Exist cirgi de care rimai cumva indrigostit: crezi ci le-ai uitat si totusi le duci atat de tare dorul... Sau cirgi cirora le-ai presimyit mira- colul, fari sie ficunoscut vreodat3. Cary gata si te iubeasc, adunate pentru tine in colectia CARTEA DE PE NOPTIERA. Binney ete Sites Naat seetomrs emetic Pee eee atmo cc tleypem rete uunadolescentearea nimeritla timpincea mai Tete ovement peta oer tess cone Ce UNC Pier etatesora cline ee Sta cearrenn Prefera, fara indoials, televizorul, nu biblio- ‘teca, Dar, spre ghinionl lui, ajungetnt:-un loc ‘unde nu exista televizor. . © patabola despre Tumea de azi si o minunatt lect de citi, CO rer ieteatterirealaeNtesco ein Gttec ts Syn nance Coat anastaV Coote Ua Sen eect GTN Oats Fa arb te thse liyacsonr (overeat Ja care mai nimeni nu ramane indiferent. Ruin TOM mince TANT CURTEA DE PE NOPTIERA HUMANITASa 91869 CARTEA DE PE NOPTIERA : ANU gr OU ATAIntre profesorii de literatura de la Universitatea Nowa din Lisabona este si RUIZINK (nascut in capitala Portu- galiei, a 16 iunie 1961). Norocul este deopotriva al studentilor i al literaturi. Pe student fi inva cum sa Citeascd un scriitor indragit, iar literatura scrisi de dom- nul profesor, intre care siCitfor din pestent(O Anibuetor), beneficiazA de pe urma candidelor intrebari studentesti. Rui Zink a debutat cu Hotel Lusitano, in 1987. A scris romane, nuvele, eseuti, piese de teatru 5ic&rfi de copii Este autorul primului e-book portughez (Os Surfistas, 2001), se ocupa de teatrul stradal si de happening-uri, Are centura neagr’ la Karate. Lisabona ise pare un oras plin de melancolie, iar lumea de azi, destul de deprimanta, Dac mai mulfidintre noi ar scrie asa, ar exista si mai mulfi cate sé ne citeasca”, a spus critica literara despre Rui Zink. Cititoral din pester a aparut in 2006, prilejuit de Ziua Mondial a Lecturi. Povestea, spust cu umor gi fird idacticism,ea unui copil al strézii care descopera cartea. Scrieri principale: Hotel Lusitano (1987), Apocalipse Naw (1996), O Supiente (1999) si Os Surfistes (2001). A tradus din Saul Bellow. Micaela Ghitescu a tradus numeroase cart din literatura portugheza (Fernando Pessoa, Antonio Lobo Antunes, Camilo Castelo Branco, Femio Mendes Pinto, Alexandre Herculano, Almeida Garrett, Urbano Tavares Rodrigues, José Augusto Seabra etc), braziliand (Erico Verissimo, Paulo Coelho, Luciano Maia etc), francezi (Albert Camus, julien Gracq), englez4, canadian’, guatemalezs. Rui Zink Cititorul din pestera ‘Traducere din portugheza de MICAELA GHITESCU 949637 OMI a HUMANITAS BUCURESTICColecte iniiats de Toana Parvulescu Redactor coordonator al colectiei Mona Antohi Redactor: Florentina Hojbota CCoperta: Angela Rotaru ‘Tipit la Fedprint Rui Zink © Anibaletor © Editorial Teorema and Rui Zink, 2006 Tustrai: Manel Cruz Desen: Ana Hatherly (© HUMANTTAS, 2012, pentru prezenta versiune roméneascd| Descrierea CIP a Biblloteci Nationale a Rominiel ZINK, RUT CCititorul din posters / Rul Zink; trad. Micaela Ghiteseu. Bd. a3a - Bucuresti: Humanitas, 2012 Bibliogt. ISBN 978-973-5034368 1.Ghitescu, Micaela (trad) 821,134331=135.1 EDITURA HUMANITAS Plata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Roménia tel. 021 408 6350, fax 021 408 8351 ‘wwwhumanitas 10 ‘Comenci online: www.ibhumanitas.r0 ‘Comenzi prin e-mail: vanzari@lishamanitas:0 ‘Comenzi telefonice: 021 311 23 30 / 0372 189 509 CalatoriaPovestea asta s-a petrecut acum maibine de treizeci de ani. Parinfii mei tocmai terminaseré divorful, lucru de care nu-mi psa prea mult, in afar’ de faptul ci in toiul micului lor rézboi per sonal, aveau inca si mai putin timp ca de-obicei ca si ma piseze. Eu umblam de colo-colo cam pierdut si, cdnd m-am regisit, eram membrul tunei bande de mici gtinari in zona cheiului, lings estuar, unde fluviul si marea se intalnese ca sivsi incheie socotelile cu viafa. Jara copilariei mele era o miniatura intr-o sferd de sticl’, din cele care produc zpada de polistiren daci le scutur’im, darin care, daca nu le scuturdm, nu se intimpl& nimic. Ei bine, pe vremea aceea exista pe acolo un targ in fiecare simbité, iar hofomanii denoi profitam de inval- masealdi ca s8 sterpelim niscai portofele, fructe, plicinfele si alte produse de pe urma cérora ne alegeam si noi cu cite ceva. 7‘Totul mergea de minune pand ce, intr-o dimi- neaja in care adunaserim o suma bunicic’, au aparut in piafa soldatii Regelui. Ca sa fact o razie~ si s& ridice tot ce se putea ridica. ‘Trebuie si spun cd arta furtisagului nu-i chiar atat de rea cum se zice. La urma urmelor, e 0 activitate de schimb comercial ca oricare alta si, mai intotdeauna, este departe dea merita faima pe care din nefericire o are. Se zice in popor c& in spatele unei mari averi se afla un furt mare — doar ci asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale ~ cele mici, ba chiar si cele spirituale nu scapa de aceasta umila genez’. Toata lumea furd ceva de la cineva: bani, idei, ‘muneé, timp, viaf& chiar, Numai sufletul nu se fur’, pentru c& el poate fi doar cumpérat (sau, maibine zis, vfndut) de cétre insusi stpanul situ, ceea ce de altfel mulfi dintre noi fac cu destul plicere si, as spune eu, la un pref suficient de modic. Evident, asa vorbeste un hot. Dac’ as fi © persoana cinstit’ ap spune poate c& esenta societtii este virtutea si cA nu existé virtute mai frumoasé decat respectul pentru proprietatea semenului. ‘Unde ajunsesem? A, da, la razia garzilor regale. ‘Umbla vorba ci un mare hof diduse una dintre loviturile acelea de care doar o fire indraz- neat si imprudent e capabila, iar autoritatile fusesera informate de prezenta lui in impreju- rimile piefei de langa chei. 8 Nimeni nu umbla in cdutarea unor pustani ca mine, dar eu de unde era sa stiu? Tineretea are intotdeauna mania enervanti de a se ridica in varful picioarelor, aga c& m-am comportat ca furnicufa care, pe s0sea, cocofaté pe spinarea elefantului, exclama, mandra nevoie mare: ,,la te uita ce de praf am stamit noi doi!” Fie-va mild sinu uitafi c&, in delasarea parinfilor mei, inca pierdufi in camera cu oglinzi a ranchiunii lor, imi pica tare greu sé fiu dispretuit pana side garda regal. in definitiv, eram si eu un hof si, chiar daca furam miniflecustefe, daci hot cautau, de ce sAnu mi fi c&utat pe mine? Sa fiu eu oare mai putin important decat ceilalfi? Insa, indata ce i-am vazut pe soldafi, m-a cuprins un atac de panica fericita si am sters-o cat am putut de repede. Ceilalti din banda, asij- derea, La momentul acela mis-a parut c&-i totul un fel de cadril: incercam si ma strecor sub 0 tejghea: acold se afla deja Gineto; 0 stergeam prin spatele unui cruf: Licas mi-o luase inaint ma furigam intre dou’ grimezi de legume, adapostul era deja plin de peblivani. Si acum, pe unde sé fug? Eram intr-un mare buculc, Sa fiu intr-un mic bucule ar fi insemnat sa dorm intr-un pat frumos $i toate astea sanu fi fost decat un vis. Darnu, eram chiar la mare buculc, Pe vremea aceea habar n-aveam de unde vine expresia, presupuneam ci-i o chestie de-a oamenilor mari, povesti legate de pat side inse- atorii gi de barbafi incomorafi sau evadairi epice din inchisori folosind cearsafuri drept franghii. 9In fine: ideea ca intotdeauna exist riscuri neas- teptate cand te culci intr-un pat care nu-i al tau. ‘Am umblat asa dintr-o parte intr-alta, siinval- miéaseala era mare, pentru ca piata gemea de sarlatani cu constiinfa incareata, iar eu exam departe de a fi singurul care se temea c& e finta zelului girzii regale,fiindca muschetele loraveau faima c& trag mai intai si-ntreaba abia dupa aceea. Incepusem si amefesc de atata alergat in zigzag... And ce m-am trezit suspendat in gol, peste apa. Am dat cat am putut din brafe incercand cu disperare s&-mi regasesc echilibrul, darla nimic nu mi-au servit efemerele aripi. Si as fi cizut in apele intunecate, daca o frainghie groas’, aproape mai groasé decat braful meu, nu m-ar fi prins a jumdtatea drumului. Mai tarziuaveam si aflu c& marinarii detesta sa li se spuna franghiilor franghii: dintr-un motiv care-mi scapa, prefera sa li se zicd parame. M-am agifat, asadar, de o parama mai groas& decat bratul meu. Nu stiu jn ce masurd asta schimba ce s-a intémplat: am ramas atérnat de franghie (de parama) cu bra- fele si picioarele, cu capul in jos; si cu capul in jos am avansat pana la tambuchiul prin care mam strecurat in ambarcafiunea ancorat acolo, Dintre toate relele, cel mai mic. Gasisem 0 ascunzatoare din care n-aveam sa ies inainte de cderea noptii, din urmatoarea cauza: daca ag fiiegit era semn rau, semn cé m-ar fi prins. Aga stind lucrurile, m-am aranjat cat am putut mai bine gi, desi nu stiam pe ce vas ma aflam, doar 10 prost si fi fost si nu-mi dau seama ca eram in cambuza, Am luat o part malaiafa si am mus- cat din ea, ca s8-mi ingel mai curand spaima decat foamea, fredondnd in gand un cantec in ‘voga la epoca aceea: Dunele-s ca si divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactusi si izmi rupte... Na-na-na... Tolanii pe dune, rozind mere... Na-na-na... M-am desteptat cu capul greu, cum se intam- pla cand dormi prea mult sau te trezesti dezvelit siti dai seama ca frigul pe care simfisesi in somn era frigul pe care il suferea corpul tau cu ade- varat. Astazi sti c& niciodata nu trebuie si dis- pretuim relatia dintre ce e in capull nostru si ce ein corpul nostru, chiar si numai pentru faptul ci acest cap se naste prins bine de corp; noi suntem cei care, pe urma, din prostie sau negli- jenté, il vom desuruba. ‘As putea spune acum cAteva cuvinte fru- moase despre strania legnare pe care 0 sim- feam, dar nu enevoie, nu-iasa? inainte dea vedea stiam