ANALIZA STILISTICĂ A POEZIEI „SONET 18” DE SHAKESPEARE

ABSTRACT
Lucrarea își propune să analizeze poezia lui Shakespeare „Sonetul 18” din perspectiva
analizei stilistice. Analiza se face sub aspectele de tipare graflogice, gramaticale,
sintactice și fonologice. Sunt descrise și trupe și scheme care sunt prezente în poezie.
Această cercetare este utilă pentru a analiza structura și stilul poeziei lui Shakespeare,
precum și temele, punctele de vedere și tratarea naturii și a iubitului său.
Cuvinte cheie : Sonet, stil, analiză grafologică, analiză sintactică

INTRODUCERE
Acest studiu își propune să analizeze sonetul 18 al poemului lui Shakespeare. Înainte de
a începe analiza se face o trecere în revistă a literaturii de specialitate care oferă o
scurtă idee despre stil, stilistică, niveluri de stilistică și sonet. Poezia este analizată
stilistic la diferite niveluri, de exemplu gramatical, lexical, fonologic și grafologic. Scheme
și trupe se regăsesc și în această analiză. Acesta este un studiu descriptiv care analizează
poezia calitativ. Acest studiu va fi util pentru alte cercetări conexe. Această lucrare va fi
de mare folos studenților de limbă și literatură

care au interes şi pentru stilistică. Acest studiu îi va inspira, de asemenea, mai mult
despre cum să analizeze textul folosind diferite niveluri de analiză stilistică care sunt
folosite în această lucrare.

REVIZUIRE DE LITERATURA

CE ESTE STILUL?
„Stil” este un cuvânt care provine din cuvântul latin „elocuție” care înseamnă stil, iar în
greacă înseamnă lexis. Stilul este un termen mai larg și are mai multe semnificații în și în
afara textului literar.

„Stilul este acela care indică modul în care scriitorul se ia pe sine și ceea ce spune. Este
mintea care patinează în jurul ei însăși pe măsură ce se mișcă înainte.” (Robert Frost)

„Cuvintele potrivite în locurile potrivite fac adevărata definiție a stilului.” (Jonathan

Swift)

„Stilul unui autor ar trebui să fie imaginea minții sale, dar alegerea și stăpânirea
limbajului este rodul exercițiului.” (Edward Gibbon)
„Stilul, în sensul său cel mai fin, este ultima dobândire a minții educate; este și cea mai
utilă. Pătrunde întreaga ființă.” (Alfred North Whitehead)

CE ESTE STILISTICA?

Stilistica este o ramură a lingvisticii aplicate care se ocupă cu studiul stilului în texte.
Înainte de secolul al XX-lea, stilistica se ocupă doar de text literar. Dar din secolul al XX-
lea a început să se ocupe de text nonliterar. Exemplu: religie, lege, reclamă, ziar etc. În
ceea ce privește stilul lor lingvistic și tonal, stilistica este studiul și interpretarea textului.
Ca disciplină, ea leagă critica literară de lingvistică. Nu funcționează ca un domeniu
independent în sine, ci el

poate fi aplicat la o înțelegere a literaturii și jurnalismului, precum și a lingvisticii. Sursele

de studiu în stilistică pot varia de la lucrări oficiale de scris la texte populare și de la
copie publicitară la știri, non-ficțiune și cultură populară, precum și la discursul politic și
religios.

NIVEL DE ANALIZĂ STILISTICĂ

Următoarele sunt nivelurile de stilistică. Analizăm textul în funcție de aceste niveluri.

1. Nivel fonetic: este o examinare a sunetelor; la nivel fonetic studiem

caracteristicile si utilitatea potentiala a sunetelor.

2. Nivel fonologic: Este studiul sistemului sonor al unei limbi date; Regulile formale
de pronunție.

3. Nivel grafologic: Este studiul analog al sistemului de scriere al limbii; regulile de

ortografie oficializate.

4. Nivelul gramatical: La acest nivel se discută atât nivelul sintactic, cât și cel
morfologic. Scopul este de a analiza structura internă a propozițiilor dintr-o limbă
și modul în care acestea funcționează în secvențe. Propozițiile, frazele, cuvintele,
substantivele, verbele etc. trebuie să fie distinse și supuse unei analize pentru a
afla primul plan și abaterea.

