1 Legea gravitatiei universale Newton are meritul enunfirii principiului gravitifii universale, care explici existenja si stabilitatea sistemului solar, migc&rile planetelor in jurul Soarelui si a satelitilor in jurul planetelor respective, fri a se indepairta de orbitele lor, datorit’ atractiei pe care corpurile principale o exerciti asupra corpurilor gravitante. Con- ceptia sa a fost formulata in trei legi, care constituie principiile fundamentale ale mecanicii clasice si ale mecanicii ceresti: a ~Principiul inertiei (,.lex prima"): ,,un corp isi pdstreazd starea de repaus sau de migcare rectilinie si uniformd, atat timp cat nu intervine vreo fort care sd-i modifice aceasta stare". b—Principiul independenjei actiunii forfelor (lex secunda”): ,efectul unei ‘forge asupra unui corp independent de viteza lui, precum si de actiunile altor forte". ¢~Principiul actiunii si reacfiunii (,lex tertia"): ,,acfiunile reciproce a doud puncte materiale sunt totdeauna egale si de sensuri opuse". Newton a aplicat mai intai aceste legi la studiul migcArii Lunii in jurul Pamantului, pentru a constata ulterior c& ele se aplic& i la migcarea planetelor in jurul Soarelui. $i astfel, in opera sa ,,Philosophiae naturalis principia mathematica" (1686), Newton enunja legea general a atractiei dintre corpuri: ,,doud corpuri oarecare se atrag reciproc cu o forfa direct proportionalét cu produsul maselor si invers proportionaldi cu pdttratut distanyet ce le separdt"’; acest principiu se exprima prin relayia: (7-1) unde F este forja de atractie, m, si m) masele celor dowd corpuri, d distanta ce le separa si - constanta atractiei universale. Prin misuratori de precizie ale forjelor de atractie s-a stabilit valoarea numericd a constantei atractiei universale in sistemul C.G.S.: f= 6.664 x 10°, in formula (17-1), F este exprimat in dyne, m in grame sid in centimetri. Aceasti lege este cunoscuti sub denumirea de legea lui Newton, legea gravitafii universale sau legea atractiei universale. 2 Legile lui Kepler Legile lui Kepler* definese miscirile planetelor in jurul Soarelui. Legea I. Planetele descriu orbite eliptice, Soarele ocupdnd unul din focare. Traiectoria descrisi de o planet in migcare in jurul Soarelui, denumita orbita, sub actiunea atraciei universale, are forma unei elipse; Soarele, considerat punctiform si imobil, ocupa unul din focarele acesteia (fig. 17-1). Miscarea pe orbit are loc in sens direct. Johann Kepler (1571-1630), astronom german; a fost asistentul si apoi succesorul lui Tycho-Brahe ca astronom la Curtea imperial din Praga. Cele trei legi privind miscarea planetelor {n jurul Soarelui prezentate in ,,Astronomia nova" si ,Harmonices mundi" sunt deci anterioare formuliii legii gravitatiei universale de citre Newton. 447Capitul axei mari a eclipsei situat in apropierea Soarelui se numeste periheliv, iar cel mai departat - afeliu. Legea II (,,legea ariilor“). Fiecare planeté se misca astfel pe orbita sa incét raza vectoare ce uneste centrul acesteia cu al Soarelui mdturd arii egale in timpuri egale. Fig. 17-1 Potrivit acestei legi, ariile A si B, egale intre ele, sunt maturate de raza vectoare in acelasi interval de timp. Rezult ci o planet nu se deplaseazit pe orbita sa cu vitez unghiularé constanta, ci cu 9 vitezd ariala constanta; viteza orbitala a planetei treve deci prin valoarea sa maxima la periheliu si prin cea minima la afeliu. Legea Ill. Péitratele perioadelor de revolufie ale planetelor in jurul Soarelui sunt proportionale cu semiaxele mari ale orbitelor eliptice. Notand semiaxele mari ale orbitelor planetelor cu a), a2 revolutie ale acestora in jurul Soarelui cu T;, Tp... se poate scrie: a 2 = constant (17-2) 2 si perioadele de a 7 Kepler a descoperit aceste legi in mod empiric, prelucrand observatiile astro- nomice ale