PROIECT

PE
POLUARE A SOLULUI
 Prezentare generală

Poluarea solului este definită ca acumularea în sol a unor compuși

toxici persistenti, substanțe chimice, săruri, materiale radioactive sau
agenți care cauzează boli, care au efecte adverse asupra creșterii
plantelor și sănătății animalelor.
Face parte din degradarea terenului cauzată de prezența
substanțelor chimice xenobiotice (fabricate de om) sau alte
modificări în mediul natural al solului. Este cauzată de obicei de
activitatea industrială, de produse chimice agricole sau de eliminarea
necorespunzătoare a deșeurilor.
De exemplu,
Excavare care arată contaminarea solului la o fabrică de gaz dezafectată din
Anglia.

Solul este stratul subțire de materiale organice și anorganice care

acoperă suprafața stâncoasă a Pământului. Porțiunea organică, care
este derivată din rămășițele degradate ale plantelor și animalelor,
este concentrată în solul superior întunecat. Porțiunea anorganică
formată din fragmente de rocă s-a format de-a lungul a mii de ani
prin intemperii fizice și chimice a rocii de bază. Solurile productive
sunt necesare pentru ca agricultura să aprovizioneze lumea cu hrană
suficientă. Există multe moduri diferite prin care solul poate deveni
poluat, cum ar fi infiltrațiile dintr-o groapă de gunoi, descărcarea
deșeurilor industriale în sol, percolarea apei contaminate în sol,
ruperea rezervoarelor de depozitare subterane, aplicarea în exces de
pesticide, erbicide sau îngrășăminte și infiltratii de deseuri solide.
Cele mai frecvente substanțe chimice implicate în cauzarea poluării
solului sunt hidrocarburile petroliere, metalele grele, pesticidele și
solvenții. Activitățile umane sunt cauza principală a poluării solului și
a degradării terenurilor.
Poluarea solului a devenit treptat o provocare majoră pe care trebuie
să o depășim pentru a stabili un mediu sănătos. Alterarea scoartelor
terestre prin diferite procese duce la formarea solului care se
acumulează de-a lungul secolelor. Solul este casa pentru o mare
parte a biodiversităţii bacteriene şi a altor organisme vii microscopice
şi macroscopice.
Cu toate acestea, să luăm în considerare propria noastră țară, India.
Economia Indiei depinde în mare măsură de agricultură. Astfel, noi
indienii acordăm o prioritate foarte mare dezvoltării agriculturii,
pescuitului și creșterii animalelor. Prin urmare, pentru producția
excedentară, este foarte important să se protejeze culturile de orice
tip de daune care apar din cauza insectelor, buruienilor, rozătoarelor
și altor boli ale culturilor.
Deci, cum protejăm culturile? Răspunsul foarte evident este
pesticidele și erbicidele. Cu toate acestea, știți că aceste pesticide și
erbicide sunt o cauză principală a poluării solului? Prin urmare, este
foarte important să folosiți în mod judicios pesticidele, deoarece
conține o mulțime de substanțe chimice dăunătoare diferite. Prin
urmare, pentru a îmbunătăți solul și a preveni poluarea solului este
important să se limiteze utilizarea pesticidelor și erbicidelor.
Poluarea solului este o problemă alarmantă. A fost identificat ca fiind
a treia cea mai importantă amenințare la adresa funcțiilor solului în
Europa și Eurasia, a patra în Africa de Nord, a cincea în Asia, a șaptea
în Pacificul de Nord-Vest, a opta în America de Nord și a noua în
Africa subsahariană și America Latină (FAO). și ITPS, 2015). Prezența
anumitor poluanți poate produce, de asemenea, dezechilibre de
nutrienți și acidificarea solului, două probleme majore în multe părți
ale lumii, așa cum sunt identificate în Raportul privind starea
resurselor solului din lume (FAO și ITPS, 2015).

Definiție

Poluarea solului se referă la tot ceea ce cauzează contaminarea

solului și degradează calitatea solului. Apare atunci când poluanții
care provoacă poluarea reduc calitatea solului și transformă solul
locuibil pentru microorganisme și macroorganisme care trăiesc în sol.
De asemenea, poate fi definită ca prezența unor substanțe chimice
toxice (poluanți sau contaminanți) în sol, în concentrații suficient de
mari pentru a prezenta un risc pentru sănătatea umană și/sau
ecosistem. În cazul contaminanților care apar în mod natural în sol,
chiar și atunci când nivelurile lor nu sunt suficient de ridicate pentru
a prezenta un risc, se spune că poluarea solului are loc dacă nivelurile
de contaminanți din sol depășesc nivelurile care ar trebui să fie
prezente în mod natural.
Cauza principală a poluării solului este lipsa de conștientizare a
oamenilor în general. Astfel, din cauza multor activități umane
diferite, cum ar fi utilizarea excesivă a pesticidelor, solul își va pierde
fertilitatea. În plus, prezența substanțelor chimice în exces va crește
alcalinitatea sau aciditatea solului, degradând astfel calitatea solului.
Acest lucru va provoca, la rândul său, eroziunea solului. Această
eroziune a solului se referă la poluarea solului (Organizația Națiunilor
Unite pentru Alimentație și Agricultură).

