So JOAN SLAVICI POPA TANDA 4 Dumnezeu pe 4 : Alul’Pintilie! E i ot tet Sa ae poe Mala oa wei bea cu galbenus-de ow si i se dregea organul, in it anatt ferestrile cind cinta ,,Mintuieste, Doamne, norodul 1 ev, dascal in Butucani, bun sat si mare, oameni cu stare sie gocotealas pomeni gsi ospefe de bogat. Iara copii n-avea dascalul pintilie decit doi: o fata, pe care-a miaritat-o dupa Petrea Tay ‘ i, $i PE Trandafir, parintele Trandafir, popa din Sariceni _Pe parintele Trandafir sa-l tina Dumnezeu! Este om bund’ invajat multA carte si cint&é mai frumos decit chiar si riposatul tatal sau, PDumnezeu sa- v ane2 I ierte! si totdeauna vorbeste drept si cumpanit, ca St cind ar citi din carte. $i harnic si grijitor om cine pirintele Trandafir. Adund din multe si face din nimica ceva. Stringe, drege si culege, ca s& aiba pentru sine si pentru al- fii. Mult s-a ostenit parintele Trandafir in finerejea lui. Scolile cele mari nu se fac numai iac-asa, mergind si venind. Omul sa- rac si mai are, si mai rabda. Iaré cu capul se lucreaz4 mai greu decit cu sapa $i cu furca. Dar toate s-au facut si nici n-au ramas lucru z4darnic. Trandafiricd a ajuns popa in satul tatine-sau, in Butucani, bun sat $i mare, cameni cu stare si socoteala; dar la pomeni si la ospete parintele Trandafir nu mergea bucuros. Minunat om ar fi parintele Trandafir, dacd nu |-ar strica un lucru. Este cam greu la vorba, cam aspru la judecata: prea de-a dreptul, prea verde-fatis. El nu mai suceste vorba, ci. spune drept in fata, daca i s-a pus -ceva pe inima. Nu ¢ bine sa fie omul asa. Oamenii se prea supara cind le \udm caciula din‘ cap. Si e bine s4 traim bine cu Jumea. Aceasta s-a vazut si cu ale pa- rintelui Trandafir. Un om ca el nici doi ani. n-a, putut sA steie in Butucani. Cind una, cind alta: o data da cu vorba-n sateni, altd dati-n protopop. Si este stiut ca, mai ales cu protopopul, preo- 73‘fii ‘trebuic s& nu facd multd vorba: Decit vorbele, la Protopopj darurile au mai mult infeles. Dar asta printele Trandafir ny voia s-o priceapa. Nu-i vorba! drept avea parintele Trandafir. Este numai cq dreptul ¢ treaba celor mari in putere. Cei- mai slabi trebuie s4 si-l arate pe-ncetul. Furnica nu rastoarna muntele, dar il poate muta din loc: incet insd, incet, bucdjicd dupa bucatica. Poate o4 stia si parintele cd este asa in lume; dar el avea legea lui. * \Ce-i drept si adevarat, nici la dracu nu-i minciuna!" Acesta era cuvintul lui; cu acest cuvint si-a facut calea din Butucani. Adec& nu tocmai el a facut-o, ci satenii: O vorba gi incd ceva, pentru mai bund infelegere, la protopop, o cale de episcopie si aici o vorba buna de la protopop: lucrurile se fac, numai dack le stim face. Cu mult, cu putin, parintele Trandafir fu trimis de la Butucani la Saraceni, pentru buna infelegere intre credinciosi. Popa-n Saricenil' Cine. stie ce vrea s& zicA :popd-n Saraceni! Dar asa-i trebuie parintelui Trandafir! Cine vrea s& sara peste groapa arunce-si mai nainte desagii peste ea. Parintele Trandafir n-avea ins decit o nevast&: sivdoi copii: desagii ti erau deserti, Pentru aceea ji era atit de’ greu si sara din Butucani la Sdraceni. Pe Valea Seaca este un sat