Professional Documents
Culture Documents
Bazele Teoretice Ale Economiei Regionale Obiectul Economiei Regionale Definirea Şi Tipologia Regiunilor Obiectul Economiei Regionale
Bazele Teoretice Ale Economiei Regionale Obiectul Economiei Regionale Definirea Şi Tipologia Regiunilor Obiectul Economiei Regionale
De cele mai multe ori regiunea este tratată ca o unitate administrativ-teritorială având o
determinare geografică şi una administrativă , ce îi conferă o anumită autonomie
în raport cu autoritatea centrală.
NUTS 3: 150 - 800 mii locuitori; NUTS 2 – intre 800 mii si 3 milioane
locuitori; NUTS 1: intre 3 – 7 milioane.
NUTS 1 – problemele regionale de ansamblu ale UE
NUTS 2 – problemele regionale ale tarilor membre
NUTS 3 – problemele intraregionale, disparitati la acest nivel
administrativ-teritoriale.
Cele opt regiuni, cu judeţele componente sunt:
Criterii folosite:
● criterii geografice ( => condiţii dificile de relief, condiţii dificile de
climă, resurse de apă subterană necorespunzătoare, soluri slab
productive)
● criterii demografice ( => tendinţe de depopulare, spor natural puternic
negativ, fenomene de îmbătrânire demografică, număr mic de
persoane pe gospodărie)
● criterii economice ( => număr redus de locuri de muncă raport cu
cererea, o slabă dezvoltare a activităţilor neagricole)
● criterii sociale ( => disfuncţii ale vieţii comunitare, insatisfacţii privind
mediul construit al localităţii etc.).
11 zone:
Zona industrială a Moldovei de Nord-Est;
Zona de industrie complexă a Moldovei Central-Vestice;
Zona industrială a Subcarpaţilor de curbură;
Zona industrială şi de servicii a Dunării de Jos;
Zona industrială a Subcarpaţilor Munteniei;
Zona industrială a Olteniei Centrale;
Zona industrială a Podişului Mehedinţi;
Zona industrială a Banatului de Sud şi a Bazinului Petroşani;
Zona industrial-extractivă a Munţilor Apuseni;
Zona de industrie extractivă a Maramureşului şi de industrie predominant uşoară a
Transilvaniei de Nord;
Zona de industrie complexă a Transilvaniei Centrale.
Dintre localităţile aparţinând acestor zone au fost selectate, urmând procedurile PHARE,
proiecte de de investiţii din sectorul public şi privat înscrise în priorităţile Planului Naţional
de Dezvoltare.
Post-aderare: polii de creştere şi polii de
dezvoltare urbană
Polii de crestere (POR, axa 1): municipiile Brasov, Cluj-
Napoca, Constanta, Craiova, Iasi, Ploiesti si Timisoara
Polii de dezvoltare urbana (propunere, HG - 21 sept.
2008): Arad, Baia-Mare, Bacau, Braila, Galati, Deva,
Oradea, Pitesti, Râmnicu-Vâlcea, Satu Mare, Sibiu,
Suceava, Târgu-Mures.
→ rolul de liant intre polii de crestere si celelalte orase mici si
mijlocii ale retelei urbane, pentru a atenua si preveni tendintele de
dezechilibrare a dezvoltarii in cadrul regiunii din care fac parte.
De asemenea, vor contribui la reducerea nivelului de concentrare a
populatiei si a fortei de munca din marile centre urbane si la crearea
unei structuri spatiale care sa impulsioneze dezvoltarea economica
echilibrata teritorial. Investitiile realizate in polii de dezvoltare urbana
vor diminua migratia fortei de munca catre marile aglomerari
urbane.
Criteriile de baza in stabilirea polilor de dezvoltare urbana
au fost:
• Municipiile Romaniei:
- rangul 0 – capitala, imp. europeana
- rangul 1 – municipii de imp. nationala si influenta
potentiala la nivel european
- rangul 2 – municipii de imp. interjud., jud. si cu rol de
echilibru in reteaua de localitati
Mun. de rang 0 si 1 (12 )–pot constitui zone metropolitane:
-raza de max. 30 km, asociere benevola
Ex.: ZM Iasi, Oradea, Constanta, Craiova, Brasov, Cluj,
Baia Mare, Satu Mare, Targu Mures; in faza de proiect:
Bucuresti, Arad-Timisoara, Dunarea de Jos (Braila +
Galati, Macin), Bacau, Ploiesti
Programul National pentru Dezvoltare Rurala 2007-
2013 – o noua politica a zonelor defavorizate