Cercetător : Jinky Jazmin

Licenta in invatamant primar 3

Titlu: Un studiu de caz privind copiii cu dizabilități și educația lor (SPED) în Brgy Gibatangan,

Lao-ang, Northern Samar

A. Obiective

Obiectiv general

Pentru a studia copiii cu dizabilități și educația lor în Gibatangan, Lao-ang, Northern Samar

Pentru a identifica un copil cu nevoi speciale

Obiective specifice

1) Să dea descrierea situației copiilor cu dizabilități în ceea ce privește mediul lor și mediul

lor imediat.

2) Să descrie educația pe care o au pentru ei.

3) Pentru a determina obstacolele și luptele ale o Copilului cu dizabilități în studiu.

4) Să cunoască nevoile academice ale unui copil cu dizabilități.

5) Să facă sugestii și recomandări pentru îmbunătățirea educației copiilor cu dizabilități.

B. Profilul Copilului

Cazul Copilului

În Brgy Gibatangan, unul dintre barangay-urile îndepărtate din Laoang Northern Samar,

trăiesc Enrique și familia sa. Enrique este un copil de 10 ani cu ochii închiși, nu poate vedea

nimic și această dizabilitate pe care o are îi este înnăscută. Ochii lui sunt închiși cu piele de parcă
ar fi ars. Pentru că, din acest motiv, el nu poate studia într-o școală normală la fel ca oricare alți

copii. Implicația acestui lucru este că Enrique nu a putut să studieze și nu are acces la niciun fel

de educație și este, de asemenea, din cauza locației barangay-ului lor. Niciun profesor de

educație specială nu este prin preajmă și chiar înainte de pandemie, un profesor SPED le

vizitează foarte rar, deoarece locul lor nu are un centru SPED. Prin urmare, Enrique progresează

încet în educație.

Enrique este al 3-lea copil al domnului și domnului Balanday, alături de fratele său mai

mare și de mama lui. Familia lor este săracă că au locuit într-o casă fără cameră, sala lor este și

dormitorul lor. Potrivit mamei lui Enrique, el este de fapt pasionat de studii, dar singura

problemă este că nu există un profesor și o unitate SPED disponibile în locul lor, precum și în

barangay-urile vecine.

C. Discuție

Ce este educația specială?

Nevoile speciale este un termen umbrelă pentru o gamă largă de diagnostice, de la cele care

se rezolvă rapid la cele care vor reprezenta o provocare pentru viață și la cele relativ ușoare până

la cele profunde. Copiii cu nevoi speciale pot avea întârzieri de dezvoltare, afecțiuni medicale,

afecțiuni psihiatrice și/sau afecțiuni congenitale. Aceste nevoi speciale necesită acomodare astfel

încât copiii să își poată atinge potențialul.

Indiferent de motiv, desemnarea nevoilor speciale este utilă. Vă poate ajuta să obțineți

serviciile necesare, să stabiliți obiective adecvate și să înțelegeți copilul și stresul cu care se poate

confrunta familia dumneavoastră.

 Educația specială (cunoscută și sub denumirea de educație pentru nevoi speciale, educație

asistată, educație excepțională, ed. specială, SEN sau SPED) este practica de a educa elevii într-

un mod care oferă acomodari care să abordeze diferențele lor individuale, dizabilitățile și nevoile

speciale. În mod ideal, acest proces implică aranjarea planificată individual și monitorizată

sistematic a procedurilor de predare, echipamente și materiale adaptate și setări accesibile.

Aceste intervenții sunt concepute pentru a ajuta persoanele cu nevoi speciale să atingă un nivel

mai înalt de autosuficiență personală și succes în școală și în comunitatea lor, care ar putea să nu

fie disponibile dacă elevului i s-a oferit acces doar la o educație tipică la clasă.