pe care oamenii i] numesc Sari- ceni.. Un sat ,,Saraceni“, pe o vale ,,seaci“: mai rau nu poate si sune insemnarea unui loc. ' Valea Seaca! _»Vale“, pentru c& este un loc inchis intre munti; ,,seacd“, “pentru c& pirful ce sia facut cale pe mijlocul vaii -este. sec aproape intregul an. Taté cum sta valea:” a fn dreapta. este un deal numit Ripoasa. fn stinga sunt alte trei dealuri, numite Fata, Gropnija si. Alunis. Pe Ripoasa cresc stinci; pe Fata sunt holde; pe Gropnita este satul, iaraé pe Alunis sunt mormintele satului, intre aluni si mesteacdni. Asa-n dreapta si aga-n stinga; dar lucrul de capetenie este tocmai in fund. Aici sunt munfii; de aici vine ce vine. Dincolo, peste Ripoasa, este Valea Rapitii, o vale mai adinca decit Valea Seacd si numité asa pentru cd printr-insa curge Rapija. Rapita este sup4rdcioasa, mai ales in timp de pri- 14it pariul de pe Valea Seacd este un crac al Rapitii a ‘ ppestc neaua pe i n nt Me ars cind s¢ topes” pe muni, Ripija se supira, pan ; sarte din minia ct in cracul de pe Valea Sea a a mai AC: ny citeva ceasuri, saraceneniit sint nu- sett cit oes pa. Aga o pat aproape in ficcare an, Cind arc? oat Futile gin vale par mat frumoasc, Valea Seacd minte cu GAN pala tot ce-i picd in cale me “gi ined bine daca asta napadire ar jine numai scurta a ramine inca pe vale, formind multe locuri de ada- veces Tigra neamul broscanesc. ara in jocul gtinelor, pe linga balsi, cresc rachite gi se im- puiba salcisal ; Este 0are minune daca in urma acestora saracenenii s-au fa- cut cv yremea cel mal lenesi oameni? Este nebun acela care sea- nana unde nu poate secera ori unde nu stie daca va putea ori nu seceTa. Pe Fata locul este nisipos, griul creste cit palma si papusoiul cit cotul,; pe Ripoasa nici murele nu se fac, iara in yale apa mininca rodul. Unde nu e nadejde de dobinda, lipseste si jndemnul de jucru. Cine lucreaza vrea sa cistige, iar saracene- nii si-au fost scos gindul de cistig, pentru aceea nici nu se aflau indemnaji s4 lucreze. Cit puteau, petreceau vremea intingi la ra- coare; cit nu puteau, igi mincau zilele lucrind prin alte sate inve- cinate. Cind venea apoi iarna... vai si amar! y Jar cine ¢ deprins cu raul, la mai bine nici nu gindeste, sara- cenenilor le parea ca, decit aga, mai bine nici-nu poate fi. Peste- len apa, pasarea-n act, cirtita in pamint si saracenenii-n sara- cie! Saracenii? Un sat cum Saracenii trebuie sa fie. Ici o casa, colo o casa... tot una cite una... Gardurile sunt de prisos, fi- indca n-au ce-ngradi; ulija este satul intreg. Ar fi prost lucru un horn la casa: fumul afla cale si prin. acoperis. Nici muruiala pe perejii de lemn n-are ingeles, fiindca tot cade cu vremea de pe dingii. Citeva lemne cladite laolalta, un acoperis din paie ames- tecate cu fin, un cuptor de imala! cu prispa batrineasca, un pat alcatuit din patru japi? patuji in pamint, o usa facuta din trei * Lut 2 Tap — par, arus. 15scinduri infepenite c-un par crucis’ si cu altul curmezi lucru scurt, lucru bun. Cui nu-i place, sa-si faca altul mai Pe plac, in virful satului, adeca la cel mai inaltat loc, este o alcatu- iala_ pe care saracenenii o numesc nbiserica"."Ce 8a fie $i