Principii directoare ale

cercetării științifice

Prezentat de: Curtoazie:

Dna Sana Yousuf Lector, Departamentul SE dr. G. Reid Lyon
presedinte si CEO
Soluții de educație sinergică
Dallas, TX
Cercetare științifică
• Un proces de raționament riguros bazat pe interacțiunile dintre
metodele teoriilor și constatările;
• Se bazează pe înțelegerea derivată din testarea obiectivă a modelelor
sau teoriilor;

• Acumularea de cunoștințe științifice este laborioasă, laborioasă,

întortocheată și indirectă;

• Cunoștințele științifice sunt dezvoltate și perfecționate prin

descoperiri contestate critice, replicare și convergență;

• Cunoștințele științifice sunt dezvoltate prin eforturi susținute;

• Ancheta științifică trebuie să fie ghidată de principii fundamentale.

 Problemă/Întrebare
Observare/Cercetare
Formulați o ipoteză
Experiment
Colectați și analizați rezultatele
Concluzie
Comunicați rezultatele
Etapele
Metodă științifică

1. Problemă/Întrebare : Dezvoltați o
întrebare sau o problemă care poate fi
rezolvată prin experimentare.
Etapele
Metodă științifică

2. Observație/Cercetare : Make
observații și cercetați subiectul dvs
interes.
Etapele
Metodă științifică
3. Formulați o ipoteză : Preziceți a
posibil răspuns la problemă sau
întrebare.
Exemplu: Dacă temperatura solului crește,
atunci creșterea plantelor va crește.
Etapele
Metodă științifică
4. Experiment : Dezvoltați și urmăriți a
procedură.
Includeți o listă detaliată a materialelor.
Rezultatul trebuie să fie măsurabil
(cuantificabil).
Etapele
Metodă științifică
5. Colectați și analizați rezultatele :
modificați procedura dacă este
necesar.
Confirmați rezultatele retestând.
Includeți tabele, grafice și fotografii.
Etapele
Metodă științifică
6. Concluzie : Includeți o afirmație care
acceptă sau respinge ipoteza.

Faceți recomandări pentru studii

suplimentare și posibile îmbunătățiri ale
procedurii.
Principii fundamentale (NRC, 2002)
I. Puneți întrebări semnificative la care se poate răspunde
empiric.

• „Formularea unei probleme este adesea mai esențială

decât soluția ei, care poate fi doar o chestiune de
abilități matematice sau experimentale. A ridica noi
întrebări, noi posibilități, a privi vechile întrebări
dintr-un unghi nou, necesită imaginație creativă și
marchează un real progres în știință” (Einstein &
Infeld, 1938);

• Întrebările de cercetare trebuie puse într-un mod care

să permită investigarea empirică.
Principii fundamentale
(continuare)
II. Conectați cercetarea cu teoria relevantă.

• Cercetarea științifică poate fi ghidată de un model

de cadru conceptual, sau de teorie care generează
întrebări care trebuie puse sau răspunsuri la
întrebările puse;

• Teoria conduce întrebarea de cercetare, utilizarea

metodelor și interpretarea rezultatelor.
Principii fundamentale
(continuare)
III. Selectați și aplicați proiecte și metode de cercetare care
permit investigarea directă a întrebării.

• Încrederea oricărui studiu de cercetare se bazează

inițial pe câteva elemente majore:
o Adecvarea designului sau metodologiei de cercetare
propuse pentru a aborda întrebările specifice puse de
studiu;

o Rigoarea științifică prin care se aplică metodologia;

Principii fundamentale
(continuare)
Încrederea oricărui studiu de cercetare se bazează
inițial pe mai multe elemente majore (continuare):
o Legătura dintre întrebare și metodologie trebuie să fie
clară și justificată;
o Descrierea detaliată a metodei, măsurilor, procedurilor de
colectare a datelor, analizelor datelor și subiecților
trebuie să fie disponibile pentru a permite replicarea.
Principii fundamentale
(continuare)
IV. Furnizați un lanț coerent și explicit de raționament care
poate fi replicat.

• Ce ipoteze care stau la baza concluziilor au fost făcute?

Au fost ele precizate și justificate clar?

• Cum au fost apreciate probele a fi relevante?

• Cum au fost identificate, luate în considerare și explicate

ipotezele alternative, concurente și explicațiile (acceptate
sau eliminate)?
Principii fundamentale
(continuare)
IV. Furnizați un lanț coerent și explicit de raționament care
poate fi replicat (continuare).
• Cum au fost realizate legăturile dintre date și cadrul
conceptual sau teoretic?
• Lanțul de raționament depinde de design, care depinde de
tipul de întrebare:

o Descriere – ce se întâmplă?
o Cauză – există un efect sistematic?
o Proces/mecanism- de ce sau cum apare efectul?
Principii fundamentale
(continuare)
V. Replicați și generalizați în studii.
• Validitate internă : Observațiile făcute sunt consistente și
se generalizează de la un observator la altul, de la o sarcină
la o sarcină paralelă de la o ocazie de măsurare la alta
ocazie.
o Metode statistice – ex. corelarea;
o Metode non-statistice – de exemplu triangularea,
analiza comparativă.