5. Nivelul lexical: este studiul modului în care cuvintele și idiomurile individuale tind
să se modeleze în context lingvistic diferit; la nivel semantic din punct de vedere
al stilisticii.
INTRODUCERE ÎN SCRIITORUL SONETULUI 18, „WILLIAM SHAKESPEARE”

William Shakespeare (26 aprilie 1564 (botezat) – 23 aprilie 1616) a fost un poet,
dramaturg și actor englez. El este considerat cel mai mare scriitor în limba engleză și
dramaturgul preeminent al lumii. El este adesea numit poetul național al Angliei și
„Bardul din Avon”. Lucrările sale existente constau în aproximativ 38 de piese de teatru,
154 de sonete, două poezii narative lungi și alte câteva versuri, paternitatea unora
dintre ele nu este de încredere. Piesele sale au fost traduse în fiecare limbă vie majoră și
sunt executate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg.

Între 1585 și 1592, a început o carieră de succes la Londra ca actor, scriitor și

coproprietar al unei companii de teatru numită Lord Chamberlain's Men, cunoscută mai
târziu sub numele de King's Men. Shakespeare a produs cea mai mare parte a operei
sale cunoscute între 1589 și 1613. Piesele sale timpurii au fost în principal comedii și
istorii și aceste lucrări rămân considerate ca unele dintre cele mai bune lucrări produse
în aceste genuri și astăzi. Apoi a scris în principal tragedii până în jurul anului 1608,
inclusiv Hamlet, Regele Lear, Othello și Macbeth, considerate unele dintre cele mai bune
lucrări în limba engleză. În ultima sa fază, a scris tragicomedii, cunoscute și sub numele
de romanțe, și a cooperat cu alți dramaturgi.

INTRODUCERE ÎN SONETUL 18

Sonetul 18 este al optsprezecelea poem din imensa serie de sonete a lui William
Shakespeare publicată în 1609. Shakespeare a scris 154 de poezii mici și toate acestea
sunt sonete, dar sonetul 18 este cel mai faimos și cel mai citit. Este exemplul perfect de
sonet shakespearian. Sonetele lui Shakespeare sunt scrise în pentametru iambic, o
schemă de rimă în care fiecare vers de sonet este format din zece silabe. Silabele sunt
împărțite în cinci perechi numite picioare oriambice iambs. Un iamb este o unitate
metrică alcătuită dintr-o silabă neaccentuată urmată de o silabă accentuată. Există
paisprezece versuri într-un sonet shakespearian. Primele douăsprezece versuri sunt
împărțite în trei catrene cu patru linii fiecare. În cele trei versone poetul stabilește o
temă sau o problemă și apoi o rezolvă în ultimele două rânduri, numite cuplet.

Schema de rima a catrenelor este ababcdcdefef. Cupla are schema de rimă gg. Această
structură de sonet este denumită în mod obișnuit sonetul englezesc sau sonetul
shakespearian, pentru a o deosebi de forma sonetului petrarhan italian, care are două
părți: o octavă rimată (abbaabba) și un sestet rimat (cdcdcd). Stilul sonetului petrarhan a
fost extrem de popular printre sonetarii elisabetani, spre disprețul lui Shakespeare. Doar
trei dintre cele 154 de sonete ale lui Shakespeare nu se conformează acestei structuri:
sonetul 99, care are 15 versuri; sonetul 126, care are 12 rânduri; și sonetul 145, care
este scris în tetrametru iambic.

TEMA SONETULUI 18

Tema acestui sonet este dragostea, dar nu este complet o poezie de dragoste. La
început poetul vorbește despre frumusețea naturii și apoi o compară cu frumusețea
iubitului său, iar la final poetul descrie tema principală a acestei poezii, care este
mortalitatea acestei lumi și nemurirea operei de literatură și scris. Scriitorul explică că
totul din această lume este muritor, dar opera literaturii nu va scădea până când nu va fi
viață pe pământ. Deci, trei teme sunt paralele în acest sonet: tema frumuseții naturii,
tema iubirii și tema mortalității vieții și nemuririi literaturii.

SONETUL 18: TEXTUL POEZEI

Să te compar cu o zi de vară?