asta? Este o gramada de grosi! batrini, pusi unii peste alti in chip de pereji, In vremile batrine, cindva, nu se stic cind, acest fe de pereti se aflau cu partea de din sus privind tocmai spre cer; acuma insa, nici asta nu se stie de cind, ci se afla in supusa ple- care spre acea parte, care avea sa ind locul unui turn. Asta, pentru ca stilpii din fafa, fiind putreziti de cind a batut vintul cel mare, s-au plecat spre rabdatorul pamint, tragind cu sine in- treaga alcatuiala, Asa a si ramas apoi, find biserica, cel Putin in Saraceni, un. lucru de prisos, Popa? Se zice ca nu e sat far’ de Popa. Pesemne, cine-a facut zicala asta n-a stiut de Saraceni, Saracenii era un sat fara de Popa. Adeca era sat cu Popa, num; Saraceni: intr-una. vine, intr-alta. ramine, iar in a treia se duce. Citi popi vinovafi, toyi au~trecut prin. Saraceni, si care a stat mai multa vreme aici, s-a curafit de pacate, Tar'acuma parintele Trandafir ajunsese la acest canon de po- cainja. El nu mai Putea sa astepte ca va face ca alfii, sa vina o zi, sa stea alta sis se duca in a treia. Stia ca s-a pus Prea rau la protopop, pentiu ca’sa Poata crede ca-l va trimite la alt sat, Tara far’ de sat nu putea sa ramina. Popa far’ de sat: roata far’ de car, jug far’ de boi, caciula pusa intr-un virf de par: isi puse dar de gind ca s-o ieie Pprecum i se face, sa faca din nevoie drag si sa steie bucuros in Saraceni. Era sat cel Putin de nume: ni- meni nu putea zice cae Popa far’ de sat. Si intr-adevar, mai po- trivit popa pentru mai potrivit sat nici cu bobii nu s-ar fi putut gasi. Traista popei se potrivea cu pragul Poporenilor, Chiar de la inceput, parintele Trandafir a infeles un lucru: cum ca in Butucani-era mai bine decit in Saraceni. Oamenii aveau cite ceva; ‘iara de unde este, pofi lua. in Saraceni insa " Gros — bustean, trunchi de copac. 76: Niciodata_el n-@ tg, OOO ntl * gitor®- _ + gu-ndreapta tr y de femn. Si apoi parintele j . vet! ° cecil judeca; jac Seulais jara satul sa ingrijeasca de traista Popa oe ee trecut pind ¢¢ parintele a inceput eae cu desvirsire prosti n-au fost oamenii pea re au cite of it E: +e yutt® ca a i ’ i" cu ospetele. Es ' pet ste un lucru folositor, zi- ornenile ye amen se adund spre a se mingaia si veseli i orul a inceput cu pomenile gi cu ena indea acum parintele Trandafir, dar wee omeni, nici ospete. : a ele mai in urma..{n satul sarac culege. Cita vreme vor fi saracenii gi eu stau flamind!* ee chial a Aga sate Galler” Aga BI ett ay uy nicl , ; ays ' igi. ZISE parint ue spice n-are de unde | niet yor raminea saract aes . A a a te ii puse dar de gind ca sa faca din poporenii sai oameni har- 9" i inca piatra, scoate cag din apa de balta si de-au crescut cucute. cind vaca are hrana, ea nu ramine snic mani iu un ry fir de BF et ai sisi popa, " ser 4 zis; asa pus sa si faca. a om care neare ce Sa manince isi face treaba din treaba Nici-acum nu face pine! Orbul n-ajuta pe cel olog; fla- eaba satului; -cind gistele pazesc stratul, fir e virtos sului. Ei, dar parintele Trandaf pe drum. si ajunge, ori moare je Trandafir tinu 0 predica e, ca sa vada ntru omul ce minzit | j ramine gradinas unde pleaca,. antii