Literatura Britanică A Secolului XX

WWW.MYPLACEFORENGLISH.BLOGSPOT.
COM
STUDII DE FILOLOGIE ENGLEZĂ
CONTEXTUL ISTORIC AL SECOLULUI XX
Secolul al XX-lea în Marea Britanie a început cu moartea Reginei Victoria în 1901, ea

a fost succedata de fiul ei Edward al VII-lea (1901-1910) și aceasta a marcat
începutul perioadei Edwardian de pace și prosperitate; totu și, acest lucru nu a durat
mult timp, Edward a murit în 1910, iar succesorul său George V (1910-1936) a v ăzut
izbucnirea primului război mondial din istorie care a durat între 1914 și 1918 și care
a costat mult Marea Britanie, în consecință anii 1920. au fost o perioad ă de depresie
generală, atât socială, cât și economică, care a culminat cu pr ăbu șirea de pe Wall
Street din SUA în 1929 și a creat haosul economic la nivel mondial.
Anii 1930 nu au fost doar o perioadă de tensiune economică, ci și schimb ări politice
vaste, Stalin a ajuns la putere în Rusia și Germania a văzut dezvoltarea nazismului și a
lui Hitler. Acești doi factori au fost, de asemenea, par țial responsabili de r ăzboiul civil
spaniol (1936-1939). Acest război a influențat mulți intelectuali englezi care au venit
în Spania pentru a lupta pentru republicani și pentru a-și demonstra opozi ția fa ță de
fascism. Aproape de îndată ce războiul din Spania s-a încheiat cu victoria lui Franco,
Marea Britanie, pe 3 septembrie 1939, a fost nevoită să intre în r ăzboi cu Germania
după ce a invadat Polonia. Acest război, al Doilea Război Mondial a durat aproape 6
ani și a cunoscut diverse schimbări în Marea Britanie. Principalul fiind demisia prim-
ministrului Chamberlain pentru a face loc lui Winston Churchill în 1940, el a fost
responsabil pentru conducerea Marii Britanii și a alia ților la victorie în 1945, cu toate
acestea, în ciuda acestui succes, Marea Britanie a fost aproape distrus ă din punct de
vedere economic, iar oamenii ei au votat pentru o muncă. guvern condus de Attle, care
a continuat să ducă programul nostru de partid pentru o lume mai bună. În momentul
în care Elisabeta a II-a a urcat pe tron în 1952, viața britanic ă se îmbun ăt ățise deja
considerabil și continuă să o facă până la sfârșitul anilor 1960.
CONTEXTUL LITERAR AL SECOLULUI XX
Este destul de dificil să știi cum să definești literatura secolului al XX-lea, deoarece,
desigur, mulți scriitori produceau deja lucrări la sfârșitul secolului al XIX-lea și au
continuat în următorul. Lucrările lui Thomas Hardy , AEHouseman , Robert Bridge (
poeții ) și Golsworthy și Arnold Bennett ( rocierul ) pot fi clasificate ca aparținând
secolului al XX-lea, iar multe dintre acestea au fost la începutul perioadei Edwardian
WWW.MYPLACEFORENGLISH.BLOGSPOT.COM
(1901) cu greu reflectau ideal de pace și prosperitate, dar a fost cu siguran ță inactiv
de societatea engleză, care era încă dominată de clasele sociale. Via ța, pentru cei
bogați, era plină de posibilități, dar și de restricții și aceste restric ții sunt demonstrate
în romanele timpurii ale lui EM Foster, de asemenea complexele legi victoriane ale
credinței creștine, au devenit mai problematice, la fel ca și diferitele versiuni ale
socialismului, iar acestea. doi factori au avut o mare influen ță asupra literaturii, mul ți
intelectuali au fost preocupați să găsească ceva în care să cread ă și din aceasta a ap ărut
o mișcare numită Vortex .
Acesta a fost fondat de TE Hulme (artist) Ezra Pound și Whyndham Lewis (scriitori) și
avea unele dintre scopurile Futurismului , o mișcare lansată în 1909 de Marinetti, un
intelectual italian care a cerut recunoașterea tehnologiei moderne, a vitezei și a
zgomotului în artă și o abolire a sintaxei în poezie. Futurismul a l ăsat „ Dada ” în 1916
o mișcare care a negat printre altele progresul, trecutul și tot ceea ce nu era produsul
imediat al spontaneității; aceasta a fost în mod natural o influen ță extraordinar ă
asupra artei și literaturii.
Venirea primului război mondial în 1914 a produs și o poezie excelent ă, au fost unii
care au văzut războiul într-o lumină romantică și sentimentală, precum Rupert Brooke
și alții care reflectau realitatea dură, brutalitatea și furtivitatea r ăzboiului; Wilfred
Owen și Siegfried Sasson sunt un exemplu excelent în acest sens.
Depresia postbelică și ascensiunea comunismului au fost abundente în anii 1920 și

