STUDIUL

DISLEXIEI ÎN
FILIPINE
 Școli pentru copii speciali - se va înființa o
școală pentru copii cu nevoi speciale în fiecare
municipiu din țară. Fiecare dintre aceste școli va fi
împărțită în secții care sunt necesare pentru a se
adapta la diferitele nevoi ale copiilor, de exemplu
o secție pentru persoanele cu dizabilități fizice, o
secție pentru persoanele cu dizabilități mintale și o
altă secție pentru cei cu dizabilități de învățare.
Aceste școli vor fi administrate de profesori care
sunt acreditați de DepEd în acest scop.
 În Asia, dislexia nu este răspândită, dar numărul
victimelor este uriaș (Gorman, 2003). În (Pellano,
2007). În Filipine, această dizabilitate rămâne un
mister pentru mulți. Este trist să știu că nu am
întâlnit statistici care să arate prevalența acestei
tulburări în rândul studenților de facultate sau de
universitate. Sauro (2009), citând recensământul
guvernului filipinez din 2000, a arătat că
dizabilitățile de învățare din țară nu erau încă
clasificate corespunzător. În Filipine, cunoștințele
și înțelegerea dislexiei sunt limitate.
 Acest lucru este evident în numărul limitat de
cercetări și articole care discută această
dizabilitate. Într-o cercetare efectuată de Sauro
(2009) privind conștientizarea profesorilor cu
privire la dislexie, el a constatat că 95 la sută
dintre respondenți nu au participat la niciun
seminar despre dificultăți de învățare (LD). Pe
aceeași temă, Glodo (2004) a descoperit că
profesorii din primul district congresional din
orașul Davao nu erau familiarizați cu
caracteristicile, cauzele și informațiile sau
cunoștințele despre dislexie. Prevalența dislexiei
în rândul elevilor a determinat mulți educatori să
se lupte, în același timp, să se întrebe despre
dislexie, deoarece le lipsește cunoștințele și
înțelegerea acestei dizabilități specifice. Deși
există deja un număr enorm de cercetări efectuate
în străinătate, studiile care au analizat experiențele
lingvistice ale cursanților dislexici sunt încă
inadecvate. Studiile locale care au fost efectuate
cu privire la dislexie s-au concentrat doar pe
nivelul de conștientizare în rândul profesorilor.
Profesorii au un impact enorm asupra vieții unui
dislexic. Înțelegerea modului de susținere a
elevului dislexic este cheia pentru ca acest impact
să fie unul pozitiv.
Oricât de mult dislexicii au o dizabilitate de
învățare și limbaj, au și daruri. Pe măsură ce
aflăm din ce în ce mai multe despre modul în
care mintea primește și digeră informații, aflăm,
de asemenea, că mintea tuturor nu funcționează
exact în același mod. În timp ce dislexicii le este
greu să se exprime în cuvinte uneori, ei pot avea
talent de a gândi în termeni de imagini
tridimensionale. Ei pot avea un dar pentru
muzică sau artă. Ar putea fi gimnaste
fenomenale sau mari oameni de știință și
inventatori.
DISLEXIA PRIMARĂ – este o formă
genetică. Este cea mai comună formă de
dislexie. Dislexicii din acest grup se confruntă
de obicei cu probleme cu identificarea literelor
și numerelor, ortografie, citire, aritmetică,
măsurare, timp, instrucțiuni și alte seturi de
abilități care sunt efectuate în mod normal de
emisfera stângă.

DISLEXIA SECUNDARĂ - Dislexia de

dezvoltare sau dislexia secundară este cauzată
de probleme cu dezvoltarea creierului la un făt
care provoacă abilități neurologice afectate în
recunoașterea cuvintelor și a ortografiei.
Dificultățile și severitatea acestei afecțiuni se
îmbunătățesc în general odată cu vârsta.
DISLEXIA TRAUMATICĂ – este cauzată de
o boală gravă sau leziuni cerebrale. Simptomele
dislexice se pot dezvolta din cauza afectarii
auzului de la gripa continua, raceala sau infectii
ale urechii la copiii mici, copilul nu poate auzi
sunetele din cuvinte sau „foneme”, asa ca au
dificultati in a suna cuvintele, a scrie si a invata
sa citeasca.