Cauzele poluării solului

Poluarea solului, după cum sa spus, poate rezulta atât din activități
intenționate, cât și din activități neintenționate. Aceste activități pot
include depunerea directă a contaminanților în sol, precum și
procese complexe de mediu care pot duce la contaminarea indirectă
a solului prin apă sau depuneri atmosferice.
Poluarea solului poate fi cauzată de un eveniment specific sau de o
serie de evenimente dintr-o anumită zonă în care contaminanții sunt
eliberați în sol, iar sursa și identitatea poluării sunt ușor de
identificat. Acest tip de poluare este cunoscut sub denumirea de
poluare punctiformă.
Activitățile antropice reprezintă principalele surse de poluare
punctiformă. Exemplele includ fostele fabrici, eliminarea inadecvată
a deșeurilor și a apelor uzate, gropile de gunoi necontrolate,
aplicarea excesivă de substanțe agrochimice, deversările de multe
tipuri și multe altele. Activitățile precum mineritul și topirea care se
desfășoară folosind standarde de mediu slabe sunt, de asemenea,
surse de contaminare cu metale grele în multe regiuni ale lumii.
Poluarea difuză este poluarea care este răspândită pe zone foarte
largi, se acumulează în sol și nu are o sursă unică sau ușor de
identificat. Poluarea difuză are loc atunci când emisia, transformarea
și diluarea contaminanților în alte medii au avut loc înainte de
transferul lor în sol. Poluarea difuză implică transportul poluanților
prin sisteme aer-sol-apă.
Ele sunt în principal împărțite în două tipuri: -
Poluanți naturali

În afară de cazurile rare în care o acumulare naturală de substanțe

chimice duce la poluarea solului, procesele naturale pot avea, de
asemenea, o influență asupra substanțelor chimice toxice eliberate
de om în sol, în general scăzând sau crescând toxicitatea poluanților
și/sau nivelul de contaminare a solului. . Acest lucru este posibil
datorită mediului complex al solului, care implică prezența altor
substanțe chimice și condiții naturale care pot interacționa cu
poluanții eliberați.

Procese naturale care conduc la poluarea solului: -

1. Acumularea naturală de compuși în sol din cauza dezechilibrelor
între depunerea atmosferică și scurgerea cu
apa de precipitații (de exemplu, concentrația și acumularea de
 perclorat în solurile din medii aride).

2. Producția naturală în sol în anumite condiții de mediu

(de exemplu, formarea naturală a percloratului în sol în prezența a
sursa de clor, obiect metalic si folosind energia generata de
o furtună).

Poluanți creați de om

Poluarea antropică a solului (de origine umană) are originea în mai

multe tipuri de procese, unele deliberate (industriale) și altele
accidentale. Poluarea solului cauzată de om poate funcționa în
combinație cu procese naturale pentru a crește nivelurile de
contaminare toxică din sol: -
1. Scurgeri și scurgeri accidentale în timpul depozitării, transportului
sau utilizării
substanțe chimice (de exemplu, scurgeri și scurgeri de benzină și
motorină la gaz
stații);

2. Activitati de turnatorie si procese de fabricatie care implica

cuptoare sau alte procedee care au ca rezultat posibila dispersie a
contaminanți din mediu;
3. Activități miniere care implică zdrobirea și prelucrarea materiilor
prime
materiale, de exemplu, metale grele, care emit substanțe toxice.

Efectele poluării solului

Poluarea solului nu este doar o problemă în India, ci este o problemă
globală. Are efecte nocive asupra solului și mediului în general.
Contaminarea solului va scădea producția agricolă a unui teren. Solul
contaminat sau poluat afectează direct sănătatea umană prin
contactul direct cu solul sau prin inhalarea contaminanților din sol
care s-au vaporizat; amenințări potențial mai mari sunt reprezentate
de infiltrarea contaminării solului în acviferele subterane utilizate
pentru consumul uman, uneori în zone aparent îndepărtate de orice
sursă aparentă de contaminare supraterană. Acest lucru tinde să
ducă la dezvoltarea bolilor legate de poluare.

1. Efectele poluării solului asupra fertilității solului

Poluarea solului are efecte adverse asupra bunăstării
oamenilor, plantelor și animalelor. Peste 70% dintre poluanții
din sol sunt de natură cancerigenă, intensificând șansele de a
dezvolta cancer la oamenii expuși solurilor poluate.
Cel mai evident și crucial element al solului este fertilitatea
acestuia. Odată ce solul este contaminat cu substanțe chimice
și metale grele sau degradat din cauza activităților umane, cum
ar fi mineritul, fertilitatea acestuia se depreciază și poate chiar
să se piardă în întregime. Substanțele chimice nocive și
 metalele grele din sol scad activitatea microbiană și chimică a
solului.
Elementele chimice pot denatura, de asemenea, enzimele
active care revitalizează activitățile sănătoase ale solului.
Acidificarea solului, ca urmare a poluării, elimină, de asemenea,
minerale naturale esențiale precum magneziul și calciul.