modernismul a fost un produs din aceasta. Mișcarea modernismului este, în general,
catalogată ca a existat între 1922-1925 și a fost o reac ție împotriva trecutului,
Noutatea a devenit esențială pentru a învinge necesitatea schimb ării; acest lucru se
reflectă în lucrările lui James Joyce, DH Lawrence, TS Eliot, Ezra Pound și Virginia
Woolf, printre alții.
Nu a existat o legătură directă între politică și literatură, dar liderii mi șc ării

moderniste erau părtinitoare spre dreapta, deși în moduri diferite. Politica WBYeats se
concentrează pe Irlanda, Lawrence s-a referit la nevoia de aristocra ție și amenin țarea
evreilor; TS Eliot a fost un conservator anglo-catolic și Ezra Pound s-a identificat cu
fascismul italian. Pentru prima dată părea să existe o unitate între toate romanele
moderniste și poezia.
Un alt aspect al romanelor din această perioadă a fost satirizarea societății engleze, în
special a sistemului de clasă socială. Acest lucru poate fi v ăzut de efectele sale în
lucrările lui Aldows Thuxley și mai târziu Evelyn Vaugh .
Anii 1920 pentru că una dintre cele mai mari mișcări de dezvoltare literar ă din istorie
și s-a încheiat în 1929 cu criza economică și depresia continu ă. În anii 1930,
informațiile despre gaură au început să se miște spre stânga, acest lucru a fost cauzat
în multe privințe de depresiunea și drepturile fascismului și a fost accentuat de
războiul civil spaniol care, pentru prima dată, a demonstrat confruntarea dintre stânga
și Dreapta. Mulți intelectuali, cei mai faimoși au fost George Orwell și americanul
Ernest Hemingway precum și oameni obișnuiți au venit să lupte în Spania, majoritatea
pentru republicani.
Grupul de poeți ai perioadei era dominat de WHAuden , a cărui poezie Spania a

îndreptat atenția tuturor, ca centru al crizei mondiale; acest grup a fost în favoarea
unui front popular împotriva fascismului, cu toate acestea, fervoarea politic ă a trecut
curând și poeții au mers pe drumul lor.
Romancieri precum Orwell Greene și Beckett, care nu au putut fi unifica ți și definiti