deja, iesisertim in larg. Am privit prin tam- buchi si ceea ce am vazut nu era deloc linisti- tor: nimic, nimic, decat un imens orizont albastru, un albastru indistinct, de sus pana jos, dintr-o 1parte in cealalt’, doar albastru, o imensitate albastra, un balans albastru. As minti daca as spune cé m-am intrebat unde ma aflam, fiindc’, odatii trecut’ toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se intamplase: piafa, zarva cu girzile regale, aproape cfiderea mea in ap’, vasul. Tinerit pot si nu aibé multe calitafi, dar un cap limpede au intotdeauna. Problema mea era alta: cum s4 ies de acolo? Dupa cateva minute am infeles c& aveam o problema inca si mai mare: cum sa mu ies de acolo? Daca ma gaseau, aveau si ma pund sf sar de pe trambuling, spre bucuria rechinilor? Speram ci nu aveau sd ma arunce peste bord, dar. —Ia te uiti, ce-avem noi aici? Hei, maistre, ai vizut ce soarece ne-a aprut in cal? Haiti, ma gasisera. Eram tofi pe covert’, marinarii asezatiin jurul meu, cu mutre nu foarte prietenoase. Cel céiruia {i spuneau maistru, despre care am descoperit in final cd era contramaistru, a mat De unde ai aparut, mai drace? Cand voiam, reuseam sé fiu mai ascuns decat un perete fals: — Am cazut de pe chei, bunul meu domn, mam agifat de o franghie si... —Pe vapor nu exista franghii, bai, musule! mi-a tliat-o voce rigusiti. Doar parame. Au facut un fel de cérare. Cépitanul umbla sprijinit intr-o carji, dar o facea cu multa 12 autoritate, S-a uitat la mine cu severitate, 0 cali- tate care, avusesem deja ocazia sa aflu, rima in general cu autoritatea. — Ai inteles, musule? —D-da, bunul meu domn, am baiguit. — Ai noroc, musule, a mugit c&pitanul. in alte vremuri ai fi stat legat de catarg pand la sfar- situl c&litoriei sau te-am fi aruncat la rechini. Nu stiam in ce parte s& ma intore. Marinarii se imparfeau intre cei care radeau pe infundate sicei cu mutre nu foarte prietenoase. Din fericire, nu era prima oar’ cnd incasam o sapuneala. Din nefericire, era prima oara cand n-aveam pe unde sa fug. Capitanul nu avea un cérlig in locul nici unei maini, dar se sprijinea intr-o cérja, semn de picior ranit - sau poate chiar lipsa. Mi-am incercat norocul: — Dati, prea excelentii mei cavaleri, m-afi putea duce inapoi acast.... v-a5 rimane indatorat. R&spunsul la rugémintea mea a fost un hohot de ras general. De altfel, nici nu fécusem sugestia cu mult convingere. imi displicea si fit: Inat fn ras, dar rafionamentul meu era mai mult sau mai putin urmatorul: mai bine batjocorit decat mort. C&pitanul a parut si ia 0 decizie —Bine, de vreme ce tot esti aici, 0 s8 ne fii de folos. Pe nava mea nu e loc pentru puturosi. Mi-am luat pozitie de drepti ca un soldat: cerul incepea sa mi se insenineze. —Da, domnule cépitan! 13— ,Da, capitane” ede ajuns. ,Domn” e pentr papitoi. Vezi vreun papitoi pe-aici, musule? M-am uitat in jur cu coada ochiului. Fetele, in pofida rasetelor, erau aspre si brazdate. — Nu, bunul meu do... Nu, cpitane. —Bine, gata, c& se face tarziu. Musule, urca pe platforma gabiei si evalueaza orizontul. ‘Am hotdrat si ma arat zelos: —Ca s caut pamant, capitane? —Pamant? a tunat cépitanul. Péimdnt?!! Stiu eu bine ca tineretul de azi e deosebit de avariat la cap, dar nu gasesti un pufintel fintel fintel idiot s4 plece cineva pe mare ca s& caute pimant? Dacd voiam s& gasim pamént n-ar fi fost mult mai infelept, ca si nu spun chiar logic gic gic, sd ramanem pe uscat? C&pitanul a dat din cap si s-a indepartat, spri- jinit in carja: ,Pamant, auzit” — Atuncice caut, cdpitane? am strigat, tot in. pozitie de drepti. El s-a intors, cu un ranjet urat: —Nu caufi nimic. Cat timp esti sus pe gabie, nu incurci pe nimeni aici jos. Asta-i ce ai de facut. Sa nu incurci pe nimeni aici jos. Crezi ca ais reusesti s& faci asta, musule? Mi-am dus palma desfaicuta la frunte, precum garzile regale cand se incrucisau cu nobili de alt calibru: —Da, cApitane! La ordinele dumneavoastr’, cApitane! 4 Si astfel am inceput sé-mi duc zilele singur pe platforma gabiei, scrutnd marea, cerul, norii, pana ce, pe innoptate, imi spuneau sa cobor si ma schimba alt mus. Prima data cand m-am urcat pe catarg mi-a fost greu, mérturisesc ci mi-a fost greu, am avut amefeli, vertijuri, grefuri. De acolo, de sus, era imposibil si nu observi cat de micd era ambar- cafiunea, sau caravela, sau galera, sau barca. Era mai pufin decat o coaja de nuca ~era o coaja de nimic pe imensitatea imensului albastru. Pe urma m-am obignuit. Marinarii erau impresionafi de agilitatea mea: —Oadevarata maimuta, drécusorul de pusti! — Ai crede cd are maini in loc de picioare! Dupa céteva zile, aproape toti mi-erau prie- teni, Din clandestin devenisem mascota ambar- cafiuni —Incotro mergem? am indraznit intr-o zi si intreb, inainte de a urca la postul meu. — Vezi norii sia din fund, musule? a spus contramaistrul. —Da, de ce? intr-acolo mergem? —Intr-acolo sau in iad, a ras el. Mai probabil, iniad. — Serios, am insistat, deja cu un picior pe scara de franghie. Incotro mergem? —Hai, ured. Daca te vede aici cépitanul ein stare si se razgandeasca si sa te puna in fiare. 15Printre marinari era unul, numit Keequog, care se distingea nu numai dupa capul ras, ci si pentru c& avea trupul acoperit de tatuaje. — Am inscrise pe corp sase sute doutzeci si gase de poeme gi trei romane, mi s-a laudat Keequog. In editie revazuta si adaugita. — Pe corpul tau e loc pentru toate astea? m-am minunat. — Fiindca pana si cel mai mic loc e bine folosit. $i ghiceste unde am Céintarea Cintérilor. — CAntarea cui? — Versetele de amor ale regelui Solomon pentru regina din Saba. Péntecele tt este wn pahar rotund, de unde nu lipseste vinul mirositor... ‘Am ezitat. Era posibil?... Bine, dar el spusese cd pana gi cel mai mic spatiu fusese folosit... — Pe inima! a exclamat Keequog, si toti au ras in hohote. Pai tu unde credeai, mai pun- gasule? Era un echipaj bun asta. Avusesem norocul si ma imbare pe o corabie a nebunilor, iar cel mai nebun dintre tofi era cel care conducea fragila coaji de nuc& intr-o misiune ce mi se parea absurd. Capitanul era un barbat meticulos. Niciodata nu povestea cum isi pierduse piciorul ~Keequog spunea cé-i fusese smuls de o balend alba, si eu cram gata si-l cred, dar am vazut la timp cum i-a ficut contramaistrului cu ochiul. Peurma amajuns si aflu ci si o poveste despre o balena era inscrisA pe corpul lui in ce parte a corpului nu stiu, nici n-am vrut sa stiu. 16 Acolo sus ma plictiseam pentru ci n-aveam nimic de facut. in lips de ceva mai bun, ma distram urmarind migcarea de pe vas. P&rea un vals: coborarea si umflarea velelor, invartirea carmei, aruncarea navoadelor, spalarea puntii. Cépitanul arar iesea din cabina lui. Uneori ii zaream mana sprijinit& pe o hart de culoare paméantie, degetele-i batind darabana langa un pahar cu vin. Cand venea la prora, schiopatatul Tui parca rupea balansul navei. Era ciudat s& vezi cA doar el umbla drept in acel carusel neincetat. Cépitanul nu era om réu, avea ins’ enervanta manie de a crede c& nu se ingala niciodati si de anu avea decat rareori indoieli. Pe atunci, cum eram mic, chiar imi ziceam c& asta este, probabil, o calitate esentiala pentru a fi cApitan. Astazinu mai gindese asa. Keequog, ingenios, a incercat si m4 puna in slujba lui organizénd partide de c&rfi chiar sub catarg. Idea lui era ca eu s& spionez jocuil adver- sarilor si s8-i fac semne indicand cum stateau ceilalfi. Marinarii au o predispozitie nemaipo- menita pentru jocurile de noroc. Eu nu stiam prea bine de ce poate fiindca, in fond, arta mari- nareasci este, in sine, un joc de noroc cu elemen- tele si furiile divine. Cand marea era mai agitat4, timonierul era legat de carmé, pentru a nu fi luat de valuri in caz c&ar fi ajuns pe punte; tof ceilaltierau impingi dintr-o parte in alta, ca nigte bile de popice, doar printr-o minune nefiind aruncati peste bord. $i Wwam descoperit c’, in largul marii, minunile sunt painea noastra cea de toate zilele. Din pacate, poate fiindca nu era vorba de o minune, ci de smecheria unei fragile fiinte ome- nesti, planul lui Keequog era sortit esecului. Cum, el nu-si putea rsuci tot timpul gétul in sus, cu riscul de a face un torticolis (sau de a trezi suspi- ciuni), ne inteleseseram ca eu sa-i transmit ‘mesajul scuipand. Un scuipat rapid era semn si pluseze; dous, cd mai bine si spund pas, fiindc& adversarul era bine alimentat cu asi, popi si dame. Ideea nu era rea ~ mai rea era ochirea mea neindemanatics, pe ling factorul vant: i-am nimerit de mai multe ori pe tofi ceilalti decat pe Keequog. Timp de aproape o siptimana nici neam coborat de pe gabie, temandu-ma si nu fit scalpat. Uneori, delfinii sireau intr-un vesel concurs cu noi; alteori, cate o ingiruire de aripi dorsale se alinia lang pupa, mai ales atunci cand bucitarul arunca afard resturile de mancare. Nu mai erau cartofi in cambuza, iar con- tramaistrul m-a trimis s& caut un sac in cali. Cand am coborat, am dat peste zeci de saci, ingra- ‘mAdifi uni peste alti, alaturi de urcioare, butoaie, lazi. Dar care s& fie cei care confineau cartofi? Am desfacut unul si pe data s-au pravalit sume- denie de carti. arti? O expeditie maritima transporta cifrfi? in fine, o fi vreun capriciu de-al cpitanului — 18 desi nu-l vazusem niciodata citind, ceea ce de asemenea nu era de mirare, fiindcé cea mai mare parte din timp statea inchis in cabina. lar cand il vedeam, finea in mana o harta infasurata ca o vergea. Din curiozitate, m-am dus s& cercetez ceilalfi saci. Nu-i puteam desface pe tofi, dar mi-am datosteneala s& pipai vreo cinci, sase: toti pareau si fie plini cu cirfi, doar