Educația specială își propune să ofere educație adaptată elevilor cu dizabilități, cum ar fi

dificultăți de învățare (cum ar fi dislexia), tulburări de comunicare, tulburări emoționale și de

comportament (cum ar fi ADHD), dizabilități fizice (cum ar fi osteogeneza imperfectă, paralizie

cerebrală, distrofie musculară, spina bifida). , și ataxia lui Friedreich) și dizabilități de dezvoltare

(cum ar fi tulburările din spectrul autist, inclusiv autismul și sindromul Asperger și dizabilitățile

intelectuale) și multe alte dizabilități. Elevii cu aceste tipuri de dizabilități pot beneficia de

servicii educaționale suplimentare, cum ar fi abordări diferite ale predării, utilizarea tehnologiei,

o zonă de predare adaptată special, o sală de resurse sau o sală de clasă separată.

Bazele juridice ale educației speciale în Filipine

Educația specială din Filipine este ancorată pe următoarele documente legale. Articolele

356 și 259 din Commonwealth Act nr. 3203, „dreptul fiecărui copil de a trăi într-o atmosferă

propice dezvoltării sale fizice, morale și intelectuale” și

datoria concomitentă a guvernului „de a promova dezvoltarea deplină a facultăților fiecărui

copil”.
 Legea Republicii nr. 3562: „Un act pentru promovarea educației orbilor în Filipine prevedea

formarea oficială a profesorilor de educație specială a copiilor nevăzători la Colegiul Normal din

Filipine, reabilitarea Școlii Naționale pentru Nevăzători din Filipine (PNSB) și înființarea

Tipografiei Nevăzătorilor din Filipine

Legea Republicii nr. 5250: „Un act de stabilire a unui program de formare de zece ani a

profesorilor pentru profesorii copiilor speciali și excepționali”. a prevăzut formarea oficială a

profesorilor pentru surzi, cu deficiențe de auz, cu handicap de vorbire, tulburați social și

emoțional, retardați mintal și dotați mintal și pentru tineri la Colegiul Normal din Filipine și la

Universitatea din Filipine.

Secțiunea 8, articolul XV din Constituția din 1973 a Filipinelor, „Un sistem de educație

complet, adecvat și integrat relevant pentru obiectivele dezvoltării naționale”.

Articolele 3 și 74 din Decretul prezidențial nr. 603 din 1975, „Copilul tulburat

emoțional sau inadaptat social va fi tratat cu simpatie și înțelegere și va primi educația și

îngrijirea cerute de starea sa particulară”. „Astfel, acolo unde nevoile o justifică, vor exista cel

puțin clase speciale în fiecare provincie și, dacă este posibil, școli speciale pentru handicapați

fizic, retardați mintal, tulburați emoțional și dotați mintal. Sectorului privat i se vor oferi toate

stimulentele și încurajările necesare. Decretul prezidențial nr. 1509 din 1978, a creat Legea

privind educația Comisiei Naționale privind persoanele cu handicap (NCCDP) din 1982 sau

Batas Pambansa Bilang 232, „Statul va promova dreptul fiecărui individ la o educație relevantă

de calitate, indiferent de sex, vârstă, rasă, statutul socioeconomic, starea fizică și psihică,

originea socială și etnică, apartenența politică și de altă natură. Prin urmare, statul va promova și

menține și egalitatea de acces la educație

 În plus, furnizarea de educație specială în Filipine este dedusă din două prevederi ale

Constituției filipineze din 1987. Articolul II, secțiunea 17 prevede că statul trebuie să acorde

prioritate educației, în timp ce articolul XIV, secțiunea 1 garantează că această educație este

accesibilă tuturor.

Educație specială pentru studenți

În timp ce unii cercetători ai educației pot clasifica educația pentru supradotați sub umbrela

„educației speciale”, această abordare pedagogică este mult diferită în funcție de capacitățile

elevilor. Supozitatea intelectuală este o diferență în învățare și poate beneficia și de tehnici de

predare specializate sau de programe educaționale diferite, dar termenul „educație specială” este

în general folosit pentru a indica în mod specific instruirea elevilor cu dizabilități.

Întrucât educația specială este concepută special pentru elevii cu dificultăți de învățare,

educația de recuperare poate fi concepută pentru orice elev, cu sau fără nevoi speciale; trăsătura

definitorie este pur și simplu că au atins un punct de nepregătire, indiferent de ce. De exemplu,

chiar și oamenii de înaltă inteligență pot fi nepregătiți dacă educația lor a fost perturbată, de

exemplu, de deplasări interne în timpul dezordinii civile sau a unui război.