dumineca, parinte! enilor ce sau adunat in numar mar pe pop cel nou. i mare mulyumire pe doreste pinele altora decit aceca cind vede ca este ascultat de ji si ca vorbele tui, prind radacini. Gindul bun sé inmul- inzind loc in jmai multe suflete, $i cine-] are si poarta, mai al i daca il prejuieste, se bucura cind vede ca-si face cale-t arintele. Trandafir se simjea norocit intr-acea 21. fost ascultat cu atita luare-aminte c@ asta data Parea ca camenii aceia asculta ceea ce stiu, dar nu stiu bine, § sorbeaw, vorbele cu atita sete, incit parea c-ar voi sa-i scoata sus fletul, ca mal usor jnvayatura. S-a citit in ziua aceea © tele Trandafir a aratat cu merge sa culeaga din el pra fiului ratacit. Parin- in nes vanghelia asu m Dumnezeu, i firsita lui iubire 711facut pe om spre fericire. Fiind Omul in ty Dumnezeu voieste ca el 54 sina seats bes curate ale aceg’ tei vieti, pentru ca numai asa poate SA ¢ ‘isea $1 Sa faca gin intr-i Omul care din vina sa ori in urma altor intimpla intr-insa. si necazuri intr-asta lume, nu poate iubj van simte numai amar a i J ¢ i si neiubind-o, desprejuieste in chip pacatos acest inalt de oameni, Ia dar }eSC. + ‘ ee ce tae ins oamenii lenesi, oamenii care nu-si dau nici 9 se linya, care nici mina nu si-0 intind, ca sa ieie darul? Sunt paca. tosi! caci nu numai doringe avem, Cl a pofte trupesti, Poftele cele curate sunt date omului ca sa le stimpere prin rodul mae dorinje ii sunt date in suflet, ca s4 cuprinda lume si Dumne. zeu in sine si, fericit, sa le priveasca. Lucrarea este dar legea fj. rii omenesti, si cine nu lucreaza greu pacatuieste. Dupa aceste, parintele a aratat cu vorbe, care dau gindirilor chip vietuitor, cit este de ticdloasa. viaja unui om peritor de foame si a dat credinciosilor sai sfaturi, zamislite in mintea hui injeleapta, cum ei ar trebui sa lucreze in primavara, in vara, in toamna si in iarna. : Oamenii au ascultat; in fefele lor era scrisa vorba parintelui, iara mergind spre casa, ei vorbeau numai despre ceea ce auzi- sera in biserica si fiecare se simjea cu un om mai mult decit pina acuma. Erau poate mulfi si de aceia care asteptau numai sa treacd sfinta dumineca, pentru ca in cea dantii zi de lucru sa inceapa. — Asa pop n-a mai fost in Saraceni! grai Marcu Florii Cu-~ cului, despartindu-se de vecinul sau~Mitru. — Popa, chiar popa, ca la un sat cinstit! raspunse Mitru, ca si cind ar fi simgit ca cinstit, satul sau, tocmai cinstit, nu este. Au venit apoi alte dumineci. Parintele Trandafir'a mai dat insa indarat cu predicile. Chiar in a doua dumineca n-avea cui sa-i vorbeasca. Era vremea cam ploioasa si oamenii au ramas pe acasa. Alte dumineci insa era vreme frumoasa; pesemne atunci nu se indurau oamenii de vreme; le venea greu a se des- parsi de cerul lui Dumnezeu. Asa, cite o baba batrina, cite-un mogneag cam slab Ia vedere si mai slab la auz mai avea parin- tele prin biserica. Adeseori raminea numai cu Cozonac, clopo- tarul. Asa nu se face treaba. 