MANAGEMENTUL STRESULUI

INTRODUCERE
Chiar din momentul nașterii și până la ultima suflare trasă, un individ este
invariabil expus la diferite situații stresante. Lumea modernă despre care se spune că
este o lume a realizărilor este, de asemenea, o lume a stresului și a fost numită „Epoca
anxietății și a stresului”. Cuvântul stres a fost folosit inițial de Selyle în 1956 pentru a
descrie presiunea experimentată de o persoană ca răspuns la cerințele vieții. Aceste
solicitări sunt denumite factori de stres. Stresul poate fi pozitiv sau negativ. Percepția
joacă un rol cheie în interpretarea cât de stresante sunt situațiile.
DEFINIȚIE
STRES
 Potrivit lui Selye (1956), „Stresul este definit ca presiunea experimentată de o
persoană ca răspuns la cerințele vieții. Aceste solicitări sunt denumite „factori de
stres” și includ o serie de evenimente de viață, factori fizici (de exemplu: frig,
foame, hemoragie, durere), condiții de mediu și gânduri personale.”
 Potrivit lui Selye (1976), „Stresul este un proces de adaptare sau de a face față
unor circumstanțe care perturbă sau amenință să perturbe funcționarea fizică
sau psihologică a unei persoane.
 Stresul este tensiune, încordare sau presiune dintr-o situație care ne cere să
folosim, să ne adaptăm sau să dezvoltăm noi abilități de adaptare.
STRESSOR
 Stresul este stimulii care decurg sau determină o schimbare. Poate fi intern
(frică, vinovăție) sau extern (traumă, presiune de la egal la egal, etc).
TIPURI DE STRES
♪ Distress : Stresul datorat unui exces de cerințe adaptative impuse asupra
noastră. Cerințele sunt atât de mari încât duc la vătămări corporale și psihice.
ex.: moartea neașteptată a unei persoane dragi.
♪ Eustress: Cantitatea optimă de stres, care ajută la promovarea sănătății și a
creșterii. ex.: lauda de la un superior pentru munca grea.
TIPURI DE SENSORI
 Stresori fiziologici :
a. Agenti chimici
b. Agenți fizici
c. Agent infecțios
d. Dezechilibre nutriționale
e. Tulburări genetice sau imunitare
 Factori de stres psihologic :
a. Accidentele pot provoca stres pentru victimă, pentru persoana care a
provocat accidentul și pentru familiile ambelor
b. Experiențe stresante ale membrilor familiei și prietenilor
 c. Frica de agresiune sau mutilare din partea altora, cum ar fi crima, violul,
terorismul și atacurile.
d. Evenimente pe care le vedem la televizor precum război, cutremur, violență
e. Evenimente de dezvoltare și de viață
f. Schimbări rapide în lumea noastră, inclusiv structuri economice și politice și
tehnologie
SURSE DE STRES
Există multe surse de stres, acestea sunt clasificate în general ca:
 Stresori interni : au originea în interiorul unei persoane, de exemplu: cancer,
senzație de depresie.
 Factori de stres externi : își au originea în afara individului, de exemplu: mutarea
în alt oraș, moartea într-o familie.
 Factori de stres în dezvoltare : apare în momente previzibile de-a lungul vieții
unui individ. ex: copil- începutul școlii.
 Factori de stres situaționali : sunt imprevizibili și apar în orice moment al vieții.
Poate fi pozitiv sau negativ. ex: decesul unui membru al familiei,
căsătorie/divorț.
INDICATORI DE STRESS
Poate fi fiziologic, psihologic și cognitiv:
 Indicatori fiziologici : semnele și simptomele fiziologice ale stresului rezultă din
activarea sistemelor simpatice și neuro-endocrine ale corpului.
♥ Pupilele se dilată pentru a crește percepția vizuală
♥ Producția de sudoare crește
♥ Ritmul cardiac și debitul cardiac crește
♥ Pielea este palidă din cauza constricției vaselor de sânge periferice
♥ Gura poate fi uscată
♥ Debitul de urină scade
♥ Glicemia crește
 Indicatori psihologici : manifestările: ale stresului includ anxietatea, frica, furia,
depresia și mecanismul inconștient de apărare a ego-ului.
♥ Anxietate: stare de neliniște mentală, teamă, teamă sau sentiment de
neputință. Poate fi experimentat la nivel conștient, subconștient sau
inconștient.
♥ Frică: Este o emoție/senzație de aprehensiune trezită de un pericol,
durere sau amenințare iminent sau aparent.
♥ Depresia: Este un sentiment extrem de tristete, disperare, lipsa de
valoare sau gol.
♥ Mecanism inconștient de apărare a ego-ului: este un mecanism adaptativ
psihologic care se dezvoltă pe măsură ce personalitatea încearcă să se
apere și să atenueze tensiunile interioare.
  Indicatori cognitivi :
♥ Rezolvarea problemelor: persoana evaluează situația sau analizează
problema, alege alternative, realizează alternative selectate și evaluează.
♥ Structurare: aranjarea/manipularea unei situații astfel încât
evenimentele amenințătoare să nu aibă loc.
♥ Autocontrol: asumarea unei maniere și expresii faciale care transmite
sentimentul de a fi în control sau în schimbare.
♥ Suprimare: eliminarea intenționată a unui gând sau sentiment.
♥ Visare cu ziua: dorințele și dorințele neîmplinite sunt imaginate ca
îndeplinite sau o experiență amenințătoare este reluată sau reluată,
astfel încât să se termine diferit de realitate.
CICLU DE STRESS

