Capitolul 8

FUNCŢIA DE ANTRENARE-
MOTIVARE
Obiectivele urmărite:
Înţelegerea noţiunii de „motivare” şi a rolului ei în
activitatea angajaţilor;
Prezentarea şi explicarea etapelor unui proces
motivaţional;
Cunoaşterea conţinutului diferitelor teorii
motivaţionale;
Prezentarea de analize şi comparaţii între diferite
concepţii promovate prin modele motivaţionale
referitoare la nevoi şi comportamente umane.
• Motivarea se defineşte ca fiind totalitatea forţelor
motrice interne şi externe care face ca individul să
desfăşoare o activitate, care-i determină limitele şi
formele activităţii şi care îi dau acestei activităţi o
orientare spre realizarea anumitor obiective.
• Motivele interne sunt legate de obţinerea
satisfacţiei din obiectul aflat la dispoziţia individului pe
care el doreşte să îl păstreze sau sunt legate de
icovenientele pe care le poate provoca posedarea
obiectului respectiv, şi, prin urmare, de tendinţa de a
se elibera de acest obiect.
• Motivele externe sunt determinate de tendinţa
individului de a avea unele obiecte care nu-i aparţin la
un moment dat.
• Folosirea stimulilor în influenţarea şi
direcţionarea eforturilor individului, în
rezolvarea problemelor organizaţiei şi folosirea
motivelor corespunzătoare se numeşte
stimulare.
• Conceptul de stimulare se bazează pe ideea
că, orice acţiune a subordonatului trebuie să
aibă, pentru acesta, urmări pozitive, negative
sau neutre, în funcţie de modul cum îşi
îndeplineşte sarcinile încredinţate.
• Definită ca intensitate a dorinţei unui individ de
a se angaja într-o activitate, motivarea poate fi:
– extrinsecă
– intrinsecă.
Figura 5.1. – Etapele procesului motivaţional
 Principalele teorii ale conţinutului
motivării sunt:

• teoria ierarhiei nevoilor a lui A. Maslow,

• teoria motivării bifactoriale a lui Herzberg,
• teoria nevoilor dobândite (D.Mc. Clelland şi J.
Atkinson)
• teoria E.R.G. a lui K. Alderfer.
 A. Maslow a evidenţiat cinci
asemenea categorii:
• nevoi fiziologice – hrană, apă, aer, locuinţă etc., adică acele
nevoi pe care individul trebuie să le satisfacă pentru a asigura
funcţiile vitale ale organismului, pentru supravieţuire;
• nevoi de securitate şi de încredere în viitor care sunt satisfăcute
cu ajutorul câştigurilor băneşti din muncă care depăşesc un
nivel minim şi care permit individului să contribuie la fonduri de
pensii, să cumpere asigurări de bunuri şi persoane etc.,
• nevoi sociale şi de sprijin din partea celor din jur, de
recunoaştere a meritelor individului, de apartenenţă la unul sau
altul din grupurile societăţii;
• nevoi de stimă şi de respect, de autoafirmare, de recunoaştere
de către cei din jur – dorinţa de a avea o apreciere pozitivă
despre sine, de a se bucura de atenţia şi recunoaşterea din
partea celorlalţi oameni;
• nevoia de autorealizare – tendinţa individului spre cea mai
deplină folosire a cunoştinţelor sale, a capacităţilor, aptitudinilor
şi deprinderilor acestuia.
Figura 5.2. – Cele 5 categorii de nevoi
evidenţiate de A. Maslow
Figura 5.3. – Teoria motivării bifactoriale a lui F. Herzberg
 Teoria nevoilor dobândite
(D. Mc. Clelland – J. Atkinson)
• nevoia de succes, de realizare, dorinţa de a rezolva
probleme complexe, de a obţine realizări care să
depăşească realizările altora, de a îndeplini
obiectivele mai eficient decât anterior etc.,
• nevoia de putere – tendinţa de a exercita influenţă
asupra comportamentului oamenilor, de a-şi asuma
responsabilitate pentru acţiunile acestora, dorinţa de a
controla activitatea subordonaţilor etc.,
• nevoia de apartenenţă – dorinţa de a stabili relaţii
personale, strânse, tendinţa de a evita conflictele.
 Teoria E.R.G. (K. Alderfer)
• Se referă la o ierarhie a trei categorii de nevoi:
• nevoi de existenţă (existence need) – corespund
aproximativ celor două categorii de nevoi inferioare
din piramida lui Maslow;
• nevoi de relaţii, de legături (relatedness needs) –
menite să sprijine contactele, recunoaşterea, auto
afirmarea, obţinerea sprijinului, securitatea de grup şi
care cuprind parţial nevoile situate pe treptele a doua
şi a treia din ierarhia lui Maslow;
• nevoi de dezvoltare, de creştere (growth needs) –
care se exprimă în tendinţa individului de a fi creativ,
de a se face util şi de a folosi oportunităţile pentru
dezvoltare profesională. Aceste nevoi sunt echivalente
cu cele două categorii de nevoi situate în vârful
piramidei lui Maslow.
 TEORII ALE PROCESULUI
MOTIVĂRII
• Teoria aşteptărilor ( V. Vroom) care consideră că în
afară de nevoie pe individ îl animă speranţa că în
urma comportamentului său va primi o recompensă
corespunzătoare
• Teoria echităţii ( J. Adams) care afirmă că asupra
motivării individului influenţează în mare măsură,
justeţea evaluării activităţii şi rezultatele acesteia atât
comparativ cu perioadele anterioare cât şi, ceea ce
este cel mai important lucru, cu realizările altor indivizi.
• Modelul L. Porter – E. Lawler. Autorii acestui model
au extins baza teoriei aşteptărilor susţinând că
satisfacţia este mai curând rezultatul decât cauza
performanţei
Figura 5.5. – Modelul de aşteptare a lui Porter-Lawler