Eu sunt” este Dumnezeu trebuie să crească. Nu te
preocupa de corp. Prin meditație constantă, atunci când Dumnezeu este mulțumit, tu vei avea cunoașterea
completă în domeniul conștiinței. Poți merge oriunde, dar nu uita că această cunoaștere „Eu sunt” este chiar
Dumnezeu.

97. Trebuie să găsești sursa conceptului primar „Eu sunt”. Dăruiește-ți toată atenția cunoașterii „Eu sunt” și
meditează numai la ea. Cunoașterea „Eu sunt” trebuie să fie stăpânită numai de cunoașterea „Eu sunt”.

98. Procesul de meditație al cunoașterii „Eu sunt” asupra cunoașterii „Eu sunt” va produce sămânța care va
crește încet-încet într-un copac mare, iar acesta-ți va oferi toată vcunoașterea.

99. Sadhana, disciplina, este doar cunoașterea care sălășluiește în acest corp, chintesența celor trei gune
(calități) - cunoașterea „Eu sunt”. „Eu sunt Acela” este pasul inițial. Trebuie să fii una cu ea, să rămâi doar
în asta. Trebuie să te gândești că «Eu nu sunt corpul, ci sunt cunoașterea fără formă și fără nume care
locuiește în acest corp.», adică „Eu sunt”.

100. Trebuie să rămâi un timp destul de lung în cunoașterea „Eu sunt” și atunci orice îndoieli pe care le ai
vor fi înlăturate chiar de această cunoaștere „Eu sunt”. Ea va răsări cu viață și sens pentru tine, fiindu-ți doar
ție destinată și atunci totu-ți va deveni clar. Nu va mai fi necesară nicio cunoaștere externă.

101. Convingerea! Asta-i singura tehnică pentru sadhana (practică) și dacă te gândești la vreo inițiere, atunci
asta-i formată doar din cuvintele Gurului care-ți spun că tu nu ești corpul! Asta-i inițierea. Rămâi acolo, în
acea stare (în cunoașterea „Eu sunt”).

102. Gurul, în toate modurile posibile, ne-a făcut să înțelegem sensul nostru de „ființă”, „prezență” sau
sentimentul „Eu sunt”, pe care-l putem numi și conștiință sau conștiență în puritatea ei absolută. Cu
această înțelegere, Gurul ne-a sfătuit să facem sadhana (practica) de a rămâne în „Eu sunt”.

103. Rămânând în „Eu sunt” în puritatea sa absolută pentru o perioadă destul de lungă de timp, el ne
asigură prin propria sa experiență, că ne vom realiza adevărata noastră ființă nelimitată - indivizibilul,
eternul, Parabrahman (Absolutul).

104. În timp ce ne vorbește despre „Eu sunt” și despre sadhana (practica) de a rămâne în „Eu sunt”, Gurul
ne dă deja câteva indicații despre adevărata noastră ființă prin folosirea unor expresii ca „a merge
dincolo”, „nelimitatul”, „eternul”, „starea fără efort, naturală și cea mai înaltă”. Să vedem acum ce ne
spune despre transcenderea lui „Eu sunt” și despre a fi Parabrahman (Absolutul).

105. (i) Gurul meu mi-a atras atenția că la origine eu n-am avut nimic de-a face cu toate acestea și că tot ce
am cu care pot rezolva acest mister al vieții este cunoașterea „Eu sunt” fără de care nu există nimic.
(ii) Așa c-am pus mâna pe ea („Eu sunt”), precum cum mi-a spus Gurul meu și după aceea am vrut să aflu
cum a apărut acest aspect corporal fără știrea mea și orice altă cunoaștere. Toate acestea sunt rezultatul celor
cinci elemente. Prin urmare, orice crede cineva că are este pură ignoranță, iar eu știu asta din propria-mi
experiență.
(iii) Dacă asta-i ignoranță, atunci unde-i ființa mea? Ființa mea se află într-un oraș care nu-i oraș, într-un loc
care nu-i loc. Cum a ajuns să se întâmple asta? Din cauza cunoașterii „Eu sunt” care-i ignoranță – Maya –
care apare brusc, fără ca eu s-o cer.
11
(iv) Odată apărută, acestei Maya (cunoașterea „Eu sunt”) i-a plăcut ce-a creat și a vrut ca acea ființă să
dureze pentru totdeauna. Maya a îmbrățișat-o cu atâta înverșunare, încât ea vrea cu orice preț să-i
prelungească existența cât mai mult timp.