lui Tycho-Brahe, prin anumite combinafii numerice. Legile lui Kepler au fost confirmate ulterior si pe bazi de calcul, prin aplicarea legii atractiei universale, constituind in acest mod o verificare strilucita a teoriei newtoniene. Astfel, s-a verificat prin calcul cat si prin observajii ci excentricitatea orbitelor planetelor este mic. Cea mai mare excentricitate o prezint& orbita planetei Pluton, egal cu 0.2486, urmati de cea a lui Mercur, de 0.2056; cea mai mic& excentricitate © are orbita lui Venus, de 0.0068. Rezulti ca orbitele planetelor sunt aproape circu- lare, iar viteza lor pe orbite aproape uniforma, 3 Perturbatiile miscarilor astrilor sistemului solar .Miscarea unei planete in jurul Soarelui sau a unui satelit fafa de planeta in jurul careia graviteaz4 ar fi determinabila pe baza legilor lui Kepler, dac& s-ar actiona reciproc numai dowd corpuri: astrul gravitant si cel in jurul c&ruia graviteaz’. insi, potrivit legii lui Newton, toate corpurile ceresti se atrag reciproc, fapt care face ca migcirile reale ale astrilor sistemului solar s& prezinte anumite perturbatii, abateri fafi de migc&rile teoretice definite de legile lui Kepler. 448Astfel apar perturbatii ale miscirii Lunii in jurul Pamantului si in general ale satelitilor in jurul planetelor lor, cauzate de atractia Soarelui, ca urmare a masci sale enorme. De asemenea, apar oarecare perturbatii in miscarea planetelor in jurul Soarelui, sub actiunea atractiei satelitilor lor. Data fiind distanta foarte mare care separa stelele de astrii sistemului solar, in ciuda masei considerabile a acestora, influenta lor asupra migcirii planetelor rimine insensibili Perturbafiile sunt studiate de mecanica cerea a, §3 Miscarea anuala aparenta a Soarelui 1 Particularitati ale miscarii aparente a Soarel Considerim un observator terestru plasat intr-un loc de 1a 1e nordicd @: daca acesta determina pozitiile succesive pe sfera cereascd ale unei stele si ale Soarelui in decurs de un an, el constaté urmatoarele: = steaua descrie zilnic un paralel de declinatic, care se mentine acelayi tot timpul anului, durata migcdrii diurne fiind constanvi, = Soarele descrie in timp de un an un gen de spiral, simetric& in raport cu ecuatorul ceresc, limitata de paralelele de declinatie +23°27’ si -23°27, a cirei axa este axa lumii (fig. 17-2). In fiecare zi Soarele descrie o spiri a acestei spirale, intr-un timp ceva mai mare decat cel necesar stelei ca si-si parcurga paralelul de declinajie. Spirele zilnice parcurse sunt foarte apropiate de planul paralelului declinajiei medii a Soarelui din ziua respectiva. Departarea spirelor de paralelul de declinatie medie este functie deci de variatia zilnic& a declinajiei Soarelui. Fig. 17-2 Pentru observatorul de latitudine nordic& @, particularitatile miscarii diurne a Soarelui in comparatie cu cea a unei stele se manifestii astfel: — Soarele risare in puncte diferite de pe orizont intre R, si Ry, in cadranul NE pe timpul verii in cadranul SE pe timpul iernii; de asemenea, el apune in puncte diferite, 449cuprinse intre A, $i A,, in cadranul NW pe timpul verii si in cadranul SW pe timpul iernii (fig. 17-2). Punctele de risarit gi apus ale stelei se mentin aceleasi (fig. 16-3); ~ Soarele culmineaza in puncte diferite pe meridianul locului cuprinse intre C, si Cy, fapt cae face ca indltimea meridian’ si varieze intre o valoare maxima la solstifiul de vara si una minima la solstitiul de iarna. Inaltimea meridian& a stelei se mentine aceeasi, indicand faptul cd steaua culmineazi in acelasi punct de pe meridianul observatorului; —arcul diurn si cel nocturn al Soarelui variaza continu. La solstitiul de vara, arcul diurn este maxim (noaptea cea mai scurt&); la echinocjii cele dowd arce sunt egale (ziua cea mai scurta din an) si cel nocturn, maxim (noaptea cea mai lunga). Arcul diurn si cel nocturn ale stelei se mentin aceleasi; ~ intervalul de timp necesar Soarelui ca si lumineze de doud ori consecutiv la meridianul locului este mai mare decat cel al stelei cu aproape 4 minute, fapt care indicd o migcare aparentA proprie a Soarclui in sens direct (opus sensului migcarii diurne), de aproape 1° pe zi. Aceste diferente dintre migcarea diurn’ a Soarelui si cea a unei stele sunt consecinfa faptului ci steaua are 0 pozitie fix pe sfera cereasci, pe cand Soarele are © migcare aparenti proprie in sens direct; steaua participa doar la migcarea diurnd a sferei ceresti, pe cand migcarea aparent a Soarelui, descris& mai sus, este rezultanta a dou’ migcari: ~migcarea diurni a sferei ceresti, generat’ de migcarea de rotaie zilnict a Pmntului in jurul axci polilor; —migcarea anual aparenti a Soarelui, cauzati de migcarea de revolutie a Pamantului in jurul acestuia in timp de un an. 2 Mis¢area anuala aparenta a Soarelui. Ecliptica A Miscarea de revoluie a Pamantului — cauzd a miscdirii anuale aparente a Soarelui Pamntul, a treia planeta a sistemului in ordinea depirtarii de Sor e, executi o migcare de revolutie in jurul acestuia in conformitate cu legile lui Kep' +. Axa polilor terestri este inclinata fai de planul orbitei de revolt sie de un unghi egal cu 66°33’; de aici rezult4 ci planul orbitei de revolutie a Pamantului este fnclinat fafa de planul ecuatorului cu un unghi @ = 90° 66°33’ = 23°27’. in figura 17-3 a consideram orbita eliptic’ a Pamantului. Axa mare PA a orbitei se numeste linia apsidiilor; inue 3-5 ianuarie ale fiec&rui an, Paméntul se afla la periheliu (P), distanja Pamant-Soare find minimd, iar intre 3-5 iulie ~ la afeliu (A), aceeasi distant devine maxima. . "A . . “ Semiaxa mare =— a orbitei PamAntului este egala cu 23440 raze ecuatoriale terestre, ceea ce reprezint& aproximativ 150 milioane kilometri. Excentricitatea orbitei terestre in jurul Soarelui este 0.0167. Viteza pe orbit a Paméntului variaza intre 29.27 km/s la afeliu gi 30.27 km/s la periheliu, potrivit legii a II-a a lui Kepler. 450Asa cum se aratd la capitolul 18, perioada de revolutie a Pamantului functie de semiaxa mare a orbitei eliptice, potrivit legii a II-a a lui Kepler (formula 17-2), are valoarea T = 365406'09"09".5. Miscarea unghiulari medie a PamAntului in sens direct este aproape de 1° pe zi, fiind egal cu 0°59/08”. Fig. 17-3 Fig. 17-3 Miscarea de revolutie a Paméntului in jurul Soarelui este definita de legile lui Kepler. Potrivit legii I, traiectoria acestei misciri este o elipsi, Soarele ocupand unul din focare; sensul migcirii este direct (de Ia vest la est). Astfel, cdnd Pamantul se afla in pozitia T; pe orbita sa, observatorul vede Soarele proiectat pe sfera cereasci in punctul S;; in pozitiile succesive T si T3, Soarele se vede proiectat in punctele S} si respectiv S; ale sferei ceresti. Pentru observatorul terestru inst nimic nu se schimb& in aspectul cerului fnstelat, daci in locul orbitei reale T), 7), T3,... a Pamantului in jurul Soarelui (fig. 17-3 a) se considera traiectoria aparenti S,, Sp, Ss, ... a Soarelui in jurul Paméntului, presupus fix in 7'(fig. 17-3 6). in aceasta ipoteza, se pare cd Soarele descrie o elipsa egal cu orbita PamAntului, a cdrei ax mare PA este inversat&; pozitiile succesive S,, S>, $3, ... ale Soarelui, ca urmare a mi§cirii sale aparente in sens direct, sunt vazute de observatorul terestru — proiectate in directiile acelorasi puncte S;, S,, 3, Aspectul sferei ceresti precum gi elementele de observatie legate de Soare ramandnd aceleagi, se poate admite ci miscarea anuald aparent& a Soarelui in sens direct se conformeaza legilor lui Kepler, ca si miscarea de revolujie a Pamantului care o genereazit. B Ecliptica Sa presupunem acum, observatorul terestru plasat in unul din focarele traiectoriei aparente a Soarelui, precum si in centrul sferei ceresti (fig. 17-4). Axa lunii este inclinat& faja de planul acestei traiectorii, care se confund’ cu planul orbitei terestre, cu 66°33" Considerim sfera cereasci imobili, firi a participa la miscarea diurna si urmirim doar Soarele in migcarea sa anual aparenté in sens direct. Pozitiile succesive $1, $2, S3, Ss, ... ale Soarelui pe traiectoria sa aparenta in timp de un an se 451proiecteazi pe sfera cereasca in punctele 5,5), 53,54, .