Istoric

Din antichitate pina in sec. 19

Antonie Van Loewenhoek 1675 -observarea microscopica a "animalculelor"
Louis Pasteur: 1857 –demonstrarea rolului bacteriilor in fermentatia lactica
Felix Archimède Pouchet 1861 –sf. mitului generatiei spontane
- Robert Koch : 1877 izolarea Bacillus anthracis, 1882 izolarea Mycobacterium tuberculosis
- Christian Gram 1884 : coloratia "Gram"
- Pétri 1887 : inventarea cutiei "Pétri"
- Fannie Eilshemius-Hesse : descoperirea gelozei nutritive
Secolul 20
- Fleming, 1926 Lizozimul
– Griffith, 1928 Tranformarea bacteriana
– Fleming, 1929 penicilina G
– Domagk, 1935 Sulfamidele
– Avery, 1944 - ADN –suportul ereditatii
– Waksman, 1944 Streptomicina
– Lederberg & Tatum 1946 Conjugarea bacteriana
– Lwoff, 1950 –fagii si lizogenia
– Zinder & Lederberg, 1952 Transductia baceriana
– Watson & Crick – structura helicoïdala a moleculei de ADN
– Jacob & Monod 1961 Operonul lactozei
– Acidul nalidixic: 1962
– MacDade, 1977 Boala legionarilor (Legionella pneumophila)
– Anii ’80- genetica bacteriana si biotehnologiile
 Bacillus
Antrax Koch 1876
anthracis

Neisseria
Gonoree Neisser 1879
gonorrhoeae

Salmonella
Febra tifoida Eberth 1880
Typhi

Mycobacterium
Tuberculoza Koch 1882
tuberculosis

Holera Vibriocholerae Koch 1883

 • Difteria Corynebacterium diphteriae Klebs/Loeffler 1883
• Tetanos Clostridium tetani Nicolaier 1885

• Diaree Escherichia coli Escherich 1885

• Pneumonie Streptococcus pneumoniae Fraenkel 1886
• Meningita Neisseria meningitidis Weischselbaum 1887
• Febra ondulanta Brucella sp.Bruce1887

• Gangrena gazoasa Clostridium perfringens Welch et Nuttal 1892

• Pesta (ciuma) Yersinia pestis Yersin/Kitasato1894

Coloratia Wayson-aspect in ac de siguranta

• Botulism Clostridium botulinum Van Ermengem 1896

• Dizenteria Shigella dysenteriae Shiga1898

• SifilisTreponema pallidum Schaudin/Hoffmann1905

• Tusea convulsiva Bordetella pertussis Bordet et Gengou 1906

Imunohistochimie
• Meningita Rickettsia rickettsii Ricketts1909
 Coci piogeni de importanta
medicala
Caractere generale:

Genereaza infectii supurative

Bacterii emergente si reemergente
GP: 1/3 din infectiile bacteriene umane (amigdalita,
pneumonii,toxiinfectii alimemtare, afectiunii
cutanate,socuri toxice severe) ex: Staphylococcus
aureus, Streptococcus pyogenes, Streptococcus
pneumoniae.
GN: Neisseria gonorrheae, N. meningitidis.
 Incadrare taxonomica
• Fam. Micrococcaceae

Genul Staphylococcus

Genul Micrococcus: M. luteus, M. roseus

Genul Planococcus: P. maritimus

Genul Stomatococcus: S. mucilaginosus

 ??? Incadrare taxonomica
(manualul Bergey, editia 2004)

• Domeniul Eubacteria
– Phillum Firmicutes
• Clasa Bacilli
– Ordinul Bacillales
» Fam. Staphylococcaceae
» Genul Staphylococcus- 45 specii
» S. aureus, S. epidermidis, S. haemolyticus, S.
hominis, S. simulans, S. auricularis, S.
saccharolyticus, S. lugdunensis etc.
 Genul Staphylococcus
Specii de interes medical

• Stafilococi coagulazo-pozitivi:
S. aureus

• Stafilococi coagulazo-negativi:
S. epidermidis, S. saprophyticus
 Caractere generale
• ~45 de specii ale genului Staphylococcus, 18 izolate la om
• Bacterii oportuniste
• Colonizeaza vestibulul nazal, tegumentul si mucoasele
• Constituienti ai microbiotei cutanate (bariera de aparare antimicrobiana)
• Purtatorii sanatosi 20-40%
• Determina - infectii superficiale : foliculite, furuncule,carbuncule, celulita,
impetigo, infectii ale plagilor.
- infectii profunde (grave): endocardite, meningite, pneumonii,
pioartrite, osteomielite etc
- toxiinfectii: alimentare, sindromul “pielii oparite”, sindromul de soc
toxic.
• Sursa de infectie: om, animale (bolnavi sau purtători sănătoşi de stafilococi)
• Calea de transmitere -mai ales indirecta (rezistenta crescuta in mediul extern)
• Receptivitatea este prezentă la orice vârstă
 Caractere morfologice
• Celule sferice dispuse izolat, in perechi sau gramezi
• Dimensiuni
. 0,8 - 1,2 μm
• Microcapsula – anumite tulpini de S. aureus
Stafilococi Streptococi
 Caractere de cultura
• medii nutritive simple
• medii complexe
• medii hiperclorurate
• elaborează pigmenţi endogeni
a. S.aureus -pigment galben-auriu.
b. S. Epidermidis -pigment alb.
c. S. Saprophyticus - pigment galben.

In medii lichide - tulbura uniform cu depozit moderat in partea

inferioara a tubului de cultura
Pe medii solide formeaza colonii - de tip S (rotunde,
cremoase, stralucitoare, cu margini netede, suprafata
bombata)
- de tip R (mici, granulate, cu
margini imperfecte)

Staphylococcus aureus Staphylococcus epidermidis

 Caractere fiziologice şi biochimice
• Bacterii imobile

• Nesporogene

• Temperatura optima de incubare 37ºC, pH 7.5

• Se dezvoltă şi se multiplică pe medii care conţin clorură de sodiu într-o

concentraţie de până la 7.5% mediul Chapman (Manitol-Sare-
Agar)
• Aerobi, facultativ anaerobi
- S. aureus şi S. epidermidis pot creşte în condiţii de anaerobioză,
deoarece au enzime capabile să fermenteze pentoze, hexoze,
dizaharide şi polialcooli
- S. saprophyticus are o slabă rezistenţă în condiţii de anaerobioză

• Echipament enzimatic bogat - pot metaboliza glucoza, zaharoza,

lactoza, galactoza, glicerolul fără producere de gaze.
- au capacitatea de a lichefia gelatina,
de a coagula laptele si pot reduce nitraţii la nitriţi

• Pe medii geloza-sange pot produce diferite tipuri de hemoliza

• Catalazo-pozitivi

• Oxidazo-negativi
• Diagnosticul de specie se face pe baza productiei de
coagulaza (caracter de patogenitate)

- pe lama – coagulaza legata

- in tub
 Rezistenta fata de factorii chimici,
fizici si biologici
• Rezista in conditii de uscaciune şi frig

• Distrus prin fierbere la 60ºC, 30 minute

• Relativ rezistenti la antiseptice si dezinfectante ( 30' la alcool 70º; 10' la

fenol 2%)

• Sensibili la bacteriofagi si UV

• Efect bacteriostatic: suc de lamaie, caise, piersici, mere

• Rezistenti la antibiotice - -lactamice - 95% la penicilina

- meticilină, oxacilina
- macrolide, sensibili la vancomicina (VISA,
VRSA)!!!!!!!!!!!
Elemente de patogenitate si
structura antigenica
 Aderenta
• condiţie esenţiala a colonizării organismelor
• împiedică îndepărtarea bacteriilor prin fluxul secreţiilor, prin tuse,
prin motilitatea cililor sau prin peristaltism
• la genul Staphylococcus este mediată de structuri de pe suprafaţa
celulelor sensibile denumite fibronectine

• stafilococii au capacitatea de a forma microcolonii sau biofilme, atat

pe tesuturi cat si pe dispozitive protetice
 CATALAZA FOSFATAZA
FOSFATAZA ENDONUCLEAZE
ENDONUCLEAZE
CATALAZA

LIPAZE
LIPAZE
COAGULAZA
COAGULAZA

Exoenzime
Exoenzime
PROTEAZE
PROTEAZE
EHP
EHP

B-LACTAMAZE HIALURONIDAZA STAFILOKINAZA

STAFILOKINAZA
B-LACTAMAZE HIALURONIDAZA
 EXOTOXINE
EXOTOXINE

TOXINE FORMATOARE
TOXINE FORMATOARE DE
DE PORI
PORI SUPERANTIGENE
SUPERANTIGENE

HEMOLIZINE
HEMOLIZINE LEUCOCIDINE
LEUCOCIDINE ENTEROTOXINE
ENTEROTOXINE TOXINA EXFOLIATIVA
TOXINA EXFOLIATIVA
-HEMOLIZINA
-HEMOLIZINA PVL
PVL SE-A
SE-A

-HEMOLIZINA
-HEMOLIZINA LUK
LUK SE-B
SE-B
-HEMOLIZINA
-HEMOLIZINA LUK RR
LUK SE-C
SE-C

-HEMOLIZINA
-HEMOLIZINA HLG 22
HLG SE-D
SE-D

LUK MM
LUK SE-E
SE-E
SE-G
SE-G

SE-H
SE-H

SE-I
SE-I
TSST-1
TSST-1
Mecanismul de invazie a tesuturilor si
raspunsul imun al gazdei
Infectii cu etiologie stafilococica
• infecţii cutanate şi subcutanate (foliculite, furuncule, celulite infecţioase, ectima
stafilococică, impetigo stafilococic şi infecţiile datorate toxinelor: sindromul de şoc
toxic, sindromul de piele opărită, scarlatina)

• infecţii osteoarticulare (osteomielita, artrita supuranta, spondilodiscita)

• infecţii ale sferei ORL (sinuzite, otite, supuraţii ale planşeului bucal)

• infecţii oculare şi perioculare (conjuctivita purulenta, celulita orbitala şi periorbitala)

• infecţii ale sângelui şi aparatului cardio-vascular (tromboflebite, endocardite)

• infecţii respiratorii (pneumonie, abces pulmonar)

• infecţii digestive (toxiinfectii alimentare, enterocolite)

• infecţii genito-urinare (metroanexite, vulvovaginite, infecţii urinare)

• infecţii ale sistemului nervos central (meningita stafilococica, abces cerebral)

• infecţii asociate dispozitivelor protetice sau nosocomiale (catetere arteriale, venoase

şi uretrale, proteze articulare şi vasculare, pacemaker etc.)
 Infectii stafilococice cutanate
Foliculita

• infectie a foliculului pilos

• zona rosie si dureroasa care se transforma mica tumefactie ce contine puroi
• apare cel mai frecvent la nivelul fetei, scalpului, coapselor si regiunii inghinale
• foliculita profunda poate duce la aparitia altor infectii ale pielii: furunculul sau

carbunculul (mai multe furuncule cu canale de drenaj multiple).

Tratament
• Formele usoare – unguente: bacitracina, polimixina B sulfat (Polysporin),
clindamicina, eritromicina sau mupirocina (Bactroban)
• Forme severe - antibiotice sub forma de tablete: dicloxacilina, eritromicina sau
cefalexina
Impetigo

• infectie cutanata supurativa si contagioasa

• vezicule rosii care se pot sparge, secreta lichid si dezvolta o crusta galbena
maronie; apar cel mai frecvent in jurul gurii si nasului
• Infectia poate fi raspandita prin contact personal, prin folosirea acelorasi
prosoape, lenjerii, haine, jucarii sau a altor obiecte.

Tratament
• In cazurile usoare: unguent cu antibiotic pentru aplicatii locale.
• In cazurile severe: antibiotice orale
Celulita stafilococica

• infectie a pielii care se poate extinde catre tesutul subcutanat

• apare dupa o leziune cutanata (taietura, arsura, muscatura de insecta) si
infectia se poate extinde rapid catre tesuturile subcutantate
• frecvent la nivelul tegumentelor, membrelor inferioare, superioare si a fetei
• Simptomele includ sensibilitate locala, durere, edem, hiperemie (inrosirea
tegumenetelor), uneori febra si frison

Tratament – administrarea de antibiotice (intravenos, oral) sau aplicarea

unguentelor speciale care au in compozitie antibiotic.
 Infectii stafilococice grave
• Endocardita e cauzata de bacterii (rareori fungi) care intra in circulatia
sangvina si colonizeaza interiorul inimii, de obicei valvele cardiace. Stafilococii
patrund in circulatia sangvina pe mai multe cai, inclusiv in timpul unor interventii
in sfera stomatologica sau operatii chirurgicale. Are o rata crescuta de mortalitate
(40-60%)
Simptomele includ:
- febra si frisoane
- fatigabilitate
- pierdere in greutate
- transpiratii nocturne
- dureri articulare
- tuse persistenta si dispnee
- petesii (mici pete violacee sau rosii sub piele)
Pneumonia stafilococică
• rezultă dupa inhalarea bacteriilor
• etiologia stafilococica a pneumoniei este neobisnuita, dar cand apare poate avea o
evolutie severa
• Factori predispozanti: intubatia traheala, infectii respiratorii virale, boli cronice sau
insotite de imunodepresie

Abcesul cerebral poate apare prin extindere directa de la o sinuzita, de la infectia

stafilococica a tesutului moale, de la un traumatism penetrant, o plaga chirurgicala
sau prin diseminare hematogena.

Meningita purulenta poate insoti abcesul cerebral sau apare independent de acesta.
Infectia se asociaza dureri de cap, varsaturi, durerea coloanei vertebrale si
fotofobie.
Toxiinfectiile alimentare
• S. aureus - contaminarea produselor alimentare
• Bacteria determina o intoxicatie si nu o infectie
• Simptome: vărsături, diaree, crampe abdominale, febră, hipertensiune şi şoc
septic

Sindromul de soc toxic

• Determinat de TSST-1
• Simptome : dureri musculare, crampe abdominale, cefalee, durere in gat, febra
peste 38,8˚C aparuta brusc, eruptie asemanatoare arsurii solare, tensiune
arteriala scazuta senzatie de lesin, greata, agitatie si confuzie,descuamarea pielii,
care apare in timpul perioadei de vindecare.
Sindromul “pielii oparite”
• Determinat de toxina exfoliativă stafilococică
• Simptome: aparitia brusca a unei roseli cutanate generalizate, pe care apar
vezicule pline cu lichid, care se sparg foarte usor, tesuturile subiacente
descoperite dand bolnavului un aspect caracteristic de oparit.
– Febra, dureri articulare, deshidratare, oboseala intensa.

Sindromul Lyell stafilococic

 Tratament
Distrugerea specifică a agentului etiologic infecţios (antibioterapia) şi stimularea apărării organismului gazda (vaccinoterapia).

Antibioterapia
• Antibiotice -lactamice: penicilina si derivatii sai (meticilina, oxacilina)
peniciline in combinatii cu inhibitori de -lactamaze (Amoxicillina + Acid clavulanic = Augumentin;
Ampicillina + Sulbactam = Ampicilina plus)
Cefalosporine de generaţia I - Cefalexin; Cefalotina sodică; Lyzolin; Ceclor; Ceclodyne; Cefaclor
Cefalosporine de generaţia II - Axycef; Cefuroxime; Zinacef; Zinatt
Cefalosporine de generaţia III - Cefotaxim; Ceftamil; Cefort; Ceftriaxon
Atentie MRSA- se delcara R la toate antibioticele beta-lactamice!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
• Antibiotice macrolide: eritromicină, lincomicină, pristinamicină

• Antibiotice aminoglicozidice: kanamicină, gentamicină, tobramicină

• Antibioticele poliketide: tetraciclină
• Antibioticele steroidice: acidul fusidic
• Cloramfenicol
• Rifampicina
• Antibiotice glicopeptidice: vancomicina

Vaccinoterapia - stimularea răspunsului imun:

• autovaccin, cu germeni izolaţi din propriul focar şi atenuaţi

• stocvaccin, cu germeni din stoc omorâţi prin căldură, administraţi pe baza identificării serotipului agentului infecţios.
• Nu se trateaza stafilococii izolati din exsudat nazo-faringian (excep. copii sub 4 ani, asociere
Staphylococcus-Streptococi beta-hemolitici)
• Purtatorii de S. aureus si MRSA – tratament local (mupirocin, acid fusidic)
 Rezistenta la antibiotice
• 1940 – Introducerea penicilinei in tratarea infectiilor cu S. aureus
• 1943 – Aparitia de tulpini rezistente
• 1960 – Introducerea meticilinei ca agent terapeutic impotriva stafilococilor
rezistenti la penicilina
• 1961 – Aparitia tulpinilor MRSA in Marea Britanie
• 1970-1980 – Tulpinile rezistente devin cauza majora a infectiilor nosocomiale in
Europa si SUA
 Rezistenta la vancomicina
Vancomicina
• antibiotic izolat dintr-o tulpină de Streptomyces orientalis
• introdus în clinică în anul 1958, pentru tratamentul infecţiilor cu bacterii
Gram pozitive
• foarte uşor solubilă în apă, rezistentă la acţiunea diferitelor enzime
hidrolitice
• spectru de activitate îngust, fiind activă faţă de bacteriile Gram pozitive şi
faţă de unele spirochete
• administrarea este limitată la calea intravenoasă
• primul caz de rezistenţă a fost raportat în Japonia în anul 1996.
 Diagnosticul etiologic al infectiilor cu
Staphylococcus
1. Prelevarea produsului patologic: puroi, lichide purulente, sputa,
urina, singe.
2. Insamantarea produsului patologic in vederea izolarii in cultura
pura.
3. Identificarea si diagnosticul diferential cu specii inrudite.