Ești mai drăguț și mai cumpătat:

Vânturile aspre scutură bobocii dragi ai lunii mai,

Și contractul de închiriere de vară are o dată prea scurtă:

Uneori prea fierbinte ochiul cerului strălucește,

Și adesea tenul lui auriu este estompat;

Și fiecare târg din târg declin uneori,

Din întâmplare, sau schimbarea cursului naturii nu a fost tăiată;

Dar vara ta veșnică nu se va stinge,

Nici să pierzi posesia acelui târg pe care-l datorezi,

Nici moartea nu se va lăuda că rătăciți la umbra lui,

Când crești în linii eterne în timp;

 Atâta timp cât oamenii pot respira, sau ochii pot vedea,

Așa că trăiește asta și asta îți dă viață.

CADRU

Această lucrare este o analiză stilistică a sonetului 18. Poezia este analizată pe diferite
niveluri de stilistică. Metoda calitativă și descriptivă este utilizată în această lucrare.
Datele pentru analiză sunt sonetul lui Shakespeare. Shakespeare a scris 154 de sonete.
Dar sonetul care este selectat pentru analiză în acest studiu de cercetare este sonetul
18.

ANALIZA STILISTICĂ A SONETULUI 18

Putem analiza acest sonet la diferite niveluri, după cum urmează:

Nivel grafologic

1. Sunt 14 versuri în acest sonet.

2. Primele 12 versuri sunt împărțite în 3 versine cu câte 4 linii fiecare și apoi ultimele
2 versuri cuplete.

3. Sunt 114 cuvinte în acest sonet.

4. În poezie se folosesc semnele de punctuație. De exemplu: semnul întrebării,

punct, virgulă, două puncte, punct și virgulă și apostrof sunt folosite în această
poezie.

5. Există majuscule obișnuite.

6. Nu se folosesc litere subliniate, cursive sau aldine.

7. Există utilizarea Sincopei de exemplu Ow'st & grow'st și utilizarea Apocopei de

exemplu dimm'd&untrimm'd.

Nivel lexical

Substantiv Pronume Adverb Adjectiv

Substantiv Pronume Adverb Adjective
Vară, Zi, Eu, Tine, Tu, Mai mult, A,
Artă, Lui, prea, des, Minunat,
Muguri, nu, nici, Temperat,
Mai, Data, când, așa, Aspru,
Ochi, Cer, ca, Dragă,
Ten, Șansă Toate,
de umbră, Scurtă,
Natură, cândva,
Curs, Fierbinte,
Posesie, Aur,
Moarte, Fiecare,
Linie, Timp, Corect, Ta,
Bărbați, Etern,
Viață, Lung, Că,
Wander'st, Asta
Grow'st,

Verb și aux. Prepoziţie Conjuncția

V
Shall, Către, de la, de Și, Sau, Dar
Compare, la, de la, în,
Do, Shake,
Lease,
Shines, is,
Dimm'd,
Declin,
Changed,
Untrimm'd,
Fade, Lose,
Ow'st, Brag,
Can, Breath,
See, Lives,
Dă,

NIVEL GRAMATIC
 1. În acest sonet se folosește semnul de întrebare care arată că poetul nu este
conform cu ce trebuie să facă. Are un conflict în mintea lui: dacă ar trebui să-și
compare iubitul cu ziua de vară sau nu?

2. Semnele de punctuație , cum ar fi virgulele, punctul și punctele și două puncte

sunt folosite pentru a face poezia ușor de înțeles.

3. Compunerea este folosită de exemplu în cuvânt: cândva.

4. Se folosește anastrofa , care este inversarea ordinii naturale a structurii

propoziției, de exemplu o Ochiul cerului strălucește uneori prea fierbinte,

o Și adesea tenul lui auriu este estompat;

o Și fiecare târg din târg declin uneori,

o Nici să pierzi posesia acelui târg pe care-l datorezi,

o Nici moartea nu se va lăuda că rătăciți la umbra lui, o Când veți crește în rândurile
eterne;

o Așa că trăiește asta și asta îți dă viață

5. Afixarea este folosită în cuvinte:

Schimbarea, Untrimm'd, Wander'st, Dimm'd, Grow'st,

NIVEL FONOLOGIC

1. Schema de rimă a sonetului 18 este următoarea: Ababcdcdefefgg

2. Este scris cu pentametru iambic. Pentametrul iambic este o schemă de rimă în

care fiecare vers este format din 10 silabe, aceste silabe sunt împărțite în
continuare în 5 perechi numite picioare iambic. Un iamb este o unitate metrică în
care o silabă neaccentuată este urmată de o silabă accentuată, de exemplu

Shall I / com PARE / thee TO / a SUM / Mer's DAY?