• Valabilitate externă : măsura în care condițiile de tratament

și populația participantă reflectă „lumea” în care se dorește
generalizarea.
Principii fundamentale
(continuare)
VI. Raportați public cercetările pentru a încuraja
examinare profesională, critică și replicare.
• Critica este esențială pentru progresul științific;
• Măsura în care noile descoperiri pot fi revizuite
contestate, acceptate sau respinse de colegii științifici
depinde de înregistrările exacte, cuprinzătoare și
accesibile ale:

o Date
o Metode
o Raţionament inferenţial
Concepții comune/Concepții greșite Despre
Calitate științifică și rigoare

❖ Cercetarea experimentală este mai „științifică” decât

cercetarea descriptivă sau calitativă...

o NU ADEVĂRAT: Tipul de proiectare/metodă nu face

studiul științific.
Concepții comune/concepții greșite despre
calitatea științifică și rigoarea (continuare)
❖ Un studiu este considerat a fi „științific” atunci când:

o Există un set clar de întrebări testabile care stau la baza

designului;
o Metodele sunt adecvate pentru a răspunde la întrebări și
pentru a falsifica ipotezele și răspunsurile concurente;

o Studiul este legat în mod explicit de teorie și cercetări

anterioare;

o Datele sunt analizate sistematic și cu instrumentele adecvate;

o Datele sunt puse la dispoziție pentru revizuire și critică.

Concepții comune/Concepții greșite
❖ Cercetarea în educație este fundamental diferită de cea din
științele „dure”.
o NU ADEVĂRAT : Cercetare științifică în educație, psihologie,
biochimie, astrofizică, antropologie culturală, matematică etc.,
toate:
o Căutați înțelegere conceptuală/teoretică;
o Propuneți ipoteze empirice și testabile și refuzabile;
o Studii de proiectare care testează și exclud contra-ipotezele
concurente;
o Folosiți metode de observație care sunt legate de teorie și care
pot fi evaluate public pentru acuratețe;
o Recunoașteți importanța replicării și generalizării
independente.
Caracteristici comune cercetării educaționale
❖ Este o provocare să proiectezi și să implementezi tratamente
randomizate și măsuri repetate în condiții extrem de controlate;
❖ Controalele „dublu-orb” nu sunt fezabile atunci când se utilizează
anumite modele;
❖ Nivelul de certitudine al concluziilor cercetării este mai scăzut
decât în științele fizice;
❖ Limitele de eroare asociate cu inferențe științifice sunt mai mari în
cercetarea socială, comportamentală și educațională decât în
științele fizice;
❖ Rolul influent al contextului face ca interpretarea datelor să fie
„dezordonată”;
❖ Dovezile convergente sunt esențiale.
Câteva motive pentru care practicile și politicile
educaționale nu sunt ghidate și informate de știință

❖ Cercetarea în educație este tânără - 100 de ani de istorie;

• Locuit de diferite perspective epistomologice;

❖ Scepticism cu privire la valoarea unei științe a educației:

o NIE ar trebui să efectueze o evaluare a eficacității programelor

de instruire, subliniind o abordare etnografică sau descriptivă
a studiului de caz, deoarece publicul pentru evaluări urmărite
este un public de profesori care nu are nevoie de constatări
statistice ale experimentelor pentru a decide cum să predea cel
mai bine copiii. Ei decid astfel de chestiuni pe baza unor
înțelegeri publice și private complicate, credințe, motive și
dorințe”. (Gene Glass, 1981)
Câteva motive pentru care practicile și politicile
educaționale nu sunt ghidate și informate de știință

❖ Lipsa sprijinului financiar federal pentru cercetarea

educațională;

❖ Lipsa sprijinului public pentru cercetarea în educație

❖ Transpunerea inadecvată a rezultatelor cercetării demne de

încredere în practici aplicate la clasă;

❖ Încrederea profesorilor pe experiența practică mai degrabă

decât pe date;
❖ Expertiză bazată pe judecățile subiective ale profesioniștilor
individuale, mai degrabă decât pe învățarea și rezultatele
elevilor;
Câteva motive pentru care practicile și politicile
educaționale nu sunt ghidate și informate de știință
(continuare)

❖ Tendința de a accepta „modurile” în instruire, mai degrabă decât

de a identifica și implementa politici și practici de instruire
bazate pe date;

❖ „DAP nu a fost niciodată văzut ca având nevoie să se bazeze

exclusiv sau chiar în principal pe literatura de cercetare… Folclor
și relatări personale ale bunelor practici transmise de la o
generație de profesori la alta au contat foarte mult… Tipurile de
citate folosite pentru a face referire la publicațiile NAEYC a
ghidurilor DAP indică în mod clar o încredere în alte surse decât
articolele care raportează date empirice originale (adică cercetare
de bună-credință)... doar 13 din 25 de referințe citate în raportul
DAP au fost rapoarte originale de cercetare”. (Kontos, 1989)
❖ Limitări în formarea în cercetare.
Principalii pentru promovarea științei în educație: ce
poate face guvernul federal

❖ Oferă conducere în cercetare cu înaltă experiență și management

al cercetării;

❖ Dezvoltați procese de evaluare inter pares riguroase și

transparente;

❖ Izolați programul de interferența politică;

❖ Dezvoltați și gestionați programe/portofolii de cercetare coerente

care încorporează programe inițiate de agenție, programe inițiate
de investigatori/de teren și mecanisme multiple de finanțare;

❖ Finanțați în mod adecvat agenția;

❖ Subliniați inițiativele trans-agenții pentru a crește comunitatea
de cercetători.