ASTM BRONȘIC

CATEDRA DE IGIENĂ
(Promovarea Sănătății) Chislova Dorina
Grupa: M2119
CUPRINS
• Difiniție
• Dimensiunea problemei
• Atopia
• Hiperreactivitatea
bronșică
• Clasificarea
• Factorii decanșatori
• Prim ajutor
• Consecințe
• Prevenție
 Astmul bronșic
Afecțiune inflamatorie cronică a căilor aeriene, în care intervin
numeroase celule, în special mastocite, limfocite T.

Este asociată unei hiperreactivități bronșice nespecifice la

stimuli variați, productând episoade de bradipnee expiratorie +
tuse + sibilante + respirație șuierătoare, survenind în special
noaptea sau dimineața devreme.
Aceste episoade acute sunt de obicei asociate cu tulburări
ventilatorii obstructive de intensitate variabilă, reversibele parțial
sau total, spontan sau sub tratament.
 Dimensiunea problemei
 Prevalență între 1 si 18 % din populația
generală în funcție de țară.
 Mortalitate 2-4 % ( 250.000 decese/ an în
lume)
 Cheltuieli de 4 miliarde $/ an în SUA
 ATOPIA
• reprezintă o caracteristică moștenită genetic
• Se manifestă printr-o tendință crescută de a dezvolta afecțiuni
cu substrat alergic:
* astm bronșic
* rinită alergică
* urticarie
* dermatită atopică
• Aceste afecțiuni pot apărea singure sau în asociere.
• Nu toate persoanele atopice dezvoltă AB.
 HIPERREACTIVITATEA
BRONȘICĂ
 Constituie un fond fiziopatologic comun tuturor formelor de astm;

 Reprezintă o sensibilitate endogenă crescută a căilor aeriene față de o

multitudine de stimuli (histamină, acetilcolină) care în căi aeriene
normale nu provoacă nici un răspuns bronhomotor;

 Se accentuează prin expuneri repetate la stimulii incitatori;

 Poate fi tranzitorie ( de ex. după anumite infecții virale) sau permanentă
( accentuată cu ocazia acutizărilor bronșitice);

 Poate apărea și la persoane atopice non-asmatice care sunt fie

asimptomatice ( uneori rude ale astmaticilor) sau cu rinită alergică
 CLASIFICAREA
Astmul alergic exogen (extrinsic),
care are la bază o reacie alergică bine
caracterizată imunologi față de un
antigen faă de care bolnavul este
sensibilizat specific și care este prezent
în mediul său ambiant (exogen). Apare
la vârste tinere (sub 45 ani).
Astmul nealergic, care cuprinde:
• astmul endogen sau infecțios
(intrinsec): această formă este atribuită
unui factor cauzal din organism
(endogen);
• astmul iritativ fizic sau chimic;
• astmul provocat de efort;
• alte forme de astm cu geneză
neprecizată.
 Astm interminent, care ar fi echivalentul
astmului alergic = pacientul are simptome
numai în criză, între crize fiind perfect
normal.
Astmul indus de efort survine la persoane cu
hiperlabilitate bronșică, în special la copii și
tineri, și se manifestă prin crize bronhospatice ce
apar după oprirea efortului fizic ( în special după
alergare)
Criza poate fi prevenită prin administrare
prealabilă de cromoglivat disodic,
anticolinergice, mai puțin prin aminofilină,
corticoterapia fiind total ineficientă.
Astmul profesional – crizele bronhospastice la
locul de muncă, Profesiile cele mai expuse:
morari, industria pielăriei și textilă, industria
chimică, a medicamentelor, detergenților.
Astm persistent, echivalentul astmului
intrinsec = pacientul are simptome
bronhospatice permanent, de diverse
grade de severitate.
• caracter infecțios
• vârsta apariției: peste 45 ani
• clinic- tuse cu expectorație
mucopurulentă
• sputa conține neutrofile și agenți
bacterieni
• evoluție spre emfizem pulmonar.
Astmul cu intoleranță la aspirină- apare
de obicei la bolnavi cu rinită, sinuzită,
polipi nazali; fenomene de însoțire:
• Rinoree
• Cefalee migrenoidă
• Eritem intens al capului
• Senzație de constricție toracică
 Factorii de risc pentru apariția
AB:
• factori intrinseci a organismului
• factori de mediu
Factorii de mediu
ALERGIA
• praful de casă: este un amestic heterogen de componente organice și
anaorganice. Componentele orgenice conțin alergeni vegetali (polenuri,
fungi, bumbac, resturi alimentare) și animale (descuamări epidermice de
om și animale, peri, lână, pene, componente de insecte și acarieni),
medicamente, cosmetice, detergenți, coloranți etc.
• polen
• fulgi atmosferici: sunt alergeni abicuitari și au ca reprezentanți mai
răspândiți mucegaiurile și levurile
• alergenii profesionali (pulberi, poluare)
Alergia la praful de casă ( în special la componentele de acarieni) este cea mai frecventă
cauză a astmului alergic.
În general alergenii sunt antigeni slabi, inofensivi pentru majoritatea populației și activi
numai la suspecții atopici.
INFECȚIA BRONȘICĂ

Trebuie considerată atât ca factor atiologic cât și ca factor de

întreținere și agravare a astmului:
• mixovirusuri (influenza, parainfluenza)
• virusuril sincițial respirator
• pneumococul
• stafilococul
• fumatul (inclusiv cel pasiv)
Factorii intrinseci
• Obezitatea (incidență mai mare a astmului la cei cu un index de masă
corporală ridicat)

• Sexul (incidență mai mare a astmului la băieți în copilărie și adolescență

și mai ridicată la femei la vârstă adultă)

• Factorii genetici: ricul de a face astm crește dacă unul (sau ambii) părinți
este astmatic. Predispoziția genetică este dată de mai multe gene care
intervin în secreția de IgE, modularea hiperreactivității bronșice, în
secreția de citokine și orientarea răspunsului imun precum și
răspunsulreceptorilor beta2 adrenergici la stimulare.
Ce trebuie sa faci in cazul unei
crize de astm?

Primul gest necesar in cazul unui astfel de moment este

utilizarea inhalatorului, a carui actiune contribuie foarte
rapid la dilatarea cailor respiratorii si la incetarea
crizelor de astm. Chiar daca primul dozaj isi face
efectul, in numeroase cazuri este nevoie de un al
doilea, administrat la cca. 20 de minute de la apogeul
crizei. Ulterior, in cazul in care simptomele se agraveza
in mod inexplicabil, este nevoie de interventia
medicului specialist.
 Consecințe
• scăderea calității somnului si deprecierea calității vieții;

• îngustarea permanentă a căilor respiratorii;

• Frecvența mare a crizelor de astm severe ce pun viața

pacientului în pericol;

• efecte secundare ale tratamentului medicamentos.

 Cum se poate preveni astmul?

Dificultatea prevenției astmului vine din lipsa

cunostintelor cu privire la cauzele ce duc la apariția
acestei afecțiuni. Cu toate acestea, evitarea expunerii la
alergeni si la fumul de țigara, precum si dozarea
eficienta a efortului fizic pot fi metode care sa
contribuie la scăderea riscurilor de apariție a astmului
bronșic.