Are loc un eveniment cu

valoare sau sens neutru

După o perioadă de odihnă, Individul evaluează dacă

individul este capabil să se evenimentul este o
pregătească și să facă față amenințare sau o
unei noi amenințări sau provocare

Oboseala urmează Biochimicele sunt

epuizării substanțelor eliberate pentru a spori
biochimice din efort capacitatea minții și a
corpului de a răspunde

Substanțele biochimice Individul răspunde

sunt epuizate prin efortul amenințării sau
de a face față amenințării provocării prin luptă sau
sau provocării fuga

TEORIILE STRESULUI

 TEORIA GENERALĂ A STRESSULUI LUI SELYE

În anii 1930 și 40, Selye a efectuat primele studii ample asupra răspunsurilor la
stres. Celebrul său tratat „fiziologia și patologia stresului” descrie teoria sa generală a
stresului și a influențat cercetarea stresului în întreaga lume. Selye a definit stresul ca
fiind un fenomen fiziologic.
Stresul în biologie este răspunsul nespecific al organismului la orice cerere
făcută asupra acestuia. Este suficient să rețineți că prin stres medicul înțelege
rezultatele comune ale expunerii la orice stimul. Modificările corporale stabilite atunci
când o persoană este expusă la tensiune nervoasă, leziuni fizice, infecții, frig, căldură,
raze X sau orice altceva se mai numesc și stres.
 MODELUL LUI HOLMES ȘI RAHE RELATIVĂ SCHIMBĂRILE VIȚII DE BOALA
Ei au studiat relația dintre schimbare și boală. Schimbarea este o formă de stres
care necesită atât adaptări psihologice, cât și fizice. Adaptarea la schimbare consumă
energie dincolo de cea necesară pentru a menține o stare de viață stabilă.
Ei au dezvoltat Scala de evaluare a reajustării sociale, un clasament al unităților
majore de schimbare a vieții. Ei au explorat legătura dintre cantitatea de schimbări în
viața unei persoane și boala ulterioară și au descoperit că cu cât scorul de schimbare a
vieții unei persoane este mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea ca o boală să
se dezvolte ulterior.
 TEORIA STRESSULUI ȘI COPINGULUI LUI LASARUS
Această teorie subliniază că evaluarea cognitivă este esențială în determinarea a
ceea ce este stresant și pentru a face față stresului. El a subliniat, de asemenea, că una
dintre problemele majore în definirea stresului este că emoțiile au fost tratate ca o
cauză a răspunsului la stres, mai degrabă decât ca efect al acestor răspunsuri. În
procesul de adaptare, individul se modelează și răspunde la o cerere sau la stres.
Copingul poate schimba experiența stresantă și, prin urmare, poate influența ceea ce
se întâmplă în continuare.

