TEORIA ȘI METODOLOGIA

EVALUĂRII
 Teoria

Metodologia

Evaluarea
 Locul și rolul TME în
Sistemul Științelor Educației

Introducere în TME
 De ce este necesar
să vorbim despre evaluare?
 Aplicaţie (individual, apoi în perechi):
Realizaţi conexiuni între disciplinele fundamentale
studiate până acum TMC; TMI şi TME

Curriculum – Evaluare
Instruire – Evaluare
 Instruire - Evaluare
• Evaluarea achizițiilor în relație cu experiențele
de învățare relevante, organizate în etapa de
instruire

• Proba de evaluare să demonstreze mai ales

valoarea de transfer a învățării realizate
 Curriculum – Evaluare
• Relația proiectarea curriculumului (în special,
definirea obiectivelor și a conținutului) cu
selecția strategiilor de evaluare;

• Gradul de funcționalitate a metodelor de

evaluare variază în funcție de natura
disciplinei, de modelul didactic al acesteia
(competențe vizate, setul de concepte și
metode specifice de cunoaștere)
Locul și rolul TME în Sistemul Științelor
Educației
I. Cultură pedagogică fundamentală

II. Cultură pedagogică aprofundată

III. Cultură pedagogică practică

Conceptul de evaluare
 Evaluarea ca act uman, general

= emiterea de judecăți de valoare cu referire la

orice activitate conștientă și la produsele
acesteia, la diverse fenomene, realități, etc.
Produsul educației este/ ar trebui
să fie/ arată/ semnifică ......?
- individul educat, cu o cogniție în expansiune,
generos alimentată și atent direcționată, cu o
gândire și inteligență intensiv utilizate pentru
propria lui formare, cu aptitudini corect
identificate și plenar cultivate, cu o
sensibilitate afectivă corelată armonios cu
motivație energizantă și suportivă
 „Toma Alimoș era viteaz pentru că cu o mână
conducea calul, cu o mână își ținea mațele și cu o mână se
bătea cu Manea”, „Bivolul a furat brânza în cioc și a fugit
cu ea în copac”, „Eu din ce a zis Lucian Blaga n-am înţeles
nimic. O să mai scriu o bucată de comentariu din
Moromeţii, în loc”, „Perspectiva este anostă, deprimantă,
nu se vorbeşte de mallul din zona Băneasa, numai de străzi
murdare, oameni săraci, hamali”, „Mircea cel Bătrân a fost
înmormântat la Cozia, împreună cu umbra sa”, „Spre
deosebire de tragedie, într-o comedie deznodământul se
termină de obicei vesel”...
Ce emoții, stări, sentimente, reacții, gânduri
s-au actualizat văzând aceste imagini?
Să continuăm....

Evaluarea mai presupune:

p.s. notează conceptele cheie

= interogație cu privire la valoarea a ceva

= acțiune complexă integrată în procesul de

învățământ (ce este acesta?), prin care se
constată și se apreciază rezultatele școlare, în
care se reflectă obiectivele propuse și eficiența
activității didactice
= procesul prin care se stabilește dacă sistemul
își îndeplinește funcțiile pe care le are, adică
dacă obiectivele sistemului sunt realizate
= o operație complexă, care raportează,
retroactiv de cele mai multe ori, dar și
instantaneu și proactiv, un rezultat al unei
acțiuni la planul valorilor certe (sociale) printr-
un mecanism specific

Aceasta constă în compararea acelui rezultat

cu obiectivul inițial prefigurat ca rezultat
dezirabil, obietciv care devine valoare de
referință
= a formula o judecată de valoare, în funcție de
anumite criterii precise, referitoare la o
activitate, un proces, un fenomen, un obiect, o
persoană, o instituție, un sistem, etc.
= un ansamblu de operații mintale și acționale,
simultan de esență intelectuală, atitudinală,
afectivă și morală care precizează:
Ce trebuie evaluat?
În ce scop se evaluaeză?
Când se evaluează?
Cum se evaluează?
Pe baza căror elemente de referință se
evaluează?
Ce decizii, ce măsuri se iau în urma evaluării?
• Ce concepte cheie ai notat?

• Încearcă să realizezi o hartă conceptuală

pornind de la conceptul central evaluare
 Elemente ale definirii evaluării
• obiectele evaluării sunt fenomene foarte variate
(adică?);
• evaluarea implică o judecată de valoare asupra stării
fenomenului evaluat;
• evaluarea presupune atât cuantificarea (măsurarea)
fenomenului, cât şi aprecierea lui;
• formularea judecăţilor de valoare implică utilizarea
unor criterii;
• evaluarea se face în baza unui scop determinat.
 Structura evaluării:

• evaluarea presupune un criteriu;

• evaluarea presupune un obiect al evaluării;
• evaluarea presupune colectarea de informaţii
prin care stabilim gradul de apropiere a
obiectivelor evaluării de criteriul de evaluare
stabilit;
• criteriul de evaluare trebuie să fie pertinent;
• evaluarea implică: măsurarea, aprecierea,
decizia.
PERSPECTIVE DE ABORDARE A
EVALUĂRII ŞCOLARE
Din perspectivă socială, evaluarea este menită:
• să furnizeze informaţii factorilor care
gestionează activitatea de învăţământ,
informaţii privind cantitatea şi calitatea
elementelor de intrare (condiţii, resurse) şi a
datelor de ieşire (calitatea produselor
educaţiei);
• să permită decizii de punere în relaţii adecvate
a sistemului de educaţie cu nevoile societăţii.