2. Creșterea salinității solului

Creșterea salinității solului, salinizarea, este un efect al
acumulării de sare în sol. Sărurile apar în mod natural în sol. Cu
toate acestea, acumulările crescute sunt legate de poluarea
solului. Irigarea și procesele agricole care deversează depozitele
de nitrați și fosfat în sol sunt principalele contribuții la creșterea
nivelului de sare din sol.
Salinitatea crescută a solului face dificilă absorbția umidității
solului și reduce calitatea apei subterane. Culturile și plantele
cultivate în aceste regiuni combinate cu alte efecte poluante
ale solului sunt extrem de otrăvitoare și pot provoca tulburări
grave de sănătate atunci când sunt consumate.

3. Pierderi economice
 Culturile și plantele cultivate pe soluri poluate pot acumula
otravă într-o măsură considerată improprie pentru consumul
uman. În consecință, duce la pierderi economice enorme. În
unele părți ale lumii, solurile puternic poluate cu metale și
substanțe chimice precum plumbul, azbestul și sulful sunt
considerate nefavorabile pentru producția de culturi și nu pot fi
folosite pentru a cultiva culturi.
4. Punerea în pericol pentru sănătatea umană
Solul este o unitate importantă și vibrantă în ecosistemul
nostru. Un gram de sol fertil conține aproximativ 100 de
milioane de bacterii și ciuperci echivalentul a 500 de metri. În
plus, sistemul de sol este, de asemenea, un loc de refugiu
pentru mii de alte tipuri de celule de alge, viruși, artropode și
alte organisme, cum ar fi râmele. Utilizarea de substanțe
chimice, pesticide și elemente toxice pentru a crește puterea
nutritivă a solului afectează negativ sănătatea animalelor și a
oamenilor prin ciclul alimentar.
 Poluanții din sol pot provoca, de asemenea, boli ale pielii,
blocaj muscular și tulburări ale sistemului nervos central.
Oamenii pot fi afectați indirect din cauza bioacumulării sau a
toxiinfecțiilor alimentare. Se întâmplă atunci când oamenii
consumă produse vegetale care sunt cultivate în solurile
poluate sau când consumă produse de origine animală care
mănâncă plante din soluri poluate. Drept urmare, oamenii
suferă de boli acute și pot suferi moarte prematură.
De exemplu, concentrațiile mari de plumb sau mercur în sol pot
pune în pericol funcționalitatea rinichilor și a ficatului. De
asemenea, poate împiedica dezvoltarea creierului la copii și
poate provoca tulburări neurologice adverse.
5. Problema deșeurilor electronice
În zilele noastre, un alt poluant care și-a făcut simțită prezența
în lume este deșeurile electronice. Dispozitivele electronice fac
acum parte din stilul de viață modern. Mai devreme, în general,
gunoiul era generat din ziare, haine vechi, fier etc., dar acum cu
CD-uri vechi, televizoare, cuptoare, frigidere, laptopuri,
tastaturi, mouse,
condensator, microcipuri, calculatoare, jucării electronice și
multe articole din plastic, există o acumulare de deșeuri
electronice.
Potrivit Global E-Waste Monitoring-2014, un raport al
Națiunilor Unite lansat în aprilie 2015, India se află pe locul
cinci în lume în ceea ce privește răspândirea deșeurilor
electronice. Acest raport spune că deșeurile răspândite de
echipamente electronice în următorii trei ani este probabil să
crească cu până la 21%.
Eliminarea deșeurilor electronice este, de fapt, cea mai mare
problemă. Prin urmare, ar trebui să promovăm calculul ecologic
prin utilizarea computerelor și a resurselor aferente în mediu
verde. Există multe avantaje ale acestui lucru: se poate reduce
încălzirea globală și se poate reduce factura la electricitate.
Dacă un computer funcționează în medie 24 de ore, costă în
medie Rs. 6000 la Rs. 8500 pentru întregul an, iar dioxidul de
carbon emis de acesta, care este de aproximativ 680 de
 kilograme, se dizolvă în mediu. Dacă computerul este oprit
noaptea, cantitatea de dioxid de carbon emanată din acesta va
fi de aproximativ 340 kg, adică se va economisi jumătate și
jumătate din factura de energie electrică. Datorită poluării mai
puține, va exista și o reducere a bolilor, ceea ce va economisi
costul medicamentelor și va reduce riscul de viață.
6. Impact asupra surselor de apă
Când cantitatea de substanțe poluate crește în sol, acestea
ajung la sursele de apă și cresc concentrația de săruri și alte
substanțe nocive în acestea, drept urmare astfel de surse de
apă nu sunt capabile să furnizeze apă potabilă.