MODELE DE STRESS
Adaptarea conceptului de stres de către științele biologice și comportamentale a
dus la formularea unui număr de modele pentru a descrie stresul și efectele acestuia.
Sunt,
 MODELE BAZATE PE STIMUL :
În acest model, stresul este definit ca un stimul, un eveniment de viață sau un
set de circumstanțe care trezesc reacții fiziologice sau psihologice care pot crește
vulnerabilitatea individului la boală. În acest model, persoana este privită ca fiind
expusă în mod constant la factorii de stres de mediu în viața de zi cu zi, de ex.
cererea de muncă, responsabilități familiale, handicap sau la factori de stres mai
specifici, cum ar fi mirosul sau iluminarea slabă.
Aici stresul este o stare care poate fi în general observată, măsurată și
evaluată empiric și care poate fi eliminată sau modificată pentru a reduce stresul
individual.

 MODEL PSIHOSOMATIC:
Stresul este unic în cauzarea bolilor. Nu are purtător biologic, cum ar fi germenii
sau virusurile. Mai degrabă este rezultatul modului în care mintea și corpul
funcționează sau interacționează. Este psihosomatic în adevăratul sens al
cuvântului-psyche care înseamnă „minte” și soma „corp”. Este boala creată de
minte care duce la diferite boli. O persoană poate suprima furia și, în cele din urmă,
poate dezvolta disfuncția mentală a depresiei. Stresul emoțional duce la stres
fiziologic și duce la boli psihosomatice.
 MODELUL DE SISTEM :
Răspunsul la stres este definit aici ca având șase componente.
 Stimuli de mediu - Unii stimuli de mediu activează răspunsul la stres ca o
consecință directă a proprietăților lor fizice sau biochimice. De exemplu.
cofeină, nicotină și frig și căldură extreme.
 Domeniul cognitiv-afectiv - Interpretarea individului asupra mediului dă
naștere la majoritatea reacțiilor de stres.
 Mecanisme de declanșare neurologice - Sistemul limbic și nucleii
hipotalamici sunt locul anatomic de integrare a activității senzoriale
cognitive, afective și viscerale. Este baza pentru o serie de tulburări psihice și
psihofiziologice.
 Axa de răspuns la stres fiziologic - Răspunsul la stres are loc secvenţial de-a
lungul axelor neurologice, neuroendocrine şi endocrine şi are ca rezultat
activitatea neuronală şi hormonală îndreptată către organele ţintă.
 Coping - În această fază finală a răspunsului la stres, individul încearcă să-și
reducă nivelul de excitare prin manipularea mediului sau prin ajustarea
cognitivă.
 Efecte asupra organelor țintă - Dacă coping-ul nu reușește și excitarea este
fie excesivă, fie prelungită, procesul fiziologic de răspuns la stres este
probabil să conducă la disfuncție sau boală a organului țintă.

 MODEL BAZAT PE TRANZACȚII:

Se bazează pe lucrările lui Lazarus (1966) care afirmă că teoria stimulului și
teoria răspunsului nu iau în considerare diferențele individuale. Acesta cuprinde un
set de răspunsuri cognitive, afective și adaptative care decurg din tranzacțiile din
mediul persoanei. Întrucât persoana și mediul sunt inseparabile, fiecare afectează
și este afectat de celălalt. Există factori moderatori, cum ar fi comportamentul de
copiere și evaluarea cognitivă. Pe baza acestui model pot fi planificate strategii
eficiente de prevenire și promovare a sănătății.

 MODEL BAZAT PE RĂSPUNS:

În acest model, cuvântul stres este folosit pentru a descrie experiența unei
persoane care simte că se află într-o situație amenințătoare sau dificilă. Stresul
este, prin urmare, răspunsul unei persoane la amenințare, ca în modelul bazat pe
stimul, nu este neapărat inerent mediului sau situației. Folosind modelul bazat pe
răspuns, este posibil să înțelegem răspunsul unic la stres al unui individ și chiar
răspunsurile care ar putea părea, în cadrul modelului bazat pe stimul, a fi iraționale,
cum ar fi păsările, păianjenii sau zburatorii. Constă în principal din 2 răspunsuri,
1) Sindromul de adaptare locală : este un răspuns localizat al organismului la stres
și implică doar o anumită parte a corpului (țesuturi, organe) în loc de întregul corp.
Poate fi traumatic sau patologic. de exemplu: răspunsuri inflamatorii ale unei părți a
corpului ca răspuns la o traumă sau leziune. Este un răspuns adaptativ pe termen
 scurt, care este în primul rând homeostatic. Cele mai frecvente 2 răspunsuri la stres
care influențează îngrijirea medicală sunt răspunsul reflex la durere și răspunsul
inflamator