Din cultura pura de 18-20 ore in bulion gluconat se fac

urmatoarele subculturi:
a) pe agar sange de oaie
b) in tuburi cu bulion cu adaos de manitol si indicator de pH –
coloniile produc virajul de culoare al indicatorului de pH ce indica
fermentarea manitolului
c) pe mediu selectiv hiperclorurat Chapmann
d) testul evidentierii coagulazei
e) testul evidentierii catalazei
f) testul evidentierii fosfatazei - coloniile ce contin fosfataza se
coloreaza in roz-rosu
Fam. Streptococcaceae

genul Streptococcus
Coci izolati, in diplo sau lanturi de lungimi variabile
Catalazo negativi
Fastidiosi (geloza singe)- colonii mici, formeaza depozite in
medii lichide
Componente ale microbiotei orofaringiene si cutanate
• Extrem de versatile si comune, capabile sa invadeze orice parte a organismului:
- 18 grupuri Lancefield (A-M): A,B,C, D,G,H,K, Streptococcus mutans, Streptococcus
pneumoniae
- Cel mai frecvent agent etiologic al infectiilor streptococice-streptococul de grup A
>80 de serotipuri de grup A :
- infectiile respiratorii superioare (amigdalita, faringita, scarlatina)
- infectii ale pielii (Impetigo)
- bolii inflamatorii (febra reumatica, glomerulonefrita)
- tulburari neuropsihice autimune pedriatice asociate cu infectii streptococice
(PANDAS)
- infectii sangvine (endocardite) – pot avea complicatii severe
• Infectiile streptococice de grup A se trateaza cu Penicilina; Eritromocina si variate
Cefalosporine sunt folosite la pacientii sensibili la Penicilina.
 Streptococcus pyogenes, coloratie Gram

Bioiflm, cavitatea orala, diverse sp.de streptococi

M E (12000 X): diviziune S.pyogenes

Fagocitoza – S. pyogenes
 Streptococii de grup B

Streptococii de grup B (Streptococcus agalactiae):

Infecţii invazive la nou-nascuti
Meningite
Febra nou-nascutului

Streptococcus agalactiae
 Streptococi beta hemolitici de grup A –
Streptococcus pyogenes

Faringite
Scarlatina
Febra reumatica
Impetigo (infectii ale pielii)
Sindromul de soc toxic streptococic
Infectie renala streptococica
Infectii sangvine
 • Streptococcus pyogenes
(cavitatea bucala)

•Streptococcus
pyogenes (lichid
articular)
 Impetigo
• Boala este contagioasa si afecteaza in special copiii in timpul verii, cand exista sanse mai
mar ide a exista la suprafata pielii porti de intrare pentru streptococi ( muscaturi de insecte,
zgarieturi, taieturi)
• Se caracteriaza prin aparitia la nivelul pielii, la copii mai ales in jurul gurii si a nasului, a
unor vezicule rosii, cu lichid, care se sparg; ulterior se formeaza cruste galben – maronii
• Tratamentul: aplicarea unor unguente locale cu AB, concomitent cu mentinerea riguroasa
a igienei
- in unele cazuri medicul poate recomanda si AB pe cale orala
- pentru a preveni raspandirea infectiei, se recomanda evitarea contactului cu alte
persoane pana la vindecarea acestora
• Diagnosticul precoce si intierea prompta a terapiei antibiotice
• Penicilina =medicamentul de electie
– Eritromicina sau Cefalosporinele.
• Infectiile cutanate streptococice: tratament local, cu unguente cu
antibiotice, sau, in unele cazuri tratament pe cale orala.
 Febra reumatica (reumatismul articular acut)

• este o complicaţie a faringitei.

• aproximativ 3% din cazurile netratate de faringita streptococica A dezvolta
febra reumatica.
• Simptome:
– Noduli subcutanaţi de marimea unui bob de mazare
– Rash dermic (inroşirea pielii)
– Dureri articulare
– Febra
– Incontinenţa fecala
– Palpitaţii
– Dureri toracice
– Insuficienţa cardiaca in cazuri rare
• Tratamentul promt cu antibiotic al faringitei, la maximum cateva zile de la
debutul simptomelor evitata aceasta complicaţie.
 Streptococi beta-hemolitici de grup B
Streptococcus agalactiae
• Infectia cu Streptococcus agalactiae =cauza principala a infectiilor
perinatale.
• La nou-nascuti si copiii mici:
• pneumonia si meningita.
• Femeile insarcinate trebuie monitorizate pentru infectiile cu
streptococi de grup B
• Factorii de risc cert de infectie a nou-nascutului:
– Travaliu prematur
– Ruperea prematura a membranelor
– Nasterea unui copil cu infectie streptococica B
– Febra in timpul travaliului
– Multiparitatea
• In cazul acestor femei cu factor de risc cert, se recomanda
administrarea antibioticelor pentru a preveni transmiterea
infectei la nou nascut.
Grupurile de streptococi hemolitici non A, non
B
C,D,G,H,K

• Produc
– Infecţii cardiace
– Meningite
– Infecţii ale cailor respiratorii superioare şi inferioare
– Infecţii de tract urinar
– Infecţii digestive
• Streptococcus mutans determina, in general, carii dentare
Streptococcus mutans
(sputa)
Streptococcus mutans

Streptococcus mutans (carii)

 Streptococi alpha hemolitici
Streptococcus pneumoniae=pneumococ
• comensal in naso-faringe
• transmitere interumana
• infectii ORL, pneumonie, meningite,
bacteriemii, septicemii, endocardite
• rezistenta la antibiotice (40% din
tulpinile izolate din infectii invazive-
EARSS)
(monorezistente/multirezistente~3:1)

Colonii de tip S Colonii de tip M Colonii cu centrul invaginat = autoliza

Streptococcus pneumoniae
(sputa)
Streptococcus pneumoniae
 Testul pozitivitatii la bila Sensibilitatea la
(+10% deoxicolat Na). Optochin

Tulpini rezistente la Penicilina,

Eritromicina si Azitromicina !!!!
Enterococcus spp. (streptococi de
grup D)
Enterococii
- tractul intestinal uman si animal
- tractul genital feminin
- mediul extern
Colonii fine,galben, grii, uscate, alfa/nehemolitic
Coci gram pozitivi in lanturi scurte
Hidrolizeaza esculina
Rezistenti la saruri biliare
Termotoleranti (44oC)
PYR+
Vancomycin-resistant enterococci (VRE)
- mediul spitalicesc
-supravietuire >45 zile pe Suprafete uscate
-E. faecium rezista 3 min.la 75 oC
-rezistenta mare la dezinfectante
-E.faecalis – 10 min la 150 ppm clor
- E. faecium – 3 min la expunere comp.
cuaternari amoniu sau fenoli
Efect bactericid – 500 ppm clor , fenoli
 Screening VRE la purtatori
Tampon peri-rectal/anal
Coprocultura
- Mediu bila esculina azida +6 µg/ml vancomicin
- Colonii negre = Enterococcus sp. van R (dupa incubare de 24h, examinare la lumina
indirecta)
- Tipul de rezistenta
- CMI +mobilitate +pigmentogeneza

Enterococii S la Pen= sunt sensibili la AMP, AMX, AMS, AMC, PIP, PTZ
Enterococii sensibili la AMP nu pot fi declarati Pen S.

Producerea de beta-lactamaza decelata prin testul hidrolizei nitrocefinului.

Control de calitate
- BL - S.aureus 25923
BL-+ Haemophilus influenzae 35056

R Pen= R la peniciline , amino-, carboxi-, ureidopeniciline

Cefalosporinele, aminoglicozidele, clindamicina, SXT= nu sunt active in vivo
 Diferentierea la nivel de specie

Caractere de diferentiere
- Mobilitate
- Teste de pigmentogeneza.

E. faecium si E. faecalis = imobile

E. gallinarum si E. casseliflavus/E. flavescens = in general mobile
E. casseliflavus/E. flavescens =pigment galben distinct

Importanta pentru diferentierea rezistentei intrinseci (vanC) (netransferabila,

infectii usoare, izolate) sau dobindite (vanA sau vanB) (transferabila).

Enterococcus gallinarum si E. casseliflavus/E. flavescens rezistenta intrinseca,

de nivel scazut, la vancomicina.
E. faecium si E. faecalis, E. raffinosus, E. avium, E. durans =rezistenta
dobindita (vanA, vanB, vanC, vanD, si vanE).
Regnul:Bacteria
Filum: Proteobacteria
Clasa: Beta Proteobacteria
Genul: Neisseriales
Familia: Neisseriacea

Genul:Neisseria
Trevisan, 1885
• Genul Neisseria (bacteriologul german Albert Neisser)

• Genul cuprinde atat specii patogene , cat si specii nepagene

• Cele mai cunoscute specii patogene sunt Neisseria gonorrhoea si Neisseria
meningitidis

• N. gonorrheae consuma glucoza din mediu de cultura

• N. meningitidis consuma atat glucoza, cat si maltoza
•Componente ale microbiotei indigene a:
- mucoasei buco-faringiene
- uro-genitale
- conjunctivale
- au virulentă limitată afectând gazdele imunocompromise
•Caractere morfotinctoriale
- coci Gram-negativi
- reniformi
-fetele adiacente aplatizate
- aspect de boabă de cafea
- dispusi in diplo, ocazional formează tetrade.
imobili
- meningococ - structură capsulară

•Speciile nepatogene
-Neisseria lactamica
- Neisseria mucosa
-Neisseria flava
- Neisseria sicca
- Neisseria subflava
- Neisseria cinerea
-Neisseria elongata
- Neisseria polysaccharea
 Habitat
N. gonorrhoeae
-la nivelul mucoasei genitale la gazdele infectate

N. meningitidis
- portajul nazal, faringian, rinofaringian
sursa epidemică majoră
punctul de plecare al meningitei

N. lactamica
- la 3-40% din persoanele sănătoase
la nivel nazal sau faringian
mai frecvent la copii decat la adulti

•Moraxella catarrhalis :
-40-50% din copiii de varstă scolară sănătosi
-tract respirator superior
 Caractere de cultură

- strict aerobe
- medii de cultură imbogătite cu
• hemină
• extract de levuri
• autolizat de ficat etc.
• mediul Hyl
• mediul Thayer-Martin
- Necesităti nutritive mai mari in cazul gonococului
- Meningococul poate cultiva si pe geloză- sange
- oxidazo-pozitivi si catalazo-pozitivi
•Temperatura optimă de incubare 35-37°°C
• Atmosfera umedă, 3-10% CO2
Coloniile apar la 24-48 de ore, mai rapid in cazul meningococului
Gonococul
- colonii de tip S sau M, dimensiuni de 0,5-1 mm, nepigmentate, opace sau
transparente
- pe aceeasi placă - pană la cinci tipuri de colonii (T1-T5)
Meningococul

-colonii de tip S
-dimensiuni de circa 1 mm
-transparente
-nepigmentate
-tulpinile capsulate (serogrupuri A, C)
-colonii de tip M (mucoide)
 Rezistenta fată de factori fizici si chimici

• foarte sensibile la
• uscăciune
• lumină solară
• variatii de temperatură
• majoritatea antisepticelor si dezinfectantelor
• produc enzime autolitice

Gonococi, meningococi
- bacterii fragile
• sensibilă la temperaturi joase
-uscăciune
-rezistenta plasmidiala la antibioticele beta-lactamice
 Structură antigenică
-la nivelul membranei externe
-endotoxină = lipooligozaharidul (LOZ)
-lanturi zaharidice scurte
activează complementul
eliberează componenta C5a a complementului
are efect chemotactic pentru neutrofile
-serotipuri
-6 in cazul gonococului
-13 in cazul meningococului (cele mai importante serogrupurile
A, B, C, X, Y si W135).
-Antigenul polizaharidic B - identic cu al tulpinilor de E.coli K1 reactii încrucisate cu seruri
imune specifice
GONOCOC- PROTEINE PREZENTE ÎN MEMBRANA EXTERNĂ:
i) porinele (proteina I, proteina POR)
-diferă de la o tulpină la alta
-util pentru serotiparea gonococilor Mare variatie antigenica
-16 serotipuri
- promovează supravietuirea intracelulară Nu există practic imunitate
ii) proteina II (OPA, proteina de opacitate) postinfectioasă
intervine în procesul de aderare a gonococului de
celula tintă
- a fost identificată la tulpinile care produc colonii
opace
iii) proteina care leagă fierul (iron binding protein)
iv) IgA1 PROTEAZA (distruge imunoglobulina A1)
v) CAPSULA DIN POLIFOSFAT
 In infectiile cu meningococ

•imunitatea este mediată

-celular
-umoral
-anticorpi
-anticapsulari
- antilipooligozaharid
- antimembrană externă
• apar
-după infectii subclinice
- datorită stării de portaj asimptomatic
•Actiunea bactericidă a anticorpilor
- necesită prezenta complementului
- persoanele cu deficit al sistemului complement
- mai ales componentele C6-C9 prezintă risc foarte mare pentru
infectia meningococică
Nou-născutii protejati in primele 6 luni de viată de anticorpii de tip IgG proveniti de
la mamă
Caractere de patogenitate
Factorii care permit atasarea de
celulele gazdei
-multiplicării la poarta de intrare
- capacitătii de invazivitate
-prezenta capsulei
-prezenta lipooligozaharidului
•Proteina Por protejează gonococul fagocitat de distrugerea intracelulară inhiband
formarea fagolizozomului.
• LOZ stimulează răspunsul inflamator si eliberarea de interferon α, responsabil
de majoritatea simptomelor asociate cu infectia gonococică

•In timp se poate produce o invazie tisulară care poate conduce la instalarea unor
afectiuni inflamatorii cronice si la aparitia fibrozei, in special in cazurile netratate.
•Boala se numeste gonoree sau blenoragie

La barbati
- uretrita gonococică
- secretie galben-verzuie, cremoasă
-dureri la mictiune
-in lipsa tratamentului, aceasta poate afecta prin invazie epididimul si printr-o
eventuală fibroză poate determina aparitia de stricturi uretrale.
 La femei
- localizare endocervicala
-se poate extinde la nivelul uretrei, vaginului, glandelor Bartholin, trompelor uterine
-posibilitatea aparitiei unor fibroze si obstructii care conduc la sterilitate.
-vulvo-vaginită
Simptomele caracteristice la femei sunt:
• scurgere vaginală
• disurie
• dureri abdominale
Infectia netratată la femei se poate complica
• pe cale ascendentă
-salpingită
-abces tubo-ovarian
- boală inflamatorie pelvină
• ca urmare
- sarcina extrauterină
- sterilitate
•oftalmia gonococică (ophtalmia neonatorum)
-mama cu gonoree
- nou-născutul se naste pe cale naturală
-prevenire - instilatii de solutie de nitrat de Ag 1% in sacul conjunctival
gonoreea ano-rectala
Faringita gonococica
•Rareori gonococul poate disemina pe cale sanguină (bacteriemie)

•aparitia
-unor leziuni dermice
-artrite
- tenosinovite gonococice
-mai rar endocardită
-exceptional meningită gonococică

-infectiile gonococice - problemă importantă sănătate publică inclusiv in tările cu o

de
economie dezvoltată.

Datorită

-aparitiei tulpinilor de gonococ rezistente la antibiotice

existentei unui număr important de infectii asimptomatice
-(in special la femei)
 Neisseria meningitidis

-una din primele trei cauze de meningită- infectioasă la adulti alături de

-Haemophilus influenzae
-Streptococcus pneumoniae
Contagiozitate mare
•meningita meningococică apare la 1/1000 din persoanele contaminate datorită:
-inhibitiei actiunii bactericide a serului prin blocarea IgA;

-absentei anticorpilor bactericizi specifici de grup si de serotip

IgM si IgG;

-deficitelor congenitale în sinteza fragmentelor C5-C8

.
•Succesiunea fenomenelor:
-colonizarea mucoasei respiratorii
-invazia locală
-bacteriemia, favorizată de prezenta capsulei
- alterarea barierei hemato-encefalice
- inflamatia în spatiul subarahnoidian
-cresterea presiunii intracraniene

•Factori de agravare
- aparitia vasculitei cerebrale
- scăderea fluxului sanguin la nivel cerebral

•Activarea mai multor cascade inflamatorii

-datorită eliberării unor cantităti importante deendotoxină
-pot conduce la :
1. instalarea unui sindrom de coagulare intravasculară diseminată
2. o evolutie nefastă spre deces
•tablouri clinice:
-meningita cerebro-spinală (epidemică)
- septicemia (meningococemia)
- alte sindroame: rino-faringita, otita medie, conjunctivita, infectii ale
.
tractului respirator inferior, pericardita, artrita etc.
TRATAMENT
-penicilina - antibioticul de electie in tratamentul infectiei gonococice
•tulpini rezistente prin:
-producere de β-lactamaze de tip TEM codificate de gene plasmidiale
•rezistentă mediată cromozomal
- tetracicline, eritromicină, aminoglicozide
•necesitatea tratamentului partenerilor sexuali
•necesitatea efectuării antibiogramei
In meningita cu meningococ

-penicilina G
-ceftriaxona
-cefotaximul
-cloramfenicolul
 In meningita cu meningococ
1 Rezistenta la penicilină
- prin β-lactamaze
-este exceptională
-produsă prin alterări genetice ale proteinelor de legare a penicilinei
2 in meningită tratamentul este mai complex, avandu-se in
vedere posibilele complicatii

Sursa de infectie
• om
-in cazul gonoreei
-bolnav simptomatic
-bolnav asimptomatic
•in cazul meningitei cu meningococ.
-bolnav
-purtător sănătos
 EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE. CONTROL

GONOCOC
• Omul este singura gazdă naturală
• transmitere
-pe cale sexuală
-rar
1 ) de la mamă la nou-născut (in timpul nasterii)
2) prin intermediul unor obiecte
• receptivitatea - generală
• profilaxie specifică - nu există
• chimioprofilaxia – ineficientă
• controlul infectiei gonococice
-educatia sexuală
-depistarea, tratarea si supravegherea infectatilor
-depistarea, tratarea si supravegherea contactilor
 MENINGOCOC

• Omul este singura gazdă naturală

- stare de portaj nazo-faringiană
• transmitere
-cale aeriană (picături Pflugge)
Contagiozitatea -mare
• Receptivitatea - mai mare la
- copii sub 5 ani
- pacienti cu deficiente ale complementului
-persoane institutionalizate

MENINGOCOC
• Sterilizarea preventivă a purtătorilor
- cu rifampicină
-pentru contactii din
1) familie
2) colectivităti inchise in cazul aparitiei unor cazuri de meningită
• Vaccinarea este posibilă doar pentru serogrupurile
A, C, Y si W135
BACILI GRAM NEGATIVI
FERMENTATIVI

FAMILIA
ENTEROBACTERIACEAE
 Familia Enterobacteriaceae
• cea mai vasta grupare taxonomica dintre bacteriile de interes medical
bacterii cunoscute ca patogene pentru om (genurile Salmonella, Shigella, Yersinia)
bacterii comensale cu habitat intestinal (genurile Escherichia, Enterobacter, Proteus).