-- care determina un cere mare numit eliptica.* Ecliptica este deci cercul mare descris de Soare pe sfera cereasca in miycarea sa anual aparentd, cauzati de migcarea de revolutic a Pamantului. Miscarea anuala aparenti a Soarelui este definité de urmitoarele legi: liptica este inclinatd fati de ecuatorul terestru de un unghi @=90° Fig.17-4 ~migcarea aparenti a Soarelui are loc in sens direct, adic in sens invers miscirii diurne; — migcarea este neuniforma, conformandu-se legii a I+ ~ perioada unei revolujii complete este de un an. Punetele de intersectie ale eclipticii cu ecuatorul cerese se numese noduri. Nodul in care Soarele din emisfera sudica in cea nordica se numeste nod ascendent sau punct vernal si se noteazi ¥ (simbolul constelatici Berbecul); punctul vernal constituie originea de contare a ascensiunii drepte a astrilor si a unghiului t. Nodul opus prin care Soarele trece din emisfera nordicd in cea sudici se numeste nod descendent sau punct tomnal; se noteaza cu Q (simbolul constelatiei Balanja). Soarele trece prin punctul vernal la 21 martie a fiecdrui an, iar prin punctul tomnal la 23 septembrie. In momentul trecerii Soarelui prin aceste puncte, declinafia lui este zero, deci arcul este egal cu cel nocturn; rezulta c& pentru toti observatorii de pe Pamant ziua este egali cu noaptea, de aceea aceste noduri se mai numesc si echinoctii: = punctul vernal este numit echinoctiu de primavara, = 0°, iar declinatia 8 = 0°; =punctul tomnal, numit echinocfiu de toamnd, cand Soarcle are o= 180° si 5=0°. a lui Kepler; ind ascensiunea Soarelui A fost numit ecliptic, deoarece ca si poati avea loc o eclipsi de Luni sau de Soare, Luna trebuie si se afle in planul acestui cere mare. 452Linia Q care leaga cele douii noduri se numeste linia echinoctiilor. echinoctiilor in centrul sferei ceresti se numeste linia “4 se numesc Linia ee” normal pe lini solstitiilor; punctele in care linia solstijiilor infeapa sfera cere: solstigii: — punctul e’, din emisfera nordica, solstitiu de vara; ~ punctul e’, din emisfera sudica, solstitiu de iarna. Soarele trece prin solstijiu de vara la 22 iunie a fie atinge valoarea maxima pozitiva 6 = +23°27’, iar ascensiunea dreaptd a = 90°. Sourele trece prin solstitiu de iarni la 22 decembrie, cand declinajia atinge valoarea maxima negativa 6 = -23°27, iar ascensiunea dreapta 0 = 270° Rezult ci, in migcarea aparenti a Soarelui pe ecliptic, coordonatele sale ecuatoriale variaza astfel —ascensiunea dreapta urméreste Soarele in miscarea sa aparenta anual, luand toate valorile de 1a 0° la 360° cu originea 0° la echinoctiul de primavara_ Varialia ascensiunii drepte este neuniforma; —declinatia Soarelui ia valori cuprinse intre 0°, cand Soarele se atld la echinoctii si +23°27', cdnd astrul zilei sé afl la solstitii. Aya cum se vede la punctul 3 de mai jos, acest fapt determina variatia zilelor si a noptilor intr-un anumit loc Axa perpendiculara pe planul eclipticii ce trece prin centrul sferei ceresti se numeste axa eclipticii (PpP,), care este inclinatd fati de axa lumii de unghiul = 23°27’ (fig.17-5); axa eclipticii infeap sfera cereascd in dowd puncte: polul boreal Pg, aflat in cmisfera nordica gi polul austral P,, situat in emisfera sudica. Planul eclipticii imparte sfera cereasci in