106. (i) Gurul meu mi-a atras atenția asupra faptului că singurul lucru pe care-l am și pe care-l pot folosi
pentru a desluși misterul vieții este această cunoaștere „Eu sunt”. Fără ea nu există absolut nimic.
(ii) Așa c-am pus mâna pe ea (pe cunoașterea „Eu sunt”), așa cum mă sfătuise Gurul meu, după care-am
vrut să aflu cum a apărut aspectul „meu” spiritual fără ca eu să am cunoștință.
(iii) În starea mea absolută pură, care n-are loc și nici formă, a venit această cunoaștere „Eu sunt”, care nici
ea n-are loc și formă. Prin urmare, ea apare și-i doar o iluzie.

107. (i) Guru-ți spune: «Scapă de concepte, fii tu însuți!». Căutătorul, după ce-a înțeles ce-a spus Gurul,
scapă de concepte, iar acum, ca primul pas, el locuiește în starea „Eu sunt”, doar fiind.
(ii) Mai întâi de toate există cunoașterea „Eu sunt” fără cuvinte; lumea există odată cu această cunoaștere.
Acum, când căutătorul intră în meditație, acea cunoaștere se transformă în necunoaștere.
(iii) Asta-i cea mai înaltă stare din ierarhie, atunci când există aspectul corporal, fiindcă această cunoaștere
și această necunoaștere sunt aspecte ale corpului, iar corpul înseamnă conștiință, iar cunoașterea și
necunoașterea există în domeniul conștiinței.
(iv) Absolutul transcende cunoașterea și necunoașterea. Așadar, necunoașterea-i cea mai înaltă în ierarhia
spiritualității, iar destinația ei este transcenderea cunoașterii și-a necunoașterii.

108. (i) În această ierarhie spirituală, de la nivelul cel mai grosier la cel mai subtil, tu ești cel mai subtil.
Cum poate fi realizat acest lucru? Tocmai baza este faptul că tu n-ai știut că ești și dintr-o dată a apărut
sentimentul „Eu sunt”. În clipa-n care el apare, tu vezi spațiul, spațiul mental, acel spațiu subtil asemănător
cerului și te stabilizezi acolo. Tu ești acela.
(ii) Când ești capabil să te stabilizezi în acel spațiu, tu ești doar spațiu. Când această identitate „Eu sunt”
asemănătoare spațiului dispare, spațiul va dispărea și el.
(iii) Atunci când acel „Eu sunt” asemănător spațiului dispare în uitare, asta-i starea eternă, nirguna (fără
calități), fără formă, fără ființă. Ce s-a întâmplat de fapt acolo? Acest mesaj „Eu sunt” n-a fost un mesaj.

109. (i) Eu am experimentat toate cele patru tipuri de vorbire și le-am depășit. Rareori cineva va urma
această ierarhie pentru a se stabiliza în conștiință, ca mai apoi s-o depășească.
(ii) Pornind de la vaikhari (cuvântul vorbit), noi în mod normal ascultăm cuvinte (rostite sau vorbite); de la
vaikhari trecem la madhyama (minte-gând-cuvânt sau cuvânt tangibil). În observarea minții ne aflăm în
pashayanti (cuvânt formativ sau intangibil), locul unde are loc formarea conceptelor.
(iii) De acolo (pashayanti) la para („Eu sunt” fără cuvinte) și de la para la anterior conștiinței. Asta-i linia
ce trebuie urmată, dar numai cineva rar o urmează, retrăgându-se, inversându-se.

110. (i) Nu fă nimic, absolut nimic! Doar fii, fii doar cunoașterea „Eu sunt” și rămâi acolo. Pentru a te
impregna de acest lucru, meditează numai asupra ființei. Agață-te în meditație de cunoașterea „Eu sunt”. În
acest proces are loc realizarea că eu, Absolutul, nu sunt guna (calitatea) „Eu sunt”.
(ii) Prin urmare, în meditație nu trebuie reținut în memorie nimic. Totuși, pe ecranul memoriei va apărea
ceva, dar nu te îngrijora, doar fii, nu fă nimic. Abține-te de la a prinde ceva în meditație; în clipa-n care o
faci, începe deosebirea și dualitatea.
(iii) Nu trebuie făcut nimic. Atunci toate enigmele tale vor fi rezolvate și dizolvate. Moolmaya - iluzia
primară - își va elibera stăpânirea asupra ta și se va pierde.