Murdăria contaminată cu nivel ridicat de azot și fosfor este

depozitată în căile navigabile. Ca urmare, plantele acvatice mor
din cauza lipsei de oxigen.
7. Fenomenul de eroziune a solului
Noile construcții regulate și defrișările care au loc pe terenuri
fertile au accelerat procesul de inundații și eroziune a solului.
Eroziunea în sine este responsabilă pentru poluarea solului.
Este nevoie de 100 până la 400 de ani pentru a construi până la
10 centimetri de sol superior. Deci, distrugerea solului este într-
un fel pierderea proprietății limitate și nereînnoite.
În India, populația crește mai repede decât resursele noastre,
deci
Avem nevoie de mai mult randament. Datorită utilizării
nediscriminate a substanțelor chimice
îngrășăminte în câmp, lipsă de diferență de timp în producție
a două culturi, poluarea solului este în creștere. Pe lângă
aceasta,
eroziunea continuă a copacului s este, de asemenea, un motiv
major pentru sol

poluare și dezechilibru de mediu. Eroziunea solului duce, de

asemenea, la inundații și secete frecvente.

Prevenirea poluării solului

 Solul este o resursă naturală neprețuită, de care depinde
întreaga lume. Într-o țară agricolă precum India, unde există o
problemă serioasă de eroziune a solului, conservarea solului
este o sarcină esențială și urgentă. Conservarea solului este un
proces prin care se depun eforturi nu numai pentru menținerea
calității solului, ci și pentru prevenirea poluării solului.
Poluarea duce la pierderea fertilității solului ca urmare a
pierderii solului vegetal și a nutrienților, a materiei organice și a
argilei și, în consecință, pierderea capacității solului de a reține
nutrienții și apa. Există două metode de conservare a solului: -
(A) Metoda biologica: -
(i) Legat de decupare
1. Rotația culturilor – implică succesiunea frecventă a
culturilor pe aceeași porțiune de teren într-un interval de
timp dat. Pot fi cultivate amestecuri de culturi precum
muștar de grâu, arahide, porumb+ cowpea etc. Astfel,
după o recoltă a unei culturi există o alta care crește sau
acoperă solul, astfel încât solul să nu fie niciodată gol sau
expus.
 2. Plantarea de-a lungul contururilor – Plantele leguminoase,
cowpea și culturile de cereale pot fi cultivate într-un mod
special pentru a controla eroziunea solului. Acest lucru
ajută fermierii să obțină profit maxim cu investiții minime
și crește fertilitatea solului.
3. Decuparea în bandă - Aceasta reduce viteza de curgere a
apei și previne eroziunea.
4. Agricultura abruptă – Aceasta previne eroziunea prin
reducerea nămolului. Acest lucru duce la folosirea
terenurilor deluroase pentru cultivare.
5. Reziduuri de cultură – Prin așezarea unui strat subțire de
10-15 cm de reziduuri de cultură în agricultură, se pot
preveni eroziunea și vaporizarea. Cu această metodă,
cultura Rabi poate fi mărită cu până la 30 la sută. După o
recoltă ar trebui să lăsăm miriștile pe câmp. Atunci ploile
premature și vântul nu distrug prea mult.
(ii) Metoda de implantare în pădure: -
1. În primul rând, dezvoltați pădurile în zone noi
pentru creșterea fertilității și a formării solului. Acest
lucru reduce eroziunea apei de ploaie și a aerului.
2. În al doilea rând, ar trebui adoptată o nouă
silvicultură acolo unde există o poluare excesivă a
pădurilor, hrana excesivă a animalelor și degradarea
suprafeței.
(B) Metoda mecanică
Această metodă este relativ costisitoare, dar și eficientă.
Sistem de reținere a conturului – În aceasta, câmpurile sunt
plantate în direcția corectă a direcției de înclinare, astfel încât
apa care curge prin versanți să nu poată eroda solul.
Realizarea digurilor – Bundurile peste versanți previn eroziunea
în locurile în pantă excesivă.
Controlul rigolelor – (i) prin oprirea apei inundabile (ii) prin
creșterea acoperirii vegetative și (iii) crearea de noi căi de
scurgere.
Eforturile guvernamentale pentru conservarea solului
Eroziunea solului are ca rezultat etanșarea suprafeței solului,
dând rate mai mici de infiltrare și scurgere crescută. Există
multe zone în întreaga lume în care eroziunea a dus la o
degradare gravă a terenului și l-a făcut impropriu pentru
producția de culturi. Odată cu introducerea primului plan
cincinal în India, au fost făcuți mulți pași în această direcție.
Zona problematică este identificată cu ajutorul tehnologiei de
teledetecție.
Fermă organică
Agricultura ecologică este o opțiune bună pentru reducerea
poluării solului. Dacă capacitatea fertilă a pământului este
redusă, nu este departe ziua în care problema obținerii hranei
va deveni comună. Pentru a evita acest lucru, ar trebui să
încercăm să protejăm mediul și să reducem poluarea solului. Ar
trebui să promovăm o astfel de agricultură acolo unde nu există
nici un rău pentru mediu. Astăzi, în majoritatea agriculturii
industriale, există o utilizare excesivă a îngrășămintelor chimice
și a insecticidelor. Deși multe tipuri de poluanți sunt
responsabile pentru distrugerea fertilității pământului, utilizarea
excesivă a îngrășămintelor chimice este unul dintre principalele
motive.
Măsuri pentru controlul sau reducerea poluării solului dintr-o
privire
Pentru a preveni poluarea solului, trebuie luate următoarele
măsuri:
1. Aranjamentele pentru colectarea și eliminarea gunoiului ar
trebui să fie înăsprite.
2. Depunerea deșeurilor trebuie făcută într-o manieră adecvată,
iar nămolul de epurare din fabrici trebuie tratat înainte de a
ajunge la sol.
3. Ar trebui să se acorde prioritate depozitării deșeurilor de către
Primărie și organele municipale.
4. Aruncarea gunoiului în stradă ar trebui să fie declarată
infracțiune.
5. Nu trebuie promovată utilizarea îngrășămintelor chimice.
6. Utilizarea insecticidelor, fungicidelor și erbivorelor etc. trebuie
redusă la minimum.
7. Publicul larg ar trebui să primească informații despre efectele
nocive ale poluării solului.
8. Publicul ar trebui să fie motivat să pună gunoiul în coșurile din
casă, iar sătenii să-l arunce în gropile de îngrășăminte.
9. Pentru a preveni eroziunea solului, trebuie făcute plantații,
benzi de baraje etc.
CERCETARE
Poluarea solului de-a lungul podului Kalwa la Thane Creek of
Maharashtra, India
De
1. Pravin U. Singare (Departamentul de Chimie, Colegiul
Bhavan, Mumbai, India)
2. Ram S. Lokhande (Departamentul de Chimie, Universitatea
din Mumbai, Mumbai, India)
3. Pragati P. Pathak (Departamentul de Chimie, Colegiul
Dnyansadhana, Mumbai, India.)
Abstract
Prezenta investigație se referă la evaluarea stării de poluare de-
a lungul zonei umede Thane Creek, care a fost supusă multor
poluări din partea celui mai mare complex industrial Thane-
Belapur din Asia, situat la sudul portului Mumbai, de-a lungul
coastei de vest a Indiei. În cadrul investigației de față, valorile
înregistrate de pH, conductivitate electrică, densitate în vrac,
alcalinitate și cloritate au fost ridicate în sezonul uscat și
scăzute în sezonul ploios. Probele de sol au fost, de asemenea,
analizate pentru conținutul de metale grele precum nichel, zinc,
cadmiu, cupru, fier, arsen și mercur. S-a observat că,
concentrația acestor metale grele crește treptat în anotimpurile
secetoase, urmată de o scădere bruscă în sezonul ploios. Aceste
metale grele au un efect marcat asupra florei și faunei acvatice
care, prin bio-amplificare, intră în lanțul trofic și afectează în
cele din urmă și ființele umane. Datele experimentale prezente
privind poluarea cu metale grele din probele de sol colectate
de-a lungul podului Kalwa din Thane Creek subliniază
necesitatea monitorizării regulate a resurselor de apă și a
îmbunătățirii în continuare a metodelor de tratare a apelor
uzate industriale. Dacă condițiile actuale continuă pentru o
perioadă lungă de timp, pârâul poate deveni în curând inactiv
din punct de vedere ecologic.
1. Introducere
Strategiile de gestionare a deșeurilor adoptate în India nu au
reușit să țină pasul cu creșterea industrială și urbanizarea.
Acest lucru a dus la acumularea de contaminanți metalici
toxici cu o pierdere consecutivă a calității solului, în ultimele
câteva decenii. Problema poluării mediului din cauza
metalelor toxice a început să provoace îngrijorare acum în
majoritatea marilor orașe metropolitane. Metalele grele
precum Fe, Cu, Zn, Ni și alte oligoelemente sunt importante
pentru buna funcționare a sistemelor biologice, iar
deficiența sau excesul lor ar putea duce la o serie de
tulburări [1]. Contaminarea lanțului alimentar cu metale
grele a devenit o problemă arzătoare în ultimii ani din cauza
acumulării lor potențiale în biosisteme prin apă, sol și aer
contaminat. Prin urmare, o mai bună înțelegere a surselor de
metale grele, acumularea lor în sol și efectul prezenței lor în
apă și sol par a fi probleme deosebit de importante ale
cercetării actuale privind evaluarea riscurilor [2]. Principalele
surse de metale grele pentru culturile legumicole sunt
mediile lor de creștere (sol, aer, soluții nutritive) din care
acestea sunt preluate de rădăcini sau frunziș. Majoritatea
resurselor noastre de apă devin treptat poluate din cauza
adăugării de materiale străine din împrejurimi. Acestea
includ materia organică de origine vegetală și animală,
spălarea suprafețelor terestre și efluenții industriali și de
canalizare. Urbanizarea și industrializarea rapidă cu o
planificare necorespunzătoare a mediului conduc adesea la
deversarea efluenților industriali și de canalizare în lacuri.
Lacurile au un ecosistem complex și fragil, deoarece nu au
capacitate de autocurățare și, prin urmare, acumulează ușor
 poluanți. S-a raportat că efluenții de canalizare de origine
municipală conțin cantități apreciabile de substanțe nutritive
esențiale majore ale plantelor și, prin urmare, nivelurile de
fertilitate ale solului sunt îmbunătățite considerabil în cazul
irigației cu canalizare a câmpurilor de cultură [2]. Tendința
de creștere a concentrației de metale grele în mediu a creat
o atenție considerabilă în rândul ecologistilor la nivel global
în ultimele decenii.
Mai mulți factori, cum ar fi evacuarea deșeurilor agricole,
menajere și industriale, practicile de utilizare a terenurilor,
formarea geologică, modelele de precipitații și rata de
infiltrare sunt raportate că afectează calitatea solului de-a
lungul zonei pârâului. Deoarece calitatea solului de-a lungul
zonei pârâului afectează foarte mult vegetația, este necesar
să se analizeze parametrii chimici ai solului.