ca o mișcare specifică, au dominat sfârșitul anilor 1930.
Al Doilea Război Mondial nu a fost deosebit de prolific în sens literar, în afar ă de care
hârtia era insuficientă și, prin urmare, a limitat cantitatea de c ăr ți care puteau fi
tipărite. Cu toate acestea, Elliot's Little Gidding a fost scris în 1941, iar poetul galez
DylanThomas a început să obțină mai multă recunoaștere pentru munca sa. Cel mai
bun roman al perioadei mondiale este considerat a fi Woolf's Between two actes
(1941), care a fost reacția ei împotriva crizei și după care s-a sinucis. Dup ă cel de-al
Doilea Război Mondial, s-a observat poate că nu a existat o mi șcare anume, de și
romancieri și dramaturgii Reith Waterhouse, John Osborne, Allan Sillitoc, Kingsley
Amis, au reflectat revelația clasei de mijloc și nemulțumirea fa ță de ipocrizia societ ății
a establishment-ului britanic.
Drama a revenit în anii 1950 cu dramaturgi precum Pintor, Weskeer și Osbornes. Anii
1960 au avut un al doilea val de modernism în Neo-Dada . Dar a avut puțin mai mult
impact decât mișcarea din anii 1950 al cărei cel mai bun poet a fost Philip Larkin.
NAȘTEREA LITERATURII MODERNE
THOMAS HARDY (1840-1928)
Hardy s-a născut în Dorchester, în sud-vestul Angliei, în 1840, și și-a început cariera
literară ca romancier. Romanele sale erau extrem de pesimiste și erau dedicate vie ții
comitatului său natal Dorset. Erau plini de simțul legăturii omului cu natura și cu
trecutul. Omul nu pare să fie niciodată eliberat de forțele timpului și ale sor ții, care îi
controlează viața. Rareori există un mesaj de speranță. Primul său roman a fost produs
în 1871, iar ultimul în 1896.
Acest ultim roman Jude the Obscure a primit o primire atât de ostilă pentru
pesimismul său, încât Hardy a trecut de la roman la vers și acest lucru a coincis cu
începutul secolului al XX-lea. O mare parte din versurile sale, ca și romanele sale,
exprimă ironia vieții și nevoia de resemnare în fața sorții ostile. Dar a început s ă
exprime și dispoziții mai ușoare și a produs natură încântătoare, poezii și chiar versuri
de dragoste. Abilitatea lui de a arăta natura și ochiul s ău pentru detaliile apropiate,
care se vede în romanele sale, sunt și mai bine exploatate în versurile sale.
Se spune că măreția lui Hardy în versuri se află în versurile sale scurte, care prezint ă o
asemenea anomalie poeziei secolului XX în ansamblu, pentru c ă se mi șc ă între atât de
multe clasificări diferite: narațiuni, versuri dramatice și imita ții de cântece populare și
balade, de exemplu. Multe dintre aceste poezii sunt evoc ări personale ale triste ții sau
amărăciunii, deși ocazional celebrează sau nu au încredere în experimentele locale și
internaționale cu forme și utilizează vocabularul arhaic în moduri avansate.
Multe dintre poeziile lui Hardy au fost scrise în timpul și despre Primul R ăzboi
Mondial: Channel Firing, In time of the Breaking of Nations, și reiterează pesimismul
romanelor sale. Capacitatea lui de a produce o compozi ție în versuri de lungime epic ă
este arătată în Dinaștii , o dramă vastă inactivă menită să fie prezentată pe scena
imaginației propriului cititor. Se ocupă de războaiele napoleoniene v ăzute nu numai
din punctul de vedere al oamenilor, ci și al Sorților Nemuritoare, care urm ăresc,
direcționează și comentează. Adică zeii care controlează destinul Omului.
Starea lui Hardy ca poet este considerabilă, dar el va fi amintit atât ca poet, cât și ca
romancier.
HENRY JAMES (1843-1916)
Henry James este considerat unul dintre cei doi pionierii romanului modern, cel ălalt
fiind Joseph Conrad. Este una dintre cele mai mari personalit ăți întâlnite în fic țiunea
engleză între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
S-a născut american, dar și-a petrecut cea mai mare parte a vie ții în Europa, ultimele
20 fiind la Londra, pentru că țara natală părea să fie imatură pentru producerea de
mare literatură și a preferat „lumea veche”, care era mai bogat ă în tradi ție și cultur ă.
Cele trei faze ale sale ca scriitor încep cu ideea impactului Europei asupra
americanilor din străinătate și a conflictului dintre lumea veche și noua, în special
între civilizația sofisticată tolerantă (și adesea corupt ă) a Europei și puritanismul rigid
și idealismul fervent al Americii. Portretul unei doamne (1881) este cel mai bun
roman al său din această perioadă.
În romanele din cea de-a doua etapă, James s-a îndepărtat de chestiile interna ționale
și s-a concentrat în principal pe personajele engleze și pe scena englez ă, de exemplu,
Prințesa Casamassirna (1886) pentru Epoca incomodă (1899). Cu toate acestea, este a
treia și ultima fază a lui James, care este considerată a fi cea mai mare a lui. Aici, a
reluat treaba primei sale faze, scena internațională, dar cu viziune și stil mai mare
maturitate. Stilul său este foarte personal, dar și ocazional prea complicat, acesta
crezut că motivul sfânt al existenței romanului este că, dac ă ar trebui s ă încerce s ă
reprezinte viața.
A fost un mare observator atât al scenei sociale, cât și al vie ții interioare a omului.
Capodoperele sale din această perioadă au fost Aripile porumbelului (1902);
Ambasadorii (1903) și Bolul de aur (1905). James este, de asemenea, faimos ca scriitor
de nuvele și ca critic. Metoda lui preferată a fost metoda dramatic ă, prezentarea
directă a evenimentelor și a minții personajelor fără explica ție în comentarii.
A murit la Londra în 1916, la scurt timp după ce a devenit subiect britanic naturalizat.
JOSEPH CONRAD (1857-1924)
Teodor Josef Konrad Korzeniowski era numele real al lui Joseph Conrad. A fost un
polonez născut în Ucraina și îndrăgostit de mare de mic. A studiat la Universitatea din
Cracovia, dar a călătorit foarte mult prin lume. Mai întâi în francez ă și în marina
comercială britanică, iar acest lucru i-a oferit materialul pentru majoritatea c ăr ților
sale. A renunțat la mare la 37 de ani, în 1894, și și-a început cariera de romancier.
Conrad este un caz unic al unui străin care scrie în englez ă, o limb ă pe care nu o
învățase până la vârsta de 20 de ani, și dobândind o astfel de cunoa ștere a limbii, încât
să ajungă să fie considerat unul dintre maeștrii supremi ai prozei engleze. A intrat în
cea mai bună perioadă de creație cu Negrul narcismului (1898), care a fost prima
dintr-o serie de narațiuni de scurtă sau medie lungime, care se ocup ă în principal de
viața pe mare și care include și Heart of Darkness (1902). Primul său mare roman a
fost Lord Jim (1900). Această piesă este despre povestea binecunoscută a unui tân ăr
ofițer englez care, într-un moment de panică, își părăsește nava, despre care crede c ă
se scufundă, și în cele din urmă își găsește mântuirea într-o moarte onorabil ă. Lord
Jim a fost urmat de marele trio al lui Conrad de romane politice Nostromo (1904) ,
Agentul secret (1907) și Hunder western eyes (1911), în care descrie lumea sumbră a
revoluționarilor. A apelat din nou la poveștile mării în romane precum Șansa (1914),
Victory (1915), Linia umbră (1917) și ultimele romane Săgeata de aur (1919),
Salvarea (1920) și Roverul (1929). ) .
Arată în mod clar un declin al puterii sale creatoare și nu suport ă compara ția cu
marile romane din perioada sa centrală. Generalizarea operei lui Conrad este dificil ă,
dar se pot spune două lucruri: Primul, ficțiunea lui Conrad este legat ă de o apropiere
neobișnuită de propria experiență; iar al doilea, a fost de la început un artist, care nu a
acceptat niciodată forme convenționale, sau judecăți convenționale. Niciun scriitor nu
a făcut mai mult pentru a stabili în romanul englez stricta necesitate de a g ăsi forme
noi pentru fiecare act și a împărtășit cu James poziția central ă în dezvoltarea
romanului modern. În cele mai interesante experimente de tehnic ă, a renun țat la
persoana a treia tradițională. narator și poziția de romancier omniscient, care știe totul
despre personaje și evenimente. În schimb, el s-a folosit de o multitudine de puncte de
vedere, astfel încât, unul și același eveniment este văzut din unghiuri diferite și
proiectarea completă a poveștii este pusă cap la cap prin interven ția mai multor
martori, fiecare dintre care cunoaște doar un fragment. a întregului.
HG WELLS. (Herbert George, 1866-1946)
Wells a fost profund preocupat de problemele sociale și politice ale timpului s ău. Hi
este considerat a fi un scriitor genial și foarte imaginativ, care a publicat aproximativ
50 de romane.
Acestea pot fi aranjate în trei grupe:
 Prima dintre ele conține romanțele sale fantastice de la știin țifice. De exemplu,
Mașina timpului (1895), Omul invizibil (1897) și Războiul lumilor (1898) au
fost toate remarcabile prin ideile lor de extrem de avansate pentru epoca lor.
 Al doilea grup erau romane comice precum Ripps (1905) și Istoria domnului
Polly (1905). Acest lucru a atins, de asemenea, succes și popularitate și a
continuat să o facă.
 Grupul final nu a reușit să obțină succesul celorlalte două, iar romanele sale
precum The New Machiavelle (1911), Mr. Brithing sees it through (1916), The
world of William Chissold (1926) conțineau idei care nu au valoare de
actualitate pe care o au atunci când au apărut pentru prima dat ă la începutul
secolului al XX-lea.
Pe de altă parte, Wells este probabil cel mai faimos și respectat pentru primul s ău grup
de romane care a explorat efectele științei și tehnologiei moderne asupra vie ții și
gândurilor oamenilor, deși romanele sale umoristice și adesea satirice ale vie ții
contemporane realiste sunt, de asemenea, apreciate pe scar ă larg ă.
POEȚII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
INTRODUCERE
La începutul Primului Război Mondial, majoritatea oamenilor credeau c ă tinerii

