SULFAMIDE

SULFAMIDE BACTERIOSTATICE

• Datorita utilizarii sulfamidelor fara discernamant, precum

si din cauza toxicitatii lor, intre anii 1948-1956 au fost
inlocuite de peniciline in chimioterapie
STRUCTURA CHIMICA SI
NOMENCLATURA
 RELATII INTRE STRUCTURA CHIMICA SI
ACTIVITATEA BACTERIOSTATICA A
SULFAMIDELOR
• 1) inlocuirea nucleului benzenic cu alt nucleu aromatic sau cu un lant alifatic
• 2) Pozitia para intre cei doi substituenti este absolut necesara;
• 3) Introducerea pe nucleul benzenic de alti substituenti, indiferent in ce pozitii
• 4) Ilocuirea grupei amino cu grupa nitro - compusi mai putin activi si mai
toxici.
• 5) Prin substituiri la grupa amino (N4) se obtin compusi activi numai atunci
cand in organism acestia pot fi scindati pentru a reface amina libera.
• 6) Substiuiri la atomul de azot (N) fiind foarte imortanta natura substituentului:
– • daca este alchil sau fenil activitatea bacteriostatica scade;
– • daca este heterociciu tiazolic, piridinic, pirimidinic, compusii respectivi sunt foarte
activi;
– • prezenta grupei metoxil pe radicalii heterociciici, in special la sulfamidele
diazinice (piridazinice, pirimidinice, pirazinice), intarzie eliminarea lor din organism,
avand deci actiune prelungita;
• 7) Grupa -SO2 - (sulfonil) nu poate fi inlocuita cu nici o alta grupare;
• 8) Acilarea grupei sulfanil conduce la obtinerea de sulfamide cu actiune
selectiva fata de unii germeni patogeni.
RELATII INTRE STRUCTURA CHIMICA SI ACTIVITATEA

BACTERIOSTATICA A SULFAMIDELOR
 MECANISMUL DE ACTIUNE AL
SULFAMIDELOR
• "teoria metabolitului esential"

• sulfamidele pot inlocui acidul p-aminobenzoic in unele reactii enzimatice, putand inhiba
formarea acidului folic (acidul pteroilglutamic), factor principal de crestere pentru
majoritatea microorganismelor
 MECANISMUL DE ACTIUNE AL
SULFAMIDELOR
• combinare cu componenta pteridinica - compusi care nu se mai pot
combina cu acidul glutamic, oprind astfel sinteza acidului folic

• antisulfamide
 MOD DE ADMINISTRARE
• pe cale orala, sub forma de comprimate

• in cazuri grave, se pot administra solutiile

sarurilor sodice sub forma de injectii
intramusculare profunde

• modul de administrare prin injectii intravenoase

este mai rar folosit deoarece pH-ul alcalin al
solutiei injectabile determina scleroza venelor
 TOXICITATE SI EFECTE SECUNDARE

• toxicitate
• factorul individual, unele persoane neputand suporta nici un fel
de sulfamida
• sensibilitate specifica numai fata de anumite sulfamide

• reactiile de hipersensibilitate
• cefalee, eruptii cutanate,
• ameteli,
• sindromul Stevens-Johnson,
• miocardite alergice,
• fotosensibilizare, greata,
• voma
• tulburari gastroointestinale
 TOXICITATE SI EFECTE SECUNDARE

• probleme acute la rinichi din cauza cristalelor

formate la acest nivel
 TOXICITATE SI EFECTE SECUNDARE

• inconvenientui cristaluriei - sulfanilamida poate fi

solubilizata in urina prin urmatoarele masuri:

– 1) cresterea debitului de urina

– 2) cresterea pH-ului urinei - sa se administreze concomitent si
carbonat acid de sodiu pentru a favoriza cresterea valorii pH-ului
urinei.
– 3) ajustarea pH-ului derivatilor de sulfanilamida care au pKa
mica, la valori cat mai apropiate de cel al urinei. Astazi aceasta
metoda se foloseste cel mai frecvent.
 METABOLIZAREA SULFAMIDELOR SI
DIFUZAREA LOR IN ORGANISM
• 1) Sulfamide care se absorb usor si sunt eliminate
repede (4-6 ore).