111. (i) Trebuie să iei o decizie fermă. Trebuie să uiți gândul că tu ești corpul și trebuie să fii doar
cunoașterea „Eu sunt”, care n-are formă și nici nume. Doar fii.
(ii) Atunci când te stabilizezi în această ființă („Eu sunt”), ea-ți va încredința toată cunoașterea și toate
secretele, iar când se întâmplă asta, tu vei transcende ființa („Eu sunt”). Atunci tu, Absolutul, vei ști că nu
ești conștiința.
(iii) După ce-ai dobândit toată această cunoaștere, după ce-ai înțeles ce este ea, va domni o liniște, o tăcere.
Ființa („Eu sunt”) este depășită, dar este disponibilă.
12
112. (i) Să presupunem că ți se pune întrebarea: „Ce erai tu acum 100 de ani?” Răspunzi: „Nu eram!”. Asta
înseamnă că eu nu eram așa cum sunt acum, adică ca actualul „Eu sunt”.
(ii) Cine (și cum) ar putea spune că „Nu eram așa?” Cel care spune asta, n-a fost el acolo? Cel care-a fost
acum 100 de ani n-a fost ca acest „Eu sunt” prezent, dar el a fost și este acum.
(iii) Acesta-i un punct subtil, așa că-ncearcă să-l înțelegi clar. Atunci când eu spun că „n-am fost” mai
înainte de concepție, vreau să spun de fapt că n-am fost la fel ca acest prezent „Eu sunt”. Acel „eu” care-ar
putea discerne acest lucru trebuie să fie acolo pentru a judeca absența actualului „Eu sunt”.

113. Primul pas este să mergi în această stare „Eu sunt”, să rămâi acolo, apoi să te contopești cu ea și să
treci dincolo. Încearcă să-l susții pe acest„Eu sunt”, rămâi indiferent la gândurile de bine și de rău. După ce
„Eu sunt” se unește cu conștiința pură, întreagul univers dispare ca și cum el n-ar fi existat niciodată.

114. Primul pas este să te duci la „Eu sunt” și să locuiești acolo, iar de acolo tu treci dincolo de conștiință și
de non-conștiință până la conștiința infinită. În acea stare permanentă Parabrahman (Absolutul), tu devii
complet lipsit de dorință și tăcut și nu mai apare nici măcar gândul „Eu sunt”.

115. Eu tot îți vorbesc iar și iar despre acest principiu „Eu sunt”. Toate întrebări se vor sfârși odată ce tu vei
rezolva enigma lui „Eu sunt”. Cunoașterea „Eu sunt” este sufletul întregii lumi. Martorul cunoașterii „Eu
sunt” este anterior cunoașterii „Eu sunt”.

116. „Eu sunt” este suma totală a tot ce percepi. El apare și dispare spontan, n-are un sălaș anume. Este ca o
lume de vis. Tu ești separat de „Eu sunt”. „Eu sunt” este el însuși o iluzie. Cunoașterea „Eu sunt” și lumea
sunt trucuri ale Mayei.

117. Starea în care te aflai înainte de-a dobândi această cunoaștere „Eu sunt” este starea reală. Numai după
ce-ai dobândit această cunoaștere, tu te-ai identificat cu corpul-minte. Tot ceea ce-ai dobândit, inclusiv
corpul-minte, va dispărea și este inutil. Este adevărat că starea ta inițială, cea dinaintea dobândirii corpului,
este starea reală și ea va rămâne.

118. Mai întâi tu trebuie să fii în acea ființă sau „Eu sunt” fără simțul corpului. Simți că acum ești corpul,
dar atunci când rămâi în acea ființă vei ști cum ești fără simțul corpului, după care vei fi separat.

119. Nu te folosi de nimic în afară de cunoașterea „Eu sunt”. Uită orice altceva! „Eu sunt” exprimă cele trei
stări: veghea, visul și somnul profund. „Eu sunt” înseamnă că tu ești aceste trei stări; când ele dispar,
memoria dispare și ea.

120. Ceea ce trebuie să vezi nu sunt gândurile, ci conștiința „Eu sunt”. Totu-i o expresie a lui „Eu sunt”, dar
tu nu ești asta, ești anterior lui „Eu sunt”.