dou emisfere: emisfera boreald, ce conine polul boreal si emisfera australd, care contine polul austral. in prezentarea notiunilor de mai sus, sfera cereasca a fost considerata imobilA si am urmirit pe ea doar migcarea anuala aparenti a Soarelui. Si revenim la situatia reali, cand sfera cereasca este animata de migcarea sa diurna. Paralel de declinaia = +23°27’ descris de solstitiul de vard in miycarea diurnd pe sfera cereascii se numeste fropicul Racului: miscarea diurna a Soarelui la solstiqiul de vari se poate considera ca avand loc de-a lungul acestui paralel (variatia declinatiei Soarelui fiind minima la solstitii). 6533's Fig. 17-5 453Paralelul de declinatie 8 = -23°27' descris de solstitiul de iarna in miscarea diurna se numeste tropicul Capricornului; la solstitiul de iarna se poate considera cd migcarea diurna a Soarelui se produce de-a lungul acestui paralel. Considerand acum combinarea miscarii diume a Soarelui cu miscarea sa anual aparenti, migcarea aparenta rezultanté vazutd de observatorul terestru este aya cum s-a anticipat la §1 de mai sus: in decurs de un an, Soarele descrie zilnic un gen de spiré a unei spirale, simetrice in raport cu ecuatorul, delimitata in emisfera nordicd de planul tropicul Racului, iar in emisfera sudicd de tropicul Capricornului. Departarea acestor spire diurne descrise de soare, una de alta, este functie de variatia zilnic& a declinafiei , care este maxima 1a echinocfii si minima la solstitii; ele se mentin in imediata apropiere a paralelului de declinatie medie a Soarelui din ziua respectiva. . Punctul vernal si cel tomnal executé migcarea diurna de-a lungul ecuatorului cerese; cand Soarele se afl’ la echinochii, el efectueacé miycarea diurn’ in imediata apropiere a acestuia. Paralelul de declinatie descris de polul boreal se numeyte cere polar arctic; el are declinatia +66°33", Paralelul de declinajie descris de polul austral se numeste cere polar antarctic, de declinajie -66°33’, Paralelul de declinatie descris de polul austral se numeste cerc polar antarctic, de declinajie ~66°33 Proiectiile cercurilor polare si ale tropicelor de pe sfera cereasca definite mai sus, pe sfera terested, determina paralelele de pe suprafaja Pamantului ce poarti acelasi nume: cercul polar arctic (@ ) 66°33’N), cercul polar antarctic (@ ) 66°33'S), tropicul Racului (@ = 23°27'N) si tropicul Capricornului(@ 23°27'S); aceste paralele de latitudine sunt folosite pentru delimitarea zonelor climatice pe suprafaja planetei noastre. 3 Variatia zilelor si a noptilor Succesiunea zilelor si a nopjilor determinaté de migcarea diurnd a Soarelui prezintd un interes deosebit in viata cotidiand a omului; acest fenomen prezinti de asemenea important in navigatie, atat in rezolvarea problemelor de determinare a pozifici, cat si a unor probleme ajutitoare de conducere a navei. Avem ziud atata timp cat Soarele se afli pe arcul siu diurn, intre momentul risiritului si al apusului; este noapte, pe timpul migcarii de-a lungul arcului nocturn. ‘Asa cum am vazut la capitolul 16, raportul dintre arcul diurn si cel nocturn al unui astru este functie de latitudinea observatorului si declinatia astrului. Dac& declinatia Soarelui ar fi constant, intr-un loc de latitudine oarecare 9, durata zilelor si a noptilor s-ar mentine aceeasi. Datorita variajiei continue a declinatici Soarelui intre limitele de +23°27’, ca urmare a inclinarii eclipticii fay de ecuatorul ceresc, durata zilelor si a noptilor este variabild in locurile de observatie de Ia toate latitudinile, cu exceptia celor de pe ecuatorul terestru. * Dupa indicatiile efemeridei nautice 1973, variatia zilnic& a declinatici Soarelui a fost: +22'.7 la 21 martie, zero la 22 iunie, ~22'.4 la 23 sept. $i +0’.3 1a 22 decembrie. 