Categoria de patogenitate Gruparea taxonomica Semnificatia etiologica

Inalt patogene Salmonella typhi certa
Shigella disentheriae
Yerrinia pestis

Patogene Salmonella sp certa

Shigella sp
Yersinia sp

Conditionat patogene Citrobacter Semnificativa in prelevatele

Enterobacter necontaminate (L.C.R, numai
Escherichia (alte localizari decat intestinala sau din cavitati inchise)
urinara)
Klebsiella
Proteus
Morganella
Providencia
Serratia

Ocazional patogene Cedecea

Hafnia
Kluyvera
Pantoea
Tatumella
 GENUL ESCHERICHIA
Escherichia coli
Caractere de morfologie si de cultura
• Bacili drepti sau usor curbati
• Mobili sau imobili
• Escherichia coli se dezvolta bine pe medii simple de
cultura
• Caractere biochimice si de metabolism
• Aerobi si facultativi anaerobi
• Se dezvolta in limite largi de temperatura si pH
• Prezinta capacitatea de a fermenta glucoza
• Catalazo-pozitivi
• Oxidazo-negativi
Rezistenta la agenti chimici, fizici si biologici
• Supravietuieac in sol, apa luni de zile
• Sunt omorate la 600C timp de 30 minute
 TULPINILE PATOGENE DE
ESCHERICHIA COLI
4 grupuri mari filogenetice = A, B1, B2 şi D.
B2 şi D - tulpinile de Escherichia coli extraintestinale

A şi B1 - tulpinile de Escherichia coli intestinale= 6 patovaruri

• enteropatogene – (EPEC)
– enterotoxigenice – (ETEC)
– enteroinvazive -(EIEC)
– Enterohemoragice- (EHEC)
– enteroaderente sau enteroagregative -(EAggEC)
– difuz aderente -(DAEC)
 • enteropatogene – EPEC
• serogrupurile O (O26, O55 etc) - poseda o plasmida de aproximativ 60Mda, EAF=EPEC adherence
factor, care determina capacitatea acestor tulpini de a produce un tip de aderenta localizata la
celulele liniei HEp-2.
• diareea infantila severa la copii cu varsta sub 1 an
• aderenta initiala este urmata de atasarea intima a bacteriilor la suprafata celulelor gazda, mediata de
proteina membranei externe – intimina, care este considerata factor de virulenta al tulpinilor EPEC.
• enterotoxigenice – ETEC
• agentii etiologici ai „diareei calatorilor”
• capacitatea de a adera si de a coloniza epiteliul intestinal este asociata cu prezenta unor antigene
fimbriale de suprafata numite factori de colonizare CFA I si CFA II, prezente numai la tulpinile
diareagenice
• sindrom diareic prin inhibarea resorbtiei ionilor de sodiu si a apei, datorita producerii si eliminarii unor
exotoxine, cu tropism pentru celulele intestinale – enterotoxine: o toxina termostabila (ST) sau
termolabila (LT), sau ambele tipuri; aceste toxine sunt asemanatoare cu cea a vibrionului holeric.
• enteroinvazive (EIEC)
• aceste tulpini penetreaza si se multiplica in celulele epiteliale ale colonului, producand modificari ale
mucoasei intestinale si simptome asemanatoare cu cele determinate de Shigella sp.
• invazia celulelor intestinale (valabil si pentru tulpinile EPEC, EIEC, EHEC) se face cu participarea
microtubulilor, si in general nu este urmata de multiplicarea bacteriilor in celula gazda, astfel ca
invazia in acest caz este doar o modalitate de a persista in organismul gazda
 • enterohemoragice (EHEC)
• serogrupul O157:H7
• produc toxina Shiga-like (SLT) sau verotoxina (VT)
• determina diaree, colite hemoragice, sindrom hemolitic uremic
• pot induce leziuni specifice la nivelul enterocitelor, de tip A/E
• enteroaderente sau enteroagregative (EAggEC)
• Aceste tulpini au proprietatea de a adera la culturile celulare in
monostrat, avand un fenotip agregativ
• Produc diaree datorita unei toxine ST-like EAST si o exotoxina de
120 kDa, similara cu hemolizina produsa de tulpinile uropatogene.
• difuz aderente (DAEC)
• celulele adera difuz la suprafata celulelor eucariote in cultura
• determina diaree la copilul mai mare de 18 luni
 FACTORII DE VIRULENTA
• Factorii de aderenta
• Sunt reprezentati de antigenele K88 si K99.
• Factorii de colonizare antigenica (CFA I si CFA II)
• Sunt structuri filmentoase asemanatoare morfologic si
biologic cu antigenele K88 si K99. Sunt proteine codificate
plasmidial.
• Antigenele de suprafata (K)
• Capsula polizaharidica – rezistenta la mecanismele de
aparare ale gazdei (fagocitoza, actiunea litica a
complementului)
• Aerobactin- siderofor (aer)
 FACTORI DE TOXIGENITATE
•antigenul somatic O
Este un antigen de suprafata.
Rezistent la actiunea alcoolului, formolului si acidului clorhidric.
•Hemolizinele
•Gene plasmidiale Hly- hemoliza hematiilor provenite de la diferite specii de animale
•Cnf- factor citotoxic necrozant
•enterotoxinele
E. coli produce doua enterotoxine:
- enterotoxina termolabila (LT)
- enterotoxina termostabila (ST)
- natura polipeptidica
- neantigenica
 SALMONELLA
Genul Specia Subspecia Serovar Gazda
Om si
enterica ≈ 2200 mamifere
salamae

enterica arizonae
Salmonella Pasari si
diarizonae
animale cu
houtenae sange rece
indica
bongori
 SALMONELLA - CARACTERE
GENERALE
• Habitat - animale, pasari, om, reptile, insecte (S. typhi numai la om)
• Caractere morfologice - Mobili, nesporulati, necapsulati
• Caractere de cultura - cresc pe medii simple, colonii S, R
 Pe medii nutritive simple => colonii mici, transparente.
 Pe geloza sange =>fara hemoliza
 Pe medii selective=>colonii semitrensparente, bombate
• Biochimice: Glucoza (+), Gaz (+) exceptie S. typhi
H2S (+)
INDOL (-)
UREE (-)
CITRAT SIMMONS (+)
• Rezistenta: 5 min -1000C, 4 ani in pulbere de oua, 0,5-2 h -
dezinfectante
 STRUCTURA
ANTIGENICA
• Ag O – LPS – termostabil – grup antigenic – antigen somatic

• Ag H – proteic (flagelina) – termolabil – tip antigenic – antigen flagelar

• Ag Vi – S. typhi si S. paratyphi C – polizaharidic – de invelis, de

virulenta, receptor pt fagi Vi
 PATOLOGIE
LA OM
• SALMONELOZE ENTERICE (TIA)
• SALMONELOZE SISTEMICE (FEBRE ENTERICE)
• SEPTICEMII SALMONELOZICE

LA ANIMALE
• SALMONELOZE SPECIFICE (tifoza aviara, porcina,
puluroza, avorturi)
• SALMONELOZE NESPECIFICE (enterite, septicemii)
 SURSE/CAI DE TRANSMITERE
Toxiinfectiile alimentare
Păsări
– Carne - fainuri furajere
- abataj
– Ouă - transovarian
Porcine
– Carne - abataj
Bovine / ovine
– Carne - abataj
– Lapte - prelucrare
Peşte - prelucrare, transport
Vegetale - irigaţii, spălare, transport, preparare
FACTORI DE PATOGENITATE SI
VIRULENTA
Colonizare
•Ataşare
•Internalizare
•Multiplicare intracelulară
•Plasmide de virulenţă
•Siderofori (enterochelina)
•Antigen Vi

Toxigenitate
• Exotoxine
- Enterotoxina – termolabilă – blochează
mecanismele energetice ale celulei gazdă
- Citotoxina – termolabilă – inhibă sinteza proteică
a celulei gazdă
•Endotoxine (LPS)
- Activare Complement  citoliză
- Eliberare TNF
- Efect pirogen
 DIAGNOSTIC DE
LABORATOR
TIA SI SEPTICEMII – BACTERIOLOGIC
Febre enterice
- BACTERIOLOGIC
1. Recoltare
2. Transport
3. Ex microscopic
4. Izolare si identificare Salmonella / Tipizare
5. Antibiograma
- SEROLOGIC (in dinamica)
1. Analiza serica calitativa (Widal) - Ac anti “O”, “H”
2. Seroreactia de aglutinare “Vi”
 Produse patologice
Toxi infectia FEBRE ENTERICE SEPTICEMII
alimentara

 Materii fecale  Sange  Sange

(COPROCULTURA) (HEMOCULTURA, (HEMOCULTURA)
 ALIMENTE  SER – pt. dgn. serologic)  Fragmente de organe,
 Maduva hematogena continut intestinal, biliar,
 Materii fecale urinar, sange din cord
 Urina (UROCULTURA)
 Bila (BILICULTURA)
 Exsudate din pete lenticulare
 Fragmente de organe, continut
intestinal, biliar, urinar, sange
din cord (PROBE
NECROPTICE)
 TRATAMENT
TIA – Reechilibrare hidrominerala
- Antibioterapie (copii, batrani, organisme cu imunitate
scazuta), dupa testarea sensibilitatii prin antibiograma

FEBRE ENTERICE
- Antibioterapie
- Chirurgical

PROFILAXIE
Igiena
Educatie sanitara
Apa potabila si canalizare
Vaccinare
 Shigella
Escherichia coli enteroinvaziv
• 4 specii de Shigella:
1.Shigella boydii
2.S. dysenteriae
3.S. flexneri
4.S. sonnei
 PATOGENEZA
• Aderenta prin adezine tip invazine (invasion plasmid
antigens (Ipa), surface presentation antigens (Spa),
membrane excretion proteins (Mxi) si virulence
proteins (Vir) si patrunderea in celulele epiteliale
intestinale prin endocitoza
• Diseminarea intra-si extracelulara
• Invazia intracelulara
• Identificare si/sau confirmare
tulpini Shigella sp. si tulpini Fig.2. Aspectul coloniilor bacteriene pe mediu diferential
AABTL(agar-albastru de bromthimol-lactoza)
Escherichia coli enteroinvaziv
(EIEC):tabel nr.1;
• Caractere morfologice :bacilli
Gram negativi:fig.1;
• Caractere de cultura :fig. 2;
• Caractere biochimice :fig.3;
• Serotipare : confirmarea
serotipurilor cu ajutorul serurilor
de diagnostic anti-Shigella si
Escherichia coli enteroinvaziv
monovalente si polivalente
produse de INCDMI
Cantacuzino; Fig.1. Bacilli Gram negativi,frotiu realizat din cultura de
Shigella fx. 2a coloratie Gram(imagini la microscopul
• Test de patogenitate – test optic,x1000)
Sereny (keratoconjunctivita
ochiului de cobai): tabel nr. 3;

Fig.3 Evidentierea caracterelor

biochimice
 Testul de patogenitate(testul Sereny)

Fig. 4. Cultura pura: Shigella flexneri 2a pe mediu diferential AABTL Fig.6. Inoculare pe ochi de cobai

Fig.5.Cobai normal
Fig.7. Keratoconjunctivita la 24 de ore

Fig.9 Cultura de Shigella flexneri 2a la

Fig.8.Recoltare de pe ochi de cobia 24 de ore , recoltata de pe ochiul de cobai pe mediu diferential AABTL
BACILI GRAM-NEGATIVI
NON-FERMENTATIVI
GENUL PSEUDOMONAS
 DEFINIŢIE, ÎNCADRARE
Genul Pseudomonas reuneşte bacili Gram negativi, nesporulaţi, cu unul sau
mai multi flageli polari, nepretenţioşi nutritiv, strict aerobi, oxidazo- pozitivi,
incapabili să fermenteze glucoza, producători de pigment.

 Include bacterii cu distribuţie universală, care se găsesc în mod obişnuit

în: sol, apă, vegetale, alimente,pele şi mucoase, tub digestiv om şi
animale, produse alimentare sau farmaceutice stocate şi la 4-8°C.
 Particularităţile generale greu de definit, speciile componente putând fi
diferenţiate pe baza unui număr extrem de mare de caractere fenotipice (peste
150) care suferă variaţii chiar în cadrul aceleiaşi specii.
 În 1895 – Migula include în genul Pseudomonas bacterii mobile cu 1 sau 2-3
flageli polari, specia Pseudomonas pyocyanaeae ( P. aeruginosa de azi).
 În ediţia a 8-a a Manualului Bergey din 1974 înscrie 265 specii în genul
Pseudomonas.
 În ediţia a 9-a a Manualului Bergey, din 1994 23 specii caracterizate în detaliu
66 specii mai putin studiate, într-o
listă suplimentară 7 specii
halofile (marine) cu caracteristici
diferite de ale pseudomonadelor
terestre

 În 2006 a fost validată în nomenclatura bacteriologică specia P. simiae

izolată de la o specie de tamarin – Callithrix geoffroyii din pulmon, ficat, creier.
 Taxonomie – Familia Pseudomonadacea

 Speciile de Pseudomonas reclasificate în raport cu

grupele de omologie ale ARN ribosomal (adaptat după Palleroni):
Grupe de omologie ARNr Genuri şi specii

Grupul I Pseudomonas
• specii fluorescente : P. aeruginosa, P. putida, P. fluorescens,
P. chlororaphis, P. cichorii, P. syringae, P. viridiflora, P.
flavescens .
• specii non-fluorescente: P. alcaligenes, P. pseudoalcaligenes,
P. mendocina, P. stutzeri

Grupul II Burkholderia

Grupul III Comamonas, Hydrogenophaga, Acidovorax

Grupul IV Brevundimonas

Grupul V Stenotrophomonas, Xanthomonas

Nerepartizate nici unui grup de omologie ARNr Sphingomonas, Chriseomonas, Flavimonas,

bacterii Pseudomonas similare Grup 2
 Burkholderia în 1992, Yabuuchi, pe baza secvenţei ARNr 16 S,
compoziţiei în lipide şi acizi graşi, a caracterelor fenotipice, transferă 7 specii ale
grupului de omologie III ( P. cepacia, P. gladioli, P. mallei, P. pseudomallei, P.
pickettii, P. solanacearum, P. caryophilli ) în genul Burkholderiaceae, suferind
ulterior alte transferuri de specii şi crearea unor altor genuri.

B. mallei (P. mallei) morva la solipede – endemică în Africa, Orientul

Mijlociu, Asia
susceptibile la infecţie – om, carnivore, feline – forme de
Omologie genetică între cele infecţie - localizare cutanată
două specii – considerate a -pulmonară
fi biotipuri sau isotipuri ale -septicemie
aceleiaşi specii
-forme cronice

Noduli morvoşi cutanaţi,

B. pseudomallei (P. Pseudomallei) melioidoza: pulmonari - cal

Infecţii: om, ovine, caprine, endemică în Australia, India, China,

porcine, rozătoare Caraibe, Asia de Sud
septicemii
infecţii pulmonare
Infecţie cutanată - om infecţii localizate piele, oase, muşchi (abcese,
granuloame)
 CARACTERE MORFOBIOCHIMICE

 bacili fini, gram (-), dispuşi izolat, în perechi sau lanţuri scurte, nesporulaţi,
prezentând flageli polari care le conferă mobilitate.
 germeni nepretenţioşi nutritiv, dezvoltându-se în medii lichide şi solide
simple, în strictă aerobioză, la temperaturi ce pot varia în limite largi 4-42 °C:
- medii lichide ( bulion nutritiv, apă peptonată 1% ) –
turbiditate intensă, depozit uşor omogenizabil, peliculă la suprafaţă, pigment la
suprafaţa mediului pentru speciile cu pigmentogeneză
- medii solide (agar nutritiv ) – colonii mici, rotunde,
semitransparente, cu consistenţă cremoasă ( S-smoth ), neuniforme, cu apariţia
de variante pitice impresia unei culturi impure
colonii cu suprafaţă rugoasă, margini neregulate
( R-rough )
colonii cu suprafaţă lucioasă şi consistenţă vâscoasă
( tip mucoid )
colonii cu centrul bombat, lucioase, gelatinoase,
aderente la suprafaţa mediului (tip gelatinos)

 P. aeruginosa poate dezvolta culturi “ în gazon” care pot prezenta

“plaje” de liză bacteriană acţiune bacteriofagi ( tulpini spontan lizogene )
 pigmentogeneza: speciile genului Pseudomonas pot elabora pigmenţi difuzibili
în mediu:
- piocianina – pigment fenozinic albastru-verde, nefluorescent, solubil în
cloroform – P. aeruginosa numai în prezenţa O2 subcultivările repetate duc
la pierderea ireversibilă a capacităţii de a elabora piocianină.
- pioverdina ( fluoresceină) – pigment galben-verzui fluorescent, solubil in
apă colonii cu culoare gălbuie; în mediu alcalin coloraţie galben brună; în
culturi vechi se degradează – culoare brun-roşie; în mediile de cultură sărace
în Fe ², producţia este abundentă.
- piorubina – pigment roşu
- piomelanina – pigment brun foarte rar
 P. aeruginosa poate elabora unul sau mai multi pigmenţi
tulpini care nu produc pigmenţi acromogene
 studiul pigmentogenezei pe medii selective King King P ( piocianină)
King F ( fluoresceină)
fluoresceină
 Mirosul degajat de culturi P. aeruginosa degajă un miros specific
aromat ( flori de tei, iasomie, salcâm ).

