Ad formam

panis
Cu aceste semne (pâine și vinul) Cristos Domnul a vrut să ne încredințeze trupul și sângele Lui pe
care le-a vărsat pentru noi pentru iertarea păcatelor. Dacă le-ați primit bine, voi înșivă sunteți
ceea ce ați primit. Dar, înainte de a deveni pâine, au fost separate și au fost unite de apă după ce
au fost măcinate într-un fel. Dacă boabele nu sunt măcinate și amestecate cu apă, nu ia forma
pe care o numim pâine. Deci înainte și voi ați fost parcă zdrobiți de umilirea postului…Apoi a
fost botezul și erai amestecat cu apă pentru a lua forma pâinii. Dar încă nu există pâine dacă nu
este foc. Și ce exprimă focul, adică ungerea cu ulei? De fapt, uleiul, care este hrana pentru foc,
este semnul sacramental al Duhului Sfânt.

s. Augustin, Discorso 227

NEL GIORNO DI PASQUA
AI NEOFITI SUI SACRAMENTI
 Timpul Postului Mare
Drumul Postului Mare spre Paște
Peșah, -trecerea îngerului
-trecerea de la sclavie-libertate
- De la păcat, la viața harului
-Rugăciuneai zilei din Miercurea Cenușii,
Sacramentarul Veronen, Papa Leon cel Mare :

Dă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta

vieții creștine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să
fim mereu întăriți prin fapte de pocăință.
Referință la lupta pe care Isus a dus-o împottriva diavolului,
în deșert. Se aseamănă mult cu lupta noastră care este de
...noi nu avem o luptă împotriva sângelui şi trupului,
cele mai multe ori o luptă ci împotriva conducătorilor,
internă împotriva
autorităţilor, împotriva puterilor acestei lumi a întunericului, împotriva duhurilor răului
care sunt în înălţimi! De aceea, luaţi armura Ieri…. lui Dumnezeu ca să vă puteţi împotrivi în ziua
Aşadar, vă îndemn eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o:   cu toată umilinţa şi
2
cea rea şi după ce veţi fi învins toate, rămâneţi [în picioare]! Ef cap 6
blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,  străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura
3

păcii. 4 Este un [singur] trup şi un [singur] Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o [singură] speranţă, aceea a chemării voastre. Ef. 4
Timpul (drumul) Postului Mare:

Duminica a 3-a din Postul Mare

Dumnezeule, care eşti izvorul a toată bunătatea şi îndurarea, tu ne-ai arătat
că postul, rugăciunea şi pomana vindecă rănile pricinuite de păcate

Prefața a II a din Postul Mare:

Doamne Părinte Sfânt tu, spre mântuirea fiilor tăi, ai orânduit un timp deosebit, în
care să-şi redobândească curăția inimii; şi înlăturând din suflet pornirile
dezordonate, în aşa fel să se ocupe de cele trecătoare, încât să râvnească pururi
bunurile vieţii veşnice
Timpul (drumul) Postului Mare:

Apar adeseori la versetele de la Oficiul Lecturilor din PM

V. Convertiți-vă și faceți pocăință
R. Înnoiți-vă inima și duhul.
 
Versetele și responsoriul după lectura scurtă de la Ora treia:
Miercuri săpt.a V a
V. Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule.
Rug după Împ.
R. Și un duh statornic înnoiești înlăuntrul meu
Tainele
 
pe care le-am primit
să fie pentru
Versetele noi tămăduire
și responsoriul cerească,
după lectura vindecând
scurtă de la Ora:inimile noastre
de
V. rănile păcatului
Jertfa plăcută şi întărindu-ne
lui Dumnezeu cusmerit.
este duhul ocrotire veşnică.
Prin Cristos,
R. Inima Domnul
căită și smerită, nostru.
Dumnezeule, tu n-o disprețuiești.
 Antiphona ad introitum in Missale Romanum

La începutul vieții consacrate

La începutul vieții consacrate

uno per l’altare:

25° sau 50° aniversare de viață

consacrată
IL MESSALE
 Antiphona ad introitum in Missale Romanum
25° sau 50° ani de viață consacrată