121. Nimeni nu devine un Parabrahman (Absolutul), nimeni nu „poate” deveni un Parabrahman, El este.
Mai înainte ca această cunoaștere „Eu sunt” să apară asupra ta, acesta-i Parabrahman. Dacă revii cum
trebuie, conștiința „Eu sunt” va dispărea și după aceea nu va mai există nicio mișcare.

122. Când te simți separat de sentimentul „Eu sunt”, nu există ceva sau cineva care știe că există o
diferență? Descoperă, ești tu separat în mod inconștient?

123. Înțelege ce-i acest principiu „Eu sunt” și ai terminat. Acel „Eu sunt” este în robie din cauza
conceptelor. Înțelege calitatea acestor concepte. Eu vreau să te duc la acel concept „Eu sunt” care-i ultimul
avanpost al iluziei și să scapi de el.

124. Ființa „Eu sunt” este doar un instrument, nu ești tu. Cel care-i complet liber de veniri și plecări și, în
cele din urmă, cel care-i complet eliberat de propriul concept că „Eu sunt” este complet eliberat.

13
125. Venerează numai cunoașterea „Eu sunt” care locuiește în tine. Atunci când te-ai separat de Absolut cu
această identitate „Eu sunt”, tu te-ai simțit fragmentat, izolat și de aceea au început nevoile tale. În Absolut
nu există nevoi, doar Absolutul predomină.

126. Adevărul este doar Brahman total (Poornabrahman sau Parabrahman), nimic altceva decât Brahman
total. Într-o stare de Brahman total a apărut atingerea ființei, „Eu sunt”, și odată cu această separare a
început a deosebirea. Acest „Eu sunt” nu-i doar un mic principiu, el este chiar moolmaya, iluzia primară.

127. Eu te duc din nou și din nou la sursa izvorului. Odată ce mergi la sursă, vei ajunge să știi că nu există
apă, apa este vestea „Eu sunt”.

128. Cea mai importantă este această cunoaștere „Eu sunt”. Revendic-o, însușește-o ca fiind a ta proprie.
Dacă ea nu există, nimic nu există. Cunoașterea tuturor etapelor va fi obținută numai cu ajutorul acestei
cunoașteri „Eu sunt”. Din Absolutul neștiut a apărut spontan această conștiință „Eu sunt”, fără motiv, fără
cauză.

129. Cercetează conceptul „Eu sunt”. În procesul de-a încerca să-ți descoperi identitatea sau în această
căutare spirituală, totul se va întâmpla în regatul conștiinței. În cele din urmă culminezi în starea absolută,
Parabrahman, care-i lipsită de dorință.

130. Înainte ca ideea „Eu sunt” să fi germinat, tu ești, dar nu știi că ești. Tu ești anterior ideii „Eu sunt”.
Pune-ți tabăra acolo, anterior cuvintelor „Eu sunt”.

131. Dacă ai considerație pentru mine, amintește-ți cuvintele mele. Cunoașterea „Eu sunt”este cel mai mare
Dumnezeu, Gurul, fii una cu ea, fii intim cu ea. Ea te va binecuvânta cu toate cunoștințele relevante pentru
tine, cu proliferarea lor și te va conduce la starea eternă.

132. Sosirea cunoașterii „Eu sunt”, starea de veghe și somnul profund, toate-s reunite într-un singur „Eu
sunt” care-i cunoscut sub numele de naștere. Întreaga observație a început odată cu această așa-numită
naștere. Anterior ei, unde era „știu că sunt”? Nu era acolo.

133. Acest principiu „Eu sunt” este asigurat de starea de veghe și de somnul profund. Eu nu sunt starea de
veghe, eu nu sunt somnul profund - prin urmare, eu, Absolutul, nu sunt acel „Eu sunt”.

134. Ai înțeles că tocmai cunoașterea-i ignoranță? Dacă ea ar fi reală, ar fi existat dintotdeauna și n-ar fi
avut un început și-un sfârșit. Acum experiența „Eu sunt” este resimțită, dar mai devreme nu era. Atunci
când ea nu era, n-a fost nevoie de nicio dovadă, dar odată ce ea este, sunt necesare o mulțime de dovezi.

135. Unu este Absolutul, doi este conștiința, iar trei este spațiul. Când nu exista cunoașterea, „Eu sunt” este
numărul unu, mai târziu există sentimentul „Eu sunt” care-i numărul doi, iar apoi este spațiul - numărul trei.