englezi își vor demonstra eroismul și vor lupta pentru ceea ce este bine și drept. Cu
toate acestea, pe măsură ce războiul a progresat și au început s ă se întoarc ă rapoarte
despre morți și victime îngrozite din condițiile teribile din tran șee și despre prostia
generalului care a dus la victorii zburătoare și pierderi uria șe, mul ți au devenit mai
pesimiști.
SIEGFRIED SASSOON (1886-1967)
s. Sassoon a fost unul dintre acești oameni, la începutul negii scrisese mai multe poezii
idealiste, dar după ce fusese rănit de trei ori și se întorsese la lupt ă, a început s ă- și
demonstreze viziunea critică asupra evenimentului. În primul rând, aruncând medalia
cu cruce militară în râul Mersey și, în al doilea rând, prin poezia sa.
Poeziile lui Sassoon arată detaliile fizice și oroarea r ăzboiului, precum și sentimentele
sale de inutilitate a violenței și a morții.
Regretă că nu se poate întoarce în trecut, deplânge prietenii pierdu ți și înlocuie ște

disprețul față de cei care nu au văzut teribilitatea luptei și care vorbesc despre eroism.
Cele mai faimoase reacții ale lui la război sunt o serie de satire amare împotriva unor
astfel de oameni.
Lucrarea lui Sassoon a fost originală în conținut, dar nu a avut nimic de oferit în stilul
ei de formă. Sassoon a scris poezii supărate despre război, Connter Attack, War Poems
și Vigils sunt printre lucrările sale.
Astăzi, poeziile sale nu sunt foarte cunoscute, deși pe vremea lui a fost primul poet de
acest gen. Cu toate acestea, el este important pentru că avea deja o mul țime de lucr ări
publicate și el a fost cel care l-a încurajat pe Wilfred Owen s ă scrie poezie.
WILFRED OWEN (1893-1918)
W.Owen sa născut în Shropshire și a studiat la Universitatea din Londra. S-a înrolat în

1915. La începutul anului următor, a fost terminat și convalescent în Sco ția și Anglia.
În timpul acestei convalescențe l-a întâlnit pe S. Sassoon, care și-a recunoscut
potențialul ca poet și l-a ajutat cu primele sale poezii: Dulce et Decorum (1917) fiind
cel mai notabil, cu toate acestea Owen a devenit un poet mai mare ca Sassoon. F ăr ă
îndoială, cel mai mare produs de Primul Război Mondial. Poezia sa este uneori clasic ă,
dar el a fost, de asemenea, responsabil pentru dezvoltarea para-rimelor (jum ătate de
rime) care au avut o mare influență asupra poeților anilor 1930. Acest lucru poate fi
văzut într-o întâlnire ciudată din 1918 cu rime precum anii s ălii și s ălii și ai t ăi sau
mister și măiestrie. Poezia sa a oferit și prototipul viziunilor ulterioare ale r ăzboiului
modern, relevă o lipsă ironică de încredere a tuturor ideologiilor tradi ționale care i-au
ținut pe soldați să lupte, dar această lipsă de încredere se exprim ă prin experien ța
directă a durerii, a morții și a ororii sofisticate. ; De exemplu, utilizarea gazului.
El transmite cititorului groaza și inutilitatea r ăzboiului într-un mod direct șocant,