daca nu cumva cartofii incetaserd s% fie rotunzi! Mi s-a parut foarte ciudat si am continuat sA pip&i pana ce am dat in fine de sacul pe care ma trimisesera sé-l caut. Cand am avut ocazia, Lam intrebat pe Keequog: —Stiai de cal c& e plina de carfi? Keequog $i-a vaizut mai departe de treaba. Ceea ce voia si spund ci, da, stia. —Pentru cesunt toate carfile alea? am insistat. Keequog s-a uitat intr-o parte si-n alta, — Ca sil atragem pe Anibalector, a mur~ murat printre dinti. —Pe cine? —Pe Anibalector. Dar tun-ai aflatasta dela mine. —Ce anume? —E vorba de un animal pe cat de fantastic, pe atiit de feroce. $i, daci o vrea Dumnezeu, vom fi primi care vor riméne in viata dup’ ce Lau vazut. —Ce fel de animal? Keequog m-a apucat de umeri, gata si mi-i frang’: 19—Am vorbit prea mult. Nu cumva emomen- tul s& te urci pe gabie? Mai trziu, am intrebat alt marinar care dor- mea in hamac, langa mine. — incotro ne ducem? Ela fost inca si mai evaziv decat Keequog: — Stie c&pitanul, eu nu stiu. — Da’ mergem sé vaném vreo lighioan’? —De ce spui asta, baiete? — De-aia. Am auzit vorbindu-se de un monstru numit Anibalector... Elma privit piezis: — Sst! Numele asta aduce ghinion, Au trecut mai multe saptiméni. Secretul, ca toate secretele, a incetat s mai fie secret. Acum toata lumea stia c& eu stiam ci ne duceam in cutarea lui Anibalector. far marea parea si n-aib& sfargit. Oricate mile parcurgeam, parci eram mereu in acelasi loc, fiindca nu se vedea fipenie. Pan ce mi-au explicat c& nu navigam printr-o singura mare, ci prin mai multe, legate intre ele ca niste canale irigandu-se unul pe altul. Eunu vedeam cine stie ce deosebire, dar, in fine, dac& aveau nume diferite, vreo diferent o fi fost... Si desi apa mi se parea mereu plictisitoare, iar ‘uneori amenintatoare (si sarat’), denumirile, ele, se suiccedau: dupa Marea Linistii a venit Marea Ploilor, si Marea Crizelor, Marea Seninatatii, 20 Marea Fecunditatii, Marea Frigului, Marea Abu- rilor, Marea Marginal’, Marea Cunoasterii. Numele se schimbau - culoarea apelor, nicicum. Eu (lucru propriu varstei, presupun) eram mai degraba in nori, decat pe platforma gabiei. Si, ajungand la limitele rabdarii, simtind ca, vorba ceea, céinele sade pe fan: nici mananci, nici va sa lase calul macar si miroasa: —Hei, Keequog, asta n-o fi cam ca vanarea lui Snark? (Gnark, mi se explicase, era un soi de vietate imaginard — peste sau pastire —in urmiirirea clreia se repezeau tofi guré-casc’.) Keequog si-a luat o mutra atat de ofensata, c& pana si tatuajele lui au parut si se contracte si literele sa fie mai mici, de suparare: —N-are nici o legaturs, a spus. Anibalectorul chiar exista. — Esti sigur? —S-au facut rapoarte. Capitanul stie. — Cépitanul are o hart’, a adaugat contra maistrul. — Agi vizut vreodaté harta? i-am provocat eu, —L-am vazut pe c&pitan uitandu-se la hart, musule. Asta pentru noi e mai mult decat suficient. Pufin cate putin, pe masura ce ne apropiam de destinatie, denumirile deveneau mai sinistre: intr-o dimineaf& cefoas’ am lunecat in Marea Serpilor... Doua zile mai tarziu eram in Lacul 21Mortii, invecinat cu Lacul Viselor. Cand am intrat in Mlastina Epidemiilor, aproape c& nu mai vorbeam, iar negura incercuia nava. In Marea lui Humboldt, numita asa pentru... in fine, numiti asa pentru vreun motiv oarecare, c&pi- tanul a venit, schiopatand, cu harta infasurata in mani, si-i vorbeasca timonierului. Mi-amin- fesc cA in acel moment mi-am zis, infrigurat, ca harta aceea mai mult ne pierdea decat ne calauzea. Dar iata ca, la o deviere neasteptati, cipitanul a alunecat, mai mult ca sigur din cauza picio- rului bolnav ~ gi harta a fost luata de vant. Toti au nimas paralizafi viznd acea forma dreptun- ghiularS cum planeaza in aer in directia apei, transformata intr-o pasire neputincioas’. Cat despre mine, nu stiu daca din vinovaitie sau de frustrare (véznd truda atator luni cum dispare in valuri), dar n-am sovait o clip& si m-am aruncat dup’ hart. —Om la apa! Om la api! — Aruncafi o parama! — Pregatiti o barca! Cand m-au ridicat, tremurand de frig, contra- maistrul fnsugi mi-a pus o paturi pe umeri, soptind, emotionat: ,Bine jucat, baiete!” Mai intai m-am gandit c& cerneala se ster- sese—dar nu era cerneala pe hartie, mai curand niste inscriptii scrijelite cu cufitul pe o bucata dura de piele. 22 — Ce crezi ca-i asta, musule? a murmurat cAipitanul. —P-p-piele? De oaie? —Piele de om. Se zice c4, pentru a face harta asta, un naufragiat curajos si-a folosit propria piele, scrijelind-o cu o piatra ascutita. —C-chiar -adevarat? am balbait, cu buzele vinete, infésurat in patura pe care mi-o pusesera pe umeri. — hhi. Pielea unui tovards de suferinfa? Da. Propria piele? Gasesc ci-i cam exagerat. Dar ar dao poveste frumoasa, nu-i asa? Cpitanul m-a lovit cu palma pe umar. Ai fost stragnic, musule, si pentru asta ai s& fii rasplatit. Datorita tie ne putem continua aventura. Capitanul era mulfumit, dar end a spusasta— c&datorit’ mie continua aventura ~am vazutosti- litate in unele priviri. Nu din partea lui Keequog, saua contramaistrului, cia celorlalfi Pentru prima oara am facut aceasta tristé constatare: oamenii spun ci le place noutatea, dar de fapt le place orice, numai aventura nu. Intre libertate si mica lor siguranti, o aleg intotdeauna pea doua, oricat ar sustine c& 0 prefera pe cealalta. Mai tarziu, aveam sa aud asta in alt fel: cand i se scot citu- sele, primul lucru pe care-1 face prizonierul e s& se plang c&-ie frig la incheieturi. Mea surprins reaua-credinf& a camarazilor mei, dar am sfarsit prin a o-nfelege: daca nu ag firecuperat harta, ne-am fi inapoiat, si subiectul ar fi rimas inchis, nimeni n-ar fi fost socotit las: doar soarta ne impiedicase si mergem inainte. 23Ne-am fi intors la cele cunoscute, in loc si ne aventuram in necunoscut. La confort, in loc si ne cufundam in disconfort. Din ziua aceea, c&pitanul gi-a schimbat atitu- dinea fat de mine. in dimineaja urmitoare, dupa micul dejun, in loc si ma trimita pe platforma gabiei, m-a chemat la el in cabina. Pe masi, lng’ “un cos cu ceapa, era, desfasurat’, harta. —Stii s& citesti? ‘Am facut semn ci da. Stiam s& citese mai mult sau mai putin, dar asta nu i-am mai spus. — Cred ca fi-ai castigat dreptul sa citesti ce ai salvat. Dar mai intai, manénca o ceapa. ‘N-am priceput care era legatura dintre ceap& si hart. Cépitanul mica injeles nedumerirea si aexplicat ci, de fapt, nu era nici o legatur’. Sau, mai bine zis, singura legaturd era c& ambele ~ harta si ceapa — erau un premit pentru vitejia mea din ziua precedent. —Ceapa ifi da vitamine, uta la evitarea scor- butului, a explicat. Stai jos. Manéncé si simte-te ca acasi. Eu revin peste o jumatate de ord. Am facut cum a spus. Am decojit ceapa si am muscat din ea. Imediat mi s-au umplut ochii de lacrimi. $i cu ochi plangaciosi, dar nu mai putin curiosi, am inceput sa citesc harta scrijeliti pe piele de om. Daga veti gidi aceastA garta, e semn ci afi dezgoberit drumul spre barlogul unui ciudat anibal, cfruia fi dau nubele de Anibal Lector. 24 Anibal Lector e un anibal ingrozidor care are dreptbrincibalé galitate viciul giditului... Gideste mult, numai viciul giditului a debasit abeditul lui Anibal Lector. Inzula se afld la 0 zut& dou’- zeci de bile spre Sud, in Barea Uidarii de la baralela 112, rotind 36 grade. Cand c&pitanul s-a intors in cabin’, m-a intrebat: —Hi? Ai reusit s& citesti? —Da, da-i cam greu. —Din cauza lui ,b” si ,d”, nu-i asa? — Asia... Asta e portughez veche? —Euas zice, mai degraba: bur si simblu bor- tughezii, a spus capitanul. —Bortugheza? —Nu vezi? a rés cApitanul. Era prima dat’ cil vedeam razand. incearcd si citesti cu voce tare. Si asa am fécut, multumit s am un pretext ca s-mi misc buzele in timp ce citeam: ,Anibalul Lector e un anibal foarte mare si de aceea are nevoie de multa alibentafie. Are patru baini la cabatul labelor. E cababil si deboreze o gireada de boi si, chiar dact nu e mincarea lui faborit§, Anibal Lector nu disbre- fuiieste gamea de om... Ma dem chiar c& imi bine simie randul. Anibal Lector...” —Ki? —Nu stiu, am marturisit, simfindu-ma ca un idiot. Pare portughezai, dar e cam ciudata. Poate pentru ci e scrisul vecki... 2B—Vechi, pe naiba. Singura explicafie e urma- toarea: omul care a scris asta... era rigit! — Ragit? — Racit! Capitanul a scos un hohot mare de ras, Foarte rilgil! Ceea ce e normal, fiinded un naufragiat e mereu expus umezelii si intem- periilor. — Atunci, Anibglector vrea si spuna doar... Animal Lector, adic& Cititor, a adaugat cSpitanul. Doar asta: o bruta paroast care citeste. —Si chiar credeti asta, cipitane? —Un animal cititor? Da si nu, Sarmanul care asscris randurile astea era evident rebegit de frig, cu febri, sio mai fi incurcat lucrurile. Dar despre insulf, cred fara nici o indoiala c& exista. — Insula exist, am repetat. Animalul Citi- tor nu... — Insula exist’, a spus cépitanul, mai mult pentru el insusi decat pentru mine. $i la fel si animalul. $i ciudat animal trebuie sé fie, de vreme ceautorul hirfii nu La identificat cu numele nici unei vietdfi cunoscute. —Dar... —Dar clar c& e un animal care citeste. O fi mai curénd precum cacaduul sau gaita, care papaga- licesc cuvinte fara s& stie ce spun. Trebuie si fie un soi de maimuti uriasé ce are o slibiciune pentru c&rfi, Poate mirosul hartiei, c& de citit... de citit, practicnu mai citeste nimeni, necum un animal pierdut intr-o insula pierduta. — $i dacd ar fi chiar un monstru, cum va ‘gandifi s&-1 capturati, cApitane? 