NIVELURI DE PREVENIRE ȘI

MODURI DE INTERVENȚIE
Scopul medicinei și al sănătății publice sunt:

• Promovați sănătatea
• Păstrează sănătatea

• Restabiliți sănătatea

• Minimizați suferința și suferința

 Prevenirea reușită depinde de
Cunoașterea cauzalității
Dinamica transmisiei
Identificarea factorilor de risc și a
grupurilor de risc Disponibilitatea
măsurilor profilactice / de detectare precoce și
de tratament
O organizație pentru aplicarea acestor măsuri
persoanelor adecvate în grupuri
Evaluarea și dezvoltarea continuă a
procedurilor aplicate
De multe ori, îndepărtarea sau eliminarea unei singure
cauze esențiale cunoscute poate fi suficientă pentru a
preveni o boală.
 Niveluri de prevenire
1. Prevenirea primordială
2. Prevenție primară
3. Prevenție secundară
4. Prevenție terțiară

Aceste niveluri de prevenire sunt în relație cu

istoria naturală a bolii
Prevenirea apariției sau dezvoltării factorilor de
PREVENIRE PRIMORDIALĂ
risc în țări sau grupuri de populație în care aceștia
nu au apărut încă

De exemplu: Obezitate/Hipertensiune/DZ – Legat

de stiluri de viață precum fumatul, tiparele de alimentație,
exercițiile fizice.
PREVENȚIE PRIMARĂ

Acțiunea întreprinsă înainte de debutul bolii înseamnă

intervenția în faza prepatogeneză a unei boli sau probleme
de sănătate.
De exemplu: Prevenirea bolilor cronice precum bolile
coronariene, hipertensiunea arterială și cancerul se bazează
pe eliminarea sau modificarea factorilor de risc.

Modalitati de interventie
• Promovarea Sănătăţii
• Protecție specifică
 Promovarea sanatatii :
Intervențiile bine cunoscute sunt -

1. Educație pentru sănătate: Cele mai multe ținte

de intervenție rentabile includ publicul larg,
pacienții, grupurile prioritare, furnizorii de servicii
medicale, liderii comunității și factorii de decizie

2. Modificări de mediu: Furnizarea apei potabile, Instalarea

latrinelor sanitare, combaterea insectelor și rozătoarelor
îmbunătățirea locuințelor etc.
3. Intervenții nutriționale: Îmbunătățirea nutrițională
a grupurilor vulnerabile, programe de hrănire a
copiilor, fortificarea alimentelor, educația
nutrițională.

4. Stil de viață și schimbări de comportament.

Abordare

• Strategia populației – Dirijată către întreaga

populație, indiferent de nivelurile individuale de
risc.

• Strategie cu risc ridicat – Îngrijire preventivă pentru

persoanele cu risc special/risc ridicat
PREVENIRE SECUNDARĂ :

Definiție: Acțiune care oprește progresul unei boli în

stadiul incipient și previne complicațiile.

În mare parte domeniul medicinei clinice.

Programele de sănătate inițiate de guverne sunt de obicei la
nivel de prevenție secundară

Modalitati de interventie
• Protecție specifică

• Diagnostic și tratament precoce

Protectie specifica:

a. Imunizare
b. Utilizarea unor nutrienți
specifici
c. Chimioprofilaxie
d. Protecție împotriva riscurilor profesionale
e. Protecție împotriva accidentelor

f. Protecție împotriva agenților cancerigeni

g. Evitarea alergenilor
h. Controlul pericolelor specifice din mediul
general (poluarea aerului, poluarea fonică etc.)

i. Controlul produselor de consum, al calității și

siguranței alimentelor, medicamentelor etc.,
Diagnostic și tratament precoce

Pentru a opri procesul bolii

Tratarea acesteia înainte ca modificări patologice

ireversibile să aibă loc

Inversează transmisiabilitatea bolilor infecțioase.

Toate măsurile disponibile pentru reducerea sau
PREVENȚIE TERIARĂ
limitarea deficiențelor și dizabilităților,
minimizarea suferinței cauzate de abaterile
existente de la starea bună de sănătate și pentru a
promova adaptarea pacienților la condiții iremediabile.

Semnifică intervenția în faza de patogeneză târzie.

Cauzele majore ale deficiențelor invalidante în țările
în curs de dezvoltare sunt bolile transmisibile,
malnutriția, îngrijirea prenatală de proastă calitate și
acidele reprezintă aproximativ 70% din dizabilități.
Modalitati de interventie
Limitarea handicapului

Reabilitare

Limitarea handicapului:
Boală Deficiență Invaliditate Handicap
Obiectivul acestei intervenții este de a preveni sau opri
tranziția procesului bolii de la deficiență la handicap.
structură sau funcție fiziologică sau anatomică.

De exemplu: Pierderea piciorului, vedere defectuoasă,

retard mintal Deficiența poate fi vizibilă sau invizibilă,
temporară sau permanentă progresivă sau regresivă,
primară sau secundară
Handicap :
Orice restricție sau lipsă de capacitate de a
desfășura o activitate în modul sau în intervalul
considerat normal pentru o ființă umană.
Incapabil sa desfasoare anumite activitati considerate
normale pentru varsta, sexul sau etc.
Handicap:

Dezavantaj pentru un anumit individ rezultat

dintr-o deficiență sau dizabilitate, care limitează
sau împiedică îndeplinirea unui rol care este normal (în
funcție de vârstă, sex, etc) pentru acel individ.

Boală Deficiență Invaliditate Handicap

De exemplu:
Accident
Pierderea
piciorului -
Nu se poate
merge -
 Reabilitare:

Utilizarea combinată și coordonată a

măsurilor medicale, sociale, educaționale și
profesionale pentru formarea și recalificarea individului
la cel mai înalt nivel posibil de abilități funcționale.

Permiterea persoanelor cu handicap și handicap să realizeze

integrarea socială. Integrarea socială a fost definită ca
participarea activă a persoanelor cu dizabilități și handicap
în principalul curent al vieții comunitare.
Reabilitarea implică discipline precum -
Kinetoterapie, terapie ocupațională, logopedie,
audiologie, psihologie, educație, asistență socială,
servicii de orientare și plasament profesional.

Reabilitare medicală Restabilirea funcției

Reabilitare vocală - Restaurarea capacității
de a câștiga un mijloc de
Reabilitare socială existență
Restabilirea relațiilor
familiale și sociale
reabilitare
medicala- Restabilirea demnității
personale și a încrederii
Prevenirea handicapului:
Se referă la toate nivelurile de prevenire

Reducerea apariției deficienței (Imunizare

împotriva poliomielitei-prevenție primară)

Limitarea dizabilității prin tratament adecvat (prevenție

secundară)

Prevenirea trecerii dizabilității în handicap (prevenire

terțiară)
MULȚUMESC