 Răspunsul la durere reflexă:

Este răspunsul sistemului nervos central la durere. Este rapid, automat și
servește ca mecanism de protecție pentru a preveni rănirea. de exemplu: dacă
sunteți pe cale să pășiți într-o cadă plină cu apă fierbinte periculoasă, pielea
simte căldura și trimite imediat un mesaj măduvei spinării. Un mesaj este apoi
trimis nervului motor, care realizează în mod conștient că apa este prea
fierbinte, nu este sigură.
 Răspuns inflamator:
Este un răspuns local la rănire sau infecție. Ajută la localizarea și
prevenirea răspândirii infecției și promovează vindecarea rănilor. Sunt 3 faze:
 Prima fază : apare vasoconstricția pentru a controla sângerarea inițial. Se
realizează histamine și crește permeabilitatea capilară, ceea ce duce la
creșterea fluxului sanguin în zonă. Apoi, fluxul sanguin revine la normal,
dar rămâne pentru a ajuta la rezistența infecției.
 A doua fază: exsudatele (formate din fluide, celule și subproduse
inflamatorii) sunt realizate din rană. Cantitatea de exsudate depinde de
locul și de severitatea rănii.
 A treia fază: celulele deteriorate sunt reparate prin regenerare (înlocuire
cu celule identice) sau formarea de țesut cicatricial.
2) Sindromul general de adaptare: descrie răspunsul general al organismului la stres.
Este format din 3 etape
 Reacția de alarmă: este inițiată atunci când o persoană percepe un
anumit factor de stres, sunt activate diverse mecanisme de apărare.
Sistemul nervos autonom inițiază răspunsul de zbor sau de zbor,
pregătind organismul fie să lupte cu factorul de stres, fie să fugă de el.
 Rezistență: organismul încearcă să se adapteze la factorul de stres, după
ce a perceput amenințarea. Semnele vitale și nivelul hormonilor revin la
normal. Dacă stresul poate fi gestionat sau confirmat pe o suprafață
mică, corpul își recapătă homeostazia.
 Epuizare: rezultă atunci când mecanismele adaptative sunt epuizate. Fără
apărare împotriva factorului de stres, organismul fie se odihnește, fie își
mobilizează apărarea pentru a reveni la normal sau ajunge la epuizare
totală și moare.

 MODEL DE ADAPTARE LA STRESS:

Modelul a fost dat de Gail Stuart, așa că se numește model Stuart de adaptare
la stres. Acesta integrează aspectele biologice, socio-culturale, psihologice, de
mediu și juridice-etice ale îngrijirii pacientului într-un cadru unificat de practică.
 Prima ipoteză a modelului Stuart de adaptare la stres este că natura este
ordonată ca o ierarhie a societății de la cea mai simplă unitate la cea mai
complexă. Fiecare nivel este o parte din următorul nivel superior, așa că
nimic nu există izolat. Astfel, individul este o parte a familiei, grupului,
comunității, societății și a marii biosfere, prin care materialul și informațiile
circulă la diferite niveluri.

BIOSFERĂ

SOCIETATE

COMUNITATE

GRUP

FAMILIE

INDIVIDUAL

SISTEMUL CORP

ORGAN

ȚESUT

CELULA

 A doua ipoteză a modelului este că îngrijirea medicală este oferită într-un

context biologic, psihologic, socio-cultural, de mediu și juridic-etic. Asistenta
trebuie să înțeleagă fiecare dintre ele pentru a oferi îngrijiri medicale
holistice.

 A treia ipoteză a modelului este că sănătatea/boală și

adaptarea/inadaptarea sunt 2 continuumuri distincte: Continuumul
sănătate/boală provine dintr-o viziune asupra lumii medicale, continuumul
adaptare/neadaptare provine dintr-o viziune asupra lumii asistenței
medicale. Aceasta înseamnă că o persoană cu o boală diagnosticată medical
se poate adapta bine la aceasta. În contrast, o persoană fără o boală
medicală poate avea resurse adaptative de adaptare.