26 Cépitanul a ezitat o clip’, apoi a scos un urcior de metal din dulap. Mai vézusem, in cambuzi, urcioare asemanatoare. —Stii ce-i asta, musule? Capitanul n-a astep- tat s&-i raspund. Curara. O otrava inventati de indienii brazilieni. Otrava? — Atunci, daca o s& intalnim acest Animal Hector. — Anibalector. —Oséa-l omoram? —Sper ci nu. $tii cum stau lucrurile, musule. Idea, evident, este si-1 capturam viu. Dar nu putem risca nimic. Diferitele tentative eguate de a-l vana sunt dovada ca trebuie sé fim pregatifi s& infruntim o vietate de o forf neobisnuita. — Dar... otrava? — Nici mie nu-mi place idea. Ce naiba, am fi folosit cloroform, daca ar fi fost deja inventat. — Si daca iese riu? — Daca el va fi chiar atat de mare cum 0 indica relatirile, masa corpului va absorbicurara far probleme. CApitanul si-a frecat mainile. Bun, acum ti-ai mancat ceapa, mi-ai vazut harta. E momentul sa te duci la treaba. Urea pe plat- forma gabiei, altfel ma mai trezesc cu vreo revolt pentru tratament preferential acordat unui clan- destin. N-a fost timp sa se iste vreo revolta in echi- pajul care ar fi fost gelos pentru oarece trata- ment special acordat bietului dumneavoastra 27clandestin. La sfarsitul dup3-amiezii, marea si cerul au decis s& arate cine conducea de fapt lumea. Furtuna ne-a luat prin surprindere — a sosit abruptca o intoarcere a paginii. Mai mult decat ccenusiu, cerul era vandt. Marea insasi era vant. Tar eu: eram vanit de fric’. Cépitanul a ordonat s& se stranga velele, cas vite ruperea catargelor, iar contramaistrul mi-a fAcut semn si cobor de pe gabie. Tocmai faceam asta, precaut, agatat de plasi, cind descop&, enorma in fata mea, o formé fluid’, aproape solida, gelatinoasa, inaintind in tacere cétre mine. Timpul a parut s& incremeneasca, eu std- team agiat de scara de franghie (ma rog, de parame) si am rimas neinfricat, infelegand, dar fara s& inteleg, cf peretele acela lunecos era cel, mai mare talaz pe care aveau s&-l vad vreodata ochii mei. $i, cand I-am simfit infagurandu-se lent in jurul meu, ca o gigantica anaconda, cu tot timpul de pe lume ca si ne stréngi in inelele ei mortale, am infeles c& poate era ultima mea viziune inainte de moarte: o mare purpurie, verti- cali, contrazicdnd legile gravitafiei. Din clipa aceea parca am fost supt printr-o spirala a timpului, printr-omie si una de circum- volufiuni, o gaur’ neagra. De dous ori reusisem s& scap de setea nes&tuld a apelor ~ prima oar pe chei, agijat de o franghie; a doua oar’, salvand harta confectionat& din piele de om. Dupa& cum se vedea, marea se saturase si ma astepte si hot&rase s vind chiar ea dupa mine. 28 InsulaMia trezesc intr-o pestera imensi, din bolta careia picura siruri de stalactite, preschimbate in matanii de ceard, in care se reflect lumina Juni, pesemne, plind. Pestera, sau grota, pare 0 catedralé preistorica. Totusi, remarc cu groazi, pe jos se afl ceva foarte diferit de ceea ce ar fi de asteptat intr-un sanctuar: sute, poate mii de oseminte. Tibii, clavicule, harci. O mare de oase. Si carti. arti, cari; cart. Oase gi crt, cri si oase, cirti si iar c&rfi, rAspandite pretutindeni. O macabra mare a depozitat acolo ramésitele pamantesti asute de oameni, precum incarcatura revarsata a unui petrolier, daca, in loc de aur negru, ar fi transportat carti. Unul dintre peretii pesterii are 0 enorma cocoasa, o stincd neagra, proeminenti. Deodati, stéinca se misca. Aaah! Tiptitul imi rimane sechestrat in gatlej. in schimb, inima amenint& sa-mi sar& din piept sisi explodeze in toate directiile. Daca as fi fost 31mai in varsta, a5 fi cfzut chiar acolo, in dlipa aceea, fulgerat de un teribil infarct. Nu, nue ostanca. E... e 0 silueti. O siluet& nemasurata. Tar silueta se inclina in directia mea. Nici nu stiu cum, dar imi adun suficient curaj ca s& strig, acum, de-adevaratelea: — Aaaaaaaaaaaaaah! Silueta rasare partial din umbra. Clarul de Tuna se oglindeste scurt in ceea ce ghicesc a fi ochii. O voce groasi gafaie: — in sfargit, te-ai trezit. Raman mut de uimire. Oi fi auzit bine? Tre- murand, intreb: — Cicine esti? De unde vii? Unde te duci? Sunt poetul Bocage, vin de Ia cafeneaun Nicolo si plec in lumea de dincolo dacit tragi cu pistolul. —P-poftim? — Bocage, btiete. Nu-fi place Bocage? — Ce-ce anume? —Euador maiales sonetul acela care incepe ‘aga: Bocage ext nu mai sunt!.../in groapa suri... Nu stiu de ce, simt mereu ca la mine se refer. Desi nu ma cheamd Bocage... Dar, ciudat, sunt mai putin neméngaiat cénd recit tare aceste doud versuri. Se prea poate ca din cauza acelui in 32 — Tu esti portughez, nu-i asa? Te-am auzit vorbind in somn. Sau asta sau... Numai cA accen- tul mise pare... ‘Vocea acelei stanci vorbitoare este profunda sicava, pare si facd ecou. Daca tunetele ar avea voci, poate cA asa ar fi, Nu e propriu-zis deza- greabila, doar ciudats. Aminteste parfial de un cAntire} de jazz care si-ar controla vocea ca si nu provoace un cataclism cu vibratiilelaringelui. —Ce-ce..., am baiguit. Ce esti tu? ‘Trebuie si aveti intelegere fata de mine, eram cuprins de cea mai totala panica. Stiam c& pleca- seram sé-l vanim pe Anibalector, dar una era sa te gandesti la existenta lui in confortul cora- biei, si cu totul altceva sa te afli chiar in fafa animalului, confirménd ci nu, nu era un mit. Era mult mai rau decat un mit: era un monstru real. Parea sa stea agezat, cu mainile atingandu-i picioa~ rele, de indltimea a trei etaje. Atunci cum o fi in picioare? Un monstru care ar putea si m& fac buciifele,judecdnd dup osemintele care se ames- tecau printre cirfi. Ca bomboana de pe coliva, daca ar avea chef. Nu, panica mea era oricum, numai irafionala nu. Era chiar foarte rafionala, daca se poate vorbi de o frica impanicata. MB intrebi cine sunt? Ce sunt? Credeam stii, Faptura m-a privit cu o oarecare curiozitate. 33Sau vei fi nimerit aici din intamplare? Te duceai Ta cinema si ai incurcat strada, nu-i asa? — Tu? Tu esti Anibalector? Nemisurata faptura a facut semn cé da, din . tu vorbesti? Chiar vorbesti? Monstrul a scos ceea ce, cu bunavoint, s-ar putea lua drept un oftat: — Dar vorbitul e ca tenisul, fara parteneri n-are prea mult haz. De asta citesc. E mai auto nom. Depind mai pufin de bunatatea strainiloz, cum ar spune Tennessee Williams. —Tu...tu vorbesti? am repetat. Hotarat, in noaptea aceea nu puteam fi un bun partener de tenis. —Ce te miri atta? a intrebat monstrul, Tu nu vorbesti, bitiejas? —Bine, dar eu..., aproape cd m-am inecat. Eu sunt om! Elm-a masurat cu privirea. Mi-aduc aminte cA mi-am spus, cu o oarecare usurare, ci mai Dine cu privirea decat cu o léboaie. — Euas zice mai curand pustan, a marait. Cafi ani ai? — $a... saptesprezece. — Saptesprezece? m-a Iuat el in ras. ffi dau doisprezece sie si-aga prea mult. ‘Altul s& fi vorbit asa cu mine, as fi fost furios, pentru ca aveam deja cincisprezece ani si el acum area dispus sA ma jigneasc. Dar n-am zis nici pas. Iar el a continuat: 34 r DIES — Asculti, parinfii tai stiu ci umbli pe-aici Ja ora asta? — Sunt orfan, am mintit. Stanca a parut s& chibzuiasca la cuvintele mele. — Al Asta-i altceva. Simfeam c& aveam febra, eram confuz, pier dut. Eu sau universul intreg. Eu sau universul ~ unul din noi intra in flagrant delir. —Tu..., am ezitat —Da, baietas? —‘Iu... Tu esti Dumnezeu? Sau vreun soi de zeu, voiam sa spun, dar n-a iesit asa. — Dumnezeu, eu? Ha! Ha! Ce idee pros- teasca! Uita-te la mine. Sia iesit din umbra. Razele luniii-au huminat fafa, dac& se poate numi faf masa aceea enorma sineagrd, mai mare decat o poarté, aplecat& spre mine. Doar narile aveau suficienta latime ca st incapé acolo un om. ‘Acea stranie fptura era vag asemanatoare cu... 0 gorili? O gorila de dimensiunea a zece elefanti, fireste. — aed ag fi ce ai spus, asta ar insemna ci maimufa ar i creat dupa chipul si asemanarea Lui, sinu, cum spune cartea cea buna, domniile voastre. —Tu... Tu cunosti Biblia? — Sigur c& 0 cunosc. Colosul si-a incruntat— Da... Nu...Vreau s spun, 0 cunosc, dar n-o cunose. — Rau. Ai citit-o sau n-ai citit-o? — De citit, chiar citit, nu. Acum aproape nimeni nu mai citeste. —Nucitifi? Atunci ce facefi? Cum va petre- cefi timpul? — Pai... Se dau multe jocuri la televizor. Mai sunt concursurile... $i novelele... Monstrul a facut o strambatura oribil& care se poate si fi fost ruda indepartata a vreunui zambet: —A, nuvelele,.. Eu, de exemplu, chiar prefer nuvelele in locul romanelor. Mai scurte, sigur, dar mai comode... — Vreau s4 spun, telenovelele. —Telenovelele? a urlat monstrul, aproape impingandu-ma in prapastie cu forja pliméni- lor sai. —Televizorul. E ceva care... Omul ia loc cu telecomanda in mani, si st asezat ca s& vad& petrecndu-se lucruri. Monstrul a clatinat din cap. Cu siguranti auzise deja de aparatele electrocasnice, fiindca manifesta mai degraba suparare decat surpriza. —Sa vada petrecdndu-se lucruri? Ce anume 5-a intamplat ca s& fac s8 se intample lucruri? — Pai, nici cititul nue. Ragetal lui a rAsunat in pester’. M-am temut cA putea si-mi cada in cap o stalactita si sma traga in feapa peste osemintele semenilor mei. in fine, de-ar fi fost asta singura mea temere... 36 — Cititul inseamna s& faci lucrurile sA se intample in capul tu. Nu stai si te zgaiesti la un perete vorbitor! Monstrul a lsat st-i cad laboaia jos, spulberand prin aer o sumedenie de ase. Poate s4 para acelasi lucru, baiete, dar este exact contrarul. Asta-i buna! ‘Monstrul s-a domolit pand la urmi. $i chiar ards: —Dumnezeu... Aveti si voi niste idei... Eu nu voiam decat sa ma ascund, dar m-am straduit s8 vorbesc, Cat timp fl indemnam s& vorbeasc&, poate ci uita si-mi faci la fel ca celor- lalfi... celorlalfi ale céror ramasife erau rispan- dite prin pestera enorma. —Atunci ce esti? Cum de vorbesti? Cum de stii SA citesti? — Ce sunt depinde, fireste, de cel care ma vede. Cine ma uraste imi di numele cele mai rele: ticdlos, nemernic, fiu de tarf’, animal scarbos, respingator $i josnic. Cine ma iubeste imi spune altfel, sper. Asta-i viaa. Alta intrebare? —Cum vorbesti? —Cum vorbesc? Stragnicé intrebare. Cu gura. Numi refer la asta, am rispuns, privindu-i gura enorma si rugandu-mé sé nu-i treaca prin gand st-mi ceara cu imprumut vreun brat, ca si se scobeasc& in dinti. 