Caractere biochimice:
- citocromoxidaza (+)
- catalaza (+)
- indol (–)
- H2S (–)
- hidroliza uree + ( pentru cele mai multe din tulpinile P. aeruginosa, P.
mendocina şi unele din tulpinile speciilor P. fluorescens., P. putida, P. stutzerii
şi P. alcaligenes).
- reducerea nitraţilor în nitriţi : +; - pentru P. putida ; ± pentru P. fluorescens .
- glucoză – asimilare, acidifiere strict oxidativă
- hidroliză esculină (–)
-lysine decarboxilază (–)
- arginin dehidrolaza : + ; - pentru P. stutzerii .
- ONPG - ; ± pentru P. aeruginosa
- lichefierea gelatinei (+) P. fluorescens, P. simiae; (±) P. aeruginosa; (-) P.
stutzerii.
- maltoza (–); (+) P. stutzerii
- utilizarea ca unică sursă de carbon: glucoză, acid acetic, manitol, arginină,
citrat, malonat.
- ornitin-decarboxilază (-); (+) P. putida .
- activitate hemolitică (+) ( β hemoliză ) P. aeruginosa, unele tulpini P.
fluorescens, P. alcaligenes; (-) celelate specii.
- creştere la 4°C P. fluorescens, P. putida, P. chlororaphis.
- creştere la 41°C P. aeruginosa, P. alcaligenes, multe tulpini de P.
stutzerii, P. diminuta, P. mendocina, P. pseudoalcaligenes.
- lactoza (–); (±) P. fluorescens, P. putida.
- arginina (+); (-) P. stutzerii
- manoza (+); (±) P. aeruginosa
 Geloza nutritiva – P. aeruginosa Geloza sânge – hemoliză β

Geloza sânge – hemoliză -Agar MacConkey Agar cetrimid– P. aeruginosa

P. aeruginosa - fluoresceină P. aeruginosa - piocianină

P. fluorescens
 King P King F King P King F

Productie de Productie de pioverdina

pyocyanina si pyoverdina

Ag. TSI : G+ , gaz –

L-
H2S - Mediu Hugh-Leifson
Ag. Christensen Ag. citrat = +
Voges-Proskauer + Roşu-Metil - Roşu-Metil +

Test ONPG + Test ONPG - Indol - Indol +

Discuri standardizate ONPG în Bulion triptofan

soluţie fiziologică sterilă
P. aeruginosa – galerie API 20 E
P. aeruginosa – galerie API 20 NE
 STRUCTURA ANTIGENICĂ

 Posedă un antigen somatic O natură lipopolizaharidică, termostabil în

peretele bacterian
P. aeruginosa 20 variante de antigen somatic “O” seruri imune
specifice pentru 16 : O:1 – O:16; serotipurile O:6 şi O: 11 sunt cel mai frecvent
izolate; serotipul O:12 foarte rezistent la antibiotice.
 Antigenul flagelar H natură proteică.
 Slime substanţă mucoidă extrasă din coloniile mucoase ale tulpinilor de P.
aeruginosa implicate în infecţii ale tractului respirator la pacienţii cu fibroză
chistică factor de adeziune.
 FACTORI DE VIRULENŢĂ ŞI PATOGENITATE
 Adeziune – fimbrii, capsula ( glicocalix ), biofilm.
 Invazia – elastaze, proteaze alcaline, hemolizine ( fosfolipaze, lecitinaze ),
citotoxină ( leukocidină ), sideroforii, pigmenţii difuzibili ( piocianina ).
 mobilitate / chemotaxie – flageli.
 toxine – exoenzima S, exotoxina A, LPS.
 antifagocitoză – capsula, LPS, biofilm
 apărare contra efectului bactericid al complementului seric: - capsula,
biofilm, LPS.
 apărare împotriva răspunsului imun: - capsulă, inveliş “slime”, proteaze.
 proprietăţi genetice: - transducţia, conjugarea, rezistenţă naturală la
antibiotice.
 rezistenţa plasmidică la substanţe antibiotice
 criterii ecologice: - adaptabilitatea la cerinţe minime nutriţionale,
diversitatea metabolică, prezenţa într-o mare varietate de habitate.
Biofilm microbian – comunitate microbiană sesilă, alcatuită din celule ataşate
ireversibil la un substrat sau interfaţă sau între ele, încorporate într-o matrice de
substanţe polimerice extracelulare pe care le-au produs, manifestând un fenotip
modificat cu privire la rata de creştere şi de transcriere a genelor
Infecţii umane care implică formarea de biofilme pe ţesuturi:
 endocardită valvulară
 otita medie
 fibroza chistică
 prostatita bacteriană cronică
 periodontita ( P. anaerobius )

Infecţii umane care implică formarea de biofilme pe substraturi inerte:

 valve cardiace artificiale (proteice)
 catetere centrale venoase
 catetere urinare
 lentile de contact
Fig. 1 Diagramă prezentând dezvoltarea unui biofilm de Pseudomonas aeruginosa
într-un proces succedat in cinci etape.
Etapa 1: ataşarea iniţială a celulelor la suprafaţă. Etapa 2: producerea de
exopolizaharide determină o aderenţă mai puternică, ataşare ireversibilă. Etapa 3:
dezvoltarea timpurie a arhitecturii biofilmului. Etapa 4: maturarea arhitecturii
biofilmului. Etapa 5: dispersia celulelor din biofilm (după Stoodley şi colab., 2002)
 REZISTENŢA FAŢĂ DE FACTORI FIZICI, CHIMICI, BIOLOGICI

 Bacterii rezistente în mediul extern, supravieţuind mai multe luni de zile şi chiar
multiplicându-se în apă la t°C mediului ambiant
 Produc bacteriocine cu efect bacteriostatic faţă de alte tulpini ( P. aeruginosa –
piocine, aeruginocine ).
 Rezistenţă faţă de unele antiseptice şi dezinfectante.
 Sensibile la pH acid şi la sărurile de Ag.
 Rezistenţă naturală crescută faţă de antibiotice: impermeabilitatea membranei
externe; producerea unei β- lactamaze inductibile.
 Rezistenţă dobândită faţă de unele antibiotice Strucura LPS membranar este heterogenă,
porinele membranei externe condiţionând
permeabilitatea pentru antibiotice.
Plasmide transferabile prin conjugare sau
transducţie, mare parte a tulpinilor fiind
lizogene

 Sensibili la acţiunea unui număr variabil de bacteriofagi

 RĂSPUNSUL IMUN

 Persoanele cu sistem imunitar integru se apără faţă de colonizarea cu Pseudomonas

spp prin mecanisme nespecifice fagocitoza
complementul seric
ingestiei sau inoculării unei
 Mijloacele apărării nespecifice pot fi depăşite în cazul cantităţi mari de germeni
unor tulpini foarte virulente
organisme imunosupresate
 Imunitatea asigurată de anticorpi anti-lipopolizaharidici
anticorpi anti-proteaze
anticorpi anti-toxici
 PATOGENIE

Etapele instalării procesului infecţios:

adezine
 Colonizarea celulelor epiteliale ale tegumentului şi mucoaselor fimbrii
susţinute de acţiunea citotoxinei şi a factorului leucopeniant producerea de slime
(protecţie faţă de fagocitoză)

proteaza alterează ţesutul

elastaza distrug complementul
 Invazia hemolizina distrug imunoglobulinele
exotoxina A distrug fibronectina
fosfolipaza C distrug surfactantul din ţesutul pulmonar

exotoxina A
 Diseminarea pot induce şoc septic
endotoxina lipopolizaharidică
 Specii Pseudomonas de interes medical:

rareori prezente pe pielea sau mucoasele omului şi

Bacteriile genului Pseudomonas animalelor
adesea prezente în microbiota intestinală
germeni oportunişti infecţii iatrogene şi / sau
nosocomiale

Specia cea mai importantă pentru om şi animale P. aeruginosa

Alte specii patogene pentru om:
1. P. fluorescens
2. P. putida cele mai frecvent izolate după P. aeruginosa
3. P. stutzeri
4. P. alcaligenes
5. P. balearica
6. P. chlororaphis
7. P. luteola
8. P. mendocina
9. P. monteilli
10. P. pseudoalcaligenes
 Alte specii patogene pentru animale:
1. P. fluorescens embrioni găină
curcani
pui găină
peşti
2. P. putida
3. P. anguilliseptica peşti
4. P. plecoglossicida

 P. fluorescens biotip I produce necroza măduvei din cilindrul central al

tulpinilor de tomate din Europa, una din cele mai distructive boli ale acestora.
Implicaţiile pricipalelor specii de Pseudomonas în patologia infecţioasă:
SPECIA Infecţii Bacteri Endoca Infecţii Infecţii Infecţii Mening Infecţii Osteom Infecţii
plăgi / emii / rdite de bronho otice ite oculare ielite urinare
arsuri septice cateter pulmon
mii are

P.
aerugin ++++ ++++ +++ ++++ ++++ +++ ++++ ++++ ++++
osa

P.
fluoresc ++ ++ ++ ?
ens

P.
putida ++ ++ ++ ?

P.
stutzerii ? ++ ++ ++

P.
alcalige ++ ++ + ? + +
nes / P.
pseudo
alcalige
nes

Indicii de frecvenţă: + = 1-2 cazuri; ++ = > 2; +++ = mai multe cazuri; ++++ = incidenţă crescută; ? = semnificaţie clinică
insuficient argumentată.
 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

În practica medicală, specia cea mai importantă, P. aeruginosa este izolată dintr-o
multitudine de prelevate: - urină
- materii fecale
- spută
- puroi
- sânge
-prelevate din mediul spitalicesc etc.

Izolarea pe medii simple – agar nutritiv, bulion nutritiv;

pe mediu selectiv care să conţină cetrimid pentru
prelevatele plurimicrobiene.
• mediile de cultură se incubează preferabil la 30 °C, în aerobioză, timp de 24-72h
• speciile patogene pentru peşti se cultivă la 20-25°C
 Identificarea : coloniile suspecte a aparţine speciilor genului Pseudomonas se repică pentru
stdiul caracterelor biochimice pe:
• mediu TSI ( pentru studiul proprietăţilor fermentative ): Glu+, fără gaz; Lac-; H 2S-
• mediu Hugh-Leifson(OF) cu: glucoză, lactoză, zaharoză, maltoză, manitol, trehaloză,
inositol, manoză, ş.a ( pentru studiul proprietăţilor oxidative)
• agar semisolid – pentru aprecierea mobilităţii
• agar cu uree ( Christensen ) sau bulion cu uree - pentru studiul activităţii ureazice.
• medii cu lizină, arginină – pentru studiul activităţii decarboxilazice ( mediu Moeller ).
• mediul King F – pentru producerea de fluoresceină.
• mediul King P – pentru producerea de piocianină.
• agar cu sânge – pentru studiul producerii de hemolizine
• mediu cu citrat – pentru studiul utilizării citratului ca sursă de carbon
• mediul RM – VP – pentru testul roşu-metil, Voges – Proskauer.
• mediul cu 6,5% NaCl – P. aeruginosa nu tolerează 6,5% NaCl; toate tulpinile de P.
stutzeri şi P. mendocina se dezvoltă în prezenţa a 6,5 % NaCl.
 Creşterea la 4°C şi / sau 41°C:

 P. aeruginosa: 4°C - ; 41°C +

 P. fluorescens: 4°C + ; 41°C –
 P. putida: 4°C d ; 41°C –
 P. stutzeri: 4°C - ; 41°C d

 P. alcaligenes: 4°C - ; 41°C +

 P. pseudoalcaligenes: 4°C - ; 41°C slab; 40°C optim
d=divers

Utilizarea sistemului de identificare biochimică API 20 NE – permite în general

identificarea corectă a speciilor: P. aeruginosa, P. fluorescens, P. putida, P, stutzeri, P.
chlororaphis.
Sistemul API 20 E identifica, fară discriminare, speciile P.aeruginosa / P.fluorescens /
P.putida.
 În cazul unor infecţii nosocomiale este necesară:
 identificarea elementelor fenotipice caracteristice tulpinii izolate.
 identificarea “ markerilor epidemiologici”
- serotipie – se identifică serotipurile O prin reacţii de aglutinare cu seruri
imune specifice ( pentru 5-10% din tulpini nu se poate utiliza serotipia, fiind tulpini
de tip R, mucoase, non-aglutinabile sau poliaglutinabile).
- lizotipia – P. aeruginosa este sensibil la acţiunea unor bacteriofagi =>
identificarea lizotipurilor în cadrul speciilor
se testează producerea de bacteriocine folosind tulpină de
- bacteriocinotipie referinţă (ATCC) cu sensibilitate cunoscută.
se testează efectul piocianinei elaborate de o tulpină
cunoscută asupra tulpinii izolate.
- biotipia – caracterele care permit identificarea biotipurilor în cadrul speciei
sunt: pigmentul
hidroliza gelatinei
asimilarea argininei
testul ONPG ( ortonitrofenil-galactoză )

- antibiotipia – rezultate identice ale antibiogramelor efectuate pentru tulpinile izolate din
focarul de infecţie bun marker de identitate al tulpinilor.
 EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE. CONTROL

solul
Caracterul ubiquitar alimentele surse / suport material de
apa transmitere pt Pseudomonas
Preferinţa în special pentru medii umede
diferite suprafeţe

Mediul spitalicesc persoane susceptibile la infecţie favorizează infecţiile

selecţia de tulpini virulente / rezistente la antibiotice
Microbiota endogenă bolnav
elemente din mediu - apa din vaza de flori
-plantele din ghiveci
- apa din conducte
- apa din umidificatoare
- fructe, legume consumate crude
- soluţii antiseptice, dezinfectante

Calea de transmitere : mâna

instrumentele sau dispozitivile medicale contaminte:
sonde, catetere, canule, masca de oxigen, etc.
 măsuri de igienă individuală şi generală
Prevenirea infecţiilor nosocomiale aplicarea corectă a măsurilor de dezinfecţie, antisepsie, asepsie

indicată pacienţilor de la: - terapie intensivă vaccin antipiocianic polivalent

Profilaxia specifică:
- secţii de arşi ser imun polivalent
 LEGIONELLA
PNEUMOPHILA
 ÎNCADRARE TAXONOMICĂ

Regn: Bacteria
Încrengătura: Proteobacteria
Clasa: Gamma Proteobacteria
Ordin: Legionellales
Familie: Legionellaceae
Gen: Legionella
 HABITAT
• nu face parte din microbiota saprofită umană, izolarea ei
din produsele patologice umane fiind asociată cu boala;
• nu a fost izolată niciodată în pământ uscat, în apa de
mare sau la animale;
• se dezvoltă în apele dulci: lacuri, râuri, noroaie ca şi în
bazinele şi rezervoarele de apă artificiale, în reţeaua de
canalizare;
• a fost izolată în apa menajeră;
• poate infecta şi se poate replica în organismul
protozoarelor care trăiesc în bazinele de apă
sau în sistemul de alimentare cu apă
(Acanthamoeba, Hartmanella spp.);
• supravieţuieşte în amibe ceea ce îi permite să
persiste în natură şi să se răspândească prin
intermediul chisturilor de amibe;
 HABITAT
Colonizarea şi multiplicarea
Legionellei în bazinele de apă
artificiale este favorizată de:
● temperatura de 25-42ºC;
● stagnarea apei;
● sedimente;
● prezenţa protozoarelor rizopode
sau flagelate în bazinele respective;
 CARACTERE
MORFOFUNCŢIONALE
• sunt bacili gram negativi, mici, cu forme filamentoase în culturile
vechi;
• se colorează greu cu coloraţiile obişnuite
– impregnare argentică;
• în funcţie de temperatură, pot avea sau nu flageli care să le asigure
mobilitatea;
• sunt nesporulaţi, necapsulaţi, strict aerobi, care se cultivă numai pe
medii suplimentate cu L-cisteină, săruri de fier, diverşi aminoacizi şi
factori de creştere;
• mediul de cultură trebuie să aibă un pH exact de 6,9;
• mediile îmbogăţite trebuie incubate la 35ºC în atmosferă îmbogăţită
cu CO2;
• sunt bacterii catalază pozitive, slab oxidază pozitive;
• sunt incapabile să descompună prin fermentare sau oxidare
zaharurile;
• nu produc nitrat-reductază şi nici urează;
 CARACTERE DE CULTURĂ
• creşte lent, coloniile apar
după 3-5 zile de la inoculare;
• coloniile sunt rotunde,
netede, au luciu roşu-
albastru-verzui, au caracter
filamentos;
• jocul luminii pe suprafaţa lor
le face să pară „colonii cu
aspect neregulat”;
 REZISTENŢA FAŢĂ DE AGENŢII
FIZICI
Sunt relativ rezistente în mediul extern.
Rezistă:
• un an în apă de robinet, la 4ºC;
• patru luni în apă distilată;
• 30 minute la pH de 4,2;
• în apele reziduale clorinate din sistemul de
alimentare cu apă la o concentraţie
scăzută de clor;
• sunt sensibili la uscăciune;
 REZISTENŢA FAŢĂ DE AGENŢII
CHIMICI ŞI BIOLOGICI