 A patra ipoteză este că modelul include nivelurile primare, secundare și

terțiare de prevenire prin descrierea a patru etape ale tratamentului
 psihiatric: criză, acută, întreținere și promovare a sănătății. Pentru fiecare
etapă a tratamentului, modelul sugerează un scop de tratament, un accent
pe evaluarea asistentei medicale, natura intervențiilor și rezultatele
așteptate ale îngrijirii medicale.

 A cincea ipoteză se bazează pe utilizarea procesului de îngrijire și a

standardelor de performanță profesională. Fiecare pas al procesului este
important și este un răspuns local la rănire sau infecție. Ajută la localizarea
și prevenirea răspândirii infecției și promovează vindecarea rănilor.

TEHNICI DE MANAGEMENTUL STRESULUI

Managementul stresului presupune controlul și reducerea tensiunii care apare
în situații stresante prin realizarea unor schimbări emoționale și fizice. Gradul de stres
și dorința de a face schimbări vor determina cât de multă schimbare are loc. Unele
dintre tehnicile de management al stresului sunt:
Râsete
Adoptarea unei viziuni pline de umor față de situațiile vieții poate elimina
stresul de zi cu zi. A nu fi prea serios sau într-un mod constant de alertă ajută la
menținerea equanimității minții și la promovarea gândirii clare. A fi capabil să râzi de
stres este cel mai inteligent mod de a-i alunga efectele.
Beneficiile râsului:
 Râsul scade tensiunea arterială și scade hipertensiunea.
 Oferă o bună condiționare cardiacă în special celor care nu pot efectua exerciții
fizice.
 Reduce hormonii de stres (studiile arată că râsul induce reducerea a cel puțin
patru dintre hormonii neuroendocrini - epinephrina, cortizolul, dopamina și
hormonul de creștere, asociat cu răspunsul la stres ).
 Întărește funcția imunitară prin creșterea nivelului de celule T care luptă
împotriva infecțiilor, proteine de luptă împotriva bolilor numite Gamma-
interferon și anticorpi care distrug bolile numiți celule B.
 Râsul declanșează eliberarea de endorfine - calmante naturale ale organismului.
 Produce un sentiment general de bine.

ANTRENAMENT AUTOGEN :
Este o tehnică de relaxare dezvoltată de psihiatrul german Johannes Heinrich
Schultz și publicată pentru prima dată în 1932. Tehnica presupune practicarea zilnică
a ședințelor care durează în jur de 15 minute, de obicei dimineața, la prânz și seara. În
timpul fiecărei sesiuni, practicantul va repeta un set de vizualizări care induc o stare de
relaxare . Fiecare sesiune poate fi practicată într-o poziție aleasă dintr-un set de posturi
recomandate (de exemplu: întins, meditație șezut). Tehnica poate fi folosită pentru a
atenua multe tulburări psihosomatice induse de stres . De exemplu, a unei sesiuni de
antrenament autogen sunt:
 ♣ Stai în postura meditativă și scanează corpul
♣ "Bratul meu drept este greu"
♣ "brațele și picioarele mele sunt grele și calde" (repetați de 3 sau mai multe
ori)
♣ „bătăile inimii mele sunt calme și regulate” (repetă de 3 ori)
♣ "fruntea mea este rece"
♣ „Gâtul și umerii îmi sunt grei” (repetă de 3 ori)
♣ „Sunt în pace” (repetă de 3 ori)

Efectele antrenamentului autogen:

Antrenamentul autogen restabilește echilibrul între activitatea ramurilor
simpatice (de zbor sau luptă) și cele parasimpatice (odihnă și digerare) ale sistemului
nervos autonom . Acest lucru are beneficii importante pentru sănătate, deoarece
activitatea parasimpatică promovează digestia și mișcările intestinale, scade tensiunea
arterială , încetinește ritmul cardiac și promovează funcțiile sistemului imunitar .
OBȚIUNEA UN HOBBY :
Hobby-ul este o activitate sau un interes care este întreprins pentru plăcere sau
relaxare, desfășurat în mod obișnuit în timpul liber . De exemplu: colecționare, jocuri,
recreere în aer liber, grădinărit, artele spectacolului, lectură, gătit etc.
MEDITATIE :
Meditația este o disciplină holistică timp în care practicantul își antrenează
mintea pentru a obține un anumit beneficiu. Meditația este, în general, o experiență
subiectivă, personală și cel mai adesea se face fără nicio implicare externă, cu excepția
poate mărgele de rugăciune pentru a număra rugăciunile. Meditația implică adesea
invocarea și cultivarea unui sentiment sau a unei stări interne, cum ar fi compasiunea
sau acordarea de atenție la un punct focal etc. Termenul se poate referi la procesul de
atingere a acestei stări, precum și la statul însuși.
RESPIRAȚIE ADÂNCĂ :
Respirația diafragmatică, respirația abdominală, respirația abdominală,
respirația profundă sau respirația costală este actul de a respira adânc în plămâni prin
flexia diafragmei , mai degrabă decât respirația superficială prin îndoirea cutiei toracice
. Această respirație profundă este marcată de expansiunea abdomenului , mai degrabă
decât a pieptului atunci când respiră. În general, este considerată o modalitate mai
sănătoasă și mai plină de a ingera oxigen și este adesea folosită ca terapie pentru
hiperventilația și tulburările de anxietate .
Un exercițiu obișnuit de respirație diafragmatică este următorul:
1. Stați sau culcați confortabil, cu haine largi.
2. Pune o mână pe piept și una pe burtă.
3. Inspirați încet pe nas sau prin buzele strânse (pentru a încetini respirația).
 4. Pe măsură ce inhalați, simțiți-vă că stomacul se extinde cu mâna.
5. Expirați încet prin buzele strânse pentru a regla eliberarea aerului.
6. Odihnește-te și repetă.
Un alt exercițiu de respirație diafragmatică pentru creșterea nivelului de oxigen
în sânge și a energiei din organism este acela de a face mai multe respirații negative,
urmate imediat de un număr egal de respirații pozitive.
 În timpul respirațiilor negative, cineva inspiră, expiră imediat și apoi își ține
respirația pentru o perioadă scurtă de timp. Accentul se pune pe menținerea
plămânilor goli. Respirațiile negative reduc cantitatea de oxigen din sânge.

 În timpul respirațiilor pozitive, cineva inspiră, își ține respirația și apoi expiră.
Accentul se pune pe menținerea plămânilor plini de aer. Respirațiile pozitive
cresc oxigenul din sânge. Deși nu este întotdeauna predat, continuarea
respirației în piept în același timp poate oferi un exercițiu din ce în ce mai
„împlinitor”. Scopul este ca întregul trunchi să se miște înăuntru și să iasă în
exterior atunci când respiră, ca și cum cineva ar fi înconjurat de un tub interior
care se extinde și se contractă.
YOGA NIDRA
Yoga-nidra poate fi redată în engleză ca „ yoga sleep”. Este o stare
asemănătoare somnului care apare la unii practicanți ai meditației , detalii despre care
au fost transmise prin transmiterea de la guru la discipol ( parampara ) în cadrul
religiilor indiene . Aceste aspecte pot include tehnici de relaxare și vizualizare ghidată,
precum și psihologia visului , somnului și yoga . Yoga-nidra nu trebuie confundată cu
stările hipnotice, cunoscute sub numele de „yoga tandra”. S-a descoperit că practicarea
relaxării yoga reduce tensiunea și anxietatea. Simptomele autonome ale anxietății
mari, cum ar fi cefaleea, amețelile, durerile în piept, palpitațiile, transpirația, durerile
abdominale răspund bine.
NOOTROPICE
Nootropicele, denumite și medicamente inteligente, amelioratori de memorie și
amelioratori cognitivi, sunt medicamente , suplimente , nutraceutice și alimente
funcționale care se pretind să îmbunătățească funcțiile mentale, cum ar fi cogniția ,
memoria , inteligența , motivația , atenția și concentrarea. Se crede că nootropicele
funcționează prin modificarea disponibilității creierului de substanțe neurochimice (
neurotransmițători , enzime și hormoni ), prin îmbunătățirea aprovizionării cu oxigen a
creierului sau prin stimularea creșterii nervilor. Cu toate acestea, eficacitatea
substanțelor nootrope, în majoritatea cazurilor, nu a fost determinată în mod
concludent.
TEHNICI DE RELAXARE :
Tehnica de relaxare (cunoscută și ca antrenament de relaxare) este orice
metodă, proces, procedură sau activitate care ajută o persoană să se relaxeze; pentru a
atinge o stare de calm crescut; sau reduce în alt mod nivelul de anxietate , stres sau
furie . Tehnicile de relaxare sunt adesea folosite ca un element al unui program mai
larg de gestionare a stresului și pot scădea tensiunea musculară, scăderea tensiunii
arteriale și încetinirea ritmului cardiac și a respirației, printre alte beneficii pentru
sănătate.
RELAXARE FRACȚIONALĂ :
Relaxarea fracționată este o metodă de eliberare a tensiunii musculare într-o
mică parte a corpului la un moment dat, cum ar fi relaxarea unui deget, apoi relaxarea
altuia, apoi adăugarea altuia... Apoi toată mâna este relaxată, urmată de antebraț și
apoi brațul superior... Celălalt braț este relaxat în continuare, începând cu un deget...
Apoi picioarele (fiecare începând cu un deget de la picior)... și așa mai departe, inclusiv
toate părțile corpului (inclusiv toate părțile capului) până când întregul corp este
relaxat. Abordarea de relaxare fracționată este adesea folosită în pregătirea pentru
inducerea transei și hipnoză , dar este foarte utilă ca tehnică de relaxare în sine. Teoria
din spatele acestei metode de eliberare a tensiunii este că este mai ușor să relaxezi o
fracțiune din corp decât să relaxezi întregul corp dintr-o dată.
„ABC” AL MANAGEMENTULUI STRESSULUI