mult mai mult realizat prin poezie decât prin proză. Întâlnirea ciudat ă nu este unic ă
doar în scena sa de rimă, ci și în calitatea sa suprarealist ă de vis, care ar deveni, de
asemenea, una dintre temele și/sau influențele scriitorilor și arti știlor de mai târziu.
Temele sale principale ale focului sunt:
ăSepararea omului de natură
 Efectele fizice și psihologice ale războiului asupra soldaților.
 Inexactitatea atitudinilor religioase convenţionale
 Absenţa separării de oamenii de acasă.
 Creşterea camaraderiei în rândul trupelor.
Lucrarea lui este dramatică și puternică și nimeni nu ar putea s ă o citeasc ă f ăr ă s ă

simtă ceva din experiențele sale teribile în tranșee.
A fost ucis cu o săptămână înainte de sfârșitul războiului la vârsta de 25 de ani și este
ironic că cel mai mare poet al acestei perioade ar fi trebuit s ă aib ă doar patru poezii
publicate în scurta sa viață. Dacă ar fi trăit, cu siguranță ar fi fost capabil de teme mai
mari.
RUPERT BROOKE (1887-1915)
R. Brooke este în contrast cu Owen și Sassoon prin faptul că poezia sa reflecta

romantismul tipic al războiului pe care mai târziu l-a distrus și satirizat.
A fost popular în timpul războiului, tocmai datorită acestui romantism și, de asemenea,
datorită frumuseții sale fizice extreme și a morții timpurii.
Poezia lui a fost indiscutabil patriotică, ca în, de exemplu, Soldatul (1914) .

Popularitatea lui a scăzut acum, dar poate că dacă ar fi tr ăit și el s-ar fi dezvoltat s ă
critice și să satirizeze războiul așa cum au făcut-o Owen și Sassoon.
Totuși, cea mai bună poezie a sa poate fi văzută în poeziile de autoexplorare pe care
le-a scris mai întâi înainte de război, care dau dovadă căutării sale pentru un limbaj
mai realist și mai colocvial.
ANII INTERBELI (ANII 1920)
EM FOSTER (Edward Morgan, 1879-1970)
Foster s-a născut la Londra și a fost educat la școala public ă din Tonbridge.
Majoritatea romanelor sale au fost scrise înainte de Primul R ăzboi Mondial și au
reflectat foarte mult modul de viață Edwardian. Ei examinează personajele în medii și
situații sociale și arată o conștientizare psihologică acut ă și complet ă sensibil ă a
ființelor interioare ale personajelor sale.
Era preocupat de detaliile care duc la producerea vie ții clasei de mijloc. Tema sa
constantă preocupată este importanța în viața umană a relațiilor personale, necesitatea
ca bărbații să se conecteze personal între ei și convingerea c ă tragedia omului modern
este singurătatea esențială și aceste lucruri pot fi văzute în romane precum O cameră
cu vederi (1918). ) și Sfârșitul lui Howard (1910) .
Este dificil să-l asociezi pe Foster cu vreo mișcare anume, influen ța sa asupra
construcției romanului a fost mare, dar nu are un mesaj real decât despre valoarea
vieții individuale. El a fost, totuși, un membru extrem de influent al grupului
intelectual Blomsbury din Londra în anii 1920, care includea, printre alții, Virginia
Woolf și filozoful Bestrand Russell.
În 1924 Foster a publicat A Passage to India care tratează dualitatea Est și Vest și dacă
cei doi se pot întâlni cu adevărat. După o lungă analiză a diferen ţelor ajunge la
concluzia că acestea nu pot- Cel puţin nu atunci.
Una dintre marile preocupări ale lui Foster este aceea a homosexualit ății și c ă rela țiile
sexuale între două persoane de același sex nu ar trebui să fie interzise prin lege.
Această carte Maurice (1913) se bazează pe această temă, deși nu a fost publicată până
în 1971. Homosexualitatea lui Foster este evidentă în romanele sale, deoarece
portretizează personaje feminine cu o compasiune și înțelegere extraordinar ă.
Între anii 1920 și moartea sa în 1970, el a produs Abinger Harvest (1936) și Two
cheers for Democracy (1951), dar niciunul nu a atins o mare faimă literară.
VIRGINIA WOOLF (1882-1941)
Principala linie de dezvoltare a romanului de la începutul secolului XX reprezint ă o