• sunt sensibile la acţiunea dezinfectantelor

uzuale: fenoli, compuşi cuaternari de
amoniu şi a celor pe bază de clor;
• sunt rezistente la peniciline şi la unele
cefalosporine prin producere de beta-
lactamază;
• sunt sensibile la macrolide,
fluorochinolone;
 STRUCTURA ANTIGENICĂ
Antigene:
• lipopolizaharidul (LPS), bogat în acizi graşi, are
activitate similară cu endotoxina bacteriilor Gram
negative;
• proteina majoră a membranei externe (MOMP -
major outer membran protein) are specificitate
de specie, dar este comună tuturor
serogrupurilor de Legionella pneumophila;
• antigenul flagelar “H” are specificitate de tip;
CARACTERE DE PATOGENITATE
Tulpinile de Legionella pneumophila au
diferite grade de virulenţă în funcţie de prezenţa sau
absenţa unor structuri. Sunt
patogene prin:
●glicocalix - funcţionează ca ligand la mucoasa
respiratorie sau la suprafeţe inerte;
• flageli - mediază aderenţa la celulele pulmonare;
• endotoxina lipopolizaharidică;
• exotoxine- insuficient studiate;
• proteaze.
SURSELE DE CONTAMINARE
• instalaţiile de distribuţie a apei, în special a
celei calde: robinete, duşuri, bazine de
balneoterapie, ape termale;
• fântâni, sistemele de climatizare;
• turnurile de răcire a apei;
• în mediu de spital barbotoarele de
umidificare a oxigenului, echipamentele de
tratament prin aerosoli.
 PATOGENIE
Poarta de intrare: tractul respirator (rar plăgile)
Transmiterea: inhalarea aerosolilor contaminaţi fie
cu bacteria fie cu amibe infectate, proveniţi din
instalaţiile de aer condiţionat, turnuri de răcire a
apei, duşuri.
- ajunge în alveolele pulmonare;
- pătrunde în macrofage şi în monocite unde
supravieţuieşte;
- se multiplică provocând distrugerea acestor
celule;
- se instalează o alveolită purulentă extensivă;
 Legionella cauzează:
● pneumonie severă:
– “boala legionarilor”;
- perioada de incubaţie: 8-10 zile;
- manifestări: febră > 40°;
● boala non-pneumonică:
- “febra de Pontiac”;
- formă mai blandă de pneumonie;
- are o perioadă de incubaţie mai scurtă;
● infecţii intrapulmonare:
- infecţii ale plăgilor chirurgicale;
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
• Bacteriologic: spută, exudate bronhopulmonare,
probe de biopsie pulmonară, exudate seroase,
sânge, puroi.
• Imunofluorescenţă directă
• Secţiuni histopatologice colorate cu impregnaţie
argentică
• Cultivarea germenului–metodă de referinţă
• Imunofluorescenţă indirectă
• Teste ELISA
• Reacţia de microaglutinare
• Detectarea Ag prin metode radioimune
• PCR: probe de urină, ser, lichid de spălătură
bronşică.
 TRATAMENT
Sunt active in vivo având mare capacitate de
penetrare intracelulară şi efecte bactericide:
- macrolidele;
- rifampicina;
- fluorochinolonele.
• Antibiograma nu este utilă datorită dificultăţilor
de cultivare a bacteriei şi a ritmului lent de
creştere.
• Datorită localizării intracelulare a
microorganismului rezultatele antibiogramei nu
corespund cu eficienţa tratamentului in vivo.
 EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE.
CONTROL
• transmiterea se realizează prin inhalarea
de aerosoli contaminaţi; nu există
transmitere interumană;
• receptivitatea este generală, mai mare la
persoane care prezintă anumiţi factori de
risc: vârsta peste 50 de ani,
imunodeprimaţi, fumători, alcoolici, boli
cronice pulmonare sau cardiace, diabet
zaharat, sexul masculin, boli renale sau
hepatice, intervenţii chirurgicale etc
 EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE.
CONTROL
• boala este mai frecventă în lunile de vară
când funcţionează intens instalaţiile de aer
condiţionat;
• profilaxia constă în controlul şi dezinfecţia
apei din rezervoare şi în furnizarea apei
calde menajere la temperaturi mari care
să distrugă Legionella, clorinarea
corespunzătoare a apei, utilizarea apei
sterile pentru spălarea anumitor instalaţii
etc.
Bacterii spiralate de
importanta medicala
Vibrioni=Genul Vibrio
VIBRIO CHOLERAE
VIBRIO CHOLERAE
ÎNCADRARE TAXONOMICA

Domeniul:Bacteria
Filum:Proteobacteria
Clasa:GammaProteobacteria
Ordinul:Vibrionales
Familia:Vibrionaceae
Genul:Vibrio
Specia:V. cholerae
 Morfologie

Vibrio cholerae-agentul patogen al holerei

A fost descoperit de R. Koch

Sunt bacili G-, drepti sau incurbati (forma de virgula o au doar cand
frotiul se executa dupa mucoasa intestinala), nesporulati, necapsulati,
foarte mobili cu flageli peritrichi sau monotrichi de tip polar in mediu
lichid si laterali in mediu solid.Lungimea flagelului terminal depaseste
de 4-5 ori lungimea corpului bacilar.

Sunt aerobi ,facultativ anaerobi,cu metabolism oxidativ
fermantativ,oxidazo -pozitivi cu exceptia lui V.metschnikovii care este
oxidazo- negativ

pe mediile solide dau colonii de tip S, umede (“picaturi de roua”)


pe mediul TCBS descompun sucroza coloniile având culoarea
galbenă


pe geloză sânge variantele neholerigene produc în general colonii
hemolitice


dintre tulpinile holerigene,biotipul El Tor produce hemoliză beta.
 Rezistenta la factori fizico-
chimici

Serogrupurile holerigene 01 grupeaza specii care au slaba rezistenta
in mediul extern, fiind sensibili mai ales la desicatie, ceea ce explica
transmiterea lor pe cale hidrica. Supravietuiesc in ape de izvor, rauri
ape de coaste,golf,mare.


Rezista un timp limitat in organismul purtatorilor sanatosi; in materiile
fecale. Sunt foarte sensibili la aciditatea gastrica, totusi daca doza
infectata este mare, raman un numar suficient de mare de vibrioni
pentru a coloniza intestinul.


Sunt distrusi prin expunere la 50 C timp de 60 min si instantaneu la
100C.Sunt sensibili la radiatiile solare si UV, la substante antiseptice
si dezinfectante( sunt distrusi in 5 min la contactul cu fenol, formol si
instantaneu la solutie de sublimai 1%0), ca si la antibiotice de tipul
streptomicinei, tetraciclinei, cloramfenicolului si sulfamidelor.
Sensibilitate la tetraciclina, cloramfenicol si la 0129
 Diagnostic serologic

• Diagnostic
serologic
API 20E

API 20 NE
Raspandirea holerei pe
Glob
Bacterii spiralate


Helicobacter pylori
 Istoric

Descoperirea Hp – una dintre cele mai importante realizari ale

gastroenterologiei moderne

Schimbari fundamentale in intelegerea patogeniei si

tratamentului bolii ulceroase

Prima observatie in ceea ce priveste prezenta bacteriei la nivelul

Stomacului contemporana cu descoperirea etiologiei
bacteriene a tuberculozei, sifilisului, holerei, dizenteriei

Al 23-lea an de la descoperire - 2005

Premilu Nobel pentru medicina:

relationare cu gastrita si ulcerul gastroduodenal

Barry Marshall si Robbin Warren - Australia,
au descoprit Hp in 1983
 Istoric

Initial -Campylobacter pyloridis

-structura ~Campylobacter
Barry Marshall si Robbin Warren au
efectuat studii
pe 100 de pacienti
Cultivare- trasaturi comune cu
speciile de Campylobacter si de Vibrio
• REGN: BACTERIA
• INCRENGATURA:
Proteobacteria
• CLASA:Epsilon Proteobacteria
• ORDINUL: Campylobacterales
• FAMILIA: Helicobacteraceae
• GENUL: Helicobacter
• SPECIA: H.pylori

sarurile de bismut benefice in terapie

adaugarea de antibiotic asigura sterilizarea bacteriologica
 Istoric

Marshall s-a autoinfectat cu cultura pura de Hp

Dupa 5 zile asimptomatice apar: halitoza, greata si

varsaturile acide

Biopsia gastrica evidentiaza la 10 zile de la infectare aspect de

gastrita acuta severa, Hp intens pozitiv

Simptomele se remit spontan dupa 14 zile, dar bacteria

persista si Marshall este obligat de sotie sa-si administreze
antibiotic
 Istoric
Recunoasterea reusitei cercetatorilor asupra etiologiei
bacteriene in boala ulceroasa a fost publicata pentru
prima data in 1984

Cercetarile ulterioare au aratat rolul clar al Hp in producerea

gastritei cronice superficiale, in ulcerele gastrice -70% si duodenale-90% si in
cancerul gastric (pacientii cu gastrita a corpului gastric si atrofie multifocala
sunt predispusi la ulcere gastrice , atrofie gastrica, metaplazie intestinala si in
final la carcinom gastric)

Infectia cu aceasta bacterie creste semnificativ riscul de limfom gastric

MALT (Mucosa-Associated-Lymfoid-Tissue), intrucat 72-98% din pacientii cu
acest limfom sunt infectati cu H. pylori

Hp este considerat la ora actuala de OMS

carcinogen din clasa I
 Structura
Bacterie Gram negativa, spiralata, microaerofila

Lungime 3-5 microni, prevazuta cu flageli

Oxidazo+ si catalazo+

LPS =adezine= aderarea

de celulele epiteliale gastrice
 Helicobacter pylori

Bacteria colonizeaza stomacul,

stabilindu-se :
• in portiunile profunde ale stratului de
mucus gelatinos ce captuseste
mucoasa gastrica;
• intre stratul de mucus si suprafata
apicala a celulelor epiteliale ale
mucoasei gastrice.
 Structura

Excreta ureaza – transforma ureea in amoniu si bicarbonat

(amoniul –toxic pentru mucoasa gastrica)

Anumite tulpini au capacitatea de a injecta direct

peptidoglicani din peretele lor in celulele epiteliale gastrice

In conditii limitative se transforma in forma cocoidala –

mult mai rezistenta la agresiunea mediului –
poate adera la celulele gastrice (“capul pieptului”)
 Epidemiologie
Infectia cu Hp este raspandita in intreaga lume

Prevalenta infectiei cu Hp este strans corelata cu

conditiile socioeconomice

Adulti de varsta medie – peste 80% in multe tari in curs de

dezvoltare
- 20-50% in tarile industrializate

Infectia este produsa prin ingestia bacteriei si in

majoritatea cazurilor transmisa intrafamilial inca din copilarie

la adulti in general cronica,

nu se vindeca fara terapie specifica
Infectia cu Hp
la copii exista cazuri de
eliminare spontana a bacteriei
 Epidemiologie
simtomatica
Infectia Hp

asimptomatica (~70% dintre cazuti)

Bacteria a fost izolata din fecale, saliva si placa dentara

a pacientilor infectati

Transmisie gastro-orala sau fecal-orala

se transmite si intrafamilial in prima copilarie

 Factori predispozanti

Dieta bogata in afumaturi, saraturi,
grasimi prajite

Existenta in familie a rudelor de gradul
I (mama, tata, frati, surori) ce au fost
diagnosticate cu cancer gastric

Fumatul

Stressul

Statutul social
 Patogeneza

Adaptarea la mediul gastric:

•Traversarea rapida a stratului de mucus

•Atasarea de celulele epiteliale

•Protejarea fata de raspunsul imun al gazdei

 Factori de virulenta:
Motilitatea

Adeziunea la epiteliul gastric

Activitatea endotoxin – like a LPS din structura sa

Activitatea ureazei

Enzimele proteolitice

Fosfolipaza

exotoxina ce se insera in membrana celulelor

VacA epiteliale formeaza un canal anion selectiv prin
care pot fi eliminati bicarbonati si anioni organici

CagA produce rupturi la nivelul citoscheletului celulelor

 Patogeneza
implicat in etiologia ulcerului gastro-duodenal si transformarea
maligna a acestuia
secretia acida care afecteaza progresiv
mucoasa gastrica sau duodenala
factori de risc – fumat, stres, factori care cresc
secretia gastrica acida
Mecanisme prin care Hp ar putea produce carcinogeneza:

secreta factorul activator al trombocitelor;

activeaza monocitele;
produce superoxizi;
interleukina 1 ;
factor de necroza tumorala;
proteaze;
Reducerea grosimii si vascozitatii
stratului de mucus ce captuseste celulele
epiteliale ale mucoasei gastrice.
 Evoluţia gastritei
Helicobacter pylori-pozitivă
• la copii  (în jurul vârstei de 5 ani)
infecţia persistentă cu Helicobacter
pylori afectează fie antrul, fie tot
stomacul, evoluând spre gastrită
atrofică asociată sau nu cu scăderea
secreţiei gastrice şi tulburări
nutriţionale. În final aceşti pacienţi
evoluează spre ulcer duodenal sau
gastric şi relativ frecvent spre cancer
gastric de tip intestinal.
 Evoluţia gastritei
Helicobacter pylori-pozitivă
• la tineri (în jurul vârstei de 20 ani)
infecţia evoluează de regulă spre
gastrită antrală atrofică şi apoi spre
ulcer peptic şi mai rar spre pangastrită
severă şi ulterior spre cancer gastric
de tip intestinal.
 Evoluţia gastritei
Helicobacter pylori-pozitivă
• la vârstnici (în jurul vârstei de 50 ani)
contaminarea stomacului afectează
mai ales antrul gastric, este însoţită de
secreţie acidă normală ori crescută şi
evoluează în final spre ulcer gastric şi
duodenal.

Hp - implicat in:
 producerea trombocitopeniei
 anemia sideropenica si megaloblastica
 Teoretic, bacteria produce deficit de fier, fie prin
consumul acestuia datorita producerii inflamatiei
locale, fie prin impiedicarea absorbtiei de Fe ca o
consecinta a producerii hipoclorhidriei secundare
RASPUNSUL GAZDEI LA H.
PYLORI

bacteria determina inflamatia continua a mucoasei
gastrice


gazda raspunde prin recrutarea de neutrofile, de
limfocite B-T, de plasmocite si macrofage


ureaza produsa de H. pylori contribuie la
extravazarea si chemotactismul neutrofilelor
RASPUNSUL GAZDEI LA H.
PYLORI

infectia cu H. pylori determina un raspuns imun
umoral sistemic, reprezentat de secretia de
numerose tipuri de citokine si de anticorpi de catre
mucoasa gastrica


IL-12= citokina produsa mai ales de fagocite,
stimuleaza producerea de gamma-interferon si
favorizeaza activitatea citotoxica a celulelor NK-
natural killer si diferentierea limfocitelor T helper
TESTE DE DIAGNOSTIC

diagnosticul se face prin 2 tipuri de metode
1)INVAZIVE- metoda endoscopiei cu biopsie, detectarea bacteriei facandu-se fie prin
examen histopatologic la microscop, fie prin testul rapid la ureaza-rezultatul apare
in 24 ore (ureaza care digera ureea la dioxid de carbon si apa, colorarea specifica
a unui indicator de culoare)
HP se evidentiaza clar pe sectiunile histologice colorate Giemsa, si mai slab pe
cele colorate cu hematoxilina.

2)NONINVAZIVE *testul respirator cu uree

*teste serologice
*detectarea antigenului in materiile fecale


alte metode de diagnostic: *testele moleculare pentru detectia AND-ului bacteriei
in diferite produse biologice
*PCR (Reactia de Polimerizare in Lant) se poate efecua
din fragmente bioptice, saliva, suc gastric, fecale
TESTE DE DIAGNOSTIC

testul respirator cu uree se bazeaza pe activitatea ureazei
bacteriene; se administreaza per os uree marcata radioactiv
cu C 13/14 si se masoara CO2 radioactiv eliminat in aerul
expirat


detectia Ig G anti-Helicobacter pylori prin metoda ELISA este
tehnica serologica preferata de diagnostic


detectia Antigenului H. pylori in materiile fecale are o
sensibilitate de 88-89% si specificitate de peste 90%
TRATAMENTUL INFECTIEI CU
H. PYLORI

se asociaza antibiotice cu inhibitori ai pompei de protoni sau
cu Ranitidina Bismuth Citrat (BCR)

cei mai importanti agenti antimicrobieni utilizati sunt:
amoxicilina, claritromicina, metronidazolul, tetraciclina si
bismutul

Dubla terapie: asociere claritromicina + omeprazol/BCR

Tripla terapie: inhibitor de pompa de protoni in 2 prize sau
BCR + claritromicina si metronidazol

Cvadrupla terapie: inhibitor de pompa de protoni in 2 prize
zilnice +bismut subtitrat coloidal + metronidazol + tetraciclina

Vaccinarea profilactica si terapeutica a fost testata pe

modele animale dar nu este flosita inca si la om
SPIROCHETE DE IMPORTANTA
MEDICALA
TREPONEMA PALLIDUM
• T. pallidum apartine ordinului Spirochetalae, familia Treponematacee. Nu poate fi
distinsa prin metode morfologice, chimice sau imunologice de treponemele care
produc pianul (T. pertenue), pinta (T. carateum) si sifilisul endemic (T. pallidum var.
Bosnia), ceea ce explica dificultatile care apar uneori in diferentierea serologica a
afectiunilor determinate de aceste organisme.

• Structura. T. pallidum este un bacil spiralat, cu lungimea de 5-20 µm si grosimea de

0,1-2 µm.

• Are 8-14 spire egale, regulate, cu o amplitudine de 0,2-0,3 µm si o distanta intre ele
de 1,1µm, caracteristici care se mentin si dupa fixare.

• T. pallidum nu este vizibila la examenul microscopic obisnuit, dar poate fi observata

prin ultramicroscopie sau microscopie electronica.

• Elementele structurale principale: protoplastul, filamentul axial si peretele celular.

Protoplastul este inconjurat de o membrana citoplasmatica cu rol de bariera
osmotica, esentiala pentru metabolismul celular. Filamentul axial, format din 6-8
fibrile elastice, rasucite in jurul protoplastului, este responsabil de forma helicoidala
a treponemei.