La începutul vieții consacrate

25° sau 50° ani de viață consacrată

Pe lângă drumul nostru pe care îl

parcurgem, există și drumul
Transformarea adevărată a omului se realizează din interior,
Cuvântului care se realizează în
de la inimă…!
noi: de la ureche la inimă
Sf. Euharistia, ceea ce ne
transformă cel mai mult
 Euharistia şi Berakah ebraică

Acel rit era un ospăţ sacru în care se celebra şi se mulţumea unui Dumnezeu
mântuitor, care a răscumpărat poporul său pentru a încheia cu el o alianţă de iubire,
încheiată în sângele unui miel. Acum, adică în momentul în care Isus decide să-şi
La
dea începutul
viaţa pentrucinei,aifiecare,
săi ca pe rând, lua Miel,
adevăratul în mână o cupă încheiată
el declară cu vin şi, înainte
acea vechede a oAlianţă
duce lape
buze, repeta
care toţi o binecuvântare
împreună o celebraupeîncare modliturgia actuală
liturgic. ne face
În acel moment, s-o repetăm
cu puţine aproape
şi simple cuvinte, literal
el încheie cu ai
în
săi momentul
noua şi veşnica ofertoriului:
Alianţă în Sângele"Fii
său. binecuvântat, Doamne, Dumnezeul nostru, Rege al
veacurilor, care ne-ai dat acest rod al viţei-de-vie". (---Benedetto sei tu, Signore, dalla bonta…)
Scrisoarea către
Evrei explică în ce constă
noutatea şi unicitatea
preoţiei lui Cristos: "El a
intrat o dată pentru
totdeauna în Sfânta
Sfintelor, nu cu sânge de
ţapi şi viţei, ci cu propriul
lui sânge, dobândind o
mântuire veşnică"
(Evr 9,12). Fiecare preot
oferă ceva din afara sa,
Cristos s-a oferit pe sine
însuşi; orice alt preot oferă
victime, Cristos s-a oferit
victimă!
EvSinoptice și sf. Paul:
Cuvintele lui Isus: "Luaţi, mâncaţi toţi: acesta este trupul meu pe care
vreau să-l dau pentru voi... Luaţi, beţi: acesta este sângele meu pe
care vreau să-l vărs pentru voi»… cum le interpretăm, ce semnificație au? O profeție!
 „Memorialul nu este numai amintirea evenimentelor din trecut, ci şi proclamarea
faptelor minunate
Liturghia nu este o pe care
nouă Dumnezeu
acţiune le-a săvârşit
jertfelnică, pentru
ci o jertfă oameni.oÎnjertfă
in mysterio, celebrarea
spirituală
liturgică
legată deajertfa
acestor evenimente,
trupească şi realăelea crucii.
devin, Doar
într-un anume
modul defel,
a oprezente şi actuale.
oferi diferă, sângeros
Nu este numai o amintire, nu, este mai mult: înseamnă a face prezent ceea ce s-a
pe cruce şi nesângeros pe altar. Unica jertfă de pe cruce nu este
întâmplat în urmă cu douăzeci de secole. Euharistia ne duce mereu la apogeul
repetată la
Liturghie,
acţiunii decimântuire
devină prezentă în mod sacramental.
a lui Dumnezeu” Papa Francisc, Cateheze, 22 noiembrie 2017
două "epicleze" la Liturghie, adică două invocaţii ale Duhului Sfânt. În prima se spune: "Te rugăm cu umilinţă să
sfinţeşti prin Duhul tău darurile pe care ţi le oferim, pentru ca ele să devină trupul şi sângele lui
Cristos
în a doua epicleză:
"Dă-ne nouă harul ca, din plinătatea Duhului Sfânt, să
devenim un singur trup şi un singur suflet în Cristos.
Duhul Sfânt să facă din noi un prinos veşnic".

Sfinţenia creştinului trebuie să se realizeze după "forma" Euharistiei; trebuie să

fie o sfinţenie euharistică. Creştinul nu se poate limita să celebreze Euharistia,
trebuie să fie Euharistie cu Isus.
 "sânge" în Biblie nu indică o parte a trupului, adică o parte a unei părţi a omului;
indică un eveniment: moartea
Euharistia este misterul trupului şi sângelui Domnului, adică al vieţii şi morţii Domnului!