În majoritatea țărilor dezvoltate, educatorii modifică metodele și mediile de predare astfel

încât numărul maxim de elevi să fie deservit în medii de învățământ general. Prin urmare,

educația specială în țările dezvoltate este adesea privită ca un serviciu mai degrabă decât un loc.

Integrarea poate reduce stigmatele sociale și poate îmbunătăți rezultatele școlare pentru mulți

studenți.

Opusul educației speciale este învățământul general. Învățământul general este curriculumul

standard prezentat fără metode sau suporturi de predare speciale. Elevii care primesc servicii de
educație specială se pot înscrie uneori într-un cadru de educație generală pentru a învăța

împreună cu elevii fără dizabilități.

Pe baza celui mai recent raport al Departamentului Educației din 2000, din 80 de milioane

de filipinezi, 50% sunt copii și tineri (0-24 de ani). Divizia SPED a Departamentului Educației

estimează că 12% din populația copiilor din țară are specialități speciale. are nevoie; 2% sunt

supradotați, în timp ce 10% sunt cei cu dizabilități. Pe populația estimată de 43.303.145 de copii

și tineri (0-24 de ani) pentru anul 2000, erau 5.196.377 de copii cu nevoi speciale.

Enrique, ca subiect al acestei lucrări, după părinții săi are un comportament foarte normal,

la fel ca acei copii normali, deși nu-i place să iasă la joacă cu alți copii; preferă să se joace în

casă cu sora lui mai mare. A încercat chiar să facă treburi precum spălarea vaselor și gătitul, dar

părinții lui nu îl lasă, pentru că le este frică de ceea ce s-ar putea întâmpla.

În plus, educația lui Enrique înainte de pandemie continuă. O profesoară de la SPED

Catarman îl vizitează de două ori pe săptămână pentru o sesiune de educație specială, ea l-a

învățat să citească scrisoare folosind instrumentele adecvate în predarea unui astfel de copil. Cu

toate acestea, de la începutul pandemiei, profesorul său nu mai vrea să vină la sesiunea lor de

educație, precum și pentru că părinții săi nu pot plăti pentru școlarizare și materialele necesare

pentru studii, în prezent, Enrique își petrecea zilele în casa lor, jucându-se cu frații săi.

Probleme de educație în SPED, așa cum este determinat de Problemă

Problemele medicale pentru copii includ afecțiuni grave precum cancerul, defecte cardiace,

distrofie musculară și fibroza chistică. Include, de asemenea, afecțiuni cronice precum astmul și

diabetul, afecțiunile congenitale precum paralizia cerebrală și nanismul și amenințările pentru

sănătate, cum ar fi alergiile alimentare și obezitatea.

 Un copil poate avea nevoie de teste medicale frecvente, spitalizare, echipament și

acomodare pentru dizabilități. Stabilirea unui sistem de suport bun este foarte importantă atunci

când se confruntă cu incertitudinea și orice criză medicală. (Mauro, T: 2020)

În ceea ce privește situația lui Enrique, acesta are nevoie de sprijin din cauza stării sale

medicale. Și această problemă l-a condus la programarea educației speciale.

Nevoile academice ale studenților cu dizabilități

Elevii, indiferent dacă sunt cu nevoi slecial sau cu dizabilități sau nu, au nevoie de ceva

savant. Este să-i perfecționezi și să-i dezvoltăm ca individ. În cazul lui Enrique, el are nevoie de

o educație adecvată, care nu poate fi obținută în locul lor din cauza locației sale și pentru că este

considerat a fi un farflungare care este accesibil doar de habal-habal. Este foarte important ca

copilul să obțină o educație specială adecvată, deoarece acesta îl va perfecționa către un individ

mai bun în viitor. Cu toate acestea, din cauza distanței de la cel mai apropiat centru SPED, care

este de aproximativ 1 oră și 30 de minute, călătoriți cu mijloacele de transport în comun precum

jeepney și încă 30 de minute cu habal-habal.