ruptură cu școala naturalismului și o mișcare către o viziune mai subtil ă și mai
complexă a omului și a lumii sale.
Două fapte par să fie responsabile pentru aceasta, perturbarea total ă dup ă primul
război mondial a valorilor sociale, morale și intelectuale și noile dezvolt ări în
psihologie, în special în Freud.
Virginia Woolf a fost unul dintre oamenii care a afirmat cel mai înver șunat scopurile
noilor scriitori, un flux de conștiință care arată fluxul continuu al minții cu jocul său
liber de imagini și asocieri. Cititorul este luat în mintea personajului și urm ăre ște
aceste gânduri adesea nelogice sau liniare așa cum s-au întâmplat.
Woolf era fiica filozofului dezgustător Sir Leslie Stephen și era c ăs ătorit ă cu Leonard
Woolf, o figură centrală a Grupului Bloomsbury , ea a crescut într-o atmosferă de
mare rafinament cultural, deși avea un sistem nervos extrem de fragil și, prin urmare,
nu a primit niciodată. o educație obișnuită.
Primele ei romane The Voyage Out (1915) și Night and Day (1919) au fost ferm
tradiționale, dar doi ani mai târziu a început să experimenteze cu tehnica fluxului de
conștiință, odată cu dezvoltarea pentru a produce cele mai bune romane ale sale,
inclusiv Mrs. Dalloway ( 1925) și Spre far (1927). Woolf nu este cunoscută doar ca
romancier, ci și ca critic profund preocupat de problemele scriitorului, ceea ce a
contat pentru ea nu era realitatea exterioară, ci viața min ții, de aceea a respins forma
tradițională a romanului și putem vedea în munca ei, acea intrig ă și descrierea extern ă
sunt de puțină importanță pentru ea. Proza ei este adesea mai asem ăn ătoare cu poezia
în forma ei.
Lucrarea sa finală a fost Between the Acts (1941), care a reflectat criza celui de-al
Doilea Război Mondial și după care s-a sinucis.
DH LAWRENCE (David Herbert 1885-1930)
DH Lawrence s-a născut în satul minier Eastwood, Nottingham (Anglia Central ă). Tat ăl
său era un miner analfabet, dar mama lui era dintr-o clas ă superioar ă și fusese cândva
profesoară.
Lawrence a fost un copil slab din cauza tuberculozei care la ucis în cele din urm ă și,
astfel, a petrecut puțin timp cu alți copii și și-a petrecut zilele cu c ăr ți sau în mediul
rural.
În cele din urmă, s-a calificat pentru un certificat de profesor la Universitatea din
Nottingham în 1908, între timp a menținut o relație cu o fată din satul s ău numit ă
Jesse Chambers, pe care a rupt-o mai târziu. Relația sa cu mama sa a fost, de
asemenea, extrem de închisă și importantă pentru el, iar aceast ă rela ție a dou ă cu
mama și logodnica a devenit subiectul primului său roman major Fii și iubiți (1913) .
Cu toate acestea, Lawrence a ajuns în cele din urmă să respingă și s ă scape de
dragostea sufocantă a mamei sale.
În 1914 s-a căsătorit cu o germană divorțată, verișoară cu Baronul Roșu, pilotul de

vânătoare german; acest lucru a fost văzut într-o lumină foarte proast ă având în
vedere că Marea Britanie era în război cu Germania. Această reac ție a fost par țial
cauza părăsirii lui Lawrence din Marea Britanie pentru a- și petrece via ța mai întâi în
Europa și în Australia și America.
Înainte de toate acestea, totuși, Lawrence a început să lucreze la un alt roman, acesta a
început ca Surorile , dar a fost publicat în cele din urmă ca două cărți, care pot fi citite
împreună sau separat, Curcubeul (1915) și Femei îndrăgostite (1920) . Ambele
romane tratează personajele centrale ale două surori Ursula și Gudrun, dar în al doilea
Lawrence își manifestă talentul de romancier.
A inventat un nou tip de roman și un nou mod de a trata personalitatea uman ă; el a

văzut singurul mijloc de reducere umană ca fiind o relație sexual ă deplin ă realizat ă
numai prin căsătorie.
El a respins liberalismul și civilizația și a vrut ca Omul s ă se întoarc ă în lumea natural ă