Aşadar, "trup" indică toată viaţa. Isus, instituind Euharistia, ne-a

lăsat în dar toată viaţa sa, din prima clipă a întrupării până în
ultimul moment,toţi:
"Luaţi, mâncaţi cuacesta
tot ceea cetrupul
este a umplut
meu concret această
pe care vreau să-lviaţă:
dau
tăceri,
pentru sudori, trude,
voi... Luaţi, rugăciune,
beţi: lupte,
acesta este umiliri.
sângele meuNupe"viaţa" în abstract,
care vreau să-l
ci "trăirea".
vărs pentru voi»… cum le interpretăm, ce semnificație au?
 Înainte de Sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care
erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei – când diavolul pusese deja [gândul] de a-l trăda în inima lui Iúda
Iscarióteanul, fiul lui Símon –, 3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu
merge, 4 s‑a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s‑a încins. 5 Apoi a turnat apă într-un vas de
spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Símon Petru;
acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”. 7 Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu ştii acum, dar vei
cunoaşte după aceasta”. 8Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei
avea parte cu mine”. 9 Símon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. 10 Isus i-a zis: „Cine
a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. 11 Căci îl
ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”.
12
 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru
voi? 13 Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-
am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa
cum v-am făcut eu. 16 Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său şi nici trimisul mai mare decât
cel care l-a trimis. 17 Ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi. 
 Înainte de Sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care
erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei – când diavolul pusese deja [gândul] de a-l trăda în inima lui Iúda
Iscarióteanul, fiul lui Símon –, 3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu
merge, 4 s‑a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s‑a încins. 5 Apoi a turnat apă într-un vas de
spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Símon Petru;
acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”. 7 Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu ştii acum, dar vei
cunoaşte după aceasta”. 8Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei
avea parte cu mine”. 9 Símon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. 10 Isus i-a zis: „Cine
a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. 11 Căci îl
ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”.
12
 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru
voi? 13 Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-
am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa
cum v-am făcut eu. 16 Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său şi nici trimisul mai mare decât
cel care l-a trimis. 17 Ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi. 
Oferim şi noi ceea ce a oferit Isus: viaţa şi
moartea. Cu termenul "trup", dăruim tot
ceea ce constituie concret viaţa pe care o
trăim în această lume, trăirea noastră: timp,
sănătate, energii, capacităţi, afect, eventual
numai un zâmbet.

Cu termenul "sânge" exprimăm şi noi oferta

morţii noastre.
Este moarte tot ceea ce în noi, încă de
acum, pregăteşte şi anticipă moartea:
umiliri, insuccese, boli care imobilizează,
limitări datorate vârstei, sănătăţii: toate
acestea, într-un cuvânt, care ne "mortifică".
Însă toate acestea cer ca noi, imediat
ce am ieşit de la Liturghie, să ne
străduim să realizăm ceea ce am spus;
să ne străduim cu adevărat, cu toate
limitele noastre, să oferim fraţilor
noştri "trupul" nostru, adică timpul,
energiile, atenţia; într-un cuvânt,
viaţa noastră. Aşadar, este nevoie ca,
după ce am spus fraţilor: "Luaţi,
mâncaţi", noi să ne lăsăm realmente
"mâncaţi" şi să ne lăsăm mâncaţi mai
ales de cel care nu face asta cu toată
delicateţea şi amabilitatea pe care le-
am aştepta.
Oferta noastră unită cu cea a lui Isus
Sfântul Ignaţiu din Antiohia, "Eu sunt grâul lui Cristos: eu să fiu
măcinat de dinţii fiarelor, pentru a deveni pâine curată pentru Domnul»
Fiecare dintre noi, dacă privim bine în jur, are astfel de dinţi ascuţiţi de fiare
care îl macină: sunt critici, contraste, opoziţii ascunse sau vizibile, divergenţe
de vederi cu acela care este în jurul nostru, diversităţi de caracter.
 Ad formam panis

Prelungirea S. Liturghii