136. Ceea ce numești „Eu sunt” și nașterea, tu nu ești asta, este substanță. Cunoașterea ultimă n-are nicio
cunoaștere. Această cunoaștere „Eu sunt” a apărut spontan, ca rezultat al corpului. Privește-o așa cum este,
înțelege-o așa cum este ea.

137. Trebuie să ai o convingere puternică - asta înseamnă să practici. Această convingere nu înseamnă doar
„Eu sunt”, ci ea înseamnă și că sunt liber de „Eu sunt”. Insistă mereu asupra faptului că ești fără formă, liber
și necondiționat. Trebuie să insiști constant asupra acestui lucru – asta-i practica.

138. Tu ești imaginar - știi că „ești” („Eu sunt”) - și asta-i tot imaginar. Acest sentiment al prezenței este un
neadevăr, este ca un vis.

139. Toată această cunoaștere a răsărit asupra mea, eu nu sunt cunoașterea. Cunoașterea „Eu sunt” și toate
manifestările ei sunt înțelese în înțelegerea faptului că eu nu sunt asta.
14
140. Singura cale spirituală de a înțelege adevărata ta natură este să descoperi sursa acestui concept „Eu
sunt”. Înaintea apariției sentimentului de prezență eu eram în acea stare în care conceptul de timp n-a existat
niciodată. Așadar, ce s-a născut? S-a născut conceptul de timp, iar acel eveniment care-i nașterea, viața și
moartea împreună nu constituie nimic altceva decât timp, durată.

141. Totul este ființă, dar eu, Absolutul, nu sunt asta. Atunci când această ființă dispare, Absolutul nu va
mai ști că „este”. Apariția și dispariția, nașterea și moartea, acestea sunt calități ale ființei și nu sunt calitățile
tale.

142. Cine vorbește? Cine merge? Cine stă? Acestea sunt expresiile lui „Eu sunt” chimic. Ești tu acea
substanță chimică? Vorbești despre cer și despre iad, despre un Mahatma sau altul, dar despre tine ce spui?
Cine ești tu? Tu nu ești acest „Eu sunt” chimic.

143. În cele din urmă tu trebuie să treci dincolo de cunoaștere, dar cunoașterea trebuie să vină și asta nu se
poate întâmpla decât prin meditație constantă. Prin meditație, cunoașterea „Eu sunt” se așează treptat și se
contopește cu cunoașterea universală, devenind astfel total liberă, precum cerul sau spațiul.

144. În acest corp se află principiul subtil „Eu sunt” și el este martorul la toate, însă tu nu ești acel „Eu
sunt”. Când îl transcenzi pe „Eu sunt”, tu ești ceea ce-i veșnic actual, Parabrahman (Absolutul).

145. Când începi spiritualitatea, respinge corpul-minte cu „Eu nu sunt asta”. Atunci ajungi numai la „Eu
sunt” fără cuvinte, tu ești totul și nu numai, tu nu ești limitat la corp.

146. Înainte de-a ieși cuvintele, înainte de-a spune „Eu sunt”, acela ești tu. Obiceiul tău cel mai înrădăcinat
este să spui „Eu sunt”. Acesta-i obiceiul rădăcină, dar acest „știu că sunt” este ireal.

147. Până când nu te vei recunoaște și nu te vei identifica complet cu cunoașterea „Eu sunt”, tu te vei
identifica cu corpul. Atunci când cineva se dezidentifică de trup, nu se transcende nu doar corpul, ci și
conștiința, fiindcă această conștiință-i un produs al corpului.

148. Chiar acum tu ești acest „Eu sunt”, dar acest „Eu sunt” nu-i adevărul. Orice-ar fi, tu ești înainte de
apariția acestui „Eu sunt”, aceea este natura ta reală.

149. Încearcă să te stabilizezi în conceptul primar „Eu sunt” ca să-l pierzi și odată cu el să pierzi și toate
celelalte concepte. De ce sunt eu totalmente liber? Fiindcă am înțeles irealitatea acelui „Eu sunt”.

150. Stai jos liniștit, fiind una cu cunoașterea „Eu sunt” și nu mai ești preocupat de lume sau de ce se
întâmplă în lume. Un jnani (cineva realizat) nu-i obsedat de nicio calamitate sau de vreo problemă, fiindcă
el a depășit principiul „Eu sunt”.