2. Materiale și metode

2.1 Domeniu de studiu

Studiul a fost realizat într-un pârâu din apropierea orașului
Mumbai, care este unul dintre cele mai populate și mai
industrializate orașe din India. Pârâul, cunoscut sub numele
de „Thane Creek”, separă orașul insular Mumbai în vest de
continent în est și găzduiește zone industriale la o distanță
de aproximativ 25 km nord-est de orașul Mumbai. Este o
masă triunghiulară de apă salmatră care se lărgește și se
deschide spre Marea Arabiei în sud.
Pârâul ar putea fi considerat un estuar în timpul perioadei
musonice de sud-vest, când drenajul terenului și scurgerile
râului sunt considerabile. Această zonă este, de asemenea,
foarte bioproductivă și produce aproximativ 2 până la 3 mii
de tone metrice de pește anual.
Această zonă a fost dezvoltată de guvernul de stat în
principal pentru industriile chimice spre începutul anilor '60
și în prezent se află aproximativ 25 de industrii mari și
aproximativ 300 de unități la scară medie și mică care
utilizează substanțe chimice periculoase din totalul de 2000
de unități situate în această zonă. . Principala sursă de apă
pentru consumul industrial este Maharashtra Industrial
Development Corporation. The

zona industrială utilizează aproximativ 45000 m3/zi de apă

dulce. Evacuarea efluenților, tratați și netratați se ridică la
28750 m3/zi, adică 64% din totalul efluenților industriali
generați în zona Thane Creek. Cu excepția câtorva industrii
majore, industriile la scară medie și mică își deversează
efluenții tratați sau netratati prin scurgerile de suprafață
necăptușite în pârâul Thane. În plus, evacuările de ape uzate
menajere din suburbiile orașului Mumbai se întâlnesc cu
Thane Creek din partea de vest. De asemenea, precipitațiile
atmosferice de la coșurile și coșurile de fum și evacuarea
vehiculelor estimate la 22000 t/zi peste oraș, ajung în pârâu
după spălare. Problema este sporită de deversarea
nelimitată a deșeurilor solide, a resturilor de construcții și a
altor deșeuri. Din această cauză, solul, precum și apa din
regiunea Thane Creek au devenit puternic poluate. Acest
lucru a creat pericole pentru sănătate nu numai pentru
populația locală, dar a dus și la perturbări ale ecosistemului
de mangrove.
2.2 Condiții climatice
Vremea din Thane este tipică de coastă moale și umedă. Cele
mai multe părți din Thane se află în câmpie, la nivelul mării.
Precipitațiile medii din Thane înregistrează între 1500 mm și
2000 mm. Locul experimentează debutul musonului în luna
iunie și experimentează musonul până la sfârșitul lunii
septembrie. Temperatura medie înregistrată în Thane
variază de la 25 la 37 de grade.
2.3 Prelevarea de probe de sol, pregătirea și analizele
Perioada de studiu de nouă luni a fost împărțită în două: pre
muson (sezonurile uscate), adică din decembrie 2007 până în
mai 2008 și musonul (sezonul umed), adică din iunie 2008
până în august 2008. Optzeci de probe de sol au fost
colectate aleatoriu de-a lungul podului Kalwa din Thane
Creek atât pentru anotimpurile uscate, cât și pentru cele
umede și la diferite adâncimi. Probele de sol din stratul
superior (0-15 cm) și substratul (15-30 cm) au fost prelevate
separat. Probele de sol au fost colectate prin împingerea
manuală a tuburilor de miez de plastic (7 cm diametru).
Probele de sol au fost uscate la aer timp de 8 zile, măcinate
cu mortar de agat și cernute cu o sită cu dimensiunea
ochiurilor de 0,5 mm pentru a îndepărta pietrele, rădăcinile
plantelor și pentru a avea sol de dimensiune uniformă a
particulelor. Probele de sol au fost păstrate în saci de
polietilenă și păstrate la loc uscat până la analize. Probele
bine amestecate a câte 2 g fiecare au fost prelevate în
pahare de sticlă de 250 ml și digerate cu 8 ml de apă regia pe
o baie de nisip timp de 2 ore. După evaporare până aproape
de uscare, probele au fost dizolvate cu 10 ml de acid azotic
2%, filtrate prin hârtie de filtru Whatman's No.1 și apoi
diluate cu apă deionizată pentru a da volume finale în
funcție de nivelul suspectat al metalelor [3] . Probele de sol
au fost supuse digestiei cu acid azotic folosind tehnica
asistată de microunde, setarea presiunii la 30 bari și puterea
la 700 Watt [4,5].
2.4 Analiza metalelor grele
Analiza majorității urmelor de metale a fost făcută de Perkin
Elmer Analyst 200 Flame Atomic Absorption
Spectrophotometer (modelul 2003), dar arsenul a fost
determinat prin generarea de hidrură cuplată cu un detector
de fluorescență atomică. Mercurul a fost analizat cu un
spectrofotometru de adsorbție atomică cu vapori reci.
2.5 Controlul/Asigurarea calității
Probele de sol au fost colectate cu unelte din plastic pentru a
evita contaminarea. Probele au fost păstrate în pungi de
polietilenă care nu erau metale grele și organice și bine
acoperite în timpul transportului de pe câmp la laborator
pentru a evita contaminarea din mediu. Martori de reactiv
au fost utilizate în toate analizele pentru a verifica
impuritățile reactivilor și alte contaminări ale mediului în
timpul analizelor. Reactivi de calitate analitică au fost utilizați
pentru toate analizele. Toți reactivii au fost standardizați față
de standardele primare pentru a determina concentrațiile
lor reale. Toate articolele din sticlă utilizate au fost înmuiate
în acizi diluați corespunzători peste noapte și spălate cu
teepol și clătite cu apă deionizată înainte de utilizare.
3. Rezultate și discuții
pH-ul probelor de sol colectate pentru diferite sesiuni a variat
între 8,10 și 8,94, acest lucru se poate datora capacității mari
de tamponare a sistemului. Acest lucru este în conformitate cu
studiul anterior al lui Wetzel [6], care a raportat că valorile pH-
ului apelor indiene variază între 8 și 9 unități. Râul Ganga a
înregistrat un pH relativ ridicat al apei în lunile de iarnă, atribuit
creșterii productivității primare în care carbonații, sulfatul,
nitrații și fosfații sunt transformați în ioni de hidroxil. În cadrul
investigației de față s-a observat că pH-ul probelor de sol este
ridicat în anotimpurile secetoase (în medie 8,81) și mai scăzut
în timpul musonului (medie 8,13). pH-ul scăzut s-a datorat în
principal turbidității și diluției ridicate.