78jnc& ca si capra j, iat fo ir © ine . Pra in grading ee iti jntra prin gard; cind astupt hig mi face mai oe Paguba, stticind i | jinat Dumnezeu! — e numai vo, o ftreasin fintele Trandafir! x Asteptati! grai el, . eA ae nu Veniti voi ta mj you al 0} rea, U a ie colinda, Cit ina dest oe nu se 3 da de. nde prindea Oamenii, “ool oe mere eure io Popa; la deal da tne a ats, a da de popas : Bonstaeaae a la sfaturi tn oa ta mon oh Padure, tot pe on ane © ae ae a il afli. Popa la co aeons nta, ini tebe fug! din sat, dac& voiesti sa scapi de oe : i. Race “ fag dn st cana i Popa. Si unde te Prinde, Vrun an de zile a dus- 1 _ nii ascultau bucuros; le p se prindeau de sfaturi. Ooag Been aniele Trandafir cu sfatul. Oa: 8a steie de vorba cu Popa si chiar ar Atita insa, si i 3 ets - » $i mai: departe cea veche: stiau oamenii cum s§ faca, dar i Pac pene - Parintele m necajea. 5, fs i sat ane Fe 8 © vreme a fost sfirsit cu sfaturile, Nu om upra caruia sa nu fi descarcat intreaga Sen turd: nu mai avea ‘ce sa spuna. aga sa invaja- Bi! cd nu e bine aga! grai iardsi ‘a Saeneep cu Seva ee ee Be preotul. Nu mrerge cu sfa- 2 Se incepu batjocura. Unde afla un om, p&rintele Trandafir incepu a-] face de ris si a-gi bate joc de el in tot chipul. Trece pe ling-o casa, care nu e tocmai de ieri acoperita: ,Mai! dar istey om mai esti tu, graieste catre stapin, si prin virful casei ai fe- restri. Tare iubesti lumina si. sfintul soare!* e ‘Afla o femeie cu camasa nespalata: ,,Uita, mai! dar de cind ati inceput voi sa purtaji rochii de postav?" Se intilneste cu un copil nespalat: Auzi, nevasta, mult lic~ tar aveji voi de se minjesc copii atit de tare“. Da de un om culcat Ja umbra gi-i zice: .Bun jucru! bun lu- cru! Iara daca omul se scoala, il roaga s4 nu se lase de lucru, ca are copii. 1 Magiun. 719 paca at fi fost altfel de om ‘Asa incepe gi 0 duce mai departé tot asa, A. intr-atita, incit oamenii cale de-o posta se ferese din A ajuns ca si ciuma, Dar mai rau decit toate este atita Wadalitura, oamenii i-au pus numele .Popa Tang, ajuns tr, calea un; Cab Pop, dup, * Aoi Popa Tanda a gi ramas. Vorbind drept, satenilor numai intr-un chip nu Iul popii, Fiestecare ridea bucuros cu popa de aly nu-i prea plicea insa cind altii rideau de dinsul, omului: fiecare pune bucuros seaua pe iapa vecinulu Ie placea parintele Trandafir poporenilor sai; cu atita insa po nu se muljumea. Nici nea trecut anul pina ce tot oamenij sat erau batjocoriti; n-a mai ramas de cine sa-si bata Joc, cag de Ja o vreme si cei batjocoriti incepeau sa rida. Aid ap oi sa sfirsit. A ramas numai una: ca satul Sa-si bata joc de Popa, Doi ani de zile au trecut fara ca parintele Trandafir sa miscat satul inainte, macar numai atita cit e de la vorba pina la Suparare, Oamenii ajunsesera atita de sfatosi si atita de batjoco. titori, incit ziua intreaga stau gramezi, citeodata la Sfat, citeo. data Ia batjocura. Era lucru mirfunat: oamenii cunosteau binele, rideau de rau, dar nu se urneau din loc, Ei! spuna om cu suflet: si nu se Supere parintele Trandafir? Ba sa se minie, greu si se minie?: Si el s-a miniat: A inceput sa ocarasca oamenii, Cum a pur- ces la sfaturi, la batjocuri, asa acuma la ocari. omul, acolo il ocarea. : Dar acuma n-a dus-o departe. La inceput oamenii se lasau ocariji. Mai tirziu, mai Taspundeau ‘i ei cite ceva, aga, pe sub caciula. In sfirsit insa, vazind