151. Începe cu corpul. De la corp tu obții cunoașterea „Eu sunt”. În acest proces tu devii din ce în ce mai
subtil. Când te afli într-o poziție de martor al cunoașterii „Eu sunt”, ai atins cel mai înalt nivel.

152. Individualitatea ta trebuie să dispară. Întreaga lume se mișcă pe baza unui singur concept, iar acesta
este „Eu sunt”, conceptul fundamental al individualității fiecăruia. Numai cel care și-a pierdut
individualitatea a fuzionat cu Parabrahman (Absolutul).

153. Concentrează-ți atenția doar asupra conștiinței „Eu sunt”. Cine are cunoașterea „Eu sunt”? Conștiența
care-l cunoaște pe „Eu sunt”, deci ea-i altceva, mult mai mult decât „Eu sunt”, ea-i cea mai înaltă. Numai o
stare non-iluzorie poate cunoaște starea iluzorie.

15
154. Nu ești tu chiar mai înainte de-a rosti cuvintele „Eu sunt”? Rămâi pe loc numai acolo. Acolo începe
spiritualitatea ta, cel mai de seamă „tu”, „Eu sunt” fără cuvinte. Observarea i se întâmplă acelui principiu
care-i anterior rostirii de către tine a cuvintelor „Eu sunt”.

155. Analizează moartea și vei descoperi că ea-i această calitate „Eu sunt”, calitatea ființei care intră în
uitare. Numai eu, Absolutul, rămân. Rămâi numai acolo, nimic nu mi se întâmplă niciodată mie, Absolutul.

156. Ce-i în tine care înțelege această cunoaștere „Eu sunt” sau din punctul tău de vedere, „Eu sunt” fără
nume, titlu sau cuvânt? Retrage-te în acel centru lăuntric, observă cunoașterea „Eu sunt” și „fii pur și
simplu”.

157. În prezent, „Eu sunt”-ul tău se află în starea de ființă. Dar atunci când tu n-ai cunoașterea iluziei „Eu
sunt”, Parabrahman (Absolutul) prevalează. În absența atingerii conștiinței („știu că sunt”) tu ești în starea
totală, completă, permanentă – Poornambrahman.

158. Atunci când meditezi asupra celui mai înalt principiu din tine - cunoașterea „Eu sunt” - va veni o etapă
în care vei uita total de tine însuți. Aceasta-i o stare de beatitudine în care nu mai e nevoie de cuvinte,
concepte sau chiar de sentimentul „Eu sunt”. Starea nu știe că ea „este” și este dincolo de fericire și
suferință și cu totul dincolo de cuvinte, Ea se numește Parabrahman - o stare non-experiențială.

159. Înainte să spui „Eu sunt”, tu ești deja. „Eu sunt” cuvântul sau „Eu sunt” sentimentul pe care-l ai
înăuntrul tău nu reprezintă starea eternă. Dar tu ești etern și străvechi.

160. Experiența că tu exiști este turiya (cea de a patra stare). Turiya înseamnă acolo unde se află conștiința,
se numește principiul nașterii. Cel care cunoaște turiya este turiyatita (dincolo de cea de-a patra stare).

161. Pentru a te stabiliza în turiya (cea de-a patra stare), tu trebuie s-o cunoști ca fiind principiul nașterii
(cunoașterea „Eu sunt” în puritatea sa absolută). Turiya este descrisă întotdeauna ca fiind starea de martor
care vede prin starea de veghe, visare și somnul profund. Turiyatita este chiar dincolo de aceasta.

162. Convingerea că această lume n-a existat niciodată nu i se poate întâmpla decât lui Parabrahman
(Absolutul). Dacă asta-i într-adevăr convingerea ta, atunci tu ești Parabrahman.

163. Concentrează-te pe ființa ta (cunoașterea „Eu sunt”) până când te stabilizezi în ea și numai atunci o vei
putea transcende. Odată ce-ai făcut acest lucru, tu nu vei mai fi afectat de dorințele tale, le vei fi transcendat.

164. „Eu sunt” în puritatea sa absolută este ceva ce nu poate fi pus în cuvinte, este cunoașterea, conștiința
dinaintea gândului. Trebuie doar „să fii”. A deveni stabilizat în conștiința „Eu sunt” este tot ce-i important.
Mai târziu îl vei transcende și pe „știu că sunt”.

165. Știu că „eu” n-am fost niciodată, că „știu că sunt” n-a existat niciodată pentru mine. Eu sunt starea
nenăscută.