37— Stiu, stiu, nu te supara, micutule. Vrei sa stii cum am invajat si vorbesc. Nu fi atat de susceptibil, cé-ti face ru la bila. Eibine, ma gan- desc c& voi invatati sa vorbifi inainte de a invaga sa citifi. La mine a fost invers. $i mai sucit, asta pot s&-fi garantez. Sa inveti sa citesti singur, fire nimeni cu care si vorbesti, s& n-aiba cine si-fi Timureasci un dubiu, s&-fi explice macar cérui sunet ii corespunde fiecare litera. Mulfi ani am crezut c& O era Li P era R, ca in usd... Dar am avut timp si rabdare. Timp si rabdare, doua lucruri care, impreuna fac aproape cat inteligenta. —Dar vorbesti foarte bine portugheza, Lam laudat, lingusitor. — Mulfumesc. Mai vorbesc destul de rezo- nabil suedeza, olandeza, rusa, umbundo, ebraica, mandarina, engleza, poloneza, sarbo-croata, maghiara si islandeza. Si, desigur, ma descurc siin kirghiza. Vorbesc limbile naufragiatilor care se varsi pe insula asta, gi cele ale c&rfilor care, mai prefioase pentru mine decat dublonii de aur sau colierele de diamante, ajung pe coast. Cat priveste limba ta, uite, s-a nimerit; s-a nimerit, pana s-a ispravit. intr-un timp era ce-mi ajungea cel mai mult, atat cantitativ, catsi Gur ca nu spun asta ca si te flatez) calitativ. Dar in ultima vreme a inceput parc si se mai rareasca. Ajunsesem si cred ca incetaserafi sa mai existafi, se intampla uneori. —N-nu, inca mai existim... —Mz& bucur s& aud asta. Dar pesemne ci nu mai suntefi o fara de marinari, nu-i asa? 38 — Am fost. —Pacat. O si-mi rugineasca limba. Stii ci e foarte greu si nu ai o bibliotec’ public’ pe-a- proape... Uneori, ma trezesc cé citesc pentru a na oar aceleasi c&rji. De exemplu, imi place mult Garrett al vostru, dar mi s-a acrit de refre- nul asta, Cine esti tu, pelerinule? Nimeni! Mai ales ma irita fantastic sotul care se intoarce dupa doudzeci de ani si, tampitul, vrea ca totul sa fi rimas la fel. Evident, nu i-a spus nimeni ca Fitcutt-i lumea-ntreaga din schimbare Si zilnic are-o nouit insusire.* Narile lui Anibalector au sforait cu atata forta ca mai, mai si cad jos. —Sinu se giseste nimeni si-i dea o pereche de scatoalce barbatului astuia, care se-ntoarce numai ca si le fact tuturor viafa amar? Dac era dupa mine, i-as fi smuls capul dints-o mus- catura — fac! - gi se incheia socoteala, N-ar mai fi existat niciodata pelerin pentru nimeni. Dumnezeule... Mi-am dus dosul palmelor la gurd, ingrozit: —Tu... Tu chiar mananci oameni? Faptura a luat un aer modest: — Pai, ce pot si-fi zic? Sunt un individ care are nevoie de multa hrana. * Vezi sonetul ,Se schimba toate: vremi, vointi, fire”, din volumul Luis de Camées, Sonete, traducere de H.R. Radian, Ed. Univers, Bucuresti, 1974, p.43.(N. ir) 39—De-adevatratelea? Chiar mananci? — {mi place mai mult decat orice limba por- tughezi... lar cind prind nemfi, fac drob. Uite, de exemplu, poemul meu favorit e unul de Alvaro de Campos': Intr-o 2i, intr-un restaurant, in afara spafiului si a timpului, (Mica fost servitts iubirea sub forme de miruniaie reci. am spus delicat omului de la bucitttrie Cite preferam calde Finda mitruntaiele(gattite dupa refeta din Porto) ‘nu se mitnincil niciodatat reci.* —Dar asta-i imoral! —Imoral, imoral... Se veda ca era stanjenit. Sau poate mai curand indignat. Imoral? Imoral e si le faci celorlalfi ce mu vrei si fi se fac’ fie. —Nu stiu despre ce vorbesti, am raspuns. — Gisesti cd e frumos s4 veniti aici, sf incer- cati si ma vanafi, cum procedati voi de atafia lustri? O, nu face pe prostul, stii foarte bine c&-i aga. Mai intai afi pornit in cdutarea oamenilor fr cap, pe urma a unicornilor, pe wma a gri- fonilor si a himerelor... $i a mea, dup’ aceea. Nea fost destul c& afi dus un rinocer la ambasada 7 Un heteronim al lui Fermando Pessoa. In biografia pe care i-o alcdtuieste, este inginer naval si admirator al lui Whitman. (N. red.) * Vezi ,Maruntaicle dupa refeta din Porto”, din vol- mul Femando Pessoa, Odd maritima si alte poeme, tra- ducere de Dinu Flamand, Ed. Univers, Bucuresti 2002, 289. (N. tr) 40 Papei sau un biet indian in dar reginei, trebuie sé-1 mai si aratati in circurile voastre pe subsem- natul, sluga dumneavoastra. — Pai... — Ascultd, eu sunt foarte prietenos, dar cu mine asa stau lucrurile: vrefi st ma vanafi? Foarte bine, dar vreau si eu ceva: vreau sii am ce manca la prinz. Cap sau pajurd, ce facem mai intai? $i intamplarea face ci am cistigat pana acum intot- deauna eu: capete. Asadar, mai intai vi manane si pe urma, daca mai suntefi pe-aici, m& capturati. — Dar asta se numeste canibalism! ‘Monstrul si-a schimonosit buzele in ceea ce am presupus a fi un zAmbet cinic: —Caniba... cum?! —Canibalism! Sa-ti devorezi chiar semenul. Da, era un zambet. Un zAmbet, daci se poate spune, de o malitioas’ bonomie. Sau de o bo- noma malitie: — Dar eu nu sunt semenul vostru! Asta-mi mai lipsea... Eram furios. Fapt e c& nu se putea vorbi cu el! Si nemernicul continua sa rada. Sa rada de ce, se poate sti? Ce era atit de nostim? Si atunci am infeles. Ce idiot! Eu argumen- tam, argumentam, iar el nu se gandea decatla un singur lucru. Cu toata conversatia, cu ener~ varea, cu duelul de cuvinte, imi pierise... frica. MA aflam in fafa teribilului Anibalector, iar al, teribilul Anibalector, ma faicuse s& uit de frica. aChiar si aga, trebuia si scap de incépatinari. Am decis si fiu la fel de brutal gi direct ca el: — Aisa... Aisa ma omori? Anibalector s-a uitat la mine cu ceea ce s-ar putea desemna drept curiozitate: — Vrei sd te omor? M-am indignat: —Ce intrebare e asta? —Da sau nu? a mugit el, aproape blind. — Sigur ci nu! am exclamat. —Fiindca am prins deja unii care ma rugau i omor. — Si... tu? —Le-am facut pe plac. — Eu mu vreau s& m8 omori. — Foarte bine. Atunci poate n-o sa te omor. —Poate? —La fel nu ai vrea s&-fi smulg un picior ca s& ciuglesc ceva de proba, presupun. M-am infiorat: —Nu. Nici asta. —Foarte bine. Spune-mi atunci ce sti si faci? — Sit fac? —Ca si devi util. — Stiu... pot si vanez. Anibalector s-a uitat la mine cu o privire neincrezatoare. — P-pot sai gatesc! — Mie imi place carnea cruda, a strigat cu raiceala Anibalector. Pe cat posibil, in singe. —$-stiu ... Am incremenit. Atunci, nu stiu... Anibalector a marait: a2 sa spui povesti? Mi-am amintit de noptile pe corabie. Uneori Keequog sau contramaistrul povesteau anecdote. — Mmm... Mai mult sau mai pufin. Va trebui sa te striduiesti ceva mai mult lect mai mult saw mai putin Asa nu ajungeam nicdieri. in fine, de ce sé continui si mint? — Nu stiu s& spun povesti, am marturisit, descurajat. — Atunci stim rau, $tii si citesti, barem? —S$-stiu. — Cu usurints? —D-ddda... — Foarte bine. Nici eu nu sunt un sultan, nam nevoie de cineva care sé-mi spund povesti. —Sultan? ‘-as fi recunoscator si nu mA mai in- trerupi. Dup& cum spuneam, n-am nevoie de ineva care s8-mi spund povesti. Dar simt nevoia de cineva cu care s& discut. Cineva care si-mi spuna: Mai baiete, ar fi bine s4 schimbam niste dei pe aceasta tema. Tu ce spui? — Pai. — Esti dispus s& schimbi niste idei cu mine pe o tema? —Sunt. Si asa am inceput si citesc in timpul zilei carfile pe care Anibalector mi le indica si pe care, seara, le comentam impreun&. Am descoperit c& a3sultanul la care se referea era cel din O mie si una de nopfi, cAruia o anume Seherezada trebuia sé-i spuna cate 0 poveste in fiecare noapte, iar la sfarsitul fiecdreia sé-1 menfind pe sultan suspen- dat in asteptarea a ceea ce avea si se intample in continuare, deoarece cfnd n-ar mai fi avut povesti, sultanul i-ar fi tiat capul - céea ce, pe lang alte inconveniente, ar fi lAsat-o fara un loc unde si-si atarne cerceii- $i ew care credeam ca acel_ ,continuarea in episodul urmator” fusese inventat pentru teleno- vele...! Tot asa am aflat si c& Ar fi bine sit schin- tut niste idei pe acenstit tem era tithul unei carti a unui oarecare numit Mério de Carvalho. Mai lung, chiar, este doar tithul $i din mijlocul lumii prostituate mi-am pastratiubire doar pentru trabuc, de un oarecare Rubem Fonseca. Am citit poves- tea unui brbat care se credea rege, cea a altcuiva care a innebunit devenind rege, cea a altuia care a fost omorat tocmai pentru ca... era rege. $i asa am inceput si citesc cate putin din toate. N-am citit in viafa mea cat am citit in tim- pulacela ~saptiméni? luni? mai mult? —pe care |-am petrecut in pestera lui Anibalector. L-am citit pe Jules Verne si al sau Ocolud pitmdntului in 80 de zile, pe Julio Cortazar sial sau Ocoltl zilet in 80 de lumi; am citit Cei trei muschetari si Aven- turile lui Tom Sawyer si Fratii Karamazov si Crit si pedeapstt si Orasul si muntele si Dinozaurul excelentisim si Aventurile lui Ionict-Fatrd-Prict, iar a4 neinfricatul erou Plangi-Ca-Acus-Ai-Sé-Bei mi-a trezit dorul de fara natal. $i o carte pe care a trebuit s-o citesc intr-ascuns pentru c& m-a facut si plang numita Esteiros, povestea unor barbati care n-au fost niciodat’ copii, dup’ cum st&tea scris acolo, desi mie mi se paruse mai curand cronica unor copii care, desi maltratati ca barbafi, reuseau totusi sa fie copii —deexem- plu, siacolo exista un Gineto... Am citit poves- tile cu ciomageli la balciurile din O