• Cine sunt acești factori? Ce pot face? Cum

pot face? De ce și pentru ce pot face? Etc...
• Din perspectiva procesului didactic,
evaluarea se impune ca necesitate pentru
perfecţionarea activităţii instructiv-educative.

Este evaluare:
- Necesară?
- Importantă?
- Urgentă?
De ce?
 Din perspectivă pedagogică
evaluarea vizează ca destinatari:

• educatul, căruia evaluarea îi oferă posibilitatea

de a cunoaşte nivelul performanţelor obţinute
în raport cu cele aşteptate de şcoală sau de el
însuşi, respectiv remedierile şi eforturile
necesare pentru obţinerea de rezultate mai
bune, şi, prin aceasta, perspectiva
autoevaluării;
• educatorul, ca realizator al activităţii, căruia
evaluarea îi furnizează informaţii privind
calitatea activităţii desfăşurate şi a
demersurilor întreprinse, respectiv,
evidenţierea rezultatelor obținute, dar şi a
dificultăţilor şi a zonelor critice ale
programului realizat, care să-i sugereze soluţii
şi măsuri de optimizare.
Ce se evaluează?
 Docimologia și teoria evaluării
• 1922 – Henri Pieron avansează termenul de
docimologie = studiul sistematic al examenelor
(moduri de notare, variabilități interindividuale
ale examinatorilor, factori subiectivi).
• grec. dokime = probă și logos = știință; vizează
tehnica de examinare
• Docimologia = ramură a pedagogiei care are
drept obiect de cercetare studiul sistematic al
examenelor, în special al sistemelor de notare
și al comportamentului celor examinați
• Docimologia – centrată pe examen; tehnică a
măsurării

• Se prefigurează (prima jumătate a sec. XX) evaluarea

școlară dincolo de examenele propriu-zise: evaluarea
efectelor învățământului în plan economic, social-
cultural, în planul calității vieții

• REZULTĂ: trecerea de la docimologie (reducționistă,

unele aspecte interne ale procesului didactic) la teoria
privind evaluarea învățământului în ansamblu (ce
vizează și relațiile învățământului cu celelalte
subsisteme sociale – economic, cultural, moral,
sociologic, artistic, sportiv, etc.)
• TMC și TMI = determină extinderea
preocupărilor evaluării asupra activității, a
condițiilor, a factorilor și proceselor de care
depind rezultatele școlare obținute.

rezultatele școlare nu sunt dependente

doar de competența și calitatea învățării
elevului ci sunt funcție și de:
- condiții interne și externe ale învățării;
- resursele disponibile;
- starea și funcționalitatea factorilor participanți
 Sinteză asupra evoluţiei conceptului de
evaluare

• definiţiile “vechi”, care puneau semnul

egalităţii între evaluare şi măsurare a
rezultatelor elevilor (Evaluare = măsurare);

• definiţiile care interpretau evaluarea în

raport de obiectivele educaţionale (evaluare
= congruenţa cu obiectivele educaţionale);
• definiţiile “noi”, moderne, care concept
evaluarea ca apreciere, ca emitere de judecăţi
de valoare despre ceea ce a învăţat şi cum a
învăţat elevul, pe baza unor criterii precise,
bine stabilite anterior (evaluare = emitere de
judecăţi de valoare).
 Concepții și evoluții
• evaluarea „comparativă”, a cărei funcţie principală
era de a compara elevii şi de a-i clasifica, raportându-
i pe unii la alţii, acordându-le diplomă sau alte
distincţii după nivelul lor de reuşită;

• evaluarea „prin obiective” sau evaluarea

„criterială” care are ca rol să furnizeze informaţii
funcţionale, permiţând elevilor să se situeze în raport
cu atingerea obiectivelor comune pentru toţi elevii –
(standarde unitare) şi oferind soluţii de ameliorare;
• evaluarea „corectivă” care propune o nouă
paradigmă, nu numai decizională ci şi informaţională.
Ea are ca scop să ofere elevului informaţii
suplimentare în funcţie de dificultăţile constatate
pentru a-i facilita învăţarea;
• evaluarea „conştientizată” sau „formatoare”:
pendulează între cogniţie, ca ansamblu al proceselor
prin intermediul cărora elevul achiziţionează şi
utilizează cunoaşterea şi metacogniţie, ca proces de
cunoaştere despre autocunoaştere
• corespunde unui demers dominant pedagogic care
favorizează participarea activă şi autonomia elevului,
furnizându-i repere explicite, în scopul de a lua în
mâini propria transformare, fiind conştient de
propriile dificultăţi şi lacune.
• această nouă şi ultimă accepţiune a evaluării trebuie
însoţită de o creştere a practicilor de reglare dar şi de
o modificare fundamentală de mentalitate.