• Peretele celular contine diferite proteine imunogene si este alcatuit din trei straturi;
cel mai important este stratul intern, compus din peptidoglicani care alcatuiesc un
"microschelet" cu rol de mentinere a formei si protectie a citoplasmei fata de
agresiunile fizice. T. pallidum este inconjurata de un strat extern amorf, format din
mucopolizaharide, care protejeaza impotriva fagocitozei.
 Metabolism si cultivare
• T. pallidum este un organism facultativ anaerob.
• Are capacitatea de a metaboliza glucoza si piruvatul
si poseda sistemul citocromic (oxidazo-pozitiv).
• In conditii optime, in vitro, replicarea se produce prin
fisiune, la intervale de 30-33 ore.
• Este sensibila la temperaturi mai mari de 38°C, ceea
ce explica eficacitatea piretoterapiei utilizata inaintea
descoperirii penicilinei.
• Tulpinile virulente nu pot fi cultivate in vitro, ci numai
prin inoculare in testicule de iepure; acesta dezvolta
orhita si treponemele pot fi recoltate dupa 6-10 zile
de la inoculare.
 Patogenie
Pielea si mucoasele intacte reprezinta o bariera protectoare impotriva
infectiei cu T. pallidum. Penetrarea are loc, probabil, la nivelul unor
leziuni cu pierdere de substanta, micro- sau macroscopice, produse in
timpul contactului sexual.
Sifilisul primar. Dupa ce au ajuns in derm, treponemele stimuleaza
mecanismele imunitare ale gazdei.
Principalele celule implicate sunt:
1. Neutrofilele. Initial se produce o acumulare de neutrofile, care
fagociteaza o parte din treponeme, fara ca opsonizarea lor prealabila
sa fie obligatorie. Unele treponeme scapa insa acestui mecanism de
aparare, observatie explicabila prin urmatoarele ipoteze:
a) existenta unui invelis care face treponemele rezistente la actiunea
enzimelor lizozomale;
b) blocarea fuziunii fagozomilor cu lizozomii, fapt ce permite
persistenta intracitoplasmatica a treponemelor.
2. Limfocitele. O parte dintre treponemele care au rezistat "atacului"
neutrofilelor raman la poarta de intrare, iar altele ajung pe cale limfatica
in ganglionii regionali. Aici vin in contact cu limfocite T si B si determina
un raspuns imun celular si umoral specific.
3. Macrofagele. Sunt atrase in zona portii de intrare si activate
de limfokine. Fagociteaza treponemele, determinand reducerea
numarului lor si vindecarea sifilomului.

Sifilisul secundar. Paradoxal, desi mecanismele imunologice

rezolva infectia de la poarta de intrare, la 3-6 saptamani de la
debutul sancrului apar manifestari de infectie treponemica
generalizata.
a) sunt rezultatul diseminarii hematogene a treponemelor;
b) leziunile sunt predominant cutanate, zona care datorita
temperaturii scazute ofera conditii mai bune de multiplicare;
c) aspectul leziunilor, diferit de cel al sancrului, sugereaza
dezvoltarea unui grad de imunitate sistemica. In acest stadiu,
titrul anticorpilor este foarte ridicat, dar numai o parte a lor are
efect protector.
Desi gazda este incapabila sa vindece infectia, injectarea
intradermica de T. pallidum nu produce leziuni (stare de
premunitie).
Sifilisul latent.
Dupa o perioada variabila de timp imunitatea gazdei devine
eficienta si inhiba aparitia de noi leziuni. Boala intra in faza de
latenta. Treponemele continua sa persiste si, dupa un interval
cuprins intre l si 20 ani, apar manifestarile de tertiarism.
Sifilisul tertiar.
Este caracterizat prin leziuni cu aspect histopatologic
granulomatos, ceea ce sugereaza ca ar fi produse printr-un
mecanism de hipersensibilitate la antigene treponemice.
Manifestari clinice
In functie de tipul manifestarilor clinice sifilisul este subimpartit in
urmatoarele stadii:
• sifilis primar (sancru dur);
• sifilis secundar (leziuni cutaneo-mucoase, limfadenopatie si afectarea
altor organe si sisteme);
• sifilis latent (teste serologice pozitive, fara semne sau simptome);
• sifilis tertiar (afectare cutanata, neurologica, cardio-vasculara si a altor
viscere).
Faza tertiara
 Transmitere.
Transmiterea sexuala este cea mai frecventa.
Alte modalitati de contaminare : transfuzii de sange, transplacentar de la mama
la fat, contactul direct cu secretiile infectante.
Transmiterea indirecta (prin obiecte) - ipotetica.

La locul inocularii, dupa o perioada medie de 21 zile (cu limite intre 10 si 90 zile)
se dezvolta leziunea primara (sancrul dur sau sifilomul). Incubatia variaza in
functie de marimea inoculului si de prezenta sau absenta unor leziuni cu
pierdere de substanta. Netratat, sifilomul persista 1-6 saptamani si se vindeca
fara cicatrice.

Leziunile de lues secundar apar dupa 3-6 saptamani de la debutul leziunii

primare (ex: in unele cazuri apar inainte de vindecarea leziunii primare, in alte
cazuri apar la luni dupa aparitia leziunii primare).
Chiar netratati, pacientii devin mai putin contagiosi la circa 6-12 luni de la
infectie. Dupa aceasta perioada, modificarile imunologice limiteaza aparitia
leziunilor infectioase cutaneo- mucoase, dar nu impiedica progresia, bolii si
afectarea viscerala.
=
Sifilisul latent urmeaza stadiului secundar si, la 2/3 din bolnavi, poate persista
intreaga viata. Numai 15-40% dintre bolnavii netratati dezvolta, sifilis tertiar.
Metodele de diagnostic paraclinic al sifilisului

Metode de evidentiere a T. pallidum.

Ultramicroscopia. Se bazeaza pe examinarea la
microscopul in camp intunecat a produsului obtinut din
leziunile eroziv-ulcerate. Treponemele apar argintiu-
stralucitoare, cu miscari caracteristice de flexie si rotatie;
se deosebesc de treponemele saprofite prin dimensiuni,
forma spirelor si tipul miscarilor.
Unele treponeme nepatogene umane sau animale sunt
abundente in cavitatea orala (ex: T. microdentium, T.
macrodentium, T. Vincentii)
ultramicroscopia efectuata pe frotiuri recoltate din
aceasta regiune nu este recomandabila, avand o
specificitate foarte redusa.
– Treponemele mai pot fi vizualizate la microscopul
optic (ex: impregnare argentica, coloratie Giemsa
sau rosu de Congo)
 Diagnostic serologic
• Metode de diagnostic serologic. Se bazeaza pe
detectarea anticorpilor dezvoltati ca raspuns la
infectia luetica. Dupa natura antigenelor utilizate
se subimpart in:
• Teste netreponemice (lipoidice, cardiolipinice).
Utilizeaza antigene lipoidice, nespecifice
treponemelor, si prin urmare si anticorpii pe care ii
detecteaza (numiti impropriu reagine) sunt
nespecifici. Principalul antigen folosit contine
cardiolipina, colesterol si lecitina.
– reactii de fixare a complementului (Kolmer, Bordet-
Wasserman)
– reactii de floculare (VDRL, RPR)
– Ambele tipuri pot fi efectuate calitativ sau cantitativ. Sunt
utile pentru screening si pentru aprecierea eficacitatii
tratamentului.
 Diagnostic serologic

• Principalele cauze ale reactiilor fals pozitive acute sunt:

vaccinari recente, gripa, mononucleoza infectioasa, hepatita,
rujeola, varicela, limfogranulomatoza veneriana, malaria,
sarcina. Reactii fals pozitive cronice apar in: lupusul eritematos
sistemic, artrita reumatoida, sindromul Sjogren, tiroidita, anemii
hemolitice autoimune.
• Teste treponemice. Utilizeaza antigene specifice treponemice
si de aceea au sensibilitate si specificitate foarte mare.
– reactii de fluorescenta (testul FTA si FTA- Abs)
– reactii de hemaglutinare (TPHA)
– reactii imunoenzimatice (ELISA)
– de imobilizare a treponemelor.
• Sunt utile pentru clarificarea cazurilor in care serologia
cardiolipinica este negativa sau discordanta.
• Dupa infectie raman pozitive toata viata, ceea ce le limiteaza
utilizarea in programe de screening sau pentru aprecierea
eficacitatii terapiei.
• Tehnica acestor teste poate fi modificata pentru a permite identificarea
tipului de imunoglobulina (IgM sau IgG) din structura anticorpilor
antitreponemici Prezenta predominanta de IgM semnifica la nou-
nascut sifilis congenital, iar la adult, sifilis recent dobandit. In sifilisul
tratat sau in cel vechi predomina IgG.
• Testul de imobilizare a treponemelor (Nelson) se bazeaza pe
identificarea anticorpilor imobilizanti (imobilizine) prin incubarea serului
de la bolnav cu o suspensie T. pallidum. Nu se mai foloseste datorita
dificultatilor tehnice si a faptului ca se pozitiveaza tardiv.
• Cronologia testelor serologice.
• Ordinea pozitivarii este urmatoarea:
• Fluorescent Treponemal Antibody( FTA-Abs) si Solid Phase
Hemaglutination Assay(SPHA)-IgM -25- 30 zile,
• Venereal Disease Research Laboratory (VDRL ) si Rapid Plasma
Reagin (RPR)-30-40 zile,
• Treponema Pallidum Hemaglutination Assay( TPHA) 35-45 zile, testul
de imobilizare a treponemelor (50-60zile)
 TPHA

TPHA
VDRL
 Tratament

Medicamentul de electie este penicilina administrata parenteral

(penicilina G sau benzatin penicilina).

• pentru sifilisul recent (cu vechime mai mica de un an): 2,4 x

1O6 UI benzatin penicilina, doza unica;
• pentru sifilisul tardiv (cu vechime mai mare de un an),
exceptand neurosifilisul: 2,4 x 106 UI benzatin penicilina,
repetat de 3 ori la interval de 7 zile.
• pentru neurosifilis: penicilina G 12-24 x 1O6 UI/zi, timp de
minimum 10 zile;
• pentru sifilisul congenital: penicilina G 50.000 UI/kg/zi, timp de
minimum 10 zile.
Pacientii alergici la penicilina, exceptand gravidele si copiii mai
mici de 8 ani, vor fi tratati cu tetraciclina, 500 mg x 4/zi, timp de
15 zile in cazul siflisului recent si 30 zile in cazul celui tardiv.
• Pacientii care nu tolereaza tetraciclina, gravidele si copiii mici
alergici la penicilina vor fi tratati cu eritromicina, in aceleasi doze
si pe aceleasi perioade ca in cazul tetraciclinei.

• Reactia Jarisch Herxheimer este mai frecvent observata in

sifilisul recent.
• Se datoreaza lizei brutale a unui numar mare de treponeme, cu
eliberarea unei cantitati crescute de endotoxine. Apare la cateva
ore dupa prima priza de antibiotic si se remite spontan in 24 ore.
– Se manifesta prin semne sistemice (febra, cefalee, dureri osoase si
musculare, greata, tahicardie) si prin exacerbarea sau aparitia de
noi leziuni cutanate.
– La gravide poate produce contractii uterine si declansa un avort sau
o nastere prematura.
– Trebuie deosebita de o reactie alergica la penicilina.
• Monitorizarea post-terapeutica.
• Desi penicilina este foarte eficienta, la 2-10%
dintre pacienti poate fi necesara reluarea
tratamentului.
• Sunt considerate esecuri terapeutice: a)
persistenta sau recurenta manifestarilor
clinice; b) cresterea de patru ori a titrului
testelor netreponemice; c) mentinerea unui
titru constant, care nu s-a redus de cel putin
patru ori in primele 3 luni si de opt ori in
primele 6 luni de la tratament
Actinomicete de importanta
medicala
Mycobacterium tuberculosis
• Familia Mycobacteriaceae, Ordinul Actinomicetales.
• bacili aerobi de 0,3 - 0,6 µ lăţime şi 0,5 – 0,4 µ lungime.
Bacilii de tip bovin sunt mai scurţi şi mai groşi decât cei
din varietatea hominis.
• bacterii imobile, nesporulate, Gram (+).
• formă de baghetă subţire, uşor curbată. Când cresc pe
medii sintetice pot avea forme filamentoase. Pot prezenta
deformări asemănătoare unui început de ramificaţie, lucru
care sugerează înrudirea cu bacteriile filamentoase.
• În frotiuri apar izolaţi sau grupaţi câte 2 – 3 dând
aspect de litere în unghiuri: N, Y, Z, X
Frotiuri Ziehl – Neelsen –
Pozitive pt Mycobacterium
Tuberculosis
 Examenul Microscopic
PRELEVARE PRODUS PATOLOGIC – SPUTA
• in recipiente sterile, de preferinta din material plastic de unica folosinta, cu gatul
larg de 3-4 centimeri si inalte de 5-6 centimetri, cu fundul plat si o capacitte de
30-50 mililitri, transparente si cu inchidere ermetica prin infiletare;

Microscopia directa comporta 4 etape:

• pregatirea frotiului (intindere pe lama si fixare);
• prepararea frotiului;
• colorare clasica Ziehl-Neelsen,
• examinare la microscop in imersie

Examinarea microscopica
• Se pune o picatura de ulei de cedru pe frotiu iar lama se aseaza pe platoul
microscopului.
• Se citeste cu obiectiv cu imersie, ocular 100x.
• Se parcurge frotiul in lungime de 1-3 ori pe trasee diferite citindu-se intre 25 si
300 de campuri.
• B.A.A.R au aspect de bastonase fine de culoare rosie, usor incurbate, deseori
granulate, izolate sau grupate in perechi sau gramezi.
• Inainte de a se trece la citirea unui alt frotiu se sterge lentila obiectivului de
imersie cu tifon curat.
Exprimarea semicantitativa a
rezultatelor examenului
microscopic
Ziehl Neelsen 1000X Rezultat
0 BAAR NEGATIV BAAR
1-9 BAAR/100 Numarul exact de
CAMPURI BAAR / 100 campuri
10-99 BAAR/100 POZITIV BAAR 1+
CAMPURI
1-10 BAAR / CAMP POZITIV BAAR 2+
>10 BAAR / CAMP POZITIV BAAR 3+
 II.EXAMENUL PRIN CULTURA – Mycobacterium
Tuberculosis
METODA CU HIDROXID DE SODIU PRIN CENTRIFUGARE
• Efectuarea culturii comporta 3 etape:

• omogenizare/decontaminare urmata de concentrarea germenilor prin

centrifugare;
1. inocularea pe mediul Löwenstein – Jensen si incubare la termostat (37°C);
2. controlul cresterii si interpretarea rezultatelor.

Omogenizarea/decontaminarea cu solutie de hidroxid de sodiu 4% se face astfel:

• din esantionul de sputa se transfera 2-3 ml intr-o eprubeta de centrifuga de 10-
12 ml cu capac cu filet;
• se adauga un volum egal de solutie de hidroxid de sodiu 4%;
• se agita energic 15 minute apoi se lasa 15-20 minute in termostat la 37°C;
• se adauga o picatura de solutie de indicator albastru de bromtimol 0,04%
(albastru la pH alcalin, galben la pH acid si galben-verzui la pH neutru);
• se neutralizeaza cu solutie de acid clorhidric 8% sau fosfat monopotasic
15%pana la virarea culorii in galben-verzui;
• se centrifugheaza la 3000 rotatii/minut, timp de 30 de minute;
• se decanteaza supernatantul retinand 0,6-0,8 ml lichid;
• din sedimentul resuspendat se inoculeaza imediat o cantitate egala (0.2ml) din
fiecare produs prelucrat pe cate 3 tuburi cu mediul Löwenstein – Jensen.
 Inocularea pe mediul Löwenstein – Jensen si
incubare la termostat (37°C)
• La primirea unui lot de mediu (nr. lot 1,2 sau 3) se aleg 1% din
eprubete (martor de sterilitate) si se mentin neinoculate si perfect
inchise la termostat. Controlul se face saptamanal timp de doua luni.
Eprubetele trebuie sa ramana sterile;

• Din fiecare produs prelucrat, cu pH 7 se inoculeaza cate 4 picaturi

(≈0.2 ml) in 3 eprubete cu mediu Löwenstein-Jensen;

• Eprubetele se inchid cu ultima turatie a filetului incompleta si se

mentin la termostat (37°C) in pozitie inclinata timp de 6 zile, astfel
incat suprafata mediului sa fie orizontala si lichidul sa se etaleze
uniform;

• Eprubetele se ridica in pozitie verticala si se inchid complet, fara a

strange capacele, pana opun rezistenta. In timpul incubarii culturile
se examineaza astfel:
• Dupa 3 zile de la insamantare, pentru identificarea si eliminarea
eprubetelor suprainfectate;
• Dupa 7 zile de la insamantare, pentru semnalarea existentei
micobacteriilor cu crestere rapida;
 Controlul cresterii si interpretarea
rezultatelor
• Mycobacterium tuberculosis creste pe mediul Löwenstein-Jensen
dupa 21-28 zile de incubare, coloniile sunt alb-galbui, rugoase.
• Toate culturile pozitive se pastreaza in mod obligatoriu timp de 6
luni, deoarece aceste culturi reprezinta:
– documente diagnostice de arhiva;
– material pentru controlul extern de calitate;
– material pentru testarea retrospectiva a chimiosensibilitatii;
– material pentru constituirea colectiei nationale de tulpini
mycobacteriene.
• Culturile se pastreaza la frigider, la loc racoros sau la temperatura
camerei ferite de expunere la raze solare sau ultraviolete si la
distanta de surse de caldura.
• Fiecare eprubeta cu mediul pe care s-au dezvoltat colonii se
examineaza si rezultatele se noteaza conform urmatoarei gradatii
conventionale:
 .
• FIG.A – POZITIV 2+ M.tuberculosis
• Fig.B – POZITIV 3 +

• Fig.A Fig.B
 INTERPRETAREA
REZULTATELOR
CRESTEREA NOTAREA REZULTATULUI
MYCOBACTERIILOR
Absenta coloniilor Negativ
Sub 30 colonii POZITIV: nr.exact de
colonii
30-100 colonii POZITIV 1+
>100 colonii POZITIV 2+
Colonii confluente POZITIV 3+
nenumarabile
3 / 2 tuburi CONTAMINAT
contaminate si un tub
fara crestere
 Categorii şi Viteza de Culoarea Morfologia coloniilor
specii creştere Coloniilor pe mediu
necromogene Löwenstein-Jensen
Lumină Întuneric

M. tuberculosis var. 11 – 29 Crem Crem Creştere eugonică, colonii

hominis zile rugoase, uscate,
neregulate,
conopidiforme sau ca
firimiturile de pâine, greu
emulsionabile,
proeminente.
M. tuberculosis var. 20 – 60 Alb-gălbui Alb-gălbui
Primocultura: disgonică,
Bovis zile colonii S, mici, rotunde,
emulsionabile. În
prezenţa piruvatului-
creştere eugonică.
Subculturi-creştere eugonică.
TESTE BIOCHIMICE M. TUBERCULOSIS M. TUBERCULOSIS
Tulpina BCG 14 – 21 Alb-gălbui Alb-gălbui Creştere eugonică, colonii
VAR. HOMINIS VAR. BOVIS
zile rugoase.
Testul Konno + -
Testul nitratreductazei + -
Testul activităţii catalazice - -
Testul hidrolizei Tween 80 + -
Testul reducerii teluritului - -
Producerea de urează + +
Testul roşu neutru + +
Testul activităţii fosfatazice + +
. Metode moderne de diagnostic al infectiei tuberculoase
1. Metode de identificare rapida:
- identificarea rapidă a speciilor:
-Mycobacterium tuberculosis
- complexul Mycobacterium avium
- Mycobacterium kansasii
- Mycobacterium gordonoae
-utilizarea probelor de ADN complementare pentru un fragment de ARN ribizomal 16S, marcate chemiluminescent.
2. Amplificare genică (PCR):
-secvenţa de inserţie IS6110
-gene pentru ARN ribozomal 16S

Fig. Electroforeza in gel de agaroza a ampliconilor genelor pentru pentru proteinele de 38KDa şi de 65KDa
3. Teste de diagnostic molecular comercializate:
-AMTDT (ARNr 16S)
-Amplicon (ARNr 16S)
-Abbot LN-PCR (Lihaze – Mediated PCR)
Metode de tipaj molecular a speciei Mycobacterium tuberculosis
1.RFLP
i.RFLP pentru Secventa de insertie IS 6116
ii.RFLP rapid (spoligotyping) (tipajul oligosecventelor intergenice-secevente spacer)

A.