Malhadinhas, am citit,..Unele cirfi imi pliceau mai mult decat altele, dar am invafat sa apreciez, au ajuns chiar si-mi placa si cele care, la inceput, mi se pareat mai complicate si nifelus cam... in fine... Ce pot sé spun? Chiar si poezie am inceput SA citese, ce SA fac... Sigur, aveam un mare stimulent: la fel ca in cazul Seherezadei, ce avea si se intample oare cand Anibalector se plictisea de mine? Cu dife- renta ci, daca ea spunea povesti, eut le citeam — sinu mi-era usor si pricep intotdeauna care din cele dou’ activitafi ar fi mai pretentioasa El voia pecineva cu care si vorbeasca despre cari si ce puteam eu si fac (spre binele meu) decat si ma striduiesc si fiu la inalfime? intre timp insa, stiam c4 nu eram la inaltime. fnanumite momente mA simfeam doar putin mai mult decat 0 cutie de rezonan{i. $i ma enervam 45pe mine: cum e posibil ca un... un animal, pier- dut pe o insula la capatul lumii, sa stie mai bine ca mine felul in care, in tara men, oamenii lucra- sera, trudiserd gi se jucaserd cu limba mea? Din fericire, acele momente de desctirajare nu erau decit asta: momente. Nimic nu-l poate face peun adolescent si uite de problemele lui decat géndul c& este singur peo insula pierduta, alaturi de un monstru de eruditie. La fel mi se intimpla s& ma intreb dact Anibalector voia un interlocutor sau un discipol. El probabil ca nu vedea deosebirea. Sigur e ci adora si dueleze cu mine sau sa ma foloseascd pentru a duela cu sine insusi. —Un cititor trebuie s& se mentindi neutru fafa de cartea pe care o citeste, intrebi tu? Eu n-as fi att de radical. De ce s-ar cédea ca eu si incetez a fiew numai pentru c&-1 aud pe altul cum gan- deste? Si cum ag putea ew SA incetez.a fieu, chiar dacd ag vrea? Si se fi inventat oare deja chirur- gia plastica pentru spirit? Totusi, e adevatrat ca cititorul trebuie sa stie si incerce a vorbi limba cfrtii. A vorbi limba cartii si a se abandona in voia melodiei ei, a se lisa dus de curent, in loc 88-51 risipeasca forfele vaslind contra mareei. Nu zic ca trebuie si ne supunem, dar trebuie sa fim disponibili, Cartea, prin faptul c& este scris’, a facut deja un pas mare catre noi: e un dar. Acum, 46 ne revine noua si multumim pentru amabilitate si sa facem un pas cdtre carte. —De ce? —De ce, de ce... Anibalector, la fel ca oamenii, nu era mul- fumit cénd fi lipseau cuvinte sau argumente. — Pai, nu stiu. Poate fiindca cheia lecturii se afla chiar in cartea pe care o citim. Pentru Anibalector, 0 carte era o intalnire intre doua voci:a noastra sia cari. $is& faci sublinieri intr-o carle nu este nimic réu, e aproape ca $i cum ai citi dublu; e semn ci ai intélnit wn pasaj, frazi, un paragraf, care-fi spune ceva, iar asta, dupé el, era de neprefuit. E aproape ca si cum ai fi gasit, pe gratis, un al doilea pasaj. — Te autorizez sa subliniezi cartile pe care le vei citi aici. Ele nu apartin nici unei biblioteci publice, sunt ale mele, asa cé, dac& eu spun da, le poti mazgali dup’ bunul tau plac. — Carfile sunt ale dumitale? m-am hotirat si-l provoc. Nu stiam cé le-ai cumparat. Anibalector a aritat spre osemintele care, ciudat, desi erau ale semenilor mei, nu-mi mai provocau repulsie sau frict. Sa fi castigateu atata incredere in el? NN-ar fi fost mai infelept s4 ma tem cd nu eram aliceva decat o juctrie (un diver- tisment) pe care Anibalector ar strivi-o de indata ce ar inceta si-1 mai distreze? Poate, dar nu ma gfindeam la asta. Tocmai ficeam un hucru pe care, din cate imi aminteam, nu-l facusem niciodata Ia scoala: invafam. Si simfeam ceva si mai stra- niu: imi plicea sa inva a7‘Sa fnvat cd o carte eo cast cu multe usi—uneori, atftea cAte pagini avea cartea; alteori, tot atatea cate randuri avea. Alteori, nici chiar atat. Unele c&rfi erau mai curand ca acele picturi ce imit& usi si ferestre, iar cfnd ajungi acolo te lovesti cu nasul de un zid. Dar pe acestea Anibalector le dis- prefuia, chiar daca nu ma impiedica s& le citesc. S& invat cd usile astea au fn ele cheia cu aju- torul céreia se poate, sau nu, chiar intra in cast. —In cel mai rau caz, cheia e ascunsa sub un pres sau un ghiveci. Dar e acolo, pofi si fii sigur. ‘Autorul n-a plecat cu ea in buzunar. Chiar dac& natérdul e convins cA aga a facut, ra luat-o. Cheia a ramas acolo. SA invat ci, dupa unii, Iumea incipea toaté intr-o simpla litera. SA invat sk nu-mi fie fried 4 citese poezie, chiar din cea din care nu se infelege nimic, ca de exemplu asta: in labirintul unui labirintodont stit un gigant plizind un pont (Gi astizi mA mai intreb ce-o fi vrand si insemne) 48 " —Nuti bate capul cu ce vrea si spun’ poe- mul, ascult doar ce spune poemul. lar dac& n-ai si infelegi ce spune, nu-ti bate capul. — $8 nu-mi bat capul? $4 nu-mi bat capul, cum adica? —Te duci sd dai o raita, sa te aerisesti, si te cufunzi din now in versuri intr-o alt& zi oarecare. —Hnm... — Hm", nimic. —Hm... — Sti ce-i un condor? —Nu chiar... —Eo pasire de prada. Trdieste in Cordiliera Anzilor, acolo pe piscuri. E in stare sa transporte un miel prin vazduh. — Chiar?! — Asa trebuie si ne purtim noi cu poemul. Nu intotdeauna e bine si ne apropiem de el cu 0 vocisoara suava si ochigori de amorez de mahala. Uneori trebuie s fim precum condorul. Sine cufundam in picaj sis incercam sé ingfa- c&m prada. —Si daca nu reusesc sa insfac prada? — Daca nu reusesti si ea fuge si turma se risipeste, ei bine, mai incerci alta data. Un cititor, aidoma unui pridator, in unele ocazii n-are alt- ceva de facut decat sa aba rabdare. Sa plece si si se intoarcé in altd zi, ca s& vada daci de asta dat’ merge mai bine. —Dar... Si daca tot n-o sd infeleaga nici asa? —Si injelegi nu-i cel mai important. Tu inte- legi fetele? 49—Nu, am admis. — Asta nu te impiedica sa le giisesti intere- sante, nu-i asa? — Inte timp, lasa-ma sa-{i spun. Una e un text care intriga, si alta unul incuiat mai ermetic decat o centura de castitate. Niciodata si n-ai incredere in virtufi prea abstracte. Ti-amintesti de sonetul acela al lui Lufs Vaz Camées pe care Lam citit zilele trecute? Nu cel cu schimbarea, celalalt: Transformit-se amantu-n preaiubitt Prin vreren nrultei sale-nchipuiri, Asa-ncat mu mai am alt dorint, Avind in mine partea mult dorita, —Da, mi-amintesc... — Dupé cum vedem, asta e partea in care el repet ce-a fost invafat, chiar ca s& vada dacé a infeles cum trebuie. Iar ceea ce a fost invatat era: c& amorulasacumtrebuiesife trebuie s& fie pla- tonic. Doar ci dupa aceea replica lui este: da, en regul, pe naiba, dar asta nu-i pentru el, fiindca... Amorul viu gi pur din care-s plimidit Precum materia simplt-si cautt forma. — Si asta vrea s& spuna ce? 50 —Doar atat: c& pana si cel mai pur génd are nevoie de nifelus corp. Zilele, sptaménile, nu stiu dact nu gi lunile, treceau. M-am dus de cateva ori la vanatoare cu Anibalector, in jungla aceea deasa si periculoasa. Cu toate acestea, Anibalector imi sugera si nu mi indepartez mult de pester. Material de citit nu lipsea, si mai erau si alte forme de petrecere a timpului decat si-mi risc viata. El nu mi finea prizonier, a spus. Pur si sim- plu, existau primejdii pe insula pe carenu eram pregatit si le infrunt: dinozauri carnivori, liiect carnivori, insecte carnivore, plante carnivore, aproape c& s-ar putea spune ca intreaga insula era carnivora. Stand si reflectand bine, pand si eu eram camivor, desi in ultimul timp nu mi-am exersat prea mult aceasta calitate. Anibalector imi aducea mai cu seami fructe, pe care eu tre~ buia si le cercetez cu atenfie inainte de a musca din ele, ca nu cumva si aiba larve ~ da, tot carnivore. in unele ocazii, Anibalector mA punea s& citesc lucruri care mai-mai s& mi facd si-i invidiez pe cei ale c&ror oseminte 2Aceau pe solul cavernei. — Cum gisesti asta? ma provoca el. — G-gissese ci e bine. — iti place? —Da... 51—Nu pari foarte entuziasmat. —Imi place... Se intampla si fie adevairat c& incepuse si-mi placa, dar contrarul nu era nici el exclus. fn acele ocazii, cand, oricat m-as fi forfat, lectura era de neinghifit, ma simfeam ca pustii care aruncd ‘intr-ascuns legumele la gunoi si pe urma spun A au maneat tot —De placut chiar imi place... darnu infeleg foarte bine. —Tote un progres, ofta Anibalector. Acum cétva timp nici nu infelegeai, nici nu-fi placea. Tar eu, mandru, credeam ci-l pactilisem. Dar si lui fi plicea s%-mi intind’ curse. — Sunt pur si simplu uimit cum de-Hi poate plicea asta. Eu gasesc ci-i de neinghifit. — Pai, sieu... —Nu trebuie si-fi plact totul, stii? A fi dis- ponibil inseamna sia fi vigilent. Capul tau nu-i o lad de gunoi in care arunci cirfi. Dack o pra- jiturd chiar nu-fi place, 0 ménénci totusi? Ras- punsul e: depinde. Ca si-fi creezi gustul, ca sa ‘capefi incredere in gustul tau, trebuie mai intai sa fil educi. Sia adaugat, cu un zimbet pisicher: — Norocul tau e c& ai un profesor bun. Avenit 0 2i cand aproape c& mi-am pierdut ribdarea. incercam si citesc o carte a unui 52 brazilian numit Guimaraes Rosa ~ daci nu ma ingel Marele Sertio: Citrri ~ fara s& pricep nici o iota din ce spunea: Canonadit. Impuscitturile pe care le-afi auzit au {fost din cauza unei certe nu de om, Doane pitzeste. ‘Mi-am potrivit mira pe arborii din curte, pe sub rigola. Ca st nimeresc. Toatit ziua fac asta, imi place; tocmtai din tinerefe. De acolo at venit sit ma cheme. Cauze unui miel: un miel alb, ritttcit, ew ochii de neat fi... Doar ci n-am aruncat cartea pe jos, pentru ca era ceva ce-l infuria cel mai rau pe Anibalector. Pana cand am explodat: —Dar, la urma urmei, cititul serveste la ce? Anibalector a ridicat una din laboaiele lui cat casa care, desi erau in locul picioarelor, aveau si