Măsurarea conținutului de apă din sol și a fluxurilor de apă din

sol este esențială pentru o gamă largă de studii de mediu,
inclusiv acidificarea, poluarea și absorbția de nutrienți [7].
Există o preocupare majoră în prezent în conservarea și
protecția eficientă a apei, iar acest interes este probabil să
crească odată cu concentrarea atenției asupra efectelor
schimbărilor climatice. În consecință, conținutul de apă din sol
este o componentă importantă în multe studii de modelare.
Conținutul % de umiditate al probelor de sol colectate pentru
diferite anotimpuri s-a constatat a fi scăzut în anotimpurile
secetoase (în medie 3,84%) și crește brusc în sezonul umed
(medie 4,02%) începând din iunie până în august.
Variația densității în vrac este atribuită proporției relative și
greutății specifice a particulelor solide organice și anorganice și
porozității solului. Deși densitățile în vrac sunt rareori
măsurate, ele sunt importante în studiile cantitative ale solului.
În investigația de față sa constatat că densitatea în vrac a
solului crește treptat în anotimpurile secetoase (în medie 0,725
g/cm3) și apoi scade brusc în sezonul ploios (în medie 0,531
g/cm3). Creșterea densității în vrac a probelor de sol în
anotimpurile uscate s-ar putea datora concentrației de metale
grele, care sunt spălate în sezonul ploios în apa pârâului,
ducând la scăderea densității în vrac.
Clorinitatea mai mare este considerată a fi un indicator al
poluării mai mari din cauza deșeurilor organice mai mari de
origine animală. Munawar [8] a observat o corelație directă
între concentrația de Cl și nivelul de poluare în iazurile cu apă
dulce din Hyderabad. În prezenta investigație, nivelul de
cloritate al probelor de sol colectate pentru diferite anotimpuri
variază între medii de 23-31 mg/L. Sa constatat că nivelul de
cloritate este scăzut în timpul sezonului ploios (în medie 23
mg/L) și sa observat că crește brusc în timpul sezonului uscat
(în medie 31 mg/L).
În cadrul investigației de față s-a observat că concentrația de
metale grele precum fier, mercur, cadmiu, arsen, zinc, nichel și
cuprul crește treptat în sezonul uscat și s-a constatat că este
maximă vara, în timp ce concentrația lor scade brusc în sezonul
ploios.
Arsenicul apare în mod natural sau este posibil agravat de
supraalimentarea acviferelor și de fosforul din îngrășăminte.
Activitățile umane au intensificat și acumularea de arsen în
mediu. De obicei, arsenul se acumulează în sol, apă și particule
din aer, din care este preluat de diferite organisme. Plantele
absorb arsenul destul de ușor, astfel încât concentrațiile de
rang înalt pot fi prezente în alimente. Organele cele mai
susceptibile la toxicitatea arsenicului sunt cele implicate cu
absorbția, acumularea sau excreția, inclusiv pielea, sistemul
circulator, tractul gastrointestinal, ficatul și rinichii. Arsenul este
asociat cu multiple efecte asupra sănătății, inclusiv boli ale
piciorului negru, diabet, hipertensiune arterială, neuropatie