ca merge prea pe gros, incepura si ei s4 ocdrascd pe popa. < De-aici inainte trebile se-ncilcira. Mergea cind crucis, cind curmezis. Oamenii incepura sa spuna popii vorba ca nu se vor lasa de ris si de ocara, ci vor merge la episcopie gi-] vor scoate din sat. Numai asta ii trebuia popii. Ay nimerit-o poporenii! Sa-l scoata din Saraceni! Acuma incepu popa cu adevarata ocara. Aga a mers: poporenii s-au pus in-car, La Protopop si de-a- colo la episcopi . Ie Placea fe, din Unde prindea . Fat : 7 Este in cartea invajaturilor despre viata lumeasca o scurta in- vajatura: binevoitorii de multe ori ne sunt spre stricare si rau- 80+ cage folos- Parintele ‘Trandafir asta data n- oto Mhjos din rauvoitorii sai, Episcopal era v2 avut noros iy a8 ca sa fie US in toate pomelnicele de pe faa pal Te i bietul sii an gcut mila de popa si,i-a dat dreptate, o ie so Fi paren jn Sardceni a “ramas P pore gecd tot * is Popa Tanda, flet bun, mintului, carind pe, jpdeobste, nenorocirile se Bramadese asupra omului uU foe ceafaltay sau oA ele sunt surori de cruce. Destil ‘ca te Li yotdeauna ca sumbra si lumina, una. linga sa ca le m intel Trandafir avea acuma tre, cop. Cind “cal aca } ' 1 | Gel® episcopie, Basi pe preoteasa in pat. Era a patra bucurie la fe. case foe Esra ogee { (0 sopie bolnava, trei copii mici, al patrulea de lapte, o casa | gai hb: prin pereit se furiya neaua, euptoru ‘afuma gi aco- i perisul era tovaras cu vinturile; iar hambarele goale, punga de- ¢ asta Si sufletul necajit. f parintele Trandafir ‘nu era omul care sa fi putut afla cal e cares iasa din aceasta incurcatura. De ar fi fost alti in ah rea lui, el le putea da ajutor; pe sine insusi nu se putea mingiia. El stete multa vreme ginditor la opaiejul ce arunca lumina som-, * oroasa; imprejurul lui dormeau toji. Si bolnava dormea. Apoi nimic nu indeamna mai mult spre intristare decit tocmai prive- ~ i » gherea {ntre cei ce dorm. lar acesti dormitori erau jubitii lui, iu- t fiji de-a caror fericire el avea si raspunda, iubiti prin cari el | viejuia si a caror jubire da pref viefii sale. Gind se ingira cu gind in capul lui, Sufletul ii trecea in trecut si in viitor, i viito- rul, in starea in care se afla, nu putea sa si-l infatiseze decit cu cele mai triste colori. Copii lui! soyia Ini! ce va fi de dinsii? Inima fi era grea, dar nu afla un singur gind mintuitor, un sin- gur chip de scapare; in lume nu afla nimic de unde ar fi putut prinde speranja. aay oe A doua zi dimineaja era dumineca; parintele se duse la bise- *~ rica cea inclinata spre pamint, ca sa citeasca utrenia. Ca indeobste oamenii, parintele Trandafir niciodata nu si-a dat seama despre cele ce facea. Era preot gi era bucuros. fi pla- cea sA cinte, sa citeasca evangelia, sa inveje crestinii, sa mingiie si sa dea ajutor sufletesc celor rataciti, Mai departe nu se gin- dea. De s-ar fi intrebat cindva, daca cuprinde el si inalta sfinye- i 81ul ingeles al chemarii sale, ar fi tis poate in toate acele pe care omul numai in momentele Brele le pei Este in firea omului ca dupa ce mintea pricepe un sir de Wier mai ascunse, ea pune aceeasi masurd pe lumea intreaga gj a mai crede cea ce nu poate