Q-(a) Definiți limbajul juridic

(b) Natura și domeniul de aplicare a limbajului juridic

(c) Importanța limbii în drept.

Introducere : – Cuvintele sunt instrumentele esențiale ale legii. În studiul dreptului, limbajul
are o mare importanță; cazurile se bazează pe sensul pe care judecătorii îl atribuie
cuvintelor, iar avocații trebuie să folosească cuvintele potrivite pentru a îndeplini dorințele
clienților lor. S-a spus că vei învăța o nouă limbă când vei studia dreptul, dar de fapt este
ceva mai complicat. Există cel puțin patru moduri în care întâlniți vocabularul dreptului.

Unul dintre marile paradoxuri ale profesiei de avocat este că avocații sunt, pe de o parte,
printre cei mai elocvenți utilizatori ai limbii engleze, în timp ce, pe de altă parte, ei sunt
poate cei mai notori abuzatori ai acesteia.

( a) Limbajul juridic : – Limbajul juridic înseamnă o limbă folosită de persoanele legate de

profesia de avocat. Limbajul folosit de avocat, jurist, proiectul legislativ și omul în calitatea
lor profesională. Dreptul fiind un subiect tehnic vorbește prin propriul registru. Limbajul
juridic variază precum limbajul legal local și limba engleză.

După cum este definit de Webster, termenul este derivat din cuvântul latin „Lingua” care
înseamnă un sistem de comunicare între oameni prin simboluri scrise sau vocale. Este un
discurs specific unui grup etnic, național sau criminal. Este expresia articulată sau
nearticulată a gândurile și sentimentele creaturilor vii este sistemul de sunete și cuvinte
folosite de ființa umană pentru a se exprima.

În India, limbajul juridic înseamnă o altă limbă decât limba engleză sau independentă de
engleză, o limbă juridică este de așteptat să fie dezvoltată prin intermediul limbii regionale
sau hindi.

(b) Natura și domeniul de aplicare al limbajului juridic :

Limbajul juridic apare și influențează diferite segmente ale societății. Unele dintre ele pot fi
persoane care cunosc legea, iar altele nu. Comunicarea dintre legiuitor și oamenii legii este
o comunicare. Acesta poate fi găsit sub formă de statut. Limbajul statutului este cel mai
tehnic și legiuitorii au foarte puțin de-a face cu el, dar redactorul are grijă ca acesta să fie
comunicativ cu intenția legiuitorilor. Comunicarea dintre judecător și consiliu este în mod
direct, deoarece ambii sunt cunoscători în drept. La fel este și cazul comunicării oficiale
între cele două consilii opuse în timp ce se adresează judecătorului. Această comunicare
scurtă implică judecăți și briefs. În a treia instanță există consultarea informală care are loc
fie între doi sau mai mulți judecători, de cameră, fie între doi sau mai mulți consilii în biroul
consiliului sau în sala de bar sau între oameni de drept în hotărârile jurisprudențiale. În
sfârșit, este consultarea între cetățeanul de rând și consilier. Primul poate să nu cunoască
legea și, prin urmare, munca celui din urmă este mai dificilă, deoarece trebuie să dea formă
juridică și terminologie limbajului obișnuit al clientului.

În limbajul lui Ashok K.Kelkar, comunicarea juridică poate fi rezumată în cinci tipuri de
contexte situaționale:

(i) Statutele legiuitoarelor judecătorului și consilierului, preambulul statutelor.

(ii) Judecătorul consilierului, consilierul judecătorului-hotărâre, briefs, schimb instanță-sala,

porțiune asemănătoare preambulului din hotărâre și briefs

(iii) Consultarea între judecători, între avocați, între oameni de drept.

(iv) De la judecător la juriu, de la consilier la client, de la client la consilier – rezumatul

judecătorului, consultări.

(v) Între cetățenii obișnuiți-contracte, testamente, legi de cumpărare, notificare și altele

asemenea.

(c) Importanța limbajului în drept :-

Limbajul juridic este diferit de limbajul de zi cu zi. Diferențele sunt cele mai evidente la nivel
semantic al tuturor modurilor de persuasiune oferite de opera vorbită, există trei feluri -

(i) Prima depinde de caracterul personal al vorbitorului.

(ii) Al doilea despre punerea publicului într-un anumit cadru de spirit și

(iii) Al treilea pe dovada sau dovada aparentă oferită de cuvintele discursului însuși și
aceasta poate fi realizată prin (a) raționament logic (b) înțelegerea caracterului uman și a
bunătății în diferitele lor forme și (c) înțelegerea libertății a minții. Scopul oricărui discurs
sincer, până la urmă, nu este acela de a trezi pasiunile sau de a măguli simțurile, ci de a-i
convinge pe ascultători de adevăr.

În calitate de avocat trebuie să aveți un vocabular distinct, care folosește cuvinte din afara
limbajului general și cuvinte care fac parte din limbajul general, dar care au înțeles radical
diferit în uzul juridic și general.

Semnificația limbajului pentru drept constă în faptul că nu este doar un mijloc de

comunicare, ci și un mediu de drept sau, în plus, sau nu este doar un mijloc, este legea.

Limbajul juridic include unele practici lingvistice foarte complexe ale unei profesii străvechi.
Deoarece engleza juridică în sine nu este monolitică (masivă, gigantică, monumentală) și
este folosită pentru a atinge diverse scopuri, evaluarea noastră a utilității sale va depinde de
un număr mare de considerații. Unele dintre caracteristicile sale nu sunt altceva decât
obiceiuri uzate de timp care au supraviețuit de mult oricărei funcții de comunicare utilă. Alte
caracteristici servesc, fără îndoială, o anumită funcție, cum ar fi semnalarea că un
eveniment este o procedură importantă sau creșterea coeziunii avocaților ca grup, dar ar
trebui abandonate deoarece slăbesc prea mult de la obiectivul primordial de comunicare
clară și eficientă. În alte cazuri, avocații abordează limbajul strategic, preferând de fapt
obscuritatea clarității; în mod evident, o astfel de utilizare împiedică obiectivele generale ale
sistemului juridic și limbajul acestuia. Mai problematice sunt caracteristicile care
îmbunătățesc în mod clar comunicarea în cadrul profesiei, dar îi încurcă pe cei din afară.
Aici, ar putea fi nevoie să cântărim cât de important este ca publicul neprofesionat să
înțeleagă limba în cauză. În ultimă analiză, limbajul juridic trebuie judecat după cât de clar și
eficient comunică drepturile și obligațiile conferite de o constituție, opiniile exprimate de o
instanță, reglementările cuprinse într-un statut sau promisiunile schimbate într-un contract.
În timp ce oamenii obișnuiți nu înțeleg niciodată fiecare detaliu al unor astfel de documente
legale, legea noastră ar trebui formulată cât se poate de clar și de clar. Democrația nu cere
mai puțin.