policari. O clipa, am crezut ca 0 sé ma bata — vreau SA zic, sit mi striveascit. Dar nu, era doar un gest dramatic. $i-a unit celelalte degete cu degetele mari, le-a fluturat prin fafa mea sim-a mustrat: — La nimic, Fiecare le stie pe-ale lui. Bu tiam ca trebuia sa tac, dar n-am rezistat: —La nimic? Ce tampenie! Anibalector a rimas cu ochii la mine. Un moment, parea ci totul incremenise, pana $i zg0- motele junglei de afard.O pictur’ de apa a cazut dintr-o stalactita. fn fine, Anibalector a spus doar: 53— intr-o zi, tinere si descreierat amic, vei finvafa ca lucrurile cele mai importante in viafa sunt cele care nu servesc la nimic. Suparat, mi-a intors spatele si a plecat. S-a inapoiat abia a doua zi gi niciodat n-am mai abordat subiectul. Rezultatul e c8, dupa atatia ani, tot nu stiu sigur la ce serveste o carte. Dar cred c& stiu ce ar spune Anibalector dacd ar fi aici: Cu ald mai bine. Dup& un timp, reuseam deja si citese, cu placere, romane. incd nu ma aventurasem in cele sapte volume din fn citutarea timpului pierdut, de Proust, despre care Anibalector a spus c& ar fi bine s& le pistrez pentru batraneje, dar eram deja destul de maricel ca si ma lupt cu cele o mie de pagini din Rizboi si pace al domnisorului Tolstoi si randurile dese din Anna Karenina deja résunau pe-acolo... Ba chiar stiam si ca, spre deosebire de zicala, volum inseamni calitate. Fap- tul de a fi voluminos nu era in sine o calitate, dar ci dimensiunea implica densitate, era form, de asta nu ma mai indoiam. Nu era vorba numai de romanele-fluviu, de romanele-jungla. Era nevoie de multe liane, de multe pagini, pentru ‘aavea senzafia cd te-ai varatintr-un labirint ciruia nuvi cunosteai — nici mu voiai s’-i cunosti — iesirea. Dar intr-o zi, ca de obicei, Anibalector m-a pacalit: 54 — Asculta, baiefas, pofi si-mi spui ce parere ai despre povestirea asta? — Sigur, nici o problema. Care-i cartea? —Nuvio carte. E doar o pagina. —A, da? P-perfect. Anibalector mi-a intins foaia. Era 0 micropo- vestire a unui guatemalez pe nume Augusto Monterroso sau cam aga ceva. Si pe ea erau scrise doar urmatoarele cuvinte: Ciind s-a trezit, dinozaurul era inca acolo. — Ce pirere ai? Am ridicat din umeri: — Pare nostim. Omul visa un dinozaur si, cand se trezeste, are surpriza si... —Foarte bine. Sau. Eu eram deja deprins ca Anibalector s8-mi ceara alti lectura a aceluiasi text. Asa ca am ras- puns imediat: * — Sau: omul s-a trezit in secolul asta, dar descopera c&, dupa atatea progrese tehnologice, ‘mai exist lucruri prin care inc mai suntem in epoca de piatra... —Doar atat? — Poate si mai insemne si ca nu existi o adevarata deosebire intre realitate si vis, cd mu sunt doua lumi, doar doua versiuni ale aceleiasi lumi.. — Nui réu deloc, baietas — Stiu, am rispuns mandru de mine. $i restul? 55—Restul? Anibalector a fcut pe nevinovatul. Care rest? — Restul povestirii. —Nuexista nici un rest, a spus Anibalector. Tocmai ai citit toata povestirea. . — Doar asta? 7 —Doar. ‘Nusstiam ce sai mai spun. Lam imitat pe Ani- balector si am inceput, cum facea el de obicei, sii ma scarpin in cap, parca in cSutare de paduchi. —E ceva ciudat. Pare incomplet. Anibalector a zAmbit, aprobator: —Pare, oarecum, dar nu mai mult decat un roman de trei sute de pagini. — Ce spui? am facut eu, smechereste. Aud bine? — Auzi, auzi, a ripostat cuvant cu cuvant Anibalector. Povestirile cu adevarat valoroase sunt intotdeauna ca jocurile acelea pentru copii unde trebuie si unim punctele i ni se cere s& completim noi insine desenul. — Desenul? —Eunfel dea spune. Anibalector a scos un zgomot surd din gat. Aveam impresia c&i nu era intotdeauna foarte multumit de mine. Chiar intr-o zi cand avea stabilita 0 lupta cu un tiranozaur (,O poveste veche care se rezolva, astizi”, a spus), Anibalector a mai avut totusi 56 timp si-mi plaseze o problema, in timp ce-si poc- nea degetele: —Acum c& ai mai citit cate ceva, incepem si ne apropiem de partea cu adevarat buna: cea in care tu esti cel care comanzi. Ja spune-mi, ce cari nurfi plac? —Nu stiu. —Nu sti? Eu sa stiu pentru tine? — Pai, i”. Pan& acum e adevarat ca fi-am dat eu cate un branci. Dar intr-o zi trebuie sa... Doar n-o s& porfi toata viata rotite laterale, ca si nu cazi de pe biciclets? —Se intampla ca mie... imi plac toate c&rtile. Anibalector ma privit cu mila: — Mii baiete, sper sa nu fie chiar asa. S-a inapoiat pe seard, plin de sdnge, dar cu un zmbet de triumf pe mandibule, Tara dupa el carcasa tiranozaurului. — Provizii pentru o séptimand. Trebuie s& recunosc ca tipul avea ditamai dintii, dar cuniste brate asa micufe unde voia s-ajunga? —O sd mancim carne de tiranozaur? — Seamand cu carnea de sarpe, m-a linistit Anibalector. Are gust de pui de gaina. —Bine, Ma tot gandesc la chestia aia cu carfile care nu-mi plac. si 357— Pai, de exemplu, s4 lum un roman. Ceea ce face ca romanul si fie bun ¢ o intrigi solid, personaje credibile, dialoguri bogate, nu-i asa? — Bogate? —Dinamice, ascufite, vioaie. — Poate. N-am infeles: — Poate? — Asta nu serveste la nimic, daci romanul nu are ritm, melodie... —Cain poezie? — Chiar asa. Marea diferent e c& poezia se preface c& prelucreazé mai mult cuvantul, iar romanul se preface ca prelucreaz mai mult rea- litatea. Dar rezultatul e acelasi. — Acumam infeles. Pana si o carte de prozé trebuie sf aiba un ritm cert, —Poate. — Poate? Nu infelegeam. — Complicatia e c& ritmul cert nu vine din afar’, ci dinauntru. Chiar nu intelegeam: —Dinauntru, cum adic? — Dinduntrul tau, in primul rind. Tu esti instrumentul thu de lucru. $i, de asemenea, din insasi festitura textului. Infelegi? —Mai mult sau mai putin. — Bun, poate o sa-fi fie mai usor sa infelegi cuun exemplu, Cititul e ca patinatul, se invata prin practic’, ii prinzi gustul tocmai exersind acest gust. Adineauri am spus Jesittura textului, 58 dar e 0 prostie, fiindca e acelasi lucru. Textul e © tesaiturd si tesatura e un text. impletirea unor fire diferite - ritm, sens, cuvinte -, pentru a alcaitui un covor de cuvinte, un covor cu un desen care poate si fie mai mult sau mai putin laborios, incurcat, stimulator, misterios. Adic&, ceva care se citeste. Pricepi? —Ce si pricep? — La naiba! Uite, citeste asta... Citeste asta si pe urma vorbim. — Dar nu se intelege nimic din ce st& scris aici! — Atunci trebuie sf inventezi alta forma de a citi sau de a vedea, nu-i asa? Intr-o zi am facut prostia si-l intreb pe Ani- balector cum de nu are televizor in pester. —Televizor? a racnit, furios. Gila ce-fi trebuie ‘aga ceva? N-ai cirfi destule? — Pai, ca s& vid programe nostime... — Gisesti? Anibalector a aruncat o carte ~ dacé nu ma insel, o edifie de buzunar din Orlando de Virginia Woolf ~ pe jos. Uite, fluiera cartea, sa vezi daca vine la tine. Nici n-am incercat si fluier. Ma caiam deja c& deschisesem gura. —Nu vine la noi, nu-i aga? Asta-i viata, aga-s lucrurile bune din viata. Noi trebuie sa facem un pas, lucrurilenu vin la noi dela sine, la nimic nu foloseste telecomanda, oricate butoane ar avea. 59— Da, da, am infeles... Dar Anibalector se ambalase: — Viafa nu inseamna si sezi pe canapea gi s dai din degete asteptand s& apar& pe ecran ceva care si te scoaté din toropeala. Bine, daca vrem ca viafa sa fie asta, nu va fi mai mult de atat, dar nu mi se pare cel mai bun mod dea ne folosi de ea. O carte ne cere si mergem noi la ea. Un ecran cu imagini si tampenii, nu. Este dife- renfa dintre a célitori gia sta pe loc. Cartea ne obliga sa calatorim, televiziunea s ramanem gurd-casca — Pai. —Sia cil&tori are, aproape intotdeauna, mai mult haz decat a ramane pe loc. Nu fi se pare? ‘Adoua zi, am hotirat s& merg si eu la vana- toare. Nu am infruntat nici un monstru (am lasat sarcina asta mai prozaicd pe seama tovarigului meu de vandtoare), dar m-am intors cu capul spart, rezultat al unui saltimprudent in direcfia unei liane putrede, inainte dea verifica daca imi putea susfine greutatea. Sigur, nici nu merita spus, eam pe cat de fericit, pe atat de julit. — Dar Saramago ifi place? Tare mandri tre- buie si fifi. Singurul Nobel portughez. Asa e. Pesemne cé- iubifi aproape la fel ca pe Fernando Pessoa. — Nu stiu s&-i spun mare lucru, am mur- murat. 