ESTI / mai mult IUBIRE / ly ȘI / mai mult TEM / pe ATE

• Structura silabelor este următoarea:

Shall I / com PARE / thee TO / a SUM / Mer's DAY?

Cvc v/cvc cv/cv cv/v cvc /cvc cv

ESTI / mai mult LOVE / ly AND / more TEM / per ATE Cvvc/

cv cvc/ cvvc /cv cvc/ cvc vc

• Se folosește aliterația care este repetarea sunetelor consoane inițiale, de exemplu în

cuvinte:

D o d arling

F aer din f aer

Schimbarea șanselor

Th la Th ou

N sau n sau

Sh all sh ade

S o s ee

Viață lungă

Acesta este ee

• Se folosește asonanța care este repetarea sunetelor vocale pentru a crea rime interne,
de exemplu în cuvinte:

Temperatură de vară

Tu mai mult

Are data
Fă și tu

Aur fierbinte Uneori

Târg din târg

Șansa în schimbare

Va umbri

Tu crești

Vieți care dă viață

• Se folosește consonanța care este repetarea sunetelor consoanelor finale, de exemplu

în cuvinte:

Data temperată

Strălucirea scade

Dimm'd netăiat

schimbând umbra

Strălucirea scade

Se estompează umbra

Ow'st wander'st grow'st

Viețile dă

• Cuvintele care rime sunt folosite de exemplu în cuvinte:

Ziua mai

Data temperată
Strălucirea scade

Dimm'd netăiat

Se estompează umbra

Ow'st grow'st

Ne vedem

SCHEME ȘI TRUPE ÎN SONETUL 18

Pentru a crea un anumit stil de scriere se folosesc scheme și trupe.

SCHEME : Este repetarea în prim plan a expresiilor; expresia include fonologia și

structura gramaticală de suprafață (grafologia).

TRUPELE : Sunt puse în prim plan nereguli de conținut. O trupă poate fi identificată ca o
abatere formală sau semantică.

ANAPHORA este o schemă. Este repetarea cuvintelor la începutul unei propoziții sau al
unei propoziții de ex

1. Nici să pierzi posesia acelui târg pe care-l datorezi,

Nici moartea nu se va lăuda că rătăciți la umbra lui,

2. Atâta timp cât oamenii pot respira, sau ochii pot vedea,

Așa că trăiește asta și asta îți dă viață.

Cuvintele Nor și Atât de lung sunt anafore în această poezie.

PLOCE este o schemă. Este repetarea intermitentă a cuvintelor de ex

1. Ești mai drăguț și mai cumpătat:

2. Și fiecare târg din târg declin uneori,

Cuvintele mai corecte sunt Ploce în această poezie.

ANTITEZA este o schemă în care cuvinte, fraze, propoziții sau idei contrastante sunt
folosite de dragul accentuării. De exemplu, în sonetul 18, în rândul 7 poetul face o
ipoteză că „fiecare târg din târg cândva declină”, dar în rândurile următoare din 9-11
poetul însuși își opune ipoteza prin conceptul că frumusețea iubitului său nu va fi
niciodată în declin. .

ÎNTREBARE RETORICĂ este o trupă în care se pune întrebarea principală de ex

„Să te compar cu o zi de vară”?

Acest prim rând este o întrebare retorică.

SIMILE este o figură de stil și o trupă care compară două lucruri diferite prin utilizarea
cuvântului „ca” sau „ca”.

În rândul 1, comparația este folosită atunci când poetul compară frumusețea iubitei sale
cu o zi de vară.

METAFORA este o figură de stil și o trupă care compară direct două lucruri diferite.
Este o comparație implicită.

În linia 3, „bobocii dragi ai lunii mai” este o metaforă extinsă a vieții plantelor.

În rândul 5-6, „ochiul raiului strălucește” este o metaforă a zilei însorite fierbinte, iar
„tenul auriu estompat” este o metaforă a unei zile reci.