injelege. Nu totdeauna inea om gindeste. Sunt intimplari in fata carora mintea sta locutui, in Primejdie, cind sufletul nu mai afla ajutor, An, bucurie, ind gy nu afla izvorul din care ii curge norocul, si in insitarea indir; lor sale, cind el nu le mai afla legatura, Atunci cing omul 4 orice chip a ajuns la Jocul, unde putinja incepe Sa se atin, cu Neputinjele sale, inceata a mai gindi, gindind in locul sau firea omeneasca, gind, cuprins cu atita i ajutor?: E] nu credea:opicre® biscricii se a © cast pustie: ny ar fi qi i = numa ine i finut vitele intt-insa, day dupa cash era gi loc de gridina, grt a. dar n-avea : ind in : garduri in Sariceni nu ret seas fi. aumparase casa cu Toc cu tot gi locuia inte era a popei, prea multe indrept ‘arintele sinsa. De a eae ari nui 4 tot hird, peretii ciur si acoperigul ne ewer » Parintele ne ye ale altor case purta grija. vga popil mt a mai bund decit casa. Vorba cu f asa F i ‘ acu umes pevosiloe omul ae dupa oameni, chiar si cind at voi aeteie camenii dup& sine; popa trlia in fel saul, N 52 el numai de zestrea preotesei; dar de unde numai s& ia mul a + multa use 185 i asta se apropia de ome ay de postul cel mare. ver merge! grai p&rintele Trandafir. Asa nu merge!* x - pv 9 face si el om ca lumea, a se ingriji inainte de toate de pinele casei sale. Numaidecit in primavard lua un figan, il puse si frimint imald si-si Hipi casa. In citeva zile tofi patru peretii erau lipiti ‘i muruiti- ‘Acuma parintele sedea mai bucuros afard decit in casi. rmg din casi nu se vede atit-de bine morviala case; si era Fins lueru o cash muruité in SAriceni, mai ales cind omul i putea rice: ,Asta € a mea!" Era insa un lucru care de fel nu se potrivea. De cite ori: ochii parintelui scdpatau peste pereti pe acoperis, el intra in cas; ii parea c-a vazut acuma destul. Nu privea la acoperigul stricat si, totusi, de cite ori voia sa vada pe- refi, vedea_ tot acoperigul. Afurisitul de acoperis! Nu mai era chip sa-] lase_ precum era. Colo jos in vale, pe unde sint baljile cele multe, nu cresc nu- mai salcii si rachite; pe ici: pe colea este si sovar', pipitig, pa- pura, ba chiar si cite un fir de trestie. ,Asa voi s& fac!" gindi popa. Lua un om, il puse la sovar, la pipirig, la papura si tres- tie. Simbat4 era plin imprejurul casei — tot snopi legati cu nu- iele de rachita; iar in cealalta simbata, acoperisul era.cirpit si tivit pe virf cu snopi de trestie, peste care erau intinse dowa pri- jini legate cu furci. Acuma lucrul era chiar bun — si nu scump. " Rogoz.sa popii, clatinau din cap si 5; Jui!" lara popa petrecea batty Curo, s -a finut multi vreme. Tot se maj Popa se simjea prea in emp ce “<8 gi jucru care nu 5 j era nici una in sat: s-ar fi potrivit ca ea sq cumva desP’ itd de sat. Pirintele se cam sfia a zice la 8 fie casa", fiinded vedea ca ,la el" este iD sat’. Un gard. ae inca si 0 portija, pe care sa intre oamenii cind vin la arene : de nume, s4 fie portija numai pirlaz, dar s4 sa n casa popii, trebuie s4 intri in cane fie gard numai ainte de a intra i ar nici asta bu ; a. stie 4, ini Popa jarasi [ud un om), il trimise 4 taie spini si pari, ba se spinii printre pari si gardul fu