61De fapt, nu stiam nimic. Tata cumparase vreo dou’, trei c&rti de-ale lui, chiar imi aminteam de una cu eticheta premiului pe coperta. Dar, dup’ cate stiam, nici el, nici mama nu trecusera de coperta. Am facut prostia si-mi giisesc o scuza: —Nunmi plac carfile cu multe virgule. — Ia asculté, esti idiot sau te prefaci? mi-a thiat-o Anibalector. La urma urmelor, ce-ti place? Mi-am umplut pieptul cu aer: — imi plac povestile bine povestite. —Povesti bine povestite, hm. $i ce inseamnai © poveste bine povestita se poate sti? — Pai... — Pai afl& c& o poveste prost povestit’ poate A prezinte mult mai mult interes, gust, sare si piper, decat o povestebinepovestitil.O povestebine- povestitit poate sa fie lucrul cel mai nesarat de pe lume... In schimb, 0 poveste prost povestita poate fi de milioane. Nu-ti plac c&rfile cu prea multe virgule, spui? —Da... Cand voiam, puteam si eu si fiu inca- tanat. —Eibine, rispunsul meu este: depinde. Une- ori vocea naratorului are nevoie de spatis mulfumeste cu o frazA m&runt&, nu tofi trebuie sa fie telegrafici, uneori fraza vrea s& se intinda, s& ciltoreasca, si vada pana unde poate merge, transformata in canoe cobordnd pe suvoaie sau nimerind intr-o cascada si contorsionandu-se toat ca si nu se loveasca de pietre, sau vocea devine un talaz care se aude treptat pana ce bubuie, si tuna, si explodeaza, ca o orchestra cantand un vals din care la inceput aproape c& Ps 62 nu se aude nimic, apoi, putin cate putin, intra instrumentele, si urci, urc’, si simfim 0 sures- citare, anticipam ca cen se va petrece, dar inc& nu suntem acolo, naratorul incetineste poves- tirea intenfionat, ne face sa suferim, ne obliga s8 ne stipnim, promite ca la capatul cilitoriei exist ceva rasplatitor, dar rade de noi, ne infeap’, spune cA (daca vrem) putem renunja, spune chiar c& majoritatea cititorilor renunta, e 0 voce care ne vorbeste ca un sergent la antrenamentul unor forfe speciale, al unor trupe de comando, iar sergentul ne sopteste la ureche Mai baiete, du-te acas’, n-ai stofa pentru asta, du-te si aga- zé-te in fata televizorului sa vezi un concurs si s8 bei pnd cazi jos doar pentru asta esti bun renunja dragul meu pagina asta nu-i pentru tine acum nici m&car virgulecirji nu mai ai ca si te sprijini o mare pifigoi e prea imbibat cu litere pentru camioneta ta nici nu mai reusesti sa te concentrezi asupra frazei ai pierdut ritmul nici nu stii la ce rand ajunsesesi esti terminat mai bine renun{é, du-te de-fi cumpara unul dintre romanele acelea siropoase care sunt intoarce discul si canta la fel, lef al Atnéc ig lucsid ecraotni nici asta nu mai pricepi pentru ca nici macar nu esti de pe vremea discurilor serioase, fafa A si {aja B, tu esti mai mult dup moda lui mp3, gene- rafia ta nici macar nu stie si dea denumiri lucru- rilor, doar sigle, pana si muzica voastri eo riménere in urma a vietii, hip hop, hip hip hop, hip!, hop!, parca ar sughita, hip!, sau le-ar sata obroasca in gur’, hop!, si dupa aceast’ avalanga cititorul se simte silit s& renunfe, caramba, colac 63peste pupiza nici povestirea nu avanseazi, para- graful ocup% deja o pagina si jumatate si fraza inci n-a ajuns la capat, si cititorul e gata si renunfe, chiar gata, gata, GATASA RENUNTE, pana ce (brusc, ca o sfant’ aparandu-i unui mic pastor) infelege ci uneori paginile unei cérti trebuie chiar si faci tobogan cu vorbele si dac&t te opui, te ineci, singura solutie e sé te lagi dus, sa te lagi dus de torent, sa te lagi absorbit de vartejul cuvintelor, in loc sa stai tot timpul s& te vicdiresti c& vrei o carte cu mai putine virgule... — Da, da, am priceput, am spus eu, ca si termine odata. Dar Anibalector nu voia si se lase terminat. —Stil, voce, muzica. O carte valoreaza tot atat in ceea ce spune ca si prin felul cum o spune. leg? — Inteleg, am admis. (Cu convingerea unei oi transportate prin vazduh de un condor.) Siaga am mai invafat c&, pentru Anibalector, nu exista ceva numit o povesteprostpovestitit. Exis- tau figuri facute din cuvinte cu sau fara viata in ele. $i ca o povestebinepovestita putea, deseori, sé fie mult mai dezagreabila decat o povesteprostpo- ‘vestita. — Cartea trebuie si aiba stil. Dar si cititorul trebuie sa aiba stil. — Eu, ca si citesc 0 carte, trebuie sa am stil? 64 — Stil, personalitate, voce proprie, idiosin- crazie, temperament, caracter, pofi si-i spui cum vrei, c& pana la urmé e totuna. —Dar eu n-am avut niciodata multi vocatie pentru... —Tocmai asta-iideea. Dar trebuie si gisesti 0 vocafie. Jar, cand o vei gsi, va fi vocatia ta. —Eunu sunt... —Sa spunem cla fel ca in dragoste, lectura eo intélnire intre doua persoane imperfecte care se pot completa la perfectie. ‘Am strambat din nas: — Eu sunt o pies defectuoasa? $i ce-i de mirare? Uiti+te la mine. Eu sunt gi mai gi. Si totusi, ma invart, cum ar spune Galileo. Ti-am vorbit vreodata de Bocage? Am oftat, cu o neprefaicutd plictiseala: — De sute de ori. —P&i exist un poem pe care nici nu stiu si-1 reproduc bine; nu nimeresc metrica, nici macar nu stiu dacé-i chiar de el (dar de pirut, ce-i drept, pare), si confine cea mai buna definitie a stilului pe care o cunosc. Asculté: Toatit lumen ride de schiop dar de schiop nu ride cine iubeste {fiindct doar cine-1 iubeste pe scliop ‘cunoaste grafia cu care gchiopul salt cind se duce Ia pat. — Vasazica acum sunt si schiop, am mérait. Asta-i buna! 65— Exist si lucruri mai rele, a fost singurul comentariu al lui Anibalector. Schiop? As fi putut in clipa aceea simi amin- tesc de capitan, dar eram la fel de departe de corabie ca de cea mai indepéirtata stea din galaxia noastra. in dup&-amiaza urmatoare jucam golf, ca de obicei, cu un craniu. (Ce pots’ spun? Nu exista nimic altceva care si serveasc drept minge. Jar harcile sunt foarte utile, multifunctionale: se pretau ca mingi, cini, rafturi pentru cérfi, oale de noapte...) La un moment dat, am lsat tibia care-mi servea drept crosa si m-am apropiat de Aniba- lector: — Pot si-fi pun o intrebare? —Ti-am spus vreodati ca nu? Mi-am muscat buzele o clip’. Pe urma, am izbucnit: — De ce esti uneori atat de enervant? —Enervant? Anibalector a facut pe miratul: —Ew? —Daa Ca ieri, de pild’, cnd nu mai ticeai din gura, —Ei bine, a spus Anibalector, finand distrat craniul in echilibru pe degetul mic. Cred c& daca am fost enervant ieri e pentru c&. — Pentru ci...? 66 — imi pot permite sa fiu. <1 —Stai si vad dacai pot explica mai bine: eca atunci cénd trecem de jumitatea unei cérti. Dac cititorul a avut rabdare s& ajunga pana aici, la pagina asta, putem s& fim linistili, n-o si dea drumul la momeala atat de ugor. — Ce vrei si spui? — Exact ceea ce spun: cA sunt enervant cu tine pentru cd mi-o pot permite. M-am simfit ciudat de descumpanit: — Aaa... Anibalector a oftat: —Darsi, trebuie sé adaug, fiindca tu ai cate- goric nevoie ca cineva si te enerveze. Daca nu parinfi tai, atunci nu raman decat eu. — Te inseli, am protestat. Parintii mei erau destul de enervanti cu mine! ‘Anibalector si-a dezvelit dintii. Acum chiar imi plicea, dar adevaérurile trebuie spuse: avea zambetul cel mai wrat pe care l-am vazut vreodat in viaja. —Dar nu aga cum ai tu nevoie, a bombinit. Probabil ca intenfia lor era doar si se enerveze unul pe altul, iar tu ai incasat-o pe deasupra. Tot ce e bun are un sfarsit. La fel si tot cee riu, doar c&, din nu stiu ce motiv stupid, mai degraba ne dim seama de ct de putin dureazi lucrurile bune. 67in fine, nue grav. Pana la urma... Se schimbit toate: vremi, voinf, fire, Credinga, ca si orice injghebare; Fiicutt-i lumea-ntreaga din schimbare Si zilnic are-o nou insusire. Dar asta-i greu de infeles. Cénd suntem bine dispusi, avem o vedere periferic’, vedem binele raul. Cand suntem prost dispusi, vedem doar raul. E adevatrat, nu-i aga? In ziua cand totul s-a sfarsit, m-am trezit cu certitudinea ca se va produce un cutremur. Ca pentru a-mi da dreptate, o bucata de stalactita s.a faramat in bucati chiar langa mine. ‘M-am ridicat si am vazut un spectacol ciudat: Anibalector, fntotdeauna atat de molau, adul- meca aerul parca beat, batand cu Liboaiele in pamant. Pestera se cutremura toat&. Din fericire, 5-a rostogolit afara altfel ar i provocat o surpare. Lainceput am presupus cd era furios. Darna din cauza mea, si nici furios nu parea. Era mai ru: surescitat, iesit din minfi, cu un zmbet imbecil pe botul Iui grotesc de care eu, cu timpul, inva- fasem s4 nu ma mai tem. —Ce se intimpla? am strigat. Elisirotea ochii, visator, parca cherchelit. — Cérfil Carfi proaspete! Sute de carfi proas- pete! 68 C-aitrti proaspete? Am injeles, jur c& am inteles chiar in clipa aceea, si am incercat sé-lavertizez, jurc am incercat si avertizez, jur c& am incer- cat ~ cel pufin in capul meu. Ar fi trebuit si fiu mulfumit. Veneau si mi salvere! De ce nu eram mulfumit? Capul meu n-a avut timp s&-i comunice gurii cea ce Anibalector trebuia sA stie, dar nu stia: ca era vorba de o capcana. Am rimas inctemenit, ruginos de incremenit vazindw-l cum coboara dealul, in salturi, spre golf, deselat de gigantic ce era. Urland: — C&rfil Carti proaspete! E-hei, c? pete! Anibalector inainta singur spre cursa. Cand sistemuil meu nervos a reusit s le comande picioa- relor s& porneascé in fuga, era prea tarziu ca si mai avertizez: Ce-as fi putut face, oricum? Cum as fi putut impiedica acel animal uriag si cada in capcana intinsa de camarazii mei? Fapt e ci nu era nevoie si fi acolo jos, pe plaja, ca s& stiu ce i se pregatea. Keequog cu torsul dezgolit, cu tot corpul tatuat cu povesti scrise in peste cincisprezece limbi, acoperit doar cu o tanga, in varful unei enorme gramezi de carfi - probabil un cere de vreo douaizeci de metri in diametru ~,cuo tor}a Co)in mana. Anibalector inainteaza, ca o pasare hipnotizata de un sarpe boa. Keequog surade crud, apropiind torfa de cértile de la picioa- rele lui. Anibalector rimane mai intai zipacit, pe urma ingrozit si, in fine, doar iesit din minti, pared rinit de moarte: hrana dupa care jinduia cel mai mult distrusa in fafa ochilor si? Cum? De ce? Laun semn al cdpitanului, au fasnit harpoa- neleimbibate cu curara. Anibalector aproape c& nursi simte carnea rnita si, in loc s& fuga, se cufunda si mai mult in capeana, incercand s& salveze pufinele cirfi care nu fuseserd inc’ mis- tuite de flacari. La sfarsit, Anibalector sucombé, fara macar si fi infeles ce i se intamplase. Contramaistrul a fost cel care m-a vaizut primul: — laciti-1 pe mus! Esti in viaja? Tar Keequog: — in via{a? Se vede imediat cé-i os tare! Eu n-am spus nimic. Trebuia si fie o stranie priveliste, infatisarea mea, murdar, slab. Trist. Dar mai putin impresionanta decata lui Aniba- lector intins pe jos. CAtiva dintre marinari se fotografiau cocotati pe pieptul lui. —Nu esti bucuros, musule? s-a mirat con- tramaistrul. Am venit sa te salvam. 70 Nici nu mi-am dat osteneala si le explic c& n-aveam nevoie sé fiut salvat. Sigur, invatasem de la Anibalector dragostea de carti si de cuvant. invatasem si ca nu intotdeauna cuvintele sunt cel mai bun instrument pentrua ne face infelesi de cei din jur.