Ia-ți întotdeauna timp pentru tine cel puțin 30 min/zi.

Fiți conștienți de propriul contor de stres; știi când să dai înapoi și să te răcori.
Concentrați -vă pe a vă controla propria situație, fără a controla pe toți ceilalți.
Exercițiile zilnice vor arde substanțele chimice ale stresului.
E la o mulțime de fructe proaspete, legume, pâine și apă; oferiți-vă corpului tot
ce este mai bun pentru ca acesta să funcționeze cât mai bine.
Iartă -i pe ceilalți, nu ține ranchiună și fii tolerant; nu toată lumea este capabilă
ca tine.
Obțineți perspectivă asupra lucrurilor, cât de importantă este problema?
Îmbrățișări , sărutări și râsete; distrează-te și nu-ți fie teamă să-ți împărtășești
sentimentele altora.
Identific factorii de stres și plănuiesc să îi fac mai bine față data viitoare.
Judecă -ți propria performanță în mod realist; nu vă stabiliți obiective care nu
sunt la îndemâna dvs.
Păstrează o atitudine pozitivă, perspectiva ta va influența rezultatele și felul în
care ceilalți te tratează.
Limitați alcoolul, drogurile și alte stimulente, acestea vă afectează percepția și
comportamentul.
Gestionați bine banii, cereți sfaturi și economisiți cel puțin 10% din ceea ce
câștigați.
Nu este un cuvânt pe care trebuie să înveți să-l folosești fără să te simți vinovat.
Activitățile în aer liber de unul singur sau cu prietenii și familiile pot fi o
modalitate excelentă de relaxare.
Redați muzica preferată în loc să vă uitați la televizor.
Renunță la fumat; îți stresează corpul zilnic, ca să nu mai vorbim că te ucide și
pe tine.
 Relații ; hrănește-le și bucură-te de ei, învață să asculți mai mult și să vorbești
mai puțin.
Dormi bine, cu saltea fermă și pernă de susținere; nu vă încălziți prea mult și
permiteți multă ventilație.
Bucurați -vă o dată pe săptămână cu un masaj, o cină în oraș și cu filme.
Înțelegeți lucrurile din punctul de vedere al celuilalt.
Verificați informațiile de la sursă înainte de a exploda.
Vă faceți griji mai puțin, într-adevăr nu duce lucrurile la bun sfârșit sau mai
repede.
apăsați X ; faceți o retragere regulată în spațiul dvs. preferat, faceți vacanțele
parte din planul și bugetul dvs. anual.
Y stabilirea timpurie a obiectivelor; planifică ceea ce vrei să obții în funcție de
prioritățile tale în carieră, relații etc
Z est pe viață; fiecare zi este un cadou, zâmbește și fii recunoscător că faci parte
din imaginea de ansamblu.