În rândul 9 „vara ta eternă” este o metaforă a frumuseții și tinereții iubitului poetului.

În rândul 12 „linii către timp” este o metaforă a poeziei.

PERSONIFICAREA este o figură de stil și o trupă în care atributele umane sunt date
lucrurilor non-umane.

În rândul 3-4 se folosește personificarea. Cuvintele „scuturați” și „dragul” sunt mai des
aplicate caracteristicilor umane, chiar dacă vântul are capacitatea de a scutura ramurile
copacilor și mugurii pot fi numiți „dragul”. Închirierea este, de asemenea, o proprietate
a oamenilor care este dată verii.
În rândul 5-6 personificarea este folosită atunci când cerului i se dă ochi și cuvântul ten
este folosit pentru soare în loc de om.

În rândul 9 se folosește personificarea inversă. Aici iubitului i se dă atributul verii.

PUN este un joc de cuvinte care sugerează două sau mai multe semnificații pentru un
efect umoristic sau retoric intenționat.

În rândul 2 „Temperat” este un joc de cuvinte, are două semnificații importante aici.
Când este aplicat persoanei iubite, înseamnă „a da dovadă de moderație sau de
reținere”, dar atunci când este aplicat în ziua de vară înseamnă „A avea o temperatură
ușoară”.

În rândul 11, „umbra” este, de asemenea, un joc de cuvinte, înseamnă și o fantomă.

SINECDOCA este o figură de stil în care o parte din ceva este folosită pentru a
reprezenta întregul sau întregul ceva este folosit pentru a reprezenta o parte din el. Este
considerat a fi un tip special de metonimie.

În sonetul 18, cuvântul „ziua de vară” este folosit pentru a arăta întreaga frumusețe a
sezonului de vară. Cuvântul „artă” este folosit pentru a descrie întreaga frumusețe a
iubitului poetului. Cuvintele „linii eterne în timp” sunt folosite pentru a arăta eternitatea
întregii poezii și a operei scrise.

IMAGINEA este utilizarea artistică a cuvintelor în care scriitorul creează o imagine în

mintea cititorului prin descrierea scenei cu ajutorul cuvintelor. Imaginile sunt folosite
pentru a crea un mare sentiment de înțelegere. În sonetul 18, următoarele sunt cuvinte
cu imagini:

Ziua de vară, vânturile aspre, mugurii de mai, ochiul raiului, tenul auriu, bărbații pot
respira sau ochii pot vedea.

CONCLUZIE
Acest studiu arată analiza stilistică a sonetului 18 la diferite niveluri de stilistică. Sonetul
18 este un poem de dragoste care arată dragostea poetului față de iubitul său. Poetul
arată frumusețea iubitei sale prin diferite concepte. Poetul își compară iubita cu o zi de
vară și și-a declarat iubita ca fiind mai frumoasă. La final poetul ajunge la concluzia
principală că totul este muritor, dar numai cuvintele care sunt în formă scrisă sunt
nemuritoare și vor susține până când va exista viață pe pământ. În această lucrare de
analiză sunt elaborate diferite aspecte ale sonetului 18. Poezia este analizată la nivel
fonologic, grafologic, lexical și gramatical. Schemele și trupele care sunt folosite în acest
sonet sunt, de asemenea, menționate în acest studiu.

REFERINȚE
25 de citate de la scriitori despre stil Preluate de la http://grammar.about.com › ... ›
Gramatică și compoziție › Retorică și stil pe 5 iulie 2014
Burns CJ și MC Namara MG, Literatură un studiu atent
Un ghid lingvistic pentru poezia engleză de Geoffrey N. Leech
Stilistică (domeniul de studiu) - Wikipedia, enciclopedia liberă. Preluat de la
http://en.wikipedia.org/wiki/Stylististics_(field_of_study) la 6 iulie 2014
Mabillard, Amanda. Bazele sonetului shakespearian: pentametrul iambic și stilul
sonetului englezesc. Shakespeare Online. Preluat de la http://www.shakespeare-
online.com/sonnets/sonnetstyle.html pe 7 iulie 2014
William Shakespeare - Wikipedia, enciclopedia liberă. Preluat de la
http://en.wikipedia.org/wiki/William_Shakespeare la 7 iulie 2014