166. Dacă-ți place, îl poți considera pe „Eu sunt” ca destinul tău. Când locuiești în destin ca „Eu sunt”, îți
seama că nu-i vorba despre moartea ta, ci despre dispariția lui „Eu sunt”. Doar locuiește în el, și el însuși îți
va spune propria sa poveste.

167. Identitatea corporală nu poate obține această cunoaștere, ci cunoașterea „Eu sunt” trebuie s-o obțină;
atunci când cunoașterea rămâne în cunoaștere, există transcendența cunoașterii.

168. „Eu sunt” este cea mai pură formă de atribut (se poate spune chiar că n-are nicio calitate). Când chiar și
acest atribut pur dispare, acesta-i Parabrahman. Brahman (Dumnezeu sau „Eu sunt”) înseamnă că „vestea”
a sosit. Când această „veste” a dispărut, este Parabrahman. Faptul că exiști este cunoașterea primară.

16
169. Această conștiință „Eu sunt” este măreață, fiindcă ea creează lumea vastă, dar tu ești și mai mare,
pentru că tu ești realitatea din spatele acestei conștiințe „Eu sunt” și dincolo de ea.

170. Tu ești realitatea, tu ești Parabrahman (Absolutul), așa că meditează asupra acestui lucru și ține minte
asta, dar într-un final și ideea „Eu sunt Parabrahman” te va părăsi.

171. „Eu sunt” este obiectiv, el este „Eu sunt”-ul care investighează și „Eu sunt”-ul care se dispune pe sine
și se stabilizează în eternitate. Devino una cu „Eu sunt” și atunci îl vei transcende, după care eu, Absolutul,
nu mai sunt „Eu sunt”.

172. Înainte de-a te imagina ca „Eu sunt”, tu te aflai în cea mai înaltă stare, cea de Parabrahman. Căderea ta
a început odată cu apariția acestei ființe, „Eu sunt”. Odată cu apariția acestei cunoașteri „Eu sunt”,
următoarea cădere a fost îmbrățișarea trupului ca „Eu sunt” și apoi tu ai adunat o mulțime de lucruri asupra
ta. Agață-te de starea în care te cunoști ca „Eu sunt” ca fiind adevărul. Toate celelalte lucruri pe care le-ai
adunat asupra ta sunt ireale.

173. Atunci când transcenzi cunoașterea „Eu sunt”, Absolutul prevalează. Starea-i numită Parabrahman, în
timp ce cunoașterea „Eu sunt” este denumită Brahman. Această cunoaștere „Eu sunt” sau ființa este o iluzie.
Prin urmare, atunci când Brahman este transcens, există numai Parabrahman, în care nu există nici măcar o
urmă a cunoașterii „Eu sunt”.

174. Starea ta eternă absolută de dinaintea ființei, când nu există mesajul „Eu sunt”, este extrem de
semnificativă. Cine-ar fi fost martor al mesajului „Eu sunt”, dacă starea ta primordială de neființă n-ar fi
existat?

175. (i) Tu ești cunoașterea „Eu sunt”. Așadar, dacă vrei să te închini, închină-te acestei cunoașteri „Eu
sunt”. Fii devotat doar acelui „Eu sunt”. Când faci asta, celelalte ritualuri devin redundante și inutile.
(ii) Apoi, atunci când te stabilizezi în „Eu sunt” îți dai seama că totu-i inutil, că totu-i Brahman și asta
înseamnă că te afli în Parabrahman (Absolutul).
(iii) La acel nivel îl vei percepe chiar și pe Brahman ca fiind inutil. Brahman este și el redus la iluzie. Prin
urmare, toate aceste discuții, inclusiv ale mele, vor fi reduse la iluzie atunci când vei ajunge la cel mai înalt
nivel.

*******
Referințe
1. Eu sunt Acela - Maurice Frydman
2. Semințe de Conștiință - editor Jean Dunn
3. Înainte de conștiință - editor Jean Dunn
4. Conștiința și Absolutul - editor Jean Dunn
5. Experiența neantului - editor Robert Powell
6. Nectarul nemuririi - editor Robert Powell
7. Remediul suprem - editor Robert Powell
8. Dincolo de libertate - editor Maria Jory
9. Convorbiri cu Nisargadatta - editor Mark West
10. Sunt nenăscut - editor Pradeep Apte.

17