periferică și boli vasculare multiple. În prezentul studiu de caz,
sa observat că concentrația de arsenic variază de la minim 228
µg/g în sezonul ploios până la maxim 253 µg/g în anotimpurile
uscate.
Doza letală acută pentru majoritatea compușilor anorganici de
mercur pentru un adult este de 1-4 g (sau 14 până la 57 mg/Kg)
pentru o persoană de 70 kg [9]. Prin urmare, expunerea la
mercur și compușii săi poate avea probleme acute de sănătate.
Poate afecta permanent creierul, rinichii și fătul în curs de
dezvoltare. Efectele asupra funcționării creierului pot duce la
iritabilitate, tremor, modificări ale vederii sau auzului și
probleme de memorie.
4. Concluzii
Datele experimentale privind starea de poluare a solului de-a
lungul podului Kalwa din pârâul Thane sugerează necesitatea
implementării unor obiective comune, politici și programe
compatibile pentru îmbunătățirea metodelor de tratare a
apelor uzate industriale. Nivelul ridicat de poluare de-a
lungul zonei pârâului sugerează, de asemenea, necesitatea
unei strategii consecvente, recunoscute la nivel
internațional, bazate pe date, pentru a evalua calitatea
corpului acvatic și generarea de standarde internaționale
pentru evaluarea nivelurilor de contaminare. Dacă condițiile
actuale continuă pentru o perioadă lungă de timp, zona
pârâului Thane ar putea deveni în curând inactivă din punct
de vedere ecologic.
 REFERINȚE
1. NI Ward, „Environmental Analytical Chemistry”, În: FW
Fifield și P. Haines, Eds., Journal of Trace Elements, Blackie
Academic and Professional, Marea Britanie, 1995, pp.
320-328.
2. RK Sharma, M. Agrawal și FM Marshall, „Efectele irigației
cu apă reziduală asupra acumulării de metale grele în sol
și plante”, lucrare prezentată la un seminar național,
Universitatea Bangalore, Bangalore, 2004, nr. 7, p. 8.
3. M. Chen și LQ Ma, „Comparația a trei metode de digestie
Aqua Regia pentru douăzeci de soluri din Florida”, Soil
Science Society of America Journal, voi. 65, 2001, p. 491-
499.
4. LS Clesceri, „Standard Methods for the Examination of
Water and Waste Water”, În: AE Greenbergy și AD Eaton,
Eds., Collection and Preservation of Samples and Metals,
APHA, AWWA, WEF, Washington, DC, pp. 1-27 –1-35; 3-
1–3-21, 1998.
5. A. Paar, „Sistem de pregătire a probelor cu microunde—
Manual de instrucțiuni”, Anton Paar GmbH, Austria, 1998,
p. 128.
6. RG Wetzel, Limnology, WB Saunders Company,
Philadelphia, SUA, 1975, p. 743.
7. GJ Gaskin și JD Miller, „Măsurarea conținutului de apă din
sol folosind o tehnică simplificată de măsurare a
impedancului”, Journal of Agricultural Engineering
Research, voi. 63, 1996, p. 153-160.
8. M. Munawar, „Studii limnologice ale iazurilor cu apă dulce
din Hyderabad, India 1. Biotipul”, Hydrobiologia, voi. 35,
nr. 1, 1970, p. 127-162.
9. Agenția pentru Substanțe Toxice și Registrul Bolilor
(ATSDR): Studii de caz în medicina mediului. Toxicitatea
mercurului. Serviciul de Sănătate Publică din SUA,
Departamentul de Sănătate și Servicii Umane din SUA,
Atlanta, GA, 1992.