CONCLUZIE
Stresul este un fenomen universal care oferă o modalitate de a înțelege persoana
ca o ființă care răspunde în totalitate (minte, corp și spirit) la o varietate de schimbări
care au loc în viața de zi cu zi. Stresul și anxietatea sunt de bază în viață, indiferent cât
de bogate, de puternice; bun lucru și fericit că ați putea fi ușor stresul poate fi
stimulant, motivant și uneori chiar de dorit.

REZUMAT Jurnalul
 Dr. Sailaxmi Gandhi, Dr. Lalitha K; Stresul perceput la asistentele care lucrează
cu pacienți psihiatrici; Nightingale Nursing Times; octombrie 2008; Volumul 4;
Problema 7; PN- 19-22.
► Enunțul problemei- „Eficacitatea programului de management al stresului
asupra variabilelor selectate ale asistentelor care lucrează într-un spital de
psihiatrie”.
Cercetătorii au folosit scala de stres DCL, care a fost administrată aleatoriu
la 60 de asistente care lucrează în secțiile de psihiatrie ale unui spital din
Bangalore, folosind tabelul de numere aleatoriu Tippets. Scorul perceput a
indicat că un anumit grad de stres a fost perceput de asistente.
Constatări - Având în vedere efectele potențial dăunătoare ale stresului, este
necesar să se înțeleagă experiența de stres a asistentelor medicale de sănătate
mintală, astfel încât, acolo unde este posibil, acesta să poată fi evitat și să fie
inevitabil, să poată fi concepute strategii pentru a ajuta asistentele să facă față
mai eficient.
 Neelakshi. G; Managementul stresului prin autogestionare; Nightingale nursing
Times; mai 2006; Volumul 2; Problema 2; PN-9-12.
 ► S-a realizat un studiu despre managementul stresului prin filozofia yoghină a
relaxării profunde, planul yoghin de eliminare a stresului, autogestionarea și
potrivirea minții. S-a ajuns la concluzia că Yoga poate ajuta femeile să facă față
provocărilor legate de infertilitate. Cea mai bună combinație de yoga, meditație
și relaxare se bazează pe preferințele pacientului și sistemul ei de credințe,
opiniile și disponibilitatea de a participa.
BIBLIOGRAFIE
 www.ccghe.jhmi.edu/assets/ccghe/documents/s2- group _ dynamics .

 Folosiți întrebări deschise pentru a începe discuțiile.

 Încurajați toți membrii să pună întrebări.
 Răspundeți cu un comentariu pozitiv sau un rezumat de fiecare dată când un
membru își aduce o contribuție.
 Acordați toată atenția contribuției fiecărei persoane.
 Abțineți-vă de la comentarii negative despre contribuțiile membrilor.
 Nu lua parte, în schimb rezuma diferențele de opinii. Afirmați că problemele pot
fi privite din perspective diferite.
 Căutați o contribuție egală din partea tuturor membrilor.
 ASCULȚI ACTIV pe toți membrii.
 Concentrați discuția pe scopul grupului.
 Verificați percepțiile asupra grupului.
 Transmite semnificația a ceea ce a spus un membru al echipei, astfel încât toți
membrii să poată înțelege.
 Clarificați afirmațiile. Rezolvați cele confuze și conflictuale.
 Reformulați și rezumați ideile și sentimentele majore. Rezumați punctele de
diferențe de opinie dintre membrii echipei.
 Încurajați exprimarea deschisă a sentimentelor și gândurilor membrilor.
 Evitați întrebările frecvente. Prea multe întrebări în același timp sunt enervante.
 Confirmați ideile membrilor, subliniați faptele și încurajați discuțiile ulterioare.

CAUZELE STRESSULUI LA MUNCĂ

Acestea sunt cauzele tipice ale stresului la locul de muncă:

 hărțuirea sau hărțuirea, de către oricine, nu neapărat managerul unei persoane
 simțindu-se neputincios și neimplicat în determinarea propriilor responsabilități
 solicitări continue nerezonabile de performanță
 lipsa unei comunicări eficiente și a soluționării conflictelor
 lipsa siguranței locului de muncă
 ore lungi de lucru
 timp excesiv departe de casă și familie
 politica de birou și conflictul dintre personal
 un sentiment că recompensa cuiva nu este proporțională cu responsabilitatea cuiva
 programul de lucru, responsabilitățile și presiunile care perturbă echilibrul vieții
(dietă, exerciții fizice, somn și odihnă, joacă, timpul în familie etc.)