Electroforeza in gel de agaroza a fragmentelor de restrictie obtinute prin

RFLP-Spoligotyping la tulpini de Mycobacterium tuberculosis

B.
Fig. A, B. Electroforeza in gel de agaroza a fragmentelor de restrictie enzimatica (RFLP IS6116) la tulpini de Mycobacterium tuberculosis
Genul Corynebacterium
 Corynebacterium diphteriae

Caractere Morfologice
• Corinebacteriile au dimensiuni de 0,5-1 µm diametru si 3-8 µm lungime.
• Bacilii difterici sunt Gram-pozitivi, maciucati, pleomorfi, asezati in unghiuri ascutite sau
cu aspect de litere chinezesti.
• Prezinta granulatii metacromatice, corpusculi Babes-Ernst in cazul cultivarii pe medii
bogate in fosfati cum este mediul cu ser de bou (Loeffler). Corinebacteriile sunt imobile,
necapsulate, nesporolate.
• Unele specii fac parte din flora normala a tractului respirator superior uman, a altor
mucoase si a pielii.
• Corynebacterium diphtheriae (bacil difteric), este specia cea mai importanta din acest
gen.
 Caractere de cultura.

Pe geloza sange cu telurit de potasiu se descriu 3 feluri de colonii :

• Gravis – colonii mari, neregulate cu suprafata granulara, cu aspect de
margareta
• Mitis – colonii mici, converse, netede, negre
• Intermedius – cu caractere intermediare intre cele doua extreme. Unele
colonii pot fi inconjurate de o zona de himoliza.
Pe mediul Loeffler coloniile sunt mici, granulare cu coloratia si consistenta
untului.
Pe mediul Tinsdale, selectiv – diferential (geloza – ser – L – cistina – telurit
– tiosulfat), toate cele trei tipuri de bacili difterici dau colonii identice :
negre inconjurate de un halou brun – cafeniu. Coloniile de
Corynebacterium ulcerans si Corynebacterium ovis au acelasi aspect.
In bulion aspectul cresterii difera cu tipul :
• Gravis – crestere cu pelicula si deposit, bulionul ramanand limpede ;
• Mitis – tulbura uniform, prouce depozit ;
• Intermedius – formeaza inel la suprafata, tulbura usor mediul, produce
depozit.
 Caractere biochimice, rezistenta la actiunea
agentilor fizici si chimici
• produc hidrolaze prin care descompun o serie de zaharuri
(glucoza, maltoza), formand acid fara producere de gaz.
• produc cistenaza care descompune cistina cu eliberare de
hidrogen sulfurat.
• nu produc ureaza si fosfataza, ceea ce ii diferentiaza de
Corynebacterium ulcerans si de Corynebacterium
pseudotuberculosis.
• Corynebacterium diphteriae reduce sarurile de telurit eliberand
telurul metalic caruia i se datoreaza culoarea neagra a
coloniilor pe medii cu aceste saruri.
• Bacilul difteric este rezistent la uscaciune si poate astfel rezista
in praf timp de saptamani. In 10 minute la 60°C bacilii difterici
sunt distrusi, ca si prin alcool si prin antisepticele uzuale.
 Patogenie

• Bacilii difterici se localizeaza de obicei in tractul respirator.

Raspandirea lor se produce prin picaturi sau prin
contactul cu persoana sensibila.
• Bacilii difterici colonizeaza mucoasa cailor aeriene
superioare prin factorii de virulenta asociati cu peretele
celular.
• Invazia mucoasei se datoreaza antigenelor K(proteina
specifica de tip) si glicolipidelor din peretele bacterian.
• Difteria este o boala produsa de toxina eliberata
extracelular de bacilii cantonati la poarta de intrare.
Toate tulpinile toxigene de bacilii difterici produc aceeasi
toxina. Tulpinile tip gravis si intermedius sunt in mod
obisnuit toxigene.
 Patogenie

• In forma clasica de difterie apar

fenomene locale la nivelul amigdalelor.
Datorita toxinei secretate se produce
lezarea straturilor superficiale ale
epiteliului, necroza celulara care apare
favorizeaza multiplicarea bacteriilor iar
raspunsul inflamator al organismului
gazda provoaca aparitia unui exsudat
fibrinos (‘’falsa membrana’’) care
acopera amigdalele cu un depozit
cenusiu aderent.
• Falsa membrana se detaseaza cu
greutate lasand tesutul sangerand.
Bacilii difterici nu patrund de regula
in torentul circulator.
• Toxina difterica se absoarbe si se
raspandeste prin sange, produce
efecte la distanta asupra muschiului
cardiac, a ficatului, a rinichiului si a
glandelor suprarenale: degenerarea
parenchimastoasa cu infiltratie
grasoasa si necroza.
 Patogenie

• Difteria debuteaza dupa o perioada de

incubatie de 2-6 zile cu stare de rau,
oboseal, febra si durere de gat. Se
formeaza falsa membrana si una sau
ambele amigdale. Din prima saptamana
de boala se evidentiaza manifestari
cardiace pe EKG. Sunt obisnuite tulburari
de vedere, dificultati de a inghiti, paralizii
ale membrelor.
 Epidemiologie.Profilaxie

• Difteria este o boala obisnuita in zonele temperate.

• Sursa infectiei o constituie bolnavii, convalescentii si purtatorii de
bacilli difterici.
• Majoritatea infectiilor isi au sursa de la purtatori; in special purtatorii
nazali sunt periculosi pentru ca imprastie un numar mare de bacili.

• Rezistenta si imunitate
• Rezistenta la boala depinde de cantitatea de antitoxina
existenta in sange si tesuturi. Se considera ca difteria apare la
persoane care au mai putin de 0,03 u antitoxina/ml.

• Tratament
• Tratamentul se bazeaza pe administrarea serului antitoxic (preparat pe
animal) si a antibioticelor ca penicilina si eritromicina, care inhiband
dezvoltarea bacteriilor opreste producerea toxinei.
 Diagnostic de laborator
Prelevate.
Se preleveaza tampoane nazale,
faringiene sau din alte leziuni suspecte
inainte de inceperea tratamentului cu
antibiotice.
Frotiuri.
Frotiurile colorate cu Del Vecchio (albastru
de metilen alcalin) sau cu Gram arata
bacilii maciucati, asezati caracteristic.

Culturi.
Se insamanteaza o placa cu agar sange (
pentru a elimina streptococii β-hemolitici),
un tub cu Loeffler si o placa cu telurit de
obicei mediul Tinsdale. Se insamanteaza
in bulion de imbogatire OCST (ou-cistina-
ser-telurit). Se incubeaza la 37°C. In 12-
18 ore pe mediul Loeffler se pot observa
bacterii cu morfologie asemanatoare
diftericilor. In 36-38 ore apar pe telurit
colonii caracteristice care pot fi
recunoscute a fi C. Diphteriae.
Identificare.
Sunt de baza pentru stabilirea identitatii C.
diphteriae : testul cistinazei, testul ureazei,
fermentarea zaharurilor ( glucoza,
maltoza, zaharoza).
 BACILI GRAM –POZITIVI
AEROBI, SPORULATI DE
IMPORTANTA MEDICALA

BACILLUS ANTHRACIS
 Antrax - epidemiologie
• Răspândită pe toate continentele, eradicată în
Europa (profilaxie veterinară), frecventă în Asia
Orientul Mijlociu, Africa, America de Sud
• Boală cu caracter profesional (fermieri, agricultori,
zootehnicieni, muncitori ce manipulează lână/piei
de animale)
• Rezervor de infecţie: ierbivore (animalele
sălbatice, păsările nu fac boala dar pot elimina
bacilii prin excrete)
• Transmitere:
– Contact direct cutanat (mică soluţie de continuitate)
– Respiratorie (inhalare de spori)
– Digestivă (consum de carne contaminată)-f. rară
• Receptivitate: generală, imunitate probabilă (nu se
cunosc reîmbolnăviri)
 Antrax (cărbune)
• Definiţie
Boala ac. contag. Bacillus anthracis transmisă de la animal la om sub 2
forme (cărbune cutanat 95% şi intern-respirator, digestiv, meningean)

• Etiologie
B.anthracis=BGP aerob, sporulat, capsulat (capsula are activitate
antifagocitară=factor de virulenţă)
Sporii-extrem de rezistenţi
Boala la animal (ierbivore) - forma septicemică-sângele contaminează
solul (forme vegetative-spori)
Infecţioase: sângele, carnea, pielea, lâna, carcase, făină de os

Sporii de antrax = arma biologica (1Kg spori 105 victime)

(Japonia SUA Marea Britanie Irak ex URSS)
• vizibilitate redusă
• potenţă crescută
• accesibilitate +
• uşor de diseminat
 Bacillus anthracis

B.anthracis =
bacil gram
pozitiv aerob,
sporulat,
capsulat
(capsula are
activitate
antifagocitară=
factor de
virulenţă)
 Antrax - epidemiologie
• Răspândită pe toate continentele, eradicată în
Europa (profilaxie veterinară), frecventă în Asia
Orientul Mijlociu, Africa, America de Sud
• Boală cu caracter profesional (fermieri, agricultori,
zootehnicieni, muncitori ce manipulează lână/piei
de animale)
• Rezervor de infecţie: ierbivore (animalele
sălbatice, păsările nu fac boala dar pot elimina
bacilii prin excrete)
• Transmitere:
– Contact direct cutanat (mică soluţie de continuitate)
– Respiratorie (inhalare de spori)
– Digestivă (consum de carne contaminată)-f. rară
• Receptivitate: generală, imunitate probabilă (nu se
cunosc reîmbolnăviri)
 Antrax - patogenie
Toxine:
– PA protective antigen (PA)
– EF edema factor (EF)
– LF lethal factor (LF)-cauza majoră de deces, factor
dominant de virulenţă
PA se leagă de un receptor celular şi mediază
intrarea în celulă a EF şi LF
Efectul: suprimarea activităţii PMN şi macrofagelor,
efect citotoxic, apoptoză, necroză mediate de LF
Sporii pătrunşi în organism (teg şi mucoase)
germinează - bacili care se înconjoară de o capsulă
ce conferă putere invazivă. Bacilii lipsiţi de capsulă
nu produc septicemie ci numai modificări locale.
 Antrax - clinic
• Cărbune cutanat

– Pustula (malignă)-forma cea mai frecventă

• maculă-papulă-veziculă cu conţinut hemoragic-leziune
necrotică (escară neagră înconjurată de coroană de vezicule) +
edem gelatinos, nedureros
• gg regionali uşor tumefiaţi, dureroşi (necaracteristic)
• manifestări generale absente sau reduse (subfebră, cefalee)
• în forma “malignă” bacilii virulenţi determină septicemie
(manifestări generale intense)
– Edem malign-forma gravă
• leziunea la poarta de intrare discretă
• tablou clinic dominat de edem alb, enorm, dureros, +/- acoperit
de flictene şi necroze
• fenomene generale de însoţire grave (febră înaltă, frison, stare
toxică), septicemie prezentă aproape întotdeauna
• la faţă/gât-asfixie prin edem glotic
 Antrax – tablou clinic
• Cărbune respirator
Sporii de B.a nu secretă toxina înainte de a germina (dg
precoce dificil)
Sporii ajung în gg hilari şi mediastinali (necroză şi edem ce
explică durerea retrosternală), tuse seacă, stridor
Evoluţie bifazică:
• 1-3 zile semne reduse de infecţie respiratorie, stare
subfebrilă,
• debut brusc şi evoluţie letală în 1-2 zile

(dispnee, tahipnee, tahicardie, febră+/- hematemeză,

pleurezie hemoragică, melenă, afectarea starii de
conştienţă, meningită)
!În absenţa unei epidemii dg este tardiv, efectul AB nul şi
evoluţia letală
 Antrax – tablou clinic
• Cărbune digestiv
– Abdominal, intestinal (greaţă, vărsături, anorexie,
febră, durere abdominală, hematemeză, diaree
sanguinolentă, toxemie, şoc, deces 2-5 zile
– Orofaringian (edem, ulceraţii, necroze în regiunea
cervicală)
• Meningoencefalita (5% din toate cazurile),
hemoragică reprezintă o eventuală complicaţie a uneia
din cele 3 forme
• Evoluţie, prognostic
– Cărbune cutanat: mortalitate 20-25% fără tratament, rară cu
trat AB
– Cărbune respirator, digestiv, septicemia, meningoencefalita
mortalitate aproape 100%
 Antrax - diagnostic
Pozitiv:
• epidemiologic: activitate ce expune la spori de B.a.
• clinic
• examene bacteriologice:
– Frotiu, culturi din diverse produse (leziune cutanată, spută,
conţinut intestinal, exsudat faringian, LCR, rareori sânge)
– Dg serologic (Ac anti LF şi EF) creşterea titrului la 4 săpt sau
titru iniţial >1/32
– Test cutanat (detectează imunitatea mediată celular-dg
retrospectiv)
Diferenţial:
– Cutanat: furuncul, flictene, ectima
– Respirator: pneumonie severă
– Intestinal: gastroenterită hemoragică+şoc
 Antrax - tratament
• Curativ
– Antimicrobian
• PG 4MUx4-6/zi 7-10 zile+/-streptomicina/gentamicina
• Ciprofloxacin 500mgx2-3/zi
• Doxiciclina 200mg/zi
– Ser, corticoizi (în formele cu edem malign, afectarea SNC)
– Local: pansament ocluziv, steril, uscat
NU: incizie, excizie, traumatizări – pericol de septicemie!
• Profilactic
– AB: ciprofloxacin/doxiciclină 6 săptămâni
– Controlul bolii la om: eradicarea bolii la animale
– Vaccinarea persoanelor expuse, reguli de igiena muncii
(echipament, decontaminare-paraformaldehidă, îngroparea
cadavrelor animalelor arse)
– Declarare nominală, izolare, dezinfecţie continuă şi terminală,
ancheta epidemiologică, supraveghere contacţi eventual
profilaxie
BACTERII ANAEROBE DE
IMPORTANTA MEDICALA
GENUL CLOSTRIDIUM

Bacili Gram pozitivi, anaerobi, sporulati

 INCADRARE
TAXONOMICA

Regnul: Bacteria
Diviziunea: Firmicutes
Clasa: Clostridia
Ordin: Clostridiales
Familia: Clostridiaceae
Genul: Clostridium
► Reuneste bacili Gram pozitivi,
majoritatea prezentând cili peritrichi.
► Sunt germeni anaerobi, foarte
putine specii fiind aerotolerante.
► Sunt bacili sporulati, sporul fiind
ovalar sau rotund, dispus central,
subterminal sau terminal.
► Sporul este termorezistent, mai
mare decât corpul bacteriei pe care îl
deformează.
 Genul CLOSTRIDIUM
Specii de interes medical
CLOSTRIDIUM TETANI
agentul cauzal al tetanosului

CLOSTRIDIUM BOTULINUM
agentul cauzal al botulismului

CLOSTRIDIUM DIFFICILE
agentul cauzal al unor sindroame diareice

CLOSTRIDIILE GANGRENEI GAZOASE

CLOSTRIDIUM PERFRINGENS
CLOSTRIDIUM HISTOLYTICUM
CLOSTRIDIUM OEDEMATIENS
CLOSTRIDIUM SEPTICUM
 Rezistenta sporilor de Clostridium
la actiunea diferitilor agenti fizici si chimici

MEDIUL EXTERN,
GLUTARALDEHIDA
105°C FORMALDEHIDA FERITI DE
FIERBERE DEZINFECTANTI PE
CALDURA UMEDA DERIVATI FENOLICI UMEZEALA SI DE
BAZA DE HALOGENI
RAZELE SOARELUI

5 MINUTE 30 MINUTE 2 - 3 ORE 4 - 5 ZILE ZECI DE ANI

 CLOSTRIDIUM TETANI

Sunt germeni strict anaerobi

sporulati, necapsulati, mobili, cu
cili peritrichi, care se pot
identifica pe sol (germeni telurici).