gata. train © 400 de stinjeni, locul fu me amint, pus inspre pisericd, loc de vr ja se ficu din patru pari injepenifi cu alfi doi crucis. = a teasa se bucura. foarte, cind se vazu asa ingra- ra, cind vedea cA se bucura preu- sa sA nu le zicd copiilor ori preutea ji afara din curte! Jucai-va lui. parii in Pp tea casei, radit; iard port care .erau pusi Mai ales prew' dita, mai ales popa sé bucu teasa. Nu era zi in-care popa Auzifi Sa nu iesi de vro_ zece ori: frumos aici, acasa!” Cind omul a facut inceputul, el nu mai ajunge la capat. O doringd naste pe cealalta. Acuma preutesei i-a intrat un lucru in -o dimineaja. Eu as gindi ca cap. —. Stii tu ce, popa? zise ea intr -bine si fac citeva straturi lungul gardului. colo de-a ar fi “— Straturi? — Da! s4 seaman ceapa, morcovi, fasole, barabule si cu rechi! . Parintele ramase wimit. jj parea cd asta ar fi peste putinfa. Straturi in Saraceni!... Dar citeva. zile capul ii era plin de stra- turi, de barabule, curechi_ $i fasole; asa, peste jar citeva zile, 1o- cul era sapat, straturile erau facute. Nu era ziua in care atit u fi mers macar de Zece ori Ja straturl. Mare a fost easa SA mi daca nu erau rasari t mai te seminjele. popa cit si preut de dimineala- pentru ca sa vada bucuria intr-o zi. Popa s-@ sculal 84scoala! i? rasirit! oo aya, aCeee popa a preuteasa, cu copii reed sezind pup! intre straturi, Care ae tot, aU pee eo incollite> acela cra mai norocos. ca mai multe i gatenii trecea pe Ship cama por priveau printre spi qraturile popii sis! ziceau si ast& datas ,Popa ¢ eeaultanice pill awei Ms preuteasd, grail acum popa. Oare n-ar fi bine sa am Pal soi pe tinga gard si imprejurul straturilor? ne m Ba bine. au -asa! Mie-mi place’ papusoiul ror = sii mie mai ales copt pe jaratic! ne 50 nou! Popa se-ncunjura cu papusoi 5 file ‘ fp einde® cit se va face de frumoasa aan eet ing i papuroiul va creste si va acopel! spinii din gard, care ‘incepéau a wi placea parintelul. Dar tot vorba cea veche: un nacaz naste celdlalt: fn dosul caset era incA o bucata de toc, de vro cinci mai mare ca acea ingradita. Asta nu mai iesex din mintea popil- Peniru ce 4 stea asta goala? Oare n-ar putea el pune. pa- pusoi St in dosul casei? f fn jarinele de pe Fata oamenii arau si samanau, in sat insa neatins, ef pamintul, pentru cA aici era sat. Marcul Florii Cucului, vecinul popii, avea un ‘plug, cam stri- cat... dar plug, jara Mitru Catanas, vecinul lui Marcu, avea doi poi slabi gi un cal spetit. Popa, Marcu, Mitru, boii si calul, im- fee preuna, muncira © zi de dimineata pina seara; jocul fu arat $i semanat cu papusol- Popa de aci inainte sta mai bucuros in dosul casei. Era lucru minunat si frumos — asa prazde! si printre brazde, pe ici pe CO- lea, cite ‘un fir de papusoi abia incoltit. Cu toate aceste popa se scarpina citeodata, ba foarte ‘adeseori, dupa ureche. Parea ca tot ii mai apasa ceva pe jnima. Era lucru greu, de care nu cue: teza a se prinde: paminturile din jarina. Pina acum le-a fost dat” in parte; acuma nu gtia ce sa faca cu ele. I-ar fi placut ca. sa le lJucreze insusi. Sa-si vada el semanaturile Jui, 84 mearga la ele cu — FA lca “pupiae sta PO_vne> ghemuit. 85 2