• 2) Sulfamide cu actiune prelungita, care se absorb usor,

dar se elimina foarte lent asigurand o concentralie
ridicata si prelungita in organism (12-24 ore).

• 3) Sulfamide putin absorbite la nivelul intestinului, unde

se realizeaza concentratii mari, determinand o actiune
locala asupra germenilor sensibili la sulfamide.
 METABOLIZAREA SULFAMIDELOR SI
DIFUZAREA LOR IN ORGANISM
• Din punct de vedere chimic sulfamidele
bacteriostatice - in functie de pozitia unde se
efectueaza substitutia, se pot imparti in trei
grupe

– 1) Sulfamide N4-substituite printre care amintim primii

compusi folositi in chimioterapie (Prontozilul rosu si
Prontozilul alb)
– 2) Sulfamide N1-substituite dintre care cele mai
importante sunt acelea cu substituenti heterociclici
– 3) Sulfamide N1 si N4-disubstituite
OBTINERE
OBTINERE
OBTINERE
I. Sulfamide usor absorbabile si cu
eliminare rapida
I. Sulfamide usor absorbabile si cu
eliminare rapida
I. Sulfamide usor absorbabile si cu
eliminare rapida
I. Sulfamide usor absorbabile si cu
eliminare rapida
 SULFAMIDE PIRIMIDINICE

Sulfadiazina sodica, Sulfadiazina solubila - se administreaza intraveilos,

sub forma de solutie 5%, la pacientii care necesita cresterea rapida a
nivelului sulfamidei respective in sange
 SULFAMIDE PIRIMIDINICE
Sulfametazina (DCI), Sulfadimidin, Sulfadimerazin, N1-(4,6-dimetil-2-
pirimidinil)-sulfanilamida; 2-S ulfanilamido-4, 6-dimetilpirimidina
AMESTECURI DE SULFAMIDE CU ABSORBTIE
BUNA SI ELIMINARE RAPIDA

•Trisulfapirimidine - suspensie orala:

•contine cantitati egale de sulfadiazina, sulfamerazina si
sulfametazina,
•Trisulfapirimidine – tablete:
•contin cantitati egale de sulfadiazina, sulfamerazina si
sulfametazina.
•Buffonamida, Cetazina, Incorposal, Plurisulfan - tablete
•amestec de sulfacetamida, sulfadiazina si sulfamerazina
sunt asociate si sub forma de suspensie orala
•Duosulf, Merdisul, Sulfonamida Duplex
•amestec de doua sulfamide, in cantitati egale, si anume
sulfadiazina si sulfamerazina
II. Sulfamide usor absorbabile si cu
actiune de lunga durata
II. Sulfamide usor absorbabile si cu
actiune de lunga durata
II. Sulfamide usor absorbabile si cu
actiune de lunga durata
III. Sulfamide utilizate in tratamentul
infectiilor cauzate de arsuri
III. Sulfamide utilizate in tratamentul
infectiilor cauzate de arsuri
IV. Sulfamide folosite in tratamentul
infectiilor
IV. Sulfamide folosite in tratamentul
infectiilor
 V. Inhibitori ai folatreductazei

Relatia Sulfametoxazol – Trimetoprim

• La asocierea sulfametoxazolului cu trimetoprim s-a constatat actiunea
sinergica a celor doua medicamente, aceasta combinatie fiind larg utilizata in
infectiile tractului urinar, in otite acute ale urechii medii, infectii meningococice,
prostatite bacteriene cronice si alte infectii bacteriene.
 VI. Sulfone

Pornind de la aceasta structura s-au obtinut patru tipuri de compusi:

1. Substituirea ambelor grupari amino din 4 si 4'

2. Substituirea uneia din cele doua grupari amino

3. Substitutia nucleara pe unul din cele doua nuclee benzenice

4. Inlocuirea unuia din ciclurile aromatice cu un heterociclu.

VI. Sulfone
VI. Sulfone