Clostridium tetani reprezintă o

specie patogenă datorita
exotoxinelor neurotrope elaborate.
 HABITAT

► Intalnit în tractul intestinal al

mediu extern → sol intestinul omului si
animalelor (bovine, cabaline,
(spori) al animalelor
ovine) care elimină bacilul sub
(stare vegetativa)
formă vegetativă.

► Sporularea este favorizată de

condiţiile de anaerobioză,
precum şi de contaminarea
concomitentă cu germeni
piogeni
materii fecale
 CARACTERE MORFOLOGICE

În prezenta oxigenului
formează un spor sferic
terminal, mai mare decât
diametrul celulei
bacteriene, care conferă
germenului aspectul de
băt de chibrit, băt de tobă
sau ac de gămălie.
 CARACTERE DE
PATOGENITATE

Multiplicare la poarta de
Toxinogeneză - Producerea unei hemolizine
intrare unde rămâne
produce o exotoxină neurotropă oxigen labile tetanolizină
cantonat neavând capacitate
numită tetanospasmină (efect cardiotoxic)
de invazivitate;
 PATOGENIE

Sporii patrund in organism

prin intermediul unor
plagi (plagi tetanigene)

Excitarea exacerbată neuronilor motori Sporii germineaza si elaboreaza

spinali, cu aparitia de spasme severe cei doi factori de virulenta:
si dureroase ale musculaturii striate tetanolizina si tetanospasmina
(paralizie spastică)

► inhibă eliberarea acetilcolinei

► inhibă neuronii spinali postsinaptici,
blocând eliberarea unor mediatori
inhibitori: glicină si acidul γ-aminobutiric
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

► Produsul patologic: puroi de la nivelul plăgii sau tesut

excizat de la poarta de intrare.

►Se realizează frotiuri colorate cu albastru de metil sau

prin coloratia Gram.

►Se realizează cultivarea în conditii de strictă

anaerobioză.

►Bacteria se identifică pe baza caracterelor biochimice

si prin demonstrarea toxigenezei

►Pentru testarea capacitătii tulpinii de a produce toxină

se inoculează intramuscular, la soarecele alb, cultură în
bulion.

►Ca martor se foloseste un alt soarece alb care

primeste în prealabil antitoxină tetanică fiind apoi
inoculat cu cultura bacteriană.
► Poate fi contractata la orice varsta, dar este
deosebit de grava la nou-nascuti provocand
tetanos neonatal.

► Evolutia este mai grava daca plagile

contaminate sunt localizate la cap, fata sau gat.

► In cazul supravietuirii vindecarea este

completa.

► Pana in prezent au fost identificate 11 tulpini

de Clostridium tetani cu toxigenitate variabila
(toxina tetanica prezinta aceleasi proprietati
imunologice si farmacologice).

► Toxina tetanica este sensibila la temperatura

si se distruge prin incalzire la 56°C timp de 5
minute si in prezenta oxigenului.
 TOALETA
TOALETA
CHIRURGICALA
CHIRURGICALA
a aplăgii
plăgiitetanigene.
tetanigene.

TRATAMENT
TRATAMENT

SER
SERANTITOXIC
ANTITOXIC ANTIBIOTICE
ANTIBIOTICE
anticorpii
anticorpiispecifici
specifici distrug
distrugbacteriile
bacteriile
neutralizeaza
neutralizeazatoxina.
toxina. cantonate
cantonatelala
poarta
poartadedeintrare
intrare
Epidemiologie si profilaxie

Sursa de infectie → este reprezentata de om si animale care elimină prin dejecte formele
vegetative de Clostridium tetani.

Transmiterea → se face prin intermediul pământului contaminat cu spori.

Poarta de intrare → este o plagă contaminată cu pământ ce contine spori de bacili tetanici .

Profilaxia specifică → constă în vaccinarea obligatorie în copilărie cu trivaccin

anti-diftero-tetano-pertusis.

Vaccinul → se administreaza parenteral de 3 ori: - in primul an de viata;

- in al doilea an de scoala;
- in jurul varstei de 7 ani.
CLOSTRIDIUM BOTULINUM

Sunt germeni strict anaerobi,

sporulati, necapsulati,
patogeni prin producerea de
exotoxine neurotrope.

Habitat
Este prezent în intestinul omului si al
animalelor în stare vegetativă de
unde se elimină în mediul extern o
dată cu materiile fecale.
După eliminare în mediul extern, pe
sol, sporulează unele specii
putându-se chiar multiplica.
CARACTERE GENERALE

Caractere morfo-tinctoriale

Sunt bacili mari (3,0-20,2 μm / 0,6-1,4 μm), Gram

pozitivi, ciliati peritrichi, necapsulati. Prezintă spor
ovalar, situat central sau subterminal, mai mare decât
diametrul bacteriei. Bacteria este deformată de spor,
luând aspect de bărcută.

Caractere biochimice

Produc enzime care descompun glucoza cu

eliberare de acid, produc lipază, gelatinază, lecitinază.
 STRUCTURA ANTIGENICA

Prezintă antigene flagelare de tip H (antigene la nivelul peretelu)i precum si

antigene solubile (exotoxine).
Toxinele botulinice sunt rezistente la aciditatea gastrică si sunt termolabile.

Clostridiumbotulinum
Clostridium botulinum
produce 88tipuri
produce tipuri
antigenicede
antigenice de exotoxine
exotoxine

Toxinele A,
Toxinele A,B,B,E,
E,FF Toxinele CCsisi DD
Toxinele Toxina G
Toxina Geste
este
suntcodificate
sunt codificate suntcodificate
sunt codificate codificată plasmidic.
codificată plasmidic.
cromosomal
cromosomal deun
de unprofag
profag
 Toxina botulinică
este o otravă puternica

Exotoxina botulinică
inhibă eliberarea Nu se multiplică în
de acetilcolină organism ci în alimente
(paralizia flască) unde produce o exotoxină

CARACTERE
DE
PATOGENITATE

Elaborează exotoxine Botulismul apare prin

cu neurotropism fată de ingestia de alimente care
sistemul nervos periferic contin toxina preformată
 Toxina ingerată (rezistă la acţiunea sucului gastric) → intestin → circulaţia
generală pe cale limfatică → acţionează asupra sistemului nervos → blocarea
eliberării de acetilcolină la nivelul sinapsei neuro-musculare.
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Produsele patologice recoltate sunt:

► serul de la pacient
► probe de materii fecale
► probe de alimente.

Probele de alimente si de materii fecale sunt însământate în

2 tuburi cu mediu lichid pentru anaerobi. Ambele tuburi sunt
incubate în conditii de strictă anaerobioză timp de 4 zile.

Supernatantul culturilor este apoi inoculat intraperitoneal la

soarece. O parte din animale vor primi după 10 minute,
injectabil, antitoxină botulinică.
Animalele neprotejate de antitoxină mor.

Evidentierea exotoxinei în prelevatele de ser se face tot prin

testul de neutralizare in vivo.(se inoculeaza serul prelevat
steril intraperitoneal la soarece).
 FORME CLINICE

1. Toxiinfectia alimentară botulinică

Apare în urma ingerării conservelor de

legume, zarzavaturi, fructe, carne,
alimente păstrate prin sărare sau
afumare, mezeluri, cârnati care sunt
consumate fără o nouă prelucrare termică.
 2. Botulismul plăgilor

Apare rar si poate fi suspectat atunci când

pacientul acuză diplopie si disfagie si nu
pot fi implicate alimentele drept sursă
pentru toxina botulinică. 3. Botulismul infantil

Boala afectează persoanele care folosesc Este urmarea formării toxinei botulinice
droguri injectate intravenos, cele cu leziuni prin germinarea la nivel intestinal a
traumatice contaminate cu pământ sau sporilor ingerati.
gravidele la care s-a efectuat o cezariană.
Botulismul neo-natal se pare că apare la
sugarii (sub 6 luni) care consumă miere de
albină contaminată cu spori de Clostridium
botulinum producător de toxină A sau B;
 EPIDEMIOLOGIE
EPIDEMIOLOGIE
SI PREVENIRE
SI PREVENIRE

Botulismulpoate
Botulismul poateapare
apare
Botulismuleste
Botulismul esteasociat
asociat Înbotulismul
În botulismulplăgilor
plăgilorsunt
sunt sisiîn
înurma
urmacontaminării
contaminării
cuconsumul
cu consumuldede incriminateleziunile
incriminate leziuniletraumatice
traumatice înlaborator
în laboratorprin
prin
conservede
conserve defructe,
fructe, cauzatede
cauzate deobiecte
obiectemurdare
murdare manipulareatoxinei
manipularea toxineibotulinice
botulinice
legume,peste,
legume, peste,carne.
carne. cupraf
cu prafsau
saupământ.
pământ. învederea
în vedereatoxinotipiei
toxinotipiei
sauîn
sau înscop
scopde
decercetare.
cercetare.
 Sunt bacili mari
Gram-pozitivi care formează
endospori în
conditii de anaerobioză
Sunt germeni ubicuitari
Se deosebesc prin
fiind prezenti cu
tipul de toxină produs;
precădere în
5 tipuri antigenice de toxine
solurile cultivate
notate de la A - E
CLOSTRIDIILE
GANGRENEI
GAZOASE

Au fost izolati ca si Formele vegetative

componenti ai eliminate din organism
microbiotei colonului, sporulează
tegumentului, vaginului. contaminând solul
 Au fost identificate peste 150 specii de Clostridii
dar numai 6 sunt capabile să declanseze gangrena gazoasă:

40%

80%
20%

10%
10%
5%

Clostridium perfringens Clostridium novyi

Clostridium septicum Clostridium histolyticum

Clostridium bifermentans Clostridium fallax

 Rezistenta fată de factori fizici si chimici

Formele vegetative
sunt sensibile
la actiunea:
DEZINFECTANTE
UZUALE
AUTOCLAVARE

TEMPERATURA
55-60°C timp
de 15-20 minute

ANTIBIOTICE

CLINDAMICINA CLORAMFENICOL ERITROMICINA METRONIDAZOL

 Antigenele
germenilordin
genul Clostridium

Antigene Antigene
Antigene Antigene
somatice solubile
capsulare K flagelare H
(parietale) (exotoxine)

C. sporogenes
Clostridium C. histolyticum
perfringens C. septicum
C. novyii
 CARACTERE DE PATOGENITATE

INVAZIVITATE
►Germenii se multiplică la poarta de intrare.

► Tesutul sănătos este invadat prin actiunea

unor exotoxine (hemaglutinine, lecitinaze,
colagenaze, fibrinolizine, hialuronidaze,
hemolizine) eliberate de Clostridii care
actionează ca antigene solubile histo-toxice.

TOXINOGENEZA MULTIPLICARE
 Clostridiile gangrenei gazoase determină gangrena gazoasă
(''mionecroză clostridiană'') -
infectie a tesuturilor moi si a musculaturii scheletale

► Afectiunea apare după traumatisme,

interventii chirurgicale pe tractul
gastrointestinal sau genitourinar, după
avorturi, amputatii, injectii, arsuri
termice sau electrice etc.

► Perioada de incubatie este de 12 –

24 de ore după care microorganismele
se transformă în formă vegetativă, se
înmultesc si eliberează exotoxinele cu
actiune locală si sistemică.

► Procesul de mionecroză evoluează

cu o viteză de 2 cm / oră.
 Conditii necesare
pentru aparitia
infectiei

Anaerobioza sau cel

Patrunderea
putin o presiune
sporilor clostridieni
scazuta de oxigen
in tesut
(maximum 30%)
 Culturi in conditii
de anaerobioza

DIAGNOSTIC
DE
LABORATOR
Identificare
Examen pe baza
microscopic caracterelor
biochimice
 TRATAMENT

→ administrarea de ser antigangrenos

→ toaleta chirurgicală a plăgii cu eliminarea tesuturilor devitalizate si cu expunerea la oxigen.
→ administrare antibioticelor (penicilină).

EPIDEMIOLOGIE SI PREVENIRE

Sursa de infectie → om si animale, care elimină germenii pe sol prin dejecte.

Transmiterea → pământ contaminat cu spori

Poarta de intrare în organism → este o plagă cutanată.

Profilaxia → se realizează prin tratamentul corespunzător al plăgilor adânci, contaminate cu

pământ.
ALTE BOLI CAUZATE DE SPECII
DIN GENUL CLOSTRIDIUM

CLOSTRIDIUM PERFRINGENS

► Implicat în toxiinfectii alimentare

cauzate de consumul de carne de
pasăre semipreparată, refrigerată apoi
reîncăzită pentru a fi servită.

► Contaminarea cărnii se face cu spori de

Clostridium perfringens prezenti în
intestinul păsării.

► Simptomele toxiinfeciilor alimentare

cauzate de C.perfringens sunt: diaree
apoasă, crampe abdominale, apar la
8-24 de ore după ingestie si persită 24
de ore
Diagnosticul de laborator presupune identificarea bacteriei în alimente
 CLOSTRIDIUM DIFFICILE

Bacil Gram pozitiv sporulat anaerob, recunoscut în 1978 ca agent etiologic

al colitei pseudomembranoase care apare în marea majoritate a cazurilor după
antibioterapie prelungită.
Sporii colonizează foarte repede mediul de spital si sunt greu de
eradicat fiind rezistenti la dezinfectantele utilizate în spital

FACTORI
DE
VIRULENTA

Toxina A Toxina B
(enterotoxina) (citotoxina)
Este afectată mucoasa colonului si a rectului caracteristică fiind aparitia
la nivelul mucoasei intestinale a unui infiltrat inflamator si a unor false
membrane fibrinoase, aderente.
 Diagnosticul bacteriologic constă în evidentierea bacteriei si a
prezentei
toxinelor în materiile fecale.

Tratament:
► oprirea antibioterapiei.
► metronidazol sau vancomicină
Prevenire:
► izolare
► decontaminarea mediului la externare
 GENUL BACILLUS - SPECII DE INTERES MEDICAL
BACILLUS ANTHRACIS BACILLUS CEREUS
agentul cauzal al antraxului agentul cauzal al unor toxiinfectii alimentare
Caractere morfotinctoriale

Sunt bacili Gram pozitivi, cu

capetele tăiate drept sau usor
concave, imobili.

Sporul format numai în prezenta

oxigenului are diametrul egal sau
mai mic decât grosimea bacilului.
Sporul este oval si dispus central
CARACTERE DE CULTURA

► Pe mediul cu agar formează colonii alb-cenusii, de tip R.

► Pe mediu cu geloza sânge - NU produce hemoliză
► În bulion, lasă mediul limpede si formează flocoane care se depun la fundul eprubetei.
► Examinate la stereomicroscop, periferia coloniilor are aspect de suvite de păr ("cap de medusa").
STRUCTURA
ANTIGENICA

Exotoxina determinata plasmidic - codificata de plasmidul pOX1

Factorul edematos Factorul letal Antigenul protectiv

Antigenul K - antigenul capsular polipeptidic

codificat de plasmida pOX2

Antigenul somatic polizaharidic

 CARACTERE DE PATOGENITATE

VIRULENTA TOXINOGENEZA
capsula exotoxina
COMPONENTELE
carbunoasa
EXOTOXINEI

COMPONENTA A

Factorul edematogen Factorul letal

(FE; factorul I) (FL; factorul III)

COMPONENTA B
factorul (antigenul) protector
(AP; factorul II)
MECANISMUL DE ACTIUNE AL SPORILOR DE BACILLUS ANTHRACIS
 PATOGENIE

1. ANTRAX CUTANAT

► Incubatie → 2-5 zile

► Inoculare → papula → vezicula (lichid seros →

hemoragic) se sparge → crusta de culoare neagra

Netratată, infectia poate disemina pe cale limfatică sau

sanguină, determinând septicemie mortală.
 2. ANTRAX PULMONAR

► Incubatie → 1 - 3 zile

►Simptome → insuficienta respiratorie acuta

(dipnee, hipoxie, febra, hipotensiune)

► Evolutie → septicemie, meningită, edem

pulmonar hemoragic, decesul putând surveni
în 24 de ore.
3. ANTRAX GASTROINTESTINAL

► Se datoreaza consumului de carne

insuficient preparată termic, provenită
de la un animal infectat.

► Manifestările clinice → febră, greată,

vărsături, dureri abdominale, diaree
sanguinolentă cu deshidratare si ascită
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

► Prelevate patologice → exsudat vezicular, spută, materii fecale, lichid cefalorahidian, sânge.

► Se realizeaza frotiuri din produsul patologic, colorate Gram sau cu albastru de metilen.

► Izolarea bacteriei în cultură pură presupune inocularea prelevatelor pe geloză simplă sau geloză
sânge, iar în cazul produselor contaminate pe medii cu polimixină, EDTA si acetat de thaliu pentru
inhibarea florei de asociatie
TRATAMENT SI PROFILAXIE

► Ser anticarbunos

► Antibioticoterapie: - penicilină
- eritromicină
- tetraciclină

► Profilaxia la animale prin:

→ vaccinare cu vaccinuri atenuate
→ sacrificarea animalelor bolnave

► Profilaxie la om prin administrare de:

→ vaccin preparat din antigenul capsular protectiv
• Bacili gram negativi anaerobi

• Coci anaerobi
 Microbiota bucală
Microbiota vaginală
Prevotella pigmentes
Lactobacillus +++ Porphyromonas ssp
Prevotella bivia Prevotella grup oral
Prevotella pigmentees Fusobacterium nucleatum
Prevotella disiens Peptostrptococcus ssp.
Eubacterium spp
Peptostreptococcus ssp. Anaerobi Actinomyces spp.
din
microbiota
normală
Piele Microbiota intestinală

Propionibacterium acnes +++ Bacterioides grup fragilis +++

Peptostrptococcus ssp. Bilophila wadworthia
Peptostrptococcus ssp.
Clostridium spp
Bifidobacterium spp
Eubacterium spp