Mai mult, s-a spus că în timpul ședințelor anterioare, și aceștia care au nevoie de unelte,

echipamente care pot fi folosite pentru educație, scaune și alte rechizite școlare le lipsesc și locul

potrivit pentru predarea sau învățarea poate avea loc.

Intervenție/Strategie

Cercetătorul, pentru a obține informațiile și datele necesare pentru a finaliza acest studiu,

folosește un interviu nestructurat cu părinții subiectului, precum și o mică discuție cu subiectul.

Prin aceste moduri, cercetătorul a reușit să colecteze informații și date care îl ajută pe cercetător
să finalizeze această lucrare. Cercetătorul vizitează subiectul și părinții săi în comunitatea lor

pentru a evalua, de asemenea, comunitatea căreia îi aparține subiectul. Mai mult decât atât,

nevoile și ceea ce lipsește pot fi, de asemenea, evaluate.

Constatări și concluzii

În urma interviului efectuat de cercetător, precum și a evaluării efectuate pentru evaluarea

comunității, s-au extras următoarele constatări:

1. În local nu există un centru SPED accesibil și deci nu are o educație adecvată care să

poată fi acordată copiilor cu dizabilități din zonă.

2. Indisponibilitatea Centrului SPED în zonă îi face pe părinții cu copii cu dizabilități să nu-

și poată trimite copiii la școală pentru a obține o educație adecvată, totuși, cei cu semi-

dizabilități, cum ar fi deficiența oculară, sunt în continuare trimiși în școli normale, de asemenea

din cauza lipsei de educație specializată pentru ei în zonă.

3. A avea dizabilitate este deja o provocare și o piedică pentru elev în mersul la școală, cu

alte cuvinte în obținerea educației. Cu toate acestea, în locul lui Enrique, mai există încă câteva

obstacole care pot fi observate, cum ar fi indisponibilitatea Centrului SPED și a profesorului

SPED pentru a evalua nevoile elevilor în educația lor. În plus, instrumentele, echipamentele și

facilitățile destinate copiilor cu dizabilități fac, de asemenea, parte din aceste obstacole.

4. Copilul are nevoie de o educație adecvată, precum și cei cu dizabilități, au nevoie de o

educație specializată care să le satisfacă nevoile speciale. Profesorii să le predea lecțiile, dar nu

doar un profesor normal, ci și cei care sunt experți în predarea copiilor cu nevoi speciale pentru a

satisface nevoile academice ale elevilor.

 5. Guvernul ar trebui să aducă o mulțime de fonduri care ar putea ajuta elevii cu dizabilități

să obțină o educație adecvată, de asemenea, pentru profesorul care ar preda elevii. În plus,

construirea SPED Center în zonă sau mai aproape va fi de mare ajutor, astfel încât acestea să

poată satisface deja locul și zonele învecinate cu același caz.

Concluzie

Există mulți copii cu dizabilități care nu reușesc să obțină și au primit educație destinată lor,

asta pentru că în cazul în care locația lor, și indisponibilitatea cadrelor didactice și a centrelor

SPED pentru a satisface și a evalua nevoile lor. În Gibatangan Lao-ang Northern Samar, Enrique

este unul dintre elevii sau copiii cu dizabilități care au nevoie de o astfel de educație. Cu toate

acestea, din cauza pandemiei, profesorul vizitator pentru educația de specialitate a lui Enrique nu

a putut să-l viziteze. Mai mult, guvernul ar trebui să aducă o mulțime de fonduri pentru îngrijirea

nevoilor acestor copii cu nevoi speciale.

Referințe
Mauro, T. 2020. Ce înseamnă Nevoi Speciale?. Verywellfamily.com

Înțeles. 2019. Înțelegerea educației speciale. Understood.org

Educație specială în Filipine. Preluat de pe IPL.org

Rabara N. 2017. Educația copiilor excepționali în școlile primare publice din Regiunea 1. Asia

Pacific Journal of Contemporary Education and Communication Technology