a instinctului, multe dintre romanele sale sunt preocupate de rela ția dintre b ărba ți și
femei pe care o consideră o sursă de vitalitate și integrare, a fost și împotriva știin ței și
religiei, nimeni nu a prezentat vreodată pasiunea umană, relația omului cu natura sau
simțul prezentelor vieții în toate lucrurile precum Lawrence. El a v ăzut dragostea în
uniunea dintre bărbat și femeie în actul sexual ca pe o experien ță mistic ă și o for ță
eliberatoare care ar putea elibera omenirea de mecanismul și umaniza via ța lumii
moderne.
Între 1918-1928, Lawrence a scris mai multe romane bazate pe călătoriile sale:
Șarpele cu plume (1923, Mexic), Kangaroo (1923, Australia)... Dar în 1928 a fost scris
cel mai controversat roman al său , Lady Chatterley's Lover ; Este o portretizare a
actului sexual, iar folosirea acestuia a unui limbaj prost a fost considerat ă atât de
șocantă încât nu a fost publicată în Marea Britanie până în 1960, dar în opinia lui
Lawrence, el a încercat să facă relația sexuală valabilă și prețioas ă în loc s ă fie
rușinoasă.
Lawrence a fost în cele din urmă ucis de această tuberculoz ă în sudul Fran ței în 1930,
moment în care a produs un număr mare de lucrări. El aparține modernismului, de și
stilul său este mai aproape de Hardy decât de Joyce. Lucr ările sale au fost spontane și
nu sa obosit niciodată să corecteze ceea ce a scris, a avut încredere în inspira ție și
instinct pentru a-și produce scrierile mai degrabă decât în tehnic ă și tocmai din acest
motiv cele mai bune cărți ale sale au adus o contribuție unică și permanent ă la istoria
limbii engleze. fictiune.
ALDOWS HUXLEY
Aldows Huxley s-a născut în Surney, sud-estul Angliei, într-o familie de intelectuali și
oameni de știință renumiti. A fost nepotul strănepot al lui Matthew Arnold (poetul); A
studiat la Balliot College Oxford și în 1915 a ieșit cu o diplom ă în literatur ă, a început
să scrie poezie, iar în 1921 a fost publicat primul său roman Crome Yellow . Acesta a
fost începutul utilizării romanului ca vehicul pentru ideile sale, pe care le-a prezentat
într-un mod umoristic și satiric. El a fost împotriva moralei, impruden ței și
rafinamentului intelectual, așa cum se poate vedea și în Antic Hay (1923) și Those
Barren leaves (1925), care au puțină intriga, dar mult dialog strălucit și arată o lume
fără scop sau direcție, artist, oameni bogați etc. și o existen ță aparent lipsit ă de sens.
Point Counter Point (1928) pare să arate în mod special că omul este o creatură de
amestecat și de despărțit prin pasiune și rațiune pentru a găsi multă fericire.
Viziunea pesimistă a lui Huxley despre societate și viitorul omului se reg ăse ște și în
Brave New World (1932) când a afirmat că Știința nu are nicio soluție care să arate
că, dacă omul ar deveni complet fericit și societatea complet eficient ă, el ar înceta s ă
mai fie om și existența ar deveni. intolerabil. El spune într-o prefa ță la romanul din
1946 că „L-am proiectat cu șase sute de ani în viitor, astăzi, după cel de-al doilea
război mondial și bombe atomice, pare foarte posibil ca groaza s ă ne afle într-un
singur secol”.
Huxley și-a găsit credința în dragostea frățească și în non-violen ță. Cu cuvintele

ulterioare, el a continuat într-o manieră satirică și a arătat pu țin ă încredere în
capacitatea omului de a deveni o creatură mai altruist ă sau mai ra țional ă. În cele din
urmă, a murit în California, unde locuia cu soția sa încă din anii 1930.
JAMES JOYCE
James Joyce s-a născut într-un Dublin educat, dar la fel ca poetul s ău contemporan și
conațional WB Yeats, a descoperit că trebuie să evadeze din Irlanda pentru ca
imaginația sa să poată face față. Nerăbdător să se elibereze de ceea ce el considera ca
fiind legăturile inhibitoare ale familiei, țării și religiei, sa mutat pe continent, unde a
trăit mai ales la Paris și Zurich până la moartea sa în 1941.
Viața și arta lui erau atât de conectate în mod programatic încât este greu s ă-i
comentezi toată biografia fără a te referi la cărțile sale. Lucr ările sale au prezentat o
imagine a vieții spirituale sterile ale acelor oameni din ora șul s ău natal, Dublin. De și a
produs deja o carte de versuri, Muzica de cameră (1907), cu o colecție de povestiri
Dubliners (1914) și-a găsit recunoașterea, poveștile prezentau o serie de portrete ale
unor indivizi patetici din Dublin care au fost prinși în lipsa lor de sens. și existen ța
goală; Joyce a spus despre carte: Intenția mea a fost să scriu un capitol din istoria
morală a țării mele și aleg Dublin pentru că orașul mi se părea a fi centrul paraliziei”
(Paralizia este incapacitatea de a se mișca, de și aici Joyce a folosit termenul pentru a ne
referi la oameni care sunt incapabili de a face ceva), de și nu exist ă nimic cu adev ărat
revoluționar nici în stil, nici în tratarea acestei pove ști, cel mai bun, mai ales ultima,
Mortul arată deja unificarea caracteristică a tradițiilor naturalistice și simboliste, care
a fost dezvoltat la întregul său potențial în Ulise (1922)
În 1916, Joyce a publicat Un portret al artistului ca tânăr, un roman semi-biografic