454A Observatorul lao latitudine oarecare in zona temperatd La latitudinile cuprinse intre tropice (@=+23°27') si cercurile polare (@ = 466°33’), Soarele este un astru cu rasarit si apus, deoarece declinatia sa, in valoare absolut (cuprinst intre 0° si 23°27’), se mentine mai mici decat colatitudinea in limitele date: 1 = 90° -23°27' = 66°33’, la tropice si 1= 90° - 66°33’ = 23°27’, pe cercurile polare. Astfel, de exemplu, pentru un observator la latitudinea @ = 50°N, Soarele este un astru cu rasirit si apus deoarece /8/0°; Soarele devine circumpolar invizibile pe timpul iernii, cnd declinajia este negativa. Soarele trece prin orizont de dou ori pe an, cfind risare sau apune. La polul nord, Soarele risare la echinocjiul de primavard si apune la cel de toamnd; la polul sud, fenomenele se petrec invers: risare la echinocfiul de toamn’ si apune la cel de primavard. Tropicul Raculut bt eke fonne PSY TESA SL A Nes Fig 17-10 inaltimea Soarelui atinge valoarea maxima pozitiva 23°27’ la solstitiul de vara. fn polul nord si la cel de iarna, in polul sud. Ziua polard, ca $i noaptea polard au durata teoretica de cate 6 luni; in realitate, sub efectul crepusculului (vezi punctul 4 de mai jos), durata zilei polare este de aproximativ 8 luni, iar a noptii polare de 4 luni, La celelalte latitudini ale zonei polare, Soarele este circumpolar atata timp cat declinajia sa are o valoare cuprinsi intre 1=90°-@ si 23°27’). Soarele este circumpolar vizibil cand 8 si @ sunt de acelasi semn; in aceast perioada are loc ziua polard. Soarele este circumpolar invizibil (are loc noaptea polara), cand 8 si @ sunt de semne contrarii. De exemplu, in -un loc de latitudine @ = +80°, Soarele este circumpolar vizibil atata timp cét declinajia ia valori cuprinse intre / = 90° -80° = +10° si +23°27’); Soarele este circumpolar invizibil cfind declinajia este cuprins’ intre -10° 9 23°27’). Pentru observatorii situafi 1a aceasta latitudine, ziva polard dureazi din aprilie pani in august, iar noaptea polard din octombrie pana in februaric. 4 Crepusculul intr-un punct oarecare de pe suprafaja Pimdntului, intuncricul noptii nu incepe odati cu apusul Soarelui, iar lumina zilei nu apare simultan cu rasiritul. Dupd apusul Soarelui, lumina zilei cedeaz& treptat locul intunericului, pani cand apare noaptea 457plind; perioada aceasta de tranzifie se numeste crepuscul de seard sau amurg. Dimineaja fenomenul se petrece invers, lumina zilei alunga treptat intunericul noptii, intervalul acesta de tranzitie find denumit crepuscul de dimineajd sau zori Prin urmare, crepusculul este fenomenul care prelungeste durata zilei si o reduce in mod corespunzitor pe cea a nopjii. Fenomenul este cauzat de atmosfera terestri Considerdm un observator pe suprafata Pamantului in A si Soarele sub orizont, in S (fig. 17-1 oarcle lumincaz& straturile superioare ale atmosferci de deasupra obscrvatorului, intre limitele B si C, lumina care este difuzata apoi spre suprafata teres Wz ! ct t + Fig. 17-11 Pentru definirea crepusculului este necesar mai intdi s& precizim notiunile de rdsdrit si apus adevdrat, precum si de rdsdrit si apus vizibil: —Soarele se afld la rasdritul sau apusul adevétrat, cand centrul siu trece prin orizontul adevarat al observatorului; ~Soarele se afla la résaritul sau apusul vizibil, cand bordul siu superior tangenteazi orizontul vizibil; aya cum se araté la capitolul 24, § 1, pentru un observator al carui ochi se afla la iniltimea de 5 m, cand bordul superior al Soarelui este pe linia orizontului, centrul acestuia are inaljimea h = -0955". Perioada luminii ctepusculare a fost divizata in trei crepusculuri: civil, nautic gi astronomic. ¥ EA % Fig. 17-12 Crepusculul civil de seard incepe odati cu apusul vizibil al Soarelui (pozitia 5, ~ fig. 17-12) gi se termina cnd centrul stu ajunge la iniltimea h = -6° (pozitia $3); 458