bazat pe experiența sa din primii săi ani, eroul, Stephen Dedalus, ca și Joyce, î și
respinge poporul și religia pentru a-și găsi împlinirea ca „artist martir”. ”; Numele
protagonistului este preluat de la primul martir Sfântul Ștefan și artistul mitologiei
grecești, Dedalus, dar cartea se dezvoltă în cele din urm ă departe de biografie pentru a
deveni o prezentare obiectivă și dramatică a artistului modern.
Joyce începuse deja să folosească dispozitivul monologului interior, ceea ce gânde ște
personajul, iar cartea se dezvoltă atât stilistic, cât și simbolic. Are semnifica ții mult mai
profunde pe care ar părea superficial să le aibă; totuși, cu Ulise , Joyce și-a demonstrat
adevăratul geniu ca scriitor, este capodopera lui și este un lucru extrem de complex,
practic cele 800 de pagini se ocupă de 24 de ore din viața a doi cet ățeni ai Dublinului
(Stephen Dedalus și Leopold Bloom). Experiențele lor sunt obi șnuite și chiar banale, iar
romanul nu are intriga reală, deși urmărește simbolic și aventurile eroului lui Homer
Ulise din Odiseea din care cartea își ia titlul, personajele corespund lui Ulise/Odiseu
(Bloom); Telemachus, fiul lui Ulise (Ștefan); Penelope (Marian, sotia lui Bloom); de și la
începutul romanului Bloom și Stephen nici măcar nu se cunosc pân ă la sfâr șit Stephen
este fiul său spiritual.
Cartea este o imagine simbolică a istoriei omenirii și nu poate fi citit ă f ăr ă ajutorul

unei expoziții introductive și a unor comentarii, în ciuda faptului c ă cele 800 de
pagini tratează doar 24 de ore, tot ceea ce scrie Joyce este relevant, c ă pentru a spune
Joyce niciodată pune ceva irelevant, ni se permite să intrăm în mintea personajului
principal, deoarece el folosește tehnica fluxului de con știin ță folosit ă și de Virginia
Woolf. Dacă Ulise pare un concept dificil, atunci Trezirea lui Finnegan (1939) pare
practic imposibil; Lui Joyce i-au trebuit 16 ani să scrie un document în care a încercat
să prezinte gaura istoriei omenirii în mintea unui hangar din Dublin numit HC
Earwicker, în timp ce visează că limba se mișcă și se schimbă, iar cuvintele sunt unite
ca și cum ar sugera unirea imaginilor într-un vis. Aceast ă lume mare și dificil ă
marchează probabil limitele experimentului în limbaj; arta lui a fost grozav ă pentru c ă
prin ea s-a împăcat cu problemele Irlandei și ale umanității, el este probabil cel mai
mare romancier al secolului XX.

Literatura Britanică A Secolului XX

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Literatura Britanică A Secolului XX

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

WWW.MYPLACEFORENGLISH.BLOGSPOT.

Secolul al XX-lea în Marea Britanie a început cu moartea Reginei Victoria în 1901, ea

CONTEXTUL LITERAR AL SECOLULUI XX

Depresia postbelică și ascensiunea comunismului au fost abundente în anii 1920 și

Nu a existat o legătură directă între politică și literatură, dar liderii mi șc ării

Grupul de poeți ai perioadei era dominat de WHAuden , a cărui poezie Spania a

Romancieri precum Orwell Greene și Beckett, care nu au putut fi unifica ți și definiti

THOMAS HARDY (1840-1928)

JOSEPH CONRAD (1857-1924)

HG WELLS. (Herbert George, 1866-1946)

Acestea pot fi aranjate în trei grupe:

POEȚII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

La începutul Primului Război Mondial, majoritatea oamenilor credeau c ă tinerii

SIEGFRIED SASSOON (1886-1967)

Regretă că nu se poate întoarce în trecut, deplânge prietenii pierdu ți și înlocuie ște

WILFRED OWEN (1893-1918)

W.Owen sa născut în Shropshire și a studiat la Universitatea din Londra. S-a înrolat în

El transmite cititorului groaza și inutilitatea r ăzboiului într-un mod direct șocant,

ăSepararea omului de natură

 Efectele fizice și psihologice ale războiului asupra soldaților.

 Inexactitatea atitudinilor religioase convenţionale

 Absenţa separării de oamenii de acasă.

 Creşterea camaraderiei în rândul trupelor.

Lucrarea lui este dramatică și puternică și nimeni nu ar putea s ă o citeasc ă f ăr ă s ă

RUPERT BROOKE (1887-1915)

R. Brooke este în contrast cu Owen și Sassoon prin faptul că poezia sa reflecta

Poezia lui a fost indiscutabil patriotică, ca în, de exemplu, Soldatul (1914) .

ANII INTERBELI (ANII 1920)

EM FOSTER (Edward Morgan, 1879-1970)

VIRGINIA WOOLF (1882-1941)

Principala linie de dezvoltare a romanului de la începutul secolului XX reprezint ă o

DH LAWRENCE (David Herbert 1885-1930)

În 1914 s-a căsătorit cu o germană divorțată, verișoară cu Baronul Roșu, pilotul de

A inventat un nou tip de roman și un nou mod de a trata personalitatea uman ă; el a

El a respins liberalismul și civilizația și a vrut ca Omul s ă se întoarc ă în lumea natural ă

Huxley și-a găsit credința în dragostea frățească și în non-violen ță. Cu cuvintele

În 1916, Joyce a publicat Un portret al artistului ca tânăr, un roman semi-biografic

Cartea este o imagine simbolică a istoriei omenirii și nu poate fi citit ă f ăr ă ajutorul

You might also like